Plen
Sittings of the Senate of May 14, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.71/24-05-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
13-04-2021
12-04-2021
07-04-2021
06-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 14-05-2007 Printable version

Sittings of the Senate of May 14, 2007

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința a început la ora 15,45.

Lucrările ședinței au fost conduse de doamna senator Norica Nicolai - vicepreședinte al Senatului, asistată de domnii senatori Mihai Ungheanu și Gheorghe Constantin - secretari ai Senatului.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Stimați colegi,

Conform cutumei parlamentare, astăzi, 14 mai 2007, începem ședința Senatului cu declarații politice.

Înainte de a da cuvântul reprezentaților grupurilor parlamentare, doresc să vă informez că din totalul de 137 senatori, sunt absenți 6 senatori, în calitate de membri ai Guvernului, 6 colegi ai noștri sunt în delegație,12 senatori sunt europarlamentari, 1 coleg este în concediu medical și 1 coleg este învoit.

 
Neculai Apostol (independent) - Descentralizarea instituțională, un proces inevitabil;

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, colegului nostru, domnului senator Neculai Apostol, pentru a susține o declarație politică.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Neculai Apostol:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se referă la "Descentralizarea instituțională, un proces inevitabil".

O temă complexă, pe care o propun dezbaterii publice, o temă pe care am mai abordat-o în alte declarații politice este punerea în practică, efectiv, a descentralizării instituționale, atât între autoritatea centrală cât și cea județeană, cât și între cea județeană și administrația fiecărei localități, pentru că realitatea fiecărei entități administrative este cel mai bine știută și resimțită la nivel local, cu toate specificitățile aferente.

Dacă vom continua să tot așteptăm indicații prețioase de la centru, de sus, de la București sau de la județ, de unde realitățile se văd de prea multe ori distorsionate, și nu responsabilizăm autoritățile județene și locale pierdem timp, importante resurse și oportunități.

Descentralizarea reală este o necesitate, fie și pentru că doar astfel, administrația, politicul, dar și mass-media se apropie de cetățean și de problemele sale reale, vin în întâmpinarea acestuia, încercând să-i ofere soluții și răspunsuri la durerile și nevoile sale concrete.

Or, acum, asistăm la un proces straniu și periculos, prin care în locul aplicării unei descentralizări reale, măcar până la nivelul de regiuni de dezvoltare și județe, parcurgem, din contră, o perioadă de supercentralizare, prin crearea la nivel de ministere a așa numitor autorități de management pentru implementarea în teritoriu a politicilor guvernamentale, a pretinselor strategii, în realitate inexistente, și a programelor, de prea multe ori, încropite la repezeală. Aceste autorități de management ar trebui, de fapt, să activeze în teritoriu, în țară, măcar la nivelul regiunilor de dezvoltare.

De altfel, și conceptul de "regiune de dezvoltare economică" trebuie regândit și reformulat prin conturarea unor entități administrative mai mici decât în prezent, dar mai echilibrate și mai flexibile, capabile, compatibile cu cele din spațiul comunitar.

Tot ca efect al descentralizării, cel puțin o parte din instituțiile deconcentrate județene pot și trebuie să devină regionale prin folosirea mult mai ergonomică a resurselor umane și cu importante economii financiare. Aici, aș exemplifica faptul că, dacă regiunea de dezvoltare unde mă aflu eu, Regiunea Nord-Est ar fi împărțită în două județe, cel puțin 50-60% din funcționarii publici ale celor două Agenții de Plăți din Agricultură vor trebui să meargă în anumite firme sau să se transforme în persoane autorizate, consultanți sau la anumite firme de consultanță.

Regiunile de dezvoltare nu au fost suficient decredibilizate ca structuri lucrative, nu au fost riguros delimitate competențele în raport cu județele, fiind necesară o mai profundă articulare și coerență între factorii de decizie, drept pentru care sunt percepute public a fi "forme fără fond".

Or, viabilitatea programului britanic "Leader" aplicat cu succes în Irlanda, unde a generat un veritabil boom economic, program aplicat și în alte state ale Uniunii Europene, inclusiv în România, este o dovadă concretă a beneficiului indus de aplicarea efectivă a descentralizării decizionale.

Ministerele trebuie să înțeleagă și să accepte că este necesar să renunțe la orgoliile centraliste, să priceapă că descentralizarea este, oarecum, un proces inevitabil, că în afara aplicării programului de guvernare general și a strategiilor sectoriale, implementarea are loc în țară, în teritoriu, de jos în sus și nu invers, pentru a determina concret o creștere a nivelului de trai și indirect a genera acumulare de capital politic și credibilitate.

În tot acest proces de descentralizare, consider că un rol important poate să-l aibă și mass-media în general și mass-media publică în special: radioul național și televiziunea națională, prin mediatizarea temelor de dezbatere a modului de accesare a programelor și a modalităților de punere în practică a proiectelor, pentru că am convingerea că și presa este pe deplin interesată de programul comunităților cel puțin dacă ne gândim că într-o comunitate puternică media își poate dovedi forța ca instituție publică.

Ar trebui, poate, să abordăm mult mai atent importantul rol al mass-media publică regională ca efect al descentralizării, în susținerea intereselor comunităților locale, în ansamblul lor, cu convingerea că implicarea responsabilă și conștientă a jurnaliștilor și formatorilor de opinie în rezolvarea problemelor concrete și reale ale comunităților locale, ca un important vector al societății civile, în promovarea necesității descentralizării este necesară și chiar imperativă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Viorel Dumitrescu (PRM) - Campania susținută de președintele suspendat al României;

Dau cuvântul domnului senator Viorel Dumitrescu din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, pentru a susține o declarație politică.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Viorel Dumitrescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Campania susținută de Președintele suspendat al României pentru desfășurarea referendumului din 19 mai 2007 a depășit cu mult prea mult limitele unei conduite electorale rezonabile, morale și legale.

Acțiunile președintelui suspendat de o largă majoritate a Parlamentului se înscriu, pe de o parte, pe o linie de sfidare a legislației electorale, penale și constituționale, iar pe de altă parte, militează pentru destabilizarea celor mai importante instituții ce reprezintă esența democrației: Parlamentul și partidele politice. Că modul în care a înțeles domnul Traian Băsescu să-și facă cunoscut punctul de vedere excede cadrul legal o dovedește și hotărârea Biroului Electoral Central, care, asistând la adevărate tentative de disoluție a autorității, a înțeles să pronunțe o hotărâre prin care să interzică cu desăvârșire atacurile acestuia la adresa Parlamentului.

Permiteți-mi să reiau una din manifestările destabilizatoare ale Președintelui suspendat al României, făcută la Constanța - citez - "Prin votul nostru din 2008, să-i aruncăm pe cei 322 peste balconul Parlamentului și să-i trimitem acasă" a spus Traian Băsescu.

Componenta preponderentă a acestui mesaj se referă la instigarea populației care, nu neapărat prin vot, să procedeze la disoluția reprezentanților a aproximativ cinci milioane de cetățeni ai României. Această afirmație devine cu atât mai gravă, cu cât este făcută de la înălțimea funcției unui șef de stat.

O asemenea comportare și care a ieșit mai mult în evidență la mitingul de la Iași, din 13 mai 2007, nu este departe de a califica acțiunile întreprinse ca o propagandă în favoarea statului totalitar, ceea ce îndeosebi o demonstrează atacurile repetate la adresa celor care 322 de parlamentari, care au îndrăznit să-l suspende din funcție pe președintele statului.

Atitudinile, manifestările președintelui suspendat nu sunt departe de conținutul dispozițiilor cuprinse și în Codul penal, potrivit cărora propaganda în favoarea instaurării unui stat totalitar, ca și inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea de acțiuni care pot pune în pericol ordinea constituțională, ca și fapta de a îndemna publicul la săvârșirea unor asemenea fapte sunt supuse sancțiunilor Codului penal.

Că președintele a încălcat în mod repetat Constituția României o arată și alte susțineri, cu care cea de mai sus se coroborează, și anume, "PSD, PC, UDMR, PNL au un singur crez: furtul. Aceștia sunt oligarhii".

Apreciem că mesaje prin care se încearcă demonizarea unor clase sociale și învrăjbirea populației a reprezentat apanajul celor mai negre perioade ale istoriei și în nici un caz nu pot fi permise într-un stat democratic, membru al marii familii europene.

Aparițiile actualului Președinte suspendat al României se regăsesc în mai multe din discursurile acestuia, din care vă readuc în atenție pe acela că "le voi arăta cine este stăpânul" și în limba engleză "eu am întotdeauna dreptate".

A clama în anul 2007 și a revendica titlul total dezonorant "de stăpân" înseamnă cea mai profundă dovadă de îndepărtare de la principiile constituționale.

A relua în limba engleză, pentru presa internațională, parafrazarea simbolului fascist "Mussolini sempre a ratione" reprezintă o gravă încălcare a Constituției și trădează faptul că Traian Băsescu își folosește calitatea de președinte în scopuri care reprezintă adevărate tentative de disoluție a actualei ordini constituționale și instaurarea unui regim, în care disputele politice se rezolvă prin mijloace dictatoriale, în care există stăpâni și slugi, și unde cu nesocotirea legilor, stăpânul are întotdeauna dreptate.

Care sunt acele texte din Constituție care au fost încălcate de președintele suspendat Traian Băsescu?

Numai dacă mă refer la art. 86 din Constituție - prin aceea că nu a consultat partidele, la art. 84 - prin aceea că a manifestat partizanat politic, la art. 87 - prin aceea că a participat neinvitat și în afara cadrului legal la sesiunile Guvernului, a încălcat principiul separației puterilor în stat - prin aceea că a cerut Parchetului redeschiderea unor dosare, a refuzat, contrar Constituției, să numească ministrul de externe al României.

Pentru economia discursului am evidențiat câteva dintre aceste articole încălcate, deoarece puține sunt articolele pe care nu le-a încălcat.

Apelez la conștiința și vigilența ce vă incumbă, atât prin prisma mandatelor pe care le-ați dobândit, dar și prin aceea de cetățeni responsabili ai României, care trebuie să apărăm valorile ce caracterizează democrația și să dăm un avertisment clar că persoanele cu asemenea aspirații sunt indezirabile pentru țara și poporul român, și trebuie să se constituie semnale de alarmă pentru a preîntâmpina un atentat la libertate, pluralismul politic și democrație, măcar pentru a nu întina memoria celor ce s-au sacrificat pentru aceste idealuri.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mario-Ovidiu Oprea (PNL) - Carol al II-lea, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Traian Băsescu;

Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnului senator Mario Ovidiu Oprea, pentru a-și susține declarația politică.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Mario Ovidiu Oprea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Voi avea o scurtă declarație politică la care vă rog, în zilele următoare, să cugetați, dacă se poate la ea.

Celebra frază a ecleziastului, "nu este nimic nou sub soare", ar trebui să fie sloganul de campanie, atât al fidelilor domnului Băsescu, cât și a adversarilor săi politici.

De ce această frază? Foarte simplu! Pentru că acțiunile politice ale președintelui suspendat Traian Băsescu, începând cu decembrie 2004, seamănă foarte bine, dar într-o formă adaptată la contextul actual, cu cele ale altor doi lideri politici marcanți ai istoriei României, Carol al II-lea și Gheorghe Gheorghiu-Dej.

V-ați putea întreba de unde această asemănare? Răspunsul este vizibil cu ochiul liber. Cine a studiat trecutul istoric privind pe cei doi și monitorizează atitudinile politice ale președintelui actual, observă o reîncarnare a cultului personalității și a luptei pentru dominarea puterii și a clasei politice, așa cum s-a întâmplat între 1930 - 1940 și 1948 - 1964. Dorința de a coordona singur, de a nu împărți decizia politică, de a nu avea partener, ci marionete guvernamentale este o caracteristică tipică pentru președintele Băsescu.

Ca o rememorare a istoriei, adversarii politici ai președintelui suspendat sunt cam aceeași pe care îi avea și Gheorghe Gheorghiu-Dej, precum și Regele Carol al II-lea. Atunci aveam chiaburii, burghezo-moșierii, reacționari comuniști, cu vederi democratice, cum a fost Pătrășcanu pentru Dej sau afaceriștii de sorginte sino-masonică, bancherii liberali și ovrei pentru Carol al II-lea. Acum avem pentru Băsescu, pe oligarhii liberali, termeni prin care este identificat Dinu Patriciu, iar persoane de genul Dorin Cocoș, Elena Udrea, Dorinel Umbrărescu sunt în accepțiunea prezidențială, oameni de afaceri săraci și cinstiți.

Învățând din trecut, președintele Băsescu și-a însușit modul de conducere și de atragere a simpatiei maselor asemenea lui Carol al II-lea care a beneficiat de două ori de o mare popularitate: la revenirea ca rege, în 1930, la nivelul elitei, și în 1938, la nivelul întregii populații electorale. Ne putem întreba și de ce? La fel ca si acum, și atunci, pentru o anumită prosperitate și stabilitate în țară a fost acreditat regele, nu sistemul politic, nici Guvernul, în timp ce tocmai acestea din urmă au fost considerate responsabile pentru lipsurile din țară: inflație, șomaj, corupție, afacerism, ineficiență administrativă, instabilitate ministerială, crime legionare sau puciuri comuniste, în ciuda represiunii polițienești, amenințarea expansiunii sovietice, ori a Germaniei și Ungariei.

Trecând peste aceste identificări similare, se poate observa modul de propagandă realizat și prin intermediul mass-media, precum și prin utilizarea repetată a frazei "eu și poporul" de către președintele Băsescu, slogan care a fost patentat la mijlocul anilor 1930 de regele Carol al II-lea, rege care pregătea, la fel ca și urmașul său politic, peste 70 de ani mai târziu, un partid unic Frontul Renașterii Naționale, formațiune care ar fi trebuit să reprezinte toate clasele sociale și politice românești reunite sub un singur conducător, la fel ca și prezidentul nostru care prin coagularea PD-ului, PLD-ului și a altor formațiuni politice: PNG, PNȚCD, Uniunea Populară Social Creștină, dorește realizarea unui partid prezidențiabil, populist și, cică de doctrină creștin - democrată.

Rezultatul va fi că în câțiva ani, România riscă să aibă un singur partid, ca înainte de 1989 sau două partide, conduse, de fapt, de un singur actor politic, domnul Traian Băsescu.

Interesantă întoarcere în trecut, nu?!

Stimați colegi,

Am încercat să vă fac o scurtă comparație politică privind trei lideri marcanți din trecutul și prezentul societății românești care au influențat destinele acestei țări, ultimul dintre ei, contribuind în continuare, la perpetuarea unei stări de instabilitate politică și socială pentru a-și putea justifica în fața electoratului, naiv și ușor de manipulat, acțiunile pe care dorește să le demareze după 19 mai 2007.

Viitorul își va spune ultimul cuvânt, dar sper să nu fie o întoarcere la trecut.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Mulțumesc, domnule senator.

Și noi sperăm.

 
Petre Daea (PSD) - Situația îngrijorătoare din agricultură din cauza secetei;

Dau cuvântul domnului senator Petre Daea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Petre Daea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnă președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Cu aproximativ două luni de zile în urmă, în aceeași sală, la același pupitru, folosind aceleași mijloace de multiplicare a vocii, am intervenit cu discernământ, folosind cuvintele unui om care își așterne cu atenție mintea, când nevoia o cere, solicitând Guvernului "să intervină pentru a preveni în parte situația deosebit de grea din agricultură.", spuneam atunci, folosindu-mă de informațiile pe care lumea științei reușește să le plaseze în universul realității, că anul 2007 va fi un an extraordinar de greu pentru agricultura țării românești, evident, gândindu-mă concret la lipsa de apă în sol și atmosferă.

Spuneam atunci, și din nefericite, repet astăzi că România este încercată cum de-altfel mai avut din nefericire multe încercări, încercată de natură, dar și de nepriceperea și lipsa de acțiune a unora.

Ca soluție, degajam din puținele mele cunoștințe despre agricultură în cei 33 de ani, că ar fi bine, la nivelul Guvernului, să se realizeze un colectiv care să gestioneze această stare de fapt. Am rugat și am și intervenit. Spre cinstea actualului ministru Traian Remeș și spre fericirea mea, ca om care văd cu ochiul specialistului suferința plantei, în județele Dolj și Olt și în tot sudul țării, începând de la Turnu - Severin până în Dobrogea, situația este îngrijorătoare. Este îngrijorătoare și din nefericire, până la această dată nu văd acțiuni concrete care să atenueze starea de fapt și să reducă efectele negative ușor de întrezărit, dar la această dată, greu de evaluat.

De aceea, astăzi am socotit necesar să intervin când vâltoarea politică și tensiunea în domeniu creează tot felul de preocupări, care mai de care cu sorți de izbândă, dar în acest domeniu preocuparea se lasă așteptată.

Stimați colegi, am trecut în anul 2002 - 2003, prin momente extrem de grele datorită faptului că în iarnă înghețul a calamitat total o jumătate de milion de hectare care au fost cultivate în România.

Seceta apoi și-a luat parte de contribuție, afectând peste un milion cinci sute de mii de hectare. Ne-am confruntat, din nefericire, cu asemenea stare de fapt, dar nu am rămas indiferenți.

Se cunoaște foarte bine faptul că atunci Guvernul Adrian Năstase, conștientizând starea de fapt, a pus în mișcare mecanismele economice și administrative care au făcut posibilă pornirea sistemului de irigații pe aproape un milion cinci sute de hectare. Nu a fost un moft al cuiva, nu a fost o dorință a vreunei persoane sau a vreunui Guvern ca să-și pună semnătura preocupării pe un sistem de irigații destul de criticat.

A fost nevoia de intervenție și dorința de rezolvare a problemei. Așa s-a făcut că în plină criză de apă în sol și atmosferă s-a reușit, în anumite zone ale țării, să smulgem din ghearele secetei culturi care erau sortite pieirii.

Așa s-a făcut ca urmare a intervenției Guvernului, prin alocarea de sume în vederea stimulării producerii și depozitării seminței, să salvăm cultura pentru anul următor.

În perioadă de secetă, se știe foarte bine, de nevoi, cei care te văd și te ascultă cu interesul lor, și nu al nostru, caută, de regulă, și alte defecțiuni în sistem pe care să le speculeze și să le folosească în favoarea lor. Pe-atunci am făcut cu greu față concurenților din Ucraina, care afectați fiind de secetă căutau, ca urmare a intereselor pe care o manifestau pentru agricultură și pentru viitorul acesteia în țara lor, și bine făceau, căutau sămânță în România.

Dacă atunci am putut face față unei asemenea conjuncturi în care seceta ne-a pus pe masa de lucru preocuparea tuturor și acțiunea fiecăruia, făcând posibil salvarea semințelor, pentru ca în 2004 să însămânțăm la timp și în bune condițiuni realizând cea mai mare producție medie de grâu din istoria țării și peste 24 milioane de tone de cereale pentru 2004; dacă am putut atunci este întrebarea unui om care se străduiește să gândească acolo unde este în stare să o facă și care pune astăzi următoarea întrebare: suntem noi, astăzi, într-o situație dificilă și suntem în stare să-i facem față?

Răspunsul categoric este: da!

Este o situație dificilă și căreia trebuie să-i facem față.

De aceea, am intervenit în Senatul României pentru a relua intenția, gândurile noastre, îndemnurile noastre justificate de îngrijorarea de care vorbeam, de acum două luni de zile, făcând un apel la primul-ministru al Guvernului, la ministrul agriculturii, la Guvern, în întregul lui, să intervină urgent, până nu este prea târziu.

Sigur, mulți așteaptă ploaia, așteaptă și legi și - iată - colegii, unii mai inventivi, declanșarea acestui fenomen natural. Dar vă spune un copil de țăran că așteptați degeaba, iar strădania noastră trebuie să fie în muncă și în acțiuni concrete, nu cum este acum, în nepăsare, din nefericire, și în așteptarea unui fenomen natural.

Stimați colegi, toți, cei din sală, își doresc să fie mai bine, toți, cei din sală, își doresc ca românii să aibă mâncare, dar toți, din sală, trebuie să-i ceară Guvernului să-și facă datoria în acest domeniu, pentru că are și pârghiile, și obligațiile necesare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Vadim Tudor (PRM) - Seceta, agricultura și necesarul de hrană ale poporului român; Legea patrimoniului național;

Dau cuvântul domnului președinte Vadim Tudor, pentru a susține o declarație politică.

Vă rog, domnule președinte.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnă președinte de ședință,

Onorați colegi,

La început, n-am dorit să vorbesc pentru că venisem pregătit pentru susținerea unui proiect legislativ, dar văzând cât de puțini oameni sunt în sală, văzând că, practic, nu avem cvorum de ședință, văzând că vorbim la pereți, văzând ce drame se petrec la ora actuală în țara noastră, m-am simțit dator să folosesc singura armă pe care o avem în dotare ca reprezentanți ai poporului, și anume microfonul, și să trag un semnal de alarmă, astăzi, 14 mai 2007.

"Seceta a ucis orice boare de vânt,
Soarele s-a topit și a curs pe pământ,
A rămas cerul fierbinte și gol,
Ciuturile scot din fântână nămol".

Asta scria, la 18 ani, îngerul neprihănit care a fost Nicolae Labiș.

Și ce tragedie a trăit acest tânăr de curaj! Cât de timpuriu a murit !

Am participat, împreună cu fratele nostru Ilie Ilașcu, evadat din ceea ce Dostoievski numea "Amintiri din Casa morților", evadat de la Tiraspol, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am participat la înmormântarea mamei lui Nicolae Labiș în vara anului 2001. Mi-a telefonat, atunci, fiica ei mai mare, Margareta, mi-a spus că s-a prăpădit tanti Profira, cu care vorbeam des la telefon și dacă doresc să particip. Și l-am întrebat, atunci, pe Ilie Ilașcu dacă el a văzut mormântul lui Mihai Eminescu. Nu-l văzuse. Și zic: "Haide, acum, la mormântul lui Eminescu să punem o floare și să o înmormântăm și pe mama lui Nicolae Labiș."

Ce destin ciudat - copiii să moară înaintea mamelor. Era tot o vară, era tot o căldură caniculară și iată cum se repetă ciclic istoria, la noi, românii, parcă ispășim un blestem. E secetă și acum, ca și atunci, la momentul la care scria Labiș, în 1946, ca și ulterior, ca și în anii din urmă. Dacă nu plouă două săptămâni în România - e secetă. Dacă plouă două săptămâni - sunt inundații. Practic, nu mai avem parte decât de două anotimpuri: seceta și inundațiile. Au ajuns bătrânii vlădici ai poporului român, în frunte cu Preafericitul Patriarh, să iasă cu prapuri împărătești, să iasă pentru a invoca Divinitatea să plouă.

Dar am avut un sistem de irigații care valora enorm. Cine a ruinat acel sistem de irigații ? Cine a distrus sistemul imunitar al economiei românești ? Cine a luat de la gura românilor pâinea noastră cea de toate zilele, de care, în rugăciunea sa, vorbește Mântuitorul nostru Iisus Christos. Vedeți bine, el nu zice "Tatăl meu", el zice "Tatăl nostru", el ne face părtași la faptul că este fiul lui Dumnezeu.

De 17 ani, suntem într-o permanentă campanie electorală, în loc să fim într-o permanentă campanie agricolă, care nu este numai toamna și primăvara, trebuie pregătită în tot restul anului.

Specialiștii îmi spun că mai bine de 70% din necesarul de hrană al poporului român provine din import. Nu e normal ce se întâmplă. Ce microb al turbării a pătruns în societatea românească de nu mai facem ceea ce știam să facem noi, de am început să importăm sare comestibilă din Ungaria, de importăm usturoi din Turcia, de importăm tot felul de legume fără gust de unde a înțărcat mutu iapa. Și noi nu mai facem nimic, stăm pe șanț ca în Poiana lui Iocan din Moromeții lui Marin Preda și învârtim politichia ca purcica dovleacul. E bine ce se întâmplă ?

Eu, unul, refuz să fac o astfel de politică. Din păcate, isteria din ultimii doi ani i se datorează în totalitate lui Traian Băsescu. Îmi pare rău că o spun. A fost comparat aici, la microfon, cu un dictator. Hai să fim serioși.

Sunt istorici de valoare - academicianul Răzvan Theodorescu, sunt alții,cum este colegul Puiu Hașotti, profesori universitari. Eu sunt mai mărunt, sunt numai doctor în istorie, dar știu suficientă carte să știu că dictatorii aveau un ștaif al lor. S-a vorbit de Carol al II-lea. Întrebați-o pe doamna Mitzura Arghezi, când a cumpărat cu mare greutate domeniul lui de la Mărțișor, că n-avea unde să stea, Tudor Arghezi n-a mai avut bani și dădea din colț în colț. Și regele Carol al II-lea - să nu uităm, fiul marii regine Maria și nepot, prin alianță, printr-o descendență aproape directă din Carol I, dar și din fiica lui Napoleon Bonaparte, fiica adoptivă, marea ducesă Ștefania de Baden - Carol a întrebat: "În definitiv, de câți bani are nevoie Arghezi?" Nu știu cine, Nae Ionescu, altcineva i-a spus: "De 600 mii lei, sire.", la valoarea de atunci. A scos, din caseta personală, 600 mii lei și i-a dat. Sub Carol s-au făcut fundațiile regale, sub Carol s-a făcut Muzeul Satului de către Dimitrie Gusti, Victor Ioan Popa și profesorii mei, pe care i-am apucat la facultate, Henri Stahl și Miron Constantinescu. A făcut ceva, a fost numit un rege al culturii, cu toate păcatele lui. A-l compara pe Traian Băsescu cu Carol al II-lea, iertați-mă, mie mi se pare o ...

 
 

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Și Băsescu îi dă lui Liiceanu...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Mie mi se pare o impietate.

Colegul Puiu Hașotti vrea să ieșim din registrul serios și mă provoacă la glumă. El zice că și Băsescu îi dă lui Liiceanu. De fapt, i-au dat toți lui Liiceanu, pentru că, în 1990, Liiceanu a furat, cu două degete delicate - să te ferească Dumnezeu de modul cum fură unii din Societatea Civilă - a furat Editura Politică. Dumneavoastră n-ați lucrat în Casa Scânteii, cum am lucrat eu la România Liberă și la Agerpres. Știți ce bogății erau la Editura Politică ? Numai candelabre de cristal, numai marmură albă și verde de Rușchița, numai plușuri și catifele, peste 3 milioane valoare și Andrei Pleșu i le-a făcut cadou lui Gabriel Liiceanu și acum i se mai promit tot felul de ștergeri și reeșalonări de datorii și o funcție de ambasador, de aceea lustruiește clanța la vila conspirativă a domnului Traian Băsescu. Dar, mă rog, nu vreau să fac nici un atac la persoană, dar am fost toată viața mea un om drept. Voltaire spunea că: "Prima datorie a omului este să fie drept".

Ce vă costă, doamnelor și domnilor, să spuneți adevărul ? De ce zăpăciți de cap tânăra generație ? De ce faceți acest efort de upside down, cu fundul în sus și viceversa, că nu păcăliți pe nimeni! Până la urmă, adevărul tot iese la iveală.

S-a vorbit de Nero, aici. Poate să semene cu Nero, care spunea: "Dacă poporul roman ar avea un singur gât, l-aș tăia dintr-o lovitură." Cam asta ar vrea să facă domnul Traian Băsescu. Vrea să comaseze, să adune toată puterea acestui stat în mâinile tremurânde ale domniei sale, că ați văzut bine că se ține de microfoane când vorbește - îi dorim sănătate - dar atunci să nu mai vorbim de democrație, atunci să schimbăm și Declarația universală a drepturilor omului, să proclamăm nașterea unui om providențial care ține loc și de președinte, și de Parlament, și de Guvern, și de servicii secrete, și de Curte Supremă de Justiție, și de Curte de Conturi și așa mai departe.

Ce-or vorbi cei din Societatea civilă cu domnul Traian Băsescu ? Cumva despre Platon, despre Aristotel, despre Heideger, despre Mircea Eliade pe care el îl confundă cu fratele lui, Mircea Băsescu. Hai să fim serioși! Sunt bani grei la mijloc. Este o șmecherie, aici, ce nu s-a pomenit.

O să mă apropii de sfârșit, stimată doamnă colegă Norica Nicolai, și să vă spun care este regretul meu.

Astăzi, ar fi trebuit să se vorbească în Senat și, eventual, să se voteze, după un vot covârșitor favorabil în comisiile reunite, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, acea Lege a protejării patrimoniului național, cu aplicare directă la patrimoniul evreiesc.

Au bătut la multe uși evrei români din Israel, din Europa și din America. Până la urmă, au ajuns la "antisemitul de serviciu" Vadim Tudor și uite că numai eui-am ajutat, pentru că am fost impresionat de imaginile pe care mi le-au prezentat. În mai multe localități, în special din Transilvania, pasc caii, trec căruțele trase de boi, dintr-o piatră funerară a unui cimitir evreiesc vechi de mai bine de 200 de ani s-a făcut un closet în fundul curții. Numai vorbesc de pietre tombale sparte, numai vorbesc de debandada care este acolo și de fraudele, de afacerile care se fac.

Și atunci am făcut acest proiect de lege, pentru că nu mi-ar plăcea și n-aș dormi liniștit dacă aș știi că părinții mei pot fi îngropați acolo, că peste trupurile lor trec animalele și pasc. Indiferent de religie, avem același Dumnezeu. Și mă simt dator să-i apăr de evrei, despre care Liviu Rebreanu scria în jurnalul său: "Evreii sunt sarea pământului". Nu vreau, iarăși, să fim arătați cu degetul, nu vreau, iarăși, un bezmetic sau un provocator să deseneze o zvastică pe zidul unui templu coral sau a unei sinagoge și să se spună: "Ia uite, românii sunt antisemiți". Nu, doamnelor și domnilor, românii nu pot să fie antisemiți, chiar și numai pentru faptul că Ștefan cel Mare a avut un medic evreu, chiar și numai pentru faptul că, la 1877, au murit pentru independența României și militari, și ofițeri evrei, chiar și numai pentru faptul că, în ambele războaie mondiale din veacul XX au murit evrei.

Da, trebuie să-i protejăm și am cerut să fie părtași în această operațiune de protecție și de conservare și evreii care dau banii, evreii din America, din Europa, din Israel. Cine ce are de ascuns ?

Din fericire, chiar și colegii de la UDMR, Peter Eckstein Kovacs și Gyorgy Frunda, au votat favorabil sau chiar m-au ajutat. Gyorgy Frunda a făcut un amendament mai mult decât salutar și a fost adoptat acel proiect legislativ al meu, de către cele două comisii reunite, cu 13 voturi pentru, o abținere și un vot împotrivă. Acum, ar fi trebuit să fiu aici și să argumentez această lege, și să votăm, dar tare mă tem că nu avem cvorum și trece și sesiunea aceasta parlamentară și iar vom fi arătați cu degetul, și iar vor fi plângeri de peste ocean, și pot să spun că evreimea mondială este cel mai delicat senzor. Se pot întâmpla multe cataclisme în lume - și Răzvan știe bine despre ce vorbesc - dar, dacă se întâmplă o disfuncționalitate sau un necaz de genul acesta, el, poporul Bibliei, numit poporul ales, nu pentru că ar avea mai mult talent decât nemții, francezii, italienii, spaniolii, englezii, românii, ci pentru că Dumnezeu l-a ales ca să propage cuvântul Bibliei, Cartea Sfântă. Cuvine-se a mulțumi acestui neam, care ne-a adus până aici, după mii de ani, această Constituție a planetei, acest tratat de morală, tratat de estetică, tot ce vreți găsiți în Biblie. Acest popor are dreptul să protesteze și sunt vinovați cei care nu pot să îi apere ultimele vestigii din locul unde a trăit în diaspora, pentru că acesta poate este cel mai plauzibil și mai veridic semn al existenței Lui Dumnezeu, faptul că, după 2000 de ani, după o diasporă, după o rătăcire prin lumea largă de două milenii, poporul Bibliei s-a întors acasă ... Israel, în Ierusalimul fondat drept capitala statului de către marele rege David.

Îmi pare rău, o să aprecieze distinsul prezidiu dacă avem cvorum, să supunem dezbaterii această lege, dacă riscăm. Mai bine să o amânăm pentru altă dată. Voi trage concluzia... după câteva dialoguri pe care le-am avut cu oameni din străinătate și, iată, distinsul membru de onoare al Academiei Române, Eugen Mihăescu, senator PRM de București, și membru al Parlamentului European, s-a întors, Ilie Ilașcu s-a întors și el de pe drumurile europene, cum ar fi zis Aristide Buhoiu, îmi confirmă că străinătatea nu înțelege ce se întâmplă în România? De ce starea asta de spirit? De ce oameni, care, până acum, își dădeau mâinile și conlucrau, încep să participe la mitinguri și la demonstrații de o violență ieșită din comun. Martor îmi este Bunul Dumnezeu că nu am fost, până acum, la nici un fel de miting și la nici un fel de demonstrație, iar aceasta se poate confirma. M-am tot rugat la Cel de Sus să le dea minte, măcar în al 11-lea ceas, cum zice Apostolul Pavel, dar ce aud că s-a întâmplat ieri la Iași, ce s-a întâmplat la Timișoara, s-au plâns niște senatori liberali, aud că și parlamentarii PD se plâng că nu li se permite accesul la nu știu ce conferințe de presă. Tot ce se poate, dar de ce trebuie să ajungem la această scindare, la această falie națională? Pentru că domnul Băsescu nu poate să lucreze și să trăiască între oameni. I-am întins mâna de atâtea ori, nu cum a greșit colegul mai tânăr, Mircea Geoană, în direct, ieri, de la Iași, de a trebuit Biroul de presă să dea o precizare. Nu PRM l-a votat pe Traian Băsescu. Eu am spus, încă dintre cele două tururi de scrutin, că, în primul tur a fost o mare fraudă electorală și că cer membrilor și simpatizanților PRM să boicoteze al doilea tur, să nu se prezinte la vot, dar situația devenise atât de exasperantă că românii ar fi votat cu oricine, și cu fratele lui Râmaru, numai să scape de o anumită camarilă lacomă. Au ei românii o slabă memorie a răului, dar nici chiar așa, și știm bine cine a greșit în acea perioadă.

Bun. Vreau, în încheiere, să spun că, dacă nu ne pasă de noi, nu ne pasă de înaintași, măcar să ne pese de generațiile care vin, măcar să ne pese de acești elevi și studenți, tineri, în general, care vor să înțeleagă pe viu ce înseamnă politica așa-zis democratică, cine o face, de ce nu e pace în țară, de ce e seceta asta devastatoare, de ce nu vom avea, în curând pâine, de ce, iarăși, vom importa pâine și alte alimente cu bani, pe care nu-i avem? Pentru că a depășit datoria publică externă a României, 40 de miliarde euro. Cât vom mai merge în felul acesta? Voi încheia, spunând, repetând, un vers al lui Friedrich Schiller, chirurg militar, poet, dramaturg și prieten al marelui Goethe, Schiller spunea: "Cu prostia, înșiși zeii se luptă în zadar". Avem de-a face, din păcate, cu dictatura prostiei. Înțeleg, oamenii providențiali din istoria politicii românești mai scriau niște cărți, mai aveau contribuții la civilizația națională și universală, dar, acum, vedem oameni care cad direct în cap la "Antena 1" și se scoală și sunt buimaci, nu știu încotro s-o ia și ăștia conduc România. Să le fie rușine! Și uite așa se face o dictatură, din păcate, dar nu din vina noastră. Vă mulțumim. (aplauze)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc și eu.

 
Constantin Gheorghe (PC) - Trăim vremuri tulburi;

Dau cuvântul domnului senator Constantin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Se pregătește domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Constantin Gheorghe:

Doamnă președinte de ședință, distinși colegi.

Domnule vicepreședinte al Senatului Vadim Tudor, este a doua oară când trebuie să recunosc că îmi vine extrem de greu să vin la cuvânt după Domnia Voastră, prima dată, intervenind pe moțiunea "Minciuna, adevărul Monicăi Macovei", iar acum cu o declarație politică scurtă, pe care încerc să o susțin și eu, măcar la nivelul de 50% din cel în care a susținut declarația politică maestrul Vadim Tudor.

Este vorba de o declarație politică pe care o putem intitula "Trăim vremuri tulburi". Eu sunt la primul mandat, ca senator, și am impresia că sunt în prima legislatură, imediat după Revoluția din '89. Sunt niște vremuri extrem de tulburi, cu consecințe încă neevaluabile. Avem, în diverse forme, reflectată Piața Universității la Craiova, la Iași, la Constanța, în alte părți.

Ar trebui, oare, stimate colege și stimați colegi, să așteptăm și minerii? Îmi pun această întrebare pentru că democrația, pe care am câștigat-o cu atâta sacrificiu și de care acești tineri de la balcoane n-au cum să-și amintească, pentru că erau niște copii, poate fi distrusă cu multă ușurință, prin compromiterea simbolurilor celor mai de preț ale democrației și, în primul rând, Parlamentul României. Se pare că instituția supremă a poporului român, Parlamentul, a devenit altceva decât o instituție, a devenit un număr, 322, un număr încărcat de peiorativ.

Stimate colege și stimați colegi, am ajuns în situația în care simt o oarecare reținere în a declara că sunt parlamentar și aceasta se întâmplă în acest context extrem de dur, în cadrul unor bătălii politice necontenite, așa cum se spunea din '90 încoace, o campanie prelungită. Cu mare mâhnire, nu prea văd soluții de ieșire din această criză. De altfel, eu sunt adeptul a nu căuta vinovații, a nu-i dovedi, a nu-i condamna, ci a găsi soluții la ce se întâmplă, soluții viabile, soluții, așa cum a spus maestrul Vadim Tudor, care să ne asigure viitorul, pentru că prezentul îl trăim și îl demolăm, unii dintre noi de trăit îl trăim toți.

Se induce, în mod intenționat, ideea că Parlamentul este vinovat de absolut tot ce se întâmplă pe scena politică. Nu pot să subscriu la această idee, însă, zi de zi, citesc în presă, mă uit pe ecranele televizoarelor și încerc să nu mă identific cu ce se spune acolo. Se induce ideea că politicul va influența grav economicul. Nu, stimate colege și stimați colegi, economia își vede de treabă, mulțumită Lui Dumnezeu, singura componentă a noii democrații este economia, privatizarea și oamenii își văd de treabă. Se induse ideea că, în condițiile Tratatului de la Maastricht, pot fi influențe negative. Mă îndoiesc și statisticile constată că economia nu este influențată.

Se spune, de asemenea, de către anumiți publiciști, care au anumite tendințe, că Guvernul nu funcționează, că administrația nu are vigoare, că celelalte instituții ale statului sunt lipsite de vlagă. Nu este așa. Societatea română funcționează, stimate colege și stimați colegi. Sigur că cei care vor să recunoască, ne transmit aceste mesaje. Păcatul mare este că mesajele acestea pleacă prin diverse sisteme mass-media, de-a lungul și de-a latul globului, iar România este privită, din ce în ce mai mult, cu circumspecție.

Am fost, săptămâna trecută, într-o delegație parlamentară în Norvegia și am surprins un dialog care nu m-a făcut deloc să fiu bucuros. Doi parlamentari europeni discutau jignitor despre România și Bulgaria, neștiind că eu sunt unul din cei care au stat la acea conferință, eram îmbrăcat mult mai diferit decât Domniile Lor și vorbeau deloc plăcut despre România și Bulgaria. Cu alte cuvinte, nu prea acceptau faptul că facem parte din această familie europeană.

Pe de altă parte, se mai induce ideea, ca să revin la manipulările care domină presa românească, că integrarea noastră, venită după momentul aderării de la 1 ianuarie 2007, ar fi pusă în paranteze. Integrarea pusă în paranteze. Aici, pot să subscriu, într-o anumită proporție. Da, aceste lupte politice, această campanie prelungită în care avem lideri care nu se simt bine decât în campanii, în războaie, în conflicte, în furtuni, este generată, după cum v-am spus, de ei, iar integrarea sigur că poate fi pusă între paranteze. Noi avem un rol foarte important și întrebarea pusă de antevorbitorul meu, legată de cvorumul de ședință, prin care noi trebuie să trecem anumite legi importante care fac parte din integrare, pentru că aderarea s-a produs, dar integrarea necesită un proces îndelungat, este valabilă această întrebare și ar trebui să ne mobilizăm ca noi, Senatul, să ne facem datoria, în așa fel încât să nu ni se impute ceea ce se întâmplă în afara Parlamentului, în afara Senatului.

Observați că țara este împărțită în două tabere, clasa politică e împărțită în două tabere, societatea civilă e împărțită în două tabere, ziarele sunt în două tabere, televiziunile sunt în două tabere, poporul este chiar în două tabere. Nu putem să acceptăm la infinit această stare de lucruri și de aceea, repet, trebuie să găsim soluții. Și am mai spus-o în fața Parlamentului: soluțiile sunt în Parlament. Cadrul legislativ trebuie creat de așa natură încât asemenea evenimente pe scena politică să nu se mai întâmple la aceste dimensiuni. Acum 400 de ani, matematicianul francez Paul Descartes afirma că "Optimiștii văd lumină și acolo unde nu e". Eu fac parte dintre aceia, dar pesimiștii aleargă neobosiți să o stingă. Aceia sunt în afara Parlamentului. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc și eu.

Ați depășit într-o manieră pozitivă dificultatea de a lua cuvântul după domnul vicepreședinte Corneliu Vadim Tudor.

 
Adrian Păunescu (PSD) - Pledoarie pentru valorile culturale;

Dau cuvântul domnului senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a susține declarația politică.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Ceea ce aș vrea eu să spun, astăzi, este, într-un anumit fel, o parte din refrenul, pe care l-am tot intonat în fața dumneavoastră, și anume, pledoaria pentru valori. În martie, atrăgeam atenția asupra felului criminal în care niște ziare perverse, niște ziare ticăloase, niște ziare stipendiate partizan atacă pe marele om de cultură și creator, care a fost Octavian Paler. Atunci el era în viață.

Pentru că Octavian Paler devenise un critic aspru al președintelui în curs, așa cum fusese un critic acerb al președintelui Ion Iliescu și al președintelui Emil Constantinescu - dar reacțiile față de acea atitudine a lui Octavian Paler erau pozitive - acum, Paler devenise "bătrânul activist comunist"./

Sigur că se poate spune orice despre oricine, dar există și un anumit bun simț care ar trebui să-i oprească pe nemernici să lovească într-un om pe care vârsta, în mod vădit, îl împingea spre sfârșit.

Am protestat, acum două luni și ceva, împotriva acestui tratament la adresa lui Paler, cum am protestat și împotriva faptului că un mare cântăreț ca Dan Iordăchescu, o mare interpretă cum este Tatiana Stepa, un mare grup de intelectuali, care nu fac politică prezidențială, se află în pericol, scriitorul George Bălăiță fiind, el însuși, amenințat cu darea afară din casă, și-mi amintesc și protestul mai vechi al colegului senator Corneliu Vadim Tudor împotriva felului în care a fost tratat marele actor George Constantin, care a și murit din aceasta. A murit, tot sub teroarea unei anumite intoxicări a opiniei publice, marele medic care a fost Dorin Hociotă, vinovat de a fi fost cel mai bun în meseria lui, pentru că, evident, președintele Ceaușescu nu-și putea alege un medic după dosar, ci după fapte, și Dorin Hociotă a fost terorizat și șantajat, ca și mulți alți intelectuali.

În ce mă privește, încă nu am murit și nici nu cred că moartea mai e o soluție în momentul acesta, deși sunt ținta, ca și alții din această sală, ca și alții din zona intelectuală, din zona publică, a unor campanii mizerabile. Acum, de curând, mi s-au scos niște scrisori din 1982, către Nicolae Ceaușescu, în care-i spuneam că "l-am iubit, îl iubesc și îl voi iubi și nici nu am altă cale".

Eu, însă, în scrisoarea aceasta, nu voiam să-l cuceresc pe Nicolae Ceaușescu pentru a face niște copii împreună cu el! Eu aveam de apărat niște oameni, niște idei și încercam să-l conving că - o să vedeți dacă o să se publice scrisoarea adevărată - "vigilenții de ocazie îl intoxică și-l depărtează de oameni..."

Aș ruga să fie puțină liniște, doamnă președinte!

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Îi rog pe colegii mei să fie mai puțin veseli!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu este prima oară când mi se întâmplă lucrul acesta, și nici nu o să fiu un renegat pentru tot ceea ce am făcut, dar vreau să se judece tot ceea ce am făcut.

A-i spune cuiva, într-o scrisoare "Cu toată considerația!", nu înseamnă, totdeauna, chiar toată considerația. Înseamnă și un mod de a comunica, mai ales când vrei să aperi cauze înalte. Nu poți să-i spui celui cu care vorbești "Nenorocitule, nu-l ierta pe Marin Sorescu, în 1982, că a fost la meditația transcendentală, taie-i gâtul, scoate-l din cărți!"

Pledoaria mea a fost inversă. Pledoaria mea a fost pentru valorile naționale.

Dar, iată, mâine, se vor împlini 27 de ani de la moartea absurdă a lui Marin Preda. Avea numai 53 de ani și ca în versul lui Blaga, genialul vers al lui Blaga, care nu are nicio metaforă, are doar o revelație divină, și care spunea "Sunt mai bătrân decât tine, mamă!", și noi suntem mai bătrâni decât Marin Preda.

Suntem mai bătrâni decât dumneata, Marin Preda, suntem mai bătrâni decât Eugen Barbu. Dacă vom scăpa teferi din canonada de jeg și de otravă, vom putea fi mai bătrâni chiar decât propriul nostru vis.

Suntem mai bătrâni decât Nicolae Labiș, omul de geniu, citat foarte corect și foarte la timp - așa aș fi vrut și eu să o fac - de către poetul Vadim Tudor.

Dar, ar trebui să revedem ce înseamnă dispariția lui Marin Preda, față de năvala de lucruri absurde din viața contemporană atât pe plan interior, cât și pe plan extern. Înseamnă că, de exemplu, vorbim despre secetă, despre irigații, vorbim despre toate cele care s-au distrus și, firește, întrebăm cine este de vină?

Dar, mai mult decât atât, eu întreb, totuși, cine a făcut irigațiile? Nu cumva trebuie să scădem din negrul pe care-l adresăm unei personalități istorice, complexe, cum a fost Nicolae Ceaușescu, să scădem și meritele, ca negrul să se potrivească numai acolo unde este cazul?

Nu cumva acele irigații au costat bani mulți, ai țării, distrugerea lor costând și mai mult, iar refacerea lor, astăzi, fiind aproape imposibilă, pentru că nu mai avem suportul material necesar unei asemenea aventuri obligatorii pentru o țară care se deșertifică?

Tot vinovat este Nicolae Ceaușescu și pentru inundații? - de altfel, luate ca model din Anglia, Israel și din țările de tip competițional ale lumii - tot vinovat?

Și tot vinovați sunt aceia care au sprijinit acest mod de construcție națională și nu au încurajat în niciun fel deconstrucția, deșertificarea, nu numai a Câmpiei Dunării și a României, în genere, ci și deșertificarea conștiinței naționale?

Vedeți, se întâmplă, lângă noi, lucruri care contravin unor declarații, chiar prezidențiale. Avem exemplul Canalului Bîstroe. Nu a fost președintele la Kiev sau la marginea de azi a țării, în Bucovina de Nord, de fapt, și s-a întâlnit cu celălalt președinte de dincolo de graniță și s-au bucurat, și-au făcut declarații frumoase?

Și, ce s-a întâmplat cu pericolul pe care-l reprezintă Bîstroe, și ce putem noi face?

Am cerut, la aprobarea prezenței trupelor americane în România, în Parlament, să ridicăm puțin și noi fruntea și să avem pretenții de la cei cu care suntem în relații corecte și pe care-i considerăm prieteni.

Nu este normal ca abuzivii din politica internațională să înceapă să se teamă și să se gândească de mai multe ori, înainte de a lua o decizie atât de importantă care modifică întregul climat din zonă și amenință Dunărea?

De ce am intrat noi în NATO? De ce suntem în Uniunea Europeană? Ca să scoatem carnetul și să ne legitimăm la vamă, când nici acolo lucrurile încă nu sunt clare și ne iau vameșii unguri mâncarea din portbagaje, zicând că nu este ștampilată european?

Nu este o nebunie?

Este un gest de extremism să apărăm, nu numai demnitatea națională, ci și pretenția națională, dacă toți cei care ni se declară prieteni și cărora le suntem prieteni, au pretenții pe care noi le satisfacem, uneori, înainte ca ei să o ceară?

Aici este vremea și aici este treaba negociatorilor, și aici, problema noastră este cum alegem negociatorii. Negociatorii trebuie să țină loc de luptători, dar trebuie să fie niște luptători la nivelul ideii, la nivelul argumentelor. Este inadmisibil să fim tratați în acest mod, să fim expediați la etcetera, să curgă "toate Bîstroele" peste noi, să facă domnii Frattini, Gontz și, mai ales, Voronin, la Chișinău, un loc privilegiat pentru Ungaria, și României să i se refuze dreptul de a fi în slujba fraților din Moldova.

Iarăși, nu-i acuz pe aceia, atât cât îl acuz pe președintele acestei țări, care ne-a iluzionat, ne-a păcălit. S-a dus pe acolo și a făcut gesturi care au creat rumoare și i-au creat o anumită popularitate "Uite ce curajos e!"

A zis frumos, de altfel, memorabil, delegatului Rusiei la Strasbourg, "Domnule, ați stat atâta timp la noi și noi nu v-am întrebat de ce stați­?"

Numai că, nici nu este adevărat. Sunt oameni care au întrebat de ce stau. Tata, de exemplu, și zeci, sute de mii de deținuți politici au întrebat ce caută rușii aici.

Din păcate, rușii nu au stat în România de capul lor, ci de capul tuturor aliaților. Și de capul Statelor Unite, și de capul Marii Britanii, și de capul Franței. Al Germaniei nu, pentru că erau și în Germania cum erau și la noi.

Dar, în fine, replica este memorabilă.

Ce se întâmplă, însă? Acum, degeaba suntem liberi față de Rusia, dacă nu suntem liberi, pe de-a întregul, față de prietenii noștri și ei nu se simt datori să sară în ajutorul nostru.

Nouă ne trebuie mereu dovezi că suntem noi înșine!

Am fost copil de pușcăriaș și nepot de pușcăriaș politic și de la 13 ani tot mă justific, tot spun "Da, să știți că eu nu sunt dușman, sunt un om ca toți ceilalți. Am dreptul să fiu pionier, am dreptul să fiu UTM-ist, am dreptul să fiu UTC-ist, am dreptul să fiu membru al partidului!", singurul partid care exista, atunci, în România.

Nu-mi luați aceste drepturi, nu sunt privilegii!

Pentru ca să treacă 1989 și să mă justific pe cealaltă parte. Nu se poate la nesfârșit și la nivel individual, și la nivel național să creăm justificarea ca singurul mod de producție!

Între timp, 60 de mii de copii români nu au părinți, pentru că părinții sunt plecați să câștige un ban. Trăiesc în seama vecinilor, a prietenilor, a asistenților maternali sau în centrele de plasament.

Între timp, toată demagogia noastră se risipește penibil. Nu avem, la marile uzine ale țării, care dădeau stabilitate economică și morală: "Rulmentul", "Tractorul", nu avem locuri de muncă.

Se vor vinde terenurile pentru ele însele, să se facă, probabil, centre comerciale sau cine știe ce, în beneficiul altora.

Această țară nu e condusă, din păcate! Această țară este șantajată, terorizată și lăsată de izbeliște.

Vreau să numesc dezechilibrul prin care trecem și la nivel individual, și la nivel obștesc, și la nivel național, o criză aproape irezolvabilă!

Putem noi, ca social-democrați, tampona absurda ridicare a prețurilor, scoaterea oamenilor din locuințe, dezinteresul față de muncă? Le putem tampona cu diverse măsuri momentane și locale, dar ne aflăm în interiorul unei mari crize.

Eu nu aș zice că doar Traian Băsescu este vinovat. Sunt și mai vechi, și mai noi vinovați. El este cel mai vinovat, dar, așa cum am mai spus și acum trei săptămâni, cred că e foarte important să ne asumăm propria noastră răspundere și să facem ceea ce am făcut în ultimele săptămâni, și anume, să devenim chiar un Parlament de care să asculte oamenii, de care să asculte instituțiile, un Parlament care să se implice nu în chestiuni minore, nu în chestiuni de detaliu, deși nici ele nu sunt totdeauna lipsite de importanță, nu în chestiuni trecătoare, ci în stabilirea unui curs mai rodnic al României. Fără îndoială, și corupția este gravă, dar ea nu este neapărat invenția cuiva, ea este sistemică. Dacă în socialism blocajele de tip economic erau previzibile, și unele se și întâmplau,în capitalismul pe care îl trăim noi, s-au deblocat toate, inclusiv lipsa de rușine și de moralitate.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule senator, cu toată considerația v-aș ruga să vă apropiați de finalul declarației dumneavoastră.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Doamnă președintă de ședință, mă apropii cu toată sfiala de finalul cuvântului meu.

Aș vrea să închei cu reamintirea faptului că printre noi au trăit oameni extraordinari, și că au fost oameni extraordinari o dovedește împrejurarea de a ni-i aminti atunci când avem nevoie măcar de întrebări, dacă nu și de soluții.

Sigur, v-aș spune, am mai spus o dată, dar e extraordinară o replică pe care, într-o carte pe care a scris-o ca gazetar și scriitor tânăr, în 1970, Marin Preda spunea că tatăl său avea o replică (a pus-o și într-o carte de proză), acesta fiind țăran român din Câmpia Dunării, care venea la București, iarna, pentru că la București iarna era mai cald, între timp s-a produs egalizarea satului cu orașul, e la fel de frig peste tot. Tatăl lui Marin Preda se trezea dimineața la trei, cam când se culca Marin Preda, iar Marin Preada îi striga de acolo, din camera lui, măi, culcă-te, măi, că e devreme. Tatăl său nu vorbea cu el, vorbea cu istoria și întreba atunci, întrebarea continuă să zguduie palatele, cum ai să guvernezi dumneata fără opoziție? E o întrebare care trebuie pusă și azi, într-un moment istoric în care s-au auzit cele mai cumplite atacuri la adresa opoziției, și la adresa adversității politice.

Acele amenințări nedrepte, acele amenințări imprudente, acele amenințări într-adevăr dictatoriale, pe care le-am rezumat într-o strofă pe care o spun acum în încheiere.

Observăm că nu-i aici bărbatul,
Care o să cadă, n-o să cadă,
Alergând de-a lungul și de-a latul,
Ca viteazul clasic din baladă,
Provocând delir și debandadă,
Atât a asmuțit electoratul
Să ne arunce peste balustradă.
El e omul trist, în trista lume,
Care-și poartă chiar porecla în nume. (Aplauze din sală)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc domnule senator.

 
Constantin Dumitru (PNL) - Greșelile președintelui suspendat Traian Băsescu;

Stimați colegi.

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal mai are 4 minute și domnul Popa, ca senator independent, 2 minute.

Vă rog să-mi dați voie să-i dau cuvântul domnului senator Constantin Dumitru pentru a susține declarația politică, și să fac apel la liderii grupurilor parlamentare, pentru mobilizarea colegilor noștri în sala de ședință.

Vă mulțumesc.

Aveți cuvântul domnule senator.

 

Domnul Constantin Dumitru:

Mulțumesc doamna președintă de ședință.

Dați-mi voie ca, înainte de a-mi susține declarația politică, să protestez, de la acest microfon, împotriva celor care au avut o atitudine nedreaptă, incorectă față de colegul nostru, distinsul senator Păunescu, referitor la modalitatea de desfășurare a ședinței comisiei parlamentare privind monitorizarea timpilor de antenă. Pentru cei care au avut cuvinte răutăcioase și nedrepte, susțin cu tărie aici că a fost o ședință supercorectă, în care domnul președinte ales de către noi, și eu am făcut parte din această comisie, a avut puterea și înțelepciunea s-o conducă extraordinar, chiar de multe ori uitând de propriul vot și ținând cont într-adevăr de voturile noastre, ale celorlalți componenți ai comisiei.

Mă simțeam dator să susțin acest protest, pentru că prea a fost zarva mare și mi s-a părut total incorect.

Doamnelor și domnilor senatori, acțiunile din ultima vreme, culminând cu mitingurile de la Constanța, Pitești, Cluj-Napoca, chiar și Iași ieri, m-a făcut să rememorez anumite evenimente din trecutul apropiat. În primul rând, resping cu vehemență afirmația că ideologia PNL este hoția.

PNL a făcut România mare, PNL a făcut istorie frumoasă. Traian Băsescu face parte din istoria urâtă. Ar fi ca o comparație dintre civilizație și barbarii care distrugeau și dădeau foc. Dacă ar fi fost să vorbim despre hoție, mă pot întreba unde este flota, casa din Mihăileanu sau terenul de la Snagov. Discursul președintelui suspendat Traian Băsescu, în care se consideră justițiarul României și reformatorul instituțiilor românești, se termină cu o frază,pecât de demagogică, pe atât de hilară. "Am greșit, puteți să-mi spuneți de ce am fost suspendat de cei 322?"

Dacă Traian Băsescu nu-și recunoaște greșelile, eu voi enumera câteva episoade din care putem spune dacă am greșit sau nu.

Da. Am greșit. Am greșit când pe 28 septembrie 2003 am semnat Protocolul Alianței Dreptate și Adevăr, împreună cu PD-ul condus de Traian Băsescu, pentru a forma o alianță de partide care să lupte împotriva corupției, vârfurilor de interese favorizate de PSD.

Da. Am greșit când ne-am gândit că domnul Băsescu are maturitatea politică necesară pentru a-și lăsa orgoliile deoparte și este pregătit pentru a face un parteneriat necesar unei stabilități politice, economice și democratice, pentru o Românie sufocată și sătulă de conflicte și scandaluri politice.

Da. Am greșit fiindcă nu am știut cu cine avem de-a face, sprijinind tocmai pe cel care trăiește din instabilitate politică, instabilitate pe care el o creează.

Da. Am greșit atunci când pentru victoria Alianței Dreptate și Adevăr, PNL- PD, în alegerile locale din 2004, am sprijinit pe domnul Băcescu pentru câștigarea celui de-al doilea mandat de primar general, cu toate criticile apărute din cauza scandalului Consiliului General al Capitalei, cu eutanasierea populistă și numai la nivel declarativ al câinilor vagabonzi, cu asfaltarea arterelor principale din București, care trebuiau refăcute din jumătate în jumătate de an, în scopul prosperității "Euroconstruct-ului" și al "Golden Blitz-ului". Ne-am pus speranța într-un primar gospodar al Bucureștiului și este în continuare un șantier rutier, aglomerat și enervant pentru majoritatea locuitorilor lui.

Da. Am greșit când în toamna anului 2004, în momentul de lașitate și trădare, când Teodor Stolojan a renunțat la cursa prezidențială, am sprijinit candidatura lui Băsescu la alegerile prezidențiale.

Da. Am greșit când în plină criză a răpirii orchestrate a ziariștilor din Irak și a calamităților naturale din primăvara lui 2005 l-am sprijinit pe președintele Băsescu, principalul artizan al negocierilor din Irak, asumându-ne greșelile Ministerului de Externe, precum și gestionarea problemei celor afectați de inundații, lăsându-l pe președinte să ia laurii rezolvării acestor probleme.

Da. Am greșit când privind gestionarea gripei aviare, când am acceptat toate criticile domnului Băsescu și l-am sprijinit pe ministrul agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur, în rezolvarea acestei probleme, după ce președintele l-a considerat incapabil de a gestiona o criză și dorea chiar demiterea acestuia, iar Traian Băsescu a luat din nou laurii rezolvării situației în care a avut un rol nesemnificativ.

Da. Am greșit când vizitele din țară, la Mărăcineni, în zonele afectate de inundații, în vizitarea spitalelor reconstruite nu am reacționat la grosolăniile verbale adresate ziariștilor și membrilor Guvernului.

Da. Am greșit atunci când președintele a forțat demiterea șefilor de la SRI, SIE și SPP și a procurorului general Ilie Botoș și noi l-am tolerat în continuare și am acceptat deciziile prezidențiale.

Da. Am greșit când atunci pentru a-și atinge interesele personale, am acceptat jocul de culise făcut cu PSD-ul pentru șefia SRI și SIE.

Da. Am greșit când în vara lui 2006 nu am reacționat dur la jocul duplicitar a președintelui și când a tras sforile ca domnul Ticu Dumitrescu să nu ajungă șeful CNSAS, sperând în numirea unui reprezentant PD în fruntea acestei instituții, pentru a-și proteja apropiații care au colaborat cu securitatea.

Da. Am greșit când i-am permis să vină abuziv la ședințele Guvernului, pentru a-și impune punctul de vedere trecând peste organizarea administrativă a Executivului și a priorităților politico-economice din acele ședințe.

Nu. Nu am greșit când, pentru a oferi stabilitate politică și pentru a respecta cerințele europene pentru pregătirea aderării la Uniunea Europeană, am acceptat toate șicanele și bădărăniile politice ale președintelui, concentrându-ne eforturile pentru aderare. Poate că am greșit când Traian Băsescu a tras sforile pentru suspendarea și demiterea ministrului apărării Teodor Atanasiu și pentru obținerea acestui minister pentru PD, încălcând prevederile și protocolul de colaborare al Alianței "DA", am acceptat acest compromis pentru binele și stabilitatea guvernării.

Nu! Nu am greșit pentru a nu i se oferi satisfacție! Am acceptat pentru o anumită perioadă de timp să nu-l numească pe Adrian Cioroianu ca ministru al afacerilor externe și, apoi, din nou, nu am greșit considerând neconstituțional acest gest și depunând sesizare la Curtea Constituțională.

Nu, nu am greșit când am realizat al doilea Cabinet Tăriceanu, în scopul deblocării reformelor instituționale și a înlăturării clientelismului politic al asfalturilor, al transporturilor, mediului și administrației gestionate de Băsescu.

Nu, nu am greșit când respectăm Programul de guvernare al Alianței "PNL-PD" dorind să ne ținem de cuvânt față de cei care ne-au votat.

Nu, nu greșim când susținem suspendarea lui Train Băsescu spre binele României. Nu greșim pentru că în politică greșelile se repară și nu se răzbună.

Vă mulțumesc! (Aplauze)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Sigur, este foarte bine să recunoști când greșești, important este să nu mai repeți greșeala.

 
Nicolae-Vlad Popa (independent) - Apel la un comportament și limbaj civilizat.

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa, aveți două minute.

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Da, nu este o regulă, nu toate greșelile se repară, există și greșeli care nu se repară.

Am ascultat astăzi, în direct, un apel la un comportament și un limbaj decent.

Domnul Geoană, îmi pare rău că nu este aici. De obicei, nu credeam că vine la ședința Senatului, a predat astăzi un curs, în fața presei, de demagogie aplicată.

A spus că face apel la stoparea unui discurs violent de demonizare a adversarilor politici, dar Domnia Sa, și îi aduc aminte, a început cu acel limbaj, folosind termenul de "deșeu toxic ce trebuie îngropat" sau "incinerat", erau două variante. Da, domnul Geoană l-a numit pe domnul președinte Băsescu "un deșeu toxic". Pot să spun că uneori "gura păcătosului", parțial, "adevăr grăiește", sigur că nu poate fi vorba de un "deșeu", termen folosit pentru un președinte al țării, care va conduce România până în 2014, dar domnul președinte Băsescu poate fi tare toxic pentru corupția din România, cu multe exemple în partidele reprezentate în Parlament.

Domnul președinte Băsescu este periculos de toxic pentru "dinozaurii comuniști" din aceleași partide prezente în Parlament, condamnați în Raportul Tismăneanu!

Domnul președinte Băsescu poate fi extrem de toxic pentru oligarhii și mogulii economico-politici din aceleași partide. Le numesc: P.N.L., P.S.D., P.C., U.D.M.R, P.R.M. (rumoare, discuții)

Acești oligarhi și moguli sunt cei care au clădit această alianță transpartinică, antiprezidențială.

Dar domnul președinte Băsescu nu este deloc toxic pentru o mare parte din poporul român! Dimpotrivă. Și de aceea o mare majoritate îl susține și va vota nu, deci împotriva demiterii. (rumoare, discuții)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă rog să vă apropiați de finalul declarației, domnule senator.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Am terminat. Atenționez asupra mitingurilor organizate pentru acel "fascistoid" președinte de la Chișinău, la Montreal, de la New York la Hamburg, de la Roma la Madrid, inclusiv, cum spuneați dumneavoastră, la Chișinău.

E adevărat. Există o tabără - două tabere, dar o tabără mare - în care sunt aproape 80% din electoratul României și o tabără mică a celor 322 de parlamentari. Vă mulțumesc. (rumoare, discuții)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc, domnule senator. V-aș sugera să nu mai folosiți tribuna Parlamentului pentru a-i ataca pe colegii prezenți în această sală și, mai ales, pe cei care nu sunt prezenți. (rumoare, discuții)

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 13 april 2021, 20:09
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro