Plen
Sittings of the Senate of April 2, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.44/12-04-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2012-present
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast
Video in format Real MediaLive broadcast
format Real Media
Video archive:2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 02-04-2007 Printable version

Sittings of the Senate of April 2, 2007

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința a început la ora 16.05.

Ședința a fost condusă de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Mihai Ungheanu și Constantin Gheorghe, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor și domnilor senatori, declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 2 aprilie 2007, ședința fiind condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii secretari: Constantin Gheorghe și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

V-aș ruga să intrăm în primul punct al ordinii de zi, declarații politice. Sunt colegi din diverse grupuri parlamentare care mai au întâlniri în acest moment.

 
Mario-Ovidiu Oprea (PNL-PD) - Arestarea la Chișinău a 15 membri ai Partidului Liberal din Republica Modova;

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, domnul senator Mario Ovidiu Oprea. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Mario Ovidiu Oprea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu 89 de ani, la 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău vota, cu majoritate absolută, Unirea Basarabiei cu România. Ulterior, Tratatul de la Paris din 20 octombrie 1920, avea să consfințească actul unirii acestui străvechi pământ românesc cu țara.

După ocuparea din nou a Basarabiei de către Rusia sovietică în iunie 1940, sute de mii dintre cei care votaseră marea Unire din 1918 au murit ca martiri în gulagul comunist. Actul istoric al unirii Basarabiei cu țara, preciza:

"În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară Republica Democratică Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum 100 și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de acum înainte și pentru totdeauna, se unește cu mama sa România.

Așadar, evoluțiile istorice din Basarabia în anii 1917 și 1918 au avut un caracter legitim, corespunzător cu aspirațiile și voința populației, iar proclamarea unirii Basarabiei cu patria istorică, România, au reprezentat un act istoric de restabilire a dreptății.

Stimați colegi, am făcut această scurtă evocare a unor evenimente petrecute în urmă cu 89 de ani cu o semnificație specială pentru istoria românilor, fiind determinat de un fapt petrecut zilele aceste al Chișinău.

Am aflat cu stupoare că circa 15 membri importanți ai Partidului Liberal din Republica Moldova au fost arestați la Chișinău de către polițiști, în timp ce se îndreptau cu coroane de flori spre mormintele membrilor Sfatului Țării care au votat în martie 1918 Unirea Basarabiei cu România.

Participanții la marș nu au încălcat în nici un fel ordinea publică sau circulația. Totodată, au fost arestați membri unei echipe de filmare de la PRO TV Chișinău, ulterior eliberați. Precizez că printre cei reținuți se numără președintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, vicepreședintele Dorin Chirtoacă și membrii ai organizației de tineret.

Reamintesc, totodată, că organizația de tineret a Partidului Liberal a făcut o declarație pentru restabilirea monumentului înălțat în grădina Catedralei din Chișinău, în memoria eroilor naționali Simion Murafa, Alexei Mateevici și Andrei Hodorogea, monument înălțat în 1933 și distrus, ulterior, în 1940, în urma anexării Basarabiei la Uniunea Sovietică.

Dintr-un comunicat de presă, remis chiar de la sediul său central din Chișinău, am aflat că Partidul Liberal și-a manifestat protestul față de acțiunile barbare ale poliției și le-a condamnat cu fermitate.

Partidul Liberal nu se lasă intimidat, nu cedează și va promova consecvent, în continuare, statul de drept, libertatea, democrația, drepturile omului și adevărul istoric.

În calitatea mea de senator al României, mă alătur și eu acestei atitudini și doresc, pe această cale, să atrag atenția că astfel de comportamente agresive aduc atingere democrației, statului de drept și lezează grav drepturile omului.

Totodată, resping cu tărie asemenea manifestări antiromânești ce ne amintesc de o perioadă pe care o credeam de mult apusă. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Aurel Ardelean (PRM) - Roșia Montană;

Invit la tribună pe domnul senator Aurel Ardelean, Grupul parlamentar al PRM. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, subiectul declarației politice este Roșia Montană. Am mai susținut și în anii 2005 și 2006 declarații politice în care am evidențiat unele aspecte, atât din punct de vedere istoric, cât și ecologic pentru care acest proiect nu trebuie implementat în România.

Anul 2007 aduce un nou aspect în viața și în privința intențiilor de exploatare a zonei. Cu regret constatăm faptul că familii întregi din Roșia Montană își scot morții din cavouri și morminte. Primesc pentru groapa liberă zeci de milioane de lei de la Roșia Montană Gold Corporation, compania care vrea să scoată aurul din munte, se pare, cu orice preț. Alți săteni au amenajat barăci de lemn în curte ca să obțină un preț mai bun pe casă. Numai baraca este despăgubită cu 40.000 de euro bucata. O casă amărâtă costă cât un apartament în București.

Există însă și persoane care refuză să primească bani murdari. 250 de familii nu se lasă cumpărate. Acești români sunt hotărâți să moară în Roșia Montană, acolo unde s-au născut. 20 de tone de patrimoniu, peisaj, natură, vestigii dacice și romane, arhitectură medievală, biserici, cimitire, măcinate și trecute prin cianură. Pentru ce, domnilor? Pentru un gram de aur?

Din păcate, în preajma Sfintelor Sărbători de Paști, morții nu mai au liniște în Roșia Montană. Au început să-i dezgroape înainte de cei 7 ani. Rudele, înarmate cu sape, colaci și colive aleg să mute osemintele în altă comună.

Totul decurge legal, la lumină, sub ochii preoților și autorităților. Rudele primesc bani frumoși: pentru groapa eliberată milioane de lei de la Roșia Montană Gold Corporation. Această companie care încearcă de ani în șir să obțină dreptul de a stoarce aur din munții comunei, măcinându-i și trecându-i prin cianură, nu mai au respect pentru nimeni și nimic. Nici măcar pentru sufletele celor adormiți!

Aproximativ 420 de familii au vândut proprietățile din Roșia Montană cu totul, 1000 ar mai trebui strămutate, arată registrele primăriei. Angajații companiei nu au vrut să ofere informații suplimentare, întrucât consideră acest gen de afacere o informație secretă.

Cele 420 de familii au primit case la oraș și acum încearcă să-i convingă și pe alții să vândă. În iarna anului 2006-2007, încă 134 de familii au vândut totul și au plecat. Ultimii localnici, în jur de 250 de familii nu vor însă să vândă, fiind supuși presiunilor reprezentanților companiei. Acești oameni sunt la fel de săraci ca și cei plecați, dar nu sunt lacomi. Tehnic vorbind, compania nu poate să prelucreze nici un gram de aur până când toți locuitorii nu pleacă.

Roșia Montană Gold Corporation trebuie să fie însă somată ca tacticile pe care le aplică în cadrul acestor presiuni asupra locuitorilor zonei să nu depășească limitele legalității. Cât despre bunul simț sau respect nu poate fi vorba, dacă am ajuns în situația ca nici măcar morții să nu-și mai găsească liniștea în mormintele lor.

Vă mulțumesc.(aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David (PNL-PD) - Să alegem ceea ce ne unește și să eliminăm ceea ce ne dezbină;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, "Să alegem ceea ce ne unește și să eliminăm ceea ne dezbină" este titlul declarației mele de astăzi.

Ne aflăm la începutul primei săptămâni a lunii lui Florar care, potrivit calendarului, se suprapune întâiei săptămâni de primăvară. Printr-o coincidență, pe care mă încumet să o consider fericită pentru țara noastră, ea este, în același timp, cronologic vorbind, săptămâna patimilor dinaintea Învierii Mântuitorului nostru, Iisus Cristos, este săptămâna renașterii întregii naturi, mai devreme ca de obicei și, nu în ultimul rând, este prima săptămână în care România trăiește cu depline drepturi și obligații, bineînțeles, în sânul marii familii a țărilor membre ale Uniunii Europene.

Din orice parte am privi perspectivele evoluției țării noastre în viitor, având în față cele 3 repere de referință, numitorul comun pe care le unifică este cel al speranței într-un viitor mai bun și mai prosper pentru toți cetățenii României.

Mântuitorul s-a jertfit pentru a ne dovedi că prin credință în Dumnezeu putem nădăjdui să ne fie iertate toate păcatele săvârșite față de semenii noștri în scurta noastră viață de pământeni.

Prin renașterea ei, natura ne îndeamnă să fim optimiști și încrezători. Prin reintegrarea noastră în marea familie europeană putem spera, mai mult ca oricând, că, prin trudă și înțelepciune, ne putem asigura nouă și copiilor noștri o lume a păcii și prosperității, așa cum a fost ea visată de moșii și strămoșii noștri, cu amendamentul asupra căruia avem obligația morală să ne supunem. Totul depinde de noi.

Ceea ce vă voi spune în continuare, sunt convins, nu vă sunt lucruri necunoscute. Dacă totuși o fac este numai din dorința ca împreună să medităm și să decidem asupra felului în care oportunitățile ce ne sunt oferite, acum și în anii ce urmează, pot fi transformate într-o realitate de care să poată beneficia întregul nostru popor. După mai bine de 17 ani de tranziție, am izbutit să devenim membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Pentru recuperarea decalajului care ne separă în ceea ce privește dezvoltarea, dar mai ales a mentalităților, eforturile ne revin, în primul rând, nouă.

Este cunoscut că, în acest scop, fondurile ce ne-au fost alocate de Uniunea Europeană sunt impresionante. Ele vizează infrastructura în mediul rural, cercetarea, învățământul și cultura, serviciile și mediul înconjurător, practic toate domeniile care laolaltă definesc bunăstarea și siguranța cetățeanului.

La concretizarea obiectivelor ce ni le-am propus, se adaugă propriile angajamente financiare, asumate odată cu semnarea acquis-ului comunitar.

Or, pentru a ne putea îndeplini obiectivele stabilite, asumate, în primul rând, față de cei ce ne-au ales și în egală măsură față de autoritățile comunitare, mai mult ca oricând consensul în decizii și unitatea în acțiuni consider că sunt principalele criterii capabile să susțină funcționarea cu efecte pozitive a mecanismului dezvoltării.

Ne aflăm în acest forum ca rezultat al opțiunilor celor care ne-au încredințat mandatul să-i reprezentăm.

Indiferent cărei formațiuni politice îi aparținem, personal - și îmi permit să cred că și colegii mei - suntem animați de convingeri unice care, în final, să se reflecte în bunăstarea tuturor.

Căile și mijloacele de îndeplinire a obiectivelor pe care ni le-am propus pot fi diferite de la o formațiune politică la alta, dar nu într-atât de diferite încât ele să genereze dezbinarea sau abandonarea chiar a instrumentelor de lucru indispensabile unei colaborări eficiente. Din păcate, îmi face impresia, dar din câte se poate constata din relatările mass-media, și opinia publică înclină tot mai mult să aibă tot mai puțină încredere în cei pe care i-a ales, că solidaritatea, ca imperativ al convergenței spre îndeplinirea obiectivelor asumate prin programele de guvernare devine tot mai mult o noțiune abstractă, invocată nu în favoarea îndeplinirii obiectivelor stabilite, ci în susținerea propriilor orgolii, vanități și interese.

Stimați colegi, nu întâmplător am ales să vă supun atenției intervenția mea tocmai acum. Ne aflăm la început de primăvară, care printr-o întâmplare fericită, coincide cu săptămâna dinaintea Învierii Mântuitorului, a speranței, ca pământeni trecători prin viață, la un început de drum lung și anevoios și anume acela al integrării în marea familie a Europei Unite.

Nu este lipsit de interes, vă reamintesc, că integrarea efectivă a țării noastre, abia de acum începe, calitatea de membră a Uniunii Europene nefiind decât primul pas.

Fidel acestei convingeri, îmi permit să vă adresez rugămintea ca împreună să medităm asupra acestui adevăr profund și, tot împreună, prin eforturile pe care fiecare dintre noi le depune, să alegem ceea ce ne unește și poate fi de folos prosperității întregului nostru popor și să eliminăm ceea ce ne dezbină, convinși fiind că numai astfel mandatul ce ne-a fost încredințat de către cei ce ne-au trimis să le reprezentăm idealurile va fi pe deplin îndeplinit. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Cristian Georgescu (PSD) - Destituirea doamnei Reghina Farcaș, fost director executiv al Agenției de Formare și Ocupare Profesională Mureș;

Invit la microfon pe domnul senator Radu Cristian Georgescu, Grupul parlamentar al PSD. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Radu Cristian Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vreau să vă semnalez un abuz fără precedent în analele funcției publice, petrecut în județul Mureș, și anume destituirea disciplinară a unui funcționar public, pentru că nu și-a dat demisia și pentru că nu a lăsat locul unui membru PD.

Mă refer la cazul doamnei Reghina Fărcaș, fost director executiv al Agenției de Formare și Ocupare Profesională Mureș. Menționez că doamna Fărcaș nu a fost și nu este membru PSD.

Destituirea la care facem referire s-a petrecut pe motiv disciplinar, pe data de 29.07.2005, determinând, conform legii care reglementează statutul funcționarului public - mă refer la Legea nr.188/1999 -, ca timp de 7 ani, doamna Fărcaș să nu poată lucra în nici o instituție publică.

Pe data de 27.01.2006, doamna Fărcaș a câștigat în instanță suspendarea efectelor ordinului de destituire și a obținut, astfel, repunerea sa în funcție.

Autoritatea competentă a refuzat, însă, să opereze această modificare. În această situație, doamna Fărcaș a recurs la un executor judecătoresc, fiind repusă în funcție, în urma acestui demers, pe data de 20.02.2006.

Surprizele continuă, însă. În aceeași zi, doamna Fărcaș primește două ordine, unul privind repunerea în funcția de director executiv al A.J.O.F.M. Mureș, și altul, de delegare, în calitatea de director executiv, la A.J.O.F.M. Brașov. Timp de 9 luni, printr-o serie de ordine de delegare și detașare succesive, autoritatea competentă s-a sustras de la aplicarea hotărârii judecătorești amintite.

În perioada 2001 - 2004, cât timp doamna Fărcaș a ocupat postul de director executiv al A.J.O.F.M. Mureș, nu a existat nici o reclamație la adresa sa, dânsa primind calificativul "excepțional" pentru activitatea desfășurată.

Problemele apar, însă, în momentul în care doamna Luminița Core își exprimă dorința, pe linie de partid, fiind membru PD, de a ocupa postul de director executiv al A.J.O.F.M. Mureș.

Astfel, în anul 2005, prin intermediul secretarului de stat Silviu Bian, din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, doamna Reghina Fărcaș a fost sancționată disciplinar cu destituirea din funcția publică.

A.J.O.F.M. Mureș, reprezentată de doamna Monica Ștefan, i-a intentat plângere penală doamnei Fărcaș pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor generale și pentru sustragerea și distrugerea de înscrisuri. Nimeni din instituție nu știe să spună despre ce acte este vorba. Doamna Fărcaș a făcut o adresă către poliție, în acest sens, adresă care așteaptă și acum să fie soluționată.

Condițiile de existență ale doamnei Fărcaș, pe perioada detașării la Brașov, au fost sub orice critică. Doamna Fărcaș a locuit într-un spațiu impropriu, unde nu avea nici măcar posibilitatea să facă un duș.

Astfel, doamna Fărcaș era obligată să facă naveta între Tîrgu Mureș și Brașov, parcurgând sute de kilometri săptămânal.

Menționez că în bugetul agenției din Brașov nu erau prevăzuți bani pentru aceste deplasări. În consecință, doamna Fărcaș a fost obligată să suporte cheltuielile detașării din propriul buzunar.

Când s-a adresat secretarului de stat din Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, domnul Silviu Bian, actual președinte al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, spunându-i că nu poate face față navetei, din cauza invalidității sale, din naștere, la mâna stângă, acesta i-a răspuns, încălcând principiul egalității de șanse, că dânsa nu a menționat infirmitatea pe care o are, atunci când s-a prezentat la examenul de director. Un astfel de răspuns și o astfel de abordare sunt total inadmisibile.

În prezent, doamnei Fărcaș i s-au dat sarcini de registratoare, deși ea este, de drept, conducătoarea institutului.

Menționăm că doamna Luminița Core este, în prezent, director executiv interimar, numit la Tulcea și detașat la Târgu Mureș.

Pe lângă toate acestea, se exercită o presiune psihică asupra doamnei Fărcaș, aceasta fiind izolată de restul personalului, iar doamna Cichi Maria, șefa de birou, monitorizează absolut toate persoanele care intră în legătură cu doamna Fărcaș. Salariații sunt amenințați că, dacă vor fi văzuți stând de vorbă cu doamna Fărcaș, nu vor mai beneficia de stimulente și premii.

Vreau să vă spun că doamna Fărcaș nu s-a bucurat absolut nici o clipă de prezumția de nevinovăție. Ea a fost chemată, în repetate rânduri, la Comisia de disciplină, pentru că a refuzat, pe motive medicale, continuarea detașării la instituția din Brașov.

Vă solicit, pe această cale, în primul rând, primului-ministru, repunerea în drepturile legale ale doamnei Reghina Fărcaș și o verificare amănunțită a acestei situații, și, bineînțeles, sancționarea celor care se fac vinovați de abuzurile menționate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Dan Gabriel Popa (PNL-PD) - Întârzierea reformei în sănătate;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Dan Gabriel Popa, Grupul parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr, PNL-PD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Dan Gabriel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Subiectul declarației politice pe care o prezint astăzi, în fața Senatului, este întârzierea reformei în sănătate. Sunt tentat să spun chiar întârzierea startului reformei în sănătate, chiar dacă acest start a fost dat, oficial, cu mai bine de 10 ani în urmă.

De fapt, despre reforma în sănătate se vorbește de atâția ani, încât puțini mai cred că se poate face cu adevărat sau, pur și simplu, unii nu vor să se meargă până la capăt.

În 2004, rețetele gratuite, compensate, sociale au fost folosite ca instrument electoral de către PSD, decontarea lor rămânând să fie făcută de următorul Guvern, care, în 2005, după ce a constatat că trebuie să deconteze niște facturi enorme, a avut, într-adevăr, mai multă grijă cu colectarea fondurilor pentru sănătate, care au rămas, spre deosebire de anii precedenți, să fie cheltuite numai în sănătate.

Apoi, în 2006, a urmat pasul care ar fi trebuit să se dovedească hotărâtor: adoptarea Legii privind reforma în sănătate, prin asumarea răspunderii Guvernului.

Desigur că Legea nr.95/2006 a fost necesară, dar nu și suficientă pentru a reforma sistemul. Oricum, pentru aplicarea ei erau necesari mulți pași: elaborarea legislației secundare, implementarea acesteia, câștigarea încrederii oamenilor pentru susținerea reformei și, evident, restructurarea profundă a instituțiilor care aveau obligația aplicării legii, începând cu autoritatea centrală în domeniu, Ministerul Sănătății Publice.

Aproape nimic din aceste lucruri nu s-a făcut până acum, timp de un an. Sunt încă spitale mari, cu datorii de 2-3 ani, sunt încă spitale cu directori interimari, sunt încă spitale, multe, care nu au dotări elementare, dar pe care Ministerul Sănătății Publice vrea să le clasifice. În ce să le clasifice? În puține spitale bune, multe spitale proaste și foarte multe spitale foarte proaste?

Pe drumurile patriei circulă, zilnic, mii de rable, pe care apare inscripționat un cuvânt care, de multe ori, este o speranță vitală pentru oameni: "Ambulanța", pentru că "Salvarea" se numea - și poate chiar era - cu mult timp înainte.

S-a înnoit parcul auto în multe în multe parcări de blocuri, case și instituții publice, dar la Ministerul Sănătății Publice nu s-a reușit - de ce oare? - finalizarea unei licitații pentru achiziționarea unor ambulanțe adevărate. Și, în timp ce noi, politicienii, doar vorbim despre aceste lucruri, în spitale, pacienților nu li se acordă decât o parte din îngrijirile necesare, ambulanțele ajung târziu la cazurile majore, uneori, prea târziu, la ușa cabinetelor medicale se așteaptă prea mult și, uneori, fără folos.

Pentru aceste lucruri și pentru multe altele, ce țin de sistemul de sănătate din România, îmi permit să atrag atenția asupra întârzierii reformei în sănătate. Pentru aceste lucruri, afirmam că sunt tentat să spun chiar "întârzierea startului reformei în sănătate". Și tot pentru aceste lucruri, am solicitat biroului Comisiei pentru sănătate publică a Senatului, comisie din care fac și eu parte, să înceapă o evaluare a stadiului aplicării legii privind reforma în sănătate la un an de la promulgarea acesteia.

Cred că această măsură este necesară și noi, dacă suntem oameni politici responsabili, trebuie să o aplicăm.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Neculai Apostol (independent) - S.O.S. Parlamentul României;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Apostol Neculai, senator independent.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Neculai Apostol:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Anul trecut, mai exact, pe 21 ianuarie 2006, prezentam, de la tribuna acestui Senat, o declarație politică, intitulată "Parlamentul, garantul sistemului democratic în România", în care arătam că reabilitarea încrederii publice a instituției parlamentare este o prioritate care aparține, ca responsabilitate, clasei politice, în ansamblul ei, și liderilor partidelor politice.

După un an și două luni, vin în fața Domniilor Voastre și revin cu aceeași temă, pe care am intitulat-o "S.O.S. Parlamentul României".

De ce "S.O.S. Parlamentul României"? Pentru că, în ultima perioadă, pe fondul agravării crizei instituționale și politice, pe care o parcurgem, am constatat, cu neplăcere și mâhnire, că parte dintre colegii parlamentari, în desele lor apariții în presă, fac aprecieri peiorative, emit sentințe jignitoare la adresa instituției parlamentare și a altor colegi parlamentari.

Această criză politică, inițiată și întreținută,a fost glisată din zona altor instituții ale statului în planul dezbaterii publice parlamentare, cu atacuri și certuri, de prea multe ori, sub nivelul condiției unui parlamentar, ceea ce nu are darul de a conferi Parlamentului respectul public pe care îl merită prima instituție democratică a țării.

Fiecare acuzator reclamă și o pretinsă ineficiență a forului legislativ și faptul că partidele politice, în astfel de condiții, nu-și pot respecta angajamentele electorale, respectiv, elaborarea și promovarea proiectelor de lege în beneficiul populației.

Eu consider că este jignitoare această manieră de culpabilizare, la grămadă, a tuturor parlamentarilor și de decredibilizare a Parlamentului în rândul opiniei publice, pentru că, în egală măsură, sunt destui parlamentari sârguincioși și disciplinați, care își desfășoară responsabil activitatea în comisii și în plen, care au inițiative legislative și poziționări față de problemele reale ale oamenilor, ale celor pe care îi reprezintă.

Acești parlamentari de bună-credință au, de asemenea, o activitate fructuoasă în circumscripție, iar o parte dintre ei au încurajat și chiar consiliat inițierea unor proiecte economice, atrăgând fonduri ale Uniunii Europene, pentru a dovedi, astfel, cu puterea precedenței, că se poate face performanță de nivel european și în România.

Stimați colegi,

Ca unul care observ, din poziția de independent, toată această mediatizare politică, cu toată prețuirea, recomand colegilor parlamentari, în relația cu presa, un plus de prudență și reținere, cât și păstrarea firească a disputelor dintre partide în cadrul strict al acestor formațiuni politice, pentru a nu transforma Parlamentul într-o tribună a jignirilor gregare și sterile, care aduc atingere imaginii și eficienței instituției fundamentale a statului, Parlamentul României.

Marele om politic britanic Winston Churchill recunoștea, resemnat, faptul că "democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte, iar garantul democrației este Parlamentul."

Mulțumindu-vă pentru atenție, sper ca mesajul meu să fie perceput ca unul colegial și de respect față de dumneavoastră și de instituția în care ne desfășurăm activitatea.

Dumnezeu să ne ajute să trecem cu bine peste aceste încercări, un Paște fericit, alături de cei dragi!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Nicolae-Vlad Popa (independent) - Situația grupului de senatori independenți;

Îl invit la tribună pe domnul senator Nicolae-Vlad Popa, senator independent.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Intrând creștinește în săptămâna patimilor, vreau să vă fac un ultim apel la înțelegere și colegialitate, pe care mulți dintre dumneavoastră le-au manifestat în relațiile noastre personale.

De două luni de zile, 10 colegi de-ai dumneavoastră, care au o singură vină, de a fi ales o altă cale în viața politică, sunt tratați discriminatoriu de către conducerea Senatului.

Nu avem unde lăsa o servietă, o haină, nu avem unde scrie sau transmite un text, nu avem unde purta o discuție sau primi o audiență.

Cum fiecare creștin își amintește de faptele sale în această săptămână, vă rog să vă gândiți dacă această situație poate fi inclusă în fapte bune sau rele.

Vă rog să tratați această problemă - și fac acest apel creștinește, și nu cu o dușmănie pe care am simțit-o în momentul în care s-au luat decizii în Biroul permanent.

Vă amintesc că și Curtea Constituțională a statuat că avem dreptul la formarea unui grup al independenților - subliniez -, singura interdicție fiind aceea de a nu denumi sau reprezenta un partid neales în alegeri. Iar noi, explicit, în cererea noastră, am făcut această mențiune: dorim formarea unui grup de independenți.

Vreau să subliniez încă un lucru, important, spun eu, faptul că domnii senatori Ioan Talpeș și Ioan Corodan și-au manifestat dorința de a se asocia în cadrul acestui grup parlamentar al independenților.

Vă doresc sărbători fericite.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ion Florescu (PSD) - 50 de ani de la trecerea în neființă a marelui sculptor Constantin Brâncuși;

Invit la tribună pe domnul senator Ion Florescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ion Florescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi, declarația mea politică de astăzi vrea să consemneze marcarea celor 50 de ani de la trecerea în neființă a marelui sculptor Constantin Brâncuși.

La data de 16 martie 2007, s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuși, aș zice eu, al doilea geniu după Mihai Eminescu, din constelația nemuritoare a neamului românesc, deși, cu ceva timp înainte de a trece la cele veșnice, artistul a fost obligat de anumite împrejurări să-și ia cetățenie franceză, murind ca cetățean francez.

De fapt, în această țară a muncit, a creat, a locuit și a trăit, între anii 1904 și 1957, adică, exact 53 de ani. A trăit, așa cum numai geniile știu să trăiască, simplu, gorjenește, făcând pași pe nisipul eternității și lăsând în urma sa o operă și o creație nemuritoare...

Constantin Brâncuși ajunge la Paris, parcurgând pe jos, între anii 1903 și 1904, distanța între Hobița și Paris. O performanță la îndemâna unei ființe omenești cu o voință sisifică și un caracter de explorator.

Soartă, întâmplare sau calcul divin, ajunge la Paris, chiar în data de 14 iulie 1904, când se sărbătorea ziua națională a Franței, zi care, într-un fel, i-a marcat destinul ca om, dar, mai ales, ca artist de geniu.

Opera lui Brâncuși nu este vastă ca a lui Michelangelo sau ca a lui Pablo Picasso, sau a lui Auguste Rodin, deoarece sculptorul, cum singur mărturisea, nu asculta păsări, ci zboruri, iar operele sale sunt făcute și pentru orbi, și tocmai de aceea trebuie privite până le vedem.

Sculpturile sale au parcurs nenumărate etape de perfecționare, tocmai de aceea există nouă busturi "Domnișoara Pogany", mult mai multe păsări măiestre și câteva variante, ca dimensiuni, ale Coloanei Infinitului, dar una singură, numai una, stăpânește văzduhul și scurtează zările. "Coloana Infinită", înaltă de 29,33 m și în greutate de 30 tone, cea de la Tg.Jiu.

Eu nu doresc să fac aici aprecieri asupra operei sculptorului, deoarece despre viața și opera sa s-au scris până acum mii de cărți și zeci de mii de articole și studii. Nu este zi lăsată de la Dumnezeu ca să nu apară o carte, un studiu sau un articol, într-o țară de pe glob, despre viața și opera sa. Doresc numai să arăt cum este reflectată o sculptură din creația sa în aviația din Statele Unite ale Americii, respectiv fiecare pilot american, fie civil, fie militar, atunci când primește brevetul de pilot, are tipărit în interiorul brevetului imaginea unei păsări măiastre, iar ca insignă pentru rever primește o mică pasăre măiastră.

Mulți piloți, la început de drum, poate nici nu știu ce reprezintă acea insignă, dar, cu timpul, sunt sigur că află despre acea minune a lumii, a artelor și cine este autorul ei.

Un grup de gorjeni, în număr de aproape o sută, îmbarcați în două autocare și trei autoturisme, din care 45 de cadre didactice și studenți de la Universitatea "Constantin Brâncuși" dinTg. Jiu, au efectuat, în perioada 13-17 martie a.c., o excursie la Paris, unde s-a comemorat, la mormântul lui Brâncuși, din Cimitirul Montparnasse, printr-o slujbă de pomenire, cei 50 de ani de la moartea genialului sculptor. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți, împreună cu cei doi mitropoliți, adică Înalt Prea Sfințitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, venit special de la Craiova pentru acest moment comemorativ, și Înalt Prea Sfințitul Iosif, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, cu sediul la Paris, care a și organizat rânduielile liturgice atât la cimitir, cât și la Biserica Ortodoxă "Sfinții Voievozi Mihail și Gavril".

După slujba de la mormântul sculptorului, am vizitat mormântul dramaturgului Eugen Ionesco și mormântul filozofului Emil Cioran, apoi am mers și am vizitat sculptura în piatră, în original, numită "Sărutul", făcută în anul 1908, de Brâncuși, pe mormântul funerar al Tatianei Rachevski, o tânără poloneză care s-a sinucis din dragoste.

Trebuie apreciat faptul că din delegația română au făcut parte viceprimarul orașului Tg.Jiu, domnul Ioan Roman Bărbuți, decanul Facultății de Științe Juridice, domnul profesor Moise Bojincă, scriitori, critici de artă, brâncușologi și editori de reviste, precum și subsemnatul. Cu această ocazie, s-au distribuit gratuit cărți despre opera sculptorului, revista portal "Măiastra" și revista "Caietele Columna" care apar, trimestrial, în Gorj. Toți participanții au purtat un micuț steag al României, iar la rever câte o cocardă cu chipul lui Brâncuși, înconjurat de o panglică tricoloră. O slujbă de pomenire s-a ținut, așa cum aminteam, și la Biserica "Sfinții Voievozi Mihail și Gavril", unde paroh este preotul Constantin Târziu. La această slujbă au participat și enoriași români, în număr destul de mare, trăitori în Paris.

După slujbă, preotul Târziu, împreună cu enoriașii bisericii, a oferit tuturor românilor veniți din țară preparate de post, chiar în fața bisericii ortodoxe pariziene. Toate bucatele au fost, bineînțeles, udate cu țuică gorjenească și stinse, cum era și normal, cu vin franțuzesc. Apoi, grupurile de excursioniști au mers și au vizitat atelierul lui Brâncuși de la Centrul Pompidou. Aici, gazdă și doinitoare în taina brâncușilogiei ne-a fost doamna Doina Lemny, care este custodele casei și cercetătoarea vieții și operei artistului, dânsa locuind, așa cum se știe, la Paris.

O particularitate a atelierului Brâncuși este faptul că el poate fi vizitat numai la lumină naturală. În cazul nostru, orele de vizită au fost între 14.00 - 17.00, înlăuntrul atelierului se menține aceeași temperatură și aceeași umiditate pentru protejarea operelor originale, nu puține la număr, de acolo. Studierea operelor se face numai printr-un geam de sticlă destul de gros, care este de jur-împrejurul atelierului. Este păzit și securizat mai ceva ca Gioconda!

Atât am putut face noi, gorjenii, pentru comemorarea a 50 de ani de la trecerea în neființă a marelui sculptor, trecere în neființă doar, pentru că de murit nu a murit și nu va muri niciodată!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Angel Tîlvăr (PSD) - România reală;

Invit la microfon pe domnul senator Angel Tîlvăr, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se numește "România reală".

Criza politică instituțională și constituțională în care se zbate România a făcut ca întreaga clasă politică să fie angrenată într-un spectacol mediatic care începe să aibă din ce în ce mai puțină legătură cu problemele reale ale oamenilor.

Doamnelor și domnilor,

Discuțiile pe care le-am avut în această perioadă cu cetățenii din județul Vrancea ne-au arătat, fără drept de tăgadă, că prioritățile și problemele oamenilor nu sunt reprezentate câtuși de puțin de răfuieli și linșaje mediatice, de jocuri de culise, de aceste spectacole de lumini și umbre care nu se mai termină. Oamenii sunt preocupați de cu totul și cu totul alte probleme. Astfel, subfinanțarea sistemului sanitar, dar și lipsa medicilor de familie face ca, în acest moment, peste 8.000 de vrânceni să nu beneficieze de asistență medicală primară.

Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea este la un pas de colaps, din cauza lipsei personalului de specialitate și a mașinilor performante.

Conform declarațiilor conducerii acestei instituții, în această structură își desfășoară activitatea cinci medici, deși, potrivit normelor în vigoare, ar trebui să aibă încadrați 18 medici.

De asemenea, ar mai trebui angajați 39 de asistenți și tot atâția ambulanțieri.

Starea parcului auto este precară, aceasta ne mai reprezentând practic garanții în exploatare.

O altă problemă este reprezentată de faptul că suma alocată de CJAS Vrancea, în anul 2007, medicilor stomatologi este la limita subzistenței, fiecare primind aproximativ o mie de lei, în funcție de specializare.

Această situație a făcut ca medicii stomatologici să întocmească liste de așteptare foarte lungi pentru a asigura serviciile medicale persoanelor care plătesc asigurări și doresc să beneficieze de asistență medicală stomatologică gratuită.

Precizez că insuficiența fondurilor face ca, nici măcar rezolvarea urgențelor stomatologice, să nu mai poată fi asigurată. Bolnavii, în special, bătrânii, sunt nevoiți să se trezească cu noaptea în cap, pentru a se asigura că nu-și vor pierde programarea pentru a-și face un set de analize. Cu toate acestea, aceeași insuficiență a fondurilor face ca unii dintre ei, deși bolnavi cronici, să fie nevoiți să aștepte luni de zile pentru a beneficia de un set de analize gratuite.

Doamnelor și domnilor,

Din păcate, în România anului 2007, fiecare zi din viața unui pensionar nu reprezintă altceva decât un șir nesfârșit de umilințe. La pensiile de mizerie, la cozile la care trebuie să stea pentru a-și lua medicamentele strict necesare, se adaugă și chinul legat de obținerea unui bilet de tratament într-o stațiune balneoclimaterică. În acest an, numărul de bilete de tratament alocat pensionarilor din județul Vrancea este de 1.890.

Vreau să vă spun că, în județ, trăiesc aproximativ 90.000 de pensionari, iar, până în acest moment, doar, la Casa Județeană de Pensii, au fost înregistrate peste 2.000 de cereri.

Presa locală de astăzi, Monitorul de Vrancea, prezintă cazul zguduitor al unei pensionare de 63 de ani din Focșani care, cu o pensie de 150 lei, este nevoită să renunțe, când la mâncare, când la medicamente, pentru a putea supraviețui. Dar aceste suferințe nu o ajută cu nimic pentru a-și plăti datoriile de 800 de lei pe care le are la utilități. Aceasta este România reală.

Din păcate, pentru vrânceni, ziua de 1 aprilie, celebra zi a păcălelilor, a adus, dincolo de scumpirea energiei, și o creștere a prețului produselor de panificație, cu nu mai puțin de 40%. Producătorii susțin că abia acum prețurile reflectă toate cheltuielile aferente, inclusiv investițiile necesare, odată cu integrarea în Uniunea Europeană.

De asemenea, mii de agricultori vrânceni duc o existență aflată la limita subzistenței, pentru că lipsa unor politici coerente în domeniu, a unor forme eficiente de sprijin a micilor proprietari, îi pune pe aceștia în imposibilitatea de a-și lucra pământul.

Județul Vrancea a fost afectat în anii precedenți de inundații catastrofale ale căror efecte nu au putut fi îndepărtate nici până în prezent.

Din păcate, pentru comunitatea din care fac parte, nici începutul acestui an nu a fost benefic, din acest punct de vedere, pentru că ploile, care s-au abătut asupra județului, în intervalul 23-25 martie, au produs noi inundații, care au făcut pagube de aproape 46 milioane lei, cele mai mari fiind aduse drumurilor județene și comunale. Această sumă depășește cu mult puterea financiară a administrației județene.

Am făcut această trecere în revistă pentru a vă da seama de complexitatea și de multitudinea problemelor cu care se confruntă comunitatea vrânceană.

Înmulțiți aceste probleme cu numărul județelor țării și veți obține imaginea României reale, frământate de probleme economice și sociale, cu adevărat importante pentru cetățeni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ion Vărgău (PSD) - Nu alungați turiștii din Delta Dunării;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Ion Vărgău, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, domnule senator, dacă doriți să mai interveniți.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ion Vărgău:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că în această perioadă toată lumea se pregătește de vacanță, am să vă informez ce se întâmplă în Delta Dunării după vizita unor demnitari și ce sfaturi primesc localnicii.

Declarația politică se intitulează "Nu alungați turiștii din Delta Dunării".

Delta Dunării este o zonă importantă pentru județul Tulcea, și pentru întreaga țară, datorită potențialului turistic pe care îl oferă, dar și datorită bogăției peisagistice cu floră și faună variată, pentru care turiștii din toate colțurile lumii parcurg sute și mii de kilometri pentru a le admira. Nu numai turiștii a atras Delta Dunării, ci și un număr mare de investitori și operatori în turism care au încercat să exploateze acest potențial, astfel că acum Delta Dunării oferă condiții de cazare la standarde europene.

Normele europene în domeniul turismului prevăd însă și anumite reguli în ceea ce privește pachetul de servicii oferit de beneficiarii lor, pe de o parte, iar pe de altă parte una dintre condițiile impuse agenților economici se referă la colectarea și gestionarea deșeurilor menajere.

Evident, această condiție nu poate fi respectată doar de operatorii din turism, ci impune și o implicare a autorităților locale și centrale, în special, prin Ministerul Mediului care, în ultima perioadă nu a manifestat preocupare în ceea ce privește poluarea cu deșeuri menajere în Delta Dunării.

Nu există nici un program de promovare în rândul turiștilor, a Normelor privind protecția mediului, nu există locuri special amenajate pentru depozitarea și în aceste condiții, nu poți pretinde turistului să nu arunce resturile.

Ce ar trebui să facă? Să vină cu sacii de gunoi la Tulcea?

Iată ce declara mai marele Gărzii Naționale de Mediu, Silvian Ionescu, la o vizită în Deltă: "intenționăm să aplicăm sancțiuni maxime de până la 300 milioane lei, pentru ca turiștii să respecte natura. Vom merge chiar până la impunerea unor măsuri prin care cei care ajung în Deltă să fie obligați să lase la Tulcea saci cu deșeuri menajere".

Domnule șef al Gărzii de Mediu, de câte ori ați fost într-un stat european și ați fost obligați să vă colectați gunoiul menajer de pe perioada șederii pentru ca apoi să vă deplasați cu el zeci de kilometri până la cel mai apropiat oraș unde să-l depozitați?

Este inadmisibil să ceri asemenea lucruri, atât timp cât nu asiguri condițiile minime pentru desfășurarea unui turism civilizat. Este lăudabilă acțiunea organizată de Asociația "Salvați Dunărea și Delta" - Academia Cațavencu privind colectarea de deșeuri din Delta Dunării, care s-a desfășurat pe data de 20 martie, însă autoritățile responsabile de protecție a mediului ar trebui să se implice mai mult, astfel încât unul dintre cele mai frumoase colțuri din țară să nu mai arate ca o mare groapă de gunoi. Nu turiștii sunt vinovați, așa cum insinua Silvian Ionescu, sunt vinovați cei care gestionează această problemă pentru că știm cu toții, atunci când trăiești în condiții civilizate, nu ai încotro, te adaptezi civilizației.

Doresc să atrag atenția aspra faptului că sezonul turistic începe, autoritățile nu sunt pregătite să-și primească turiștii în condiții de mediu civilizate, iar lucrul cel mai grav care se poate întâmpla în județul Tulcea, este acela că turiștii vor opta pentru alte zone turistice, atrași fiind de civilizația altor state europene. Ar fi păcat să se întâmple acest lucru pentru că exploatarea potențialului turistic din Delta Dunării ar putea relansa economia județului Tulcea și, de aceea, acest aspect trebuie tratat cu mare seriozitate și responsabilitate de către autoritățile locale și centrale.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu (PSD) - Permanenta politică a faptului împlinit; oameni de cultură, defavorizați;

Îl consult și îl întreb pe domnul senator Adrian Păunescu dacă dorește să intervină?

 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Am cerut cuvântul!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt foarte încărcat de importanța și gravitatea momentului. Nu-mi plac demonizările de nici un fel! M-am săturat de abjecție și de judecări globaliste. Și nu salut momentul greu prin care trece comunitatea românească. Moment greu, pentru că nu este în folosul celor mulți ceea ce se întâmplă la vârf. Eu am pregătit ceea ce am de comunicat, printr-o idee, una unificatoare, așa cum am încercat să-mi fie propriu să mă exprim. Am venit la microfon, nu ca să-mi dau demisia din entități în care sunt cuprins, deocamdată nu am decis definitiv ce să fac eu ca persoană, am venit să-mi fac datoria până la capăt, până atunci când voi crede că trebuie să ies din orice fel de îndatorire formală față de apartenența politică sau de altă natură.

Acum, ca membru al Partidului Social Democrat, mă deranjează, mă umilește și cred că ne nedreptățește această permanentă politică a faptului împlinit, împotriva noastră. Se aruncă pe piață și se rumegă, de către cei care pot folosi, în deplină cunoștință de cauză, pentru ei înșiși, verbul "a rumega", sau se mestecă, de către cei care sunt dotați cu altceva, decât cu boturi, ideea că PSD este vinovat și că orice înfrățire, orice colaborare cu PSD ar fi un dezastru pentru cei ce le practică. De ce atâta nemernicie a etichetărilor nemeritate?

În ciuda faptului că am păreri personale și că uneori resimt dureros faptul că nu le pot exprima și nu le pot susține, ca ele să devină adevăruri obiective, trebuie, de pe poziția mea, să apăr acest partid și numeros, și credibil, și câștigător al alegerilor din 2004. E, oare, naiv acest popor? Chiar nu contează democrația?

Legenda negativă ne însoțește nedrept! Nimeni nu este altfel în viața politică românească. Îngerii sunt în altă parte, iar demonii (atâția câți există) sunt (din nefericire pentru noi), risipiți peste tot, în tot eșichierul politic și poartă câteodată haine de îngeri. Nu este PSD lagărul îngerilor! Nu este PSD, însă, în nici un caz lagărul demonilor, ba, chiar, alții sunt demonii. Și, între timp, PSD a avut o guvernare serioasă, rodnică și, în ciuda a ce spune chiar premierul actual, că dacă nu venea dumnealui la putere, riscam intrarea în Europa, adevărul nostru este că intrarea în Europa ni se datorează și nouă, nouă, în primul rând, dar se datorează, într-o măsură mai mare sau mai mică, tuturor forțelor politice care au fost sau nu, la guvernare, inclusiv Partidului România Mare, inclusiv Partidului Conservator, inclusiv Partidului Democrat, inclusiv Partidului Național Liberal, inclusiv celor care au fost organizați în partide și s-au risipit între timp. Dar este inadmisibil să te afli în fața istoriei și să minți ordinar, să spui că nu ne primea Europa, dacă mai era PSD la guvernare. Va să zică, de-aia s-a fraudat voința majoritară, ca să intrăm în Europa?

Am aflat, de curând, că Adrian Năstase a fost invitatul personal al lui Genscher și al altor zece miniștri de externe istorici ai Europei semnificative, pentru că a fost un remarcabil prim-ministru și pentru că a fost un bun ministru de externe, în ciuda erorilor, poate, unele, inerente, pe care le-a făcut, și pe care eu am fost printre primii care le-au criticat. Dar globalismul acesta negativ, contra lui Adrian Năstase și a guvernului său, este stupid, se creează prin vehicularea a tot felul de minciuni, a tot felul de mizerii, pe care oamenii - inițial - nu au de unde să le înțeleagă, pentru că nu se duc ei în Europa să întrebe, din parlamentar în parlamentar, cine este de părerea asta și cine nu? Se creează o politică a faptului împlinit mincinoasă.

Iată, o politică a faptului împlinit s-a creat într-o localitate (și aici aș vrea să înțelegeți că mă găsesc după momentul (și la trei zile după o conferință de presă) în care am declarat opinia mea despre activitatea fertilă de ministru de interne a lui Vasile Blaga. Cred că, atunci când îl analizăm, cu bunele și relele lui, trebuie să fim atenți să nu facem ce s-a făcut cu ministrul nostru de interne Ioan Rus, cu ministrul de interne Marian Săniuță, sau cu alți miniștri social democrați, care au fost murdăriți pe nedrept, așa că am afirmat acest punct de vedere, care nu este neapărat popular la ora de față, și pe care îl mențin, și aici, în fața Senatului. Dar să vedeți dumneavoastră ce este de făcut în situația pe care v-o aduc la cunoștință.

Autoritățile s-au dus, la sesizarea unor oameni din Moara Vlăsiei, județul Ilfov, au cercetat și au constatat, prin anchete severe și obiective, că 280 de cetățeni din Moara Vlăsiei nu-și recunosc a doua serie de semnături pe lista de prezență la votul privind candidaturile prezidențiale. Așadar, oamenii au votat unde au votat, au semnat când au primit buletinele de vot, au votat cum au știut ei, iar alături, în circumscripție, în mod samavolnic, 280 dintre ei au fost semnați în fals și voturile - false și ele - au mers în urnă. Pentru cine?

Ce mă surprinde este, nu neapărat că se confirmă avertismentul, astăzi nu se mai știe împotriva cui, al președintelui actual. Se pare că a avut dreptate. Mă tem să nu fi avut dreptate chiar împotriva dumnealui! Poate a avut dreptate împotriva noastră. Dar de ce nu apar în public, așa cum se cuvine, cu toată transparența, rezultatele acelei anchete? Ancheta este finalizată și țăranii, care sunt indignați că au fost semnați de două ori, întreabă de ce s-a comis această fărădelege. Asta - la Moara Vlăsiei, nu în Codrul Vlăsiei! Păi, dacă este așa, înseamnă că trebuie să fim atenți și să cercetăm foarte multe alte situații, care pot avea același diagnostic: politica faptului împlinit. Hoții sunt acoperiți. Cine din Moara Vlăsiei, dar cine de deasupra Morii Vlăsiei, ce morar-șef, ce morar prezidențial sau candidat la Președinție, au hotărât așa ceva? Cum vine asta? Și de ce nu se merge mai departe? De ce se tace ticălos? Ce fac autoritățile de resort?

O chestiune de politică a faptului împlinit este și ceea ce se pare că s-a hotărât la nivelul Birourilor Permanente ale Senatului, și anume, ca unii dintre cei care vor face parte din noul Guvern sau din ceea ce se propune a fi noul Guvern să nu fie audiați în comisii, pentru că au făcut parte și din vechiul Guvern. Bine, dar de unde se știe care a fost prestația lor? Iarăși demonizăm pe unii, miniștrii PD. Că miniștrii PNL au fost toți buni și, deci, merg în noul Guvern, fără să fie analizați în comisii. Dar nu este normal! Ce legitimitate vor avea ei? Cine răspunde, totuși, de această batjocură?

Este o încălcare gravă a Legii, a Constituției și eu nu pot tolera așa ceva! Cer de la tribuna Senatului ca domnul Marko Bela și domnul Adrian Iorgulescu să fie audiați în comisiile de specialitate, conform Constituției și legilor țării. Repet, domnul Adrian Iorgulescu nu a fost audiat niciodată în comisie, a fost numit de primul-ministru și aprobat de președinte. Ocolește și acum Parlamentul? Este cazul să vedem ce are dumnealui de spus, să vedem ce a făcut, ce ar putea face. Că e ușor să dai castele, care nu sunt ale tale. De altfel, omul putea să forțeze schimbul de castele între ele, Palatul din Victoriei, cu Palatul din Cotroceni, dacă avea damblaua asta, dar dorim să știm și noi despre ce este vorba și cine e dl Iorgulescu A.

Sunt, cu hotărâre, împotriva demonizării oricui și a angelizării nemeritate a unora. Așteptăm răspunsul Birourilor Permanente. Nu este acceptabil. Aș lua cuvântul în plenul cel mare, dacă lucrurile vor rămâne așa! Dar va fi timp și pentru adevăr? Eu voi merge cu partidul meu, până atunci când voi hotărî că altul este drumul meu în viitor. Merg până la capăt cu partidul meu! Liderii noștri au hotărât că trebuie să se creeze un Guvern pentru țară, deși am și în această privință păreri și îndoieli, merg până la capăt, dar nu pot să tac, nu pot să nu-mi pun probleme, nu pot să nu-mi fac datoria.

Am mai spus-o, eu nu am intrat în Partidul Social Democrat, ca soldat credincios, ci ca ofițer conștient. Eu nu sunt un nimeni și nimeni să nu se șteargă cu mine nici măcar la frunte. Politica faptului împlinit este o ciornă de dictatură penibilă. (Replică neinteligibilă din sală.) Tocmai spuneați ceva fără să aveți cuvântul, domnule coleg, și mă tem că râdeți, fără merit personal, de fruntea mea.

Din sală: Priveați către mine.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Privesc spre plen. Mă uitam la dumneavoastră? Nu, aveți mania persecuției, dacă îmi permiteți. "Hm, hm, hm!" Da, aici se zice "hm" nu "ha, ha, ha", à la Cotroceni. A fost un "hm, hm, hm" intermediar și iertător.

Politică a faptului împlinit este ce se întâmplă în Kosovo: întâi se rupe Iugoslavia, după aceea se invadează Kosovo, se golește etnic provincia, după aceea sunt aruncați sârbii, după aceea se negociază ceva între independență și suveranitate condiționată. Să ne temem de așa ceva! Să fim vigilenți, în primul rând, cu ce fac unii dintre cetățenii români și, în primul rând, cu ce fac unii lideri, cum este domnul Marko Bela, care este viceprim-ministru în Guvernul unei țări căreia nu-i respectă Constituția.

Nu este posibil să ni se ceară în public să ajungem la concluzia că unitatea națională, statul unitar sunt niște zdrențe colorate și noi să tăcem și să votăm ca niște mecanisme hodorogite.

Am fost, sâmbătă, la Gherla, unde reprezentanții refugiaților și persecutaților etnic-români din toate provinciile românești și, în primul rând, din Ardealul ocupat după 1940 și însângerat la Ip, la Tresnea, la Moisei, la Sucutard și în alte locuri, s-au adunat să-și ceară drepturile, și drepturile lor, unele, sunt transcrise în legi și nerespectate.

Voi vorbi despre asta cu proxima ocazie, pentru că acum, din păcate, atenția este concentrată pe cu totul alte probleme decât cele locale, dar ele nu sunt niște simple probleme locale, ele sunt niște probleme grave ale unor oameni, pe care istoria i-a călcat în picioare, i-a batjocorit și, din păcate, astăzi, când ar fi vremea să le facem dreptate, nu știm s-o facem și îi lăsăm pe unii nemernici să îi batjocorească în continuare.

Aș vrea, doamnelor și domnilor senatori, să vă spun că politica faptului împlinit este ceea ce se întâmplă cu mari oameni de cultură. Am mai spus o dată aici și cer dreptate din partea unor autorități care nu se sesizează, ci fac, mai degrabă, politic proprie, decât politica dreptății pentru oameni. Am mai spus: Dan Iordăchescu, marele cântăreț, care a dus faima României, este dat afară din casă; valorosul scriitor George Bălăiță este dat afară din casă; scriitorul vârstnic, dramaturgul excepțional care a fost și este Paul Everac, este dat afară din casă. Așteptăm să moară și ei de inimă rea, cum a murit George Constantin? Până când? Și care este reacția noastră față de acestea toate?

Politica faptului împlinit este și ceea ce se încearcă în Insula Șerpilor, unde guvernatorul de la Odesa dorește să-și facă reședința. Poate îl mușcă vreun șarpe boa de mandat...

Și iarăși, nu contează că la Haga se discută toată această problemă. Fapt împlinit înseamnă că acela care are putere mai multă, bani mai mulți, folosește toate mijloacele, inclusiv cele ilegale, acela are dreptate. Și dacă nu are dreptate, nu se dă dreptate celui care are și se continuă acest armistițiu stupid între călăi și alți călăi, de dincolo de puterile noastre.

Închei în câteva clipe, mulțumindu-vă pentru răbdare și aducându-vă aminte că politica faptului împlinit este ceea ce se întâmplă și în China, unde statul a avut inspirația de a apăra proprietatea privată.

Propun autorităților în drept să convoace, la DNA, statul chinez, pentru că, dacă statul chinez apără proprietatea privată, din perspectiva sa de stat comunist, înseamnă că și noi trebuie să ne aducem aminte de respectul pe care îl datorăm și neapărat săracilor, dar nu împotriva celor care s-au îmbogățit cinstit.

Aș vrea să vă spun cu tristețe că viața îmi reconfirmă una dintre intuițiile pe care le-am avut și le-am transcris cândva: "În conflictul etern dintre lup și câine, singura pisică vinovată este șoarecele". (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Aurel Gabriel Simionescu (PSD) - Situația militarilor angajați pe bază de contract.

Stimate colege și stimați colegi,

Vă invit să vă ocupați locurile.

Îl rog pe domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, să prezinte secretariatului declarația politică, întrucât timpul alocat acestei părți din programul nostru a expirat.

 

Domnul Aurel Gabriel Simionescu:

Doresc să aduc în fața dumneavoastră o problemă deosebită și extrem de presantă pentru mulți dintre cetățenii României, care își desfășoară activitatea într-un domeniu extrem de important, dar, în același timp, extrem de sensibil, cel al apărării naționale și al militarilor angajați pe bază de contract.

Concret, statutul, potrivit căruia își desfășoară aceștia activitatea, respectiv, Legea nr.384/2006, provoacă o serie întreagă de nemulțumiri, cei care au acest statut apreciindu-l ca pe o mare dezamăgire.

Astfel, acestor oameni, care au depus jurământul militar, au participat la misiuni, aplicații, intervenții, la dezastre, calamități naturale etc., purtând haina militară, inclusiv în operațiuni internaționale, nu li se recunoaște nici măcar elementarul lucru, acela că sunt militari.

Reamintim că, în conformitate cu Legea de funcționare și organizare a Ministerului Apărării, acesta este format din personal militar și civil, diferențierea făcându-se prin salariu, grade și funcții.

De asemenea, reamintim că, în calitate de personal civil angajat pe bază de contract, cei ce și-au desfășurat activitatea în acest domeniu au fost apreciați cu calificative bune, au primit diplome și medalii, în cadrul misiunilor internaționale etc.

În aceste condiții, în momentul de față, principala problemă, cu care se confruntă militarii angajați pe bază de contract, este aceea că sunt în situația de a se pensiona la 40 de ani, în loc de 45 de ani. Unii dintre ei au deja peste 40 de ani și sunt în situația ca, în 30-50 de zile, să părăsească sistemul. Mulți dintre aceștia au datorii, copii la facultate, cheltuieli personale, pe care le-au angajat știind că vor fi în serviciu militar până la 45 de ani.

De aceea, se cere o urgentă analiză a prevederilor legale în domeniu, revenirea la vârsta de 45 de ani și, apoi, la o serie de modificări ale legislației, care să îi așeze pe acești salariați la același nivel de drepturi și îndatoriri, la terminarea serviciului, cu personalul militar, așa cum sunt în perioada activă. Dar, repet, primul lucru care trebuie să se întâmple este acela de a reveni la vârsta de pensionare de 45 de ani, pentru că nu putem schimba regulile jocului în timpul jocului, mai ales când este vorba de soarta unor oameni.

Dați-mi voie să-mi exprim speranța că schimbările de la conducerea Ministerului Apărării vor fi de bun augur pentru militarii angajați pe bază de contract.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 20 october 2014, 15:59
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro