Constantin Tămagă
Constantin Tămagă
Ședința Camerei Deputaților din 20 februarie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.14/02-03-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 20-02-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 februarie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.66 Constantin Tămagă - comentariu legat de imaginea satului românesc;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

M-am întors de curând, cu inima împietrită, din câteva sate ale circumscripției pe care o reprezint în Parlament. Constat cu mâhnire că un reporter de la "Liberation", care trecuse cu puțin timp înaintea mea prin aceste așezări, zugrăvea în pagina ziarului său o realitate gravă: "parcă am fi în secolul XIX; drumuri din pământ bătut, case fără apă curentă, înconjurate de mici curți unde cresc porci, păsări și, uneori, o vacă". Dacă ziaristul parizian ar traversa astăzi aceste sate românești, ar avea ocazia să întregească tabloul rustic amintit, cu imaginile de apocalipsă ale țăranilor aplecați pe coarnele plugurilor trase de boi, ca în vremea străbunilor lor.

Nu mai puțin de patru milioane de țărani, cu proprietăți între 1 și 2,5 hectare, parcelate în trei-patru locuri, practică o agricultură de subzistență. În schimb, mafia satelor, care a jecmănit totul după destrămarea IAS-urilor și CAP-urilor, acaparând pământul țăranilor pe nimica toată, capătă tot mai mult chipul moșierimii hrăpărețe de odinioară. Rămâi pur și simplu înmărmurit când vezi cât de repede s-a întors satul românesc la rânduielile capitalismului sălbatic din perioada interbelică.

Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, i-am văzut pe mulți săteni vorbind cu spaimă de viitorul lor de fermieri europeni. Interpretarea eronată a unor norme europene referitoare la transhumanță și interdicția vânzării laptelui, a brânzei și a celorlalte produse vegetale și animale în alte județe, i-a indignat peste măsură, amenințând că vor ajunge la Strasbourg, așa cum, cu mai bine de 200 de ani în urmă, înaintașul Horea bătea la porțile împărătești de la Viena.

Nici politicienii noștri, nici cei occidentali, nu înțeleg că țăranul român nu are posibilitatea să facă peste noapte saltul către stadiul de civilizație la care fermierul european a ajuns după secole. Unii oficiali ai UE n-au ezitat să afirme că, dacă țăranul român nu va deveni fermier european, el va dispare. O tragedie pe care nici regimul totalitar n-ar fi îndrăznit s-o provoace. Cât despre perspectivele nebuloase de bunăstare, care se tot vântură pe la primării, odată cu sosirea celor 12 miliarde de euro, pe care UE le acordă agriculturii românești în perioada 2007-2013, țăranii sunt convinși că cea mai mare parte a acestor fonduri vor fi dijmuite de șarlatanii locali și de mafioții de la oraș, veniți în chip de specialiști pentru elaborarea proiectelor și programelor de investiții.

Viața grea a țăranilor de azi este tot atât de apăsătoare ca cea a părinților și bunicilor lor. Vlăguiți și ostracizați, ei nu mai pun mâna pe furcă și pe topor, ca să-și facă dreptate. Ei preferă să-și părăsească vetrele străbune și să rătăcească în cele patru vânturi ca să-și câștige pâinea mai ușor. Vremea marilor răscoale țărănești, de la care se împlinesc acum o sută de ani, s-a stins. Până și monumentele care aminteau dramele de la 1907 au dispărut de pe socluri, așa cum s-a întâmplat cu statuia țăranului răsculat, care a dăinuit multă vreme în București, în apropierea Halelor Obor, sau cu cea din Parcul 1907 din Pitești.

Satul românesc, pătruns odinioară de veșnicie, de credință, morală, dreptate și adevăr se golește de la an la an. Mai bine de trei sferturi din cele două milioane de români care au plecat din țară, în ultimii cinci ani, provin din mediul rural. Este greu de crezut că pentru satul românesc vor mai miji vremuri bune.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 22 august 2019, 10:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro