|
Domnul Puiu Hașotti: Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Poate pentru prima dată în istoria politică post-decembristă a României anormalul și normalul devin două concepte difuze prin propunerea de numire a șefului unui serviciu de informații, în speță SRI pentru un reprezentant al opoziției în așa-zisul "spirit al normalității politice". Se pune astfel întrebarea:cât de normală este o astfel de propunere? Nu mă refer aici la profesionalismul celui propus, ci la ideea politică lansată de anumiți lideri privind necesitatea unei astfel de numiri și de ce această desemnare reprezintă "normalitate și echilibru politic", tocmai acum? Înseamnă că tot ceea ce s-a întâmplat în 17 ani de democrație post-decembristă s-a derulat într-un climat anormal, că raportul dintre putere și opoziție strică echilibrul societății, iar clivajul democratic stânga-dreapta ar trebui să dispară, astfel încât să rămână doar un monopartitism și o "armonie" politică sau altfel spus, ne putem întreba dacă nu cumva anormală a fost încercarea de înlocuire a președinților Senatului și Camerei Deputaților sau depunerea unor moțiuni de cenzură de către opoziție când puterea a înaintat pachetele de legi referitoare la reformele justiției, ale proprietății, ale sănătății și viziunile, evident, diferite ale puterii și opoziției vizând modernizarea întregii societăți românești pe care noi, Alianța "D.A." PNL-PD și actuala coaliție guvernamentală am promis că le vom realiza? Atunci înseamnă că afirmațiile de genul "sistem ticăloșit", "hegemonia baronilor locali ai PSD la nivelul întregii Românii", metafora cu "țepele din Piața Victoriei" sunt tot efectul unei atmosfere anormale? Atunci de ce nu, normal, ar trebui, poate ca să fie și comisarul european din partea României, desemnat tot de către opoziție, nu numai șeful SRI, tot în același ton ar urma ca președintele CNSAS, de ce nu și negociatorul șef al României cu Uniunea Europeană să fi fost sau să fie tot din partea opoziției și exemplele pot continua la nesfârșit. Ce-am putea să mai înțelegem? Ce este normal sau anormal? Unde se află limita dintre ele? Stimați colegi, prin ceea ce se întâmplă de câteva zile încoace se creează un haos decizional pentru întreaga clasă politică. Ce credeam că este normal ca un partid care se află în opoziție să nu fie în același timp și la cârma unor instituții fundamentale, se dovedește, cel puțin după unii, a fi contrariul. Sincer, nu mă interesează dacă PSD vrea să fie partener al unei coaliții prezidențiale, și dacă compromisul politic ține loc de orice doctrină, mentalitate sau promisiune electorală? Oricum, nu este normal să avem o majoritate parlamentară și o altă majoritate prezidențială. Nu pot nega dreptul președintelui Băsescu de a propune orice persoană la conducerea SRI-ului, nu pot nega dreptul președintelui de a se consulta cu un singur partid și acesta din opoziția parlamentară. Intră însă, aceste demersuri în zona normalității? Mă îndoiesc! În această chestiune, de asemenea, nu pot nega dreptul PSD-ului de a se lăsa așezat la "reverul sacoului prezidențial", nu pot nega dreptul social-democraților de a primi un măr otrăvit și nu pot nega dreptul fiecărui parlamentar de a vota cu încredere. Pot doar să afirm că este foarte periculos să confundăm normalitatea cu anormalitatea, ar fi periculos, chiar pentru principiile fundamentale ale democrației. Vă mulțumesc. (Aplauze)
|
