Plen
Ședința Camerei Deputaților din 6 martie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.25/16-03-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 06-03-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 6 martie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi.

Deschidem ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice.

 
Ioan Stan - intervenție referitoare la Cea mai tristă aniversare din ultimii ani a marelui sculptor român, maestrul Ion Irimescu;

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Stan.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se referă la "Cea mai tristă aniversare din ultimii ani a marelui sculptor român, maestrul Ion Irimescu."

Marți, 27 februarie 2007, marele sculptor și minunatul om care a fost Ion Irimescu a fost aniversat la împlinirea a 104 ani de la nașterea sa.

În memoria maestrului, instituții de cultură și artă, scriitori, ziariști, artiști plastici, critici de artă, oameni politici locali l-au omagiat, conferind zilei sale de naștere dimensiunea unei mari sărbători, demonstrând încă o dată că spiritul sculptorului Ion Irimescu, ce a donat cea mai reprezentativă parte a creației sale statului român, a fost mereu în mijlocul celor prezenți.

Încă din timpul lungii sale vieți, maestrul Ion Irimescu a fost vizitat și prețuit de președinți de țară, miniștri și parlamentari și nu puțini și-au însoțit la Fălticeni oaspeții și omologii din străinătate, bucuroși să arate lumii întregi o colecție de artă de o valoare inestimabilă.

Printre cei prezenți, care se înghesuiau lăsându-se fotografiați alături de maestrul Ion Irimescu, se aflau și demnitarii actualului Guvern, în special personalități din Ministerul Culturii și Cultelor.

Toți l-au asigurat de eterna lor prețuire și i-au promis, înainte de ultimul său drum, că o să vadă clădirea Muzeului de artă "Ion Irimescu" din Fălticeni, clădire care adăpostește opera creației și a vieții sale, echivalentă cu un secol de istorie națională, reconsolidată, reamenajată și deschisă pentru veșnicie.

Că nu a fost să fie așa, că toate promisiunile au fost uitate și dezavuate, ne-o demonstrează faptele. Din anul 2004, patrimoniul Muzeului de artă "Ion Irimescu" din Fălticeni stă închis în depozite și se degradează, iar lucrările de consolidare și reparații ale clădirii, începute cu aproape trei ani de zile cu sprijin financiar guvernamental, s-au sistat din lipsă de fonduri.

Aniversarea zilei de naștere a maestrului Ion Irimescu din februarie 2007 a fost tristă, pentru că ultima dorință a marelui sculptor, aceea de a vedea ușile muzeului deschise pentru vizitatori, nu s-a împlinit. Tristețe pentru tot omul de rând, întrucât Ministerul Culturii și cultelor, în urma demersurilor noastre, s-a deculpabilizat, principala scuză fiind lipsa fondurilor.

În urma unui apel internațional, lansat de autoritățile locale fălticinene, în sensul de a se salva tezaurul de artă oferit gratuit statului român de maestrul Ion Irimescu, au răspuns afirmativ autoritățile italiene din regiunea Abruzza care, în regim de urgență, au alocat, pentru renovarea clădirii muzeului, suma de 50.000 euro.

Comunitatea fălticineană mulțumește celor din Italia pentru suma acordată și pentru grija ce o poartă pentru acest tezaur românesc, dar nu vor înțelege niciodată iresponsabilitatea autorităților române din Ministerul Culturii și Cultelor. Câtă vreme trăim într-o țară în care se găsesc bani pentru dotări sfidătoare și uneori extravagante ale unor unități de cultură și artă din țară, se găsesc fonduri pentru retrocedări și cumpărări de muzee și castele, pentru reamenajări de interioare și exterioare, refuzul guvernanților și în special al celor din Ministerul Culturii și Cultelor de a nu se implica financiar în reconsolidarea clădirii Muzeului de artă din Fălticeni, este de neînțeles.

s-a ajuns până acolo în a nu se respecta nici prevederile Legii nr.333 și ale H.G. nr.1486/2005, prin care se prevede ca patrimoniul artistic de o valoare inestimabilă a Muzeului de artă "Ion Irimescu" din Fălticeni să beneficieze de o pază stabilă și sigură asigurată de jandarmi prin hotărâre de Guvern. Toate demersurile făcute în acest sens la Ministerul Administrației și Internelor au rămas fără ecou.

Intuind încă din timpul vieții o perspectivă neclară și multă indiferență din partea autorităților române pentru tezaurul și clădirea care adăpostește aceste valori inestimabile, maestrul a numit, printr-un act notarial, pe procuratorii săi generali să-i reprezinte interesele sale de artist și cele ale muzeului și după moartea sa.

În actul notarial este prevăzută o clauză de reziliere a actului de donație pentru statul român și trecerea în patrimoniul statului francez a acestui tezaur dacă se va continua să se manifeste aceeași lipsă de interes față de problemele stringente ale muzeului. În acest sens, autoritățile locale fălticinene au fost atenționate în mai multe rânduri. Amintim că reprezentanții Guvernului, printre care și domnul secretar de stat Virgil Nițulescu, participanți la funeraliile maestrului Ion Irimescu, s-au angajat public, în numele Guvernului României, că vor aloca fondurile necesare pentru reabilitarea acestei clădiri.

În speranța că voi găsi sprijin și înțelegere de la Guvernul României, vă rog să primiți expresia recunoștinței mele și cele mai calde mulțumiri.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Strungă - declarație politică cu titlul Irak, un conflict prea îndepărtat;

Din partea Grupului parlamentar P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Emil Strungă:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi este "Irak, un conflict prea îndepărtat".

Subiectul retragerii trupelor românești din Irak a revenit pe scena politică după ce Partidul Național Liberal a propus luarea în discuție a unui calendar al retragerii în Parlament.

Tot Partidul Național Liberal este cel care, în iunie 2006, a demarat o amplă campanie de strângere de semnături în favoarea acestei retrageri, finalizată cu obținerea a 300.000 de semnături. Atunci, o importantă parte din români considerau că prezența trupelor noastre acolo este inutilă și presupune un efort financiar și uman prea mare.

Astăzi, majoritatea partidelor (P.N.L., P.S.D., P.C.,UDMR) susțin că un calendar al retragerii militarilor din Irak ar fi binevenit, în condițiile în care asistăm la o tendință a țărilor din Uniunea Europeană de a se retrage din acest teatru de operațiuni. Italia, Polonia, Bulgaria, Letonia, Danemarca, chiar și Marea Britanie și-au retras deja soldații sau urmează să o facă în scurt timp. Statele Unite au și ele un plan de retragere, președintele Bush fiind supus unei mari presiuni din partea democraților și a populației.

Prezența trupelor românești în Irak face parte din planul diplomatic al președintelui Traian Băsescu de a trasa celebra axă Washington-Londra-București. Atunci când polii principali ai axei procedează la adoptarea unui plan de retragere, și țara noastră trebuie să acționeze în același sens. Soldații români se află acolo în virtutea participării României la această coaliție internațională, și nu ca reprezentanți ai forțelor de pace ONU.

În aceste condiții, considerăm că adoptarea unui calendar clar de retragere a trupelor românești din Irak este soluția corectă în acest moment în care Irakul are un guvern ales și își poate exercita prerogativele unui stat suveran.

În același spirit, și România trebuie să acționeze ca un stat suveran și independent, fără teama de a da curs cererii populației de dezangajare din acest război.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Reformarea administrației publice autohtone;

Din partea Grupului parlamentar P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ștefan Baban:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Reformarea administrației publice autohtone".

În disputele politice actuale, care sunt și devin tot mai numeroase și mai aprinse, a fost introdusă și tema restructurării Guvernului, pornind de la o reducere a numărului de portofolii și terminând cu apariția unui Executiv "monocolor" dintr-o Alianță atât de portocalie. Este limpede că avem de a face cu jocurile politice în care sunt implicate toate grupările de partide și transpartide angajate în una dintre cele mai mari bătălii: schimbarea raportului de forțe de pe piața politică în favoarea celor mai puternici, fără a ține seama de interesele și necesitățile populației, ci predominând doar "ciolanul" câștigat.

Tema restructurării Guvernului poate și trebuie să fie abordată cu toată seriozitatea și răspunderea prin prisma interesului public. Principala obligație pentru modul în care funcționează administrația publică în întreaga țară, și mai ales cum este ea percepută, revine Guvernului. Și pentru a se reuși în acest sens, s-au adoptat numeroase legi, unele modificate și completate chiar la o lună de la promulgarea lor, toate având ca scop unic îmbunătățirea activității administrației publice locale și punerea acesteia în slujba cetățeanului. Rezultatul a fost marcat de succese, realizări și progrese, dar și de numeroase insatisfacții și nemulțumiri.

La o privire "în fugă", aproape totul se reduce în momentul în care se discută despre imaginea Guvernului, la imaginea membrilor săi, începând cu primul ministru și terminând cu miniștrii delegați. Prezenți mai tot timpul în mass-media, acești demnitari își prezintă pozițiile, activitatea, ideile și intențiile, iar populația le dă "note" în raport cu calitatea prestației, cu gradul în care reușesc să convingă și să fie credibili, să aibă o capacitate de comunicare (domeniu în care se înregistrează un mare deficit!), din care să rezulte perceperea exactă de către omul obișnuit a mesajului transmis, care de fapt este rezultatul administrării treburilor publice.

În România, însă, politica este atât de personalizată încât tocmai ceea ce reprezintă rațiunea de a fi a administrației publice se situează în plan secund. Or, se știe prea bine că instituțiile publice funcționează adecvat numai dacă au la bază legi și reglementări care corespund cerințelor, începând cu legitimitatea, cu oportunitatea existenței lor și terminând cu modul de organizare, cu aria atribuțiilor, a mecanismelor de care dispun. În concluzie, se poate spune că o construcție instituțională este decisivă pentru buna funcționare a întregului sistem al administrației publice, locale sau centrale.

Este normal să discutăm toate aceste aspecte, deoarece tema restructurării Guvernului este viciată de tot felul de abordări determinate de jocurile de interese. Există două tendințe extreme: una care susține că importanța acordată unui domeniu sau altuia este determinată de existența sau inexistența unui minister pe profil, iar cealaltă care susține reducerea cât mai mult a numărului ministerelor, având ca scop final îmbunătățirea activității Guvernului și implicit a întregii administrații publice.

Dacă și de această dată, ca și în alte cazuri, restructurarea Guvernului se va face în funcție de interesele personale și de partid, sub semnul intențiilor de a acumula mai multă putere, rezultatele vor contrazice, din start, scopurile proclamate, dar și finalul acțiunii. Nu va preleva interesul public al cetățeanului obișnuit, ci se va prolifera birocrația, centralismul păgubos, arbitrariul și voluntarismul.

Este nevoie de restructurarea Guvernului, dar nu formală și nici arbitrară. Există o știință a administrației publice, iar achizițiile trebuie să stea la baza unui demers rațional pentru instituirea domniei legii, rigorilor manageriale și, de ce nu, a bunului simț.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Kerekes Károly - referire la Meritele asumate în legătură cu recenta ordonanță de modificare a Legii pensiilor;

Din partea Grupului parlamentar UDMR, domnul deputat Kerekes Károly.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Kerekes Károly:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se referă la "Meritele asumate în legătură cu recenta ordonanță de modificare a Legii pensiilor".

În contextul numeroaselor scandaluri politice actuale, Guvernul a adoptat în domeniul social o ordonanță de urgență de modificare a Legii pensiilor. Actul normativ corectează o inechitate semnalată de mai multe sute de mii de persoane în ale căror carnete de muncă înainte de anul 1963 nu le-au fost evidențiate salariile și pentru care la recalcularea pensiei s-a avut în vedere salariul minim pe economie din acea perioadă. Conform ordonanței de urgență, în locul salariului minim se va lua în considerare salariul mediu pe economie.

UDMR salută măsura luată, în ciuda faptului că a fost adoptată cu întârziere. În ceea ce privește acest subiect, UDMR își exprimă o singură nemulțumire, și anume aceea că Partidul Democrat își asumă integral meritele acestui demers. În cazul în care doar ministrul muncii, membru al PD, ar fi anunțat măsura în calitate de membru al Cabinetului nu am fi avut nimic de comentat. Dar când președintele PD, Emil Boc, în cadrul unei conferințe de presă face publică poziția PD cu privire la diverse teme de actualitate și abordează și această problemă, sugerând că rezolvarea ei revine Partidului Democrat, avem de ridicat obiecții. Probabil că adoptarea ordonanței e un bun prilej de a face campanie electorală în preajma alegerilor europarlamentare, dar în nici un caz nu este corect și nu se încadrează în spiritul de echipă care ar trebui să existe în cadrul coaliției.

Ministrul muncii ar fi putut preciza că măsura a fost luată nu numai ca îndreptare a unei greșeli legislative, a situației create care influențează cuantumul pensiilor și produce reale nemulțumiri sutelor de mii de pensionari, ci și ca urmare a numeroaselor interpelări parlamentare adresate ministerului pe care îl conduce și care solicitau soluționarea problemei.

Președintele Partidului Democrat, în spiritul corectitudinii, ar fi putut preciza că formațiunea politică care a semnalat prima existența greșelii și a propus măsuri concrete de îndreptare a ei nu a fost alta decât Uniunea Democrată Maghiară din România, partener de coaliție și aliat parlamentar al PD. Astfel, grupul parlamentar al UDMR din Camera Deputaților a înregistrat încă din iunie 2005 o inițiativă legislativă pentru rezolvarea problemei, propunând utilizarea salariului mediu în locul salariului minim pentru perioada în discuție. UDMR a întreprins acest demers într-o perioadă în care PD nu manifesta nici un interes pentru rezolvarea pentru care s-a dovedit din ce în ce mai gravă. Dacă atunci, în anul 2005, ministerul ar fi acceptat propunerea noastră, ar fi susținut inițiativa noastră, calvarul sutelor de mii de pensionari în vârstă și suferinzi, obligați să își procure documentele doveditoare, ar fi putut fi evitat. Cam atât am avut de spus despre spiritul de colegialitate, precum și despre empatia și înțelegerea manifestată față de pensionari.

Aș dori să menționez că UDMR a atras atenția și asupra altei probleme grave în domeniul recalculării pensiilor și pentru care, de asemenea, a propus o soluție concretă. Aceasta privește inechitatea cu care au fost tratați pensionarii care și-au desfășurat activitatea în grupele I. și II. de muncă între 1 iulie 1977 și 31 martie 2001. Îmi exprim speranța că și această problemă își va găsi o soluție grabnică, dar nu așteptând anul electoral 2008, de preferat pe calea legiferării la nivel de guvern, însă fără ca inițiativele formulate de alții să fie pe nedrept asumate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Popa - referire la unii colegi de la U.D.M.R. care atentează la Constituția României;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Trei minute, conform regulamentului.

 

Domnul Nicolae Popa:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi mă voi referi la unii colegi de-ai noștri de la UDMR care de fiecare dată când au prilejul atentează la Constituția României.

Declarațiile incendiare ale președintelui UDMR, Márko Béla, din cadrul Congresului de la Arad, privind instaurarea autonomiei teritoriale în Ținutul Secuiesc, constituie o nouă obrăznicie, care nu mai poate fi tolerată, și o încălcare flagrantă a Constituției României. Din aceste considerente, reiterăm solicitarea de demitere a președintelui Márko Béla din funcția de vicepremier al Guvernului României. Discursurile antiromânești și antistatale dovedesc că singura sa preocupare este obținerea de drepturi și privilegii, de autonomie teritorială etnică și culturală, de federalizare a României și implicit de crearea unui stat în stat.

Este cât se poate de clar că lui Márko Béla nu-i mai putem tolera la nesfârșit jignirile și ofensele aduse românilor, prin încercările repetate de a submina și bulversa bunele raporturi de conviețuire dintre români și maghiari. Partidul Conservator reiterează că președintele UDMR a încălcat Constituția și jurământul făcut de a o respecta, precum și atribuțiile sale de reprezentant de vârf în Executiv.

Prin comportamentul său iresponsabil din punct de vedere politic, prin propaganda antiromânească și antistatală, Márko Béla demonstrează că este singurul cetățean antieuropean din România europeană, situându-se astfel în afara Guvernului. Cred că fiecare român are datoria de a nu permite nimănui să atenteze la interesul național, la suveranitatea și integritatea teritorială, la federalizare și o nouă concepție administrativă, contrară legilor în vigoare.

Din aceste considerente, noi am revenit și am cerut demiterea vicepremierului Márko Béla, după ce domnia sa a ignorat solicitarea noastră de a-și da demisia de onoare. Márko Béla este incompatibil cu înalta demnitate pe care o ocupă în Executiv, iar milioane de români, dar și de maghiari, condamnă și resping categoric astfel de acțiuni iredentiste și șoviniste ale Consiliului Național Secuiesc, precum autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc sau federalizarea Transilvaniei, susținute cu obstinație nedemocratică de vicepremierul Marko Bela. Liderul Uniunii continuă manifestările ostile la adresa României, prin incitarea populației majoritare față de cea minoritară. Având în vedere aceste aspecte, solicit Parchetului General să se autosesizeze în cazul declarațiilor vicepremierului, și să-l ancheteze penal pentru incitarea populației maghiare, pentru repetatele declarații de destabilizare a statului național unitar român și intențiile sale clare de federalizare și enclavizare a României.

Nu pot să închei fără a-i cere public președintelui României, foarte vorbăreț și certăreț de felul său, să-și exprime o poziție concretă referitoare la comportamentul politic nedemn de un vicepremier al lui Marko Bela. Domnul Traian Băsescu, care spune în fiecare zi că stă cu fața înspre popor, trebuie să dea dovadă de corectitudine și transparență, și să anunțe opinia publică dacă la constituirea majorității parlamentare de după alegerile generale din 2004 a promis UDMR că o va sprijini în demersurile de autonomie teritorială în schimbul participării la guvernare. Poporul român vrea să știe acest lucru, iar președintele, în calitatea sa de garant al respectării Constituției, trebuie să-l informeze.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Eugen Bejinariu - declarație politică cu titlul Moldova nu-i a mea și nu-i a voastră...;

Din partea Grupul parlamentar P.S.D., domnul deputat Eugen Bejinariu. De fapt, primul înscris pe lista vorbitorilor de astăzi.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulțumesc, doamna președinte, și scuze pentru minutul de întârziere.

Intitulez declarația politică de astăzi "Moldova nu-i a mea și nu-i a voastră..." și prin care doresc să sensibilizăm autoritățile statului român asupra unor declarații și demersuri, la această dată încă fără însemnătate.

Domnul Vladimir Voronin, președintele Republicii Moldova, recent, la Chișinău, într-un interviu acordat agenției oficiale de presă "Moldpres", a declarat că Bucureștiul manifestă intoleranță față de "minoritatea etnică a moldovenilor" din România.

La Chișinău s-a promovat când o politică de subordonare față de Rusia, când de deplină independență, mai cu seamă față de România, iar acum o politică de extindere demografică.

Iată câteva date care individualizează o anume politică în directă relație cu România. la Chișinău, Cahul, Orhei și alte orașe s-a promovat o politică cu un anume specific: mai întâi s-a vorbit de limba moldovenească; apoi s-a tipărit un dicționar româno-moldovenesc de un oarecare Vasile State; a fost tipărită o istorie a Moldovei pentru școlile din Basarabia, iar acum se vorbește de etnia moldovenilor, de 10 milioane de oameni, nerecunoscută în România.

În raioanele Republicii Moldova și cu deosebire în orașul Chișinău, majoritatea ziarelor apar în limba rusă, comunicarea dintre cetățeni la Chișinău se face în cele mai multe cazuri tot în limba rusă, iar în programele posturilor de televiziune, emisiunile se fac în limba rusă și în limba română, inclusiv cu teme care forțează adevărurile culturii și ale istoriei. La Librăria "Mihai Eminescu" din Chișinău, bunăoară, majoritare sunt cărțile scrise în limba rusă și cu greu sunt de găsit lucrări din literatura română clasică.

Într-un asemenea cadru susținut de domnul președinte Vladimir Voronin, astăzi, s-a adus din nou în atenția opiniei publice din Basarabia și din România faptul că românii de aici sunt moldoveni, că au istoria și cultura lor și că limba pe care o vorbesc este limba moldovenească.

"Am putea fi șocați, ne spune domnul Vladimir Voronin, dacă în ultimii 150 de ani moldovenii din România și-ar fi uitat statul, nu ar ține minte cum se numește cu adevărat limba lor, ar fi dat uitării faptele eroilor lor, nu și-ar mai aminti nici de Dimitrie Cantemir, nici de Vasile Alecsandri, nici de Mihai Eminescu, nici de Ion Creangă, nici de Mihail Sadoveanu. Dar ei nu au uitat".

Și tot din recentele declarații fac parte și afirmațiile: "Legislația noastră internă (n.n.. Republica Moldova) permite și toate țările găsesc posibilități, finanțe, ca să sprijine diaspora". "Această comunitate, spune de data aceasta Victor Stepaniuc, președintele Comisiei parlamentare pentru cultură, este a 39-a diasporă moldovenească de peste hotare".

Astfel de manifestări promovate de domnul Voronin și de susținătorii lui, toți așezați cu fața spre Răsărit, dăunează bunelor relații dintre cele două state românești, vremelnic despărțite prin hotare stabilite în condiții date.

Prezența în mass-media românească a specialiștilor români care să răspundă chiar și la astfel de aberații pornite de la vârful puterii din Republica Moldova a devenit un imperativ.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Valeriu Victor Boeriu - declarație politică cu titlul Referendum sau alegeri?;

Din partea Grupului parlamentar P.N.L.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Valeriu Victor Boeriu:

Vă mulțumesc.

Declarația politică are ca titlu "Referendum sau alegeri?"

Dezbaterea politică a ajuns, în ultimul timp, să fie monopolizată de teme neinteresante pentru populație. Unul dintre exemplele cele mai grăitoare în acest sens este obsesia referendumurilor. Acestea au teme care nu se regăsesc pe agenda populației, care cuprinde mai degrabă preocupări precum infrastructura, sistemul de sănătate, pensiile, șomajul, ridicarea nivelului de trai în general.

Se discută enorm despre suspendarea președintelui și votul uninominal și aproape deloc despre Uniunea Europeană, despre relația României cu Uniunea Europeană, implicațiile aderării la Uniunea Europeană pentru cetățeni, prioritățile de dezvoltare ale României în contextul european. În fond, în jurul acestor teme ar trebui să se coaguleze preocupările clasei politice, transformându-le în subiectele de campanie sau ale precampaniei electorale pentru alegerile euro-parlamentare.

În legătură cu referendumurile propuse, consider că ele nu sunt necesare, din mai multe motive: în primul rând, costurile foarte mari pe care le implică; în al doilea rând, sondajele de opinie prezentate în ultimii ani de către diverse organisme ale societății civile ne fac să credem că rezultatele unor astfel de acțiuni sunt cunoscute (există, cu alte cuvinte, o largă susținere populară pentru introducerea votului uninominal, un referendum în acest sens fiind, deci, superfluu); în al treilea rând, dată fiind tradiția absenteismului la vot în România ultimilor ani, există riscul ca populația să nu se prezinte la urne în procentul necesar, acest lucru creând confuzie și mai mare asupra subiectului.

În cazul în care nu se renunță la ideea celor două referendumuri cu desfășurare înaintea alegerilor euro-parlamentare, prezența la urne la acest din urmă vot va fi foarte mică. Această prezență infimă va vicia rezultatele alegerilor în aceeași măsură în care o fac temele predilecte de dezbateri ale clasei politice din această perioadă, fără legătură cu Uniunea Europeană și relațiile României cu Uniunea Europeană.

În concluzie, cred că mai importante sunt acum alegerile euro-parlamentare, întrucât și Uniunea Europeană așteaptă un semn de seriozitate și stabilitate din partea României și nu continuarea la nesfârșit a gâlcevii interne, neproductive și dăunătoare bunei guvernări. Perioada postaderare este foarte importantă pentru România, stat care ar trebui să se concentreze asupra transformării aderării în integrare, să încerce să acceseze fondurile europene pentru dezvoltarea țării și pentru creșterea gradului de încredere a populației în structurile europene.

Alegerile pentru Parlamentul European trebuie să se desfășoare la un interval de timp suficient de mare de orice altă chemare la urne a populației, pentru a nu fi influențate de teme false propuse cu scop politicianist. De aceea, cred că trebuie să se renunțe la ideea referendumurilor sau să se amâne până la câteva luni după alegeri. În cazul în care nu se renunță la ideea celor două referendumuri, alegerile pot avea loc în bune condiții doar dacă se respectă un interval considerabil de timp după încheierea acestora.

Prioritatea o reprezintă cu siguranță alegerea reprezentanților României în Parlamentul European. Trebuie să facem dovada faptului că ne interesează prioritățile României în context european și preocupările reale ale cetățenilor orientate înspre creșterea nivelului de trai și nu dezbaterile sterile pe teme arbitrare stabilite doar din interese politice.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică cu tema Atenție la Ungaria: la al VIII-lea Congres, Márko Béla reales;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Intervenția mea este, ca întotdeauna, cu o temă ce undeva se aseamănă, intitulată "Atenție la Ungaria: la al VIII-lea Congres, Marko Bela reales".

Până aici nimic nou, acest lucru fiind de așteptat în condițiile în care a candidat singur pentru postul de președinte. Iar existența celor 42 de voturi contra față de cele 436 de voturi pentru nu are relevanță, fiindcă probabil acestea se datoresc filialei Timiș a UDMR, care tocmai l-a primit pe episcopul Tökes în rândurile sale.

În raportul său la Congres, Márko Bela s-a referit în mod clar la autonomia teritorială dând asigurări că, în decurs de câțiva ani, aceasta se va obține. În acest sens, nu s-a sfiit să amenințe: "Tensiuni vor fi dacă nu vom avea legea minorităților, dacă nu vom avea autonomie culturală, dacă nu va exista autonomie teritorială, dacă nu vom avea instituții de sine stătătoare".

Doresc să explicitez semnificația noțiunii de autonomie culturală și ce anume ascunde aceasta. Conform Propunerii legislative privind Statutul minorităților naționale din România, autonomie culturală înseamnă de fapt folosirea necondiționată a limbii maghiare în toate relațiile și domeniile, în acele zone în care maghiarii au o pondere semnificativă (!?): în raport cu autoritățile administrative publice locale, cu serviciile deconcentrate, în fața instanțelor de judecată, în emiterea de acte oficiale, în relația cu poliția etc. Cu alte cuvinte, dacă nu ești un bun cunoscător al limbii maghiare nu ești acceptat la concursul pentru ocuparea unui post în domeniu. Mai este, în aceste condiții, limba română oficială în România, conform art.13 din Constituție? Mai este "România patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi..." conform art.4 alin.(2)? Mi se mai garantează dreptul la liberă circulație, conform art.25 alin.(2) al aceleiași Constituții?

Adevărul este că în ultimii ani, în Ungaria, se manifestă tendințe revizioniste și șovine mai acut ca niciodată. Partidul Popular Creștin, Partidul Ungar al Justiției și al Vieții (M.I.E.P.), Federația Mondială a Ungurilor, Asociația Descălecătorilor 2000, Mișcarea pentru o Ungarie mai bună, Mișcarea pentru o Ungarie Liberă sunt câteva grupări apropiate de partidul de opoziție FIDESZ, condus de Orban Viktor care reprezintă Dreapta Maghiară, factorul principal al acțiunilor autonomiste din Transilvania.

După experiența și practica guvernării, deși în prezent în opoziție, FIDESZ este la apogeu. În jurul său s-a constituit o întreagă rețea a naționaliștilor maghiari din întreagă lume. Este o mișcare formată din oameni inteligenți, educați la cele mai bune și importante universități din lume, cu foarte multe contacte și relații în cancelariile europene. Arborarea drapelului horthyst din perioada interbelică este o practică frecventă la manifestațiile de stradă din Budapesta. "Mișcarea de tineret 64 de Comitate"(H.V.I.M.) condusă de Tóróczkai László face aluzie la cele 64 de comitate existente cândva în Ungaria mare. Ea este cea care a organizat secuii din România. De altfel, Tóróczkai László fost corespondent de război în Kosovo, fiind membru al teroriștilor din U.C.K. (Armata de Eliberare din Kosovo) a recunoscut: "După ce am avut parte de războiul din Kosovo, influențat de înflăcărarea-mi tinerească, am recurs la mijloace mai radicale. M-am străduit în orice chip să-i ațâț pe secui. Când m-am întors din Kosovo, am început organizarea unei echipe de gherilă, bineînțeles, în cel mai mare secret..." Tinerii din jurul lui Tóróczkai nu sunt niște simpli exaltați, ci o generație avântată, anticomunistă și foarte hotărâtă. La noi îi regăsim de exemplu, în organizația "Secuilor Paramilitari", care se antrenează prin diferite cantonamente de antrenament denumite "activități de pregătire pentru cursuri de orientare" în munții Harghitei.

Orban Viktor a creat un pol naționalist fără egal astăzi în Europa. El conduce o luptă națională întemeiată pe miturile fundamentale ale maghiarismului. Să ferească Dumnezeu ca FIDESZ să revină la putere în Ungaria.

Referendumul desfășurat în cele trei județe - Harghita, Covasna și Mureș - reprezintă o primă confruntare a dreptei maghiare cu fundamentele statului român, iar vizitele lui Solyom László - președintele Ungariei și ale doamnei Szilli Katalin - președinta Parlamentului Ungariei nu au fost deloc inocente.

Acțiunea de înființare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice este urmarea politicii "pașilor mărunți" promovată cu asiduitate de U.D.M.R., cu acceptul tuturor celor care ne-au condus după 1990, ce vizează refacerea defunctei Regiuni Autonome Maghiare, "construirea unei lumi maghiare, cu toate instituțiile ei, de la grădinițe și până la autoguvernările de rigoare". (Din cele declarate de Solyom László la București)

O atenție deosebită trebuie acordată declarației lui Borbely Imre, fost deputat U.D.M.R. în Parlamentul României. "...minoritatea maghiară are două alternative, respectiv revizuirea granițelor sau întreprinderea de măsuri de natură să determine autonomia statală a acestora în Ardeal".

Tema autonomiei etnice, colective, teritoriale, pune în discuție procesul de constituire în România a unei frontiere maghiare interne, ce ar putea constitui un model exploziv, capabil să pulverizeze stabilitatea întregii Europe. Fiindcă majoritatea statelor sunt plurietnice, multiconfesionale și pluriculturale, ceea ce ar distruge bazele juridice ale statelor suverane. Dacă tendințele separatiste ar fi acceptate, state ca Italia, Spania, Franța, Belgia sau Germania ar trebui să se fărâmițeze, revenind la entități asemănătoare cu cele care existau cândva în Evul Mediu.

Cu prilejul avizului asupra proiectului Legii privind statutul minorităților naționale din România, Comisia de la Veneția a precizat că autonomia culturală nu este reglementată de dreptul internațional actual.

Revin la cele declarate de domnul Solyom la Târgu-Mureș: "...noi considerăm maghiarimea de aici, în înțelesul unui concept cultural, ca fiind parte a națiunii maghiare. Pentru ca maghiarimea de aici să poată face față asimilării va fi necesar ca ea să aibă propria și deplina ei structură. Coloana vertebrală a acesteia este dobândirea, începând de la grădiniță și până la universitate, a unei culturi de sine stătătoare, prin intermediul instruirii în limba maghiară, dar sunt necesare și alte structuri sociale proprii; va fi nevoie de cultură, instituții, întreprinzători, intelectuali. Insist asupra necesității asumării legii naționalităților, fiindcă alături de declarațiile cu privire la prietenie, la drepturile naționalităților, aceasta ar fi dovada că există într-adevăr garanții juridice pentru asigurarea acestor drepturi...Am subliniat acolo (la București - n.a.), domnului președinte și asistenței, punctul nostru de vedere, conform căruia autonomia culturală este în Europa un drept de la sine înțeles, și dacă respectiva comunitate o dorește, este posibilă și autonomia teritorială."

Este cazul ca autoritățile statului român, în mod special președintele României - garantul Constituției și al integrității teritoriale a țării, precum și primul-ministru, să exprime, până nu este prea târziu, o poziție publică, fermă și tranșantă de condamnare a acțiunilor separatiste, inclusiv celor inițiate de președintele Ungariei și președinta parlamentului ungar, care urmăresc declararea "autonomiei Ținutului Secuiesc".

Conform Statutului U.D.M.R., "Maghiarii, constituind o comunitate autohtonă, se consideră factor constitutiv în stat, subiect politic de sine stătător, și, ca atare, partener egal al națiunii române. În felul acesta, pe de o parte minoritatea maghiară este factor constitutiv a statului român, și pe de altă parte este parte organică a națiunii maghiare", cu alte cuvinte România este parte a Ungariei(!?) Am greșit cumva interpretarea?

De aceea: Atenție la Ungaria!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Tărniceru - declarație politică intitulată Situația tragică în care se află pensionarii;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Petru Tărniceru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Tărniceru:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Asistăm de ceva vreme la un șir de evenimente care confirmă faptul că situația pensionarilor devine din ce în ce mai gravă. Este vorba, în primul rând, de organizarea necorespunzătoare a instituțiilor statului, lipsa unor condiții civilizate de desfășurare a relațiilor cu publicul, lipsa de interes în rezolvarea problemelor.

De exemplu, sute de pensionari care au solicitat bilete de tratament pentru luna februarie au fost purtați pe drumuri de Casele județene de pensii, care trebuiau să repartizeze aceste bilete pe data de 20 februarie, iar la pensionari ajung abia în luna martie.

De unde provine, oare, această disfuncționalitate și dezorganizare a Casei Naționale de Pensii? Care este sistemul de repartizare la nivelul țării a acestor bilete și cine se face răspunzător de toată această bătaie de joc?

Un alt motiv pentru care pensionarii sunt purtați pe drumuri, datorită unor așa-zise disfuncționalități la nivelul unor instituții care își pasează vina reciproc, este acela că pensionarii nu-și pot recupera banii, pentru că nu au intrat la timp în posesia taloanelor de pensii.

În acest fel, autoritățile blochează plata pensiilor. Casa Națională de Pensii dă vina pe Poșta Română pentru că n-ar fi distribuit taloanele la timp, iar în replică, reprezentanții Poștei Române spun că fluturașii sunt tipăriți incorect.

Domnilor colegi,

Ceea ce se întâmplă în acest sistem este inadmisibil și trebuie să ne implicăm în rezolvarea acestor probleme. Și, cum nu ar fi destul, mai există și lacunele legislative, cum ar fi, de exemplu, acela că persoanele încadrate în grupa I-a de muncă și pensionate nu beneficiază de pensia corectă, ci de una micșorată.

Consider că trebuie creată o strategie guvernamentală, care să se adreseze populației de vârsta a treia, pentru ca aceștia să nu mai aibă de suferit datorită neajunsurilor din sistemul medical, instituțional și, în special, al pensiilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezso-Kalman - despre continuarea procesului de distrugere a pădurilor din județul Harghita;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții a solicitat din partea Inspectoratului teritorial de regim silvic și de vânătoare Brașov, cu nr.7.123/19.06.2006, o Notă prin care a cerut efectuarea unui control privind decontarea efectivă pe o suprafață totală de 314 hectare a unor lucrări de împăduriri integrale și curățirea terenurilor trecute în deviz, care în realitate nu s-au efectuat.

Acest control trebuia să constate la fața locului prejudiciul adus statului, care face parte din dosarul nr.107/2004, dosar tergiversat de către organele de cercetare penale, cu motivația că nu s-a stabilit cu exactitate prejudiciul.

Timp de 3 ani, Inspectoratul teritorial de regim silvic și cinegetic Miercurea-Ciuc, prin domnul Szikozai Bela, apoi Inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare Brașov, prin domnul ing.Constantin Iordache, au blocat cercetările la fața locului și stabilirea prejudiciului.

La interpelările și întrebările mele, prin care am solicitat un punct de vedere privind blocarea acestor cercetări, domnul ministru Gheorghe Flutur, cu ocazia discuțiilor personale, a recunoscut greșeala inspectorilor care au blocat cercetările, însă, în răspunsurile oficiale a ocolit tragerea la răspundere a celor vinovați, susținând astfel mafia lemnului.

Contrar punctului de vedere formulat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Justiției, prin doamna ministru Monica Macovei, a solicitat deschiderea unui dosar penal privind protejarea infractorului, vizând cercetarea activității în acest caz privind blocarea dosarului nr.107/2004 de către inginerii silvici Szikozai Bela și Constantin Iordache.

Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, precum și organele Procuraturii, în loc să cerceteze pe cei care au susținut mafia lemnului, au cercetat doi tehnicieni silvici, și anume: pe Moldovan Claudiu și Szekely Csaba, care nu aveau drept de decizie, prin urmare, nu puteau bloca cercetările.

Pentru deblocarea abuzului din partea inginerilor silvici Szikozai Bela și Constantin Iordache, comisia a solicitat inspectorului-șef al Inspectoratului teritorial de regim silvic și de vânătoare Brașov, domnul ing.Benedek Gabor, organizarea unui control, fără participarea celor care au blocat timp de 3 ani cercetările pe teren.

Spre mirarea mea, răspunsul trimis Parlamentului, cu numerele de înregistrare 13.822 și 13.823 din data de 11 decembrie 2006, de către Inspectoratul teritorial de regim silvic și de vînătoare Brașov, a fost aprobat chiar de domnul ing.Constantin Iordache.

Stimate domnule ministru Dan Motreanu,

Solicit destituirea din funcție a inspectorului Vasile Cofariu, care a încălcat grav atribuțiile de serviciu, potrivit Legii nr.333/26 aprilie 2005, care tot timpul a colaborat cu mafioții pentru mușamalizarea datelor existente în dosarul nr.107/2004, contribuind astfel la continuarea procesului de distrugere a pădurilor din județul Harghita.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Lia Ardelean - prezentarea unei încercări nedemne de a atrage pensionarii de partea Partidului Democrat;

Urmează domnul deputat Petru Călian, Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Am luat-o în ordinea listei.

Cedați locul vreunei colege?

 

Domnul Petru Călian:

Așa ar fi frumos să se întâmple. Poate mai târziu, dacă se poate, să revin.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Tot în ordinea listei atunci, doamna deputat Lia Ardelean.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 
 

Doamna Lia Ardelean:

Doamna președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

În urmă cu un an, am depus la Biroul permanent Propunerea legislativă pentru modificarea art.161 alin. (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Inițiativa este menită să aducă o reparație pensionarilor cărora li se calculează pensia în baza salariului minim pe economie pentru perioadele lucrate pentru care nu au justificări, din cauza dispariției arhivelor unor întreprinderi.

Foarte mulți cetățeni care și-au depus cereri de pensionare nu au putut să-și dovedească salariul cu acte justificative pentru perioadele în care au fost salariați la întreprinderi care s-au desființat după 1989, primind astfel pensii de mizerie.

Am solicitat o reparație financiară pentru această categorie de pensionari, cu atât mai mult cu cât există situații de dispariție în totalitate a arhivelor unor întreprinderi, iar salariile din perioadele respective nu se regăsesc în cărțile de muncă, în special în perioada dinaintea anului 1962.

Pentru normalizarea acestei situații, am cerut ca drepturile salariale luate în calculul pensiei, care se consideră actualmente egale cu salariul minim brut pe economie, să fie înlocuite cu salariul mediu brut pe economie în vigoare, în perioada respectivă.

Propunerea a fost respinsă de Senat, cu voturile tuturor senatorilor Partidului Democrat, iar în plenul Camerei Deputaților a intrat cu un raport de respingere din partea Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Actualmente, după ce am cerut în plenul Camerei reîntoarcerea la comisie, inițiativa legislativă este blocată la Comisia pentru muncă și protecție socială.

Pe de altă parte, acum, în preajma alegerilor pentru Parlamentul European, ministrul municii, solidarității sociale și familiei, domnul Gheorghe Barbu, iese în fața pensionarilor cu promisiunea emiterii unei ordonanțe de urgență care prevede exact textul din propunerea mea legislativă.

În aceste condiții, consider că este vorba de o încercare nedemnă de a atrage pensionarii de partea Partidului Democrat, din moment ce până acum parlamentarii acestuia s-au opus propunerii legislative.

Cred că este detestabil acest mod de a face politică doar pentru voturi, și nu pentru a rezolva la timp problemele oamenilor. Sunt foarte mulți pensionari pentru care fiecare zi contează, unii dintre ei nemaiavând posibilitatea de a se bucura de pensia mărită, la care aveau dreptul, din cauza vârstei lor înaintate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Sunt necesare investiții în scopul dezvoltării bazei sportive a județului Constanța;

Urmează domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Sunt necesare investiții în scopul dezvoltării bazei sportive a județului Constanța".

Județul Constanța are, în ceea ce privește domeniul sportului, un potențial uman deosebit. De-a lungul timpului s-au evidențiat datorită performanțelor numeroși sportivi ale căror medalii obținute la competiții internaționale de mare rezonanță sunt în mod cert și un rezultat al efortului depus de către un colectiv tehnic.

Nume precum Simona Amânar, Cătălina Ponor, Ion Draica, Gheorghe Hagi, Ilie Floroiu, lista fiind mult mai lungă, au fost și sunt cunoscute pretutindeni în lume.

Echipele constănțene, în special cele de handbal și volei, au dobândit notorietate, câștigând competiții interne și participând cu succes la competițiile internaționale.

La baza unor astfel de împliniri se află buna coordonare, în momentul de față putându-se vorbi, la nivelul județului Constanța, chiar de un management de reală calitate.

Pentru a avea în acest sens continuitate sunt necesare investiții în scopul dezvoltării bazelor sportive deja existente, dar și în scopul construirii unor baze sportive noi. Județul Constanța are nevoie de astfel de investiții, iar Guvernul României trebuie să fie mai receptiv față de această cerință.

O nouă sală de sport polivalentă, precum și o piscină cu adevărat competitivă reprezintă, spunem noi - constănțenii - prioritățile următorilor ani.

Nu putem vorbi la nesfârșit despre performanță dacă nu există o bază sportivă pe măsură. Oferind tinerelor și tinerilor condiții propice de pregătire, oferim acestora șansa concretă pentru a se afirma.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Avertisment;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi: "Avertisment".

Ne-am dorit mult să intrăm în Uniunea Europeană și am reușit acest lucru: o fi meritul întregii clase politice, al poporului răbdător și încrezător în același timp, al unei firave meritocrații? probabil, toate acestea la un loc, și altele pe deasupra. Chiar dacă n-am urcat de la peron, suntem în acest spațiu cu valori indiscutabile și trebuie să facem eforturi reale pentru a recupera decalajele. Numai că evidențele sunt deocamdată împotriva noastră și aplicăm din nou un principiu național: Ne-am văzut cu sacii în căruță, numai că nici căruța nu-i a noastră, și nici nu strunim noi bidivii.

Euforia revelioanelor paralele continuă să ne țină captivi în siajul său, în timp ce oficialitățile Bruxelles-ului trimit disperate semnale de alarmă, care se izbesc de receptori aproape total obturați.

Onno Simons, prim-consilier al Reprezentanței Comisiei Europene la București, se declara consternat că România pur și simplu nu știe ce își propune să facă în Uniunea Europeană.

"Va alege să vorbească despre Marea Neagră sau se va uita la competitivitatea produselor sale?" se întreabă demnitarul.

În mod cert, va opta pentru prima variantă, întrucât este un concept marin devenit marotă a Cotrocenilor, și la care autorul nu va renunța din simplul motiv că nu are cu ce să-l înlocuiască. Și chiar dacă ar avea cu ce, gestul ar fi caduc "ab intio", deoarece favorita Statelor Unite la Marea Neagră este Turcia, așa cum rezultă din noua strategie americană pentru această regiune, elaborată de Departamentul Apărării și denumită "Black Sea Harmony".

"Sunteți a șaptea țară a Uniunii Europene", ne reamintește același reprezentant, iar noi ținem morțiș să-i demonstrăm că dacă rămânem a 27-a suntem performanți și tenace. "Uniunea nu dorește ca banii să ajungă în buzunare greșite", își exprimă îngrijorarea prim-consilierul. Nu are de unde să știe că "fabulospiritul" autohton va intra instantaneu în funcțiune și îi va aduce liniștea pe care și-o dorește, din acest punct de vedere. Nu, banii nu vor intra în buzunare greșite, ci în valize bine burdușite.

Și mai enumeră Onno Simons și alte obstacole pe traseul atât de sinuos al postaderării: sistemul judiciar, politica fiscală, corupția, lipsa autostrăzilor etc.

Ce oferim noi vest-europenilor? Imaginea unei societăți, aflate în epoca "statelor combatante", în care toate structurile se luptă între ele nemilos și devastator: președintele cu premierul, premierul cu președintele; președintele cu Guvernul, cu Parlamentul, cu ziariștii, cu magistrații, cu mogulii, cu partidele, și dacă am uitat pe cineva, îmi cer scuze. Numai poporul captiv mediatic stă și se întreabă dacă din întâmplăre va asista la sfârșitul celei mai terifiante etape din perioada postdecembristă.

Și dacă pe falia dintre popor și aleșii săi se poate insinua un nou 4 martie?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - formularea unor critici la adresa televiziunii publice naționale;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, doamna președintă.

Am aflat de câteva zile că onor conducerea Televiziunii Române dorește să se adreseze Parlamentului cu o solicitare de aprobare a măririi abonamentului pentru cetățenii români, de la 40.000 lei vechi la 60.000 lei vechi/lună.

Inițiativa președintelui-director general mi-a prilejuit un punct de vedere în legătură cu felul cum se achită Televiziunea publică de misiunea pe care ar trebui în mod normal s-o aibă în societatea românească.

Cu alte cuvinte, m-am întrebat și vă întreb și pe dumneavoastră: ce este TVR? Este TVR televiziune publică? Are TVR programe educative? Are TVR programe pentru conservarea și promovarea culturii naționale? Poate găsi tineretul emisiuni dedicate elevilor și studenților, emisiuni care să sădească în conștiința tinerei generații cultul eroilor neamului, respectul pentru strădania și sacrificiul înaintașilor?

Cultivă TVR gustul estetic? Are emisiuni pe teme de literatură și de artă, educative, atractive? Popularizează TVR valorile românești, contribuția noastră la patrimoniul culturii universale? Se deosebește azi TVR - televiziune publică, televiziune națională, finanțată din bugetul statului de către contribuabilii români - de televiziunile private? Dacă majoritatea românilor privesc la televiziunile comerciale și nu găsesc emisiuni interesante la TVR, atunci de ce ar trebui s-o mai finanțăm, în continuare, din bani publici?

TVR, din punct de vedere al corectitudinii, al obiectivității, al imparțialității știrilor politice este foarte departe de echidistanța necesară.

Dimpotrivă, TVR face un partizanat politic strident, cultivă o demagogie și un populism deșănțat. TVR a devenit rând pe rând instrument de intoxicare și manipulare a opiniei publice în interesul grupurilor clientelare aflate la putere, și implicit împotriva intereselor majorității.

TVR a devenit de-a dreptul o oficină ostilă României și românismului, și interesului național în ansamblu.

Dacă servirea unor interese politico-mafiote de către trusturile media private sunt într-un fel de înțeles, fiindcă nu degeaba toacă sume impresionante de bani din surse dubioase, nu același lucru îi este permis Televiziunii Române.

Dacă ne-am obișnuit ca televiziunile comerciale să discrediteze zilnic Parlamentul, de exemplu, senatorii și deputații, ocolindu-se cu obstinație Guvernul și miniștri, de unde le vin sume importante de bani ca publicitate guvernamentală, și unde se află centrele de comandă pentru satisfacerea intereselor patronilor de instituții media pentru TVR, TVR face același lucru, nedisociindu-se prin nimic de cele comerciale.

Știrile de la TVR servesc menținerii stării de infracționalitate și de corupție care s-a înrădăcinat în societatea românească, servind mereu Puterea. Pentru că, așa cum se știe, Puterea corupe, și la Putere se află sediul corupției și grupurilor de interese nelegitime, cum le numesc unii. Pe la Putere zburdă valizele cu bani, or, TVR la știri difuzează știri de genul, dau numai un singur exemplu - aș putea localiza și ziua și ora: "Profitând de Congresul Francofoniei, parlamentarii și-au luat iar vacanță". Nu era adevărat, o știm cu toții, oamenii de bună-credință, dar așa a înțeles Televiziunea publică, cu buget aprobat de Parlament, să trateze instituția fundamentală a democrației, și se mai pretindă, culmea, că acționează în cadru democratic și în sensul democratizării societății românești.

Tot TVR, datorită ilustrului, cred că necoptului președinte-director general - Tudor Giurgiu, a fost preluată cu 400 de miliarde lei vechi excedent, și se află acum la tot atâtea sute de miliarde de lei deficit. Managementul financiar este numai o componentă. M-am referit mai înainte și la conținutul emisiunilor TVR.

Din toate punctele de vedere, Tudor Giurgiu a prejudiciat Televiziunea Română, și tot dumnealui vine acum să solicite aprobarea măririi abonamentului.

Eu zic că s-ar cuveni mai degrabă o analiză atentă, și dacă nu cumva suspendarea finanțării din bani publici a unei televiziuni publice naționale, care nu se mai deosebește cu nimic de cele comerciale.

Domnul Tudor Giurgiu, în cei 3 mii și ceva de salariați ai Televiziunii, n-a găsit în 3 mii de oameni un colaborator sau mai mulți colaboratori. Dânsul plătește cu 6.500 euro/lună pe domnul Gordon Lovitt, colaborator extern, care a mai falimentat și Televiziunea Cehă, omul care ne-a adus marea emisiune "Mari români", din care a rezultat până la urmă că cheltuim un milion de euro ca să aflăm că "Mari români" sunt: celebrul elev Bulă, alte personaje, nu vreau să dau nume din contemporaneitate, pentru a nu leza anumite sensibilități, dar oricum pe acolo nu figurau Brâncoveanu și alte figuri legendare ale istoriei noastre naționale.

Tot pe acolo este finanțată emisiunea "Surprize, surprize", cu 80.000 euro/ lună, din care 20.000 euro ajung la realizatorul emisiunii, Lazarov, și 60.000 euro la distinsa prezentatoare Andreea Marin.

Nu știu cât de educative, nu știu cât de valoroase pentru națiunea română sunt emisiunile respective. S-ar putea da foarte multe exemple: un grup de salariați nemulțumiți de felul cum este manageriată Televiziunea națională s-a adresat Parlamentului României cu un memoriu, respectiv Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale și-a făcut datoria legală de a ne introduce la casete acele observații.

Pe baza acelor observații a avut loc audierea președintelui-director general al Televiziunii Române - la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, unde - cu un tupeu nemărginit - omul a dat riposte și a dat cu tifla tuturor celor care au vrut să-l atenționeze și să-l aducă pe pământ.

După atitudinea pe care a avut-o în fața Comisiei pentru cultură, domnul Tudor Giurgiu trebuie trimis cât mai repede să se ocupe de filmele lui cu incest și homosexuali, cu care nu am nimic împotrivă, este treaba lui, dar să n-o facă pe bani publici și la televiziunea națională.

În legătură cu solicitarea de majorare a abonamentului, solicit colegilor deputați, care sunt, ca și mine, reprezentanții unor cetățeni destul de împovărați în datorii, ca să le mai mărim și abonamentul la televiziunea națională, care nu le oferă programele de care societatea românească ar avea nevoie, ca, dacă nu sistăm pentru o perioadă finanțarea din bani publici, până când televiziunea națională nu dovedește că servește realmente interesul național, măcar să nu fim de acord cu mărirea în continuare a abonamentului, pe spatele contribuabilului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Referendum cu iz de bulversare politică a electoratului;

Domnul deputat Petru Călian. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, am să mă încadrez în timp.

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Declarația politică are titlul "Referendum cu iz de bulversare politică a electoratului".

Ne aflăm în pragul unui examen deosebit de important, primul cu o asemenea însemnătate, pe care îl dă România în fața Uniunii Europene, după momentul aderării. Mă refer la alegerile pentru desemnarea reprezentanților țării noastre în Parlamentul European, poate cel mai democrat organism existent în acest bătrân continent.

În loc să cumpănim cu atenție și înțelepciune momentul, să avem maturitatea de gândire și acțiune, pentru a aștepta un moment prielnic organizării unui eveniment de această însemnătate, cu potențial enorm de influențare a tuturor relațiilor viitoare între România și Uniunea Europeană, clasa politică conducătoare, direcționată sau nu, se repede să organizeze în fugă nu doar o rundă de alegeri, ci chiar și un referendum. La solicitarea deloc înțeleaptă a președintelui, România își disipează forțele în a se decide, ba între votul uninominal și votul pe liste, ba în a-și decide reprezentanții în Parlamentul European. Totul repede, pe fugă și sub presiune.

Nu este normal ce se întâmplă. Electoratul trebuie să aibă libertatea și timpul suficient pentru a-și analiza fiecare dintre opțiunile oferite de mersul țării. Trebuie să aibă timp suficient să-și cântărească aleșii în Parlamentul European, cei care, după alegeri, le vor reprezenta interesele în fața Europei, și trebuie să aibă liniștea de a-și analiza opțiunile, perspectivele și speranțele legate de votul uninominal. Nu este o chestiune atât de dificilă, în care decizia să vină ca urmare a negării răului.

Trebuie timp și înțelepciune. Și se pare că șeful statului nu le are pe niciuna din aceste două mari virtuți. Costul însă îl vom plăti toții, noi, românii.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Kovacs Attila - declarație politică referitoare la situația politică actuală din România;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Kovacs Attila. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Kovacs Attila:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică se referă la situația politică actuală din România.

Practic, aproape tot ceea ce se discută astăzi nu are nici o legătură cu prioritățile reale ale României. Tema momentului ar fi trebuit să fie pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană și mărirea capacității de absorbție a fondurilor europene. Nici modificarea sistemului electoral în regim de urgență, nici suspendarea președintelui, nici inventarierea permanentă a industriașilor care sunt prieteni ba cu unul, ba cu altul din politicieni, nici modificarea perpetuă a componenței politice a Executivului nu fac parte dintre priorități. Mai mult, numeroase inițiative asumate de clasa politică nu pot avea nici o finalitate, ele sunt declanșate strict din rațiuni de imagine sau poziționare.

Ambele efecte menționate mai sus au ca efect comun blocarea procesului de integrare europeană. În plus, este o perioadă când publicului ar trebui să-i fie transmis tot mai clar mesajul că integrarea îl privește și că trebuie să înțeleagă o serie de noutăți și chiar să participe la anumite procese. În locul unei asemenea strategii, publicul vede că integrarea nu îl interesează nici pe politician. Efectele pe termen mediu și lung ale acestui start ratat pot fi extrem de costisitoare.

Nu în ultimul rând, merită menționat și faptul că această criză accelerează procesul de decredibilizare generală a clasei politice. Așa se explică, de altfel și accesiunea spectaculoasă a ofertelor politice alternative, care găsesc spațiu de dezvoltare mai mult ca oricând.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Învățământul românesc în derivă (3);

Urmează domnul deputat Mihai Dumitriu, Grupul parlamentar al P.S.D. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc frumos, doamnă președintă.

Declarația politică de astăzi se intitulează: "Învățământul românesc în derivă (3)".

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Din nefericire, blestemul algoritmului, care definește în România ciolanului guvernările de coaliție, afectează grav și sistemul de învățământ.

În Programul de guvernare portocaliu pentru 2005-2008 se stipulează că reconstrucția învățământului din mediul rural reprezintă o prioritate a guvernării. Anual, de la bugetul statului, se vor aloca peste 100 milioane de euro pentru reabilitarea școlilor și reconstrucție de școli.

Din păcate, această prevedere a rămas doar pe hârtie. Mai mult, procentul de 6% din p.i.b., prevăzut de lege pentru învățământ, a fost redus de Guvernul Tăriceanu, prin ordonanță de urgență. Deci, prin voința politică portocalie, decât să se aloce fondurile, mai bine reducem procentele de alocare.

Lipsa de viziune strategică și previzională în întocmirea bugetului de stat pe 2006 - același aspect este valabil și pentru bugetul pe 2007 - a dus la multe rectificări de buget în noiembrie și decembrie, pe ultima sută de metri. Fiind realizate târziu, rectificările au dus la necheltuirea sumelor legal și returnarea la buget. Acesta a fost scopul principal.

Acolo unde banii s-au cheltuit, licitațiile au fost realizate în grabă, firmele selecționate fiind ale clientelei politice. De asemenea, comisioanele date pe diferite paliere duc la diminuarea sumelor alocate, la lucrări de slabă calitate în unitățile școlare, la prelungirea termenelor de execuție și umflarea costurilor.

Stimați colegi,

Fondurile de la Banca Mondială și cea Europeană pentru reabilitarea școlilor contractate de statul român au fost diminuate drastic. Listele cu școlile pentru reabilitare, întocmite în 2003 pe grade de urgență, cu justificări, au fost propuse spre analiză și aprobare Ministerului Educației și băncilor internaționale care au alocat fondurile. Pentru primele 300 de școli selectate, cele mai multe în județele Moldovei, în 2004, au fost contractate fondurile de la băncile internaționale și propusă cofinanțarea de Guvernul României.

Exemplu, în județul Iași, de urgență, trebuie reabilitate, începând cu 1 septembrie 2006, 52 de școli mari din zidărie, școli gimnaziale, cu clasele I-VIII, care au fost construite în anii 1965-1970. Din păcate, motivația lipsei fondurilor (care, rețineți, au fost contractate), a dus la diminuarea drastică a numărului de școli, de la 52 la 8 școli, bineînțeles, cele care au "culoare portocalie sau galbenă", pentru care licitațiile și proiectele vor începe de la 1 septembrie 2007.

Domnule ministru Hărdău,

Unde sunt fondurile care au fost alocate de Banca Modială și cea Europeană pentru reabilitarea școlilor, pentru lista aprobată în 2003-2004? Câte școli din țară vor fi reabilitate începând cu 1 septembrie 2007? Nu ar fi fost mai corect și decent să se renunțe la mașinile luxoase, Audi, Fiat, Volkswagen, de zeci de mii de euro fiecare, achiziționate pentru minister și inspectoratele teritoriale?

Există situații statistice actualizate care să ateste, pe baza evoluției demografice și a stării localurilor existente, de câte localuri noi de școală va fi nevoie în următorii 3-4 ani?

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă aduc în atenție și faptul că sute de localuri de școală sunt revendicate, localuri care vor fi retrocedate în natură. În aceste cazuri, unde își vor desfășura activitatea zeci de mii de elevi?

Nu credeți că ar fi oportun să stopăm aceste retrocedări?

De asemenea, vă aduc în atenție că lipsa locurilor în grădinițe a devenit o problemă națională. S-a creat o tensiune între părinți, inspectoratele școlare și unități de învățământ, luând amploare favoritismul, mita, șpaga, fenomenul neșcolarizării, toate afectând educația tinerei generații.

Ministerul Educației și Cercetării a studiat, a analizat fenomenul? Ce măsuri concrete a luat? Deoarece lipsa locurilor în grădinițe a existat și în anii 2005-2006.

De asemenea, vă mai aduc în atenție și situația taberelor școlare, botezate de actuala Guvernare P.N.L.-P.D.-U.D.M.R. "centre de agrement pentru tineret", care acum sunt scoase la mezat, dorindu-se cu ardoare să fie privatizate, atâtea câte au mai rămas, pe motiv ca să devină eficiente.

Din nefericire, avariția celor de la Putere este atât de intensă încât au uitat că latura instructiv-educativă este mult mai profundă și trebuie completată cu activități extrașcolare, desfășurate sub îndrumarea personalului didactic calificat și a Ministerului Educației și Cercetării.

Stimați colegi,

Calitatea în educație nu poate fi asigurată dacă nu se iau măsuri urgente de către Guvern, de către Ministerul Educației, de inspectoratele școlare, de autoritățile locale pentru reabilitarea, completarea și îmbunătățirea bazei materiale, îndeosebi a localurilor de școli.

Din păcate, limitele reformei sunt determinate de funcționarea sistemului ca structură birocratică, la care se pot adăuga efectele discontinuităților în viziunea asupra reformei, determinate de diferențele de abordare politică a situației învățământului, dar și de fluctuația decidenților educației, condiționată în mare măsură tot de dependența educației de politic.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ionica Constanța Popescu - declarație politică cu titlul Un referendum cât o campanie electorală;

Doamna deputat Ionica Constanța Popescu. Aveți cuvântul.

 

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Bună dimineața, stimați colegi.

Într-o ipocrizie fără de margini, suntem ispitiți zilele acestea cu o temă pe care Partidul Conservator, dar nu numai, a propus-o Parlamentului acum aproape doi ani, iar președintelui țării, tot cam de atunci, este vorba despre introducerea votului uninominal. Nici de la Parlament și nici de la președinte nu am primit un răspuns favorabil propunerii noastre.

Astăzi, când interesele i-o cer, președintele pune pe tapet subiectul. Dar nu oricum. Domnia sa vrea referendum. Să întrebe poporul dacă e de acord cu votul uninominal.

Poporul îi spune asta de multă vreme. Poporul vrea. Știu asta, pentru că am strâns semnături de la români în favoarea proiectului de lege al Partidului Conservator, care vizează introducerea votului uninominal. Atunci de ce să mai aruncăm banii pe un referendum cu final așteptat?

Personal, susțin alegerea Parlamentului prin vot uninominal, însă resping cheltuirea nejustificată a aproxiamtiv 30 de milioane de euro, la cât se ridică estimările costurilor unui asemenea demers.

Resping ideea că acești bani ar putea să intre în buzunarele unor firme prietene celor care organizează referendumul; pentru că se știe, dată fiind graba organizării acestuia, nu va fi posibilă organizarea de licitații.

De asemenea, resping ideea aruncării a 30 de milioane de euro pe un referendum care nu va aduce la urne 9 milioane de români, adică, un referendum care nu va avea nici o finalitate.

Și mai resping încercarea președintelui Traian Băsescu de a face campanie electorală pentru P.D. înaintea alegerilor pentru Parlamentul European. Anunțatul său "apostolat" său din județ în județ pentru propovăduirea votului uninominal ascunde adevărata sa intenție, aceea de a-și ajuta din nou partidul să ajungă la "putere", așa cum a procedat și în 2004, când P.D. a pierdut alegerile.

Dacă domnul președinte Traian Băsescu are 30 de milioane de euro cu care nu știe ce să facă, îi prezint câteva idei: alocarea unei sume din acești bani pentru extinderea racordării la gaze a locuințelor din orașele Văii Jiului, care nu beneficiază de acest minim confort; alocarea unei sume din cele 30 de milioane pentru executarea lucrărilor de racordare la rețeaua termică de la Paroșeni a locuințelor din orașele Petrila și Uricani, singurele aflate în afara rețelei; alocarea unei alte părți din această sumă pentru electrificarea satelor hunedorene și a celor din toată țara, astfel, oamenii pe care dorește președintele să-i viziteze pentru a le face apologia votului uninominal ar avea șanse să-l și recunoască, dacă mai întâi ar avea șansa de a-l vedea la televizor, acum nu au această oportunitate, pentru că în satele neelectrificare, de bună seamă, nu există televizor, așa încât oamenii nu știu ce e acela un Traian Băsescu, Parlament sau vot uninominal; alocarea de bani pentru introducerea apei, gazelor și a canalizării în comunele României europene; altă idee, alocarea unei sume din cele 30 de milioane pentru finalizarea blocurilor din Valea Jiului, începute înainte de 1989 și nefinalizate până în prezent; alocarea unei sume din cele 30 de milioane pentru construirea de locuințe pentru pensionarii care sunt evacuați din casele naționalizate; alocarea unei sume din acești bani pentru încălzirea școlilor hunedorene, și nu numai, și pentru asigurarea unor norme elementare de funcționare a acestora, pentru că se știe că, în anul de grație 2007, în România multe școli nu au avize de funcționare din cauza acestor lipsuri; alocarea unei părți din acești bani, pe care este gata să-i arunce fără nici o noimă, pentru creșterea salariilor personalului didactic, pentru personalul sanitar sau pentru dotarea spitalelor țării; alocarea unor bani pentru desfășurarea unei campanii naționale de informare a cetățenilor, în special a celor din mediul rural, asupra efectelor integrării, asupra a ceea ce vor avea de făcut, a ceea ce vor putea face și asupra beneficiilor; alocarea unei sume pentru crearea de oportunități pe piața muncii, astfel încât să scadă rata șomajului din județul Hunedoara în mod real, nu datorită plecării forței de muncă peste hotare, mai ales că în lipsa părinților, unii copii își pun capăt zilelor, așa cum s-a întâmplat în Valea Jiului săptămâna trecută; alocarea unei sume pentru asigurarea asistenței medicale obligatorii în satele hunedorene care nu au beneficiat de consultații de specialitate de peste 50 de ani; alocarea unei sume pentru crearea de cabinete stomatologice pentru tratarea persoanelor infestate cu virusul HIV, astfel încât acestei categorii discriminate să nu-i mai fie refuzat tratamentul; alocarea unei cote din această sumă pentru sprijinirea copiilor dotați care merită să fie luați în seamă, pentru ca, la rândul lor, să formeze specialiștii reali ai unui popor.

Iată, așadar, că se pot face lucruri cu adevărat importante cu acești bani, nu un referendum, care, după cum spuneam, nu va avea o finalitate. Subliniez că nu mă opun votului uninominal, ci unui referendum costisitor, pe o temă agreată de toată lumea.

Vreau să votez pentru România reală și pentru românii reali, nu pentru posibilitatea președintelui de a se implica în campania electorală a partidelor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamnă deputat.

 
Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică intitulată Referendum pentru educație;

O invit la microfon pe doamna deputat Mirela Adomnicăi. Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Referendum pentru educație."

În aceste zile, sindicatele centralizează propunerile profesorilor privitoare la proiectul Legii învățământului preuniversitar, pentru a le prezenta ministerului în următoarele săptămâni. Liderii de sindicat se plâng că reprezentanții ministerului încă nu sunt dispuși să discute deschis despre proiectele de legi după care va funcționa învățământul românesc în continuare, ajungându-se, în final, doar la o comunicare prin intermediul internetului.

Pe de altă parte, ministrul Mihail Hărdău nu a emis nici până în ziua de astăzi ordinul prin care fiecare profesor ar trebui să primească 100 de euro anual pentru a cumpăra cărți sau programe educaționale. Legea nr. 315/2006, prin care profesorii calificați pot primi 100 de euro, a fost aprobată la 12 iulie 2006. De atunci și până în prezent, ministrul Hărdău nu a găsit timpul necesar să finalizeze lucrurile. În mai puțin de o lună, profesorii trebuie să depună cererile, direcțiunile școlilor trebuie să le depună la inspectoratele școlare județene, iar acestea din urmă la Ministerul Educației.

Deși sindicatele au cerut Ministerului Educației și Cercetării să introducă în procedură de urgență, în Guvern, proiectul metodologiei privind acest ajutor financiar, acest lucru nu s-a întâmplat încă, existând pericolul pierderii acestor fonduri.

În școli s-a creat o adevărată harababură: unii profesori au făcut cererile, alții le fac abia acum, iar alții nici nu au început, în condițiile în care normele metodologice trebuiau adoptate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ, adică, de pe 30 ianuarie.

Față de această situație, liderii de sindicat au atenționat Ministerul Educației și Cercetării că se află în situația de a fi dat în judecată pentru încălcarea Legii privind stimularea achiziționării de cărți.

Și acestea sunt doar ultimele picături care tind să reverse paharul nemulțumirilor din sistemul de învățământ.

Vrem cu toți votul uninominal. Dar, pentru un vot dat în cunoștință de cauză, avem nevoie de un electorat educat și informat. Și, în aceste condiții, având în vedere lipsa de interes a guvernanților pentru investiția în educație, poate ar trebui să organizăm mai întâi un referendum care să stabilească: mai este educația o prioritate națională?

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamnă deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică numită Agricultura românească între faliment și viitor;

Urmează domnul deputat Mircia Giurgiu. O intervenție scurtă, tot timpul consumându-și-l în ședințele anterioare.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Într-adevăr, am foarte puțin timp.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește: "Agricultura românească între faliment și viitor".

Săptămâna trecută, la Cluj-Napoca, a avut loc cel mai mare miting al fermierilor din România, de până în prezent. Despre problemele, necazurile, nevoile și tot ceea ce ține de agricultorii din România, am pregătit un material, pe care o să-l depun la secretariat.

Mulțumesc frumos.

(Textul integral al declarației politice, depus la secretariat.)

Declarație politică: "Agricultura românească între faliment și viitor".

Fermierii din opt județe ale Ardealului, susținuți de reprezentanții fermierilor din Moldova și Oltenia, au organizat un miting de protest, mărșăluind timp de 3 ore pe străzile municipiului Cluj-Napoca. Principalele nemulțumiri ale fermierilor sunt legate de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, de întârzierea, cu mai bine de o jumătate de an, a acordării subvențiilor și de lipsa unei strategii a subvenționării pe anul 2007, elaborate de comun acord cu fermierii. Nemulțumirile oamenilor au fost amplificate și de taxele mult prea mari care compun prețul motorinei pentru agricultură, precum și de tarifele ridicate pe care trebuie să le plătească fermierii pentru tractoarele și mașinile agricole.

Punctual, este vorba de întocmirea unei strategii post-aderare pentru agricultura românească în perioada imediat următoare: aplicarea principiului egalității de șanse pentru producătorii agricoli români pe piața europeană; renegocierea termenelor de aplicare a normelor europene în domeniu; sprijinirea materială a producătorilor agricoli și a fermierilor români prin acordarea de subvenții potrivit modelului european; acordarea subvențiilor restante din anul 2006 pentru lapte, vaci și viței; elaborarea strategiei Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu privire la programul de subvenții pentru anul 2007; definitivarea normelor pentru funcționarea fermelor și aplicarea în conformitate cu posibilitățile concrete ale fermierilor; implicarea ministerului în politica Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură; elaborarea de programe naționale în vederea atragerii de fonduri europene; elaborarea unor programe naționale în zootehnie; acreditarea activității din agricultură; eliminarea unor taxe - prețul motorinei pentru agricultură, taxa de drum pentru tractoare și mașini agricole.

Având în vedere amploarea marșului agricultorilor de la Cluj-Napoca, ar trebui luate în considerare, în sensul rezolvării lor favorabile. Agricultura este un domeniu extrem de important pentru România, mai ales că industria nu mai reprezintă un punct forte pentru țara noastră.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Boc, agricultură ioc!;

Domnul deputat Vasile Mocanu, grupul parlamentar al P.S.D. Aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Boc, agricultură ioc!"

Stimați colegi,

Agricultura românească este în pericol de moarte!

Liderul P.D. Emil Boc, din când în când, și primar al Clujului, a avertizat recent populația că se va declara agronom dacă judecătorii Curții Constituționale avizează favorabil suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Poate că nu ne-am teme atât de tare de amenințarea președintelui democrat, dacă nu am ști în ce situație disperată se află mediul rural, după doi ani de guvernare portocalie. În acest moment, am înțeles totuși de ce agricultura românească a ajuns totuși vai de mama ei! Se pare că diriguitorii acestui domeniu esențial al economiei sunt, de fapt, falșii agronomi ce au ales această nobilă profesie în urma unor frustrări personale. Cum este pe cale să o facă și domnul Boc, de altfel.

Nu știu dacă la agricultură ne pricepem chiar toți, dar eu am îndoieli serioase în această privință, iar în ultimii doi ani sunt o dovadă clară în acest sens.

Nu știu cum sunt alții, dar eu, când văd cum unii își bat joc de pământul din care se trag și în care se vor întoarce, îmi vine să-mi las baltă toate interesele și să mă fac jurist, ca domnul Boc. Știu că este greu să te supui regulilor, mai ales când ele nu sunt pe placul tău, dar ce vină au țăranii?

Nu-i mai speriați, domnule Boc, gândiți-vă la consecințe! Pentru că în agricultură sunteți ioc, situația o să ia foc și o să facă poc! Gândiți-vă întotdeauna, înainte de a vorbi! E tot o regulă, dar a bunului simț.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată 2007, un an al cutremurelor și răscoalelor;

Vă anunț, stimați colegi, că au depus în scris declarațiile politice următorii colegi: Grupul parlamentar al P.S.D. - Mihaela Rusu, Iuliu Nosa, Aurel Gubandru, Ioan Munteanu, Florin Iordache, Lucian Cătălin Matei, Viorel Pupeză, Vasile Filip Soporan, Rodica Nassar; din partea Grupului parlamentar al P.N.L. - Mircea Pușcă și Mihai Mălaimare; din partea Grupului parlamentar al P.R.M. - domnul deputat Paul Magheru; din partea Grupului parlamentar al P.C. - Daniela Popa.

Îi dau cuvântul domnului deputat Aurel Vlădoiu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "2007, un an al cutremurelor și răscoalelor"

Tocmai s-au împlinit 30 de ani de la cutremurul devastator din 4 martie 1977, care a răpus 1570 de vieți omenești. Tot zilele acestea, se împlinesc 100 de ani de la răscoala din 1907, în care au pierit peste 11.000 de năpăstuiți, cărora foamea le-a anihilat frica de gloanțe.

În consecință, 2007 este un an în care s-ar cuveni să medităm asupra celor două triste evenimente, să tragem concluzii și să luăm decizii. Avem nu numai puterea să o facem, dar și obligația.

Pentru asta, ar trebui să ne vedem de rostul pentru care ne aflăm în Parlament sau, după caz, în Guvern. Paradoxal este că deși acesta este, poate, gândul fiecăruia dintre noi, o forță malefică a reușit să ne învrăjbească, iar energiile noastre să se consume, în cel mai bun caz, inutil.

Țara se confruntă cu probleme mai mari decât cele de dinainte de răscoală sau cele de după cutremur, iar instituțiile abilitate și plătite să le rezolve sunt practic paralizate de lupta dintre Palatele Cotroceni și Victoria, în care, inevitabil, s-a lăsat antrenat și Parlamentul României.

Din punct de vedere al infrastructurii, România este cea mai primitivă țară din Uniunea Europeană, doar 3,5% din locuitorii din mediul rural beneficiază de canalizare și doar 10% sunt racordați la rețeaua de apă potabilă. Uniunea Europeană alocă 3 miliarde de euro, până în 2013, pentru modernizarea infrastructurii, dar națiunea, preocupată de soarta războiului dintre cele două palate, uită că acești bani pot fi obținuți doar prin proiecte.

Agricultura, altădată forța motrice a economiei, a devenit o frână a acesteia, aproape jumătate din forța de muncă activă a țării și-a găsit în agricultură, nu locul de muncă, ci refugiul pentru subzistență. Exportăm precum țările subdezvoltate: animale vii, piei, lână și ceva grâu și floarea-soarelui, produsele agricole importate se ridică la valori mult mai mari, chiar dacă este vorba uneori despre usturoi, leuștean, praz, fructe etc. Cel puțin la fel de grav este faptul că am ajuns să exportăm grâu cu 150 de euro tona și să-l importăm cu 210-230 de euro tona sau chiar mai mult.

Deși procentul forței de muncă ocupat în agricultură este cel mai ridicat din Uniunea Europeană, 5 milioane de ha de teren agricol au fost lăsate de izbeliște, pentru că, deși agricultura României are nevoie de utilaje, fabricile de mașini agricole nu au comenzi sau muncitorii sunt concediați.

Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și Muncă arată că românii muncesc 46 de ore pe săptămână, în timp ce media europeană este de 38 de ore pe săptămână. Din acest punct de vedere, românii sunt pe primul loc în Uniunea Europeană, dar pe ultimul loc în ceea ce privește salariul pe oră lucrată.

Acestea și multe altele sunt adevăratele probleme ale României și acestea ar trebui să fie cu prioritate rezolvate de către Guvernul României.

Dacă noi, aleșii, nu vom găsi calea prin care să ne debarasăm de vrajba ce ne-a cuprins, alegătorii nu ne vor mai răbda, iar 2007 va fi un an al cutremurelor și răscoalelor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Cu această ultimă intervenție, închei ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu tema 2007 - anul european al egalității de șanse pentru toți;

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

"2007 - anul european al egalității de șanse pentru toți"

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene recunoaște dreptul tuturor cetățenilor la nediscriminare, egalitatea fiind dintre valorile centrale ale Uniunii Europene. În scopul de a insufla un elan nou luptei pentru o adevărată egalitate, 2007 a fost numit "Anul european al egalității de șanse pentru toți".

Egalitatea de șanse între femei și bărbați presupune luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, de sex feminim și tratamentul egal al acestora. Domeniile în care se aplică măsurile pentru promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și pentru eliminarea discriminării directe și indirecte după criteriul de sex sunt cele ale muncii, educației, sănătății, culturii și informării, participării la decizie, precum și altele, reglementate prin legi specifice. Conform legislației în vigoare este interzisa discriminarea după criteriul de sex atât directă - adică tratamentul mai putin favorabil aplicat unei persoane, dupa criteriul de sex, decât acela care este, a fost sau va fi aplicabil unei alte persoane aflate într-o situatie comparabilă - sau cea indirectă - adică situația în care prevederi, criterii sau practici, aparent neutre, ar pune persoane de un anumit sex într-un anumit dezavantaj, în comparație cu persoane de sex opus.

În România, instituția însărcinată cu implementarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați și a politicilor în domeniu este Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, care funcționează din aprilie 2005.

Mișcarea de emancipare a femeilor are rădăcini în trecut. Acestea au început să se facă auzite în secolul XVIII în Statele Unite, iar în secolul următor în Marea Britanie. Femeile anglo-saxone au cerut să aibă drept de vot și au solicitat schimbarea legilor referitoare la căsătorie și divorț. Secolul XX, mai ales ca urmare a războaielor mondiale care, ținând bărbații departe de casă, au determinat femeile să își asume ocupații considerate până atunci masculine, a adus un plus de energie mișcării feministe și a determinat apariția celor mai influente mișcări pentru egalitate: feminismul liberal și mișcarea de eliberare a femeilor.

Feminismul liberal, pornind de la dorința de a câștiga drept de vot pentru femei, a încercat apoi să distrugă prejudecățile și discriminarea în educația, drepturile civile și căsătoria din acele vremuri. Teoretic, aceste piedici determinau femeile să aibă mai puține drepturi și șanse și constituiau obstacole în calea afirmării și împlinirii profesionale a femeilor. Scopul declarat al feministelor liberale a fost schimbarea legilor și obținerea egalității de șanse în aceste domenii, ele fiind primele care au luptat pentru egalitatea celor două sexe în drepturi și șanse și în a obține remunerație egală pentru muncă egală.

S-au făcut pași mari de-a lungul timpului, însă statisticile dovedesc care arată un dezechilibru evident la nivelul UE între femei și bărbați, mai ales pe piața muncii. În 2004, rata ocupării forței de muncă de către femei era de 55,7%, comparativ cu 70,9% pentru bărbați. Totodată, menținerea femeilor în activități considerate drept potrivite acestora constituie un fenomen care a crescut în 2004 la 25,4%. În ceea ce privește salarizarea, în Uniunea Europeană principiul este de egalitate pentru aceeași muncă depusă. Cu toate acestea, diferența de salarizare există și este evidentă și în noua formulă a Uniunii Europene, mai ales în sectorul privat. Excluderea socială și sărăcia au un risc mai ridicat în cazul femeilor decât în cel al bărbaților în speță la vârste înaintate. Prezența femeilor în poziții de decizie evoluează încet și inegal pe teritoriul Uniunii, nordul fiind mai liberal în acest sens decât sudul continentului.

Conform "Raportului global asupra discriminarii între sexe" din 2006, publicat de Forumul Economic Mondial, egalitatea completă între bărbați și femei rămâne încă la nivel de deziderat. Din 115 țări incluse în clasament, România se claseaza pe locul 46, cu același punctaj ca Ucraina, Uganda și Trinidad-Tobago. De remarcat că Republica Moldova este clasată pe locul 17.

România stă bine la capitolul educatie și sănătate. În schimb, avem un nivel scazut în privința reprezentării politice a femeilor, iar în ce privește salarizarea, în profilul de țară al României, autorii arată că, în cazul unor funcții egale, raportul între salariul unei femei și salariul unui barbat este de 0,64.

Raportul mai precizează că nici o țară n-a eliminat diferența de șanse dintre bărbați și femei.

În România, discriminarea e încă destul de răspândită, mai ales în mediul rural, unde, conform Barometrului rural 2006:

  • 69% dintre respondenți consideră că o mamă care lucrează poate fi la fel de grijulie față de copiii ei ca și una care nu lucrează;
  • 71% cred că cea mai bună modalitate pentru ca o femeie sa devină independentă economic este un loc de muncă;
  • 63% au raspuns că studiile universitare sunt în mai mică masură importante pentru femei;
  • 62% sunt de părere că bărbații conduc mai bine afacerile decât femeile.

În ceea ce privește reprezentativitatea pe scena politică românească, în parlament, raportul este 11% femei - 89% bărbați, iar la nivel ministerial de 13% femei - 87% bărbați.

Celor 11% dintre colegele noastre și celor 3 doamne ministru, reprezentând cei 13% la nivel ministerial doresc să le transmit un apel pentru responsabilitate politică și socială, un apel prin care le îndemn să conștientizeze importanța pozițiilor ocupate în ochii tuturor cetățenilor și mai ales ai femeilor pe care le reprezintă și cărora le pot da un exemplu de conduită și profesionalism.

Și pentru că suntem în aceste zile de martie, când femeile sunt în centrul atenției, vreau să urez tuturor femeilor din România multă sănătate, putere și perseverență, să își aleagă mereu scopuri înalte și să lupte pentru a le îndeplini.

Vă mulțumesc.

  Cristian Silviu Bușoi - intervenție cu tema Alegerile pentru Parlamentul European, examenul seriozității noastre în fața partenerilor europeni;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

"Alegerile pentru Parlamentul European, examenul seriozității noastre în fața partenerilor europeni"

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

România a devenit la 1 ianuarie 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Momentul a fost marcat ca unul cu adevărat istoric, care a consacrat destinul european al țării noastre.

Calitatea de membru al Uniunii Europene nu presupune însă numai avantaje, dar și responsabilități. Una dintre responsabilități este aceea de a organiza alegerile pentru Parlamentul European, organizarea acestor alegeri fiind testul seriozității noastre.

De aceea, alegerile pentru Parlamentul European nu trebuie puse în plan secund de nici un alt subiect, fie el referendumul pentru suspendarea președintelui sau referendumul pentru votul uninominal. România are nevoie de o dezbatere serioasă pe temele europene între forțele politice, care să definească poziția țării nostre față de subiectele majore care se discută astăzi în cancelariile europene. România are nevoie de un proces riguros de selecție a acelora care ne vor reprezenta în Parlamentul European, iar electoratul va trebui să cântărescă cu multă atenție ofertele fiecărei forțe politice în parte. Nu în ultimul rând, România are nevoie de mobilizarea unui număr cât mai mare de cetățeni la vot, în țară și printre românii din străinătate, obiectiv greu de îndeplinit în condițiile organizării simultane a altor două consultări populare.

De aceea, președintele României trebuie să renunțe la proiectul său costisitor de a organiza o consultare populară pe marginea votului uninominal al cărui rezultat este deja dinainte cunoscut și care din motive procedurale nu va avea nici o urmare practică, alta decât o campanie de imagine în favoarea sa. Opoziția trebuie să renunțe la demersul de suspendare a președintelui, subiect care nu se află nici pe agenda publică, nici pe agenda cetățeanului român. Toate eforturile trebuie concentrate către organizarea alegerilor europene, examenul seriozității noastre în fața partenerilor europeni.

  Mircea Ciopraga - declarație politică: Pericol de cartelizare pe piața energiei!;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică:"Pericol de cartelizare pe piața energiei!"

Dragi colegi,

În contextul crizei politice actuale și a tensiunilor existente dintre președinte și clasa politică românească, mă simt dator să vă informez și să reacționez față de faptul că activitatea unei comisii de anchetă parlamentară de o importanță deosebită trece neobservată.

Prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34 din 6 decembrie 2006 a fost instituită Comisia de anchetă parlamentară pentru analiza activității Ministerului Economiei și Comerțului.

Scopul Comisiei, formată din 15 membri ai tuturor partidelor parlamentare, este efectuarea unui control parlamentar asupra activității Ministerului Economiei și Comerțului cu mai multe obiective, printre care:

  • analiza cauzelor care au condus la distorsionarea pieței de energie și la creșterea accelerată a prețurilor utilităților la consumatori;
  • verificarea modului de respectare a legalității privind achizițiile și contractele pentru furnizarea energiei;
  • verificarea modului de organizare și finalizare a licitațiilor la societățile cu capital de stat și a modului de atribuire a contractelor pentru achiziții de bunuri și servicii, precum și a contractelor pentru furnizarea energiei;
  • analiza dezechilibrului creat în optimul energetic privind producția de energie electrică și termică, respectiv creșterea producției de energie prin utilizarea hidrocaburilor în detrimentul cărbunelui, respectiv al energiei hidro, cu implicații directe asupra majorării nejustificate a costurilor la producție pentru energia electrică și termică.

Comisia de anchetă are multiple posibilități de informare și interogare, având în vedere că la comisie pot fi invitați reprezentanți ai Ministerului Economiei și Comerțului sau ai instituțiilor, societăților sau autorităților care își desfășoară activitatea în domeniul energetic. De asemeni, comisia poate invita pentru audiere și explicații orice persoană care ar avea cunoștință despre o împrejurare de natură să ajute la aflarea adevărului în domeniul care formează obiectul activității comisiei. În aceeași măsură, comisia colaborează cu un grup de specialiști urmând a dispune efectuarea unor eventuale expertize.

Până la acest moment, au fost audiați la comisie directorul general al S.C. Hidroelectrica S.A., domnul Traian Oprea, directorul general al Societății Naționale Nuclearelectrica S.A., domnul Teodor Chirică, directorul comercial al Termoelectrica, doamna Irina Duică, președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, domnul Nicolae Opriș, directorul adjunct al operatorului pieței de energie electrică - OPCOM, doamna Luminița Lupului, și numeroase alte persoane cu funcții de conducere în organisme din sfera energetică.

În acest context, sunt de părere că este necesar ca această Comisie de anchetă să verfice dacă există tendințe de cartelizare a societăților private de distribuție a energiei electrice, asemănătoare cu cele din industria cimentului, care după cum se știe au dus la creșterea nejustificată a prețurilor cu consecințe dezastruoase pentru prețurile construcțiilor.

Judecând după unele manifestări ale unor companii private, ale căror solicitări comune și acțiuni legate de alocarea de cantități mai mari de energie hidro decât cele prevăzute în reglementările în vigoare, de justificări comune referitoare la nerealizarea planurilor de investiții și de încercarea de înlăturare a obligativității respectării prevederilor legislației în vigoare referitoare la achizițiile publice consider că acestea sunt elemente care justifică această tendință și care trebuiesc verificate de comisia de anchetă.

Vă rog să vă imaginați ce ar însemna ca prețurile energiei electrice să crească după bunul plac al distribuitorilor în detrimentul consumatorilor și în special al populației, care rămâne captivă acestor tendințe monopoliste.

Comisia de anchetă va definitiva și va face public raportul final la începutul lunii aprilie.

  Minodora Cliveti - declarație politică cu tema Finanțarea programului național de depistare a cancerului de col uterin;

Doamna Minodora Cliveti:

"Finanțarea programului național de depistare a cancerului de col uterin"

Ministerul Sănătății trebuie să asigure finanțarea programelor naționale de sănătate, printre care unul de maxim interes este cel pentru depistarea cancerelor specifice femeilor: cancerul de col uterin, de pildă.

Suntem deja la începutul lunii martie, iar direcțiile județene de sănătate încă nu cunosc cuantumul sumelor pe care le vor putea asigura acestui tip de măsuri preventive.

Este știut faptul că aceste tipuri de cancer, depistate la timp, sunt, în mare măsură, vindecabile.

Este, de asemenea, știut că sănătatea unei întregi familii este condiționată de sănătatea femeii, iar cand aceasta este bolnavă, sunt practic bolnavi toți ceilalți membri ai familiei.

Asumându-și, în general, toate responsabilitățile casei, femeia se uită pe ea însăși: are grijă să-și ducă copiii, părinții sau soțul la spital, este grijulie cu soarta acestora, uitând de ea, sau spunându-și că se va ocupa de propria ei stare de sănătate mai târziu, când toate celelalte treburi vor fi fost terminate.

Dacă în aceste condiții știute, un program național de depistare a cancerului de col uterin, anemic și încă nesemnificativ, dupa părerea mea, nu este nici măcar finanțat la vreme, atunci cum își imaginează ministrul sănătății că această boală poate fi prevenită?

Lipsa de seriozitate a acestui tip de măsură politică, pur și simplu, și nu de politică medicală, este revoltătoare.

România este, din păcate, țara declarațiilor, a bifărilor de acțiuni pe hârtie, a raportărilor statistice sterile, care nu au nimic de-a face cu realitatea: la începutul lunii martie nu știm dacă și câți bani acordăm depistării cancerului de col uterin.

Ii cer ministrului sănătății să ia măsuri de urgență pentru ca aceste sume, modeste și care nu pot să asigure o depistare semnificativă și eficientă a acestei boli cumplite, dar care au fost destinate acestei operațiuni, să fie folosite în scopul pentru care au fost create.

Sănătatea oamenilor depinde în mod esențial de educarea acestora în spiritul controlului medical preventiv, iar statul are obligația să asigure sănătatea cetățenilor la timp și în mod eficient.

Altfel, vom mai citi și anul acesta comunicate în care, cu tristețe oficială, se constată că în cadrul bolilor care ucid cei mai mulți români, cancerul este pe locul doi.

  Daniela Popa - Declarație politică privind situația televiziunii naționale;

Doamna Daniela Popa:

"Declarație politică privind situația televiziunii naționale!"

În condițiile în care Televiziunea Română reprezintă poarta comunicării naționale cu privire la subiecte de larg interes, iar concurența media este din ce în ce mai acerbă, TVR, reprezentat de o nouă conducere, a intrat cu voia sau fără voia sa într-o apriga discuție publică.

Această discuție a început de la un articol fundamentat al unei publicații care a reiterat tratamentul preferențial care este acordat Televiziunii Române, prin achitarea de fiecare cetățean al acestei țări a taxei tv, sume care sunt vărsate în contul acestei societăți pentru ca să beneficiem de servicii de calitate și de emisiuni realizate la nivel european.

Cu toate acestea se pare că, în acest moment, s-au făcut o serie de dezvăluiri privind direcția acestor fonduri, modul de atribuire a diverselor proiecte, conflictele de interese existente, toate suficient de bine hrănite din buzunarul bugetarului sau al pensionarului amărât.

Președintele director general Tudor Giurgiu a ieșit în public într-o conferință de presă anunțîndu-ne câteva concedieri din personalul televiziunii, răspunzînd la acuzațiile din presă, dar așteptăm din partea domniei sale mai mult decât atât, și anume să facă completări cu privire la conflictele de interese existente între angajați, interesele lor private sau poate ale companiilor în care unii dintre ei sunt acționari sau manageri.

Apreciem gestul președintelui director general și vom aprecia și gestul său de transparență în privința procesului de atribuire a diverselor proiecte ale Televiziunii Române, tocmai pentru a înlătura suspiciunile.

Pentru o mai bună imagine a televiziunii publice se impune și un control din partea organelor specializate, pentru o verificare riguroasă a cheltuirii banilor publici.

Cât privește demersul conducerii TVR de a solicita majorarea taxei TV cu 50% menționez că nu este cazul să se aplice această măsură, atâta timp cât se poate face dovada proastei gestiuni a fondurilor publice.

Considerăm că cetățeanul român nu trebuie să suporte prostul management al unei importante instituții publice care are rolul de a-l informa corect, iar cei din fruntea acestor instituții să -și umple buzunarele și să "trăiască bine".

Când vom avea o televiziune națională cu programe care să atragă publicul telespectator, când vom avea un management competitiv care să gestioneze cât mai bine și eficient banul luat din buzunarul cetățeanului, atunci vom putea discuta și de o mărire a taxei TV pentru realizarea de noi proiecte competitive.

Până la un asemenea ideal însă, solicităm organelor de control să se sesizeze și să avem un raport corect al situație de fapt, iar cei ce au greșit să răspundă conform legilor în vigoare.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Lipsa de dileme a celor două Românii;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Lipsa de dileme a celor două Românii"

Stimați colegi,

În 2000, ascensiunea rapidă a extremistului Corneliu Vadim Tudor a pus pentru prima dată țara pe jar, iar România s-a văzut împărțită între două poziții de forță, fiecare cu interesele sale. A fost probabil primul moment important când românii au fost puși în față cu dilema "răului mai mic", iar rețeta a fost ușor speculată de strategii politici de mai târziu.

După episodul telenovelistic în care Traian Băsescu, cu lacrimi în ochi, a trebuit, spre binele românilor, să candideze la președinție, pentru a-l scoate pe "dragul" Stolo de sub șantajul pesedist, amicul "Băse" emitea o judecată de valoare care se pare că a înclinat destul de mult balanța votului din 2004 în favoarea sa. Cele două Românii enunțate de învinsul Năstase trebuia să aleagă între doi foști servitori ai regimului comunist: unul mai arogant, altul ceva mai simpatic. Rezultatul era garantat.

Se spune că soluțiile de succes deja încercate sunt mai sigure, iar dacă se interpune elementul de originalitate, poți da lovitura. De câteva luni de zile, România, în toată complexitatea ei - posturi media, ziare, radiouri, trusturi, analiști, oameni de pe la cozi și familii- a ajuns la o poziție radicală. Fiecare știe cum este: pro-Băsescu și anti-Tăriceanu sau pro-Tăriceanu și anti-Băsescu. Neapărat! Fiecare are argumentele lui fixe în sprijinul opțiunii sale, iar acestea nu pot fi schimbate: omul știe că Băsescu are dreptate sau că Tăriceanu are dreptate, iar cale de întoarcere sau vreo șansă de nuanță nu mai există. Orice evoluție ulterioară a lucrurilor este interpretată prin prisma simpatiei sau antipatiei față de cele două personaje politice și nu mai contează faptele. Dacă evidența este prea mare, se invocă reaua credință, coroborată cu teoria conspirației.

Nu vreau să mai amintesc cine a declanșat această stare de fapt. Cert este că pe stradă sau în casele lor, oamenii au devenit extrem de agresivi și de radicali, iar contraargumentele nu mai au loc. Românii duc un mic "război civil", de pe poziții extreme. În acest timp, cei care mai au semne de întrebare, optează pentru trimisul lui Dumnezeu în politică, domnul Gigi.

Pentru o țară, este periculos a avea certitudini și a fi lipsită de dileme. Pentru un lider politic, este ușor a omorî spiritul combativ și a prelua comanda totală. Pentru un lider adevărat, este definitoriu ca din caracteristicile puterii pe care o deține să folosească segmentul de provocare a dialogului. Dar cum nimic nu este întâmplător și cum nimic nu este nou sub soare, în mod sigur va trebui, la următorul scrutin prezidențial, să alegem între doi "simpatici": unul care și-a condus oile pe mare și altul care le-a dus la pășunat. Are cineva vreo idee care va fi "răul mai mic"?

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu subiectul Incapacitatea Guvernului de a redresa agricultura românească;

Domnul Ioan Munteanu:

Subiectul: "Incapacitatea Guvernului de a redresa agricultura românească"

Soarta agricultorilor români este una nesigură, atâta vreme cât informațiile pe care le primesc sunt întotdeuna contradictorii.

Actuala guvernare, incapabilă să-și asume responsabilitatea unor decizii, apelează la o soluție extrem de convenabilă: pentru orice nedumerire și greșală consultați reglementările europene.

Cert este faptul că Guvernul dă vina, în permanență pe Uniunea Europeană pentru toate neîmplinirile sale.

Trebuie să precizăm un lucru: Uniunea Europeană nu ne cere altceva decât să respectăm obiectivele și recomandările cuprinse în Tratatul de Aderare - modalitățile de aplicare la condițiile concrete din țara noastră - o problemă care ne privește.

Iată deci, pricipala formă de eschivare la care apelează Guvernul pentru orice neîmplinire: de vină sunt obiectivele Uniunii Europene!

Încă din primele săptămâni ale anului 2007, România ar fi trebuit să beneficieze de fonduri europene pentru dezvoltarea rurală, fonduri la care visează de atâta vreme agricultorii români.

De ce nu ne-au revenit aceste fonduri? Pentru simplul motiv că Guvernul nu a fost capabil să întocmească Planul Național Strategic, respectiv Programul Național de Dezvoltare Rurală care ne-ar fi permis să absorbim fondurile europene ce ni se cuveneau.

Din cauza incompetenței celor aflați la putere, România nu va încasa în acest an fonduri pentru agricultură, dar nu va fi scutită de cotizația anuală de 1,1-1,2 miliarde euro.

Din păcate, din cauza politicilor agrare amatoriste, concepute de către oameni nepricepuți, în intervalul 2007-2013, România va fi incapabilă să absoarbă cele aproximativ 13 miliarde euro, sume alocate pentru acordarea plăților directe unice pe suprafață, cât și pentru dezvoltarea rurală. Pierderile vor fi imense, iar Guvernul, lipsit de oameni de meserie, nu poate decât să asiste, neputincios, la cele ce se întâmplă.

Structurile instituționale care ar trebui deja, la această dată, să gestioneze fondurile europene, nu sunt funcționale, mai precis nu au fost acreditate, lucru ce mi se pare extrem de grav. Pe zi ce trece, falimentul agriculturii este tot mai vizibil, iar siguranța alimentară a românilor este din ce în ce mai amenințată (vezi și ANSVA, tarife de control între 50-5000 euro, oi, caprine, brânză de oi, etc).

Suntem în pragul campaniei agricole de primăvară, dar agricultorii sunt dezorientați, nu au resurse financiare, nu știu ce însămânțări să facă.

Nici până la această dată nu a fost stabilită suprafața eligibilă a României și nici nu au fost înscrise suprafețele agricole în registrul fermelor, deși data de finalizare a fost inițial, 31 martie 2006, apoi 31 decembrie 2006. Explicația acestor nereguli: slabă.

Coordonare din partea Ministerului Agriculturii: superficialitatea specialiștilor din teritoriu care nu și-au îndeplinit atribuțiile.

În concluzie: agricultura românească se află într-o stare de confuzie și de derută, iar Guvernul este incapabil să-i arate căile de redresare și de aliniere la structurile (cerințele) europene.

Bugetul european urmează a fi discutat. Suma repartizată țării noastre va fi diminuată cu 25% ca urmare a expertizei care a vizat capacitatea instituțională a României de atragere și cheltuire a celor 13 miliarde euro.

Incompetență sau rea-voință din partea factorilor responsabili? Indiferent de răspuns, cei vinovați trebuie să plătească, mai precis să fie legați pentru trădarea intereselor țării.

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică intitulată Ghiveciul românesc...;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Declarație politică: "Ghiveciul românesc..."

Stimați colegi,

Dac-ar fi Țara un ghiveci de flori, n-ar fi tocmai rău... Dar din păcate, Țara nu-i un ghiveci de flori! Da, ați ghicit, nu mă refeream (în titlu) la ghiveciul de flori, ci la ghiveciul ".. celălalt! Și ca să fiu în ton cu Țara, fac un ghiveci de opinie...

PSD, organizația București, și-a ales președintele... Reprezentativ! "Sunt produsul dumneavoastră" a declarat proaspătul președinte (Marian Daniel Vanghelie, pentru cine încă n-a aflat). Eu cred că are dreptate. Lucrurile stau chiar așa. Dacă e bine, dacă e rău, nu știu și nu-i treaba mea. Este treaba lor și, în definitiv, probabil că votul a fost influențat de "zicerile" președintelui de onoare al PSD-ului, domnul Ion Iliescu: "Vanghelie ar trebui să vorbească mai puțin și n-ar fi rău ca în următorii cinci ani să înceapă, și să termine!, o facultate..." Dacă ar fi să-l parafrazez pe Iliescu aș spune: Mai puneți mâna pe carte băieți și abia după aceea vorbiți. Nu de alta, dar măcar să știți ce vorbiți!

Parlamentul a inițiat, la solicitarea aceluiași PSD, procedura de suspendare a domnului președinte Traian Băsescu. Constat, și cu acest prilej, cât de util devine același îndemn: Băieți, înainte de a vorbi, puneți mâna pe carte și mai citiți!

Unii chiar o fac, dar (vai!) abia după ce au deschis gura... În secunda următoare cu toții suntem martorii modului (ne)plăcut în care-i surprinde Constituția, regulamentele și legile. Mirați de ceea ce află, încearcă să facă interpretări care mai de care mai originale, etalându-și maxima lor (in)competență și (i)responsabilitate...

Tot Parlamentul dezbate, la solicitarea domnului președinte Traian Băsescu, oportunitatea demarării unui referendum privind "votul uninominal". Trecând peste "amănuntul", nu foarte important, că nu există vot uninominal, ci doar sisteme de alegeri în circumscripții uninominale, constatăm cât de "docți" devin cei care, pe ultima sută de metri, au reușit să mai frunzărească câteva pagini de specialitate. Faptul că expertiza într-un domeniu ți-o asigură doar o cultură solidă, iar nu o spoială făcută "pe fugă" și "din când în când", nu mai contează atunci când cel ascultat nu este cel care are argumentele solide, ci cel care strigă mai tare sau cel care cântă în cor. Parcă ne-am obișnuit să nu ne mai intereseze fondul (adevărul demonstrat, soliditatea argumentelor și logica lucrurilor!), ci doar forma, sclipiciul și "spectaculosul". Recunosc, seriozitatea, sobrietatea unui discurs, plictisește! Dar, nu mă abțin să nu mă întreb: devenim mai performanți dacă ne complacem într-un joc al mediocrității și ierarhiilor viciate?

Zilele trecute aflam, oare cu surprindere(?), că pentru a obține contracte cu "statul", unele firme dau mită. Iată, secretul lui Polichinel! Aștept, poate ca și dumneavoastră, ca instituțiile abilitate să facă "lumină" și să sancționeze infracțiunile de dare și luare de mită, căci har Domnului, legislație avem. Subliniez: Parlamentul și-a făcut datoria, a instituit regulile necesare și trebuie doar ca puterea (independentă!) judecătorească să le aplice... Sper să nu asistăm, din nou, la eterna plasare a vinovăției în zona Parlamentului, doar pentru că instituțiile care trebuie să aplice legea nu catadicsesc să citească legile, să le înțeleagă și să-și facă datoria.

Aș putea să continuu cu "temele" actuale și reacția societății. Dar constat, și cu acest prilej, că sunt parte a unei minorități care are alte preocupări: mă interesează construcția instutițională necesară absorbției fondurilor europene (cele cca. 30 de miliarde de euro, pentru exercițiul financiar 2007-2013), mă preocupă strategia postaderare și crearea condițiilor pentru creșterea durabilă (atât de necesară reducerii decalajului de competitivitate care ne separă de țările cu nivel de trai ridicat), mă doare că mai bine de șase milioane de cetățeni (pensionarii!) nu mai știu când pensia lor va fi suficientă pentru a le asigura un trai decent, după o viață de muncă, vreau ca tinerilor să li se asigure o educație utilă, să dobândească acele cunoștințe și abilități care să le permită valorificarea la maxim a potențialului pe care fiecare în parte îl are, într-un sistem al șanselor egale, dar și al accesului egal la resurse. Mă doare să constat că atunci când încerc să "explic" că șansa noastră este să ne formăm o resursă umană calificată care să dispună de un înalt standard de sănătate și de tehnologii capabile să producă valoare adăugată mare, îmi pierd interlocutorii. Puțini, chiar foarte puțini, înțeleg că investiția pe termen lung trebuie făcută, prioritar!, în sănătate, educație, cercetare-dezvoltare și inovare. Nu fără regret constat și de ce se întâmplă acest lucru: pentru a le înțelege pe acestea toate, este nevoie de o anumită cultură, solidă, nu spoială, și de ceva special - să-ți pese cu adevărat de ceea ce se va întâmpla mâine-poimâine, nu doar de spectacolul de tip "circ" al zilei de astăzi.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul De ce trebuie să se țină euroalegeri în 13 mai;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"De ce trebuie să se țină euroalegeri în 13 mai"

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultima vreme s-a înregistrat pe scena politică românească o răsturnare de situație ciudată. Într-o primă etapă, toate partidele parlamentare au căzut de acord ca alegerile pentru Parlamentul European să se desfășoare în data de 13 mai a.c. Am asistat la un consens foarte rar întâlnit la clasa politică din România, și demn de aplaudat. După foarte scurt timp, trei partide - PSD, PRM și PC - și-au schimbat brusc atitudinea și au solicitat amânarea pentru la toamnă a alegerilor. Ce a determinat această piruetă politică este greu de înțeles. Un ipotetic referendum pentru demiterea președintelui României și un negociabil (ca dată de programare) referendum pentru introducerea sistemului uninominal în Codul Electoral, nu pot constitui motive foarte serioase pentru a solicita, imperativ amânarea alegerilor pentru Parlamentul European. Procente sub așteptări în diverse sondaje de opinie nu reprezintă, de asemenea, un impediment pentru a te alinia la timp la startul euroalegerilor, în condițiile în care toate partidele parlamentare au suferit deficite de procente. În plus, pe orice lider politic din cele trei partide îl întrebi, îți spune că nu are încredere în sondaje, că sunt tendențioase, contrafăcute, sau în beneficiul celor care le-au comandat. Și atunci de ce se cere amânarea? Să nu fie pregătite partidele din Opoziție pentru aceste alegeri? Argumentul nu este viabil, pentru că gradul de pregătire sau nonpregătire este același la toate partidele.

Să fie teama de ascensiunea în sondaje a partidului condus de patronul echipei Steaua? Greu de crezut, pentru că în situația în care cifrele din sondaje sunt reale în ceea ce privește PNG - personal am însă unele îndoieli - ele nu se vor materializa și în voturi (conform procentelor din sondaje) pentru că o formațiune politică fără o structură puternică în teritoriu, așa cum este PNG, nu are șanse mari la un scrutin oficial.

Să fie vorba de o șicană a Opoziției la adresa Executivului ? Greu de presupus, pentru că Opoziția are numeroase alte soluții de a șicana Puterea. Și atunci, care este mobilul real al cererii de amânare? Îmi este foarte greu să dau un răspuns la această întrebare. în schimb, pot să răspund la alta: de ce este necesar ca alegerile pentru Parlamentul European să se desfășoare la data stabilită de comun acord de toate partidele parlamentare?

În primul rând, la ora actuală, Parlamentul național funcționează în general cu un număr de 35 de senatori și deputați în minus, și s-au înregistrat situații când, pentru câteva voturi, un proiect de lege nu a trecut. Chiar dacă cei 35 de reprezentanți ai României în Parlamentul European au statut similar și drepturi egale cu colegii lor din celelalte 26 de state din Uniunea Europeană, totuși, există, în ceea ce ne privește, o stare de inconfort, din cauză că noi nu am fost validați în urma unui proces electoral. Evident, nu este un impediment pentru activitatea pe care o desfășurăm în Parlamentul European, dar, este mult mai bine ca starea de provizorat să se termine.

Desfășurarea alegerilor, în luna mai, reprezintă un avantaj față de o eventuală decalare pentru o lună de toamnă. În primul rând, participarea la urne ar fi sensibil mai mare acum, în primăvară, decât la toamnă. Românii sunt încă relativ puțin informați cu cerințele și standardele Uniunii Europene. Campania electorală pentru euroalegeri, reprezintă totodată și un excelent prilej de informare a cetățenilor privind perceptele Uniunii Europene. Și informarea populației cu cât se face mai repede, cu atât este mai productivă.

Este posibil ca în toamnă să fie nevoie de o poziție de calendar pentru organizarea unui referendum pentru modificarea Constituției - modificare imperios necesară odată cu aderarea României la Uniunea Europeană. Și două astfel de evenimente majore - euroalegerile și revizuirea Constituției - este greu să se desfășoare într-un interval scurt de timp, mai ales că în ceea ce privește referendumul privind revizuirea Constituției există obligativitatea unei anume prezențe la urne, pentru valabilitate. Și, se știe, în cazul unor scrutinuri repetate la un interval scurt de timp, există riscul unui absenteism major.

Nu în ultimă instanță, desfășurarea alegerilor în luna mai, va reprezenta pentru toate partidele politice din România cel mai bun prilej de evaluare a forțelor proprii. Și cred că este mai bine să ai la dispoziție un an și jumătate (până la viitoarele alegeri naționale), pentru repararea unor defecțiuni politice, decât un an de zile, în cazul în care euroalegerile se vor amâna pentru toamnă.

  Dumitru Avram - declarație politică: România - cea mai săracă țară din Uniunea Europeană;

Domnul Dumitru Avram:

"România - cea mai săracă țară din Uniunea Europeană"

Dincolo de orice logică normală, România nu este numai cel mai sărac membru al UE, alături de Bulgaria, dar și locul în care turbulențele politice au căpătat un caracter permanent. De multe ori, românii au sentimentul că la Bruxelles ori nu se cunoaște cu exactitate ceea ce se întîmplă la noi, ori mai marii europeni ne lasă în mocirla noastră dîmbovițeană, cu aceste obiceiuri politice balcanice greu de abandonat.

O statistică recentă enumera, printre noile state membre, două regiuni - una în Cehia, Praga, și cealaltă în Slovacia, Bratislava - aflate printre cele bogate în cadrul Uniunii. Toate celelalte zone care au cel mai mic PIB pe cap de locuitor se află în Bulgaria, Polonia și, mai ales, în România, care deține 24% din sărăcia Uniunii, opt regiuni dintre Dunăre și Carpați aflîndu-se sub 75% din media europeană.

Bruxelles-ul vrea să aloce noilor state intrate în Uniune 177 miliarde de euro fonduri de convergență și 50 miliarde de euro fonduri de coeziune, ultimele pentru țările ceva mai răsărite. Ne întrebăm, în aceste condiții, ce soartă va avea partea ce ni se cuvine din această sumă imensă în condițiile în care, ca la noi la nimeni, de doi ani încoace tot într-un scandal politic o ținem. Cel mai mare sprijin pe care Comisia Europeană și Parlamentul European ni-l pot da în acest moment este să trateze cu obiectivitate clasa politică românească, indiferent dacă este vorba de Putere sau de Opoziție, să vegheze asupra vendetei menite să asigure perpetuarea la putere a unei mafii economico-financiare extrem de puternice și de periculoase, generatoare de corupție la cel mai înalt nivel.

Bruxelles-ul și Strasbourg-ul trebuie să se asigure că în România vor avea loc alegeri libere și corecte, să înțeleagă faptul că instrumentul cel mai parșiv prin care se încearcă și astăzi răsturnarea imaginii exacte a unor personalități și partide politice îl constituie sondajele de opinie - pe cît de mincinoase, pe atît de nocive pentru viitorul acestei țări.

Comisia Europeană a avut curiozitatea să vadă și care sînt locuitorii fericiți ai bătrînului continent. Aici îi întrecem pe bulgari, dar sîntem departe de nemți, italieni sau francezi. Șomajul, costul vieții, pensiile, ca și incertitudinea unui loc de muncă, stresul, în general, provoacă îngrijorările cele mai mari.

Analiștii străini observă cu tot mai multă acuitate că de la 1 ianuarie 2007, cînd România a devenit membră a Uniunii Europene, primul-ministru și președintele nu își ascund divergențele de vederi. Deja s-a ajuns la punctul în care nu mai este posibil ca ei să-și exercite funcțiile în tandem, disputele dintre cei doi începînd, în sfîrșit, să supere și Bruxelles-ul.

România este văzută azi în lume în două ipostaze paradoxale: ori e vorba de un Rai, cum este acel sat muscelean cocoțat pe dealuri, Mațău, unde deasupra caselor de lemn încrustat se văd căpițele de fîn înconjurate de flori și de garduri făcute pentru prieteni, ori e mahalaua unde lumea se mai adună, cînd și cînd, pe banca de la poartă, ca să pună țara la cale, așa, de florile mărului, o mahala din care nu lipsesc mai ales inșii din buricul tîrgului, care fac politică prin fel de fel de palate.

Lumea se uită ca la teatru, fiindcă România a ajuns o imensă scenă bufă, pe care se joacă, la matineu și seara, tragicomedii, în distribuții dintre cele mai ciudate. Nici nu se termină bine o reprezentație scandaloasă între Putere și Opoziție, că te trezești în fața unui spectacol, și mai grotesc, oferit de khmerii portocalii. Aceasta este România, scria cotidianul britanic "The Times", cel mai nou și mai sărac membru al UE și presupus cămin al lui Dracula, al vampirilor și valului de țigani, hoți și imigranți ilegali care s-ar îndrepta spre Marea Britanie.

Nu-mi iese din minte imaginea idilică pe care ziaristul Martin Flecther, de la "The Times", o transmitea Europei despre acel sat muscelean cu vedere spre o vale adîncă și, mai departe, spre pădurile și vîrfurile înzăpezite ale Carpaților, raiul lupilor, al urșilor, caprelor negre și porcilor sălbatici. Acolo unde aerul hibernal este pigmentat cu iz de fum și miros de bălegar, iar în calea tăcerii nu stau decît tălăngile, behăitul oilor și cîntecul din zori al cocoșilor. Din nefericire, acest sat patriarhal, aflat la 2.000 de kilometri de Londra, începe să vină în contradicție cu etichetele UE. Este un paradis pe cale de dispariție.

La Mațău, lumea vorbește nu tocmai europenește despre țigani și homosexuali, cei 400 de fermieri de aici sînt atipici, țuica și brînzeturile lor renumite vor trebui să se armonizeze cu agricultura organică a continentului, cele două întreprinderi din zonă - minele de cărbuni și fabrica de autoturisme - au fost închise, iar cei tineri pleacă mai ales spre partea de suflet latin a continentului în căutarea unor rosturi. De "Sîmbăta morților" oamenii păreau împăcați cu trecutul, cu natura și cu ei înșiși. Cît va mai fi așa? Probabil că nici Bruxelles-ul n-o știe prea bine.

Aceasta este România de astăzi, cu scandaluri politice interminabile, cu un ministru de externe demisionar și o candidatură neagreată, cu referendumuri și suspansuri legate de alegerile pentru Parlamentul European, cu un președinte pe cale de a fi suspendat, cu o lipsă condamnabilă de respect față de Parlament (în Consiliile de Administrație de la Radio și Televiziunea publică, un partid aflat la putere și șeful statului n-au reprezentanți, și asta nu deranjează pe nimeni), cu manipulări grosolane ale opiniei publice prin intermediul unor sondaje care au stabilit deja scorurile politice, cu o lipsă de preocupare sfidătoare pentru dezvoltarea infrastructurii și a autostrăzilor.

O Românie care riscă să rămînă, în Irak, fidelă unei coaliții cu... un singur membru. Europenii vorbesc despre orhideea Carpaților, iar românii nu știu cum să-și ducă traiul de azi pe mîine.

  Octavian Mircea Purceld - declarație politică: Tezaurul românesc de la Moscova cere ajutor;

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Declarație politică: "Tezaurul românesc de la Moscova cere ajutor"

La 5 noiembrie 1916, România intră în război de partea Antantei, iar în decembrie Bucureștiul cade sub asediu. În această situație, autoritățile se refugiază în Moldova, capitala țării fiind mutată la Iași, iar prin decretul nr.3120 se hotărăște și strămutarea sediului B.N.R la Iași și evacuarea tezaurului acesteia în Rusia.

Problema tezaurului evacuat în Rusia este una dintre cele mai controversate discuții, care a cunoscut diferire răsturnări de situații și care nici astăzi nu este în totalitate clarificată.

Expediat la Moscova prin două transporturi, Tezaurul românesc cuprinde Tezaurul Băncii Naționale a României (reprezentând 93,3 tone de aur, în lingouri și monede), precum și numerar și diferite depozite ale Casei de Depuneri, obiecte istorice de valoare (între care "Cloșca cu pui"), obiecte artistice, documente de arhivă, titluri de valori. În total, valoarea cumulată a celor două transporturi era, în 1917, de 9.416.417.177,33 lei aur.

Astăzi este dificil să se facă o evaluare exactă. De pildă, din cele 93 de tone aur ale BNR, 91 sunt în monede, care au acum o dublă valoare: pe de o parte este valoarea lor în aur, iar pe de alta, cea numismatică, fapt care le sporește valoarea. Prețul de piață a bijuteriilor Reginei Maria sau a operelor de artă (tablouri, icoane etc.) este, de asemenea, greu de stabilit. De-a lungul vremii, URSS a restituit României - în 1934 și 1956 - o mică parte din tezaurul românesc, confiscat de către guvernul sovietic în 1918. Atunci, autoritățile de la Moscova declaraseră că tezaurul, "intangibil" pentru "oligarhie", va fi restituit poporului român.

Aflat în prima sa vizită la Moscova, în anul 1965, în calitate de secretar general al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceaușescu a abordat, printre altele, și problema tezaurului românesc dat spre păstrare Imperiului Rus, în anii 1916-1917. Atunci, ca o evaluare a celor discutate, L.I. Brejnev a spus că "nu e vorba de 93.000 kg de aur (estimare făcută la aceea vreme de ruși), ci de o problema politică".

Se pare că tot o problemă politică a rămas și în momentul de față, dar o problemă politică de care nimeni pare să nu își mai facă nici o grijă. Nici Președinția, și nici Executivul nu au nici o poziție concretă, aruncând vina de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria și invers.

Domnul Traian Băsescu afirma, acum mai bine de o săptămână (19 februarie a.c.), că nu agreează ideea plății în avans a 2 milioane de dolari pentru o firmă privată (Profact SRL) care să recupereze tezaurul românesc de la Moscova, ci va prefera canalele oficiale create în relația cu Rusia.

Despre această problemă, istoricul Ioan Scurtu, președintele din partea română a Comisiei înființate în 2003 pentru studierea problemei tezaurului, crede că "Ideea plății pentru tezaurul de la Moscova este o diversiune!" Tot domnia-sa este de părere că problema restituirii tezaurului nu are un caracter științific, ci mai degrabă unul politic, subliniind faptul că dacă relațiile dintre cele două țări vor fi bune, va dura puțin, însă în momentul de față contextul acestora nu este unul foarte pozitiv.

Rezultatele Comisiei Comune de Interes Public învestită în baza Declarației Comune a Miniștrilor Afacerilor Externe, din data de 4 iulie 2003, care "să se ocupe de studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului românesc", sunt la ora actuală necunoscute Parlamentului României, în acești aproape 4 ani având loc o întâlnire preliminară (18 - 20 mai 2004, la Moscova), două sesiuni plenare ( 19 - 21 octombrie 2004 la București și 21 - 22 iunie 2005 la Moscova) și o ultimă "reuniune de lucru" în perioada 4 - 6 aprilie 2006 tot la Moscova. În rest, discreție totală.

Din informațiile mele, această comisie nu are buget, nu are un sediu, nu are un program concret de lucru, nu are un regim de subordonare, deci nici un progres vizibil. Obiectul muncii este relativ confuz, practic comisia nu mai lucrează. În acest context, e greu de înțeles cum se va rezolva problema pentru că, pe de altă parte, premierul Călin Popescu - Tăriceanu afirmă că autoritățile de la Moscova au subliniat faptul că singurul organ împuternicit să discute problema tezaurului este Comisia comună înființată la 4 iulie 2003.

Așadar, rămâne un mister în atribuțiile cui intră să facă un demers real în vederea întoarcerii tezaurului românesc, dar în calitate de membru al Parlamentului României mie nu mi-e indiferent. Nu mi-e indiferent pentru că răspunsul la această întrebare interesează întregul popor român, iar cele două instituții implicate direct în acest demers, Președinția și Guvernul, manifestă o tăcere mai mult decât dubioasă. Până când?

  Ioan Aurel Rus - câteva observații privind probleme organizatorice la nivelul conducerii Camerei Deputaților;

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu amărăciune constat că avem cea mai slabă conducere la Camera Deputaților. Neputința, lipsa de experiență, nepăsarea sau sfidarea deputaților, care să fie cauza? Nu știu exact răspunsul, dar sper că, în urma acestei declarații, lucrurile se vor mișca în bine.

Am cerut în scris Camerei Deputaților să rezolve problema microbuzelor ce așteaptă parlamentarii în apropierea Gării de Nord. Plouă, ninge, bate vântul, ești obligat să ocolești pe la semafoare și să identifici pe un trotuar alăturat vreun microbuz care așteaptă deputații. Chiar nu se poate identifica un loc mai apropiat? Chiar nu vă pasă, domnilor? Domnule președinte al Camerei Deputaților, ce părere aveți? Cred că nu merităm această bătaie de joc în fiecare zi de luni, mai ales că venim de la distanțe mari.

Am cerut conducerii Camerei Deputaților eliberarea de legitimații de acces în clădirea Parlamentului pentru cei care lucrează ca voluntari la Biroul parlamentar și la Comisie. Nu s-a auzit încă de instituția voluntariatului? Inventăm noi roata? Sau răspunsurile de la Biroul permanent nu sunt reale? Dacă ele sunt reale e foarte grav și cred că suntem angajați spre o direcție și optică greșită.

Biroul permanent al Camerei Deputaților trebuie să se îngrijească și să creeze condițiile optime de lucru, să ușureze munca deputaților și nu să creeze restricții.

Se cheltuiesc bani grei pe tot felul de lucruri și bunuri, dar nimeni nu se gândește că la comisii sunt prea puține mașini față de numărul deputaților. La Senat, comisiile sunt mai mici și au câte două autoturisme. La noi, comisii mai stufoase și autoturisme puține. Adică doar câte unul. Încercați să vedeți cum poate deservi doar o mașină pe toți membrii comisiei.

Cât privește revista presei, cotidianul Tricolorul nu apare cu materialele expuse de domnii deputați, deși la barometrul de opinie este trecut în rândul ziarelor monitorizate. Cei de la revista presei spun că ar fi primit indicații în acest sens. De la cine și de ce?

Cred sincer că această declarație își va găsi ecoul și lucrurile vor fi rezolvate de cei în drept.

  Paul Magheru - declarație politică cu titlul Batjocorirea istoriei naționale trebuie să înceteze!;

Domnul Paul Magheru:

"Batjocorirea istoriei naționale trebuie să înceteze!"

O serie de mijloace de informare în masă, cu aplecare și spre problemele serioase și grave ale societății românești - nu doar spre frivolitățile ce ne sunt impuse tot mai agresiv - a atras, în ultima vreme, atenția asupra batjocurii la care sunt supuse unele simboluri esențiale ale demnității naționale. Din păcate, în fața veștilor șocante că sunt batjocorite locurile de veci ale eroilor neamului, autoritățile române îndrituite să acționeze fie au rămas indiferente, fie s-au arătat neputincioase, atât în cazul profanărilor săvârșite în interiorul granițelor actuale ale țării, cât și între fruntariile istorice ale României Mari.

Doresc să semnalez reacția extrem de palidă, practic formală, a Ministerului de Externe față de sacrilegiul săvârșit de separatiștii transnistreni la Tighina. Pentru a distruge orice urmă de prezență românească în vechea cetate a domnilor Moldovei, autoritățile nelegitime din zonă s-au dedat la un act de o barbarie incalificabilă. Cimitirul "General Dragalina", în care se aflau rămășițele pământești a aproape 400 de soldați români căzuți pentru reîntregirea patriei, a fost ras de pe fața pământului. Buldozerele au distrus mormintele, au fost smulse și aruncate crucile, iar peste osemintele eroilor români se aruncă tone de pământ. În acel loc, urmează să fie ridicat un mausoleu dedicat soldatului sovietic "eliberator" al Basarabiei de sub ceea ce propaganda de inspirație sovietică numește "jugul fascist românesc".

În aceste condiții, Ministerul de Externe de la București a cerut Ambasadei noastre de la Chișinău să solicite, la rându-i, autorităților Republicii Moldova să intervină pentru încetarea acțiunilor provocatoare de la Tighina. Dar e bine știut faptul că teritoriul respectiv scapă jurisdicției Chișinăului, drept urmare demersul diplomației române este absolut formal.

La rândul său, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, instituție răspunzătoare de ocrotirea memoriei înaintașilor noștri, s-a dovedit la fel de neputincios în fața acestei situații, după cum reiese atât din informarea prezentată de directorul său în fața Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, de la Camera Deputaților, precum și din comunicatul dat publicității, zilele trecute, în urma vizitei întreprinse dincolo de Prut de o delegație din partea Oficiului. Din cauza situației de pe Nistru, însă, a fost imposibilă deplasarea la Tighina, pentru o documentare la fața locului. Drept urmare, șeful administrației municipale de la Tighina poate afirma nestingherit, în continuare, că îndepărtarea crucilor și nivelarea mormintelor din Cimitirul "General Dragalina" nu sunt altceva decât expresii ale "atitudinii grijulii față de memoria și rămășițele pământești ale celor morți", după cum, foarte pios, se exprima acest lider local.

Și mai îngrijorător, însă, mi se pare faptul că profanări de acest gen nu se petrec doar dincolo de granițele actuale. Din Mausoleul de la Mărăști au dispărut sicriele în care-și dormeau somnul de veci doi din eroii primului război mondial: mareșalul Alexandru Averescu, conducătorul armatei române în luptele de pe frontul Mărăști - Mărășești - Oituz și, ulterior, prim-ministru al României, și generalul Arthur Văitoianu, fost ministru de război. Înmormântați în Mausoleul înălțat pe locul unde trupele noastre au spart frontul german în vara anului 1917, cei doi eroi au, iată, parte de o posteritate care ne ridică serioase semne de întrebare în legătură cu putința noastră de a ne arăta demni de pilda lor glorioasă. A fost nevoie, din păcate, să fie furat sicriul unuia din cei trei mareșali din istoria Armatei Române pentru a ieși la iveală starea avansată de degradare în care se află toate mausoleele din "Triunghiul morții", Mărășești - Mărăști - Oituz, lăsate în paragină, după 1990, la fel ca multe alte asemenea monumente din cuprinsul țării.

Iată, așadar, că, deopotrivă cu batjocorirea istoriei noastre de către străini, trebuie să ne revolte disprețul autorităților române față de jertfa miilor de soldați căzuți pentru țară. Lansez un apel tuturor celor răspunzători să ia măsuri concrete pentru a stopa batjocorirea istoriei și a demnității naționale! Nepăsarea și neputința trebuie să înceteze! Flacăra amintirii vremurilor de bărbăție și onoare românească trebuie păstrată cu sfințenie și dusă mai departe!

  Relu Fenechiu - declarație politică cu tema Da pentru euroalegeri, Nu pentru referendumuri;

Domnul Relu Fenechiu:

"DA pentru euroalegeri, NU pentru referendumuri"

Doamnelor și domnilor deputați,

Parcurgem în aceste zile o stare de agitație politică fără precedent. Deși ne aflăm în fața unei premiere politice pentru România, alegerile pentru Parlamentul European , există poziții pro și contra organizării acestor alegeri la data stabilită de Guvern, 13 mai. Nu am dreptul să mă amestec în problemele politice interne ale altor partide, și din această cauză nu voi comenta de ce unele formațiuni politice nu mai agreează data de 13 mai pentru alegerile europene. Am să comentez însă altceva: o serie de declarații apărute în mass-media, precum și comentariile unor publiciști care acuză PNL și pe premierul Călin Popescu Tăriceanu că intenționează să amâne alegerile pentru Parlamentul European. Declar deschis că este vorba de intoxicări, de voci diversioniste și de necunoașterea realităților.

În ceea ce privește PNL, lucrurile sunt clare, ultima reuniune a Delegației permanente, precum și Biroul Politic Central, au mandatat pe liderii partidului pentru a susține data de 13 mai. Nu mă miră declarațiile unor foști colegi de partid, care acuză PNL că ar face jocurile PSD, pentru că acesta este principalul lor program și obiectiv politic, denigrarea PNL. Nu mă miră nici chiar unele voci izolate din partea aliaților noștri de la guvernare, dar le pun pe seama interpretării eronate a realității și a afirmațiilor premierului. Este greu de imaginat că un partid care a demarat deja public acțiuni de populatizare/informare a cetățenilor privind specificul scrutinului pentru Parlamentul European - și mă refer doar unele manifestări care au avut loc la mijlocul săptămânii trecute - ar avea intenția de a propune amânarea acestor alegeri.

Declarațiile premierului Tăriceanu, făcute vinerea trecută după consultările cu liderii partidelor politice parlamentare, au fost clare: premierul nu dorește amânarea, dar a luat în calcul practic imposibilitatea ținerii alegerilor în cazul în care exact în perioada acestora vor exista două referendumuri - cel pentru introducerea în legislația electorală a votului uninominal și cel pentru demiterea președintelui.

PNL a venit cu două propuneri clare: amânarea unui eventual referendum pentru demitere, până după alegerile pentru Parlamentul European, și fie amânarea tot pentru o perioadă ulterioară a referendumului pentru "uninominal", fie adoptarea în regim de urgență a Codului Electoral în baza votului uninominal, act de legiferare ce ar face inutil un astfel de referendum.

Aș vrea să atrag atenția în ceea ce privește un referendum privind introducerea în legislația electorală a votului uninominal, că, în afara faptului că ar parazita procesul electoral privind alegerile pentru Parlamentul European, ar putea înregistra un eșec atât din punct de vedere financiar, cât și al temei în cauză, pentru că, mai mult ca sigur, va fi invalidat din cauza prezenței reduse la urne.

O statistică oficială - datele le-am preluat din documentele Biroului Electoral Central - indică o scădere permanentă a prezenței la urne, din 1996 până în prezent. La alegerile parlamentare/ prezidențiale din 1996, s-au prezentat la urne 13.088.358 de cetățeni cu drept de vot; la scrutinul similar din anul 2000, au votat 11.559.458 de români; în sfârșit, în anul 2004, au venit la urne, 10.794.653 de cetățeni. În turul doi al alegerilor prezidențiale, s-au înregistrat și mai puțini votanți: 10.112.262. Se poate observa că în decurs de 8 ani s-au "pierdut" aproape 3 milioane de voturi, și acestea în cadrul unor alegeri, în care, de fiecare dată, a primat voința de schimbare a puterii existente. Se poate spune că a existat, de fiecare dată, o motivație puternică pentru cetățeni de a participa la vot. Mai mult, la toate aceste scrutine au fost înregistrate și sufragiile unei mari părți a cetățenilor români aflați în străinătate. De asemenea, ultimele scrutinuri nu erau grevate de o masivă plecare din țară a celor denumiți generic "căpșunari".

Având în vedere datele de mai sus, precum și specificul total diferit al unui referendum, inclusiv lipsa de miză politică pentru unele formațiuni politice (sunt convins că electoratul UDMR și PRM - formațiuni care nu agreează votul uninominal, nu va veni decât în mod excepțional la votare), este clar că prezența la urne pentru consultarea introducerii votului uninominal va aduce un număr infinit mai mic de români în cabinele de vot. Concluzia: referendumul va fi invalidat. Cred că aceste argumente sunt suficiente, pentru a scoate, cel puțin după data de 13 mai a.c., a oricărui tip de referendum de pe lista de priorități. Obiectivul numărul unu îl reprezintă euroalegerile.

  Daniel Buda - declarație politică denumită Boii în fața carului;

Domnul Daniel Buda:

"Boii din fața carului"

Constituția este nu doar Biblia laică a unui stat, dar și o expresie a maturității politice și organizaționale a unei societăți. Ca elaborat politic și juridic, constituția este o creație a statului modern, o cucerire a regimului democratic, o afirmare a drepturilor și libertăților cetățeanului ca subiect social și de drept emancipat de la stadiul de simplu individ persoană fizică, pur biologică. Respectarea sau nerespectarea legii fundamentale a devenit turnesolul regimului politic democratic, berometrul respectării drepturilor și libertăților fundamentale. Instituția Curții Constituționale, creație a anilor '20 din secolul trecut, este instituția menită să vegheze la respectarea legii fundamentale de către instituțiile statului, asigurând totodată o bună funcționare a mecanismelor instituționale ale statului și funcționarea principiului separației puterilor în stat.

In ultima vreme, în România, Constituția a devenit documentul juridic cel mai citit, și nu doar în Parlament, Guvern sau ministere, ci și de către mass-media. Acesta nu este un lucru rău. Inițierea procedurii de suspendare a Președintelui este cauza acestei vii dezbateri, care trebuie spus, este una democratică, de natură a aduce un plus pentru democrația și viața politică din România. Apele trebuiesc însă separate, pentru că una este dezbaterea la televizor sau la piață, si alta este respectarea procedurilor, a literei și spiritului Constituției. Or, din acest punct de vedere, deciziile Curții Constituționale se execută și nu se discută.

Mai întâi, când nici nu s-a uscat bine cerneala de pe propunerea de suspendare a Președintelui, inițiatorii ei s-au și grăbit să modifice legea referendumului, astfel încât Președintele să poată fi demis din funcție cu o plasă de voturi ale unui referendum de duzină. Prin acest demers, de fapt, Opoziția și-a dat arama pe față, demonstrând că ceea ce o interesează nu este pretinsa încălcarea gravă a Constituției de către Președinte, ci demiterea acestuia cu orice preț. In fond, odată finalitatea scenariului fiind stabilită, Opoziția ignoră însăși procedura și, mai grav, chiar Constituția. Carul a fost pus înaintea boilor. Curtea Constituțională a relevat recent acest fapt, declarând neconstituționale modificările aduse legii referendumului.

In această săptămână, Camerele reunite s-au și grăbit să dezbată propunerea de suspendare a Președintelui chiar dacă încă nu s-a pronunțat Curtea Constituțională. Asta ca și cum în cadrul unui proces penal ar începe executarea sentinței dorite de acuzare, fară ca instanța să se fi pronunțat. Este adevărat că decizia Curții Constituționale este consultativă, dar ea este importantă pentru că este singura voce autorizată care poate spune că în România o instituție a statului a încălcat sau nu legea fundamentală. Or, o procedură care nu mai are niciun fundament constituțional este lipsită de orice utilitate.

Mai mult, preocuparea de a-l pune la zid pe Președinte îi face pe "suspendatori" să vorbească de instituirea unei comisii de anchetă pentru pretinsele încălcări ale Constituției de către Președinte. Ideea, lansată la început de PSD și Mircea Geoană - care a uitat că nu mai este ambasador la Washington unde există într-adevăr posibilitatea inițieirii unei asemenea comisii- a fost preluată de Felix Motanul, care la masterul din Marea Britanie nu a avut ca bibliografie și Constituția României. In această Constituție nu scrie nicăieri despre o asemenea comisie, iar prevederile Regulamentelor celor două camere nu pot fi deasupra legii fundamentale.

Această serie de gesturi neconstituționale ale "suspendatorilor" îl transformă pe Președinte din acuzat în acuzator. In fond, singurul mobil al celor care au inițiat procedura suspendării Președintelui este coalizarea anti-Băsescu, iar acest fapt nu poate ține locul argumentelor constituționale.

  Aurel Olarean - declarație politică: Negarea programului politic - dezideratul major al politicienilor din opoziție;

Domnul Aurel Olărean:

"Negarea progresului politic - dezideratul major al politicienilor din opoziție"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă spuneam, acum o săptămână, tot de la această tribună, că a devenit clar pentru toată lumea faptul că orice inițiativă emanată sau cerută de Președintele României trebuie, în opinia partidelor din opoziție, să fie negată și boicotată aprioric. V-am explicat și motivul :simplul fapt că inițiatorul este domnul Traian Băsescu.

Săptămâna care a trecut am oferit, spre rușinea noastră, în această sală, mass-media și electoratului, o nouă mostră de demagogie politică ieftină. În primul rând, o moțiune lungă, dar fără suport logic și probatoriu, inițiată de opoziție și având drept scop suspendarea din funcție a Președintelui României. Acuzațiile aduse sunt atât de vagi și lipsite de consistență încât nu cred că cineva va putea proba vreodată" faptele grave care au dus la periclitarea intereselor și siguranței României". Sau poate este vorba doar de interesele PSD-ului și a aliaților săi și asta rămâne de văzut.

Felul în care partidele de opoziție au înțeles să trateze cererea Președintelui de a cunoaște punctul de vedere al Parlamentului României referitor la organizarea unui referendum pe tema votului uninominal, a reprezentat o nouă dovadă de negare a nevoii de progres politic. Era vorba de un vot consultativ, voința Președintelui fiind deja cunoscută. De ce atunci atât de multă încrâncenare și boicot ostentativ? Nu este oare normal ca poporul român, electoratul, același electorat care ne-a trimis și pe noi aici, să fie consultat privind modul în care are dreptul constituțional să-și aleagă reprezentanții? Care sunt politicienii și partidele care se tem de electorat? Sau mai exact cui îi este frică de votul uninominal? Opoziția evită să răspundă la aceste întrebări și se lansează într-un lung șir de explicații fără cap și fără coadă, menite numai să sporească și mai mult confuzia generală.

Mai mult chiar, un reprezentant al unui partid de opoziție a lansat o variantă de-a dreptul năucitoare pentru românul simplu și neobișnui cu " elevatul " limbaj politic: vrem vot uninominal dar nu vrem referendum. Ce să înțelegem de aici? că respectivul partid va decide singur asupra votului uninominal, dar că respinge consultarea populară? Înțelegem cu toții rolul partidelor de opoziție într-o democrație. Fără o formă de opoziție, totul s-ar transforma în dictatură și noi ne aducem bine aminte ce înseamnă asta. Dar o opoziție constructivă este una și o opoziție distructivă este cu totul altceva, iar România beneficiază astăzi de cea mai distructivă formă de opoziție din ultimii 16 ani.

Menirea opoziției în eșichierul politic este aceea de a cenzura și frâna eventualele inițiative nebenefice pentru poporul român, ori a susține că acest popor nu are dreptul să se pronunțe democratic asupra modului în care urmează să-și aleagă reprezentanții, este cea mai gravă încălcare a drepturilor sale.

Din fericire, în pofida voturilor unora dintre dumneavoastră, acțiunea Președintelui României va continua și poporul, nu noi, vom decide. Iar la viitoarele alegeri vom vedea cui și de ce i-a fost frică de votul uninominal.

  Ioan Dumitru Puchianu - declarație politică cu subiectul Atacul opoziției la europarlamentare - o nouă dovadă de labilitate politică;

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

"Atacul opoziției la europarlamentare - o nouă dovadă de labilitate politică"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am reușit ca în aceste câteva săptămâni de când ne-am reluat activitatea parlamentară să aducem poporul român într-o stare de confuzie totală. Este adevărat că nu toți dintre noi și nu toate partidele au intrat în acest carusel nebunesc al negării promisiunilor politice, așa cum nici întreg poporul român nu este confuz politic. Și asta pentru că românii s-au săturat de tot acest circ mediatic și de aceste gâlceve nesfârșite de pe holurile Parlamentului. Se simte în aer o boare de vânt, iar cei ce au semanat vânt vor culege furtuna. Oare toți aceia dintre dumneavoastră care continuați să negați totul doar de dragul negației și pentru a vă justifica, într-un mod negativ rolul de partide de opoziție, dumneavoastră, deci, nu realizați destabilitatea politică pe care o provocați? Cui folosește aceasta și în folosul cui luptați?

În folosul României, în nici un caz! Amânarea alegerilor europarlamentare la o dată nedefinită nu reprezintă decât o nouă dovadă de instabilitate și neseriozitate politică, care va fi, probabil, percepută ca atare și de noii noștri parteneri europeni. Unde sunt declarațiile sforăitoare ale PSD-ului care anunța importanța menținerii calendarului alegerilor în luna mai? Sau a fost numai un alt gest de populism ieftin? Pierduți în hățișul conflictelor, multe create artificial, dintre Cotroceni-Palatul Victoria și Parlament, am uitat care ne sunt prioritățile naționale.

Întrebam mai devreme în folosul cui se duce această luptă și vă spuneam că în nici un caz în favoarea României. Dar nici în folosul electoratului, dacă cumva asta speră partidele din opoziție. Electoratul este scârbit și plictisit de acest război nesfârșit și al cărui scop, pe bună dreptate, nu îl înțelege. Oamenii simpli au renunțat de mult să mai participe la o viață politică pe care nu o înțeleg, un conflict perpetuu fără nici un final și, mai ales, care nu le aduce nimic bun. Românii au devenit, după modelul european, pragmatici și nu mai sunt dispuși să iasă în stradă la chemarea unui lider de partid.

Declarațiile unor lideri politici privind necesitatea unei reorganizări politice interne și abia apoi a unor alegeri europarlamentare sunt retorice și lipsite de orice suport material. România a avut timp să se pregătească politic pentru aderare, iar europarlamentarele sunt o urmare firească a acestui proces.

Adevarul este știut de toată lumea, dar niciodată rostit: orice acțiune, oricât de benefică ar fi ea, dar care este o propunere inițiată de partidele de la putere, trebuie combătută și negată din oportunism politic. Poate că ar fi fost cazul, înainte, să ne gândim, parafrazându-l pe fostul președinte american J.K.Kennedy, nu la ce face în acest moment Uniunea Europeană pentru România, ci la ce poate face România pentru Europa. Răspunsul ar fi rușinos, dar plin de adevăr: nimic!. Nici măcar niște alegeri pentru a-și trimite aleșii și reprezentanții legitimi în Parlamentul European.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu tema Corectitudinea procesului electoral în România;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Corectitudinea procesului electoral în România"

Stimați colegi, așa după cum stiți, sunt deputat de Iasi, județ în care, în ultimii doi ani, s-au organizat de opt ori alegeri locale parțiale, inclusiv un referendum. Nu a fost tocmai facil nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere organizatoric, nici chiar din punctul de vedere al partidelor politice, indiferent dacă au câștigat sau nu.

Ceea ce vreau sa vă prezint astăzi nu sunt statistici electorale și sondaje de opinie, ci doar vreau sa-mi exprim public ingrijorarea față de modul în care se desfașoară campaniile electorale. Pe parcursul celor opt sesiuni electorale am asistat la "incidente" mai mult sau mai puțin grave de tipul mitei electorale, manipularea prin presă, afișe electorale care conțineau insemne ale statului român, deturnare de fonduri în scopuri electorale, tentative de fraudare prin încercarea de a vota de mai multe ori etc. V-ați întrebat de ce într-o comună cu trei locuri de afișaj stabilite prin dispoziția primarului este nevoie de patru sute de afișe electorale? Va pot raspunde eu: pentru că nu se respectă legea, și se face afișaj electoral peste tot, inclusiv în ziua de vot.

Nu consider că legea trebuie modificată, ci normele ei de aplicare, făcând în același timp un apel catre Autoritatea Electorală Permanentă de a superviza activitatea birourilor electorale în sensul în care acestea trebuie să aibă o atitudine activă și de preîntampinare, și nu să reacționeze numai în cazurile sesizate de candidați sau partide.

Ceea ce consider că ar trebui modificat este regimul sancționator al Legii 67/2004 și modificarile ulterioare, mărind forța de coerciție a acestora, pentru a impune respectarea legii si nu interpretarea ei dupa bunul plac. Aplicarea uniformă a legii electorale este o condiție necesară pentru un proces electoral valid și este în spiritul respectului față de voința electoratului.

Atrag atenția asupra acestor aspecte în dorința de a semnala din timp eventuale probleme ale unui scrutin, mai ales ale unui scrutin de amploarea celui din 13 mai, dar mai ales pentru a atrage atenția asupra perioadei de campanie electorală, care se prefigurează a fi destul de încarcată și de tensionată.

Deja unii lideri politici declară în mass-media frauda electorală în scrutinul din 13 mai, atitudine pe care o condamn cu fermitate. Românii trebuie sa aibă și ei dreptul de a nu fi aruncați în desuetudine de fiecare dată când trebuie să se afirme. este dreptul la imagine, stimati colegi, la imaginea noastră ca stat European.

  Dan Sorin Mihalache - declarație politică cu titlul Este amânarea alegerilor pentru Parlamentul European o necesitate?;

Domnul Dan Sorin Mihalache:

"Este amânarea alegerilor pentru Parlamentul European o necesitate?"

În mod clar DA. Nu avem cum să începem derularea procesului pentru alegerea reprezentanților României în Parlamentul European deoarece noi, în momentul de față, nu avem capacitatea de a asigura nici măcar condițiile minime necesare desfășurării acestui proces. Nu avem încă tipărite cărțile de alegător, deși, în 2004, Ministerul Administrației și Internelor și-a luat angajamentul că va finaliza procesul de întocmire și eliberare a acestora până la data de 31 decembrie 2006.

Nu avem o lege unanim acceptată care să reglementeaze organizarea și derularea procesului pentru alegerea viitorilor europarlamentari. La momentul de față, pentru prima dată în istoria post-decembristă, Legea 33/2007 nu reprezintă expresia acordului de voință al tuturor factorilor politici, creându-se astfel posibilitatea contestării unora dintre prevederile ei la Curtea Constituțională. În aceste condiții, amânarea alegerilor pentru Parlamentul European reprezintă o necesitate datorită multiplelor nereguli legislative care nu permit desfășurarea acestui proces în condiții corecte și transparente.

Un alt aspect important al acestui process electoral sunt oamenii cărora trebuie să le asigurăm toate condițiile pentru a putea să își aleagă reprezentanții în deplină cunoștință de cauză. Înainte de a declanșa alegerile pentru Parlamentul European trebuie să nu uităm că suntem obligați prin lege și prin Constituție să ne asigurăm că cetățenii României sunt corect informați. Dar, pentru a avea un popor informat, care cunoaște adevărata realitate politică, trebuie mai întâi să clarificăm la cine au ajuns valizele cu bani menționate atât de președintele Traian Băsescu, cât și de primul ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Românii nu pot merge să își aleagă reprezentanții în Parlamentul European, în deplină cunoștință de cauză până nu află cine i-a mințit. Doar în momentul în care vom rezolva criza politică majoră creată de actualul guvern, respectând principiile democrației parlamentare vom putea avea o atmosferă favorabilă desfășurării unei campanii electorale, așa cum recomandă Uniunea Europeană.

Amânarea alegerilor pentru Parlamentul European reprezintă consecința directă a transformării scenei politice într-un circ ieftin prin acuzațiile lansate de președintele Traian Băsescu și primul ministru Călin Popescu Tăriceanu, conform cărora amândoi se fac vinovați de trafic de influență, bilețele puse deoparte pentru un șantaj ulterior, paralizarea instituțiilor statului și abandonarea agendei reale a cetățenilor României.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu tema Egalitatea de șanse - un drum lung între România și Uniunea Europeană;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Egalitatea de șanse - un drum lung între România și Uniunea Europeană"

Acum, în prag de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, observ cu amărăciune că, spre deosebire de alte țări europene, România stă încă prost la capitolul implicării femeilor în viața politică.

Multe femei înțeleg încă politica precum o "afacere murdară". De aici derivă o reticență în a se implica în lumea politicii, fapt la care contribuie, cred eu, și dificultatea creării unei balanțe între viața de familie, carieră și a fi un bun politician.

Dar, chestiunea egalitații de șanse nu trebuie văzută neapărat dintr-o perspectivă pur feministă. Ea poate contribui cu succes la formarea unei noi clase de femei implicate și chiar la creșterea respectului de sine.

Pe plan european, există o politică unitară referitoare la egalitatea de șanse. În Franța, de exemplu, există în Constituție obligativitatea parității la alegeri, în timp ce în alte țări europene numărul femeilor alese în parlamentele naționale a crescut gradual până la 20, - 25%, în țările Uniunii Europene, în timp ce în România proporția este de 11,4 în Camera Deputaților și doar 9, 48% în Senat.

În Finlanda, numărul femeilor alese în anul 1991 în Parlamentul Național a fost chiar mai mare decât al bărbaților, datorită faptului că prezența la vot a femeilor care au ales femei a fost mai mare decât a bărbaților.

În structurile Uniunii Europene există 8 femei comisar, iar în Parlamentul European numărul femeilor a crescut gradual de la 17% femei în 1979, la 32% femei alese din țările vechi ale UE și 22,8% din țările noi ale UE în anul 2004.

Diferența constă în faptul că țările noi acceptate în structurile Uniunii nu consideră încă o prioritate egalitatea de șanse, iar rolul acordat femeilor politician se reduce la domenii ca sănătatea, educația, politica de mediu și există domenii considerate, din păcate, încă exclusiv masculine (finanțele, transporturile, industria).

Lăsând la o parte analiza statistică, importanța participării femeilor în viața politică trece de perspectiva cantitativă. Potențialul pe care îl are România este unul enorm, dar tocmai reconcilierea dintre viața de familie, carieră și activitatea politică este greu de realizat. Totuși, se constată o creștere importantă a implicării femeilor în viața politică și mai ales a tinerelor, care, în timp, pot aduce o nouă viziune asupra felului în care se face politică aducând puțină grație, gingășie și culoare într-o lume cenușie.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică cu titlul Votul uninominal, perdeaua de fum a lui Traian Băsescu;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Votul uninominal, perdeaua de fum a lui Traian Băsescu"

Decizia Președintelui României de a convoca referendumul pentru votul uninominal este strâns legată de contextul politic actual. Pentru a nu știu câta oară, domnul președinte trece și peste cadavre pentru a-și atinge scopul propus! În ceea ce privește votul uninominal, Traian Băsescu îl considera, în septembrie 2006, ca fiind o formulă destul de riscantă. La nici o jumătate de an de la această decizie, mai exact în februarie 2007, domnia sa dorește să îl supună consultării poporului. Prin acest referendum, Băsescu este sigur că își va spori popularitatea.

Tertipul la care a recurs, prin mesajul lansat în Parlament a confirmat punctul critic în care a ajuns. Așa cum au afirmat anumiți analiști politici consacrați, Băsescu și-a luat în serios rolul de "Cel mai iubit fiu al Poporului". Un aspect i-a scăpat domniei sale din atenție, și anume acela că poporul l-a trimis acolo unde este, dar tot el, poporul, se pare că realizează că Traian Băsescu încercă să îl transforme treptat în jucăria lui politică. Cetățenii României poate că au comis o greșeală fundamentală când s-au decis să lase țara pe mâna unui om fără scrupule. Dar niciodată nu este prea târziu să îndrepți o greșeală.

Cu riscul de a mă repeta, vreau să accentuez anumite aspecte care nu pot fi lăsate să treacă cu vederea. Din faptele domnului Traian Băsescu se desprinde o eroare sau chiar un scurt circuit. Domnia sa dorește să declanșeze un referendum pe o temă ce primește acceptul tuturor partidelor politice.

Domnia sa se încăpățânează să cheltuiască 30 de milioane de Euro pentru organizarea referendumului pentru votul uninominal, deși această sumă poate fi economisită prin elaborarea unui proiect de lege care să stipuleze această modificare a legii privind alegerile electorale, modificare cu care sunt de acord toate partidele politice.

Din aceste fapte putem să înțelegem că organizarea referendumului nu este, de fapt, decât un tertip în mâna Președintelui pentru a evita suspendarea sa și pentru a ieși din nou în fața electoratului ca o victimă a partidelor politice care nu ar susține votul uninominal. Numai că partidele politice și-au declarat deschis acceptul necondiționat pentru votul uninominal.

Mai mult decât atât, în loc să își asume funcția de mediator și să consulte deschis partidele politice pentru a găsi o formulă viabilă în ceea ce privește sistemul de vot, Traian Băsescu alege, ca de obicei, calea ocolitoare. Traian Băsescu nu s-a mulțumit cu invocarea Poporului în bătălia angajată mai nou cu întreaga clasă politică din România. El dorește să organizeze un referendum prin care Poporul e chemat să opteze între Președinte și clasa politică. Asumându-și ipostaza de Moș Ion Roată în lupta cu întreaga clasă politică, Traian Băsescu a chemat Poporul în ajutor. În negura tot mai deasă din personalitatea sa, Traian Băsescu vede în Referendumul pentru votul uninominal un vot al Poporului pentru el.

Traian Băsescu s-a dovedit a fi un politician atât de pragmatic încât poate ajunge până la cinism. Știm cu toții că Traian Băsescu își va asuma, din nou, rolul de salvator al neamului și va ieși pe toate canalele tv și va denunța clasa politică ticăloasă, care nu vrea să asculte îndemnul lui de a se reforma peste noapte.

Că este așa ne-o dovedește deja solicitarea ca referendumul să aibă loc în partea a doua a lui martie, perioadă imposibil de respectat, dat fiind ca un referendum nu se poate convoca așa, cât ai bate din palme.

Rămâne de văzut dacă noi, Parlamentul, clasa politică, dibuind noua șmecherie, nu se vor strădui, acceptând Referendumul, sa-i dăm lui Traian Băsescu prilejul de a se sinucide politic.

Vă mulțumesc.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică: A fi sau a nu fi?;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"A fi sau a nu fi ?"

Aceasta-i întrebarea care definește îndoiala shakespeariană eternă, la care generații de gânditori n-au găsit răspuns. Ea este mai prezentă astăzi în viața politică decât la teatru, unde i-ar fi locul. La români această interogație se pune puțin diferit; adică ,, ce va fi ? " , ,,cum va fi ? " și ,,ce-i de făcut ? , vorba unui clasic în mausoleu. Răspunsul categoric este că ,,nu va fi !", întrucât clasa politică nu are capacitatea să ducă până la capăt vreun proiect.

În competiție se află marile întrebări privind referendumul pentru suspendarea președintelui Băsescu, votul uninominal și alegerile pentru euro-parlamentari. Această trinitate profană de teme își are izvorul în plăcerea clasei politice pentru spectacole derizorii, care să-i asigure o oarecare vizibilitate. Nu-l putem exclude nici pe cel inițiat de femeia cu trei gușe academice moldovinești pentru beatificarea Monicăi Macovei ". Monică, Monică ..., nu te da în stambă cu girofarurile ,,societății civile " cu ifose docte și loc de muncă la pierdut vremea pe la posturile de televiziune , în presă și la manifestațiile publice de făcut vocalize la porta-voce, cu sonorități nazale marca Socola, Bălăceanca ori Zam , pentru a avea o repartizare teritorială echilibrată a fenomenului.

Așa cum aminteam, toate aceste acțiuni majore ale Guvernului, Președenției și Opoziției se înscriu în programul național de frecat menta ori de făcut valuri, care se vor sparge în maximum trei zile, când vor face rost de un nou scandal " El a fost deja aruncat pe piață de primarul-turist Emil Boc duminică 4 martie, de ziua cutremurului. Zburător de profesie pe ruta Cluj - Cotroceni - televiziune și retur, a decis să suspende cu ajutorul Curții Constituționale o comisie parlamentară de anchetare a isprăvilor lui Buridan Bey, șeful său " El zburătăcește pe banii clujenilor ca Aladin din ,,1001 de Nopți ", pentru a-și dovedi slugărnicia față de cel care l-a instalat temporar la conducerea unui partid. Are băiatul ăsta un talent de a se împletici în Constituție încât mâine -poimâine va declara că însăși aceasta este ...neconstituțională " Ca să mai dreagă puțin borșul , fără nici o legătură cu subiectul în discuție , a declarat că problema cea mai fierbinte este cea a pensionarilor , pentru care s-a decis ...ad hoc... luarea în calculul vechimii în muncă a salariului mediu pe economie pentru anii lucrați înainte de 1963. Păi ce-au făcut atâția ani cu pensionarii lui Barbu?! Au lipsit din țară?! A făcut exact ca Ceaușescu la mitingul din 22 decembrie 1989 când, nemaigăsind argumente pentru a liniști spiritele, a început să arunce cu promisiuni de majorare a pensiilor, salariilor, burselor și ...dus a fost ! Cu elicopterul, nu ca Emil Boc, cu avionul, pe post de pasager clandestin, la bagaje sau la coletărie, cu autoturismele administrate de Vasile Blaga. Că ăștia le au pe toate! Iar Vasile Blaga este atras tot mai mult în acest joc mizer de imagine , în loc să alerge după criminali, hoți și violatori. Păi unde sunt cei mai mari hoți?! Nu chiar în parohia Administrației și Internelor ?! ...

  Rodica Nassar - declarație politică intitulată Republică sau monarhie?;

Doamna Rodica Nassar:

"Republică sau monarhie?"

Când l-am văzut la televizor pe domnul Adrian Iorgulescu, ministrul culturii și al cultelor, cu câtă satisfacție semna actul de punere în posesia exregelui Mihai a palatelor Peleș și Pelișor am avut o strângere de inimă și o neliniște interioară. M-am gândit atunci dacă cineva din cei care au ieșit în stradă în decembrie 1989 pentru libertate și democrație s-au gândit vreo clipă că în loc să mergem spre viitor, ne vom întoarce în trecut, reabilitând monarhia și retrocedând proprietăți, dând afară din case oameni nevinovați.

În timp ce în unele țări ale Uniunii Europene regii nici nu sunt băgați în seamă, noi le redăm proprietăți, datorită unei legi antipopor. Astfel:

  • în Germania, familia lui Wilhelm al II-lea de Hohenzollen are interdicție de a intra în țară;
  • în Franța, familia contelui de Paris, moștenitor al casei regale Bourbon, are interdicție de a intra în țară;
  • în Austria, familia imperială de Habsburg are interdicția de a intra în țară, neavând nici măcar dreptul la cetățenie;
  • în Italia, familia regală de Savoia are interdicție de a intra în țară, iar toate averile le-au fost confiscate;
  • în Grecia, averile regale au fost confiscate, regele a fost trimis în exil, el și toată familia sa având interdicție de a intra în țară.

Doar în Bulgaria exregele Simeon a revenit, dar a acceptat statutul de republică al Bulgariei, fiind o perioadă de timp chiar prim-ministru.

Dar, așa cum spuneam, o lege antipopor adoptată de guvernul Tăriceanu a făcut posibilă restituirea unui număr impresionat de castele, case, hectare de pământ sau de pădure către urmașii unor foști proprietari, restituiri realizate în urma unor analize superficiale ale actelor de proprietate sau ale surselor fondurilor cu care au fost cumpărate. Se știe foarte bine că există multe acte de proprietate făcute în urma achitării bunurilor achiziționate cu împrumuturi făcute la bănci care ulterior au dat faliment, așadar cu împrumuturi care nu au fost rambursate niciodată.

În aceste condiții, exregele Mihai, prințul Sturdza și alții sunt cei mai mari beneficiari ai restituirilor. Pe lângă bani și castele, numai în trei județe, Prahova, Arad și Brașov, celor doi le-au fost restituite peste 50.000 ha de pădure.

La toate acestea se adaugă restituirea unor imobile, prin alungarea în stradă a peste 30.000 de oameni care au stat și au îngrijit o viață întreagă o casă de care acum sunt deposedați.

Dar exregele Mihai, în obrăznicia și lăcomia sa, nu se potolește și cere, cere întruna retrocedarea altor palate și proprietăți pe care, în mărinimia sa, dorește să le revândă statului român. Statul, în loc să îl lase să-și administreze domeniile și să cheltuiască pentru această administrare, chiar dorește să le cumpere, avansând sume care ar putea avea altă destinație: construcții de locuințe sociale, școli, spitale etc.

Culmea nesimțirii o consider a fi afirmația prințului Radu Duda care informează poporul român că Pelișorul va deveni "scaunul regal".

Așadar, vom avea monarhie în republică. Aici am ajuns cu acest guvern făcut preș la picioarele familiei exregale.

  Mihai Sandu-Capră - informare cu privire la derularea Proiectului Centrul Transfrontalier de Resurse;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

La sfârșitul lunii februarie 2007, Centrul European de Resurse și Consultanță - CERC - Filiala Suceava, alături de Centrul Regional de Reciclare și Perfecționare a Funcționarilor, Organelor Puterii de Stat, Organelor Autoadministrării Locale, Agenților Economici, Instituțiilor și Organizațiilor de Stat Cernăuți și Asociația ATICAS Dorohoi implementează în perioada decembrie 2006 - noiembrie 2007 proiectul "Centrul Transfrontalier de Resurse", proiect finanțat prin Programul de Vecinătate România - Ucraina 2004 - 2006, Phare CBC 2004 / 016-942, Prioritate 3, linie bugetară B 220202.

Proiectul propune crearea unor instrumente la îndemâna instituțiilor care acționează în zona de graniță, prin înființarea Centrului Transfrontalier de Resurse, prin elaborarea unei metodologii de comunicare interculturală și prin realizarea unei baze de date cu organizațiile interesate în desfășurarea de proiecte transfrontaliere. Astfel, 80 de persoane, membri ai diferitelor instituții din zonele țintă, vor beneficia de acces gratuit la următoarele cursuri de formare, pe teme privitoare la: colaborarea transfrontalieră a comunităților teritoriale și administrațiilor locale, în contextul integrării europene, managementul proiectelor transfrontaliere, societatea civilă și cetățenia europeană, metode de comunicare culturală și tradițională.

Prin modelele de bună practică în comunicarea transfrontalieră pe care Centrul le va oferi, acțiunea propusă este destinată să încurajeze contactele dintre oameni, să aducă un aport important la conștientizarea oportunităților de abordare a problemelor comune, de fiecare parte a graniței, și să încurajeze o atitudine pozitivă în vederea schimbului de idei și informații.

Uniunea Europeană acordă României expertiză și sprijin financiar în vederea pregătirii pentru aderare, prin programe specifice: Phare, Ispa și Sapard. Sectoarele beneficiare variază de la dezvoltare regională și sprijin pentru IMM-uri, până la investiții în infrastructura de mediu și transport și dezvoltare rurală.

Suma anuală totală a fondurilor nerambursabile acordate României prin cele trei programe este în creștere, de la cca. 660 de milioane de Euro în 2003, la peste un miliard de Euro în 2006. Gestionarea acestor fonduri este realizată de autoritățile române de resort, sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice.

Salutăm această inițiativă locală care urmărește susținerea dezvoltării socio-economice durabile a cetățenilor, prin inițierea și derularea unor programe în probleme comunitare specifice și promovarea parteneriatelor durabile cu actorii societății civile!

Vă mulțumesc.

  Ion Luchian - despre necesitatea reformării clasei politice și necesitatea introducerii votului uninominal;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

S-a vorbit mult în România despre necesitatea reformării clasei politice, subiectul fiind discutat de analiști politici, de membri ai societății civile, de intelectuali, de jurnaliști, de unii dintre politicieni și, mai nou, de către însuși președintele țării, metoda cea mai des propusă pentru realizarea în fapt a acestei reforme constând în introducerea votului uninominal ca mijloc de alegere a politicienilor.

Eu sunt de acord că introducerea votului uninominal reprezintă o metodă de a se modifica felul în care se face politică la noi, însă aceasta nu reprezintă decât jumătate din soluție, cealaltă jumătate aflându-se la cetățeanul român.

Așa cum spuneam mai înainte s-a vorbit mult în ultimii ani despre reformarea clasei politice însă s-a vorbit foarte puțin sau chiar deloc despre felul în care cetățeanul român acționează în raport cu politica și oamenii politici.

Astfel, după mai bine de jumătate de secol în care le-a fost interzisă practic calitatea de cetățeni, în sensul puternic al cuvântului, este normal ca românii să nu fie familiarizați cu această funcție esențială unei societăți democratice și o mare parte dintre ei să continue să se plaseze, în raport cu autoritățile publice, pe o poziție de subordonare și de așteptare.

Însă, pentru ca societatea noastră să progreseze, pentru ca instituțiile publice să funcționeze normal este nevoie ca această situație să se schimbe, este nevoie ca românul să învețe să-și exercite drepturile de cetățean.

În acest sens, introducerea votului uninominal este binevenită, deoarece alegerea directă a politicianului permite cetățeanului un mai bun control al deciziei sale și îi permite chiar și o mai mare influență într-un cadru organizat, cum ar fi, de exemplu, în cadrul unui partid politic. Or, a avea posibilitatea reală de a schimba ceva reprezintă o condiție obligatorie pentru a te putea implica în schimbarea acelui lucru.

Totuși, pentru această situație, votul uninominal nu este suficient. Schimbarea mentalității cetățeanului, și prin aceasta a clasei politice, se poate face cel mai bine prin educație, printr-o educație orientată pe puterea individului, pe responsabilitatea acestuia, pe implicare socială și politică, chiar dacă aceasta presupune un timp relativ îndelungat pentru a se realiza, mentalitățile neputându-se schimba peste noapte.

Avem însă norocul integrării europene care, prin deschiderea pe care o produce, ne oferă nouă posibilitatea, ca cetățeni români europeni, de a avea acces la niște sisteme politice și educaționale foarte dezvoltate în sensul democrației și al implicării cetățenești, această expunere, coroborată cu schimbarea sistemului de vot, putând determina o schimbare mai accentuată și la noi în țară.

Vă mulțumesc.

  Radu Lambrino - declarație politică intitulată Organizarea alegerilor pentru Parlamentul European: o necesitate imediată;

Domnul Radu Lambrino:

Declarație politică intitulată "Organizarea alegerilor pentru Parlamentul European: o necesitate imediată."

Doamnelor și domnilor deputați,

Discuțiile din ultimele săptămâni legate de o posibilă amânare a alegerilor pentru Parlamentul European dovedesc atât lipsa de seriozitate, cât și, din păcate, de cultură politică a celor care susțin ideea schimbării datei deja stabilite, 13 mai 2007.

În primul rând, nici unul dintre argumentele invocate de aceștia nu sunt întemeiate, după cum voi arăta în continuare. În al doilea rând, necesitatea organizării imediate a alegerilor pentru Parlamentul European ar fi trebuit să întrunească fără probleme consensul clasei politice, fiind parte a acelui set de măsuri minime ce ar fi trebuit adoptate după 1 ianuarie 2007 pentru ca aderarea României la Uniunea Europeană să transforme România cu adevărat într-un stat european, cu o agendă publică europeană și, nu în ultimul rând, cu acces la fondurile comunitare europene.

Motivele pentru amânarea alegerilor europene, susținute în primul rând de PSD, dar preluate, cu regret o spunem, și de o parte a PNL, se rezumă de fapt la următoarea idee: e nevoie de eliminarea oricărei chestiuni de politică internă de pe agenda publică, pentru ca întreaga atenție a electoratului să poată fi îndreptată pe parcursul campaniei electorale înspre tematica europeană. Acceptând, prin absurd, că alegerile ar fi amânate acum, ar putea susținătorii acestei idei să ne garanteze în vreun fel că până la finalul anului nu vom mai avea subiecte importante de politică internă, sau vor fi dezbaterile pe marginea acestora interzise prin ordonanță de urgență? Și dacă pentru aceștia angajamentele asumate de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, referitoare la organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, nu sunt suficient de importante, le voi aduce aminte că este vorba în primul rând de interesul României. Mai concret, este vorba de a ne asuma cât mai curând toate consecințele care decurg din statutul de țară membră a UE, inclusiv în ceea ce privește instituția cu cea mai mare legitimitate democratică din sistemul instituțional al UE, și anume Parlamentul. În acest moment, în Parlamentul European activează parlamentari români, aleși în Parlamentul României pe liste și pe un program politic adecvat politicii interne, și nu reprezentanți aleși în mod direct de cetățenii Europei, așa cum este cazul tuturor celorlalți europarlametari, ce nu au nici o legătură cu Parlamentele țărilor lor.

Este de datoria noastră să le asigurăm colegilor noștri europarlamentari întreaga legitimitate pe care un asemenea statut o solicită și să înțelegem că Parlamentul European reprezintă suma vocilor fiecărei națiuni europene, și nu vocea Parlamentului României, care își trimite o delegație alcătuită după algoritmul politic al anului 2004, când au avut loc ultimele alegeri interne. Probabil că aici este și problema celor care solicită amânarea: sunt îngrijorați că nu vor mai avea același număr de reprezentanți în cel mai important for de dezbatere al Uniunii Europene, adică sunt îngrijorați de perspectiva unui vot care să dovedească adevărata configurație politică a României din acest moment.

Așa cum spuneam la începutul intervenției, organizarea cît mai rapidă a acestor alegeri ar fi trebuit să fie o chestiune de interes național, asupra căreia să nu existe divergențe în rândurile partidelor politice. Nu doar pentru argumentele invocate mai sus, ci și pentru că doar prin intrarea în normalitate din perspectiva instituțiilor Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește Parlamentul European, putem spera la subiecte europene pe agenda cetățeanului, și nu printr-o suspendare artificială, de altfel imposibilă, a dezbaterilor de politică internă, suspendare invocată de cei care nu doresc confruntarea cu electoratul.

Și pentru că sunt deputat de Timiș, voi sfârși prin a da un exemplu din județul pe care îl reprezint în Camera Deputaților, legat de importanța instituțiilor și politicilor europene pentru viața de zi cu a cetățenilor. România s-a angajat în programul de aderare să implementeze până cel târziu în primăvara acestui an un "Sistem național de evaluare și gestionare integrată a calității aerului", elaborându-se în acest sens mai multe documente și acte normative (Strategia națională pentru protecția mediului - H.G. nr. 732/2004, Planul național de acțiune în domeniul protecției mediului - H.G. nr. 738/2004). Nu doar că tot acest sistem nu ar fi fost posibil fără suportul financiar și asistența Uniunii Europene, dar implementarea efectivă a acestuia ar fi fost blocată de birocrația care ar fi împiedicat obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor, în lipsa unor angajamente internaționale ferme. Așa s-a întâmplat de exemplu în cazul județului Timiș, care a rămas până în acest moment ultimul județ care a reușit implementarea acestui sistem, doar amenințarea sancțiunilor prevăzute în caz de întârzieri scoțând lucrurile din inerție. Acesta este, bineînțeles, un exemplu poate mic, în comparație cu alte teme, mai importante, dar cred că este extrem de important să explicăm populației într-o manieră cât mai clară care sunt beneficiile concrete ale integrării României în Uniunea Europeană.

Fără o agendă politică postaderare, fără fermitate în continuare unor reforme supuse în continuare unei foarte atente monitorizări din partea Comisiei Europene și fără reprezentanți legitimi în instituțiile europene, România riscă nu doar pierderea credibilității în fața partenerilor europeni, dar riscă și pierderea accesului la fondurile structurale europene în acest an și, pe cale de consecință, oportunitatea unor importante proiecte de dezvoltare. În concluzie, îmi exprim în continuare speranța că data de 13 mai 2007 va rămâne în continuare data organizării primelor alegeri pentru Parlamentul European în România și că, odată cu acestea și în urma rezultatului acestora, tematica europeană va modifica și agenda publică românească, aducând teme și priorități specifice unui stat membru al Uniunii Europene.

  Laurențiu Mironescu - sesizarea unor nereguli în legătură cu nerespectarea proprietății publice în zona Portului Constanța;

Domnul Laurențiu Mironescu:

Portul Tomis este un complex hidrotehnic amplasat pe latura de est a municipiului Constanța, între promontoriul ce constituie capul Constanța și digul de limitare al plajei «Modern». Acest complex de lucrări hidrotehnice a demarat în perioada anilor 1936- 939 și a fost generat de necesitatea consolidării falezei, scopul secundar fiind acela al formării unei plaje în inima orașului Constanța.

Punerea pietrei fundamentale a lucrărilor de îndiguire a malurilor orașului Constanța, care a avut loc în ziua de 15 august 1937, a consfințit hotărârea ca, în principiu, amenajarea portului de yachting să se rezolve prin crearea portului Tomis în golful de la Nord de Capul Constanța (hotelul Carol I - actualul Comandament al Marinei Militare) și care se întinde până la digul plajei, profitând și de tronsonul de 200 m lungime al digului, făcând parte din proiectul consolidării malurilor.

Ca urmare, Primaria municipiului Constanța, cu Adresa nr. 23429/26.08.1937, îl însărcinează cu întocmirea proiectului lucrărilor de consolidare a malurilor pe ing. P. A. Zahariade.

Spre sfârșitul anilor 1950 prinde contur ideea unei amenajări portuare pentru activități de turism, iar documentațiile elaborate în acest scop au fost aprobate prin HCM nr. 1435/1958 si HCM nr. 1103/1959.

În baza acestor HCM-uri au fost executate principalele construcții hidrotehnice: digurile (inclusiv refacerea și reprofilarea digului de nord), cheiurile, dragaje pentru uniformizarea adâncimilor în bazin, platforme-parțiale, instalații de utilități strict necesare.

Proiectul tehnic general al portului Tomis este întocmit de Institutul de Studii și Proiectări Transporturi. Tema de proiectare a fost elaborată de Direcția Generală a Navigației Civile, cu respectarea recomandărilor și observațiilor CTS al Sfatului Popular Regional Constanța. Prin această documentație au fost proiectate principalele lucrări hidrotehnice din portul Tomis. Platforma din spatele cheiului fundat la 4 m are lățimea de cca. 15 m și s-a realizat prin umpluturi de piatră spartă, în spatele digului de sud-est. În spatele celorlalte cheiuri umplutura s-a realizat cu materialul rezultat din lucrările de dragaj, iar pe lățimea de 6 m platforma se pavează cu piatră spartă.

În diverse studii, SC IPTANA SA, face precizarea că toate lucrările hidrotehnice din portul Tomis au avut ca titular de investiție Ministerul Transporturilor. Lucrările privind amenajarea falezei, pasarela pietonală și canalizarea pluvială au fost executate de Primaria municipiului Constanța.

Pe parcursul anilor, portul Tomis s-a plimbat de la Primărie, la ONT sau Ministerul Transporturilor, în funcție de perspectiva diferitelor viziuni manageriale ale prim-secretarilor sau a altor factori de decizie, această lipsă de hotarâre persistând și după 1990, de altfel.

Criticabilă, pe bună dreptate, situația de până în 2000 nu a reușit să înstrăineze acest bun apartenent al comunității constănțene, inestimabil ca valoare și simbolistică.

Situația s-a schimbat după 2000, când, în virtutea interpretării păguboase și rău intenționate de către municipalitate a legii care reglementa regimul retrocedărilor, s-a reușit cedarea unor însemnate suprafețe din Portul Tomis, terenuri câștigate asupra mării cu prețul cheltuielilor publice, către diverși reclamanți, proprietari ai altor terenuri, imposibil de retrocedat.

Respect dreptul constituțional la proprietate și sunt întru totul de acord cu prevederea că statul trebuie să se constituie într-un garant al proprietății.

Nu sunt de acord însă, cu batjocura fără de sfârșit la care proprietatea publică este supusă de diferiți șmecheri care, indiferent cum citesc o lege, sfârșesc prin a o conatbiliza pozitiv, în propriul beneficiu.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Cine conduce anchetarea președintelui?;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "Cine conduce anchetarea președintelui?".

Doamnelor și domnilor deputați,

Îmi vine foarte greu să vă vorbesc și eu despre evenimentele care au avut loc în cursul ultimelor zile. Cu toate că nu-mi face deloc plăcere, și nici nouă, românilor, nu ne face deloc cinste în ochii europenilor care ne-au acceptat în rândurile lor, am s-o fac totuși, pentru că acestea au devenit de-a dreptul hilare.

Lupta declanșată de unii așa-ziși politicieni împotriva președintelui Băsescu este întreținută de către "oamenii din umbră", cu toate că armele pe care le-au adoptat și-au cam pierdut din eficiență. Observ însă că disperarea unora este atât de mare, încât metodele la care apelează în ultimul timp mă fac să cred că singura lor țintă este eliminarea prin orice mijloace, de pe scena politică românească, a președintelui Băsescu.

Săptămâna trecută ne-a adus în față evenimente cu totul și cu totul surprinzătoare. Cum domnul Voiculescu este înconjurat de politicieni foarte inventivi, iată că unul dintre aceștia s-a întrecut pe sine, prezentând șefului său strălucita idee de formare a unei comisii care să ancheteze activitatea președintelui țării. Ideea a fost îmbrațișată cu multa grabă nu doar de liderul PC, ci și de alți lideri de partide, aflate chiar în tabere adverse. Iată deci punctul comun, nedescoperit până acum, care-i leagă și care-i determină să treacă peste orice urmă de adversitate.

Partide care până mai ieri se considerau adverse și-au unit forțele pentru crearea acestei comisii anti-Băsescu, ce urmărește întocmirea unui raport asupra faptelor prin care se presupune că Traian Băsescu a încălcat Constituția.

Câtă nevoie avea România de o astfel de comisie de anchetă în interiorul Parlamentului? Oare acesta să fie scopul acestei intituții? Chiar nu există în România instituții abilitate să desfășoare această activitate?

Cine sunt însă cei grabiți să formeze această comisie: Dan Felix Voiculescu, politicianul cu o cotă de popularitate, credibilitate și legitimitate electorală pe care am putea să o încadrăm cel mai bine la capitolul minusculă. Este de fapt cel care s-a grăbit să se autopropună pentru conducerea acestei comisii. De unde vine această grabă? Cred că nu mai este cazul sa vă amintesc. Norica Nicolai, cu o față radioasă, care ne face să credem că trimiterea rudelor în Parlament pentru a vota în locul dumneaei este o practică cât se poate de legală. Crin Antonescu, marioneta fidelă a marilor oligarhi.

Ce este mai dureros este faptul că i s-a permis liderului PC să conducă această așa-zisă comisie de anchetă. Unul dintre cei mai fideli slujitori ai Securității, turnătorul Felix, cel care dădea cu subsemnatul și turna pe la Securitate oameni care au trecut prin chinuri grele, pentru care pot să-i "mulțumească" și acestui "politician", ascuns sub haina unui așa-zis conservatorism.

În spatele motivului pe care-l afirmă sus și tare se ascunde de fapt și un alt scop: acela de a gestiona în așa fel procedura de suspendare a președintelui, încât să se suprapună cu calendarul alegerilor europarlamentare și să-i ofere premierului un bun motiv de a fi amânate.

Am ajuns să constat că în prezent, toate partidele politice, și mă refer aici cu precădere la cele parlamentare, își exprimă acordul pentru introducerea votului uninominal. Cu toate că până acum nu s-au înghesuit deloc în susținerea unei astfel de inițiative.

Ceea ce doresc ei de fapt, este o amânare a acestor alegeri europarlamentare, dintr-un motiv cât se poate de simplu. Timpul rămas până la data deja stabilită, ce are deja acordul tuturor partidelor parlamentare, este unul destul de scurt. Cei care trebuie prezentați alegătorilor nu sunt încă găsiți, pregătiți sau curățați de păcate. În mod clar se merge pe principiul: cu cât mai târziu, cu atât mai bine. Fără a se mai lua în calcul faptul că nu suntem capabili să ne respectăm promisiunile sau alegerile pe care noi înșine le-am făcut în fața celorlalți membri ai Uniunii Europene.

Un lucru rămâne însă cert pentru toată lumea, doamnelor și domnilor. Dan Voiculescu și-a văzut visul cu ochii. Acela de a se afla în postura de a-i plăti președintelui țării toate polițele rămase. Își va purta propriul război cu președintele Băsescu, la adăpostul unei comisii parlamentare. Electoratul va fi însă cel mai aspru judecator al său, care sperăm să elimine din sfera politicului astfel de indivizi care n-au ce căuta prin parlamente, cu dosare care atârnă atât de greu după ei.

Va mulțumesc.

  Filip Georgescu - omagiu lui Constantin Brâncuși, de la a cărui dispariție se împlinește o jumătate de veac;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Fiecare nație își are valorile sale definitorii, pe care le înconjoară cu recunoștință eternă, considerându-le nu numai stâlpii săi de rezistență, dar și acele rampe spirituale pentru lansarea spre universalitate a noi și noi generații Și noi, românii, avem simbolurile noastre sfinte. Numele unora dintre iluștrii înaintași, ca Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Nicolae Grigorescu, Constantin Brâncuși, Mihail Kogălniceanu sau Traian Vuia, ca să nu amintim decât câteva dintre mințile luminate care au înnobilat cu faptele lor existența bimilenară a neamului nostru, au intrat demult în conștiința românilor, dar și a altor popoare. În intervenția mea de astăzi, încerc să aduc un omagiu lui Constantin Brâncuși, impunătoare personalitate a artei moderne, de la a cărei dispariție se împlinește, la mijlocul lunii martie, o jumătate de veac, omagiu la care sunt încredințat că domniile voastre veți fi întru totul părtași.

Născut la 19 februarie 1876, în comuna gorjeană Hobița, ca al șaselea copil al unei familii nevoiașe, Constantin Brâncuși a pornit de la 13 ani să-și asigure existența, ca băiat de prăvălie. Simțul artistic înnăscut, care se manifesta în multe dintre preocupările sale, l-a împins către cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova, pe care le-a continuat, după absolvire, la Școala de Arte frumoase din București, unde a realizat primele sale lucrări de valoare, între care și bustul dr. Carol Davila. În 1904 pornește spre Paris, unde obține o bursă la Școala de Arte Frumoase, și unde avea să se stabilească pentru tot restul vieții. Prin lucrările sale: "Cap de băiat" și "Orgoliu", expuse la Salonul de toamnă din capitala Franței, Brâncuși atrage atenția acelui titan al artei sculpturale, Auguste Rodin, care-l invită să facă practică în atelierul său. Brâncuși, însă, nu se putea adapta situației de a sta în umbra marelui stejar. Conștient pe deplin de puterea sa creatoare, el părăsește atelierul marelui maestru francez, realizând, apoi, de-a lungul anilor, în propriul atelier, o serie de opere celebre ca: "Sărutul", "Muza adormită", "Pasărea măiastră", "Prometeu", "Domnișoara Pogany" ori "Primul pas".

În întreaga creație, Brâncuși a evoluat spre o stilizare abstractizantă, deschizând prin concepția sa o epocă nouă în istoria sculpturii. Remarcând acest merit incontestabil, sculptorul englez Henry Moore spunea: "De la gotic încoace, sculptura europeană a fost năpădită de tot felul de excrescențe ale suprafeței, care au ascuns cu totul forma. A fost misiunea specială a lui Brâncuși de a ne scăpa de această năpădire și de a ne face din nou conștienți de formă". În realizarea viziunii sale artistice, Brâncuși a sustras uimitor din arta populară, care l-a însoțit întreaga viață, precum vederea și simțirea, ideea formelor fundamentale ale originii vieții, pe care a stilizat-o cu un rafinament împins până la perfecțiune. "Brâncuși, scria Cella Delavrancea, a adâncit în sculptură esența artei țărănești, care, în toate expresiile ei, de la olar la dulgher, de la tăieturile în lemn, la broderiile iilor, poartă ritmul vieții unui neam vechi, creator de simboluri nepieritoare. El a exprimat sinteza acestei creații, simplificându-i vocabularul liniar până la un ermetism greu de deslușit și primejdios de imitat".

Profund legat de pământul și sufletul românesc, Brâncuși și-a amplasat marile sale capodopere - "Poarat Sărutului", "Masa Tăcerii" și "Coloana Infinitului" - la Tg. Jiu, nu departe de locul în care a văzut lumina zilei, aducând, astfel, o contribuție de neprețuit la îmbogățirea tezaurului nostru spiritual. Poate că în niciun alt mod n-am putea să realizăm o sinteză mai profundă și mai autentică a sufletului românesc, decât atunci când, stând la Masa Tăcerii, pe scaunul de piatră zămislit de Brâncuși, încercăm să privim spre uimitoarea Coloană a Infinitului, în tovărășia versurilor eminesciene din "Sara pe deal", rostite de Mihail Sadoveanu și în acompaniamentul sublim al Rapsodiei lui George Enescu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Turismul - o șansă pentru România;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică intitulată "Turismul - o șansă pentru România."

Doamnelor și domnilor deputați,

Sunt aproape sigur că, dacă aș face acum un sondaj de opinie în rândurile dumneavoastră, întrebându-vă ce țară se află pe primul loc în lume în clasamentul destinațiilor turistice, aș primi o sumedenie de răspunsuri diferite, dar, din păcate, nici unul dintre ele nu ar fi "România". Dacă v-aș întreba, tot acum, ce țară se află pe locul 5, pe locul 10 sau pe locul 15 și așa mai departe în acest clasament, probabil că unii dintre dumneavoastră ar sta un pic pe gânduri înainte de a răspunde și, poate, câțiva ar îndrăzni să rosteasca numele țării noastre.

Ca să nu planeze nici un fel de dubii, am să vă spun că locul întâi este ocupat de Franța, cu peste 75 de milioane de turiști străini anual, pe locul al 5-lea se află China, cu peste 31 de milioane de turiști străini într-un an, pe locul al 10-lea se află Germania, cu 19 milioane de turiști străini, iar pe locul al 15-lea este Grecia, cu circa 12,5 milioane de turiști străini.

Vestea proastă este că în România sosesc mai puțin de 1,5 milioane de turiști străini într-un an, ceea ce ne situează pe un nemeritat loc în coada clasamentului. Cu toate că în 2007, în principal datorită programului "Sibiu, capitală culturală europeană" , dar și datorită accesului la aeroporturile românești al companiilor aeriene low-cost, se speră într-o dublare - până la 2,4 milioane - a numărului de turiști străini, țara noastră nu se bucură de câștigurile pe care le-ar merita din turism.

Nu avem drumuri de calitate, nu avem servicii medicale de calitate, nu avem peste tot condiții de cazare la nivelul pretențiilor unor turiști străini, nu avem întotdeauna hârtie igienică la toalete și nici apă caldă 24 de ore din 24 la toate hotelurile și pensiunile. Nu avem toalete publice în orașe și nici pe marginea șoselelor, nu avem parcuri de distracție decât în vreo două-trei stațiuni, nu avem pârtii de schi precum în Austria, iar lista neajunsurilor ar putea continua la nesfârșit.

Ne place să știm că avem tradiții folclorice, multe și frumoase mănăstiri, peisaje de vis, nu doar în locurile unde cu greu ajunge picior de om, izvoare de ape minerale cum nu mai întâlnești în Europa, mâncăruri apetisante, voie bună și femei frumoase, într-un cuvânt - ne lăudăm cu vestita ospitalitate românească. Toate aceste sunt la fel de adevărate ca și neajunsurile de mai-nainte, însă turiștii străini nu se îmbulzesc să ne viziteze.

Ne depășesc, în mod categoric, în clasament, aproape toate țările din fostul lagăr comunist de dinainte de 1989. Rusia este pe locul 7 în lume, cu 21 de milioane de turiști străini într-un an. Polonia este pe locul 12 și Ungaria este pe locul 13. Până și Bulgaria este înaintea noastră, nu fără contribuția în continuă creștere a turiștilor români care, an de an, aleg să-și petreacă vacanța pe litoralul bulgăresc al Mării Negre.

Periodic aflăm despre lansarea câte unei noi strategii în turismul românesc, de fiecare dată menită să impulsioneze și să revigoreze activitatea de profil. Dar aproape niciodată nu știm cum să facem să atragem mai mulți străini să vină să ne viziteze țara, nu exploatăm cum trebuie, în sensul bun al cuvântului, bogăția și frumusețea peisajului - nu vindem, de fapt, un produs, ci mai degrabă așteptăm ca el să se vândă singur.

Desigur că există un anumit număr de germani sau de evrei care, în ultimii 30 de ani, vin să se trateze de reumatism și de boli interne în stațiunile balneo-climaterice de pe Valea Oltului, bunăoară. Dar ei trebuie să reprezinte un fenomen de nișă, nu elementul principal al activității turistice din zonă, ca până acum.

Salut, deci, inițiativa Ministerului nostru de Externe de a se implica și de a crea un brand de țară, un produs turistic și o poveste care să umple acest produs cu un conținut cât mai pe înțelesul străinilor ceva mai tineri și ceva mai activi, ceva mai capabili să cheltuiască mai mulți bani decât bunicii lor care vin în România la tratament.

Rămâne de văzut cât de fabuloasă va fi România pe care ei ar trebui să vrea să vină aici, s-o descopere. Pentru asta, pe lângă conținutul spiritual al conceptului respectiv, trebuie totuși să avem în vedere nu numai "marile proiecte", ci și "micile amănunte", acele "chițibușuri nesemnificative", a căror nerezolvare poate să compromită orice.

Citeam, odată, că o mare citadelă a antichității a fost învinsă - și poate că și un mare imperiu a început tot atunci să se prăbușească - din cauza banalei înmulțiri a șobolanilor în mormanele de gunoi de dincolo de zidurile cetății. Șobolanii au mâncat proviziile de hrană necesare pe timpul unui eventual asediu, ba mai mult, au ros până și sandalele soldaților. Desculță și înfometată, armata nu a mai fost capabilă să facă față dușmanului.

De aceea afirm că, pe lângă idei și concepte, pe lângă hoteluri strălucitoare și pe lângă circuite turistice ireproșabile, pe lângă drumuri de calitate și pe lângă hârtia igienică și apa caldă de la robinetul din wc-ul gării, ar trebui să ne preocupe chiar și o simplă cutie de bere aruncată, nelalocul ei, pe marginea drumului.

Doar așa vom începe să fim atractivi și "fabulospirituali" cu adevărat, iar celelalte țări, de deasupra noastră în clasamentul amintit, se vor întreba unde anume s-or fi dus turiștii care, poate, vor începe să lipsească din statisticile lor anuale despre turism.

  Valeriu Gheorghe - intervenție în favoarea reformării sistemului electoral;

Domnul Valeriu Gheorghe:

Noi, liberalii, suntem printre susținătorii cei mai vechi ai reformării sistemului electoral, iar în acest scop, am avansat de-a lungul timpului, prin inițiative legislative, două tipuri de scrutin: unul cu vot preferențial, în care alegătorul votează un singur candidat de pe lista propusă de un partid, și unul în care Senatul și Camera Deputaților sunt alese prin vot uninominal, prin reprezentare proporțională.

PNL este conștient de avantajele de ambele părți pe care le-ar aduce reforma electorală. Alegătorul ar avea un cuvânt mult mai greu de spus cu privire la persoana care îl reprezintă, în timp ce pentru ales ar fi responsabilitatea mult mai mare.

Deși Parlamentul nu poate fi obligat să adopte o lege ca urmare a unui rezultat favorabil al referendumului, el poate fi stimulat să își canalizeze atenția în această direcție, prin crearea unei presiuni de ordin moral din partea alegătorilor asupra membrilor Parlamentului. Totuși, nu trebuie neglijat faptul că au existat și există numeroase propuneri legislative referitoare la această temă.

Sunt convins că dezbaterea unui asemenea proiect este dorită de majoritatea clasei politice, la fel cum sunt convins și de faptul că se poate ajunge, prin procedurile legislative obișnuite, la un consens între partidele parlamentare, privind sistemul electoral aplicabil alegerilor generale începând cu 2008.

Liberalii nu contestă dreptul domnului președinte de a organiza consultări ale populației, în măsura în care realizarea lor nu interferează cu pregătirile pentru alegerile europene, programate a avea loc în data de 13 mai 2007. Dezbaterea principală trebuie să fie axată pe teme europene, teme pe care cetățenii trebuie să le înțeleagă și care sunt legate de ceea ce vor face reprezentanții noștri în PE.

  Aurel Gubandru - declarație politică având ca temă sărăcia;

Domnul Aurel Gubandru:

România se confruntă din nou cu un val de proteste ale pensionarilor, salariaților din societăți falimentare și ale bugetarilor din aproape toate ramurile de activitate.

Toate relele din România decurg dintr-o singură cauză fundamentală :"Sărăcia".

Banii sunt prea puțini pentru timpurile în care trăim.

Sărăcia este un criteriu care-i poate determina pe români să gândească și să spună că mergem pe un drum greșit.

Drumul spre care tind foarte mulți români, drumul spre bunăstare, este tot mai departe, în fața lui fiind ziduri înalte: eficiența economică, productivitatea muncii și calitatea produselor.

Sărăcia face ca România să primească sărbătorile cu multe greve de protest si mitinguri. Toți participanții la aceste manifestări vor aceleași lucruri: majorarea salariilor, pensiilor , îmbunătățirea condițiilor de lucru și de trai. Ce doare și mai tare este fuziunea ce s-a produs între sărăcie și corupție.

Mai marii statului susțin firmele în care sunt implicate rude sau prieteni, sau firmele care sponsorizează partidele de la guvernare.

Din prisma sărăciei s-a stabilit ordinea cuvintelor pentru definirea situației actuale din Romania: "corupția", "sărăcia", "nesiguranța", "dezastru", și pe ultimul loc "prosperitatea".

În România sărăcia este percepută ca un fenomen natural, ca un blestem; unele țări au cutremure, altele au inundații.

Mai grav e faptul că noi le avem pe toate.

Sunt gropi pe drumuri pentru că primăriile nu au fonduri să le astupe, prețurile par mari pentru că salariile sunt mizerabile, produsele autohtone sunt de o calitate inferioară celor din import fiindcă nu sunt bani pentru modernizarea fabricilor, și astfel totul se reduce la sărăcie.

Întotdeauna pensionarii au manifestat pașnic, dar, din păcate, nimeni nu-i ia în seamă. Singura soluție care le-a mai rămas este să se plângă forurilor europene și internaționale.

Sunt pensionari care trăiesc cu un milion și jumătate de lei vechi pe lună și chiar mai puțin. Medicamentele sunt foarte scumpe, iar sănătatea este șubredă pentru că nu sunt bani de tratamente și de hrană.

Existența jalnică, cu ce sa o mai achite săracii de pensionari?

Sunt câteva mii de pensionari care, pe perioada activă, au lucrat în acord, au plătit contribuții sociale în funcție de veniturile obținute, dar la calcularea pensiilor a fost luat în considerare doar salariul tarifar.

Încă nu s-a găsit nicio soluție pentru pensionarii care nu pot scoate adeverințe cu toate veniturile realizate pe perioada activă.

De asemenea, o altă problemă gravă o reprezintă familiile de bătrâni evacuate din casele naționalizate.

Unde sunt locuințele sociale pe care actuala guvernare le-au promis din cei 2 % strânși din privatizari ?

Cum pentru unii generali și alți camarazi cu vipușcă care mai au și funcții prin actuala guvernare se găsesc soluții? În loc să-și cumpere locuințe la prețul pieței cu credite făcute pe viață pe la diverse bănci, așa cum alți români o fac, se infruptă, în virtutea funcțiilor, din patrimoniul public.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Pasivitatea Guvernului Tăriceanu și lipsa de reacție a înaltelor autorități ale statului român, sesizate asupra pericolului acțiunilor secesioniste ale revizioniștilor extremiști, se constituie într-o înaltă trădare a intereselor naționale;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intiitulată "Pasivitatea Guvernului Tăriceanu și lipsa de reacție a înaltelor autorități ale statului român, sesizate asupra pericolului acțiunilor secesioniste ale revizioniștilor extremiști, se constituie într-o înaltă trădare a intereselor naționale".

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația noastră politică "un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaște public că U.D.M.R. este o conspirație împotriva Constituției României", din 10 octombrie 2006, atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de noua turnură a atentatelor revizionist-separatiste la adresa Constituției României, respectiv preparativele în vederea autodeterminării autonomiei teritoriale a județelor Covasna, Harghita și a unei părți din județul Mureș și crearea unui așa-numit "Ținut Secuiesc", ca entitate administrativă cu rang de stat, rezultat al știrbirii unității României, a suveranității și integrității sale teritoriale.

Am formulat atunci un număr de nouă măsuri de urgență, vizând înaltele autorități de putere ale statului - Curtea Constituțională, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Primul-ministru, Ministerul Justiției și Ministerul Public, Ministerul Administrației și Internelor, Comisiile speciale permanente ale Parlamentului și Serviciul Român de Informații - care, până în prezent, nici una și sub nici o formă nu au avut vreo reacție.

Cum să interpretăm această tăcere și ce poate spune ea?

Dar, mai întâi, trebuie observat că reacțiile din mediul politic, mass-media și cerințele noastre punctuale vizând aducerea extremiștilor sub autoritatea ordinii constituționale au avut, pe moment, o oarecare eficiență.

Liderul Consiliului Național Secuiesc, domnul Csapa Joszef, a demisionat subit, iar U.D.M.R. și-a nuanțat poziția, acceptând caracterul anticonstituțional al preconizatului referendum pentru autonomia "Ținutului Secuiesc".

A urmat o scurtă pauză, în care organizațiile anticonstituționale au așteptat să vadă reacția autorităților somate să apere Constituția României.

Observând pasivitatea, tăcerea și lipsa de reacție a autorităților legitime, extremiștii au luat aceasta drept o slăbiciune și absența puterii de apărare a statului național-unitar român și au apreciat că pot să-și continue acțiunile separatiste într-un nou registru, mai subtil și, deci, mai periculos, care vizează și o nouă formă de internaționalizare a autonomiei Ținutului Secuiesc.

În concret, președintele U.D.M.R., domnul Marko Bela, încă viceprim-ministru al Guvernului României, a inițiat o platformă comună cu "Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania", condus de domnul Laszlo Tokes.

După nici o săptămână, după doi ani de neînțelegeri și diferende, "Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania", un așa autointitulat, deja, "Parlament Intern al Comunității maghiarilor din Ardeal", convine cu "Consiliul Național Secuiesc" să finalizeze o listă a obiectivelor privind autonomia, care să fie prezentată Parlamentului European și să continue, cu sprijinul U.D.M.R., organizarea referendumurilor pentru autonomia teritorială.

Pe un alt plan, dar cu aceeași finalitate, U.D.M.R. a inițiat înființarea Consiliului Autonomiei Culturale (C.A.C.) și a Consiliului Permanent, care vor acționa în următorii patru ani pentru autonomia culturală și teritorială.

Iată cui a folosit lipsa de reacție a autorităților statului și direcția înspre care se îndreaptă consecințele.

Primul-ministru are probleme grave, greu solvabile în propriul partid.

Coaliția de putere, în șubrezenia ei, este incapabilă de a guverna, apăra și menține ordinea constituțională.

Parlamentul, în acest nenorocit context, nu poate fi nici el funcțional.

Toate aceste slăbiciuni servesc extremiștilor și dușmanilor Constituției României.

Concluzia care se impune este una singura: lipsa de reacție a înaltelor autorități ale statului în fața atentatelor la ordinea constituțională pune pe conducătorii acestora în ipostaza trădării intereselor naționale.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Un nou cod penal este pe val;

Domnul Florin Iordache:

"Un nou cod penal este pe val"

Vineri, 2 martie 2007, ministrul justiției a supus dezbaterii publice un nou cod penal. Oare cât să fie de nou Codul penal dacă la doamna ministru toate codurile sunt vechi și astfel într-o continuă schimbare? Așa cum probabil au putut urmări cei interesați de subiect, doamna ministru a prezentat opiniei publice o reglementare "modernă" a sistemului sancționator și nu numai.

Surprins fiind de noutățile prezentate de doamna Monica Macovei, am studiat proiectul suspus dezbaterii pe pagina de internet a ministerului. Nu mare mi-a fost mirarea când, încă din a doua frază cuprinsă în expunerea de motive, am constatat o exagerare dublată de un paradox evident. Astfel: "Elaborarea unui cod (penal, civil, comercial etc.) presupune, așadar, mai multe premise: o evoluție a relațiilor sociale, care face ca vechile reglementări să apară ca depășite". Din această prezentare nu știm ce să înțelegem! Despre care reglementări vechi vorbește doamna ministru? Această întrebare este firească dacă ne gândim că ultima modificare majoră la Codul penal privește Legea nr.278/2006, publicată în Monitorul Oficial al României din 12 iulie 2006.

Să înțelegem că, la nici un an de la această ultimă modificare substanțială, doamna ministru ne asigură de faptul că acele modificări sunt deja expirate, așa cum sunt toate legile domniei sale, care sunt date cu termen de valabilitate mai mic de un an? Situația este similară și în cazul Codului de procedură penală. Probabil că doamna ministru produce coduri pe bandă rulantă, fiind într-o competiție continuă cu domnia sa însăși.

Nu doresc să fac apologia unei analize a Codului penal prin intermediul acestei declarații politice, mai ales dacă ținem cont de faptul că modificările aduse sunt multiple și vor putea fi analizate pe larg în dezbaterea parlamentară din perioada imediat următoare.

Este păcat că noi, cei care reprezentăm Parlamentul, ne-am transformat, treptat, într-o mașinărie de adoptat proiecte de lege elaborate pe bandă rulantă de către Ministerul Justiției.

Cert este faptul că, deși avem un cod penal foarte bun - Legea nr. 301/2004 - pe care Ministerul Justiției a avut grijă să îl pună în cui până la 1 septembrie 2008, doamna Macovei s-a hotărât să exerseze mai multe variante de Cod penal, până va reuși să elaboreze unul aproape la fel de bun ca și Legea nr. 301/2004. Ceea ce nu știe domnia sa este faptul că acel Cod penal din 2004 a fost elaborat de profesioniști în ideea de a fi valabil o perioadă lungă de timp, și nu este doar un cod de conjunctură, așa cu sunt toate codurile produse de domnia sa.

Vă mulțumesc,

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Siguranța cetățeanului - o prioritate;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică intitulată "Siguranța cetățeanului - o prioritate."

Domnule președinte,

stimați colegi,

Potrivit unui sondaj realizat de Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani, pe baza răspunsurilor a 500 de persoane din municipiile Botoșani și Dorohoi și din orașele Darabani și Săveni, se observă că aproape o jumătate dintre locuitorii din mediul urban din județ nu se simt în siguranță atunci când se află pe străzi. Mai exact, 46,6% dintre persoanele chestionate consideră că localitatea de domiciliu prezintă un grad scăzut sau foarte scăzut de siguranță, în timp ce 52,6% dintre subiecți percep un nivel mediu al siguranței în locurile publice. Zonele care prezintă gradul cel mai ridicat de nesiguranță sunt considerate a fi străzile secundare în timpul nopții - 78,9%, vecinătatea barurilor și discotecilor - 47,4% și piețele și zonele comerciale - 45,3%. Prezența slabă a polițiștilor în locurile publice este văzută de 58,4% dintre subiecți ca principal motiv care determină nesiguranța, în timp ce 50,2% pun nesiguranța pe lipsa reacțiilor cetățenilor când văd că se comit infracțiuni. Alte probleme grave sunt furturile din genți și buzunare, nominalizate de 67,4% dintre subiecți, sau comportamentul șoferilor în trafic, resimțit de jumătate dintre locuitorii chestionați.

Desigur, se pune problema planului de măsuri pe care trebuie să le ia comunitatea locală și autoritățile statului pentru a se reduce din sentimentul de nesiguranță pe străzi al cetățenilor. Nu ne hazardăm să ne propunem ca infracționalitatea să fie eradicată total. Însă nu putem accepta ca nivelul de siguranță a cetățeanului din județul nostru să fie la cote atât de scăzute, mai ales într-un stat civilizat. Iată de ce, propun mai multe direcții de acțiune în planul consolidării nivelului de siguranță publică, și anume:

  1. Politica de personal - o cât mai bună asigurare a numărului de polițiști necesari ridicării nivelului de siguranță publică. Nu este normal ca din motive de personal să nu existe suficiente cadre care să lucreze în teren, alături de cetățeni și în sprijinul acestora.
  2. Dezvoltarea capacității instituționale și operaționale a poliției, inclusiv prin modernizarea structurală a sistemelor de instruire a cadrelor - avem oameni foarte buni în poliție, însă mereu există noi și noi provocări și trebuie să asigurăm condiții proprii de perfecționare.
  3. Înzestrare logistică - trebuie să asigurăm o bază materială suficientă pentru ca lucrătorii de poliție să poată interveni prompt în caz de urgență, pentru ca cetățenilor să li se răspundă eficient și în cel mai scurt timp atunci când aceștia apelează la polițiști.

Iată de ce, fac un apel la autoritățile locale, dar și la cele centrale pentru a se implica activ în rezolvarea problemelor ce țin de siguranța cetățeanului și îmi declar sprijinul pentru susținerea unor astfel de acțiuni fără de care nu ne putem considera mulțumiți de ceea ce facem pentru a îmbunătății viața cetățenilor din județul Botoșani.

  Mircea Man - intervenție intitulată 8 martie - Ziua femeii;

Domnul Mircea Man:

"8 martie- ziua femeii"

Istoricii spun că ziua femeii își are originile în festivalul dedicat mamei zeilor, Rhea, ținut în Grecia Antică. in anii 1600, Anglia celebra o zi numită Sâmbăta mamelor, în Statele Unite sărbătorirea dedicată femeii a fost propusă pentru prima dată în anul 1872, iar în 1910, guvernatorul statului Virginia de Vest a citit prima proclamație a Zilei Femeii.

Ziua femeii a fost recunoscută oficial în 1975, de către Națiunile Unite, 8 Martie este sărbătoarea femeii pe plan internațional iar această zi reprezintă o sărbătoare importantă în care celebrăm mama, femeia, perioada în care natura renaște. După 1 martie, zi plină de zămbete și mărțișoare, vine și ziua exclusivă a femeii-mamă, soție, fiică, prietenă, zi ce se îmbină cu frumusețea, finețea, gingășia.

Astăzi, cînd primăvara ne dă tuturor mai multă speranță, trebuie să dăruim o floare și un zâmbet pentru că femeia ne face viața mai frumuoasă, ea este ființa ce dă continuitate vieții pe pământ, este cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu, ea ne înseninează viața cu un simplu gest, ea trebuie să primească toată dragostea noastră, recunoștința și aprecierea.

Nici o femeie din lume nu trebuie să treacă astăzi neobservată, mai ales de cei dragi, azi trebuie să uităm de toate necazurile de zi cu zi, martișorul nu se întâlnește decât în spațiul carpatin, el este strâns legat de tradiția românească.

Femeia o întâlnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soție, femeia-soră, femeia-om politic, femeia-om de afaceri, ea ne iubește și ne poate ierta orice, trebuie să o iubim și să o prețuim, pentru că ea ne-a dat viața, ne-a învățat să vorbim, ne-a crecut, ne-a educat.

Ziua de 8 Martie este ziua feminității, a frumuseții, a dragostei, ziua în care femeia este în centrul atenției, este sărbătorită de copii, de soți, de prieteni și colegi.

La mulți ani și o primăvară plină de flori și bucurii tuturor femeilor din lume intreagă!

  Rareș Șerban Mănescu - prezentarea proiectului privind Dezvoltarea capacității pentru situații de urgență;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Guvernul a aprobat un Memorandum referitor la semnarea Acordului de cofinanțare între Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Ministerul Administrației și Internelor.

Acest acord vizează implementarea proiectului Întărirea capacității Guvernului României de a gestiona situațiile dificile generate de dezastre naturale - "Dezvoltarea capacității pentru situații de urgență (CDES)", proiect în valoare de 1,37 milioane USD, din care suma de 1 milion USD va fi asigurată de Guvernul României, 190.000 USD vor fi disponibilizați de reprezentanța PNUD România, iar bugetul nefinanțat, în valoare de 180.000 USD, va fi acoperit din alte surse.

Proiectul are în vedere continuarea activităților de cooperare dintre PNUD România și Inspectoratul General de Urgență din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, începute în anul 2005. Astfel, în urma inundațiilor din anul 2005, reprezentanța PNUD România a pregătit, finanțat și derulat, în parteneriat cu IGSU-MAI, un proiect de dotare și instruire pentru intervenție la inundații și alte dezastre acvatice, în valoare de 122.500 USD.

În perioada aprilie 2006 - februarie 2007, IGSU a beneficiat de asistență financiară nerambursabilă din partea PNUD România în valoare de 124.280 USD. În urma inundațiilor produse în luna aprilie pe fluviul Dunărea, reprezentanța PNUD a mai disponibilizat în regim de urgență suma de 100.000 USD, utilizată pentru acoperirea unor necesități pentru intervenție, conform solicitării de asistență internațională a Guvernului României.

Actualul proiect prevede continuarea liniei demarate în anul 2006, prin extinderea activităților de dotare și pregătire atât într-un cadru general, cât și pe baza particularităților distinctive ale diverselor regiuni.

Proiectul, ce se va desfășura sub expertiza internațională a PNUD, vizează, ca obiective pe termen scurt: întărirea capacității echipelor existente de răspuns la urgență în caz de dezastre naturale, prin îmbunătățirea echipamentelor de intervenție și prin extinderea pregătirii și calificarea personalului; crearea de noi echipe specializate de răspuns la urgență, cu accent pe dezastre acvatice; elaborarea de ghiduri și proceduri de intervenție în conformitate cu cerințele naționale și practicile internaționale; îmbunătățirea capacității de intervenție a IGSU la nivel regional și zonal.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - apel pentru salvarea secției de radioterapie a Spitalului de urgență Bacău;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Bolnavii de cancer din județul Bacău sunt tratați în condiții inumane deoarece secția de radioterapie funcționează la limita de avarie. Secția de radioterapie a Spitalului de urgență Bacău lucrează în aceleași condiții ca acum 10 ani. Sursa aparatului de radiație stă să cadă, iar cei 60 de pacienți tratați zilnic în această secție sunt înghesuiți pe 16 paturi. Dacă nu investește cel puțin 800000 de euro, secția riscă să-și piardă autorizația de funcționare de la comisia Națională pentru Controlul Activității Nucleare.

Situația actuală a secției este la fel ca anul trecut, ca acum doi, cinci și chiar zece ani. În anul 2005, Comisia Națională pentru Controlul Activității Nucleare a emis o nouă autorizație de funcționare de cinci ani, cu planuri de conformare. Or, nu s-a reușit să se facă nimic. Într-un an de la autorizare, secția era obligată să-și schimbe sursa cobaltotronului (aparatul de cobalto-terapie), să asigure un plan de tratament și să achiziționeze un simulator. Nici până la această dată nu s-a realizat nimic din toate acestea. Anul trecut, Ministerul Sănătății a emis un ordin de modernizare a aparatului, însă ulterior, în noiembrie a anulat o licitație de desemnare a firmei care urma să facă această lucrare, iar de atunci nu s-a mai mișcat nimic. Mai ales că ordinul prevedea ca dată de finalitate a contractului de reabilitare 31 decembrie 2006. Practic, acel ordin a murit din fașă. Mai mult, dacă nu se găsește înțelegere la CNCAN, secția riscă să rămână fără autorizație.

Toate acestea au loc în condițiile în care secția este acum singura de acest gen pe zona Moldovei, iar adresabilitatea este foarte mare. Încă de anul trecut, când secția de radio-terapie din Iași s-a închis, toți pacienții din județele Suceava, Iași, Botoșani, Neamț, Bacău, Vaslui chiar și Vrancea sunt acum tratați tot în Spitalul județean Bacău. Asta înseamnă peste 60 de pacienți supuși terapiei în fiecare zi, liste de așteptare, care la bărbați se întind până în luna mai, iar la femei pînă în aprilie, timp de lucru 23 de ore din 24. În aceste condiții, nu este exclus ca în orice moment sursa să cadă sau să se producă o defecțiune majoră. Mai mult, aglomerația îngreunează activitatea medicilor specialiști, iar timpul de așteptare poate duce la agravarea bolii și chiar la scăderea speranței de supaviețuire a pacienților.

În secție sunt tratați, prin radiații ionice, bolnavii care suferă de cancere cerebrale, pulmonare, genitale sau de specialitate ORL -neoplasm amigdalian, rinofaringian, laringian, bucal, de limbă. Cele mai grave cazuri sunt cancerele cu metastaze, pentru care nici radioterapia nu-și mai are efectul. Dar sunt însă și cazuri în care unii au venit în cârjă sau cu hemoragii masive și au plecat pe picioarele lor acasă.

Singura speranță de salvare a secției este ca Ministerul Sănătății să redeschidă proiectul de reabilitare a secției. Este nevoie de o strategie care impune investiții și un program ce presupune accesarea fondurilor europene destinate pentru îmbunătățirea calității actului medical în România.

Vă mulțumesc.

  Alexandru Mocanu - scrisoare deschisă adresată domnului senator Dan Voiculescu, președintele Comisiei parlamentare de anchetă;

Domnul Alexandru Mocanu:

Scrisoare deschisă adresată domnului senator Dan Voiculescu, președintele Comisiei parlamentare de anchetă.

Este inutil să insist spre a vă argumenta că v-ați cocoțat în fruntea unei comisii parlamentare de anchetă care este de-a dreptul ilegală, pentru că obiectul ei de activitate, pentru orice om de bună credință, este clar ca lumina zilei că excede limitele constituționale. Dar probabil că dumneavoastră, și cei ce s-au hotărât să vi se alăture în acest demers ce vă va discredita și mai mult în ochii opiniei publice, v-ați obișnuit ca marile obiective politice ce le inițiați să fie în afara legii și, în consecință, Curtea Constituțională să vi le infirme rând pe rând.

De fapt, Curtea Constituțională s-a pronunțat deja într-o speță identică, prin Decizia nr. 45/1994. În decizie se arată textual că Președintele României "poate fi suspendat din funcție, (...), de Camera Deputaților și Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, iar eventualele explicații privind faptele ce i se impută pot fi date Parlamentului, și nu unei comisii."

Din păcate, marilor "juriști" din PSD-PRM-PC li s-a îngroșat obrazul atât de mult încât, pentru domniile lor, încă o palmă din partea Curții Constituționale nu mai contează. Pentru ei, meseria e fudulie, și doar interesul e temelie!!!

De bună seamă că și aserțiunea potrivit căreia "dacă Parlamentul a votat această comisie, înseamnă că ea este legală" este absolut falsă. Nici măcar Parlamentul, "organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării" nu poate legifera în afara limitelor Constituției. Și apoi, să fim serioși: cine sunt acei parlamentari care au inițiat și "ghidonat" toată această mascaradă? Vă rog să mă scuzați dar sunt câțiva penali, câțiva mercenari și câțiva țucălari cărora, din păcate, li s-au adăugat alții care, la ordin, au semnat în alb, fără să știe ce semnează.

Convins că în scurt timp Curtea Constituțională se va pronunța în această privință în același fel ca în 1994 și personal dorind să nu rămâneți cu buza umflată și fără obiect de activitate la această onorată comisie, vă aduc la cunoștiință un caz deosebit petrecut în Teleorman, de pe urma căruia statul a pierdut peste 1.497miliarde lei vechi! Prejudiciul, ce însumează facturi neachitate și penalități de întârziere, a fost înregistrat de către SC TURNU SA din Turnu Măgurele și a fost produs de SC GRIVCO SA București, care a luat îngrășăminte chimice de la TURNU SA, le-a valorificat la export, dar pe care se pare că nu le-a plătit nici până astăzi. Cel puțin așa rezultă din documentele ce mi-au parvenit. Iată, pe scurt, cum au stat lucrurile:

  • la 30.06.2000, între TURNU SA, GRIVCO SA și SNP PETROM SA se încheie un Acord și o Convenție de plăți. Conform acestor acte, începând cu 01.07.2000, SNP PETROM SA urma să furnizeze la TURNU SA o cantitate zilnică de cca. 50.000 m.c. gaze naturale în vederea producerii de îngrășăminte chimice ce urmau să fie exportate de GRIVCO SA, în calitate de unic exportator-comisionar! La rândul său, GRIVCO SA urma să achite direct la SNP PETROM SA contravaloarea gazelor naturale furnizate de aceasta la TURNU SA.;
  • pentru ca lucrurile să pară beton, la 23.08.2000 se perfectează Contractul de garanție reală nr. 96, între TURNU SA ca "debitor garant" și SNP PETROM SA în calitate de "creditor garantat." Ați observat desigur că GRIVCO SA nu a dorit să fie parte în acest contract de garanție reală;
  • pentru a înșela "vigilența" celor de la Curtea de conturi, să zicem, dar nu numai, tot pe 23.08.2000 se parafează un PROTOCOL (a se citi ".. frecție cu carmol!) între TURNU SA și GRIVCO SA, în care sunt reiterate obligațiile fiecărei părți, convenite deja la 30.06.2000.

Odată ce "paravanul birocratic" a fost ridicat, pe baza și mai ales în spatele lui s-a derulat afacerea. Fiecare parte și-a respectat obligațiile asumate, cu excepția GRIVCO SA care... a uitat să plătească către SNP PETROM SA facturi totalizând 275,6 miliarde lei vechi și penalități de întârziere de 1.221,8 miliarde lei vechi, toate acestea calculate până la 30.03.2004.

Desigur, cazul a ajuns în instanță, unde s-au judecat ani de zile SNP PETROM SA și TURNU SA, cu toate că, în opinia mea, ambele aveau calitate de păgubaș în această speță. Mi s-a spus că, în final, SNP PETROM SA a suportat "pe costuri" această pierdere?!

Așa stând lucrurile, vă rog să cercetați realitatea și exactitatea celor de mai sus și, în funcție de rezultatul anchetei dumneavoastră, să trimiteți dosarul organelor abilitate ale statului, pentru a se lua măsurile ce se impun. În plus, contez pe imparțialitatea pe care ați declarat-o de curând în calitate de președinte al acestei Comisii de anchetă și mai ales pe dorința dumneavoastră sinceră de a-i pedepsi pe toți cei care se înfruptă cu nerușinare, în mod fraudulos și premditat, din banul public, adică din banii din care nu o dată ați susținut cu convingere că ar trebui asigurat un nivel decent al pensiilor celor care au muncit o viață.

Cu siguranță că menționarea numelui meu în perioada următoare la televiziunile, ziarele ori radiourile ce țin de un anume trust de presă vor fi cu totul întâmplătoare.

(Declarația politică a fost însoțită de anexe cu serocopii de pe acte originale.)

  Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - intervenție referitoare la participarea la Conferința președinților Comisiilor de politică externă care a avut loc la Berlin, între 26-27 februarie 2007;

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeț:

Intervenție referitoare la participarea la Conferința președinților Comisiilor de politică externă (COFACC), care a avut loc la Berlin, între 26 - 27 februarie 2007.

Recenta Conferință a Președinților Comisiilor de politică externă - COFACC - care a avut loc la Berlin în perioada 26-27 februarie 2007 a luat în dezbatere prioritățile Președinției germane la conducerea Uniunii Europene în materie de PESC, securitate și stabilitate în zona Balcanilor occidentali , viitorul provinciei Kosovo, politica europeană de bună vecinătate, politica europeană în domeniul energiei etc.

Subsemnata Petrescu Anca am participat din partea Parlamentului Român ca vicepreședinte al Comisiei de politică externă la această conferință. Au mai participat, în afara președinților și vicepreședinților Comisiilor de politică externă a parlamentelor Uniunii Europene, și parlamentari reprezentând Turcia, Croația, Albania, Serbia, Bosnia-Herțegovina și Muntenegru.

Lucrările conferinței au fost conduse de președintele Comisiei de politică externă a Bundestag-ului german, Ruprecht Polenz, care ne vizitase țara cu 2 săptămâni înainte și pe care, ca vicepreședinte al Comisiei de politică externă, îl primisem la Parlamentul Român.

În prima zi a conferinței, 26 februarie 2006, pe agenda de lucru au fost subiecte de maximă importanță, prezentate de personalități pregnante ale politicii europene. Ministrul federal al afacerilor externe a Germaniei, Frank Walter Steinmeier, a făcut o trecere în revistă a priorităților președenției germane la conducerea UE.

Au fost dezbateri în jurul subiectelor fierbinți ale zilei, a conflictelor internaționale, a politicii de securitate și problematicii energiei. S-au discutat conflictele din Kosovo, Afganistan, Irak, Palestina și Israel, ministrul german exprimându-și speranța de a finalize sub președinția germană, Constituția europenă.

În a doua parte a zilei de 26 februarie 2007, invitat la conferință a fost Martti Ahtisaari- trimisul special al Națiunilor Unite în Kosovo conducând procesul de determinare a viitorului statut al provinciei Kosovo (United Nations for the future status process for Kosovo -UNOSEK). Venise pentru o zi la Berlin de la Viena, unde se afla în negocieri pentru Kosovo cu reprezentanții celor două părți aflate în conflict.

Prezența lui la această conferință și prezentarea Raportului despre "Responsabilitatea Europei: Securitate și stabilitate în zona Balcanilor occidentali" a fost de maximă însemnătate, cunoscându-se că se află în plin proces de negocieri pentru aplanarea conflictului în această parte a Europei.

Dezbaterile pe acest subiect au fost foarte tensionate. Majoritatea vorbitorilor, parlamentari ai țărilor UE, s-au arătat deosebit de nemulțumiți de acest conflict interetnic. Au considerat că Serbia trebuie să-și resolve problemele interne înainte de a fi primită în UE. Parlamentarii Serbiei au respins ferm posibilitatea de a se da autonomie teritorială provinciei Kosovo.

Subsemnata am luat parte la dezbateri, insistând asupra rezolvării prin autodeterminare internă a conflictului interetnic, a sprijinirii de către UE a unei politici de împăciuire a celor două părți aflate în conflict, și nu de separare teritorială, care ar crea noi tensiuni în procesul de stabilitate în regiune. Am insistat asupra necesității elaborării unei Constituții adecvate, care să apere drepturile minorităților, și nu o politică de segregare teritorială. La punctul meu de vedere au aderat parlamentarii slovaci, care au pledat pentru integritatea Serbiei și inamovibilitatea granițelor.

A doua parte a conferinței a avut loc la data de 27 februarie 2007 și s-a desfășurat în prezența lui Javier Solana, secretar general al Consiliului Europei și înalt reprezentant al PESc, care a prezentat un raport despre "Securitatea în Europa, politica de bună vecinătate, parteneriatele energetice și misiunile actuale ale PESC".

Au urmat dezbaterile pe aceste teme, reluându-se problema provinciei Kosovo, deoarece 2007 este anul procesului de stabilire a statutului pentru Kosovo. Am luat parte la dezbateri, cu următorul discurs.

"Stimați parlamentari,

suntem onorați de prezența domnului Solana la conferința noastră. Dat fiind că 2007 a fost stabilit ca fiind anul procesului pentru determinarea statutului Kosovo, domnul Martti Ahtisaari, însărcinatul din partea Națiunilor Unite cu această problemă, ne-a citit un raport și ne-a pus la curent cu eforturile pe care le face acum la Viena în negocierile cu Serbia și cu reprezentanții provinciei Kosovo. Ne-a informat că în cazul unui eșec va înainta raportul secțiunii pentru securitate. Permiteți-mi să-mi exprim un punct de vedere în această privință.

Consider că conflictul din Kosovo nu poate fi soluționat printr-o politică punitivă împotriva Serbiei. Acest lucru nu ar face decât să escaladeze conflictul. Cred că problema Kosovo ar trebui rezolvată prin sprijinirea de către UE a unei politici interne de conciliere între cele două comunități. Cele două etnii ar trebui determinate să facă eforturi spre conviețuire, și nu spre o separare sprijinită din afara țării, ceea ce ar însemna periclitarea securității și stabilității în regiune. După părerea mea, nu trebuie intervenit prin forță în politica internă a statelor. Politica de protecție a minorităților nu trebuie să devină o politică de segregare teritorială, nu trebuie să ajungă să se identifice cu o politică separatistă, ci, dimpotrivă, de bună conviețuire în cadrul aceluiaș stat. Este important să fie promovată o politică de conviețuire multietnică iar prin Constituție să se protejeze toate drepturile tuturor naționalităților conlocuitoare.

Trebuie prevăzute în Constituție capitole clare pentru protecția culturală, religioasă, de identitate etnică etc. În Kosovo este leagănul națiunii Sârbe, lucru atestat istoric. Ca urmare, este plină de riscuri și nedreaptă aplicarea unei politici separatiste, pentru autonomie teritorială a unei provincii unde există asemenea rădăcini puternice.

Domnul președinte Martti Ahtisaari a încercat să găsească o soluție de compromis pentru statutul provinciei Kosovo, pe motiv că avem de a face cu o comunitate " multietnică" " Eu nu am înțeles de ce trebuie ca o comunitate multietnică să se rupă de propriul stat și de ce aceste naționalități conlocuitoare nu pot conviețui în limitele aceluiași stat, prin obținerea de drepturi de deplină egalitate, date prin constituție? De ce să nu încercăm să conviețuim cu ceilalți în bună înțelegere? Nu este aceasta politica Uniunii Europene: "Să conviețuim unii cu alții rezolvându-ne problemele prin dialog" motto-ul actualei conferințe ?

Dislocarea unui teritoriu de 15% din Serbia numai pentru că acolo există comunitate multietnică, și una dintre ele vrea independență teritorială, nu echivalează cu sprijinirea de către Uniunea Europeană a tendințelor naționaliste din interiorul unui stat? Nu este aceasta originea terorismului? Nu este Uniunea Europeană o mare comunitate multietnică, în care învățăm cu toții să conviețuim unii cu alții și să ne respectăm identitățile? De ce atunci să pledăm pentru separarea teritorială pe criterii interetnice? Colegul nostru din Belgia a vorbit ieri despre Flandra și Valonia, cele două provincii constitutive ale Belgiei. În fiecare stat sunt astfel de situații. În Spania, bascii și catalanii, în Franța, germanii din Alsacia și Lorena, în Romania, germanii, maghiarii, sârbii, în Italia la fel.

Cum ar fi dacă toate aceste comunități entice diferite din interiorul statelor și-ar declara independența culturală și teritorială în interiorul țărilor ai căror cetățeni sunt, iar Uniunea Europeană ar obliga statele respective la o politică separatistă, de rupere a teritoriilor lor. După părerea mea, ar trebui ca UE să ajute în Kosovo cele două etnii, sârbii și albanezii, să conviețuiască fără pretenții teritoriale, așa cum au făcut-o și înainte de izbucnirea conflictului. Nu trebuie sprijinite tendințele naționaliste din interiorul statelor.

De asemenea, cred că este important ca Serbia să se integreze cât mai curând în UE, pentru ca cele două comunități să fie obligate să-și diminueze orgoliile naționale și să învețe să conviețuiască. O sprijinire de către UE a politicii separatiste în Kosovo nu va face decât să mărească riscurile unei instabilități care va fi un pericol pentru Europa.

Noi suntem parlamentari și știm cât este de important dialogul. Știm de asemenea că o Constituție bine concepută garantează drepturile tuturor cetățenilor, indiferent de etnie.

De aceea, sunt convinsă că rezolvarea conflictului în Serbia, unde teritoriul provinciei Kosovo, istoric vorbind, este leagănul acestei țări, care nu poate fi separat, constă în elaborarea unei Constituții care să garanteze toate drepturile, conform cerințelor Uniunii Europene, luând ca model constituțiile din state multietnice ca: Belgia, Franța, Spania, Italia și, de ce nu, și România. "

Vă mulțumesc.

Cu ocazia participării mele la lucrările acestei conferințe , care a avut ca prioritate securitatea și stabilitatea în zona Balcanilor occidentali, unde punctul cel mai fierbinte a fost problema "Kosovo", a cărui statut va trebui determinat anul acesta, am avut ocazia să studiez o mulțime de documente. Printre altele, am citit propunerea de statut pentru un Kosovo care se voia independent. Am avut o revelație.

În mod surprinzător, am găsit acolo o mulțime de similitudini cu "declarația de independență" a secuilor din Transilvania și altor documente cu scop segregaționist susținute de către UDMR.

Mi-a devenit clar, punând cap la cap toate documentele, că UDMR-ul forțează prin toate mijloacele provocarea unui conflict în cadrul UE, pe teritoriul României, în Transilvania. Pentru a avea un motiv să pună pe agenda Uniunii Europene un nou conflict interetnic, fără a ține cont că UE este sătulă de astfel de situații, UDMR încearcă să creeze instabilitate în regiunea Balcanilor, pe teritoriul României "

Demersul foarte insiduos al Referendumului în Transilvania, tutelat din umbră de UDMR, se dorește a fi vârful de lance pentru acest conflict în Balcani, pe teritoriul României, pe care urmează să-l așeze pe agenda UE.

Referendumul inițiat în Transilvania, vizând autonomia așa-zisului ținut secuiesc, cât și declarațiile separatiste ale reprezentanților UDMR sunt demersuri de destabilizare în regiune. Ele escaladează tendințe naționaliste și constituie demersuri deosebit de periculoase față de politica de stabilitate și securitate a Uniunii Europene în Balcanii Occidentali.

Manifestările ultranaționaliste în sânul Uniunii Europene pe teritoriul Romaniei sunt stimulate de parlamentari și importante personalități politice din Ungaria, ce și-au făcut simțită prezența în zona Transilvaniei, pentru susținerea referendumului și ideilor separatiste în regiune.

Este uimitoare și atitudinea Președintelui Ungariei, Laszlo Solyom, aflat în vizită oficială în România, care a susținut fățiș aceste tendințe ce contravin politicii Uniunii Europene.

Ca urmare, toate aceste acțiuni de provocare a unei agitații în sânul naționalităților conlocuitoare în regiunea Transilvaniei contravin principiilor promovate de Uniunea Europeană în politica sa de bună vecinătate și pun în pericol securitatea și stabilitatea în Balcani.

Dată fiind gravitatea acestor provocări îndreptate împotriva principiilor de bună conviețuire din Uniunea Europeană, președinția României și autoritățile statului Român sunt obligate să ia măsuri imediate de stopare a acțiunilor antiromânești și antistatale, cu scopuri separatiste, care escaladează în Transilvania tendințe ultranaționaliste și conflicte interetnice.

Provocarea de conflicte interetnice pe teritoriul Romaniei constituie un grav atentat la stabilitatea și securitatea Uniunii Europene în Balcani.

Nota bene! Vă invit să comparați principiile Uniunii Europene de securitate și stabilitate, cu politica provocatoare naționalist-teritorială generatoare de conflicte interetnice, promovată prin discursurile conducerii UDMR și acțiunile lor.

În concluzie, în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru politică externă cer crearea unei comisii de anchetare a acestei situații extrem de grave, apărută pe teritoriul României, și care reprezintă o amenințare pentru securitatea și stabilitatea UE în regiunea din Balcani. Doar printr-o atitudine fermă și imediată putem opri ca România să devină un nou focar de conflicte în cadrul Uniunii Europene.

Voi propune, de asemenea, inițierea unei moțiuni împotriva vicepremierului Marko Bela, pentru acțiunile segregaționiste ce contravin politicii Uniunii Europene.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată De ce avem nevoie, stimați guvernanți?;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declarație politică intitulată "De ce avem nevoie, stimați guvernanți?".

Astăzi, poate mai mult decât în alte perioade, asistăm la o bătălie între instituții, în care Președintele-jucător dorește o altă putere decât cea conferită de Constituție. Din păcate, dezbaterea pornește de la oameni, și nu de la instituții și, din acest motiv, nu se pune în discuție o problemă fundamentală, aceea a reformei statului, în condițiile în care România este țară membră a Uniunii Europene și a finalizat perioada de tranziție de la comunism spre democrație și economie de piață.

Încă de la începutul acestei legislaturi s-a dus o bătălie puternică împotriva Parlamentului și a partidelor politice, bătălie purtată în numele reformării clasei politice. Să fie numai reformarea clasei politice sau sub această umbrelă stă dorința Președintelui de a-și crea un nou statut față de principalele instituții ale statului ?

Este mai ușor ca, prin mijloace specifice, să ataci Parlamentul ca instituție, să desființezi Guvernul, să ataci partidele politice și să creezi speranța națională că un singur om, subordonând totul, poate să rezolve problemele pe care le are România.

Din păcate, s-au mai creat în istoria contemporană situații similare, dar România a avut de pierdut, fie că doritorul și generatorul s-a numit Carol al II-lea sau Nicolae Ceaușescu.

Pentru că perioada Nicolae Ceaușescu este mai aproape de noi și încă analizele sunt de un subiectivism primar și greu de exprimat, o să încerc să exemplific comportamentele specifice perioadei lui Carol al II-lea, care sunt de o asemănare izbitoare cu ceea ce se dorește a se întâmpla astăzi.

Insist pe această analiză de similitudine, deoarece comportamentele similare pot să conducă la aceleași efecte, chiar dacă contextul este altul. În acest cadru, unii idealizează perioada interbelică, perioadă care din punct de vedere democratic, s-a sfârșit cu un faliment ce a condus, este adevărat, și într-un context internațional dat, la două experimente: dictatura regală și conducerea prin intermediul conducătorului unic.

Și acum, ca și atunci, o parte din mass media și societatea civilă au sprijinit aceste demersuri, ca fiind singurele acțiuni pentru o Românie mai bună. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor a arătat că demersurile și susținerile au fost total greșite, afectându-se pe durată lungă democrația, viața și perspectiva cetățenilor.

Pentru a avea constituită baza de raportare la cele ce se întâmplă în momentul de față, să ne aducem aminte că principiul monarhiei active era consemnat prin Constituția din 27 februarie 1937, iată că astăzi sărbătorim 69 de ani de la adoptarea ei.

În acest context, pentru a demonstra valabilitatea similitudinii, o să vă prezint câteva aprecieri ale momentului:

  1. "Odată cu fireasca restabilire monarhică, problema parlamentarismului a luat o nouă și definitivă întorsătură. Maiestatea Sa, Carol al II-lea n-a venit în țară de dragul niciunui partid și nici de dragul de a se face unealta vreunuia dintre ele. Inițiativa Maiestății Sale ar merge chiar la desființarea partidelor dacă interesele țării vor cere aceasta. Desigur, noi nu avem decât să ne bucurăm de această atitudine a Maiestății Sale față de partide, căci am avut cinstea de a ne bucura printre cei dintâi care am contestat rolul Parlamentului și am dovedit inutilitatea partidelor". ("Apărarea națională", din 13 iulie 1930)
  2. Într-o discuție cu Nicolae Iorga, suveranul afirma:"Vreau un ministeriu de concentrare supt o conducere care să nu fie a unui șef de partid, miniștrii să mă reprezinte pe mine, eu să-i numesc". ("Neamul românesc", din 15 iunie 1930)
  3. La constituirea Guvernului Nicolae Iorga, suveranul susținea următoarele: "Nu era vorba ca într-un guvern al meu, cu oamenii mei, care să mă cunoască, să mă stimeze și să mă iubească, de a avea o inițiativă în toate ministerele, ci numai de a încerca sfaturi prietenești, pe care le primește cine vrea". ( Nicolae Iorga, Doi ani de restaurație, p.44)
  4. "Guvernul Nicolae Iorga constituia replica pe care regele o dădea partidelor politice care nu au înțeles să răspundă la apelurile ce li s-au adresat și era în același timp o lecție pentru ele, arătându-le că țara se poate conduce la nevoie și cu un Guvern în afara partidelor". (M.I.Costian, Carol al II-lea și partidele politice, p.83)
  5. "Alții, care totuși își mai zic liberali, au primit pomana pe care le-a hărăzit-o Guvernul. Ei și-au azvârlit steagul, și-au părăsit semnul și și-au renegat ființa. O conducere întreagă i-a adus în starea aceasta de rușine și de umilință. Sufletul acestora care se resemnează dintr-un simțământ de indisciplină rău înțeleasă e plin de amărăciune. Atâtea decenii de luptă și de izbândă sunt astăzi întunecate prin această părăsire a unei mari tradiții de mândrie și demnitate. În fața acestei dezertări de la datorie a unei conduceri învinse fără a fi luptat, noi stăm neclintiți, străjeri ai neamului, ai cinstei și ai demnității Partidului Național Liberal. Dăm lupta cu bărbăție și cu încredere. Trecând peste interesele personale și chiar de partid, voim să primim, fără a ne dezonora, botezul alegerilor generale". (Gh.Brătianu, Manifest către țară, "Mișcarea" din 13 mai 1931)
  6. Max Auschmitt și Nicolae Malaxa, la un an de la restaurație, i-au oferit suveranului o servietă cu 100 milioane lei, cu următoarea motivație: "Maiestate, industria grea vă este profund recunoscătoare pentru tot ce ați făcut și vă rugăm să primiți această sută de milioane de lei ca modestă contribuție pentru operele de asistență ale Palatului". (Ioan Scurtu, Gh.Buzatu-Istoria românilor în secolul XX, p.239)
  7. "În decembrie 1937 s-a înregistrat un fapt inedit: folosirea radioului în campania electorală. Gheorghe Tătărăscu a rostit un discurs transmis în direct la radio, prin care a îndemnat votanții Partidului Național Liberal și a atacat în termeni vehemenți Partidul Național Țărănesc și, în special, pe Iuliu Maniu, pe care l-a numit "marele infractor", "ros de orgolii și chinuit de dorul răzbunării". La rândul său, Maniu a cerut Consiliului Societății Române de Radiodifuziune să i se dea dreptul la replică, dar răspunsul a fost negativ". (Ioan Scurtu, Gh.Buzatu-Istoria românilor în secolul XX, p.332).
  8. "Mi se pare comic ca oamenii să discute despre stânga și dreapta, când ar trebui să vorbim cu toții cum s-o scoatem pe doamna Lupescu din țară, care a încurcat complet lucrurile și care cât este în situația ei de astăzi, în fruntea camarilei, împiedică orice politică sănătoasă, fie de dreapta, fie de stânga". (Iuliu Maniu, Dreptatea, din 14 decembrie 1937).
  9. Nicolae Iorga afirma: "Suveranul nu poate fi o păpușă constituțională care se închină înaintea unui Maniu oarecare". (Viitorul, din 9 decembrie 1937).
  10. Istrate Micescu: "Orientarea României nu se poate schimba de altcineva decât de rege". (Apărarea națională, din 17 decembrie 1937).
  11. Carol al II-lea, la depunerea jurământului Guvernului Goga, în ziua de 28 decembrie 1937 afirma:" Este guvernul meu și trebuie să aibă aprobarea mea. În ziua când nu aș fi mulțumit de felul cum guvernează, voi cere o schimbare". (Viitorul, din 13 ianuarie 1938).
  12. "Astăzi s-a distrus hidra cu 29 capete electorale care ne-a învrăjbit fără niciun folos pe toți spre paguba tuturor și a țării. Astăzi s-a rupt păienjenișul de pe ochiii cetățenilor României întregite, să vadă limpede de unde le vine mântuirea: de la eroica hotărâre a Maiestății Tale și de la înțelegerea rostului țării și adevăratele ei interese. Astăzi s-au mai distrus zarva, certurile, bătăile electorale și chiar omorurile și în locul lor se va întrona liniștea, munca, pacea și unirea, pecetluite de frățeștile îmbrățișări ale poporului, ca în timpuri legendare". (Patriarhul Miron Cristea-Președintele Consiliului de Miniștri la ceremonia de promulgare a Constituției din 27 februarie 1938: Monitorul oficial nr.48, din 27 februarie 1938)

Astăzi, ne amăgim că România ar fi într-o dezvoltare fără precedent și simpla aderare la Uniunea Europeană va fi suficientă pentru aducerea bunăstării.

Practic, nu avem nevoie de o strategie postaderare, nu avem nevoie de o strategie privind siguranța națională, nu se gândește și nu se prezintă programul Guvernului pentru o dezvoltare economică accelerată și nu s-a prezentat și nu se prezintă programul României privind realizarea obiectivelor strategiei de la Lisabona.

De ce avem nevoie ?

De certuri permanente, de teme minore care nu au de a face cu dezvoltarea României, de consultări pe teme majore fără participarea partidelor politice, de inactivitate în raport cu integrarea României în UE, de slăbirea și dizolvarea Parlamentului, de partide politice slabe, de parlamentari negrupați și coagulați în jurul Președintelui, de un Executiv care cuprinde trei subexecutive cu interese diferite, de o agricultură inexistentă, de desființarea obiectivelor economice cu identitate productivă, de grupuri de interese constituite după modelul Malaxa în jurul centrelor de putere, de investiții scăzute în infrastructură, de o administrație politizată și neprofesionistă, de structuri și organizări specifice statului polițienesc, de o economie neperformantă, de importuri cu valoare dublă în raport cu exporturile, de locuri de muncă puține și slab plătite.

Prin urmare, în mod real, avem nevoie, stimați colegi, de un alt tip de Președinte și de un alt Guvern, care să asigure liniștea construcției pentru o Românie activă și performantă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ion Stan - declarație politică cu titlul S.O.S.! Sănătatea populației grav amenințată de blocajul creat de antireforma portocalie impusă dictatorial de Guvern printr-o lege adoptată prin asumarea răspunderii;

Domnul Ion Stan:

"S.O.S.! Sănătatea populației grav amenințată de blocajul creat de antireforma portocalie impusă dictatorial de Guvern printr-o lege adoptată prin asumarea răspunderii"

Adevărurile pe care opoziția a fost "democratic" împiedicată să le exprime în legătură cu inconsistența și slăbiciunile proiectului de reformă a sistemului sanitar au început, la nici doi ani de la adoptare, să-i fie evidente și ministrului-contabil al sănătății, care pare a constata nu numai mizeria din spitale (n.n. deocamdată numai în cele conduse de managerii clienți politici ai Partidului Democrat), dar și găurile negre tot mai mari și mai adânci din bugetul Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate.

Nici primul-ministru nu a mai putut trece cu vederea că incompetența managerului-șef al sănătății a pus sistemul sanitar la pământ.

Simpla demitere a directorului general al Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, motivată de faptul că deși a avut de administrat, în 2006, un buget dublu față de 2004, criza sănătății este mai gravă ca oricând.

Ce s-a întâmplat cu banii? Nimeni nu știe! Premierul constată și recunoaște senin că în "satul fără câini" ai sănătății nu există nici un control. Îl completăm pe premier, deconspirându-i secretul lui Polichinelle: nici nu va putea fi vorba de vreun control, atâta vreme cât bugetul asigurărilor de sănătate este "executat" pe criterii strict politice. Și cum politica puterii este într-o criză ireversibilă, risipa contribuțiilor populației pentru propria sănătate pare a fi și ea de nestopat.

Sufocat de lupta politică, sistemul sanitar se afla, la sfârșitul anului 2006, în incapacitate totală de plată, fiind necesare noi suplimentări pentru a se putea asigura plata salariilor.

În loc să identifice și să astupe găurile risipirii bugetului, ministrul contabil al sănătății se hazardează în noi și noi proiecte lipsite de orice fundamentare, deschizând în acest fel noi căi de dirijare a banilor contribuabililor către buzunarele clienților politici aflați în legătură cu rețelele internaționale care controlează piața medicamentelor și a serviciilor medicale. Rețele care, din informațiile noastre, experimentează cele mai versate metode de fraudare a bugetelor asigurărilor de sănătate din întreaga lume.

Ministrul antamează proiecte păgubitoare și irealizabile, chiar și numai prin simplul fapt al previzibilității remanierii ori demiterii sale, iar cel care-l va succeda va lua, bineînțeles, reforma de la capăt.

Politica de distrugere a sistemului sanitar este mult amplificată, în proporții și consecințe, de acțiunile iresponsabile ale acelor manageri ai spitalelor care sunt doar simpli executanți ai comenzilor politice, de la centru ori locale.

Într-un asemenea context, personal medical competent, dar neînregimentat politic în slujba puterii portocalii este marginalizat, terorizat cu amenințarea nesiguranței zilei de mâine și, în cele din urmă, disponibilizat pentru a face loc clientelei politice, de regulă, incompetentă profesional, în legătură cu cheltuirea frauduloasă a bugetelor sănătății și al Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate.

Nu există spital din București sau din județe care să nu fi fost dezorganizat managerial și cu personal medical desconsiderat, umilit, cu posturile desființate și nevoit să-și caute dreptatea în justiție.

Prefecții, acei înalți funcționari publici pe care Guvernul i-a depolitizat, cu ghilimelele de rigoare, pentru a asigura continuitatea peste ani a politicii portocalii, acționează în necunoștință de cauză pentru menținerea și consolidarea influenței asupra sistemului sanitar din România, a rețelelor internaționale care controlează piața medicamentelor și serviciilor medicale (n.n. în S.U.A., acest fenomen a fost calificat, oficial, în Congres, drept o nouă provocare pentru securitatea națională și a cetățenilor americani).

Avem mai multe semnalări potrivit cărora prefecți numiți cu susținere din partea Partidului Național Liberal și Partidului Democrat, deși nu intră în atribuțiile lor, săvârșesc abuz după abuz, pentru a forța implementarea reformei sistemului sanitar pe criterii fie de natură politică, fie impuse de grupuri de interese.

Față de noile dimensiuni ale crizei sistemului sanitar considerăm necesare, în prima urgență, următoarele măsuri:

Declanșarea unei anchete de către comisiile permanente pentru sănătate, în legătură cu stările de fapt semnalate.

Curtea de Conturi să se sesizeze în legătură cu neregularitățile execuției bugetare de către Ministerul Sănătății și ale modului de administrare a bugetului asigurărilor pentru sănătate.

Primul-ministru să aprecieze măsurile ce se impun în legătură cu modul în care unii prefecți au înțeles să se implice în implementarea reformei sistemului sanitar, recomandându-le, totodată, o rezonabilă abținere de la sprijinirea managerilor incompetenți și abuzivi ai spitalelor.

Ministrul sănătății să aprecieze dispozițiile necesar a fi transmise în vederea încetării hărțuielilor politice a medicilor și, în același timp, să facă pe deplin transparente criteriile în baza cărora sunt redimensionate și restructurate spitalele, respectiv menținut, restructurat ori disponibilizat personalul medical.

Serviciul Român de Informații și celelalte servicii sau structuri informative departamentale care dețin informații să prezinte o evaluare integrată privind factorii de risc din sistemul sanitar, generați de acțiunile rețelelor criminalității organizate, care controlează piața internațională a medicamentelor și a serviciilor medicale.

  Constantin Tămagă - marcarea împlinirii a 115 ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu, eminentă personalitate a vieții noastre politice interbelice;

Domnul Constantin Tămagă:

Se împlinesc, în aceste zile de început ale lunii martie, 115 ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu, eminentă personalitate a vieții noastre politice interbelice, care după marele său înaintaș, Mihail Kogălniceanu, a reprezentat una dintre cele mai sonore și mai autorizate voci ale diplomației românești. După studii strălucite la Paris, a fost profesor de drept civil la universitățile din Iași și București, vocația sa în acest domeniu concretizându-se în memorabile prelegeri, audiate nu numai de studenți, precum și în înaltele titluri de membru al Academiei Române, doctor honoris causa al Universităților din Atena și Bratislava și de președinte al Academiei Diplomatice Internaționale.

Datorită remarcabilei sale capacități intelectuale, politice și diplomatice, Nicolae Titulescu a fost ministru de finanțe în 1917 și în perioada 1920-1921, delegat la Conferința de Pace de la Paris, unde, alături de Ionel I.C. Brătianu, s-a dovedit un aprig apărător al intereselor țării noastre. A fost, de asemenea, ministru plenipotențiar la Londra (1927-1928 și 1932-1936) și delegat permanent, vreme de 16 ani (1920-1936) al României la Liga Națiunilor Unite și președinte al acestui for internațional în 1930 și 1931, singurul care a deținut această funcție în două rânduri.

Diplomația europeană era fascinată de marele său talent oratoric, de autoritatea sa morală și de prestanța sa. Așa cum îl caracterizau colegii săi occidentali, Titulescu se impunea prin uriașa putere de muncă, prin memoria extraordinară, luciditatea și realismul gândirii sale diplomatice. Considerând depășită vechea diplomație de cancelarie, Titulescu s-a ilustrat ca un protagonist al "diplomației în mișcare". Reputația sa de statornic apărător al păcii trecuse demult de fruntariile țării. În concepția sa, "dinamica păcii" se definea ca un progres continuu în viața internațională, pe etape, de la național, prin regional, la universal. Nicolae Titulescu a pledat cu o vigoare inegalabilă pentru suveranitatea tuturor statelor, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii, afirmând că o colaborare reală și benefică nu este posibilă decât între țări egale în drepturi. În același timp, marele diplomat a luptat energic pentru a statua în viața internațională acel înțelept dicton potrivit căruia, în relațiile dintre țările lumii trebuie să primeze forța dreptului și nu dreptul forței.

Diplomat patriot, Titulescu și-a consacrat întreaga activitate problemelor fundamentale ale politicii externe românești. Intuind în mod real pericolul pe care-l reprezenta instaurarea hitlerismului în Germania, Titulescu a semnat la Londra (1933), în numele Guvernului României, Convenția de definire a agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea Micii Ințelegeri (România, Iugoslavia, Cehoslovacia - 1933) și a Ințelegerii Balcanice (1934), pacte regionale în care țara noastră s-a implicat cu toată responsabilitatea.

În același timp, Titulescu a acționat pe linia promovării unor relații de bună vecinătate între România și URSS și stabilirii de legături diplomatice între cele două state. Nemulțumite de politica externă promovată de Titulescu, cercurile reacționare interne și externe l-au determinat pe Carol al II-lea să-l înlăture pe marele diplomat din guvern și din viața politică. Destinul a făcut ca tot în luna martie (1941) să se stingă din viață, departe de țară.

Evocând în Parlament un asemenea om politic, de dimensiuni europene, nu putem să nu recunoaștem câtă nevoie am fi avut astăzi de un Nicolae Titulescu în fruntea diplomației noastre atât de defetiste și de umile, de o asemenea personalitate ce și-a slujit neamul cu energie clocotitoare, cu nestăvilită credință și al cărui crez a fost acela de a face ca România să fie privită cu respect pe toate meridianele lumii, ca glasul ei să se regăsească distinct și demn în marea aulă universală.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Toujours la femme!;

Domnul Ioan Țundrea:

"Toujours la femme!"

În mod normal, ar fi trebuit ca, acum, la începutul primăverii, să denumesc această declarație "Toujours l'amour pour les femmes", în semn de omagiu pentru milioanele de românce, care, de zeci de ani, duc greul în propriile familii, datorită politicilor dezastruoase pe care le-au "produs bărbații " și nu numai.

Și pentru că sunt conservator, nu pot să nu remarc că normalitatea și respectul pentru valorile tradiționale ale familiei și, implicit, ale femeilor au fost impuse, aplicate și dezvoltate de către înaintașii noștrii iluștri.

Din păcate, politica românească interbelică, comunistă și post-tranziție a avut neșansa să fie otrăvită de nefastele 3 E, respectiv Elena Lupescu, Elena Ceaușescu și, mai nou, Elena Udrea.

Este regretabil că onoarea femeilor admirabile din această țară să fie lezată de aceste "androgine" lipsite de scrupule care își etalează întotdeauna machiavelismele doar alături de parteneri asemănători cu ele și care s-au dovedit distructivi pentru această țară și au devenit dictatori feroce ai acestui neam.

  Dan Dumitru Zamfirescu - declarație politică intitulată Să trăiți bine... din datorii externe!;

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

"Să trăiți bine... din datorii externe!"

Săptămâna trecută, Ministerul Finanțelor Publice a anunțat că datoria publică externă a României s-a ridicat, la sfârșitul anului 2006, la cifra de 27,7 miliarde euro, respectiv 35,6 miliarde de dolari.

Probabil mulți dintre dumneavoastră își amintesc că la începutul anilor `90, România nu numai că nu avea datorii externe, ci dimpotrivă, tezauriza în visteria țării peste 300 miliarde lei, peste 3 miliarde dolari și creanțe de peste 7 miliarde de dolari, din care s-au încasat ulterior aproape 5 miliarde de dolari.

Aceasta înseamnă că în cei 17 ani care au trecut de la trecerea averii întregului popor în mâinile (sau buzunarele, cum vreți să le numiți) unora dintre reprezentanții boborului, datoria externă a României a crescut, în mod mirobolant, de circa 170 de ori.

De asemenea, conform statisticilor Băncii Naționale a României, la sfârșitul anului 2006, datoria externă pe termen mediu și lung a crescut cu 12,7% față de finele anului anterior, 2005, deci potrivit datelor oficiale, ponderea datoriei pe termen scurt în totalul datoriei externe a urcat spectaculos în cei doi ani de guvernare liberalo-democrato-udemeristă.

Demn de relevat mai este și faptul că peste 50% din această datorie externă este către creditorii privați, inclusiv bănci comerciale și emisiuni de obligațiuni. Or, datoria externă pe termen scurt, majoritar privată, despre care se știe că este foarte expusă unor fenomene de creștere incontrolabilă, trebuie să constituie un factor de îngrijorare care nu poate fi ignorat, după cum afirma chiar guvernatorul Mugur Isărescu.

Și dacă aceste cifre financiare seci nu vă spun prea mult, voi încerca să le traduc din termeni economici în termeni... juridici. Fără a folosi cuvintele corupție, cercuri mafiote, grupuri de interese, jefuirea fără milă a poporului român sau alte cuvinte și expresii care să oripileze urechile fine ale domnilor cu papion sau doamnelor cu viziuni democrate. Voi face numai o simplă constatare și două precizări.

Constat că datoria externă a României coincide absolut miraculos cu totalul averilor din clasamentul celor mai bogați 300 de români, prezentați de săptămânalul economic și financiar Capital.

Prima precizare.

Datoria externă a României nu constituie un motiv de îngrijorare, atâta timp cât primul-ministru al țării figurează în clasamentul celor mai bogați români. Chiar dacă figurează în subsolul clasamentului cu niște "mărunțiș" de câteva zeci de milioane de "parai", atâta timp cât se află în fruntea guvernului, Domnia Sa deține pârghiile prin care poate convinge pe ceilalți 300 de români bogați să-și doneze averile pentru a acoperi datoria externă făcută de cei 20 de milioane de români risipitori.

A doua precizare.

Nu sunt de acord cu cei care susțin că domnul președinte a fost ipocrit când a făcut urarea "Să trăiți bine!". Domnul președinte a fost sincer, dar s-a adresat numai celor 300 de români din clasamentul Forbes indigen și eventual băieților deștepți de pe lângă cele două palate. Noi, ceilalți 20 de milioane de români, am fost naivi să credem că dintr-o datorie externă de 27,7 miliarde euro pot trăi bine atâția oameni. Noi vom începe să trăim bine abia după ce vom plăti datoria externă, dacă nu ne-o plătesc ceilalți 300 de români fericiți.

  Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Premierul și fuga de responsabilitate;

Domnul Iuliu Nosa:

"Premierul și fuga de responsabilitate"

Tema pe care o voi aborda este legată de ultimele acuzații proferate de premierul Călin Popescu-Tăriceanu la adresa președintelui Partidului Social Democrat Mircea Geoană și, implicit, la adresa Partidului Social Democrat. Mă refer la faptul de a atribui președintelui Mircea Geoană și a PSD-ului responsabilitatea scandalurilor politice care stăpânesc România post-aderare. Mi se pare că premierul este cel puțin lipsit de responsabilitate în momentul în care aruncă cu asemenea afirmații. Se pare că mizează pe o pierdere de memorie generală a parlamentarilor și a populației României. Să facem o mică recapitulare pentru a dovedi contrariul. Trec peste faptul că guvernarea României pare o pălărie cam mare pentru Alianța D.A. de la victoria ei din 2004.

Mă refer la faptul că scandalul politic a început în momentul în care Elena Udrea, fosta aghiotantă a președintelui Băsescu, a scos la iveală existența biletului trimis de premierul Tăriceanu președintelui Băsescu, prin care îi solicita unele favoruri pentru protejatul său Dinu Patriciu. După acest moment, evenimentele s-au precipitat, iar tăvălugul acuzelor reciproce nu a ținut cont de nicio relație.

S-au deteriorat grav și iremediabil relațiile dintre președinte și premier, atât în plan instituțional, cât și în cel personal. Au fost distruse înțelegerile dintre partidele coaliției aflate la guvernare. Alianța D.A. este în derivă și nu cred că mai este cazul să o numim "alianță". Totul a culminat cu lupta pornită de președintele Băsescu împotriva Parlamentului și a întregii clase politice din România.

Am făcut o radiografie a evenimentelor care au determinat criza politică actuală pentru a demonstra că premierul Călin Popescu- Tăriceanu, cu toate că este protagonistul scandalurilor actuale, nu se simte deloc răspunzător, ba, mai mult, încearcă să arunce responsabilitatea pe umerii Partidului Social Democrat și ai lui Mircea Geoană, ca și cum președintele P.S.D. a trimis bilețelele incriminate. Rolul premierului trebuia să fie acela de a conduce acest guvern fantomă, de-a coordona politica internă și cea externă și nu de a se antrena în asemenea scandaluri cu miros de corupție și vendetă. El însă nu a făcut nimic din ceea ce avea înscris în fișa postului. P.S.D.-ul nu l-a împiedicat niciodată în acțiunea de a-și pune în aplicare așa-zisul program de guvernare. Dimpotrivă, s-a aliniat măsurilor favorabile aderării la Uniunea Europeană. Actualul Guvern a uitat că România este una dintre cele mai noi membre ale Uniunii Europene, a uitat că politicile lui fiscale au adâncit diferența dintre clasele sociale și că în momentul de față tot mai mulți români trăiesc într-o sărăcie lucie. Guvernanții, în frunte cu Băsescu și Tăriceanu, au alte preocupări decât cele legate de perioada post-aderare, de proiectele pentru accesarea fondurilor europene, de felul în care își vor rezolva crescătorii de animale problemele, de starea îngrijorătoare a pensionarilor, a sistemului de sănătate și a problemei medicamentelor, ca să dau doar câteva exemple.

Preocuparea primordială a celor care fac parte din actuala Putere a fost, este și va fi rezolvarea propriilor interese. Prin bilețele, rezoluții, petiții care ajung acolo unde trebuie, telefoane pe la tot felul de procurori generali, prin acuzații la adresa întregii clase politice și, mai ales, prin aruncarea responsabilităților în alte zone decât cele portocalii. Astfel, încearcă să escamoteze aspectul esențial: corupția, interesele proprii, grupurile de interese arondate Președinției și Guvernului, orgoliile nemăsurate.

Iată o mică radiografie a ceea ce face Puterea, abătând atenția publicului spre P.S.D. și Mircea Geoană.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul Episodul votului uninominal;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Episodul votului uninominal"

În ultimele săptămâni nu se discută altceva decât de un referendum pe tema votului uninominal.

Azi și mâine partidele politice vor participa la consultări care vor avea loc la Cotroceni, pentru analizarea variantelor de scrutin susținute de formațiunile politice. Unele formațiuni politice nu vor să audă de vot uninominal, altele își vor trimite doar reprezentanți, și nu liderii.

Modalitățile concrete de votare sunt prea puține, în schimb se discută foarte puțin despre efectele pe care le poate produce un referendum pe tema votului uninominal. Sistemele de vot propuse de partidele politice sunt mixte, și nu uninominale. Sintagma "vot uninominal" nu este cunoscută din punct de vedere juridic. Bătaia pe subiectul reformării sistemului electoral apare de fiecare dată când se pune în discuție calitatea clasei politice.

În decursul anilor, marea majoritate a inițiativelor legislative pe tema votului uninominal au fost respinse de Parlament, ori retrase de inițiatori. Un eventual referendum înseamnă bani. De ce nu se acceptă inițierea unei legi care să treacă prin Parlament, prin proceduri legislative obișnuite, fără a fi nevoie de un referendum care ar scuti România de o cheltuire a banilor?

Votul dat de cetățeni în cadrul unui referendum este consultativ și nu creează niciun fel de obligații legislative. Interesul tot mai scăzut al populației pentru implicarea în mersul politic al țării pune sub semnul întrebării prezența a nouă milioane de cetățeni la urne. Numai varianta propusă de P.S.D. este valabilă. Dacă nu se va opta pentru această variantă, nu se va schimba nimic. O bună parte din electorat este nedumerit și nu înțelege nimic din votul uninominal. S-au săturat cu toții de ceea ce s-a întâmplat în acești mai bine de doi ani, s-au săturat de sloganul "Să trăiți bine!"

Dacă vrem cu toții să ne întoarcem la popor, atunci trebuie să o facem. Nu trebuie să uităm de situația în care este agricultura, societățile comerciale care, din cauza prețului ridicat la gaze și energie electrică, nu mai sunt competitive, la populația care nu mai reușește să-și plătească facturile la întreținere, la pensionarii cărora li s-a promis un nivel al pensiei cu care să poată trăi decent, la prețul medicamentelor, la tinerii căsătoriți care nu au o locuință, la cei care nu găsesc în țară un loc de muncă și sunt nevoiți să-și lase familia pentru a munci în străinătate.

Acestea sunt problemele reale ale cetățenilor, stimați colegi!

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică ...;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declarație politică:

Doamne, tare mai sunt sătul de proști și ticăloși!

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Traian Băsescu trebuie ancorat în Constituție!;

Domnul Viorel Pupeză:

"Traian Băsescu trebuie ancorat în Constituție!"

Acțiunea de suspendare inițiată de P.S.D. nu are o miză personală, așa cum se vehiculează mai nou de o parte a societății civile, ci o miză națională, prin aceasta trebuind să se demonstreze că în România dictatura nu este posibilă, la fel niciun regim autoritar. Parlamentul, partidele politice sunt normale într-o țară în care se propovăduiește democrația. Ele nu sunt mânate la luptă cu ură proletară, ci pentru a preveni un atentat la democrație, câștigată greu și cu vieți omenești în decembrie 1989.

Traian Băsescu trebuie suspendat pentru că în permanență a manifestat o atitudine disprețuitoare față de activitatea partidelor politice și chiar față de cetățeni. Președintele nu a abandonat niciodată rolul său de conducător al Partidului Democrat, a șicanat instituțiile statului de drept (în locul funcției de mediator preluând un fel de funcție de cenzor al acestora), iar din cauza lui, România are de pierdut atât în plan diplomatic, cât și în plan economic.

Ceea ce a uitat locatarul de la Cotroceni este tocmai faptul că și președintele și Parlamentul au aceeași legitimitate în România, chiar dacă numele lui este Traian Băsescu. Probabil că, dacă știa că are o opoziție atât de fermă în a-i monitoriza actele, nici nu și-ar mai fi dorit această funcție, care, vezi Doamne, îl încorsetează. Parlamentul nu poate sta în poziția culcat în fața căpitanului României, așa cum obișnuiesc trâmbițașii portocalii. Orice nume ar fi purtat cârmaciul țării, Parlamentul nu poate rămâne impasibil la încălcări grave ale Constituției.

Poate nu este de acord cu prevederile constituționale, cu linii prea strâmte pentru un președinte jucător.

Dacă legea referendumului pentru demiterea unui președinte nu poate fi schimbată, aceeași regulă a jocului trebuie să spună că nici Constituția nu poate fi schimbată acum pentru a lărgi puntea de manifestare.

România are nevoie de un președinte responsabil, care să înțeleagă menirea și atribuțiile cu care l-a mandatat poporul prin votul direct, dar și atunci când a validat, prin referendum, Constituția. Iar dacă la orizont se văd doar oligarhii din vârful clasei politice, atunci trebuie să știe că au fost votați de popor, ba chiar de cei care l-au propulsat și pe dumnealui președintele. Oligarhii sunt ai Alianței portocalii iar electoratul care i-a mandatat pe actualii guvernanți i-a semnat președintelui Băsescu și contractul pe durată determinată cu Palatul Cotroceni.

Traian Băsescu trebuie să coboare de pe catargul Puterii și să se ancoreze în Constituție. Nu-i cere nimeni să fie un tablou incolor în peisajul românesc, dar are obligația de a fi moderator între instituțiile statului, pentru a da garanție statului de drept. Președintele trebuie să respecte funcția supremă în stat, funcție cu care a fost învestit, măcar atât cât este respectat de cetățenii acestei țări. El nu este o victimă a P.S.D. așa cum lasă să se înțeleagă, ci a propriilor sale fapte, dar orice învăț are și dezvăț iar Parlamentul își asumă acum rolul de a da o lecție de democrație celui care ar fi trebuit să nu mai aibă nevoie de ea, după doi ani de mandat.

  Valeriu Tabără - declarație politică cu titlul O serie de constatări și întrebări;

Domnul Valeriu Tabără:

"O serie de constatări și întrebări"

Sunt unul dintre cetăîțenii acestei țări care am fost și sunt implicat în viața socială și politică a acestei țări. Aș spune că fac parte dintre acei politicieni care, după anul 1990, am acumulat o oarecare experiență în domeniul acesta datorită implicării mele atât în cadrul unor organizații cu un anumit grad de militantism civic cât și în formațiuni politice cu un grad mare de dinamism în zona politică. Am făcut parte din majoritatea, dar și din opoziția parlamentară și, de asemenea, am făcut parte din executiv la nivel central și local.

Vin dintr-un oraș mare unde oala politică a fiert continuu, uneori chiar dând în clocot - este vorba de Timișoara, acolo unde nu am fost niciodată departe de activitățile civice și politice.

Toate cele enumerate mai sus mi-au permis să acumulez o oarecare experiență politică care-mi permite să fac o anumită analiză mai mult sau mai puțin pertinentă a evenimentelor politice, economice și sociale întâmplate în țară și pe arena internațională.

Vă mărturisesc însă că deși am trăit în ultimii 17 ani, momente de acerbă confruntare politică în parlament și în afara lui, niciodată nu am trăit și nu am fost martorul unor momente politice de penibilitatea celor care au loc în aceste zile și de care nu sunt străine unele partide politice, parlamentari și aș spune că și unii (accentuez "unii") reprezentanți ai mass-media politice și parlamentare. Țin să afirm că îmi asum întreaga responsabilitate pentru ceea ce am spus mai sus și o să spun în continuare.

În opinia mea, toate acțiunile zise politice din ultimii doi ani desfășurate de o anumită parte a clasei politice s-au constituit în umbrelă pentru mari actori din zona economică vizibilă și, mai grav, invizibilă. Acțiunile "politice" dure duse împotriva președintelui și a ministrului justiției se înscriu, în opinia mea, nu numai în categoria luptei politice; ele se constituie într-o acțiune care împiedică așezarea României într-un spațiu firesc de trăire - având la bază justiția și dreptul fiecărui cetățean de a trăi liber și de a ști în orice moment ce fac instituțiile statului și cei care îl reprezintă în aceste instituții.

Indiferent de cine este președintele și ministru justiției, premierul, important este ceea ce fac ei în numele majorității cetățenilor și nu în numele lor sau a grupurilor de persoane de lângă ei.

Indiferent ce cred unii astăzi, și este dreptul lor, în momentul actual, în zona politică, se confruntă în scena publică:

  • vechiul cu noul, și îmi exprim regretul că în această confruntare și în sprijinul vechiului au venit și sunt angrenați și politicieni tineri;
  • statul de drept cu statul mafiot;
  • cetățenii însăși cu grupuri puternice de interese rezultate din acțiunea de acumulare primară de capital - de cele mai multe ori pe seama statului și a cetățenilor.

Argumentez prin faptul că aproape toate confruntările din ultimii doi ani au scos în evidență interese economice de cele mai multe ori realizate în afara legii (exemplu, discuțiile pe Regulamentul Camerei Deputaților care au produs cutremur politic soldat cu excluderi din P.S.D.).

Am făcut analiza de mai sus pentru a putea aduce în fața Camerei Deputaților momentul actual, cel al comisiilor de analiză a unor problematici, făcute mai mult sau mai puțin constituțional de către Parlamentul României. Îndrăznesc să spun că cel puțin una dintre ele este o comisie de șantaj.

Ceea ce vreau să scot în evidență însă acum prin declarația mea politică de astăzi este acțiunea întreprinsă de ministrul industriei și comerțului - domnul Varujan Vosganian, un lider al P.N.L. și un apropiat al premierului călin Popescu-Tăriceanu, la Hidrocentrala "Porțile de Fier I".

Domnului ministru, pentru a-l ajuta în acțiunea de control, îi pun câteva întrebări care sunt convins că-l vor ajuta în acțiunea întreprinsă:

  1. Care este obiectul controlului ordonat a se face la Hidrocentrala "Porțile de Fier I"?
  2. Care sunt și de unde ia specialiști în domeniu care să verifice din punct de vedere tehnic utilajele cu care firma elvețiană a făcut retehnologizarea hidrocentralei?
  3. Va trimite ministrul industriilor și comerțului această comisie și la Uzinele Reșița ca să vadă dacă aceasta, în perioada 1997-1998, avea capacitatea de retehnologizare a hidrocentralei, știut fiind că la Reșița s-au construit multe dintre cele mai importante ansambluri hidroenergetice care se găsesc încă la multe obiective hidro, termo și nuclearo-energetice din țară și străinătate?
  4. Va constata și va face publică comisia de control și lista eventualilor ofertanți la retehnologizarea hidrocentralei Porțile de Fier și care au fost motivele respingerii acestora de către Ministerul industriilor și comerțului?
  5. Dacă atribuirea directă a lucrărilor de retehnologizare a Hidrocentralei Porțile de Fier 1 firmei elvețiene a pus în dificultate economică firmele românești producătoare de utilaje și ansambluri hidroenergetice și nu numai? M-ar interesa și consecințele acestui act asupra Uzinelor Reșița și a institutelor de proiectare din Timișoara recunoscute în domeniu pentru valoarea proiectelor tehnice realizate.
  6. Care este implicarea reală a ministrului industriilor și comerțului la atribuirea directă a lucrărilor de retehnologizare a Hidrocentralei Porțile de Fier? De ce nu s-a făcut o licitație pentru aceste lucrări?

Legat de problematica întrebărilor, în urmă cu ceva timp, pe postul public de televiziune, în cadrul unei emisiuni cu audiență în toată țara, s-au spus lucruri grave referitoare la acțiuni și activități cu totul și cu totul ieșite din cadrul legal. Au fost, de fapt, dezvăluiri despre fapte grave: unde este Parchetul care ar fi trebuit să preia cazul. Iar în acest caz și nu în cazul Comisiei domnului Voiculescu, atât Președintele care a făcut dezvăluirile, cât și premierul Călin Popescu Tăriceanu care s-a apărat contraatacând cu alte dezvăluiri ar fi trebuit să fie chemați la Parchet a doua zi. De ce nu s-a întâmplat acest lucru?

De ce dormiți, domnilor procurori, când aveți atâtea de făcut în țara asta, cine să vă trezească, dacă nici Președintele și Premierul României nu o pot face?

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Felix, marioneta P.S.D.-ului?;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Felix, marioneta P.S.D.-ului?"

Doamnelor și domnilor deputați,

Înverșunarea cu care unii parlamentari se încăpățânează în a continua lupta împotriva președintelui Băsescu devine din ce în ce mai hilară. Cum armele la care au apelat încep să-și cam piardă din efecte, acești adversari încep să scornească unele de-a dreptul penibile. Spun acest lucru, deoarece ultima lor invenție în acest domeniu a devenit una care ar trebui să ne surprindă. Nu ne mai surprinde însă nimic din partea unor așa-ziși politicieni, al căror principal scop a devenit în prezent acela de a da, într-un fel sau altul, lovitura de grație președintelui țării.

Zilele trecute, unul dintre aghiotanții domnului Voiculescu s-a prezentat în fața dumnealui cu o propunere, care ulterior a fost nu doar îmbrățișată de acesta, ci imediat și pusă în aplicare. Cel care-l acuza pe președintele țării de "practica violului diplomatic" propune înființarea unei comisii parlamentare de anchetare a președintelui Băsescu. Astfel, partide care până mai ieri se considerau adversare și-au reunit forțele, s-au unit, trecând peste toate divergențele din trecut, pentru a crea această comisie "anti-Băsescu", al cărei principal scop este redactarea unui raport asupra faptelor prin care se presupune că șeful statului a încălcat Constituția. Cu 258 de voturi pentru, 71 contra și 21 abțineri, s-a decis formarea unei comisii pentru anchetarea presupuselor abateri constituționale ale șefului statului.

De când a devenit, doamnelor și domnilor, Parlamentul o instituție de anchetă? Nu există în România instituții abilitate să desfășoare această activitate?

Haideți să-i vedem însă pe cei care s-au grăbit să constituie această comisie. Pe cine regăsim aici? Fețe radioase precum cele ale pesedistului Șerban Nicolae, pe cele, până mai ieri, ale colegilor din Alianță: Norica Nicolai, cea care până mai ieri își trimitea rudele să voteze în numele ei în Parlamentul României, sau pe cea a energicului Crin Antonescu, nume remarcate deja prin atitudini extrem de critice față de președintele țării. Și ca să ne uimească în totalitate și, cum s-ar zice, "să mai rupă o dată gura târgului", în fruntea comisiei s-a autopropus nimeni altul decât Dan "Felix" Voiculescu, politicianul cu o cotă de popularitate, credibilitate și legitimitate electorală situate sub procentul pe care l-ar obține partidul pe care astăzi îl conduce sau am putea, mai bine, s-o încadrăm la capitolul microscopică.

Iată, doamnelor și domnilor, cine conduce astăzi o comisie parlamentară de anchetă: unul dintre slujitorii celebri și, în același timp, fideli ai securității. Cel care dădea cu subsemnatul și turna pe la securitate oameni care astăzi trebuie să-i "mulțumească" acestuia pentru toate suferințele pe care probabil i le "datorează".

Trebuie însă să analizăm mai în profunzime intențiile acestei comisii. Dacă o facem, nu ne va fi foarte greu să vedem că un alt scop al ei este și acela de a gestiona în așa fel procedura de suspendare a președintelui încât să se suprapună cu calendarul alegerilor europarlamentare și să-i ofere premierului motiv pentru a le amâna.

În ultimul timp, observăm cu surprindere graba cu care toate partidele politice se laudă și strigă cu glas tot mai puternic dorința de a adopta votul uninominal. Curios este faptul că, până acum, nu li s-a prea auzit glasul în această problemă și niciunul dintre partide nu se prea grăbește să-l și voteze. Dimpotrivă, aceștia nu fac nimic altceva decât să ne dovedească cât de mult își doresc în acest moment amânarea alegerilor europarlamentare.

De ce se dorește acest lucru? Răspunsul este unul foarte simplu. Timpul rămas până la data deja stabilită având acordul tuturor partidelor parlamentare este unul foarte scurt. marionetele sunt încă nepregătite. Cei cu care trebuie să iasă în față din partidele politice sau nu prea există sau nu sunt buni de ieșit în față. Mai trebuie cizelați, pregătiți, curățați de pete și abia apoi prezentați la măritiș.

Un lucru rămâne clar pentru toată lumea, doamnelor și domnilor: Dan Voiculescu și-a văzut visul cu ochii. Acela de a se afla în posibilitatea de a-i plăti președintelui țării pentru toată credibilitatea pe care o mai deține în prezent. Își va purta propriul război cu președintele Băsescu, la adăpostul unei comisii parlamentare, cu toate că, după toată activitatea intensă desfășurată înainte de 1989 și toate afacerile în care s-a implicat după această dată, n-ar mai avea ce căuta în viața politică. Sper însă că acest moment nu va mai întârzia mult până să se producă.

Vă mulțumesc.

  Mihai Cristian Apostolache - declarație politică intitulată Inconștiență sau incompetență;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

"Inconștiență sau incompetență"

Luați de valul biletelor parfumate și de dorința nețărmurită de a prinde rolul principal în filmul intitulat "Drama României", actualii guvernanți au uitat cu desăvârșire de problemele reale ale țării.

Emblematic în acest sens este dezinteresul manifestat față de situația spațiilor de desfășurare a activității grădinițelor și multor școli din țară. Ca urmare a retrocedărilor efectuate, multe clădiri în care se desfășurau activități didactice au revenit foștilor proprietari, lucru firesc și care arată că ne aflăm într-un regim democratic.

Ceea ce este îngrijorător însă, este faptul că nu a existat și nu există nici acum o preocupare pentru actualii guvernanți în a rezolva o problemă generată de retrocedare, și anume scăderea dramatică a spațiilor pentru școli și grădinițe.

Ne vom trezi în situația în care mii de elevi și preșcolari să nu mai aibă unde să învețe, deoarece preocupările de imagine ale guvernanților sunt mult mai importante decât viitorul acestei țări.

Stimați guvernanți, întoarceți-vă la problemele reale ale oamenilor. Pe agenda reală se află și această problemă care așteaptă o soluție rapidă, dacă nu doriți ca DA să se transforme în PA, bineînțeles de la Papion.

  Petru Movilă - declarație politică cu titlul Dracu' l-a salvat pe Treptow;

Domnul Petru Movilă:

"Dracu' l-a salvat pe Treptow"

Chiar dacă este cam târziu, vreau să vin cu o propunere de modificare a Codului penal, mai precis a acelui articol care condamnă pedofilia. Propunerea mea este de schimbare a pedepsei maxime la doar 4 ani și o lucrare științifică. Și îmi fundamentez această propunere pe soluția dată de curând de instanța ieșeană în cazul americanului Kurt Treptow. Pedofil dovedit de aceeași instanță și condamnat la 7 ani închisoare, deținutul american a fost eliberat pentru că a scris o lucrare științifică. Incredibil, dar acesta este adevăratul motiv al eliberării sale. Iar subiectul așa-zisei lucrări este viața lui Vlad Dracula. Un deținut ne învață istorie și pentru acesta facem sluj în fața sa și îi iertăm una din cele mai abominabile fapte comise de către om: întreținerea de relații sexuale cu minori.

Eliberarea acestui pedofil american reprezintă o premieră, în sensul negativ al cuvântului, pentru țara noastră și creează un precedent foarte periculos. La Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași s-au primit deja cereri de eliberare din partea unor deținuți care susțin că au compus poezii, că au scris povești, că vor să scrie lucrări științifice. Care este mesajul transmis întregii lumi? Veniți în România, făceți-vă de cap, dar în prealabil pregătiți o lucrare științifică. Dacă veți fiți prinși cu "mâța-n sac", o puteți scrie în închisoare și scăpați cât ați zice "pește".

Am ajuns în situația în care orice lucrare științifică să poată țină loc de Cod penal. Este inadmisibil și cer insistent magistraților să țină cont de gravitatea faptelor deținuților atunci când decid eliberarea lor condiționată și nu de mascaradele de care dau dovadă. Studiu de 8 - 10 ore pe zi, șase zile pe săptămână, din 2003 până de curând. Asta a susținut pedofilul american în fața judecătorilor. Și aceștia l-au crezut. Poate nu cunosc magistrații regulamentul de ordine interioară a unui penitenciar de maximă siguranță. Poate nu cunosc programul deținuților. Altfel nu se poate explica credibilitatea de care s-a bucurat pedofilul. Din păcate, americanul nu este primul care a cunoscut bunăvoința sistemului judiciar din România. Și dacă nu se va schimba ceva, atunci oamenii vor avea tendința de a-și face singuri dreptate. Data viitoare probabil că oamenii nu-i vor mai lăsa pe mâna justiției pe acei străini care au călcat strâmb, văzând că justiția nu este oarbă, ci doar chioară. Întrebați-vă, stimați colegi, la câți ani de pușcărie ar fi fost condamnat pedofilul dacă fapta sa s-ar fi petrecut în SUA? Ce mai rămâne acum? Să auzim peste ceva timp că fostul deținut Treptow va da în judecată statul român, solicitând plata drepturilor de autor pentru lucrarea scrisă în pușcărie. Iar din suma respectivă poate că va plăti daunele morale dispuse de instanță pentru familiile minorilor cu care s-a distrat. Asta dacă între timp nu părăsește România. Nu că ar fi primul și cred că nici ultimul.

Vă mulțumesc.

  Miron Ignat - declarație politică cu titlul Cartea rusă în Parlamentul României.

Domnul Miron Ignat:

"Cartea rusă în Parlamentul României"

Stimate colege, stimați colegi,

Pe data de 28 februarie 2007 a avut loc la Clubul Parlamentarilor Români lansarea cărților "Scriitori ruși. Eseuri biografice" - volumul II și culegerea de referate și comunicări științifice bilingvă româno-rusă "Cultura rușilor lipoveni în context național și internațional" - volumul IV.

Această manifestare a reunit rusofili din toate domeniile vieții sociale, profesori, studenți, scriitori, dar și mulți iubitori ai culturii și limbii ruse, pentru care această întâlnire a fost o nouă ocazie de a împărtăși din pasiunea pentru scriitorii ruși și pentru capodoperele lor.

Au luat cuvântul profesori universitari de limbă rusă, care au salutat această inițiativă de lansare de carte, evidențiind faptul că trebuie să acordăm o atenție deosebită culturii și literaturii ruse, atenție binemeritată, datorită anvergurii mondiale pe care a cunoscut-o și o cunoaște în continuare marea literatură rusă. Nu mai este cazul să amintesc de Tolstoi, Dostoievski, Pușkin, Gogol, Esenin și alți mari clasici ruși, care ne-au lăsat drept moștenire culturală incomensurabilă capodoperele lor literare.

În cadrul acestei manifestări încărcate de spiritul culturii ruse, invitații au felicitat inițiativa organizației noastre de a edita o colecție de eseuri biografice, care a adunat laolaltă informații bine documentate și complete privind scriitorii ruși, o carte ce nu trebuie să lipsească din biblioteca celor care apreciază literatura rusă la adevărata ei valoare.

M-a bucurat în mod deosebit prezența tinerilor, studenți la diferite instituții de stat din România, aceasta fiind o dovadă în plus că literatura rusă nu este doar o reminiscență a unei lumi bipolare și a unei obligativități educaționale, ci este recunoscută ca o cultură de înaltă valoare, încărcată de o imensă bogăție spirituală, filozofică și socială.

Am fost onorați de prezența alături de noi a Excelenței Sale Ambasadorul Federației Ruse în România, domnul Aleksandr Ciurilin, care a fost deosebit de încântat de atmosfera parlamentară creată în jurul cărții ruse. Domnia sa a evocat cu căldură bogăția literară oferită umanității de marii scriitori ruși, amintind de viziunea idealistă și umanitară a lui Turgheniev, de realismul critic al lui Tolstoi, confruntat cu problema rolului individului în determinarea cursului istoriei, de Dostoievski, care a îmbogățit literatura rusă și universală prin subtila sa analiză psihologică a caracterelor umane, de realismul satiric și umoristic al lui Cehov și de alți mari scriitori ruși

Au onorat, de asemenea, invitația la această omagiere a cărții și literaturii ruse, colegi deputați, care prin cuvintele lor călduroase au reconfirmat că adevărata literatură înlătură bariere lingvistice, depășește granițe geografice, devenind o valoare universală.

Aceasta este cultura rusă. O valoare universală. Este de datoria noastră să susținem promovarea culturii ruse, să încurajăm tinerele generații să descopere bogăția artistică și literară a clasicilor ruși. Să-i oferim culturii ruse locul de cinste, pe care îl merită, în rândul marilor culturi.

Este nevoie de susținerea editării de carte a capodoperelor literaturii ruse. Piața de carte din România este invadată de lucrări superficiale și comerciale. Gradul de cultură al unei națiuni este dat de literatura pe care o promovăm. Lucrările marilor clasici ruși sunt privite doar ca lectură obligatorie în școli, deși valoarea lor literară și artistică descoperită în fiecare pagină este incomensurabilă, reducând literatura comercială și ieftină promovată în prezent la statutul de nonliteratură. De aceea, este nevoie de programe școlare curriculare și extra-curriculare bine elaborate, care să încurajeze elevii și studenții să descopere adevărata literatură.

Lansarea acestor cărți la Clubul Parlamentarilor Români a fost o dovadă în plus a aprecierii valorii culturii și literaturii ruse. Prezența la această manifestare a invitaților din diverse domenii de activitate ne demonstrează încă o dată că i se recunoaște cărții ruse meritul de "mare cultură".

Vă mulțumesc.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 20 iulie 2019, 10:35
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro