Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor
Sittings of the Senate of May 14, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.71/24-05-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-04-2021
07-04-2021
06-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 14-05-2007 Printable version

Sittings of the Senate of May 14, 2007

  1. Declarații politice prezentate de senatori:
  1.5 Corneliu Vadim Tudor (PRM) - Seceta, agricultura și necesarul de hrană ale poporului român; Legea patrimoniului național;

Doamna Norica Nicolai:

................................................

Dau cuvântul domnului președinte Vadim Tudor, pentru a susține o declarație politică.

Vă rog, domnule președinte.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnă președinte de ședință,

Onorați colegi,

La început, n-am dorit să vorbesc pentru că venisem pregătit pentru susținerea unui proiect legislativ, dar văzând cât de puțini oameni sunt în sală, văzând că, practic, nu avem cvorum de ședință, văzând că vorbim la pereți, văzând ce drame se petrec la ora actuală în țara noastră, m-am simțit dator să folosesc singura armă pe care o avem în dotare ca reprezentanți ai poporului, și anume microfonul, și să trag un semnal de alarmă, astăzi, 14 mai 2007.

"Seceta a ucis orice boare de vânt,
Soarele s-a topit și a curs pe pământ,
A rămas cerul fierbinte și gol,
Ciuturile scot din fântână nămol".

Asta scria, la 18 ani, îngerul neprihănit care a fost Nicolae Labiș.

Și ce tragedie a trăit acest tânăr de curaj! Cât de timpuriu a murit !

Am participat, împreună cu fratele nostru Ilie Ilașcu, evadat din ceea ce Dostoievski numea "Amintiri din Casa morților", evadat de la Tiraspol, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am participat la înmormântarea mamei lui Nicolae Labiș în vara anului 2001. Mi-a telefonat, atunci, fiica ei mai mare, Margareta, mi-a spus că s-a prăpădit tanti Profira, cu care vorbeam des la telefon și dacă doresc să particip. Și l-am întrebat, atunci, pe Ilie Ilașcu dacă el a văzut mormântul lui Mihai Eminescu. Nu-l văzuse. Și zic: "Haide, acum, la mormântul lui Eminescu să punem o floare și să o înmormântăm și pe mama lui Nicolae Labiș."

Ce destin ciudat - copiii să moară înaintea mamelor. Era tot o vară, era tot o căldură caniculară și iată cum se repetă ciclic istoria, la noi, românii, parcă ispășim un blestem. E secetă și acum, ca și atunci, la momentul la care scria Labiș, în 1946, ca și ulterior, ca și în anii din urmă. Dacă nu plouă două săptămâni în România - e secetă. Dacă plouă două săptămâni - sunt inundații. Practic, nu mai avem parte decât de două anotimpuri: seceta și inundațiile. Au ajuns bătrânii vlădici ai poporului român, în frunte cu Preafericitul Patriarh, să iasă cu prapuri împărătești, să iasă pentru a invoca Divinitatea să plouă.

Dar am avut un sistem de irigații care valora enorm. Cine a ruinat acel sistem de irigații ? Cine a distrus sistemul imunitar al economiei românești ? Cine a luat de la gura românilor pâinea noastră cea de toate zilele, de care, în rugăciunea sa, vorbește Mântuitorul nostru Iisus Christos. Vedeți bine, el nu zice "Tatăl meu", el zice "Tatăl nostru", el ne face părtași la faptul că este fiul lui Dumnezeu.

De 17 ani, suntem într-o permanentă campanie electorală, în loc să fim într-o permanentă campanie agricolă, care nu este numai toamna și primăvara, trebuie pregătită în tot restul anului.

Specialiștii îmi spun că mai bine de 70% din necesarul de hrană al poporului român provine din import. Nu e normal ce se întâmplă. Ce microb al turbării a pătruns în societatea românească de nu mai facem ceea ce știam să facem noi, de am început să importăm sare comestibilă din Ungaria, de importăm usturoi din Turcia, de importăm tot felul de legume fără gust de unde a înțărcat mutu iapa. Și noi nu mai facem nimic, stăm pe șanț ca în Poiana lui Iocan din Moromeții lui Marin Preda și învârtim politichia ca purcica dovleacul. E bine ce se întâmplă ?

Eu, unul, refuz să fac o astfel de politică. Din păcate, isteria din ultimii doi ani i se datorează în totalitate lui Traian Băsescu. Îmi pare rău că o spun. A fost comparat aici, la microfon, cu un dictator. Hai să fim serioși.

Sunt istorici de valoare - academicianul Răzvan Theodorescu, sunt alții,cum este colegul Puiu Hașotti, profesori universitari. Eu sunt mai mărunt, sunt numai doctor în istorie, dar știu suficientă carte să știu că dictatorii aveau un ștaif al lor. S-a vorbit de Carol al II-lea. Întrebați-o pe doamna Mitzura Arghezi, când a cumpărat cu mare greutate domeniul lui de la Mărțișor, că n-avea unde să stea, Tudor Arghezi n-a mai avut bani și dădea din colț în colț. Și regele Carol al II-lea - să nu uităm, fiul marii regine Maria și nepot, prin alianță, printr-o descendență aproape directă din Carol I, dar și din fiica lui Napoleon Bonaparte, fiica adoptivă, marea ducesă Ștefania de Baden - Carol a întrebat: "În definitiv, de câți bani are nevoie Arghezi?" Nu știu cine, Nae Ionescu, altcineva i-a spus: "De 600 mii lei, sire.", la valoarea de atunci. A scos, din caseta personală, 600 mii lei și i-a dat. Sub Carol s-au făcut fundațiile regale, sub Carol s-a făcut Muzeul Satului de către Dimitrie Gusti, Victor Ioan Popa și profesorii mei, pe care i-am apucat la facultate, Henri Stahl și Miron Constantinescu. A făcut ceva, a fost numit un rege al culturii, cu toate păcatele lui. A-l compara pe Traian Băsescu cu Carol al II-lea, iertați-mă, mie mi se pare o ...

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Și Băsescu îi dă lui Liiceanu...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Mie mi se pare o impietate.

Colegul Puiu Hașotti vrea să ieșim din registrul serios și mă provoacă la glumă. El zice că și Băsescu îi dă lui Liiceanu. De fapt, i-au dat toți lui Liiceanu, pentru că, în 1990, Liiceanu a furat, cu două degete delicate - să te ferească Dumnezeu de modul cum fură unii din Societatea Civilă - a furat Editura Politică. Dumneavoastră n-ați lucrat în Casa Scânteii, cum am lucrat eu la România Liberă și la Agerpres. Știți ce bogății erau la Editura Politică ? Numai candelabre de cristal, numai marmură albă și verde de Rușchița, numai plușuri și catifele, peste 3 milioane valoare și Andrei Pleșu i le-a făcut cadou lui Gabriel Liiceanu și acum i se mai promit tot felul de ștergeri și reeșalonări de datorii și o funcție de ambasador, de aceea lustruiește clanța la vila conspirativă a domnului Traian Băsescu. Dar, mă rog, nu vreau să fac nici un atac la persoană, dar am fost toată viața mea un om drept. Voltaire spunea că: "Prima datorie a omului este să fie drept".

Ce vă costă, doamnelor și domnilor, să spuneți adevărul ? De ce zăpăciți de cap tânăra generație ? De ce faceți acest efort de upside down, cu fundul în sus și viceversa, că nu păcăliți pe nimeni! Până la urmă, adevărul tot iese la iveală.

S-a vorbit de Nero, aici. Poate să semene cu Nero, care spunea: "Dacă poporul roman ar avea un singur gât, l-aș tăia dintr-o lovitură." Cam asta ar vrea să facă domnul Traian Băsescu. Vrea să comaseze, să adune toată puterea acestui stat în mâinile tremurânde ale domniei sale, că ați văzut bine că se ține de microfoane când vorbește - îi dorim sănătate - dar atunci să nu mai vorbim de democrație, atunci să schimbăm și Declarația universală a drepturilor omului, să proclamăm nașterea unui om providențial care ține loc și de președinte, și de Parlament, și de Guvern, și de servicii secrete, și de Curte Supremă de Justiție, și de Curte de Conturi și așa mai departe.

Ce-or vorbi cei din Societatea civilă cu domnul Traian Băsescu ? Cumva despre Platon, despre Aristotel, despre Heideger, despre Mircea Eliade pe care el îl confundă cu fratele lui, Mircea Băsescu. Hai să fim serioși! Sunt bani grei la mijloc. Este o șmecherie, aici, ce nu s-a pomenit.

O să mă apropii de sfârșit, stimată doamnă colegă Norica Nicolai, și să vă spun care este regretul meu.

Astăzi, ar fi trebuit să se vorbească în Senat și, eventual, să se voteze, după un vot covârșitor favorabil în comisiile reunite, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, acea Lege a protejării patrimoniului național, cu aplicare directă la patrimoniul evreiesc.

Au bătut la multe uși evrei români din Israel, din Europa și din America. Până la urmă, au ajuns la "antisemitul de serviciu" Vadim Tudor și uite că numai eui-am ajutat, pentru că am fost impresionat de imaginile pe care mi le-au prezentat. În mai multe localități, în special din Transilvania, pasc caii, trec căruțele trase de boi, dintr-o piatră funerară a unui cimitir evreiesc vechi de mai bine de 200 de ani s-a făcut un closet în fundul curții. Numai vorbesc de pietre tombale sparte, numai vorbesc de debandada care este acolo și de fraudele, de afacerile care se fac.

Și atunci am făcut acest proiect de lege, pentru că nu mi-ar plăcea și n-aș dormi liniștit dacă aș știi că părinții mei pot fi îngropați acolo, că peste trupurile lor trec animalele și pasc. Indiferent de religie, avem același Dumnezeu. Și mă simt dator să-i apăr de evrei, despre care Liviu Rebreanu scria în jurnalul său: "Evreii sunt sarea pământului". Nu vreau, iarăși, să fim arătați cu degetul, nu vreau, iarăși, un bezmetic sau un provocator să deseneze o zvastică pe zidul unui templu coral sau a unei sinagoge și să se spună: "Ia uite, românii sunt antisemiți". Nu, doamnelor și domnilor, românii nu pot să fie antisemiți, chiar și numai pentru faptul că Ștefan cel Mare a avut un medic evreu, chiar și numai pentru faptul că, la 1877, au murit pentru independența României și militari, și ofițeri evrei, chiar și numai pentru faptul că, în ambele războaie mondiale din veacul XX au murit evrei.

Da, trebuie să-i protejăm și am cerut să fie părtași în această operațiune de protecție și de conservare și evreii care dau banii, evreii din America, din Europa, din Israel. Cine ce are de ascuns ?

Din fericire, chiar și colegii de la UDMR, Peter Eckstein Kovacs și Gyorgy Frunda, au votat favorabil sau chiar m-au ajutat. Gyorgy Frunda a făcut un amendament mai mult decât salutar și a fost adoptat acel proiect legislativ al meu, de către cele două comisii reunite, cu 13 voturi pentru, o abținere și un vot împotrivă. Acum, ar fi trebuit să fiu aici și să argumentez această lege, și să votăm, dar tare mă tem că nu avem cvorum și trece și sesiunea aceasta parlamentară și iar vom fi arătați cu degetul, și iar vor fi plângeri de peste ocean, și pot să spun că evreimea mondială este cel mai delicat senzor. Se pot întâmpla multe cataclisme în lume - și Răzvan știe bine despre ce vorbesc - dar, dacă se întâmplă o disfuncționalitate sau un necaz de genul acesta, el, poporul Bibliei, numit poporul ales, nu pentru că ar avea mai mult talent decât nemții, francezii, italienii, spaniolii, englezii, românii, ci pentru că Dumnezeu l-a ales ca să propage cuvântul Bibliei, Cartea Sfântă. Cuvine-se a mulțumi acestui neam, care ne-a adus până aici, după mii de ani, această Constituție a planetei, acest tratat de morală, tratat de estetică, tot ce vreți găsiți în Biblie. Acest popor are dreptul să protesteze și sunt vinovați cei care nu pot să îi apere ultimele vestigii din locul unde a trăit în diaspora, pentru că acesta poate este cel mai plauzibil și mai veridic semn al existenței Lui Dumnezeu, faptul că, după 2000 de ani, după o diasporă, după o rătăcire prin lumea largă de două milenii, poporul Bibliei s-a întors acasă ... Israel, în Ierusalimul fondat drept capitala statului de către marele rege David.

Îmi pare rău, o să aprecieze distinsul prezidiu dacă avem cvorum, să supunem dezbaterii această lege, dacă riscăm. Mai bine să o amânăm pentru altă dată. Voi trage concluzia... după câteva dialoguri pe care le-am avut cu oameni din străinătate și, iată, distinsul membru de onoare al Academiei Române, Eugen Mihăescu, senator PRM de București, și membru al Parlamentului European, s-a întors, Ilie Ilașcu s-a întors și el de pe drumurile europene, cum ar fi zis Aristide Buhoiu, îmi confirmă că străinătatea nu înțelege ce se întâmplă în România? De ce starea asta de spirit? De ce oameni, care, până acum, își dădeau mâinile și conlucrau, încep să participe la mitinguri și la demonstrații de o violență ieșită din comun. Martor îmi este Bunul Dumnezeu că nu am fost, până acum, la nici un fel de miting și la nici un fel de demonstrație, iar aceasta se poate confirma. M-am tot rugat la Cel de Sus să le dea minte, măcar în al 11-lea ceas, cum zice Apostolul Pavel, dar ce aud că s-a întâmplat ieri la Iași, ce s-a întâmplat la Timișoara, s-au plâns niște senatori liberali, aud că și parlamentarii PD se plâng că nu li se permite accesul la nu știu ce conferințe de presă. Tot ce se poate, dar de ce trebuie să ajungem la această scindare, la această falie națională? Pentru că domnul Băsescu nu poate să lucreze și să trăiască între oameni. I-am întins mâna de atâtea ori, nu cum a greșit colegul mai tânăr, Mircea Geoană, în direct, ieri, de la Iași, de a trebuit Biroul de presă să dea o precizare. Nu PRM l-a votat pe Traian Băsescu. Eu am spus, încă dintre cele două tururi de scrutin, că, în primul tur a fost o mare fraudă electorală și că cer membrilor și simpatizanților PRM să boicoteze al doilea tur, să nu se prezinte la vot, dar situația devenise atât de exasperantă că românii ar fi votat cu oricine, și cu fratele lui Râmaru, numai să scape de o anumită camarilă lacomă. Au ei românii o slabă memorie a răului, dar nici chiar așa, și știm bine cine a greșit în acea perioadă.

Bun. Vreau, în încheiere, să spun că, dacă nu ne pasă de noi, nu ne pasă de înaintași, măcar să ne pese de generațiile care vin, măcar să ne pese de acești elevi și studenți, tineri, în general, care vor să înțeleagă pe viu ce înseamnă politica așa-zis democratică, cine o face, de ce nu e pace în țară, de ce e seceta asta devastatoare, de ce nu vom avea, în curând pâine, de ce, iarăși, vom importa pâine și alte alimente cu bani, pe care nu-i avem? Pentru că a depășit datoria publică externă a României, 40 de miliarde euro. Cât vom mai merge în felul acesta? Voi încheia, spunând, repetând, un vers al lui Friedrich Schiller, chirurg militar, poet, dramaturg și prieten al marelui Goethe, Schiller spunea: "Cu prostia, înșiși zeii se luptă în zadar". Avem de-a face, din păcate, cu dictatura prostiei. Înțeleg, oamenii providențiali din istoria politicii românești mai scriau niște cărți, mai aveau contribuții la civilizația națională și universală, dar, acum, vedem oameni care cad direct în cap la "Antena 1" și se scoală și sunt buimaci, nu știu încotro s-o ia și ăștia conduc România. Să le fie rușine! Și uite așa se face o dictatură, din păcate, dar nu din vina noastră. Vă mulțumim. (aplauze)

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc și eu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 13 april 2021, 14:48
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro