Ion Stan
Ion Stan
Ședința Camerei Deputaților din 8 mai 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.69/18-05-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 08-05-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 mai 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.41 Ion Stan - declarație politică în legătură cu Raportul privind activitatea desfășurată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2006, care confirmă blocajul și deriva anticonstituțională a sistemului de securitate;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ion Stan:

Declarație politică în legătură cu raportul privind activitatea desfășurată de Consiliu Suprem de Apărare a Țării în anul 2006, care confirmă blocajul și deriva anticonstituțională a sistemului național de securitate

Ideile politice ale comandantului suspendat Traian Băsescu și experiența acumulată în decursul mandatului țin loc de Constituție și lege în adoptarea hotărârilor C.S.A.T.

Potrivit Raportului, Consiliul Suprem de Apărare a Țării aprobă legile, substituindu-se puterii legiuitoare, iar blocajul provocat procesului de reformare legislativ-instituțională a domeniului securității naționale este calificat drept o contribuție la clarificarea conceptelor fundamentale în materie, în timp ce realitatea confirmă intențiile de manipulare terminologică având ca scop interpretarea și aplicarea legii după liberul arbitru al deținătorilor privilegiați ai puterii. Nu reprezentanții serviciilor au propus legi confuze și lipsite de previzibilitate. Maltratarea proiectelor a fost impusă de înalții consilieri ai Administrației Prezidențiale. Ei încearcă acum să obțină girul parlamentar pentru gravele aberații conceptuale introduse în proiecte, păstrate și accentuate în variantele Guvernului, asumate de P.N.L.

În încercările de a nu mai repeta gafele din raportul de activitate pe anul 2005, în raportul pe anul 2006 sunt deschise noi abordări nu numai incompetente, dar și ilustrative pentru lipsa de respect pentru Parlament, prin neglijențele crase în structurarea conținutului și redactarea raportului, care descalifică C.S.A.T.-ul și pe președintele acestuia.

Adoptarea Raportului de către Parlament ar legitima o concepție profund dăunătoare privind securitatea națională, precum și abuzurile, ilegalitățile și autoritarismul antidemocratic, care sunt încurajate sub această Cupolă Sacră Coroana Unită a Securității Naționale, în care s-a transformat Consiliul Suprem de Apărare a Țării prezidat de Traian Băsescu.

Declarațiile de război corupției se dovedesc a fi doar fumigene de acoperire a noilor mari corupți din zona partidului care și-a ars arhivele compromițătoare după trecerea în opoziție. S-au distrus mii de documente secrete despre opoziție, dar și despre foștii aliați, furnizate de persoane din structuri de informații care și-au pătat onoarea, încălcându-și îndatoririle de neutralitate și neaservire politică, precum și dovezi privind finanțarea ilegală a partidului, subvenționarea atacurilor din presă împotriva adversarilor politici și a dezinformării populației, racolărilor practicate în administrațiile centrale, județene și primării.

Ca și în anul 2005, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și-a desfășurat activitatea cel puțin la fel de haotic și lipsit de selectivitate în alcătuirea programului anual și a ordinilor de zi ale ședințelor Consiliului.

În legătură cu raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2005, am făcut, la momentul respectiv, o declarație în care am concluzionat ca documentul prezentat Parlamentului, deși era inacceptabil, avea totuși meritul de a se constitui în dovada pericolului major reprezentat de Consiliu pentru viața democratică și ordinea constituțională din România.

Raportul de activitate al C.S.A.T. pe anul 2006 este aceeași mostră de exercițiu al autoritarismului antidemocrtic pe care Consiliul îl impune cu consecvență în raporturile cu Parlamentul.

Lipsa de respect față de Parlamentul României a coborât până acolo încât Raportul pe 2006 are drept preambul primele două alineate ale Raportului din 2005, copiate aproape ad litteram, ceea ce presupune că expeditorul documentului are convingerea că Parlamentul, asemenea persoanei sale, nu ar face nici măcar efortul să citească materialele ce-i sunt remise spre analiză și decizie. Altfel, o astfel de ofensă nu era posibilă. Are oare cineva din staff-ul Administrației Prezidențiale interesul să-l compromită pe Președintele României în relația cu Parlamentul.

Din lectura raportului rezultă cu prisosință că și în anul 2006 Consiliul Suprem de Apărare a Țării și-a desfășurat activitatea la limita și în afara legii, fiind evidentă o confuzie conceptuală totală în legătură cu competențele generale ale Consiliului, stabilite de Constituție, și modul concret de exercitare a atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea C.S.A.T.

Dacă raportul precedent l-a avut ca semnatar pe consilierul prezidențial și șef al Departamentului Securității Naționale, raportul actual este semnat de consilierul de stat și secretar al C.S.A.T., iar consecința acestei retrogradări este evidentă prin derapajul mult mai accentuat al conținutului și consistenței raportului față de coordonatele de exigență impuse de analiza și aprobarea activității C.S.A.T. de către Parlamentul României.

În esență, raportul nu conține nimic notabil. În economia documentului se încearcă într-un spațiu excesiv, de aproape două pagini, legitimarea Strategiei de Securitate Națională a României, a acestui eseu politic cu care reprezentanții Administrației Prezidențiale, după ce nu au reușit să obțină, în aproape un an de dezbateri scandaloase, consensul autorităților publice din sistemul securității naționale, s-au prezentat și au eșuat lamentabil în fața mediilor academice, a organizațiilor neguvernamentale și a presei.

Dovada condiției discutabile a sus-numitului document este însuși faptul că Președintele României nu și l-a asumat, dincolo de postarea, în format electronic, pe site-ul Administrației Prezidențiale. Un document oficial "Strategia de Securitate Națională a României", formalizat cu număr și dată de adoptare, care să fi fost transmis autorităților publice responsabile cu transpunerea în practică și spre adoptare Parlamentului nu există. Mai mult, din anexa la Raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2006 nu reiese nici aprobarea strategiei, așa cum se menționează la pag. 2 alin. (5), ci doar adoptarea Hotărârii C.S.A.T. din 17.04.2006 privind "Avizarea Strategiei de Securitate Națională a României (...). Or, a aviza nu înseamnă și a aproba!

Cele ce se afirmă în raport în legătură cu Strategia de Securitate Națională nu sunt de luat în seamă, deoarece țin de domeniul subculturii de securitate și al penibilului în care importanți membri ai staff-ului Administrației Prezidențiale (n.n. prin pozițiile ierarhice, și nicidecum prin competența, probitatea și onestitatea profesională) l-au înfundat pe Președintele României.

Grav, chiar foarte grav și inadmisibil este ceea ce se afirmă în raport la pag. 5 alin. (3): "Hotărârile adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2006 sunt în concordanță cu prevederile Strategiei de Securitate națională, întrucât documentul este fundamentat pe principalele idei de politică externă, internă și de securitate validate de alegători, coroborate cu evaluarea profundă a mediului de securitate și cu experiența acumulată de la preluarea mandatului".

Cum poate fi și cum trebuie înțeleasă această afirmație de-a dreptul năucitoare?! Oare consilierul prezidențial și șef al Departamentului Constituțional Legislativ a văzut această monstruozitate juridică?

Observăm că, potrivit art. 3 din Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, hotărârile acestuia se emit potrivit legii (s.n.), iar Constituția României statuează, de asemenea, supremația legii ca principiu al statului de drept, și nu a principalelor idei de politică internă, externă și de securitate validate de alegători sau experiența acumulată de la preluarea mandatului.

Dacă derapajul anticonstituțional al C.S.A.T.-ului este atât de grav pe cât îl exprimă aserțiunile raportului transmis Parlamentului de către Președintele României, atunci este imperios necesar ca, în temeiul prevederilor art. 2 al Legii nr.415/2002, Parlamentul să procedeze la o examinare și verificare a activității C.S.A.T., care să se bazeze pe accesul la și controlul tuturor documentelor și hotărârilor Consiliului, inclusiv stenogramele ședințelor acestuia, pentru a nu mai credita activitatea unei autorități constituționale de asemenea importanță, învestită cu organizarea și coordonarea securității naționale exclusiv pe baza a ceea ce ni se livrează prin intermediul unor rapoarte atât de inconștient și iresponsabil întocmite și asumate încât abuzurile și ilegalitățile funcționale sunt raportate legislativului drept "realizări remarcabile".

Care rezultă a fi fost, potrivit raportului, "domeniile de acțiune ale activității Consiliului Suprem de Apărare a Țării", în perioada de referință și prevede legea că ar fi trebuit să realizeze Consiliul?

Raportul menționează ca prim domeniu de acțiune "Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Uniunii Europene și celorlalte organizații internaționale". Este, oare, acesta un domeniu de acțiune corect identificat în raport cu dispozițiile Constituției și ale Legii de organizare și funcționare a C.S.A.T.? Evident că nu! Constituția României prevede că atribuțiile C.S.A.T. se rezumă la: organizarea și coordonarea unitară a activităților ce privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și apărarea colectivă în cadrul sistemelor de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere și restabilire a păcii.

Ce presupune consolidarea profilului distinct al României în cadrul N.A.T.O., U.E. și al celorlalte organizații internaționale nu se spune decât codificat, în sintagme precum: promovarea dialogului transatlantic, coerență și complementaritate dintre evoluțiile din cadrul N.A.T.O. și dezvoltările în materie de politică europeană, de securitate și apărare.

Nu am dori ca în spatele unor astfel de exprimări mult prea generoase să fie posibilă legitimarea de către Parlament a eșecurilor în materie de politică externă și de securitate ale unei administrații care s-a acoperit de incompetență și ridicol, stârnind reacții externe când de surprindere, când de consternare și compasiune față de maeștrii tragi-comici ai gafelor "made in Romania".

Dincolo de declarațiile de intenții, care sunt beneficiile politicii originale promovate mai mult în spațiul războiului mediatic decât în cancelariile diplomatice, cu privire la Vecinătatea Răsăriteană, Regiunea Mării Negre, Orientul Mijlociu Extins și Balcanii de Vest?

Raportul evită răspunsurile. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece în 2006 s-a ajuns la pragul cel mai critic al relațiilor cu Rusia, Ucraina și Moldova. Nouă ne cam miros a provocare și a trădare toate cele care s-au întâmplat în politica externă și de securitate pe relația estică a Eurasiei. Miroase chiar a înaltă trădare, din moment ce daunele aduse României și congenerilor din vecinătăți sunt beneficii nete, servite pe tavă, unor puteri și guverne a căror ostilitate față de România nu a fost nici măcar disimulată.

Sub bagheta lui Putin, vinul de dar al neamului Voronin s-a oțețit, revoluția portocalie ucraineană s-a înroșit, iar ginta latină europeană ne-a părăsit, constatând că "prietenul" Bush v-a dat uitării.

Acesta este, cetățene Băsescu, rodul amatorismului cu care s-a proiectat și condus de la Cotroceni politica externă și de securitate a României.

Ați trădat încrederea ieftin câștigată a "serviciilor", și ele la fel de ieftin v-au izolat informațional. Nu fiindcă au dorit-o, ci fiindcă le-ați discreditat și pus în situația de a nu-și mai putea împlini misiunile lor de mare trebuință națională. Dacă le-ați înlocuit cu C.N.S.A.S.-ul, acesta v-a servit exact ceea ce ați programat, fără a estima consecințele. Acum sunteți nevoit a vă servi de informațiile C.N.S.A.S.-ului!

Ce relevanță mai pot avea încercările de a sublinia, chipurile, soluționarea crizei din Kosovo, din moment ce instanțele internaționale au decis altfel decât interesele României. De observat că la data trimiterii raportului către Parlament "Soluția Kosovo" era deja cunoscută, iar respectul față de puterea legiuitoare merita cel puțin efortul actualizării documentului, pentru a nu fi menținuți undeva, într-o zonă a dezinformării.

A doua realizare notabilă a C.S.A.T.-ului pe anul 2006 rezultă a fi fost "îmbunătățirea cadrului legislativ care vizează securitatea națională".

Nu este nici o eroare. Așa se spune "expresis verbis", în debutul paginii 8 din 22 a raportului menționat.

Din repertoriul legislației în vigoare în România nu rezultă ca Parlamentul să fi adoptat în anul 2006 vreo lege prin care să se realizeze reforma instituțional-juridică a domeniului securității naționale. Dimpotrivă, cunoaștem cu toții foarte bine câtă notorietate națională și internațională au dobândit Președintele și Premierul României prin scandalul încă neîncheiat al legilor securității. Un scandal care a avut un impact negativ demolator asupra sistemului de securitate, devenit obiect al trocurilor și țintă a luptelor politice.

Dar să examinăm mai atent aserțiunile din acest capitol al raportului și să vedem ce rezultă? Rezultă că, potrivit alin. (2), pag. 8, în ședințele Consiliului au fost luate în discuție în repetate rânduri documentele de lucru referitoare la domeniul securității naționale și sunt menționate, în continuare, patru proiecte de lege. Surpriză, însă! Anexa la raport privind hotărârile adoptate de către C.S.A.T. în 2006 contrazice afirmația anterioară, în sensul că nu rezultă să se fi adoptat nici măcar o singură hotărâre a Consiliului privind cadrul legislativ al securității naționale. Unde se află adevărul? De ce secretarul C.S.A.T., generalul-maior Ion Oprișor, induce în eroare Parlamentul, angajând în această dezinformare și persoana Președintelui României?

Credem că membrii staff-ului Administrației Prezidențiale implicați în elaborarea raportului nu trebuie criticați, ci evidențiați și felicitați, deoarece numai grație spontaneității și sincerității lor verbale, nereprimate în scris, Parlamentul poate constata câtă dezordine și cât spațiu deschis abuzurilor și ilegalităților își au loc sub umbrela C.S.A.T., ca și cum acesta ar fi devenit, sub președinția lui Traian Băsescu, o adevărată Cupola Sacra Corona Unita a Securității naționale.

Câteva adevărate "perle" ale subculturii și sfertodoctismului care guvernează secretariatul C.S.A.T. și Departamentul securității naționale merită totuși atenție pentru a putea înțelege că acolo judecățile de valoare se emit prin inversarea ordinii naturale, firești a lucrurilor.

Așa, de exemplu, principiul de bază al intențiilor legislative pritocite la Cotroceni a fost acela potrivit căruia sistemul securității naționale generează legile prin care să-și garanteze subzistența, și nu legile stabilesc și definesc sistemul, compunerea, competențele și atribuțiile acestuia - pagina 8 din 22, alin. (3). Cu alte cuvinte, după ce se comite o eroare practică, la nivelul C.S.A.T. neapărat strategică, se scoate repede o lege pentru a legitima ilegalitate. Ce poate fi mai periculos decât o asemenea mentalitate?! Așa funcționează statul de drept numit România, a cărui Constituție stipulează că legea este izvorul tuturor deciziilor și acțiunilor, și nu viceversa?

În alineatele 4-7 din pagina 8 a raportului se încearcă a se obține, și respectiv a se conferi gir oficial, inclusiv parlamentar, unor aberații conceptual-terminologice, care, dacă ar fi acceptate și legiferate, ar permite interpretarea și aplicarea legii după liberul arbitru al manipulatorilor de concepte, căci ce altceva se încearcă prin găselnița de pomină potrivit căreia în loc de "siguranță națională" s-a optat pentru sintagma "informații, contrainformații și securitate", dar (atenție!) această "securitate" nu este "securitatea națională" care are drept componentă: "apărarea, informațiile, contrainformațiile și securitatea, și ordinea publică". Dumneavoastră înțelegeți ceva din acest cerc vicios, din această beție de cuvinte și agresare prost-informațională, cu care niște "cazoni" din Cazarma din Dealul Cotrocenilor încearcă să preformeze și să manipuleze opțiunile de inițiativă legislativă ale Parlamentului?

În mod evident, acesta este încă un argument pentru care un asemenea document este inacceptabil și trebuie respins.

Tocmai urmare a gravelor și impardonabilelor erori conceptuale incluse în proiecte legislative pe propria răspundere și din excesul de zel al consilierilor Administrației Prezidențiale, acestea au generat un conflict politic ireconciliabil chiar în interiorul C.S.A.T.-ului, între susținătorii președintelui și cei ai vicepreședintelui Consiliului, ale cărui decizii în materie, care priveau rolul de avizare a proiectelor legislative, au fost blocate.

Așadar, unica și incontestabila contribuție a C.S.A.T.-ului la reformarea juridică a Sistemului Național de Securitate a fost și continuă a fi blocajul.

O noutate, cu valoare de premieră, a Raportului C.S.A.T. este, potrivit capitolului III al documentului, pagina 10 din 22, "unitatea de organizare și coordonare a apărării și ordinii publice" (?!) Nu este nici o răutate din partea noastră. Acolo, așa scrie, negru pe alb: "activitatea de apărare și ordine publică". Ce intenții poate ascunde o asemenea manieră de abordare, decât o eventuală reorganizare a celor două ministere (al apărării și internelor) și reunificarea lor după modelul impus Japoniei la sfârșitul celui de-al doilea război mondial?!

Dacă procesul de reformă a sistemului național de apărare a avut ca rezultate reducerea efectivelor și diminuarea nivelului de înzestrare, nu apare drept firească întrebarea de ce cresc cheltuielile și nu este vizibilă modernizarea? Nu cumva pentru a găsi răspunsul la această întrebare a fost înființată Direcția anticorupție a Ministerului Apărării Naționale?

O mare revelație avem în pagina 11 din 22, alineat (1), unde aflăm că C.S.A.T. s-a substituit Parlamentului României: "(...) în consecință, Consiliul a aprobat legea de organizare și funcționare a Ministerului Apărării (...)," ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar însemna atât încălcarea Constituției privind funcția exclusiv de legiferare a Parlamentului, cât și a Legii de organizare și funcționare a C.S.A.T., potrivit căreia acesta doar "avizează proiectele de acte normative privind organizarea generală a forțelor armate și a celorlalte instituții cu atribuții în domeniul securității naționale". Nu întâmplător atragem atenția asupra acestei neregularități nu numai de exprimare, ci și de fond, fiindcă în practica activității instituțiilor din sistemul securității naționale s-au fundamentat decizii, inclusiv în ceea ce privește drepturile personalului, pe simple intenții legislative conținute în diferite memorandumuri, și nu pe legea efectiv adoptată și publicată în Monitorul Oficial.

Titlul Cap. IV al raportului surprinde atât prin ceea ce exprimă, cât și prin structurarea tematică a problemelor pe care le anticipează: "Activitatea de informații, contrainformații și securitate. Analiza stadiului predării arhivei fostei Securități către C.N.S.A.S." Dacă în cazul consulului roman Sulla, legătura cu prefectura a fost aceea că el a înființat această instituție administrativă, în cazul de față legătura activității sistemului informativ pentru securitatea națională cu dosarele fostei securități și C.N.S.A.S.-ul apare ca ocultă și, pe cale de consecință, mai mult decât suspectă, fiind de așteptat să ne-o facă cunoscută, onor Excelența Sa, Președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

În altă ordine de idei, "activitatea de informații, contrainformații și de securitate" este, deocamdată, lansată în spațiul legislativ drept o construcție sui-generis, cum spun juriștii despre ceva atipic, controversabil și indefinibil. Construcția în speță ține metodologia serviciilor și acolo trebuie să rămână. Promovarea ei în spațiul juridic este dorința unui "expert" plin de complexe al Departamentului Securității Naționale, aflat în căutarea propriei identități, într-un sistem cu care nu a avut niciodată ceva în comun, dar posedat, în schimb, de un nemăsurat orgoliu distructiv.

Pe cale de consecință, avem încă un argument în plus pentru a nu dat girul Parlamentului acestui raport prin care se încearcă legitimarea unor secreții umorale pe care refulați ai Departamentului Securității Naționale și ai Secretariatului C.S.A.T. le-au indus fraudulos în procesul de legiferare a securității naționale, folosindu-se de umbrela protectoare a unui C.S.A.T. de ale cărui vulnerabilități și ignoranțe s-a abuzat de tot felul de sfertodocți și așa-ziși ofițeri acoperiți, unii detașați în staff-ul Administrației Prezidențiale cu sau fără știința Excelenței Sale, domnul Președinte suspendat al României, iar alții risipiți în puzderia organizațiilor neguvernamentale care aspiră bani publici pentru studii strategice și de securitate de care nimeni nu aude și nimănui nu-i folosesc. Dar atenție! Sunt și aici băieți deștepți, marca semper fidelis!

Cu cât a devenit mai eficientă activitatea de informații pentru securitatea națională după constituirea Comunității Naționale de Informații nu ni se oferă nici un element obiectiv de apreciere a gradului de adevăr exprimat de raport. Dimpotrivă, realitățile practice ale mediului intern de securitate au contrazis o astfel de concluzie, iar dacă ar fi să luăm în seamă semnalele alarmante, și, de ce nu, credibile, lansate de presă, am putea fi îndreptățiți să credem că și Comunitatea Națională de Informații a intrat în aceeași derivă anticonstituțională controlată, ca și C.S.A.T. Altfel, în locul afirmațiilor goale de conținut privind succesele C.N.I. ni s-ar fi oferit elemente comensurabile de eficiență, exemplificate cu probleme rezolvate de Comitetul Coordonator, Consiliul Operativ și Consiliul Consultativ, ca organisme specifice ale Comunității Naționale de Informații. S-a mai auzit ceva despre acestea după 18 noiembrie 2005, data constituirii C.N.I.?

Nu este de înțeles care poate fi legătura logică pe care C.S.A.T.-ul o face între activitatea sistemului securității naționale și predarea la C.N.S.A.S. a dosarelor Securității. Nu peste multă vreme, grație programului "copilul și laptopul", vor afla și preșcolarii că întreg edificiul puterii portocalii s-a născut, dezvoltat și spulberat pe influența politică negociată sub presiunea șantajului cu dosarele de securitate și cu alte dosare, mai recente, cu substrat penal.

În cea de-a doua jumătate a raportului, cap. V, referitor la "terorismul internațional, corupție și alte forme de criminalitate organizată transfrontalieră", domeniul realului și al concretului sunt estompate de aserțiuni lingvistice de serviciu care, cu tot efortul, nu pot complini lipsa de realizări rămase în stadiul promisiunilor cu statut de minciuni propagandistice electorale.

În absența materialului faptic și argumentului statistic, raportul nu ne poate convinge că, la adăpostul declarațiilor de război făcute corupției, nu au înflorit noi afaceri și scandaluri, ce vor constitui muniția electorală a viitorilor pretendenți la putere.

Securitatea energetică, în legătură cu care noi am atras atenția încă din faza dezbaterilor publice asupra proiectului Strategiei Naționale de Securitate, a fost descoperită de C.S.A.T. abia atunci când a izbucnit scandalul grupurilor de interese adverse care-și adjudecau controlul resurselor - ieftine pentru ei și scumpe pentru populație - și numai după ce marele exportator răsăritean a întărit că este stăpânul robinetului, pe care îl deschide cui, când și la prețul care îi convine. Halal previziune, aferim strategie! Postume sunt funeraliile, nu strategiile!

Celelalte capitole, VII-X, țin de o rutină cronică, devenită o maladie instituțională a C.S.A.T.-ului care, în virtutea inerției, continuă a funcționa precum un regiment, după canoanele "ordinului de zi pe unitate".

Cel mai important capitol al raportului - XI - care privește tocmai esența constituțională a C.S.A.T. - "organizarea și coordonarea activităților care privesc securitatea națională" - este și cel mai secret, deoarece este rezumat într-o concluzie exprimată în numai șase cuvinte, care ține să ne încredințeze că: s-au adoptat hotărâri corespunzătoare domeniilor vizate.

Cine consideră că un astfel de raport este un document serios, credibil și adecvat în formă și conținut să fie examinat de Parlament, pentru descărcarea C.S.A.T.-ului de gestiunea activității desfășurate în anul 2006, comite, în opinia noastră, o gravă eroare, care l-ar descalifica atât ca om politic al unui partid, dar mai cu seamă ca parlamentar.

Raportul trebuie respins, iar o comisie specială a Parlamentului să fie învestită cu examinarea și verificarea întregii baze documentare care poate furniza informații corecte, obiective și concrete referitoare la activitatea desfășurată de C.S.A.T. în anul 2006, în funcție de care să putem decide în deplină cunoștință de cauză.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 25 august 2019, 1:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro