Monica Maria Iacob Ridzi
Monica Maria Iacob Ridzi
Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/30-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
22-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.60 Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică cu titlul "România nu mai este târg de copii!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

România nu mai este târg de copii!

În ultima perioadă, România a devenit ținta unei presiuni severe care se face mai ales din partea unor organizații internaționale de profil cu privire la reluarea adopțiilor internaționale. În același timp, Oficiul Român pentru Adopții, singurul organism al statului cu atribuții în ceea ce privește adopțiile, anunță că nu au mai primit nici un fel de informații cu privire la aproape 1300 de copii care au fost dați spre adopție unor familii din străinătate în perioada 1997 - 2005. Acestea sunt faptele.

Și dacă e vorba despre fapte, ar mai trebui adăugate câteva: de la începutul anului 2005, România are o legislație a adopțiilor care, pentru prima dată, respectă și spiritul și litera convențiilor internaționale referitoare la drepturile copiilor pe care România le-a semnat încă din anii 1990 sau 1994 (dar pe care nu le-a respectat până anul trecut): Convenția ONU cu privire la drepturile copiilor, Convenția de la Haga privind Protecția Copilului și Cooperarea în Materia Adopției Internaționale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Iar prevederile noului cadru legislativ au fost apreciate pozitiv de către observatorii internaționali care consideră că România asigură astfel o protecție adecvată pentru minori, la nivelul statelor europene și chiar superioară unora dintre acestea.

Nu vreau să intru în detaliile acestui cadru legislativ. E suficient doar să spun că, începând cu anul 2005, adopția internațională a devenit, așa cum era și normal, o excepție, ultima variantă care este luată în considerare atunci când este vorba de destinul unui copil, opțiune este luată în calcul doar atunci când absolut toate variantele de reintegrare în familie sau de adopție internă au fost epuizate. Și este foarte bine că este așa. Pentru că în acest fel trebuie privite adopțiile internaționale: ca o excepție, nu ca o regulă. Și doar ca o ultimă variantă pentru a asigura respectarea, înainte de toate, a drepturilor copiilor. Înainte chiar de respectarea dorințelor adulților, indiferent de interesele acestora în această problemă și indiferent de intențiile lor generoase față de destinul unor copii.

Faptul că nu mai știm nimic despre aproape 1300 de copii care au fost dați spre adopție internațională în perioada 1997 - 2005 ar trebui să ne îngrozească. Cifra este monstruos de mare! Vreau să vă gândiți ce înseamnă 1300 de copii dispăruți: înseamnă aproape o școală întreagă, înseamnă toți copiii dintr-un sector al unui oraș cu o populație medie! Iar ideea în sine este la fel de inacceptabilă: pentru un stat democrat și european așa cum se dorește a fi România, pentru un stat a cărui principală rațiune de a exista este de a-și proteja cetățenii, dispariția chiar și a unui singur copil ar trebui să fie o problemă de primă importanță.

Avem acum ocazia de a stopa acest lucru! Avem toate pârghiile legale interne cât și cadrul legal internațional care ne obligă să nu mai permitem dispariția nici unui copil din România.

Vă rețin atenția cu acest subiect dintr-un motiv extrem de clar: presiunile internaționale exercitate asupra noastră, a parlamentarilor în primul rând, cu privire la modificarea legislației actuale în sensul relaxării procedurilor de adopție internațională sunt destul de evidente, mai ales în acest an. Cea mai recentă dovadă a acestei presiuni este scrisoarea semnată de aproape 30 de organizații neguvernamentale care se ocupă de adopțiile internaționale și care a apărut recent în Financial Times. Și aceste presiuni probabil vor continua.

De aceea, trebuie să răspundem acestor presiuni și să facem, la rândul nostru, un lobby pentru respectarea drepturilor copiilor din România, așa cum sunt acestea reglementate prin legislația noastră actuală. Trebuie să ne susținem punctul de vedere în orice ocazie, fie că este vorba de dezbaterile interne fie că este vorba de întâlniri pe care le avem cu politicieni din străinătate. Avem datoria de a susține un mesaj clar: România nu mai este un târg de copii! Și să recunoaștem cu toții: susținerea acestui mesaj ar trebui să vină din partea fiecăruia dintre dumneavoastră. Drepturile copiilor noștri nu trebuie să depindă de o doctrină sau culoare politică!

Singura poziție pe care o putem adopta față de aceste reacții de presiune externă este de a face publice rezultatele pe care le avem în ceea ce privește respectarea drepturilor copiilor. Iar legislația pe care o avem în acest domeniu este un astfel de punct forte în susținerea punctului nostru de vedere în favoarea păstrării poziției actuale a României în ceea ce privește problema adopțiilor.

În activitatea pe care o am ca euro-observator în Parlamentul European, mă confrunt frecvent cu această problemă. De câtva timp, o importantă parte din activitatea mea este orientată spre informarea cât mai completă a parlamentarilor europeni asupra situației reale a copiilor în România care, deși nu se ridică încă la nivelul țărilor occidentale, este totuși departe de imaginea catastrofică care se dorește impusă în rândul parlamentarilor europeni.

Atât eu cât și colegii mei euro-observatori în Parlamentul European ducem de mai mult timp o campanie de informare cu aproape fiecare europarlamentar în parte, cu privire la necesitatea de a respecta poziția actuală a României în ceea ce privește adopțiile internaționale. Ne folosim de orice prilej pentru a le transmite informări sau rapoarte direct de la sursă cu privire la situația reală a copiilor din România care, începe deja să fie un lucru recunoscut, se îmbunătățește în fiecare an. Și avem nevoie de orice sprijin din partea dvs. în acest sens.

Stimați colegi,

În străinătate, adoptarea unui copil costă peste 8.000 de dolari. Cei peste 1300 de copii despre care statul român nu mai știe nimic în acest moment, a însemnat o afacere de peste un milion și jumătate de dolari. Iar pentru noi a însemnat o pată rușinoasă pe care și acum încercăm să o mai ștergem!

Acestea sunt faptele triste ale trecutului. Pentru prezent, ne rămâne în primul rând obligația de a face tot posibilul pentru a afla informații despre fiecare dintre cei 1300 de copii români care fost dați spre adopție și de a ne asigura că sunt bine, alături de familiile lor adoptive. Iar pentru viitor avem de luptat pentru a păstra ceea ce am câștigat cu abia un an în urmă: respectarea drepturilor copiilor noștri!

Așa că avem un anunț de făcut: începând cu anul 2005, România nu mai este târg de copii! Și noi, parlamentarii Partidului Democrat, alături de dumneavoastră sper vom avea grijă în continuare ca acest lucru să fie cunoscut și înțeles de întreaga Europă și de întreaga lume!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 24 octombrie 2019, 5:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro