Ion Stan
Ion Stan
Ședința Camerei Deputaților din 8 mai 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.69/18-05-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 08-05-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 mai 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.38 Ion Stan - "Criza politică instituțională din România nu trebuie să implice serviciile de informații și securitatea în răfuiala politică a președintelui suspendat cu Parlamentul României";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ion Stan:

"Criza politico-instituțională din România nu trebuie să implice serviciile de informații și securitate în răfuiala politică a președintelui suspendat cu Parlamentul României"

Doamnelor și domnilor deputați,

Forțe politice, fără identitate ideologică democratică și fără legătură cu istoria și tradițiile sănătoase ale vieții politice naționale, și aventurieri politici care au înșelat speranțele națiunii au aruncat țara într-o criză politico-instituțională profundă, servind astfel interese ale inamicilor tradiționali ai României, al căror scop este dintotdeauna eliminarea din contextul geo-politic al Eurasiei a acestei mari insule a latinității aflate în permanentă nevoie de legături vitale cu centrele civilizației europene.

Opinia publică internă și internațională este și va fi în perioada care urmează supusă unei permanente și asidue agresiuni informaționale, cu scop de intoxicare și manipulare pentru a se crea României o imagine de țară instabilă politic, cotropită de corupție, prost guvernată, cu instituții de putere marionete ale oligarhiei criminale, cu o presă și o societate civilă aservite, ori de câte ori îi critică pe cei care și-au adjudecat, cu de la sine putere, monopolul tuturor adevărurilor.

Criza politică instituțională din România, evaluată și coroborată în contextul evoluțiilor politice din Ucraina, Moldova - Transnistria, Regiunea Mării Negre, precum și din arealul Balcanilor de Vest este mai mult decât ceea ce aparent a devenit vizibil în urma escaladării tensiunilor politice interne până la momentul suspendării de către Parlament a Președintelui României.

România se află, în acest moment, într-o gravă și complexă criză de securitate națională, rezultat al lipsei unei strategii adecvate de securitate și politică externă și a unor acte și gesturi politice iresponsabile, ai căror autori, dacă nu au premeditat, nu au avut capacitatea de a discerne între ignoranță, prostie și înaltă trădare.

Președintele suspendat al României și-a început mandatul cu o mare diversiune, prin care a încercat, și în bună măsură a reușit, să-și apropie serviciile naționale de informații pentru securitate și structurile de forță ale statului, pentru ca într-un final să le decredibilizeze și să le compromită prin acreditarea totalei obediențe a acestora față de persoana sa. Dar până la acest final, Traian Băsescu, ca protector al structurilor speciale, le-a implicat adânc în resorturile ambițiilor sale politice, folosindu-se de informațiile la care era sau nu îndrituit legal în scopul consolidării, indiferent de risc și preț, a propriei poziții de putere și a partidului din care s-a revendicat și, bineînțeles, pentru reprimarea, inclusiv pe calea înscenărilor judiciare, a adversarilor politici. El are nevoie de putere și de cea mai înaltă demnitate publică pentru a se apăra de forța legii pentru grave crime de subminare economică.

Marile promisiuni pe care Traian Băsescu le-a făcut serviciilor de informații, dar mai cu seamă angajamentele sale privind promovarea, consolidarea și apărarea securității națiunii române în mediul strategic al vecinătății imediate și apropiate, nu au fost, nici pe departe, îndeplinite.

Pe plan intern, sub aspect doctrinar-conceptual și legislativ, sistemul de securitate națională este dereglementat, fiindcă instrumentele juridice adoptate la începutul anilor 90 obliga, în mod practic, autoritățile informative de securitate, apărare, siguranță și ordine publică de a acționa în afara comandamentelor și realităților social-politice cuantificate juridic, post-aderare la N.A.T.O. și post-integrare în Uniunea Europeană.

Pe plan extern, României îi lipsește o politică și o strategie de securitate națională viabilă, precum și o diplomație responsabilă și activă. Consecința acestui mod de asumare a destinelor naționale sunt acelea ca relațiile post-aderare cu Uniunea Europeană ne-au surprins total nepregătiți, iar legăturile bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt la limita subzistenței.

Politica externă și de securitate pe spațiul estic a înregistrat eșec după eșec: raporturile cu Rusia fiind aproape înghețate, inițiativa românească a cooperării în Regiunea Mării Negre a falimentat, relațiile cu Ucraina s-au degradat periculos, iar cele cu Republica Moldova, urmare a unor orientări oportunist-provocatoare, nu numai că ne-au adus o ostilitate crescută, dar servește, se pare, foarte bine scenariilor geo-politice dăunătoare celor opt milioane de congeneri din afara granițelor, a căror identitate etnic-românească este supusă nesfârșitelor agresiuni.

Profitându-se de fundalul interminabilelor tensiuni și conflicte politice interne, în care au fost implicate și instituții fundamentale garante ale statalității naționale, inamicilor Constituției României li s-au oferit suficiente dovezi de slăbiciune a autorităților, pentru a putea progresa, pas cu pas, pe calea realizării obiectivelor neorevizionismului și panslavismului în noul context politic european.

În tot acest timp, autoritățile legitime ale statului român în loc să fie lăsate să vegheze la prezentul și viitorul destinelor naționale, au fost deturnate de la datoriile lor constituționale și întoarse - premeditat și diversionist - în trecut, în numele unei așa-zise curățenii morale, în realitate o formă perversă de resuscitare a resorturilor de putere ale trecutului, prin care o așa-zis nouă clasă politică, în lipsa propriei identități, și-a căutat rețelele de succes în arhivele securității.

Bătălia pentru controlul dosarelor s-a transformat apoi în bătălia pentru controlul serviciilor, armatei, internelor, ministerului public și ansamblului sistemului securității naționale, cu întreg cortegiul de consecințe cunoscute.

Democrația își are propriile paradoxuri și contradicții. Nu poți avea, în aceeași măsură, un Parlament și un Guvern democratic, adică larg reprezentative, dar care să realizeze și consensul necesar bunei funcționări. Nu poți, în același timp, să guvernezi bucurându-te de legitimitatea susținerii populare, dar să fii și eficient economic, fără a deveni populist. Nu poți, concomitent, să promovezi o competiție a politicienilor jucători fără a nu risca stabilitatea politică, pacea și securitatea socială, iar între destabilizarea acestora și generarea pericolelor mortale pentru democrație și ordine constituțională pe care dumneavoastră, combatanții din prima linie a apărării națiunii, trebuie să o garantați, granița este pe cât de fragilă, pe atât de imperceptibilă.

Recursul, în secolul XXI, la mijloacele politice stradale, sub sloganul demagogic al așa-zisei "întoarceri la popor" nu poate decât să ne aducă aminte de tragicele circumstanțe în care popoarelor le-a fost uzurpată puterea de către Mussolini, Hitler, Stalin și alți mari dictatori.

Parlamentul României, în pofida neîmplinirilor sale și a spiritului politicianist de care, inevitabil, mai este marcat, nu este alcătuit din aventurieri politici, nu este "o șandrama în moarte clinică", ci este forumul de întâlnire a cetățenilor responsabili care au fost mandatați cu greutatea și importanța răspunderii de a constitui "organul reprezentativ suprem al poporului român și unica putere legiuitoare a țării".

Cine ignoră autoritatea supremă a puterii poporului și pune adevărul său personal deasupra adevărului și a dreptății legiuitorului național, nu are nici legitimitatea juridică și nici suportul moral de "a se întoarce la popor".

Un referendum nu este o campanie electorală. Pe cale de consecință, nu ar fi normal, nici legal, să ne aștepte 30 de zile de apostolat al cetățeanului Traian Băsescu pentru a-și continua atacurile la adresa instituțiilor legitime ale puterii - Parlamentul și Guvernul - cu care s-a aflat într-o permanentă incapacitate de comunicare și coabitare politică.

Firesc este să urmeze 30 de zile de reflecție și corectă informare a națiunii, în legătură cu faptele anticonstituționale pentru care a fost suspendat din funcția de președinte al României Traian Băsescu. Alegătorii chemați la referendum trebuie lăsați să delibereze fără a fi agresați informațional prin tot felul de persuasiuni propagandistice emoționale asupra a ceea ce ar urma dacă Traian Băsescu ar fi repus în funcția de președinte al României.

Dragi compatrioți aflați în serviciul securității naționale a României,

Actuala criză politico-instituțională din România vă legitimează, o dată în plus, subordonarea voastră exclusiv voinței poporului, pentru garantarea suveranității, independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale (Constituția României, art. 118 alin. (1) și (3).

În actuala conjunctură, toate părțile implicate în criza politică din România mizează, desigur în măsuri diferite, atât pe concursul din partea acelor responsabili ai autorităților informative, numiți ca urmare a deciziilor politice, dar și pe contribuțiile unor membri ai personalului operativ care, din varii motive, dau interpretări personale îndatoririlor legale de abținere de a nu fi folosiți în scopuri politice (Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, art. 26), ori de a "(...) nu întreprinde nici o acțiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepția acelor acțiuni ale acestora care contravin siguranței naționale." (Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, art. 36).

Sunt mai mult decât ilustrative interpretările pe care mediul politic și presa - ca putere a societății civile - le-au dat incapacității de abținere, neutralitate și echidistanță politică ale prim-adjunctului directorului Serviciului Român de Informații, demascat public ca fiind suspect de implicare în ecuația cu mai multe necunoscute a presiunilor care ar fi fost exercitate de președintele suspendat asupra Curții Constituționale.

O asemenea ingerință și, respectiv, aservire politică a unui înalt demnitar public din conducerea principalului serviciu național de informații nu trebuia să fie posibilă dacă se respectau cerințele legii. În structurile militare - S.R.I. fiind încă o structură militară - este interzisă executarea ordinelor ilegale, iar care refuză să se conformeze este absolvit de răspundere. (Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.) De asemenea, oricine inițiază, transmite ori execută măsuri de obținere abuzivă ori ilegală a informațiilor care lezează drepturile și libertățile fundamentale, viața particulară, onoarea sau reputația persoanelor, ori produce astfel de consecințe prin aplicarea abuzivă a măsurilor de prevenire a amenințărilor este supus răspunderilor și sancțiunilor prevăzute de lege (Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, art. 16).

Există, așadar, suficiente prevederi legale care vor apăra de așa-zisa "lege a ordinului", care să vă susțină independența profesională față de orice fel de ingerințe, presiuni ori amenințări.

Ne adresăm conducerii și ofițerilor Serviciului de Informații Externe pentru a reitera îndatorirea lor supremă de a veghea asupra riscurilor și amenințărilor din afara țării, care pot viza, specula și exploata vulnerabilitățile politice interne ale României în actuala conjunctură. De asemenea, cerem să fie reconsiderate și eliminate toate elementele de obediență pe care serviciul le-a avut și le mai are față de Traian Băsescu, a cărui apartenență la sistemul de informații și contrainformații externe înainte de 1990 este de largă notorietate internațională.

Nu sunt puține statele ai căror președinți au provenit, exclusiv, din sistemul securității, dar trebuie observat și precizat că faptul în sine nu a fost trecut sub tăcere și nici nu a fost negat, așa cum a procedat Traian Băsescu, ceea ce dovedește adevărata măsură a respectului său față de sistemul care l-a propulsat în cea mai înaltă demnitate politică, respectiv trădarea.

Comisia specială de control parlamentar asupra activității Serviciului de Informații Externe va trebui să-și reconsidere exercitarea competențelor, astfel încât să se elibereze de stresul complexului prezidențial Traian Băsescu.

Ne adresăm personalului devotat și loial, permanent la datorie al Serviciului Român de Informații pentru a-i itera răspunderile care-i revin pentru apărarea ordinii constituționale, prin obținerea și furnizarea promptă a informațiilor obiective și imparțiale prin care să se prevină extremismul și violența politică, răspândirea de informații false, dezinformarea opiniei publice și a corpului electoral în direcții periculoase pentru existența societății democratice, a pluripartidismului și normalei funcționări a instituțiilor legitime de putere ale statului.

Ne adresăm personalului Direcției Generale de Informații și Protecție Internă și a celorlalte structuri operative din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru a-i itera necesitatea de interes național ca această structură informativă departamentală, care s-a încercat a fi transformată, urmare atât a unei comenzi politice, dar și a unor interese de altă natură, într-un nou serviciu de securitate internă, să se rezume la îndeplinirea strictă a atribuțiilor prevăzute de legile statului român și nu la executarea ordinelor abuzive ori ilegale.

Ne adresăm conducerii și personalului Direcției Generale de Informații a Apărării pentru a reitera să valorifice învățămintele încercărilor anterioare de politizare a armatei române și să sancționeze, prin informații corecte, imparțiale și obiective, furnizate factorilor de decizie prevăzuți de lege, orice încercare de implicare a armatei în complicarea situației politice interne. Având în vedere că implicarea structurii de siguranță militară în peisajul politic intern a fost de notorietate, solicităm adevăraților profesioniști ai informațiilor militare să se dezică de tot ce înseamnă, în actuala percepție publică, eticheta de "poliție politică militară, incontrolabilă, omnipotentă și omniprezentă în viața socialo-politică, iar mai nou și în cea economică a României".

Ne adresăm personalului și conducerii Direcției pentru Prevenirea Criminalității în Mediul Penitenciar cu cerința de a se elibera de tot ceea ce fostul ministru al justiției a exercitat asupra structurilor predecesoare și a pune în circuitul informațional legal toate semnalările privind legăturile mediului interlop din penitenciare cu afacerile, politica, justiția, serviciile de informații ori cu administrația publică și funcționarii acestora.

Dorim să credem că profesioniștii Serviciului de Telecomunicații Speciale vor demonstra, în acest moment critic, devotamentul și loialitatea la care s-au angajat sub jurământ și să le pună, exclusiv, în slujba națiunii române. Corupția, abuzurile și ilegalitățile care au fost asociate în timp Serviciului de Telecomunicații Speciale obligă actuala conducere să reflecteze inclusiv asupra considerentelor pentru care o parte a clasei politice dorește desființarea Serviciului și punerea sa sub un protectorat politic. A pune confidențialitatea comunicațiilor speciale sub control politic de partid sau extern este inadmisibil, deoarece ar constitui o vulnerabilitate dintre cele mai grave pentru securitatea națională.

Ne adresăm Serviciului de Protecție și Pază cu cerința de a acționa după o concepție de activitate strict adecvată misiunilor efectiv de îndeplinit, stopându-se orice tentativă de angajare în acțiuni care pot căpăta valențe de poliție politică. Jandarmizarea Serviciului de Protecție și Pază exprimă fără echivoc ceea ce a înțeles și a dorit să facă președintele suspendat Traian Băsescu dintr-o structură de elită a sistemului securității naționale.

Observăm și reiterăm că serviciile de informații și securitate au avut în momentele hotărâtoare ale istoriei naționale capacitatea de a discerne și a nu se lăsa antrenate în vendete și răfuieli politice. Consecințele implicării structurilor speciale ale statului în lupta politică dusă de Traian Băsescu împotriva adversarilor săi, dar și a instituțiilor fundamentale ale statului sunt greu, dar nu imposibil de surmontat. Momentul pe care îl traversăm este unul favorabil afirmării probității profesionale, al echidistanței și neutralității politice de care sistemul securității naționale, în ansamblul său, trebuie să dea dovadă în situații de criză.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 25 august 2019, 0:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro