Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-06-2006

Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Filip Georgescu

  Declarații politice și intervenții ale deputaților: Filip Georgescu - despre fondul cinegetic, protecția vânatului și legislația în domeniu;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În condițiile în care jaful s-a instalat de-a binelea în pădurile noastre și, în mod implicit, și în celelalte componente ale ecosistemului forestier (braconaj în domeniul vânătorii, recoltarea ilegală a fructelor de pădure și pescuitul ilegal în apele de munte), o lege bine structurată a fondului cinegetic și a protecției vânatului este mai mult decât necesară. Spun aceasta gândindu-mă că, o dată cu despăduririle masive intervenite în ultimii 15-16 ani, fondul cinegetic s-a depopulat simțitor, fie prin migrarea animalelor spre zone împădurite, dar nu în puține cazuri inaccesibile nu numai vânătorilor, dar și silvicultorilor, fie căzând îngenunchiate sub focul puștilor cu lunetă, al capcanelor clandestine sau, pur și simplu, stingându-se din lipsa unor condiții naturale propice.

Se știe că animalele sălbatice sunt legate de aria de răspândire a unei anumite specii, arii care le asigură sursa de hrană, dar și condițiile de conservare și de înmulțire. Specialiștii afirmă că, potrivit lanțurilor trofice complexe care se stabilesc, într-un moment sau altul, între diversele populații aparținând biocenozei forestiere, la 100 hectare de pădure trăiesc 1-2 cervicide, la 1000 hectare un lup, un râs și mai mulți mistreți, în timp ce ursul este destul de scump la vedere. În multe țări occidentale lupul, ca și ursul, au dispărut și au devenit rarități. Noi avem, încă, un bogat fond cinegetic, dar asta nu ne dă dreptul să-l distrugem. Dimpotrivă, statul trebuie să stabilească, prin acte normative, structura numerică a populațiilor de animale, pe fiecare specie în parte, și ași vrea să cred că noua lege nu va omite o asemenea prevedere capitală.

Legea dezbătută în Camera Deputaților stabilește principalele atribuții ale celor care administrează și gestionează fondul cinegetic, criteriile de atribuire în gestiune a fondurilor de vînătoare scoase la licitație, precum și sarcinile în privința metodologiei și reglementărilor referitoare la organizarea și practicarea vânătorii, stabilește taxele de vânătoare, sprijină programul colaborărilor internaționale în domeniul cinegetic. Legea-i obligă pe gestionari să asigure paza faunei de interes cinegetic, cu cel puțin un paznic pe fiecare fond de vânătoare, lucru care mi se pare greu, dacă nu imposibil de realizat, gândindu-mă că cei care practică braconajul atacă, de obicei, în grup și sunt înarmați. Se preconizează, de asemenea, măsuri în direcția majorării efectivelor, crearea de complexe de vânătoare și crescătorii. Mai puțin explicite apar prevederile legate de sporirea producției în domeniul economiei vânatului.

Viitorul act normativ, care își propune să instituie raporturi noi pentru protecția fondului cinegetic și a vânătorii, cât și a factorilor de mediu, prin responsabilizarea mai accentuată a celor ce gestionează fauna pădurilor, îmi stârnește, însă, și o nedumerire. În textul legii, sintagma "drept de proprietate" a fost înlocuită cu sintagma "drept de preempțiune". Deși "dreptul de preempțiune" este definit de codul civil, cred, totuși, că această modificare legislativă ar putea da naștere unor dispute deloc minore între proprietarii particulari de păduri și gestionarii fondurilor cinegetice și asta în condițiile în care articolul 4 al viitorului act normativ spune că "nimeni nu are dreptul de a vâna pe proprietatea altuia fără a avea asupra sa autorizație de vânătoare". Dar, poate, însăși autorizația în sine va constitui punctul nevralgic.

Vă mulțumesc pentru atenție.