Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 27 februarie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/09-03-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 27-02-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 februarie 2007

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Filip Georgescu

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

  Filip Georgescu - declarație politică legată de istoria mărțișorului;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cine a născocit Mărțișorul și de ce? - se întreba la vremea sa Tudor Arghezi, marele poet și om de spirit, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în liniștea patriarhală de pe strada Mărțișor. Și tot el, așteptând să-și vadă cireșii mai repede înfloriți, răspundea: "În nicio țară, pe unde am trecut, n-am văzut întâiul de martie sărbătorit, nici în călindar, nici cu firimituri scumpe spânzurate de gâtul fetelor și la mâna lor". Fără să i se cunoască prea bine vârsta și semnificația, se pare că Mărțișorul este un obicei pur românesc, deși, așa cum atestă unele descoperiri arheologice, de dată mai recentă, și pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecționate în timpul iernii și se purtau după 1 martie. Străbunii noștri spuneau că Mărțișorul simbolizează funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului adunate într-un șnur bicolor, dar și puntea de o zi între iarnă și primăvară, acea zi a Dochiei, bătrâna divinitate agrară, identificată cu zeița Diana în Pantheonul roman și cu Hera și Artemis în Pantheonul grec.

Mai presus de legende, Mărțișorul semnifică începutul unui nou An agrar. În tradiția populară, cele două culori ale Mărțișorului întruchipează lumina sau puritatea (albul) și sângele sau viața (roșul). Se crede să firul de Mărțișor ar fi fost tors de Dochia în timp ce urca la munte cu oile. Obiceiul Mărțișorului s-a constituit ca o parte din ritualul de înnoire a timpului, odată cu venirea primăverii, cu moartea și nașterea simbolică a Babei Dochia. Acest scenariu de reînnoire a anului cuprinde o serie de acte magice, cum ar fi: aprinderea focurilor, afumarea curților și anexelor gospodărești, văruirea pomilor, bătutul pământului cu ciomege pentru scoaterea la suprafață a căldurii și alungarea frigului, prepararea Măcinicilor și a altor alimente rituale, previziunile meteorologice, după semnele cerului și ale naturii înconjurătoare, descântecele, practicile de pomenire a morților, începerea simbolică a unor activități lucrative (scoaterea plugurilor pe brazdă, a stupilor de la iernat), multe dintre aceste obiceiuri arhaice practicându-se și azi prin unele zone ale țării.

Legat inseparabil de tradiția Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că Mărțișorul este un vechi obicei al nostru, atestat în toate zonele locuite de români și aromâni, care în decursul timpului a fost preluat de unele popoare din lume. La sfârșitul secolului XIX, Mărțișorul era dăruit copiilor - fete și băieți, înainte de răsăritul soarelui. De el se lega o monedă de argint și era purtat până la Măcinici, la Florii sau la Paște, ori până la înflorirea unor arbuști și pomi fructiferi (măceș, trandafir, vișin, cireș), după care era agățat de ramurile înflorite. Bătrânii credeau că purtătorii Mărțișorului nu vor fi pârliți de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgălași, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi.

Obiceiul Mărțișorului trăiește și astăzi la noi, în parte curat, în parte pervertit. În această zi de 1 martie, fiecare bărbat, liniștit sau copleșit de grijile vieții cotidiene, lasă deoparte necazurile mari sau mărunte, alungă norii care-i întunecă sufletul, căutând în colțul străzii sau în marile magazine, un gingaș obiect pe care să-l suspende de firul bicolor al Mărțișorului, pentru a-l prinde pe pieptul copilei sau femeii iubite. Gestul firesc, sau poate banal, înmagazinează de fiecare dată în el o mare căldură sufletească. Poate de aceea tradiția Mărțișorului nu va pieri decât la sfârșitul lumii.

Vă mulțumesc pentru atenție.

    ................................................
  Filip Georgescu - declarație politică dedicată creării serviciului medical de urgență de către dr. Mina Minovici;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Poate că tresărim ori de câte ori auzim acel claxon strident, alarmant și disperat al mașinilor "Salvării" care își fac loc în cel mai riscant mod prin sumedenia de autovehicule de pe străzi, risc de care depinde în ultimă instanță viața atâtor oameni.

Recunoscând importanța incontestabilă a unui asemenea Serviciu medical de urgență, să ne reamintim că prima mașină a "Salvării" a străbătut Bucureștii la 1 martie 1907. Părintele Serviciului medical de urgență din țara noastră a fost medical legist dr. Mina Minovici, născut în 1857 și care s-a stins din viață în 1933. Profesor la Universitatea din București, Mina Minovici a fondat Școala românească de medicină judiciară și a întemeiat Institutul Medico-Legal. Un loc important în activitatea sa didactică și medicală l-au ocupat cercetările consacrate alcaloizilor cadaverici și bolilor mintale simulate, precum și studiile în domeniul antropologiei criminale. De altfel, acest erudit și creator cadru medical a lăsat posterității un valoros "Tratat complet de medicină legală", apărut în 1930, care se dovedește a fi de o mare actualitate și în zilele noastre.

Înființarea Serviciului medical de urgență "Salvarea", cu o sută de ani în urmă, a constituit un mare pas înainte, țara noastră aliniindu-se, încă de atunci, celor mai înaintate state în privința ocrotirii sănătății. De atunci și până azi, Serviciul medical de urgență a salvat milioane de vieți omenești, mai cu seamă în ultimele cinci decenii, când, odată cu industrializarea țării și dezvoltarea fulminantă a transporturilor, îndeosebi a celor rutiere, accidentele au căpătat o nedorită amploare.

Din păcate, astăzi, la o sută de ani de existență, Serviciul medical de urgență din țara noastră face un pas înapoi. De mai mulți ani, la noi, "Salvarea" își desfășoară activitatea în condiții dificile, dacă nu chiar anormale, datorită indiferenței manifestate de autorități față de ocrotirea sănătății. În timp ce, în țările occidentale, mașinile "Salvării" au devenit adevărate spitale mobile, dotate cu aparatură ultramodernă, cu medicamente de prim ajutor, în care lucrează medici capabili să soluționeze din primele momente agravarea bolilor sau starea accidentaților, la noi, "Salvarea" a devenit o adevărată cenușăreasă.

Nu mai departe de acum câteva săptămâni, Ministerul Sănătății a interzis unor mașini ale "Salvării" să mai pornească în cursă, pe motivul că acestea, fiind vechi, sunt capabile să se defecteze pe traseu. Deși avea obligația să reînnoiască parcul auto al Serviciului medical de urgență, Ministerul Sănătății a recurs la măsura birocratică de a scoate din uz mașinile vechi, care oricum mai pot contribui la salvarea vieții unor semeni de-ai noștri. A fost nevoie de protestul personalului "Salvării" pentru revocarea unei asemenea măsuri iresponsabile. Și în acest caz, ca în multe alte domenii ale vieții, societatea românească dă îndărăt ca racul.

Vă mulțumesc pentru atenție.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 22 iulie 2019, 17:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro