Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 10 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.147/20-10-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 10-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 octombrie 2006

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Filip Georgescu

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

  Filip Georgescu - aprecieri cu privire la cel de-al XI-lea Sommet Francofon, care a avut loc la București;

Domnul Filip Georgescu:

La sfârșitul lunii septembrie, Capitala noastră a găzduit un mare eveniment politic, poate cel mai mare din ultimii 60 de ani - al XI-lea Sommet Francofon, la care au participat 35 de șefi de stat și de guvern și 37 de miniștri de externe și la care au fost prezenți 950 de ziariști, aproape jumătate dintre ei veniți de peste hotare. După cea de a XII-a Conferință Ministerială din 1998, este pentru a doua oară când România găzduiește o manifestare francofonă de o asemenea amploare. Tot în acest cadru am vrea să reamintim un alt reper important, și anume împlinirea a 15 ani de când țara noastră a fost admisă în Organizația Internațională a Francofoniei (1991 - Chaillot - Paris).

Trebuie să spunem însă că, înaintea recunoașterii internaționale a unei asemenea calități, în ultimele două secole românii s-au simțit puternic legați de limba și cultura franceză, de Franța în general, care a constituit dintotdeauna, pentru noi, un model demn de urmat, pe mai toate planurile, fără ca prin aceasta să fi dorit ori să ni se fi impus tutela lui Napoleon, Berthelot, Charles de Gaulle ori Jacques Chirac. Pentru noi, Franța a fost sora mai mare, dar și acea Alma Mater în care s-au format marea noastră intelectualitate, precum și iluminații revoluționari de la 1848, care, promovând concepțiile înaintate ale revoluției franceze - libertatea, egalitatea și fraternitatea - întregite cu democrația, valori călăuzitoare astăzi pentru marea majoritate a țărilor lumii, au împins România pe calea dezvoltării sale accelerate și a unității naționale. Acest model avansat de cultură și civilizație a fost, pentru începuturile modernizării statului nostru, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, o necesitate imperioasă, un suport decisiv pentru un popor latin aflat la gurile Dunării ce nu-și putea găsi reazem decât în lumea latină, al cărei singur reprezentant în măsură să ne sprijine, în acea vreme, era doar Franța. Dar, mai presus de toate, Franța este acel pilon extraordinar care stă la temelia României mari. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când glasul ei de atâtea ori izbăvitor pentru noi a fost înăbușit de pledoariile acelor puteri care n-au vibrat niciodată pentru binele nostru, România a fost ciuntită în mod criminal. Toate acestea explică limpede alăturarea liber consimțită a românilor la francofonie.

Nu-mi propun să evoc, în succinta mea intervenție, drumul de aproape un secol pe care l-a parcurs această mișcare. Mă voi opri doar la câteva repere marcante, cu deosebire la cele evidențiate de recentul Sommet de la București. Înainte de toate vom sublinia că francofonia este o opțiune liber consimțită de integrare a oricărei țări în rândurile sale, care încearcă să reunească într-o asociație interguvernamentală statele având franceza ca limbă oficială, a fostelor colonii în care se mai vorbește limba lui Moliere, dar și a statelor în care cultura franceză este cu adevărat iubită, printre acestea din urmă numărându-se și România. Organizația Internațională a Francofoniei acționează, în același timp, pentru realizarea educației într-o abordare integrată, de la studii primare la cele universitare, dar și asupra dezvoltării durabile și a solidarității, susținând extinderea capacităților productive, concentrarea și identificarea unor strategii comune în cadrul marilor negocieri comune.

În opinia senegalezului Abdou Diouf, secretar general al Organizației Internaționale a Francofoniei, reales în această funcție și la București, "a fi francofon înseamnă să folosești o limbă comună - franceza - și să împărtășești anumite valori fundamentale, precum democrația, libertatea, drepturile omului, solidaritatea, progresul, diversitatea culturală, fără pretenția de a deține monopolul acestora". În același timp, fostul președinte al Senegalului preciza că "francofonia nu înseamnă doar folosirea în comun a unei limbi, ci și o viziune comună asupra lumii". Dincolo de dimensiunea culturală, francofonia joacă un rol politic extrem de important, atât în preocuparea sa pentru a obține adoptarea Convenției UNESCO asupra diversității culturale, în susținerea poziției țărilor africane la Organizația Mondială a Comerțului, în cooperarea cu UE, ONU și Commonwealth, cât și în ieșirea din criză a țărilor membre ale OIF, respectării democrației și drepturilor omului. Totodată, francofonia se pronunță pentru o mondializare controlată, mai echilibrată, mai justă, mai umană. Ca atare, francofonia poate fi socotită, pe bună dreptate, locul propice pentru crearea din nou a unui multilateralism pozitiv, care presupune mai degrabă cooperare și coordonare, decât antagonism. Propunându-și asemenea obiective înțelepte, francofonia a devenit un puternic pol de atracție, reunind astăzi 53 de țări membre și alte zece cu statut de observator.

Sommet-ul francofoniei de la București, care a încredințat României, pentru doi ani, președinția acestei organizații internaționale, a adoptat o Declarație comună și a hotărât ca cel de al XII-lea forum al OIF să se țină la Quebec, în Canada. Pentru noi, întâlnirea de la București a însemnat nu numai un important examen pe plan organizatoric, pe care țara noastră l-a trecut cu succes, dar și o șansă de a ne exprima în teritorii neabordate diplomatic sau, așa cum aprecia președintele Jacques Chirac, "acest Sommet a permis să se transmită lumii întregi o imagine asupra României care nu are preț". Aprecierile observatorilor diplomatici și analiștilor politici converg în a concluziona că pentru țara noastră francofonia, conjugată cu aderarea la Uniunea Europeană, reprezintă o șansă mai mult decât favorabilă pentru optimizarea politicii noastre externe, de lărgire a relațiilor de prietenie și colaborare cu cât mai multe state ale lumii. În ce mă privește, cred că francofonia reprezintă pentru români o modalitate cu mult mai benefică, pe termen lung, decât acele soluții pompieristice, de conjunctură, de a ne înscrie pe diverse trasee politice care nu ne deschid niciun fel de perspective.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 19 iulie 2019, 15:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro