Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.91/22-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 12-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Filip Georgescu

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

  Filip Georgescu - analiză a situației politice deplorabile în care se află de doi ani țara noastră;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De doi ani și jumătate, România este devastată de un groaznic taifun politic. Asistăm la bătălii când surde, când asurzitoare, când oarbe, când la baionetă, în văzul întregii lumi. Nici nu se mai știe cine cu cine se luptă. Știm că este o luptă pentru putere, pentru noul și suculentul ciolan pe care-l reprezintă acum fondurile comunitare. În această încăierare generală a fost atras până și corpul electoral, chipurile pentru a fi consultat într-o problemă vitală - destituirea sau reconfirmarea președintelui Traian Băsescu.

Desfășurat într-un climat de profundă încrâncenare, referendumul de la 19 mai n-a adus niciun dram de liniște și nicio brumă de speranță pe scena vieții noastre politice, fiindcă marea majoritate a cetățenilor a refuzat să participe la o bălăcăreală politicianistă de cea mai pură esență balcanică, străină confruntărilor desfășurate în jurul unor obiective politice, economice ori sociale majore, a unora dintre așteptările stringente ale românilor. Nici consultările pe care președintele Băsescu le-a avut cu partidele politice la Cotroceni și nici mesajul pe care domnia sa l-a adresat Parlamentului n-au avut darul să însenineze atmosfera politică. Dimpotrivă, starea conflictuală din ultimii doi ani s-a accentuat, credibilitatea partidelor a continuat să se erodeze, iar criza din sânul societății românești pare fără ieșire.

Clasa politică, dar în primul rând cetățenii acestei țări, sperau că mesajul prezidențial va degaja unele soluții înțelepte care să pună capăt dezmățului politicianist ce s-a instalat în România după alegerile din toamna anului 2004. N-a fost însă vorba de așa ceva. Dimpotrivă, de la un capăt la altul, mesajul prezidențial a fost unul revanșard, care a sfidat și Constituția și democrația și instituțiile statului și partidele politice, cu excepția celor de suflet. Paradoxal, definind democrația drept un sistem politic în care voința populară se reflectă corect în componența Parlamentului și a Executivului, adică în cele două instituții fundamentale ale statului care-i sunt defavorabile, președintele Băsescu n-a ezitat să profereze grave acuze la adresa celor 322 de senatori și deputați, mandatați de popor și care constituie o mare majoritate a forului legislativ. Domnia sa și-a mărturisit, astfel, încă o dată, o mai veche dorință, aceea de a transforma Parlamentul într-o singură Cameră legislativă, care să lucreze sub bagheta sa politică, așa cum, odinioară, Marea Adunare Națională acționa după directivele fostului dictator. Potrivit conceptului său despre democrație, după referendumul de la 19 mai, Parlamentul și Guvernul ar fi trebuit să capete o altă înfățișare, afirmând în mod tendențios că schimbarea ar reprezenta nu dorința sa arzătoare, cât mai cu seamă voința electoratului, deși alegătorii au fost chemați la urne pentru cu totul altceva. Din păcate, președintele Băsescu nu extinde definiția pe care o conferă democrației și la scrutinul din toamna anului 2004 când una a ieșit din urne (PSD), dar, prin aportul său decisiv, alta s-a aflat la guvernare (Alianța D.A.), brutalitate politică pe care avea s-o mărturisească nu demult. Dacă domnia sa n-ar fi încălcat flagrant democrația și ar fi respectat voința populară, iar câștigătorii reali ai scrutinului s-ar fi aflat la guvernare, cu siguranță că toate scandalurile păguboase din ultimii doi ani ar fi fost evitate. Poate că și Alianța DA ar fi avut o altă soartă.

În același timp, șeful statului solicită imperativ demisia Guvernului, fără să dispună de prerogative în această privință, acuzând actualul Executiv de ilegalitate. Președintele Băsescu știe însă bine că Guvernul Tăriceanu II este tot atât de legitim ca și cel al Alianței DA, adică fără o susținere majoritară exprimată de electorat. Așa a fost croit și așa va funcționa până la dispariție. În zadar se chinuie democrații să dărâme actualul Guvern, printr-o bizară moțiune de cenzură. Este mai mult decât ridicol să acuzi un Guvern care funcționează de o lună-două pentru nerealizările guvernării din ultimii doi ani și jumătate. Dealtfel, deficiențele grave din justiție, administrație și agricultură se află de multă vreme în atenția autorităților comunitare, încă din vremea când aceste domenii erau coordonate de miniștrii pe care președintele Băsescu îi consideră și astăzi extrem de eficienți.

Armă a răzbunării politicianiste, moțiunea de cenzură prin care democrații își atacă dur aliații de până mai ieri, nu urmărește altceva decât să mențină haosul și confruntarea în viața politică românească și să determine instituirea clauzei de salvgardare asupra țării noastre, de către reprezentanții Uniunii Europene. Retrăgându-se în opoziție, singura doctrină în numele căreia acționează acum democrații se reduce la acel nefericit slogan - "după mine, potopul!"

În mesajul său, președintele Băsescu reafirmă, de asemenea, o serie de propuneri, pe care le consideră soluții reale pentru ieșirea din criză. Deși știe bine că bate la porți închise, în condițiile în care partidele politice, cu excepția PD, refuză alegerile anticipate, șeful statului este pe deplin convins că doar pe această cale se poate determina o nouă majoritate, deși în toamna anului 2004 a recurs la o altă modalitate. Este, desigur, hazardat să mizezi pe pielea ursului din pădure, neștiind dinainte câte voturi vei împușca, în condițiile unui absenteism de la urne, care capătă dimensiuni tot mai mari, de la un scrutin la altul.

Cât despre votul uninominal, departe de a contribui la o îmbunătățire calitativă a Parlamentului, această nouă formă de desemnare a viitorilor senatori și deputați va oferi posibilități mult mai mari oligarhilor de a-și cumpăra proprii reprezentanți în forul legislativ, în număr cât mai mare, nemaifiind la cheremul partidelor. Pe de altă parte, se va diminua mult rolul partidelor, întrucât parlamentarii aleși prin vot uninominal vor acționa în primul rând pentru propriile interese sau pentru cele ale sponsorilor și nicidecum în spiritul programului vreunuia din partide. Pe măsura creșterii numărului de parlamentari desemnați prin vot uninominal, va fi greu de stabilit alianțe, ori majorități necesare susținerii unui guvern sau altul. Banii aruncați la urne de oligarhi, în numele votului uninominal, vor ucide practic democrația. S-ar putea spune de pe acum că votul uninominal, ca și Legea lustrației, adoptată la 17 ani de la demolarea totalitarismului sau condamnarea tardivă a comunismului de către bravii săi servanți, nu va face decât să învrăjbească și mai mult societatea românească, aflată astăzi într-o criză ce pare fără ieșire.

Nu numai noi românii suntem puternic marcați de situația politică deplorabilă în care se află de doi ani țara noastră, dar și reprezentanții Uniunii Europene. În acest an, Jean Michel De Waele, director al Grupului de analiză al țărilor din Europa Centrală și de Răsărit, afirma, după recentul referendum din țara noastră, că "bipolarizarea marchează viața politică românească actuală într-o asemenea măsură, încât se creează impresia că nu există loc pentru nuanțe, compromis ori simț al responsabilității, ceea ce este foarte grav pentru stabilitatea României". Mai mult, De Waele afirmă că Europa este destul de obosită de tot ceea ce se întâmplă în țara noastră și crede că aplicarea clauzei de salvgardare ar putea să constituie fluierul final al meciului de la București.

Să sperăm că liderii partidelor, reprezentanții instituțiilor fundamentale, oamenii noștri politici vor găsi singuri calea spre normalizare, evitând cartonașele galbene pe care se pregătesc să ni le acorde arbitrii politici străini.

Vă mulțumesc pentru atenție.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 16 iulie 2019, 10:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro