|
Domnul Constantin Gheorghe: Doamnă președinte de ședință, distinși colegi. Domnule vicepreședinte al Senatului Vadim Tudor, este a doua oară când trebuie să recunosc că îmi vine extrem de greu să vin la cuvânt după Domnia Voastră, prima dată, intervenind pe moțiunea "Minciuna, adevărul Monicăi Macovei", iar acum cu o declarație politică scurtă, pe care încerc să o susțin și eu, măcar la nivelul de 50% din cel în care a susținut declarația politică maestrul Vadim Tudor. Este vorba de o declarație politică pe care o putem intitula "Trăim vremuri tulburi". Eu sunt la primul mandat, ca senator, și am impresia că sunt în prima legislatură, imediat după Revoluția din '89. Sunt niște vremuri extrem de tulburi, cu consecințe încă neevaluabile. Avem, în diverse forme, reflectată Piața Universității la Craiova, la Iași, la Constanța, în alte părți. Ar trebui, oare, stimate colege și stimați colegi, să așteptăm și minerii? Îmi pun această întrebare pentru că democrația, pe care am câștigat-o cu atâta sacrificiu și de care acești tineri de la balcoane n-au cum să-și amintească, pentru că erau niște copii, poate fi distrusă cu multă ușurință, prin compromiterea simbolurilor celor mai de preț ale democrației și, în primul rând, Parlamentul României. Se pare că instituția supremă a poporului român, Parlamentul, a devenit altceva decât o instituție, a devenit un număr, 322, un număr încărcat de peiorativ. Stimate colege și stimați colegi, am ajuns în situația în care simt o oarecare reținere în a declara că sunt parlamentar și aceasta se întâmplă în acest context extrem de dur, în cadrul unor bătălii politice necontenite, așa cum se spunea din '90 încoace, o campanie prelungită. Cu mare mâhnire, nu prea văd soluții de ieșire din această criză. De altfel, eu sunt adeptul a nu căuta vinovații, a nu-i dovedi, a nu-i condamna, ci a găsi soluții la ce se întâmplă, soluții viabile, soluții, așa cum a spus maestrul Vadim Tudor, care să ne asigure viitorul, pentru că prezentul îl trăim și îl demolăm, unii dintre noi de trăit îl trăim toți. Se induce, în mod intenționat, ideea că Parlamentul este vinovat de absolut tot ce se întâmplă pe scena politică. Nu pot să subscriu la această idee, însă, zi de zi, citesc în presă, mă uit pe ecranele televizoarelor și încerc să nu mă identific cu ce se spune acolo. Se induce ideea că politicul va influența grav economicul. Nu, stimate colege și stimați colegi, economia își vede de treabă, mulțumită Lui Dumnezeu, singura componentă a noii democrații este economia, privatizarea și oamenii își văd de treabă. Se induse ideea că, în condițiile Tratatului de la Maastricht, pot fi influențe negative. Mă îndoiesc și statisticile constată că economia nu este influențată. Se spune, de asemenea, de către anumiți publiciști, care au anumite tendințe, că Guvernul nu funcționează, că administrația nu are vigoare, că celelalte instituții ale statului sunt lipsite de vlagă. Nu este așa. Societatea română funcționează, stimate colege și stimați colegi. Sigur că cei care vor să recunoască, ne transmit aceste mesaje. Păcatul mare este că mesajele acestea pleacă prin diverse sisteme mass-media, de-a lungul și de-a latul globului, iar România este privită, din ce în ce mai mult, cu circumspecție. Am fost, săptămâna trecută, într-o delegație parlamentară în Norvegia și am surprins un dialog care nu m-a făcut deloc să fiu bucuros. Doi parlamentari europeni discutau jignitor despre România și Bulgaria, neștiind că eu sunt unul din cei care au stat la acea conferință, eram îmbrăcat mult mai diferit decât Domniile Lor și vorbeau deloc plăcut despre România și Bulgaria. Cu alte cuvinte, nu prea acceptau faptul că facem parte din această familie europeană. Pe de altă parte, se mai induce ideea, ca să revin la manipulările care domină presa românească, că integrarea noastră, venită după momentul aderării de la 1 ianuarie 2007, ar fi pusă în paranteze. Integrarea pusă în paranteze. Aici, pot să subscriu, într-o anumită proporție. Da, aceste lupte politice, această campanie prelungită în care avem lideri care nu se simt bine decât în campanii, în războaie, în conflicte, în furtuni, este generată, după cum v-am spus, de ei, iar integrarea sigur că poate fi pusă între paranteze. Noi avem un rol foarte important și întrebarea pusă de antevorbitorul meu, legată de cvorumul de ședință, prin care noi trebuie să trecem anumite legi importante care fac parte din integrare, pentru că aderarea s-a produs, dar integrarea necesită un proces îndelungat, este valabilă această întrebare și ar trebui să ne mobilizăm ca noi, Senatul, să ne facem datoria, în așa fel încât să nu ni se impute ceea ce se întâmplă în afara Parlamentului, în afara Senatului. Observați că țara este împărțită în două tabere, clasa politică e împărțită în două tabere, societatea civilă e împărțită în două tabere, ziarele sunt în două tabere, televiziunile sunt în două tabere, poporul este chiar în două tabere. Nu putem să acceptăm la infinit această stare de lucruri și de aceea, repet, trebuie să găsim soluții. Și am mai spus-o în fața Parlamentului: soluțiile sunt în Parlament. Cadrul legislativ trebuie creat de așa natură încât asemenea evenimente pe scena politică să nu se mai întâmple la aceste dimensiuni. Acum 400 de ani, matematicianul francez Paul Descartes afirma că "Optimiștii văd lumină și acolo unde nu e". Eu fac parte dintre aceia, dar pesimiștii aleargă neobosiți să o stingă. Aceia sunt în afara Parlamentului. Vă mulțumesc. (aplauze)
|
