Ștefan Baban
Ștefan Baban
Ședința Camerei Deputaților din 27 martie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.41/06-04-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 27-03-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 martie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.25 Ștefan Baban - declarație politică cu titlul "Să nu uităm de ei...";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Să nu uităm de ei..."

Din ce în ce mai des, mass-media atrage atenția asupra unui fenomen care, doar în doi ani de la apariția sa, s-a și cronicizat: părăsirea ( involuntar spus) a copiilor de către părinții plecați la muncă în străinătate.

Sărăcia, grijile cotidiene, imposibilitatea asigurării unui trai decent au făcut ca mulți părinți să-și neglijeze obligațiile morale și să plece, sperând ca sacrificiile lor să aibă o finalitate și în același timp și o scuză pentru puii de om rămași acasă, unii dinte ei având vârste foarte mici.

Nimeni nu a putut prevedea tragediile care urmau să se producă: mulți dintre acești copii, pe umerii cărora apăsau responsabilități imense, fie au fugit de acasă, fie au luat-o pe căi greșite (droguri, băutură, hoții etc.), fie au luat decizia finală și ireversibilă: au ales moartea. Aceste tragedii au deschis ochii părinților, dar este adevărat că totul a fost foarte târziu, iar regretele acestora nu au putut repara răul făcut.

Chiar dacă oficialitățile române s-au gândit în ultimul an la măsuri de protecție a copiilor lăsați în țară, acestea sunt total ineficiente, pentru că evenimentele au arătat că fenomenele mai sus prezentate continuă să se întâmple. Probabil că nu au fost abordate toate posibilitățile legale sau că cei care au în îngrijire acești copii nu prea sunt interesați de viața acestora, ci mai mult de partea materială, atât din partea statului, cât și din partea părinților.

Veți spune, poate ironic, că nu contează câteva victime în plus față de populația țării, având în vedere că puteau să moară și din alte motive ( accidente de circulație sau boli!). Eu cred că totuși contează, pentru că la această oră sunt multe familii din această țară care sunt rupte în "două" sau lipsesc cu desăvârșire, unul sau ambii părinți fiind plecați la muncă, iar în urma lor rămâne ce se mai poate. Contează ca orice copil să știe că are doi părinți, care-l iubesc așa cum pot ei, care-i asigură puțin din ceea ce-i trebuie acestuia, care se ceartă, care nu se mai iubesc, vor mai multe, dar care fizic sunt alături de el.

Din comoditatea noastră ancestrală, noi, martorii tăcuți, cei peste 20 de milioane de români, dăm vina pe părinții care au luat decizia proastă de a pleca și sluji la străini, pe școală, care nu-i atrage prin forme și metode noi de educare, pe autorități și pe toți cei din jurul celor ce clachează, neținând cont de vârsta fragedă pe care o au. Și apoi uităm până când, din eroare, mass-media ne trage de mânecă și ne atenționează că iar s-a întâmplat.

Când acești copii, pe care-i numim viitorul și mândria țării noastre, se hotărăsc să moară, suntem cu toții vinovați și trebuie să ne decidem ce facem, iar chemarea părinților lor acasă cu oferte frumoase, dar puțin realizabile, nu este deloc o soluție. Copiii rămași singuri acasă au nevoie de programe de consiliere, au nevoie să se simtă protejați și să fie ajutați să treacă peste această încercare provocată de cei adulți.

Trebuie făcut mai mult și nu doar atunci când suntem atenționați de aceste evenimente nefericite. Indiferent de care parte a baricadei suntem, ce culoare politică avem, trebuie să nu uităm nici o clipă că fiecare suntem părinți și că fiecare avem mari obligații față de copii. Iar dacă vrem ca să mai rămână și ceva real și palpabil în urma noastră, trebuie să ne unim forțele și să acționăm pentru a mai atenua din durerea, singurătatea și lacrimile copilului rămas singur acasă, printre ai lui, printre străini.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 1:19
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro