Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
Sittings of the Senate of May 14, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.71/24-05-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
07-04-2021
06-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 14-05-2007 Printable version

Sittings of the Senate of May 14, 2007

  1. Declarații politice prezentate de senatori:
  1.7 Adrian Păunescu (PSD) - Pledoarie pentru valorile culturale;

Doamna Norica Nicolai:

................................................

Dau cuvântul domnului senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a susține declarația politică.

Domnul Adrian Păunescu:

Ceea ce aș vrea eu să spun, astăzi, este, într-un anumit fel, o parte din refrenul, pe care l-am tot intonat în fața dumneavoastră, și anume, pledoaria pentru valori. În martie, atrăgeam atenția asupra felului criminal în care niște ziare perverse, niște ziare ticăloase, niște ziare stipendiate partizan atacă pe marele om de cultură și creator, care a fost Octavian Paler. Atunci el era în viață.

Pentru că Octavian Paler devenise un critic aspru al președintelui în curs, așa cum fusese un critic acerb al președintelui Ion Iliescu și al președintelui Emil Constantinescu - dar reacțiile față de acea atitudine a lui Octavian Paler erau pozitive - acum, Paler devenise "bătrânul activist comunist"./

Sigur că se poate spune orice despre oricine, dar există și un anumit bun simț care ar trebui să-i oprească pe nemernici să lovească într-un om pe care vârsta, în mod vădit, îl împingea spre sfârșit.

Am protestat, acum două luni și ceva, împotriva acestui tratament la adresa lui Paler, cum am protestat și împotriva faptului că un mare cântăreț ca Dan Iordăchescu, o mare interpretă cum este Tatiana Stepa, un mare grup de intelectuali, care nu fac politică prezidențială, se află în pericol, scriitorul George Bălăiță fiind, el însuși, amenințat cu darea afară din casă, și-mi amintesc și protestul mai vechi al colegului senator Corneliu Vadim Tudor împotriva felului în care a fost tratat marele actor George Constantin, care a și murit din aceasta. A murit, tot sub teroarea unei anumite intoxicări a opiniei publice, marele medic care a fost Dorin Hociotă, vinovat de a fi fost cel mai bun în meseria lui, pentru că, evident, președintele Ceaușescu nu-și putea alege un medic după dosar, ci după fapte, și Dorin Hociotă a fost terorizat și șantajat, ca și mulți alți intelectuali.

În ce mă privește, încă nu am murit și nici nu cred că moartea mai e o soluție în momentul acesta, deși sunt ținta, ca și alții din această sală, ca și alții din zona intelectuală, din zona publică, a unor campanii mizerabile. Acum, de curând, mi s-au scos niște scrisori din 1982, către Nicolae Ceaușescu, în care-i spuneam că "l-am iubit, îl iubesc și îl voi iubi și nici nu am altă cale".

Eu, însă, în scrisoarea aceasta, nu voiam să-l cuceresc pe Nicolae Ceaușescu pentru a face niște copii împreună cu el! Eu aveam de apărat niște oameni, niște idei și încercam să-l conving că - o să vedeți dacă o să se publice scrisoarea adevărată - "vigilenții de ocazie îl intoxică și-l depărtează de oameni..."

Aș ruga să fie puțină liniște, doamnă președinte!

Doamna Norica Nicolai:

Îi rog pe colegii mei să fie mai puțin veseli!

Domnul Adrian Păunescu:

Nu este prima oară când mi se întâmplă lucrul acesta, și nici nu o să fiu un renegat pentru tot ceea ce am făcut, dar vreau să se judece tot ceea ce am făcut.

A-i spune cuiva, într-o scrisoare "Cu toată considerația!", nu înseamnă, totdeauna, chiar toată considerația. Înseamnă și un mod de a comunica, mai ales când vrei să aperi cauze înalte. Nu poți să-i spui celui cu care vorbești "Nenorocitule, nu-l ierta pe Marin Sorescu, în 1982, că a fost la meditația transcendentală, taie-i gâtul, scoate-l din cărți!"

Pledoaria mea a fost inversă. Pledoaria mea a fost pentru valorile naționale.

Dar, iată, mâine, se vor împlini 27 de ani de la moartea absurdă a lui Marin Preda. Avea numai 53 de ani și ca în versul lui Blaga, genialul vers al lui Blaga, care nu are nicio metaforă, are doar o revelație divină, și care spunea "Sunt mai bătrân decât tine, mamă!", și noi suntem mai bătrâni decât Marin Preda.

Suntem mai bătrâni decât dumneata, Marin Preda, suntem mai bătrâni decât Eugen Barbu. Dacă vom scăpa teferi din canonada de jeg și de otravă, vom putea fi mai bătrâni chiar decât propriul nostru vis.

Suntem mai bătrâni decât Nicolae Labiș, omul de geniu, citat foarte corect și foarte la timp - așa aș fi vrut și eu să o fac - de către poetul Vadim Tudor.

Dar, ar trebui să revedem ce înseamnă dispariția lui Marin Preda, față de năvala de lucruri absurde din viața contemporană atât pe plan interior, cât și pe plan extern. Înseamnă că, de exemplu, vorbim despre secetă, despre irigații, vorbim despre toate cele care s-au distrus și, firește, întrebăm cine este de vină?

Dar, mai mult decât atât, eu întreb, totuși, cine a făcut irigațiile? Nu cumva trebuie să scădem din negrul pe care-l adresăm unei personalități istorice, complexe, cum a fost Nicolae Ceaușescu, să scădem și meritele, ca negrul să se potrivească numai acolo unde este cazul?

Nu cumva acele irigații au costat bani mulți, ai țării, distrugerea lor costând și mai mult, iar refacerea lor, astăzi, fiind aproape imposibilă, pentru că nu mai avem suportul material necesar unei asemenea aventuri obligatorii pentru o țară care se deșertifică?

Tot vinovat este Nicolae Ceaușescu și pentru inundații? - de altfel, luate ca model din Anglia, Israel și din țările de tip competițional ale lumii - tot vinovat?

Și tot vinovați sunt aceia care au sprijinit acest mod de construcție națională și nu au încurajat în niciun fel deconstrucția, deșertificarea, nu numai a Câmpiei Dunării și a României, în genere, ci și deșertificarea conștiinței naționale?

Vedeți, se întâmplă, lângă noi, lucruri care contravin unor declarații, chiar prezidențiale. Avem exemplul Canalului Bîstroe. Nu a fost președintele la Kiev sau la marginea de azi a țării, în Bucovina de Nord, de fapt, și s-a întâlnit cu celălalt președinte de dincolo de graniță și s-au bucurat, și-au făcut declarații frumoase?

Și, ce s-a întâmplat cu pericolul pe care-l reprezintă Bîstroe, și ce putem noi face?

Am cerut, la aprobarea prezenței trupelor americane în România, în Parlament, să ridicăm puțin și noi fruntea și să avem pretenții de la cei cu care suntem în relații corecte și pe care-i considerăm prieteni.

Nu este normal ca abuzivii din politica internațională să înceapă să se teamă și să se gândească de mai multe ori, înainte de a lua o decizie atât de importantă care modifică întregul climat din zonă și amenință Dunărea?

De ce am intrat noi în NATO? De ce suntem în Uniunea Europeană? Ca să scoatem carnetul și să ne legitimăm la vamă, când nici acolo lucrurile încă nu sunt clare și ne iau vameșii unguri mâncarea din portbagaje, zicând că nu este ștampilată european?

Nu este o nebunie?

Este un gest de extremism să apărăm, nu numai demnitatea națională, ci și pretenția națională, dacă toți cei care ni se declară prieteni și cărora le suntem prieteni, au pretenții pe care noi le satisfacem, uneori, înainte ca ei să o ceară?

Aici este vremea și aici este treaba negociatorilor, și aici, problema noastră este cum alegem negociatorii. Negociatorii trebuie să țină loc de luptători, dar trebuie să fie niște luptători la nivelul ideii, la nivelul argumentelor. Este inadmisibil să fim tratați în acest mod, să fim expediați la etcetera, să curgă "toate Bîstroele" peste noi, să facă domnii Frattini, Gontz și, mai ales, Voronin, la Chișinău, un loc privilegiat pentru Ungaria, și României să i se refuze dreptul de a fi în slujba fraților din Moldova.

Iarăși, nu-i acuz pe aceia, atât cât îl acuz pe președintele acestei țări, care ne-a iluzionat, ne-a păcălit. S-a dus pe acolo și a făcut gesturi care au creat rumoare și i-au creat o anumită popularitate "Uite ce curajos e!"

A zis frumos, de altfel, memorabil, delegatului Rusiei la Strasbourg, "Domnule, ați stat atâta timp la noi și noi nu v-am întrebat de ce stați­?"

Numai că, nici nu este adevărat. Sunt oameni care au întrebat de ce stau. Tata, de exemplu, și zeci, sute de mii de deținuți politici au întrebat ce caută rușii aici.

Din păcate, rușii nu au stat în România de capul lor, ci de capul tuturor aliaților. Și de capul Statelor Unite, și de capul Marii Britanii, și de capul Franței. Al Germaniei nu, pentru că erau și în Germania cum erau și la noi.

Dar, în fine, replica este memorabilă.

Ce se întâmplă, însă? Acum, degeaba suntem liberi față de Rusia, dacă nu suntem liberi, pe de-a întregul, față de prietenii noștri și ei nu se simt datori să sară în ajutorul nostru.

Nouă ne trebuie mereu dovezi că suntem noi înșine!

Am fost copil de pușcăriaș și nepot de pușcăriaș politic și de la 13 ani tot mă justific, tot spun "Da, să știți că eu nu sunt dușman, sunt un om ca toți ceilalți. Am dreptul să fiu pionier, am dreptul să fiu UTM-ist, am dreptul să fiu UTC-ist, am dreptul să fiu membru al partidului!", singurul partid care exista, atunci, în România.

Nu-mi luați aceste drepturi, nu sunt privilegii!

Pentru ca să treacă 1989 și să mă justific pe cealaltă parte. Nu se poate la nesfârșit și la nivel individual, și la nivel național să creăm justificarea ca singurul mod de producție!

Între timp, 60 de mii de copii români nu au părinți, pentru că părinții sunt plecați să câștige un ban. Trăiesc în seama vecinilor, a prietenilor, a asistenților maternali sau în centrele de plasament.

Între timp, toată demagogia noastră se risipește penibil. Nu avem, la marile uzine ale țării, care dădeau stabilitate economică și morală: "Rulmentul", "Tractorul", nu avem locuri de muncă.

Se vor vinde terenurile pentru ele însele, să se facă, probabil, centre comerciale sau cine știe ce, în beneficiul altora.

Această țară nu e condusă, din păcate! Această țară este șantajată, terorizată și lăsată de izbeliște.

Vreau să numesc dezechilibrul prin care trecem și la nivel individual, și la nivel obștesc, și la nivel național, o criză aproape irezolvabilă!

Putem noi, ca social-democrați, tampona absurda ridicare a prețurilor, scoaterea oamenilor din locuințe, dezinteresul față de muncă? Le putem tampona cu diverse măsuri momentane și locale, dar ne aflăm în interiorul unei mari crize.

Eu nu aș zice că doar Traian Băsescu este vinovat. Sunt și mai vechi, și mai noi vinovați. El este cel mai vinovat, dar, așa cum am mai spus și acum trei săptămâni, cred că e foarte important să ne asumăm propria noastră răspundere și să facem ceea ce am făcut în ultimele săptămâni, și anume, să devenim chiar un Parlament de care să asculte oamenii, de care să asculte instituțiile, un Parlament care să se implice nu în chestiuni minore, nu în chestiuni de detaliu, deși nici ele nu sunt totdeauna lipsite de importanță, nu în chestiuni trecătoare, ci în stabilirea unui curs mai rodnic al României. Fără îndoială, și corupția este gravă, dar ea nu este neapărat invenția cuiva, ea este sistemică. Dacă în socialism blocajele de tip economic erau previzibile, și unele se și întâmplau,în capitalismul pe care îl trăim noi, s-au deblocat toate, inclusiv lipsa de rușine și de moralitate.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule senator, cu toată considerația v-aș ruga să vă apropiați de finalul declarației dumneavoastră.

Domnul Adrian Păunescu:

Doamnă președintă de ședință, mă apropii cu toată sfiala de finalul cuvântului meu.

Aș vrea să închei cu reamintirea faptului că printre noi au trăit oameni extraordinari, și că au fost oameni extraordinari o dovedește împrejurarea de a ni-i aminti atunci când avem nevoie măcar de întrebări, dacă nu și de soluții.

Sigur, v-aș spune, am mai spus o dată, dar e extraordinară o replică pe care, într-o carte pe care a scris-o ca gazetar și scriitor tânăr, în 1970, Marin Preda spunea că tatăl său avea o replică (a pus-o și într-o carte de proză), acesta fiind țăran român din Câmpia Dunării, care venea la București, iarna, pentru că la București iarna era mai cald, între timp s-a produs egalizarea satului cu orașul, e la fel de frig peste tot. Tatăl lui Marin Preda se trezea dimineața la trei, cam când se culca Marin Preda, iar Marin Preada îi striga de acolo, din camera lui, măi, culcă-te, măi, că e devreme. Tatăl său nu vorbea cu el, vorbea cu istoria și întreba atunci, întrebarea continuă să zguduie palatele, cum ai să guvernezi dumneata fără opoziție? E o întrebare care trebuie pusă și azi, într-un moment istoric în care s-au auzit cele mai cumplite atacuri la adresa opoziției, și la adresa adversității politice.

Acele amenințări nedrepte, acele amenințări imprudente, acele amenințări într-adevăr dictatoriale, pe care le-am rezumat într-o strofă pe care o spun acum în încheiere.

Observăm că nu-i aici bărbatul,
Care o să cadă, n-o să cadă,
Alergând de-a lungul și de-a latul,
Ca viteazul clasic din baladă,
Provocând delir și debandadă,
Atât a asmuțit electoratul
Să ne arunce peste balustradă.
El e omul trist, în trista lume,
Care-și poartă chiar porecla în nume. (Aplauze din sală)

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc domnule senator.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 12 april 2021, 6:43
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro