Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 10-04-2007

Ședința Camerei Deputaților din 10 aprilie 2007

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Filip Georgescu

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

  Filip Georgescu - referire la situația din Irak, țara în care războiul continuă și astăzi;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De patru ani încheiați, Irakul a devenit iadul pe pământ. Tragedia irakiană a întrecut, prin proporții și gravitate, toate conflictele declanșate de SUA, după cel de-al doilea război mondial, sub pretextul luptei împotriva comunismului, a războiului rece, a terorismului, ori pentru "democratizarea" țărilor care nu agreau politica expansionistă, de superputere, a Americii. Atacurile acestea s-au soldat, în mai toate cazurile, cu rezultate contrare celor scontate. Invadată cu mai bine de 50 de ani în urmă, Coreea de Nord nu numai că n-a fost eliberată de ideile ciuce și de bolșevism, dar este capabilă să se înarmeze nuclear prin propriile-i forțe. Vietnamul de Nord n-a fost scos nici el din mrejele comunismului, ci, dimpotrivă, țara s-a reîntregit sub sigla secerei și ciocanului. La rândul său, Irakul a fost victima acelorași mașinațiuni nefaste urzite peste Ocean. Invocând existența în Irak a unor arme de exterminare în masă, precum și sutele de crime săvârșite de Saddam Husein, SUA au declanșat, fără acordul Consiliului de Securitate, un atac nimicitor asupra Bagdadului, iar după două luni, armata irakiană capitula. Saddam a fost și el capturat și apoi spânzurat. Nici până astăzi, armele periculoase din Irak n-au fost găsite, fiindcă ele n-au existat. Însuși George Bush a afirmat că, în această privință, a fost dezinformat de directorul CIA. O minciună care a distrus destinul unui popor!

Cu toate acestea, războiul continuă și astăzi, fiindcă țelul urmărit de președintele George Bush și de echipa sa de la Casa Albă și Pentagon este acela de a pune mâna pe bogatele resurse de țiței ale Irakului. După patru ani, victoria SUA în Irak echivalează cu o catastrofă. Americanii au pierdut 3300 de militari, iar câteva zeci de mii au fost răniți, mulți dintre ei "defilând", prin așezările natale, în proteze, cârje ori bastoane.

În același timp, autoritățile de la Washington au cheltuit câteva sute de miliarde de dolari și cer pentru viitor bugete militare sporite și efective armate mai mari. Ca atare, tot mai mulți congresmeni, nu numai democrați, generali, dar și americanii de rând cer să se pună capăt războiului din Irak. În ultimele săptămâni, în SUA, la Washington, San Francisco și Los Angeles, dar și în alte țări precum Spania, Grecia, Turcia, Malaysia, sute de mii de oameni au protestat pe străzi cerând retragerea armatei americane din Irak.

Unii comentatori consideră agresiunea asupra Irakului drept un război terorist. Expertul britanic în problemele Irakului, care își desfășoară activitatea la Universitatea Queen Mary din Londra, Tony Dodge, făcea recent următoarea remarcă: "Irakul este, practic, un stat eșuat, care se confruntă cu un vid imens în materie de securitate de care au profitat milițiile, infractorii și insurgenții. În următorii șase sau șapte ani, războiul civil se va înrăutăți, în timp ce sprijinul opiniei publice americane se va diminua și va tinde să dispară".

Președintele George Bush refuză să-și retragă trupele din Irak, mergând în pustiu după o democratizare iluzorie. Din păcate, pe aceeași linie rigidă și riscantă se situează și șeful statului nostru. Nu numai că refuză să discute problema retragerii batalionului românesc din Irak, dar pretinde că nu i s-a prezentat o asemenea propunere, că n-a fost elaborat un plan al acestei operațiuni. "Nu ne putem retrage, subliniază președintele Traian Băsescu, pentru că nu ne-am îndeplinit angajamentele și că stingerea luminii în Irak, cu orice preț, e o chestie de onoare, iar cine nu înțelege onoarea, nu înțelege armata". Dar ce onoare trebuie să respecte românii în problema Irakului? Onoarea de a-și trimite militarii care să le asigure condiții optime șiiților și suniților de a se masacra reciproc? Vrea președintele Băsescu să-și înscrie numele alături de George Bush, Tony Blair și alți lideri care au patronat tragedia irakiană?

Vă mulțumesc pentru atenție.