Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.100/06-07-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
14-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 26-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 9,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
Grigore Crăciunescu - semnalarea unor realizări și neîmpliniri la nivelul municipiului Pașcani;

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința din 26 iunie.

Până când își fac apariția toți cei care s-au înscris pe listă, dau cuvântul celor prezenți de la dreapta la stânga, rugând să vă prezentați la microfon, întrucât nu se respectă ordinea din listă.

Vă rog să poftiți.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În această perioadă în care nu mai contenesc în politică scandalurile, moțiunile depuse de către opoziție, atacurile și zarva fără nici o finalitate concretă, cetățenii, oamenii de rând nu mai înțeleg nimic. Mai mult, nu înțeleg rostul nostru, al parlamentarilor, în forul legislativ al țării.

În acest context, ceea ce pot eu face este să mă implic în rezolvarea unor probleme de la nivel local, astfel încât o serie de neajunsuri să fie înlăturate, iar prezența mea în Parlament să fie benefică pentru comunitatea din care provin.

În toamna anului 2005, am demarat o serie de discuții cu ministrul Laszlo Borbely, pe atunci ministru delegat pentru lucrări publice și amenajarea teritoriului, pentru aprobarea proiectului privind construcția unei săli de sport cu 150 locuri în municipiul Pașcani și am transmis documentația necesară.

Azi, pot să vă spun că, la sfârșitul lunii mai a.c., reprezentanții Companiei Naționale de Investiții s-au deplasat la Pașcani, pentru a verifica locația, împreună cu administrația locală. Lucrările la obiectivul respectiv vor începe în cel mult trei luni, iar lucrarea va fi finalizată în cel mult un an.

Copiii, tinerii și cetățenii Pașcaniului au nevoie de această sală de sport și va fi a lor.

Tot pentru aceștia, Agenția Națională pentru Locuințe a demarat și este în stadiul de finalizare a unui număr de 79 de apartamente în municipiul Pașcani.

Repartizarea către cei care au nevoie de aceste locuințe cunoaște, însă, anumite sincope. Am cerut administrației locale ca, pe măsură ce se termină un tronson, acesta să fie repartizat celor care fac dovada că îndeplinesc condițiile pentru a primi o locuință și să nu se aștepte până la finalizarea întregului lot. De aproape 10 luni de zile, sunt terminate 25 de apartamente pe care primăria Pașcani, condusă de 17 ani de reprezentanți ai PSD, refuză acest lucru. Această situație este trasă la indigo, întrucât în situații similare s-a procedat la fel. Deși guvernul a alocat banii, constructorul a ridicat locuințele, PSD-ul local își bate joc de cei ce au nevoie de o locuință și, sub diverse motive, aceștia amână repartiția până în perioada de campanie electorală, pentru a atrage capital electoral. Și la Pașcani ar trebui să primeze interesul cetățeanului, și nu interesul unui grup politic, fiind el chiar al PSD-ului. În plus, nu comentez ceea ce se afirmă de către unii solicitanți de locuințe cu privire la ce, cum și care sunt condițiile pentru a fi trecut pe această listă.

Sper ca și în acest loc din țară binele să se facă pentru cei care au cu adevărat nevoie, și nu pentru cei privilegiați.

În final, afirm că este necesar să ne îndreptăm atenția spre doleanțele cetățenilor, să ne focalizăm o parte din eforturile noastre în rezolvarea acestor tipuri de probleme, și să nu pierdem timpul inutil, în jocuri și meschinării politicianiste.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată BAE 146;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Bentu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "BAE 146".

Aflăm cu îndreptățită emoție, întrucât viitorul țării este indisolubil legat de acest zbor, că unii membri titulari ai societății civile, adepți ai dialogului social, s-au deplasat cu avionul pe ruta București-Constanța.

Până aici, nimic deosebit, am putea spune - normal și banal.

Numai că, gruparea "Neptun 2007" s-a deplasat pe traseul amintit tur-retur, cu o aeronavă de 99 de locuri, iar costul voiajului s-a ridicat la 37 de mii lei noi, adică 370 milioane lei vechi.

Cine a achitat nota de plată? Administrația Prezidențială.

Din ce surse? - Evident, bani publici.

Circa 100 de locuri pentru cinci intelectuali obedienți. Spațiul vital intrafuselaj - necesar unui singur susținător, egal cu 20 de locuri obișnuite. Moral și echitabil!

Din acest moment, orice comentariu nu-și mai are rostul pentru că ne "luminează" purtătorul de papion metafizic, domnul H.R. Pataievici. Spune domnia sa: "Am fost la Neptun cu avionul, la invitația președintelui - Când te invită președintele, este o onoare."

Incredibil cât de spontan se activează, la astfel de cetățeni, arcul reflex salivar în fața ciozvârtei prezidențiale. Verticalitatea, demnitatea, intransigența, anticomunismul sunt doar teme de simpozion pentru cei care descind, intelectual vorbind, din Mitrea Cocor și Catița Țuricului - Liiceanu, Tismăneanu, Ungureanu, Pleșu (tragică disonanță), M. Macovei.

Drama acestui popor începe să capete contur pregnant - "poporul de plastilină" - el a ajuns să fie modelat și, mai ales, să semene tot mai mult cu președintele Traian Băsescu, cel care a resuscitat, prin puterea exemplului personal, până la rangul de principiu politic, atât de neaoșul și de păgubosul: "Las-o bă că merge-așa".

Încă mai cred că avem toate resursele pentru a nu parcurge, până la capăt, drumul de la popor la populație.

Și pentru că aeronava, care i-a translocat pe cei care îl slujesc cu un devotament consternant pe președintele născut totuși la Murfatlar, îmi sugerează titlul unui tablou celebru "Pluta Meduzei", îmi permit să le reamintesc următoarele: meduzele sunt cu adevărat superbe doar când înoată în ape limpezi, curate.

În afara acestora, se transformă într-o dizgrațioasă și amorfă masă gelatinoasă.

P.S. - BAE 146 este tipul de aeronavă care i-a transportat într-un zbor "istoric" pe cei amintiți, la țărmul Mării Negre, fost și actual "lac rusesc". (Vezi Traian Băsescu "Opere complete" - volumul zero)

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată Sfârșit al unei sesiuni parlamentare boicotate de vanitate;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, Adrian Mihei.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Declarație politică intitulată "Sfârșit al unei sesiuni parlamentare boicotate din vanitate"

Stimați colegi,

Ne aflăm la sfârșitul încă unei sesiuni parlamentare, despre care, din păcate, nu putem spune decât că a fost brăzdată de polemici și dispute inutile, care ne-au frânat activitatea, care au încetinit procesul de reformă în toate domeniile, care au împiedicat organizarea alegerilor europarlamentare, care au determinat o scădere a încrederii cetățenilor în instituțiile publice, printre care și Parlamentul României.

Din păcate, deși mulți dintre noi am încercat să soluționăm nevoile comunităților locale din circumscripțiile reprezentate, au existat factori a căror unică preocupare a fost întreținerea acestei stări de tensiune și crearea unui climat de neîncredere și de lipsă de susținere, indiferent de problematicile dezbătute, indiferent de consensul de păreri care în fapt, există, pentru unele proiecte, indiferent de consecințele pe termen mediu și lung ale actelor lor. Din acest motiv, ne aflăm astăzi în fața electoratului tot fără Legea lustrației, tot fără Legea votului uninominal, tot fără o lege a pensiilor, tot fără o serie de alte legi de importanță majoră pentru bunăstarea și progresul acestei țări.

Membrii Partidului Democrat, în continuarea exercițiilor politice pe care le mâzgălesc pe maculatorul primit de la domnul președinte, au ajuns la proba moțiune simplă. Și cu diletantism furios au creionat nu una, ci două moțiuni, ca să își arate conștiinciozitatea și să primească laude pentru vigilența dovedită. Din păcate, au uitat cu mare ușurință că au fost la guvernare și că multe dintre problemele pe care acum le sesizează și deplâng în cadrul moțiunilor sunt tare ale sistemului din care au făcut parte, elemente ale strategiilor și planurilor la care au contribuit și, uneori, elemente de care chiar ei erau responsabili. Și tot din păcate, toate piruetele politice pe care le-au avut în program în această sesiune nu au avut nimic constructiv, nu au vizat rezolvarea reală și concretă a unor situații, ci, prin urmărirea absurdă a înlăturării primului-ministru, au condus la destabilizare, stagnare și chiar regres în evoluția societății românești.

Astăzi se împlinesc nouă ani de când prin lege românii sărbătoresc Ziua Drapelului Național. Reunirea celor trei culori - roșu, galben și albastru - pe stindardul național are adânci semnificații istorice, fiind înfăptuită prima oară la 14 octombrie 1834, de către Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești, însă există istorici care menționează că cele trei culori sunt o moștenire de pe timpul Daciei Traiane.

Această zi ar trebui să reprezinte un moment semnificativ și emoționant prin dimensiunea sa patriotică, drapelul național fiind pavăză a cetățenilor României de-a lungul istoriei, dar mai ales în vremuri de restriște, drapel de luptă pentru armata țării, emblemă a românilor, care, uniți fiind, au reușit înlăturarea comunismului, liant al tuturor celor care au avut ca ideal independența, unitatea și libertatea românilor, și simbol al românilor de pretutindeni, reprezentând identitatea noastră între celelalte țări.

În zilele noastre, drapelul național este așezat alături de cel al Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice, simbolizând drumul pe care țara noastră a pornit și dorința românilor de a trăi într-o țară cu standarde înalte și cu respect pentru cetățeni. De aceea, sper ca această sărbătoare să îi determine pe colegii noștri să privească cu mai multă maturitate și responsabilitate misiunea pe care o au, și semnificația drapelului nostru național să ne mobilizeze și sensibilizeze pentru a da curs doar acelor acțiuni care conduc la dezvoltarea României, la împlinirea speranțelor poporului român.

Vă mulțumesc

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulțumesc.

 
Liviu Alexandru Miroșeanu - declarație politică intitulată Decebal Traian Remeș - între incapacitate și dictatură parlamentară;

Din partea Grupului PD, domnul Liviu Miroșeanu.

 

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Mulțumesc.

Titlul declarației politice este "Decebal Traian Remeș - între incapacitate și dictatură parlamentară".

Ceea ce s-a întâmplat ieri, în Parlamentul României, arată faptul că direcția în care se îndreaptă democrația românească este una greșită. Termenul de "Dictatură Parlamentară" a ieșit din zona abstractului și se concretizează, zi de zi, într-un instrument prin care majoritatea pune pumnul în gură minorității.

Parlamentul, esența oricărei democrații, este locul în care se dezbat și se iau cele mai importante decizii, care pot defini radical modul de abordare a problematicilor politice, sociale, culturale etc.

Dezbaterea unei moțiuni pe tema agriculturii, depusă de Partidul Democrat, ar fi fost, fără îndoială, un bun prilej de a se aduce în discuție problemele principale cu care se confruntă agricultura românească: seceta prelungită, lipsa definitivării unei strategii privind absorbția fondurilor europene, gestionarea politicii de subvenționare a agriculturii în 2007, sistemul de creditare agricol, retrocedările proprietăților, reglementarea pieței agricole, descentralizarea Ministerului Agriculturii ș.a.m.d. sunt și reprezintă diverse subiecte în care am constatat serioase derapaje care pun în pericol integrarea eficientă a României în Uniunea Europeană.

Faptul că avem la conducerea Ministerului Agriculturii un ministru incapabil, lipsit de minima experiență pentru conducerea unui domeniu atât de important precum cel al agriculturii, grobian și arogant, aduce prejudicii nu numai în ceea ce privește bunul mers al agriculturii, ci și de imagine pe plan extern.

Restanțele nepermise în negocierile pentru stabilirea regulilor privind absorbția fondurilor europene fac ca România să piardă zilnic posibilitatea de a avea capacitatea să absoarbă fonduri atât de necesare mediului rural.

Modul în care Decebal Traian Remeș a știut să gestioneze seceta excesivă din zonele de sud și est ale țării, pozițiile oficiale pe care acesta le-a avut față de acest subiect foarte delicat arată incapacitatea acestuia de a face față unor situații de excepție.

Lipsa de transparență în relația cu instituțiile statului și cu cetățenii, încăpățânarea cu care insistă să implice ministerul în aventuri păguboase, lipsa unei viziuni clare și a unei strategii concrete privind agricultura sunt tot atâtea motive pentru care Decebal Traian Remeș trebuie să-și recunoască incapacitatea și să plece, lăsând locul unui profesionist la conducerea Ministerului Agriculturii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Uniunea Europeană le pregătește o surpriză plăcută pomicultorilor și legumicultorilor din România;

Îl invit la microfon pe domnul Frâncu; este al doilea vorbitor din partea Grupului PNL.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarație mea politică se numește "Uniunea Europeană le pregătește o surpriză plăcută pomicultorilor și legumicultorilor din România".

Întruniți la Luxemburg, săptămâna trecută, miniștrii agriculturii din țările Uniunii Europene au luat o decizie foarte importantă, pe care atât presa din România, cât și actualii noștri europarlamentari nu se grăbesc să o mediatizeze. Este vorba despre o adevărată reformă în ceea ce privește legumicultura și pomicultura în țările Uniunii Europene, prin determinarea producătorilor să se organizeze în asociații care să le ofere mai multă eficiență și mai multă protecție.

Elementul cel mai important îl reprezintă includerea producției de legume și fructe în sistemul unitar de subvenții (SPS), subvenții, care, la ora actuală, se dau celor care prelucrează legumele și fructele. De acum încolo, subvențiile vor reveni direct producătorilor, subvențiile pentru prelucrare urmând să fie desființate. Volumul subvenției se va acorda în funcție de terenul cultivat, așa cum se acordă sprijinul dat prin Agențiile de Plăți. Pentru țările recent aderate, cum e și România, volumul subvenției se va acorda într-o singură tranșă, în funcție de condițiile din contractul de aderare pe care l-a semnat. Bugetul subvenției, de circa 800 milioane euro în prezent, se va dubla în fiecare din următorii șase ani, iar producătorii asociați în astfel de structuri vor primi despăgubiri care merg până la 75% în caz de distrugere a producției datorită unor situații de îngheț, grindină și așa mai departe.

Alături de specialiștii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurare, cred că și noi, stimați colegi, prin discuțiile pe care le vom avea în circumscripțiile noastre în cursul verii, ar trebui să depunem eforturi să îi informăm pe legumicultori și pomicultori despre aceste preconizate avantaje, îndemnându-i să se asocieze pentru a putea beneficia de bani europeni.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
    ................................................
   

Domnul Eugen Nicolicea:

    ................................................
Kerekes Karoly - despre birocrație versus dreptul la recalcularea pensiei;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Kerekes Károly.

 

Domnul Kerekes Károly:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Procesul de recalculare a pensiilor a însemnat un calvar arhicunoscut pentru pensionarii care au fost nevoiți să procure acte doveditoare privind salarizarea, neevidențiate în dosare.

În declarația politică de azi vin să vă prezint un caz particular, care însă este caracteristic modului în care administrația publică din România îi tratează pe cetățeni. Așadar, vă voi vorbi despre un exemplu elocvent al modului impersonal în care o administrație publică indolentă și supraaglomerată se raportează la problemele cetățeanului. Acest mecanism, în principiu organizat pentru binele celor administrați, printr-o ironie a sorții sau datorită unui simplu fapt de viață - numiți-l cum credeți că e mai potrivit -, devine o mașinărie inutilă, dând soluții tardive și oferind drepturi pe care titularul nu le mai poate valorifica.

Povestea pe care v-o expun astăzi este cea a unui cadru militar în rezervă, care, în vara anului 2005, se adresează UM 02405 Pitești pentru completarea datelor din dosarul său de pensionare, în vederea recalculării drepturilor de pensie. Nimic de zis: birocrații de la unitatea militară îi dau răspuns în termenul legal de 30 de zile... doar că rezoluția nu e la obiect. Răspunsul celor de la unitatea militară e scurt și concis: arhivele sunt sufocate de cereri, așadar se face apel la răbdarea domnului Aszalos Árpád, urmând ca răspunsul să îi fie expediat cât de curând posibil. Și domnul Aszalos așteaptă și așteaptă...

După scurgerea a doi ani de la trimiterea cererii, se pare că răbdarea i s-a epuizat și mi s-a adresat cu rugămintea de a interveni cumva pe lângă unitatea militară să i se dea, totuși, un răspuns. După o lună, a și venit răspunsul, cu toate datele cerute: solda de funcție, de grad și sporurile. Din păcate, prea târziu: domnul Aszalos a trecut în neființă în luna martie 2007, fără a mai beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor.

Nu știu dacă ați remarcat un clip publicitar pentru o societate de asigurări relativ des difuzat pe posturile TV în ultima vreme. Am să rețin doar o parte din sloganul care spune despre un pensionar că nu e vina lui, săracul, că are o pensie de mizerie, care abia îi ajunge pentru plata facturilor și câteva medicamente.

Nici în cazul expus vina nu e a pensionarului. El nu a beneficiat de plusul cât de mic la pensie din vina birocraților, cărora le ia doi ani să răspundă concret unei cereri. Sau poate e totuși vina lui că nu a mai avut răbdare să trăiască măcar câteva luni mai mult?

E trist, dragi colegi. E trist din două motive: primul, pentru că a trebuit să intervină un deputat ca unui pensionar să i se elibereze adeverința, și al doilea, pentru că bătrânii noștri nu trăiesc atât cât i-ar fi necesar administrației publice să se pună în mișcare.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Este nevoie de decernarea unui premiu pentru creatorii de literatură în limba tătară;

Din partea Grupului minorităților, domnul Amet Aledin.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Este nevoie de decernarea unui premiu pentru creatorii de literatură în limba tătară".

Limba maternă definește, într-o mare măsură, identitatea etnică a unui om. Păstrarea acestei adevărate credințe face posibilă și păstrarea celorlalte tradiții. În acest fel, există o continuitate istorică pentru națiunea respectivă.

Limba tătară este o limbă veche și armonioasă, fiind parte a valorilor spirituale din România.

În urmă cu câteva luni, am inițiat o propunere legislativă, care să ofere posibilitatea decernării unui premiu anual pentru creatorii de literatură în limba tătară. Premiul, în cazul în care proiectul legislativ va fi aprobat, va purta numele "Mehmet Niyazi".

O mare personalitate, nu numai în domeniul culturii, Mehmet Niyazi, fiu al Dobrogei, s-a remarcat, în perioada interbelică, în primul rând, printr-o bogată activitate literară, publicând, în limba tătară, versuri, dar și eseuri, reportaje, cronici de teatru.

Revenind la inițiativa demarată, se poate afirma, dincolo de aspectul novator, că ceea ce se dorește este tocmai o evidențiere, într-un cadru mai generos, a importanței limbii materne. Iar instituirea unui premiu înseamnă, cu siguranță, o etapă necesară.

Crearea unei instituții, pentru că poate fi numită și instituție, capabilă nu doar să protejeze, dar să și determine o altă atitudine în ceea ce privește limba tătară, reprezintă pentru etnicii noștri o dorință. Datorită acestui motiv, credem că este nevoie de un astfel de premiu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Țăranii români, iobagi sau fermieri;

Din partea Grupului PSD, domnul Pupeză Viorel.

   

Domnul Ștefan Baban (din sală):

Este și PRM-ul în sală.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzați.

 
 

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația politică am intitulat-o: "Țăranii români - iobagi sau fermieri?"

De-a lungul tranziției, s-a tot deplâns soarta țăranului român, pe care comunismul l-a deformat, confiscându-i pământul și trimițându-l la oraș să devină lucrător industrial. Toți politicienii s-au servit de spațiul rural ca de o masă de manevră electorală, l-au folosit la vot din patru în patru ani. Pe ulițele satelor au răsunat imnurile de campanie, cu "vântul bate, apa trece". Țăranii români, ca și pietrele, au rămas doar cu promisiunile că vor deveni fermieri, că vor avea drumuri modernizate, apă la robinet, rețele de canalizare, iar lampa va fi înlocuită cu becul.

Când observăm statisticile, ne mirăm că nivelul de trai al românilor, mai ales în mediul rural, a rămas în urmă, că 80 % din gospodăriile țărănești nu au apă curentă și nici canalizare, că țăranii muncesc din zori și până în noapte și abia reușesc să aibă "de-ale gurii". Cei care au muncit zeci de ani în Cooperativele Agricole de Producție au pensii de mizerie, de sub 20 de euro pe lună. Pentru toate acestea, guvernanții actuali au găsit și o justificare cu iz de critică: țăranii noștri practică o agricultură de subzistență, deci de unde dezvoltare rurală.

Guvernanții uită că acești țărani au avut "norocul" să ia parte la războaie, că au fost obligați să cedeze fără plată cea mai mare parte a recoltelor de cereale și de producție de carne, lapte, lână, printr-un sistem, denumit simplu, "cote obligatorii", iar apoi și-au pierdut și bruma de pământ.

Cu ce a rămas țăranul după toate acestea? Doar cu grave probleme, pe care specialiștii portocalii din agricultură nu au reușit să le rezolve. În România, pentru promovarea beneficiilor Uniunii Europene, ministrul Flutur a tipărit mai mulți fluturași decât numărul populației din mediul rural, iar banii s-au cheltuit pe imagine, și nu pe îmbunătățirea nivelului de trai al țăranului. Agricultura nu a făcut casă bună nici cu specialiștii care i-au urmat, iar acum situația a devenit critică.

Vorbim de modernizarea agriculturii, dar capacitatea de absorbție a fondurilor este minoră, pentru că posibilitățile de cofinanțare sunt aproape nule, la fel și cele de garantare a creditelor. Sistemul de creditare rurală este un concept frumos, dar doar pe hârtie. De aceea și numărul mic al țăranilor autentici care s-au transformat în fermieri. Subvențiile guvernamentale sunt la nivel redus, comparativ cu ceea ce se derulează prin alte țări, europenizate de mai multă vreme. Producția este valorificată dezorganizat, iar politicile guvernamentale sunt contraperformante.

Retrocedarea terenurilor și a pădurilor este departe de a se termina. Taxele de cadastru și cele notariale, pentru intabulare, sunt prohibitive. Iar la toate aceste sincope mai adăugăm și incapacitatea instituțională pentru aplicarea politicilor agricole comunitare. Sunt doar aspecte care pun în evidență probleme din domeniul agricol, dar și netransformarea satului românesc în sat european își va pune amprenta asupra sorții țăranului.

Și uite așa, potențialii fermieri români sunt căpșunarii Spaniei, iar noi importăm cam tot ce aveau odinioară în bătătură. De aceea, avem nevoie de un guvern care să salte țăranul din stadiul de oropsit la acela de fermier respectat, nu prin discursuri populiste, ci prin măsuri eficiente. Dintr-o stare socială, cum este în prezent calitatea de țăran, trebuie să devină neapărat și treptat o profesie, și nu la fel cum unii politicieni, mai ales președintele Băsescu, au făcut din populism o artă!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Vise, speranțe, deșertăciune... medicală;

Din partea Grupului PRM, domnul Baban Ștefan.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Vise, speranțe, deșertăciune... medicală"

Ministrul Sănătății Publice a anunțat că, de la 1 iulie a.c., rețetele compensate vor fi valabile 90 de zile. În acest moment, valabilitatea lor este de 30 de zile, dar real ele sunt valabile maximum 4 zile la începutul fiecărei luni, adică o perioadă infimă în care farmaciile românești își consumă fondurile, ating plafonul extrem de scăzut alocat, iar până la sfârșitul lunii au același slogan: "Nu eliberăm medicamente gratuite sau compensate".

Următoarea tentativă a beneficiarului de medicamente compensate se poate concretiza abia peste o lună, dar atunci rețeta eliberată nu mai este valabilă. Și atunci reîncepe traseul arhicunoscut: programarea, drumul și așteptarea la medicul de familie. Domnul Nicolăescu, știind foarte bine toate aceste aspecte, consideră că prelungind valabilitatea rețetelor la 90 zile micșorează presiunea exercitată asupra medicilor de familie la începutul fiecărei luni, reduce aglomerația la cabinetele medicale, îi face pe pacienți mai liniștiți și cu speranța că în acest timp pot beneficia de medicamentele compensate, în concluzie, se elimină stresul de ambele părți.

Aparent generoasă, această măsură este, de fapt, cinică. Din momentul în care li se va elibera miraculoasa rețetă valabilă maxim 90 de zile, pacienților li se va sugera, direct sau indirect, că în această perioadă nu mai au ce căuta la cabinetele medicale, pentru că pot realiza în acest interval îndeplinirea obiectivelor medicale: achiziționarea medicamentelor care-i țin în viață. Numai că aceste medicamente trebuie luate în fiecare lună și nu trimestrial.

Cinică este și ideea de a-l scăpa pe medic, care a depus un jurământ sacru, de presiune în acest mod, adică închizându-le pacienților gura cu o rețetă care are ditamai valabilitate, dar ceea ce trebuie să amintim tuturor, boala cronică nu ține seama.

În această situație, ministrul sănătății publice pornește de la un mod jignitor de prezentare a drepturilor medicale a pacienților din România, sugerând eronat că, la începutul fiecărei luni, medicii sunt stresați de cei ce consideră că pot face rost de ceva medicamente compensate și gratuite și că a venit timpul ca aceste aglomerații să fie eliminate.

Dacă acesta este mecanismul de gândire al domnului ministru, nu e de mirare că reforma în domeniul sănătății nu-și produce efectele. Această variantă deloc subtilă și nici măcar onorantă pentru ambele părți, medici și pacienți, nu va avea niciodată ca rezultat final îmbunătățirea stării de sănătate a populației, indiferent de câte programe anuale de sănătate vor fi aplicate, de câte măsuri populiste vor putea fi aplicate, de câți bani vor fi alocați pentru acest domeniu. Evaluarea finală a stării de sănătate a românilor, alături de eliberarea rețetelor compensate și gratuite vor rămâne doar măsuri birocratice, multe hârtii consumate și date finale aranjate pe gustul domnului ministru.

În percepția românilor, nereușitele sistemului sanitar din ultimii 2 ani au fost puse pe seama incompatibilității dintre profesia economică a domnului ministru și domeniul medical pe care trebuia să-l managerizeze. Dar această nouă măsură, a valabilității triple a rețetelor compensate, arată de fapt și incapacitatea contabilă a acestui personaj. De ce? Simplu: degeaba au rețetele compensate și gratuite o valabilitate de 90 de zile, dacă fondurile alocate farmaciilor rămân la același nivel insuficient. Presiunea solicitanților de medicamente compensate nu va fi mai mică, dimpotrivă, va crește, pentru că la fiecare început de lună, celor care nu au prins medicamente și revin în virtutea dreptului de a încerca timp de 3 luni, li se vor adăuga cei care vor primi rețete în luna curentă.

Măsura ministerială de a tripla valabilitatea rețetelor compensate nu se poate dovedi benefică pentru pacienți, dacă nu este susținută și de suplimentări financiare adecvate. Nu are cum să le fie utilă nici medicilor și nici farmaciștilor, atâta timp cât se vor confrunta tot cu vechile probleme legate de fonduri și cozi interminabile. Pentru sistemul medical românesc, iluzia că fiecare pacient va sta calm, știind că are timp maxim 3 luni să obțină medicamentele necesare, nu va fi decât un alt semn al prelungirii stării de agonie.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - odă închinată Basarabiei, rememorând fatidica zi de 28 iunie 1940 când Basarabia a fost ruptă de la Țara Mamă;

Din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, doamna Leonida Lari Iorga.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că nu este vreun patriot român care să nu cunoască fatidica zi de 28 iunie 1940, când Basarabia a fost ruptă de la Țara Mamă. Dat fiind faptul că în Parlamentul României și unii care nu scriu versuri, de exemplu domnul Gheorghe Funar a vorbit în versuri, iar în Regulamentul Camerei Deputaților nu e consemnat stilul în care trebuie să ne adresăm, îmi permiteți să spun și eu o poezie închinată Basarabiei, înlăcrimată și însângerată și astăzi.

Moldavă

Stau așa câte odată
Și-mi zvîcnește nervu-n tîmplă
De la cîte se arată
Și de cîte se întîmplă.

De prea mare-n noi cultură
Și solii de bună pace,
Se tot face arătură
Peste dave geto-dace.

Eu cuprind cu ochii cîmpul
Ce îmi stă rănit în față
Și simt cum se strînge timpul
Mie dat pentru viață.

Ah, lăsa-m-aș pradă sorții
Să îngraș cu trupu-mi locul,
Dar oprescu-mă toți morții,
Ce n-avură plin sorocul.

Cei luați în miez de noapte,
Cei luați în zori de rouă,
Cei uciși în treizeci' șapte,
Cei răpuși în patruș'nouă.

Și lăsa-m-aș rîu stihiei
Într-o clipă lunecoasă,
Dar oprescu-mă toți viii
Litrosiți de pe acasă.

Cei cu patria săracă,
Cei cu dragostea bolnavă,
Care n-au visat să facă
Prin Sibir vreo "Molis-davă".

Cu privirea dulce-amară
Și cu pieptu-vîrf de lamă
Îmi cuprind tăcută țara
Unde-am plîns cuvântul "mamă".

Și-mi zic: Vai, cu mînuri ciunte
Ai rămas așa-n cărare -
Nici urcare pîn-la munte,
Nici ieșire către mare...

Și-mi mai zic.... ce lege strîmbă
Îți cutremură pereții,
Dacă-n parcuri, pentru limbă,
Îți sînt arestați poeții.

Stau așa, păscut de Nime,
Unde mergem Doamne sfinte?
În pămînt ori pe-nălțime?
Înapoi sau înainte?!

Ce se face oare-n lume,
Au, noi mergem în neștire,
Spre-adresatul fără nume
Cu adresa - Nicăire?

Ce ne spune amintirea
Sau vreun vis, sau vreo odă.
Asta ne e moștenirea
Ce-a lăsat-o Ștefan Vodă?

Cine sună-n os tristețea
sau vreun duh neomenescu?
Asta ne e frumusețea
Ce-a lăsat-o Eminescu?
Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumim.

 
Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - revenire la un subiect aprig dezbătut: lupta împotriva mafiei lemnului;

Domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Răspunsurile date la întrebările date la întrebări și interpelări din partea Ministerul Agriculturii și al Dezvoltării Rurale în ultima perioadă reprezintă o susținere clară a persoanelor implicate în mafia lemnului din cadrul ministerului și al Regiei Naționale a Pădurilor, având în subordine Direcția Silvică Miercurea Ciuc și ocoalele silvice Toplița, Tulgheș, Centrul de Producție din Gheorgheni etc.

Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni, subordonat Regiei Naționale a Pădurilor din cadrul Direcției Silvice Miercurea Ciuc a fost desființat la data de 1 iunie 2005 și nu în anul 2004, cum s-a comunicat în răspunsul semnat de către domnul ministru Decebal Traian Remeș, răspuns care a avut drept scop salvarea inginerului Mihăilă Florin, care prin atribuția pe care a avut-o a produs o pagubă de 3.033.666 mii lei și a contribuit la distrugerea fondului forestier național de stat și privat. Totodată, această subunitate a avut un fond de rezervă de 22 miliarde lei vechi cu dobândă la termen până la sfârșitul anului 2003, sumă care a dispărut, și această secție silvică, pe lângă pagubele produse de către inginerul Mihăilă Florin, în interes personal, a avut un profit de peste 3 miliarde lei și în anul 2004. Afirmația că datorită retrocedărilor masive era nevoie să se desființeze Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni este o afirmație tendențioasă, pentru că desființarea acestei instituții a avut drept scop salvarea demolatorilor pădurii din această secție silvică, sprijiniți și de către conducerea Direcției Silvice Miercurea Ciuc.

Raportul de control cu nr.4181/CS/17.11.2003 al Gărzii Naționale de Mediu indică clar contribuția personalului silvic privind distrugerea fondului forestier național. Din volumul tăiat în delict, adică cele 10913,2 metri cubi de material lemnos, rezultă clar că această cantitate a fost sustrasă în perioada când Ocolul Silvic Ghiorgheni a avut contract de administrare cu ele două asociații, iar actul adițional nr.1146/12 iunie 2003 a fost ascuns din nou pentru salvarea principalilor vinovați ca tehnicianul Incze Jozsef, persoana care a exploatat un volum de 722,34 metri cubi de material lemnos în mod fraudulos, iar Ferencz Denes a exploatat un volum de 239,88 metri cubi de material lemnos.

Potrivit art.7 din contractul unilateral încheiat în ceea ce privește obligația părților al art.4 paragraful B la lit. a), b), c), d), se precizează că prestația negociat゠conform contractului de lucru nerealizat, va duce la rezilierea contractului. În cazul de față chiar suntem față de art.12 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. nr.96/98, pentru care se face vinovat chiar inginerul Melles Elod cu persoanele menționate, inclusiv pădurarii Olah Zoltan și Csortan Zoltan care au avut interese persoanele, ceea ce a dus la defrișarea masivă a pădurilor din zona Alsoerdo.

Totodată, partizile menționate erau tăiate ca produse principale și exploatați sub masca produselor de igienă ca urmare a art.29 din Codul silvic care nu a fost respectat și nici nu a existat raport de semnalare pentru dovedirea stării fito-sanitare a pădurilor pe baza cărora s-a efectuat punerea în valoare, nu s-a respectat amenajamentul silvic valabil, obiectul activității asociațiilor amintite, în al căror obiect de activitate nici nu era cuprinsă exploatarea, comercializarea masei lemnoase a proprietarilor de drept cu care în mod abuziv s-a efectuat reîmproprietărirea celor două asociații fantomă.

Partizile constituite, despre care domnul ministru Remeș afirmă că nu sunt la Ocolul Silvic Gheorgheni, nu corespund realității, fiindcă nu exemplar cu actele de transport printr-un centralizator separat pe părți trebuie să fie la arhiva ocolului timp de 10 ani pentru păstrare, în vederea evidențelor privind actele de însoțire pentru exploatare și transport la fiecare partidă solicitată.

Prin răspunsurile date de către domnul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeș, se vede clar că principalii vinovați pentru nerespectarea legislației în vigoare și contribuirea la mușamalizarea cazului prin acoperirea furtului de documente sunt susținuți politic de către partidul cu ajutorul căruia am luptat împotriva mafiei lemnului în anii 2003-2004.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Guvernul Tăriceanu a hotărât să-i umilească în continuare pe căpșunari;

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Guvernul Tăriceanu a hotărât să-i umilească în continuare pe căpșunari." Este vorba despre consecințele desființării Oficiului pentru migrarea forței de muncă. Mai multe consecințe și detalii într-un material pe care îl predau la secretariat.

Vă mulțumesc.

(Textul declarației politice consemnat conform materialului depus la secretariatul de ședință).

În presa ultimelor săptămâni au apărut sporadic tot felul de semnale privind intenția Guvernului Tăriceanu II de a face tot ce poate pentru a nu permite accesul liber al lucrătorilor români în străinătate, fără să plătească bani frumoși cu titlu de comision și șpagă, și aceasta a demarat cu intenția ascunsă, ce devine din ce în ce mai vizibilă, de a se desființa Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă și a se înlătura conducerea numită prin concurs, care nu numai că spune lucrurilor pe nume, dar a uzat de tot ce îi permite legea, de la avertizare publică la denunț și sesizare penală, inclusiv legat de demnitarii zilei pentru a face lucrurile să meargă, corect și firesc.

Nici un politician, atunci când spune OMFM, nu cred că nu vede în fața ochilor cozile enorme, pe frig și ploaie din fața sediului din strada Walter Mărăcineanu, dormitul prin scările blocurilor din jur, pe care o numeau bătaie de joc față de semenii noștri și desconsiderare.

La 2 ani după înființarea OMFM, guvernul PSD alocă un spațiu numai pentru OMFM, la care se lucrează de încă alți 2 ani și, acum, după ce sediul din Bdul Ghencea nr. 35A, sectorul 6, e terminat și există spațiu suficient pentru căpșunari, pentru ca aceștia să participe la selecții și să se informeze în condiții civilizate, Guvernul Tăriceanu 2 mai dă o lovitură și, pe șest, fără să își anunțe realizarea, așa cum o face cu orice fleac, dă sediul în care s-a mutat Oficiul, fără ca măcar să-l înștiințeze pe acesta, la Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Muncii - INCDPM - "Alexandru Darabont".

Există o obligație de transparență decizională instituită prin lege, o obligație de consultare cu partenerii sociali și de avizare prealabilă de OMFM a acestui demers, lucruri care nu s-au respectat!

Cu 2 săptămâni înainte de Raportul de țară, în care se vor consemna realizările României în primul semestru de când face parte din Uniunea Europeană, guvernul Tăriceanu 2 arată, prin această acțiune, măsura respectului și interesului său față de cetățenii României care lucrează în străinătate și față de aceia care intenționează acest lucru, fără să plătească comisioane prohibitive!

Se evidențiază și măsura respectului față de lege, de interesul legitim public pe care Guvernul Tăriceanu 2 nu îl apreciază a fi cel ce trebuie avut în vedere cu prioritate pentru căpșunarii care au salvat balanța de plăți a României.

A tolera și a rămâne pasivi la acțiuni prin care, în continuare, românii sunt umiliți la cozi, în ploaie, în frig, numai pentru că OMFM îi deranjează pe cei pe care i-a denunțat la organele de cercetare penală, pentru ceea ce fac sau ceea ce nu fac pentru cetățenii români, este grav într-un sistem de drept și într-o țară normală, membră a Uniunii Europene!

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Firczac - intervenție cu tema Al noulea Congres mondial al rutenilor, Sighet, 21-24 iunie 2007;

Domnul Firczak Gheorghe.

 

Domnul Gheorghe Firczac:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Al nouălea Congres mondial al rutenilor, Sighet, 21-24 iunie 2007".

Pentru rutenii de pretutindeni, săptămâna precedentă a fost una foarte importantă. Ne-am întâlnit la Sighet pentru a dezbate probleme ale etniei rutene referitoare la menținerea și afirmarea identității noastre.

Aceste congrese reprezintă culmile rutenismului, corolarul activității de doi ani desfășurate de fiecare organizație în parte în țările unde trăiesc și muncesc rutenii. America de Nord, Statele Unite și Canada, Cehia, Croația, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Ucraina și Ungaria.

Un moment deosebit a fost când noi, gazdele, i-am întâmpinat pe rutenii din Ucraina la graniță. Au venit peste podul Slatina, Sighetul Marmației în frunte cu președintele Consiliului mondial, academician Paul Robert Mahoci. I-am așteptat cu pâine și sare. Am străbătut orașul Sighetul Marmației cu drapelele în frunte până la Hotelul "Coroana" unde era echipa de organizatori și sediul central al congresului.

La sala festivă a școlii de muzică George Enescu din Sighet s-a derulat congresul, fiecare delegație prezentându-și realizările. S-au organizat comisii pe domenii. În final, a fost ales noul consiliu mondial în frunte cu academician Paul Robert Magoci, reconfirmat președinte.

În încheiere, ansambluri din România, de la Dărmănești, județul Suceava, Teregul Mare, județul Arad, Liceaul de artă Baia Mare, Ansamblul folcloric din Ronea de Jos, județul Maramureș, și nu în ultimul rând, Ansamblul Poenița din Deva, județul Hunedoara, Cehia, Croația, Serbia, Slovacia și Ucraina, au prezentat un minunat spectacol de muzică populară ruteană și românească.

Delegații la al nouălea congres mondial al rutenilor au plecat încântați dina cest colț de rai, care este Maramureșul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Gafele premierului Tăriceanu - o palmă pe obrazul României;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Ioan Oltean.

 

Domnul Ioan Oltean:

Declarația mea politică se intitulează "Gafele premierului Tăriceanu - o palmă pe obrazul României"

Stimați colegi deputați,

Călin Popescu Tăriceanu nu se dezminte. Gafele diplomatice reprezintă pentru actualul Guvern o obișnuință nocivă care provoacă leziuni grave imaginii externe ale României.

Cu ocazia Consiliul șefilor de state din Uniunea Europeană, început joi, la Bruxelles, premierul a avut "inspirația" de moment de a jigni nu mai puțin de patru state membre ale Uniunii Europene. Fără a chibzui prea mult lucrurile, domnul Tăriceanu și-a eliberat frustrările într-un loc și un moment total nepotrivite, afirmând faptul că francezii și olandezii au votat în necunoștință de cauză, în 2005, pentru respingerea Tratatului Constituțional.

Așadar, primul-ministru, considerând că opiniile necoapte ale domnului Adrian Cioroianu, fie ele și lăuntrice, nu sunt suficient de penibile încât pun țara într-o postură delicată față de partenerii săi, s-a decis să ia frâiele în mână și să lichideze o dată pentru totdeauna imaginea externă a României.

Și ca tortul să fie complet, domnul Tăriceanu a ținut morțiș să jignească și Portugalia și Slovenia în baza faptului că, după părerea sa de "specialist" în probleme de politică externă, cele două state care urmează să preia consecutiv președinția UE "nu vor avea capacitatea politică de a promova o soluție de cooperare".

Afrontul adus celor două state este cu atât mai mare cu cât Portugalia și-a stabilit deja politica pe care o va derula pe parcursul președinției UE, prioritățile acesteia fiind orientate, în mod deosebit, spre zona de est și sud-est a Uniunii.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu ar trebui să simtă un răcoros fior al rușinii mai ales că atât Portugalia, cât și Slovenia se aflau, la momentul aderării lor la UE, în aceeași situația în care se află acum România, reușind să treacă cu brio această experiență. În consecință, România ar trebui să le urmeze exemplul, premierul neavând nici o calitate să critice și să jignească două state europene care reprezintă un model de succes.

Nu putem să nu remarcăm faptul că primul-ministru acționează după anumite instincte subdezvoltate, instincte care îi dictează modul în care trebuie să patroneze gafele impardonabile ale ministrului de externe fără a se abține în a-și promova propria politică transnațională, lipsită de orice delicatețe diplomatică.

Judecățile "de valoare" ale șefului Guvernului ne fac să ne simțim rușinați față de colegii noștri europeni și tot ceea ce putem face este să-i asigurăm că aceste fapte nu vor mai avea loc deoarece, în 2017, când România va prelua președinția UE, domnul Călin Popescu-Tăriceanu nu va mai fi prim-ministru României.

Ieri am trăit o experiență amară în care să-l văd din nou pe primul ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu, aplaudând frenetic un moment în care democrația a fost înfrântă în Parlamentul României, în momentul în care Constituția a fost încălcată. Un moment care n-are egal din 1990 încoace. Este vorba despre aplaudarea votului prin care două partide aflate la guvernare, PSD și PNL, au reușit să elimine de pe ordinea de zi dezbaterea unei moțiuni care viza un domeniu atât de important cum este cel al agriculturii.

PD își exprimă delimitarea fermă față de asemenea manifestări parlamentare și speră ca ele să fie unice și irepetabile în Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Învățământul - între neputință și rea-voință;

Domnul Eugen Nicolicea:

Urmează din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Aurel Vlădoiu.

Înainte de a vă da cuvântul, anunț că domnul Vasile Mocanu, domnul Munteanu, domnul Pușcaș, domnul Stan Ioan au depus declarații în scris, iar din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Moisoiu a depus declarația în scris.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule președinte,

Declarația mea se intitulează "Învățământul - între neputință și rea-voință".

Dacă într-o zi nu se întâmplă nimic rău în învățământ, în ziua următoare sigur vor fi anunțate două evenimente cutremurătoare. Totul a început cu proasta înțelegere a libertății aduse de Revoluția română. Primii directori de școli, numiți politic la începutul tinerei noastre democrații, au fost recrutați din rândul celor care au știut să demonstreze că uniformele școlare încorsetează energiile creatoare ale copiilor și mai ales că prezența nu este obligatorie la școală, dar este obligatorie la așa zisele meditații. Statul, prin atitudinea sa, a închis condamnabil ochii tolerând veniturile ilicite și imorale ale primilor dascăli, ce își recrutaseră sponsorii din rândul propriilor elevi, puși la dispoziție de învățământul public. Atunci, cu complicitatea Statului, s-au pus bazele deteriorării iremediabile a relației dascăl-elev, cu efecte ce ar fi trebuit să fie previzibile.

Un al doilea pas, decisiv în declinul învățământului românesc și pe cale de consecință al societății, ar putea fi asimilat momentului în care puteai ajunge primar de capitală sau președinte de țară doar dacă făceau dovada mediocrității sau a submediocrității cu foaia matricolă.

Singurul tip de grijă manifestat de guvernanți față de învățământul postdecembrist a fost cel cuantificat în bani. Este drept că au fost construite câteva noi unități de învățământ, că au fost create laboratoare și modernizate cele existente, că au fost cumpărate pentru transportul elevilor microbuze luxoase și că au fost mărite salariile din învățământ cu procente superioare mediei pe țară. Dar este tot atât de adevărat că în ultimii ani au dispărut peste 4000 de unități din învățământul preuniversitar, că mulți părinți își pot înscrie copiii la grădiniță doar după ce achită directorilor tradiționala mită, acceptată în egală măsură de mai toți, de puterile consacrate constituțional și de societate.

Astăzi, dincolo de rezultatele olimpicilor noștri, care își vor căuta de lucru și de viață pe alte meleaguri și care oricum nu fac gloria profesorilor de la clasă. Când spunem învățământ românesc spunem: absenteism și chiul în masă, meditații obligatorii, programă supraîncărcată, analfabetism, elevi bătuți în sălile de clasă de către colegi, profesori stâlciți în bătaie de către propriii elevi, idile între profesori și eleve de-a VIII-a, dar și între profesoare și elevi de liceu, scurt metraje porno filmate în sălile de clasă, eleve de liceu pregătite de o directoare cabaretistă, ce dansează organizat pe mese și la fel de organizat își pun poalele în capul mesenilor, sigur, nu pe degeaba, parada modei, paradă auto-moto, chefuri și beții patronate de profesori și mai apoi vieți tinere curmate în capete de pod sau stâlpi de beton spre durerea niciodată vindecată a părinților complici sau autori la aceste evenimente urâte.

Toate aceste aspecte și altele nerostite au condus spre un nou trist record înregistrat de societatea românească și făcut public zilele trecute: învățământul românesc a devenit lider mondial în materie de delicvență și chiar de infracționalitate, cu aportul nostru, direct și indirect.

Dintre toate măsurile menite să îndrepte învățământul românesc, merită să amintesc interzicerea telefoanelor mobile în școală, mai ales a celor prevăzute cu reportofon, cameră foto și video, aceste obiecte stupide care fac posibilă probațiunea celor ce, cu mâhnire, mai sus, v-am arătat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Agricultura românească - o lacustră actuală;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Petru Călian.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Titlul declarației politice de astăzi este "Agricultura românească, o lacustră actuală".

Un binecunoscut poet autohton spunea: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat". Cred că veșnice sunt și problemele marginalizatului țăran român, pentru care agricultura, considerată a fi ramură prioritară a economiei naționale, rămâne în continuare singura sursă de venit.

Dezvoltarea agricolă trebuie să fie parte a unei strategii unitare, să devină o beneficiară a reformei și o formă de acumulare a fondurilor europene. Faptul că agricultura românească este departe de modelul european nu poate fi ascuns, însă, cu regret constat că, deși suntem țara cu cel mai ridicat potențial agricol din zonă, continuăm să devenim tot mai dependenți de importul produselor agroalimentare, situație paradoxală de altfel, ținând seama de potențialul remarcabil pe care România îl deține. În condițiile în care gripa aviară, pesta porcină și mai nou seceta nemiloase ne-au luat pe nepregătite, cum am putea să ne batem de la egal la egal cu agricultorii europeni, mai ales pe piața concurențială foarte dură, dominată de reguli stricte? Mica gospodărie a țăranului român, oricât de bine organizată și condusă ar fi, nu poate concura cu marile sisteme europene.

Avertismentele primite din partea oficialilor europeni au demonstrat incapacitatea instituțională de a administra fondurile puse la dispoziție pentru dezvoltarea rurală. Mai mult, rezultatul superficialității manifestate în cadrul negocierilor pentru acest interes național, au condus la neputința Guvernului de a accesa milioanele de euro alocate domeniului agricol. Este vizibil că infrastructura rurală lasă de dorit și consider că este absolut necesar să îmbunătățim consultanța și asistența tehnică de specialitate, asigurată de direcții agricole și de instituții specializate de cercetare, astfel încât plaiurile mioritice ale patriei să fie exploatate la adevărata lor valoare. Doar în acest fel, randamentul agriculturii ecologice poate pătrunde și la noi, în contextul în care România are un deficit la acest capitol, iar pregătire agricultorului român va putea face competitiv pe piața europeană a produselor naturale și ecologice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
 

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Mihaela Adriana Rusu a depus în scris. Dacă mai sunt colegi de la PSD care doresc să ia cuvântul?

Având în vedere că nu mai este nimeni prezent din cei înscriși pe listă, declar ședința închisă, o reluăm la orele 10.

 
   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Descentralizarea trebuie dublată de monitorizare;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Descentralizarea trebuie dublată de monitorizare"

Descentralizarea sistemului medical este absolut necesară, fiindcă nimeni nu cunoaște mai bine realitățile locului decât autoritățile locale și cele județene. La fel, absolut necesară este descentralizarea sistemului de învățământ.

În același timp, însă, apreciez că legile prin care se prevede efectuarea descentralizării celor două sisteme trebuie să cuprindă prevederi clare prin care să devină imposibilă manifestarea bunului-plac al autorităților locale și județene în subordinea cărora vor trece școlile și spitalele.

Una dintre posibilele soluții ar fi crearea unor organisme de supraveghere a modului în care primarii și președinții de Consilii Județene se achită de sarcina lor de ordonatori de credite, dar și de felul în care înțeleg să se comporte în calitate de angajatori.

Aceste organisme de supraveghere pe plan local ar trebui să aibă legătură directă cu ministerul de resort, beneficiind de asistența acestuia inclusiv în plan juridic, pentru a fi capabile să acționeze prompt și eficient împotriva oricăror eventuale abuzuri.

Altminteri riscăm ca haosul și bunul plac să facă ravagii în două domenii extrem de importante și extrem de sensibile, cu efecte dezastruoase asupra beneficiarilor celor două sisteme.

  Adrian Moisoiu - declarație politică cu tema O moțiune ipocrită a Partidului Democrat față de problemele agriculturii;

Domnul Adrian Moisoiu:

"O moțiune ipocrită a Partidului Democrat față de problemele agriculturii"

Agricultura României se confruntă cu o criză nemaiîntâlnită în ultimii 17 ani, iar măsurile de revigorare ce s-ar impune să fie luate în regim de urgență sunt necredibile. Este adevărat că în agricultură avem o situație dezastruoasă, dar, deocamdată, nu-i putem imputa acest lucru actualului ministru al agriculturii. Pentru neregulile semnalate în agricultură era foarte bine ca semnatarii acestei moțiuni să fi votat în Senatul României pentru demiterea la timp a fostului ministru Gheorghe Flutur, la dezbaterea celor două moțiuni simple introduse în anii 2005 și 2006 de senatorii PRM și PSD.

Susțin acest lucru deoarece, în anul 2006, au fost obținute cele mai slabe producții agricole din ultimii 40 de ani. Cu producțiile obținute anul trecut (de 2636 kg/ha grâu, de 2651 kg/ha orz de toamnă, de 2053 kg/ha orzoaică, de 1528 kg/ha floarea soarelui și alte producții rușinoase la porumb, legume, fructe și în sectorul zootehnic) România se situează pe ultimul loc în Europa, iar pe plan mondial cred că depășim doar câteva țări africane.

Aceste producții slabe, obținute anul trecut, au ca efect la ora actuală o balanță de plăți deficitară de 1/5 în sectorul agricol. România, deținătoarea unei suprafețe de 9,6 milioane hectare de teren arabil, capabilă să asigure hrana pentru 70 de milioane persoane, importă grâu (1.000.000 tone, adică 30 % din consum), grâu furajer, porumb furajer, carne de porc (200.000 tone, adică 45% din consum), carne de pasăre (158.000 tone, adică 38% din consum), carne de bovină (25% din consum), lapte și produse lactate (40% din consum), zahăr brut (60% din consum), legume și fructe (30 - 70% din consum).

Practic, toată agricultura românească este falimentară. Siguranța alimentară a țării este în pericol, mai ales datorită schimbărilor climatice. După părerea inițiatorilor moțiunii, vinovat de această stare de lucruri este actualul ministru Decebal Traian Remeș, care conduce agricultura de 45 de zile. Fostul ministru Gheorghe Flutur care a condus agricultura mai mult de doi ani, nu are nici o vină(!?) Apreciați și dumneavoastră, domnilor colegi, care este adevărul!

În moțiune se arată că Guvernul Tăriceanu și actualul ministru Traian Decebal Remeș tratează agricultura cu neștiință și rea-credință.

Partidul România Mare susține că toate guvernele post decembriste au tratat agricultura cu rea-credință și neștiință. Altfel, cum s-ar putea justifica distrugerea a peste 6000 de ferme din IAS-uri toate purtătoare de investiții: zootehnice, pomicole și legumicole. Numai aceste ferme puteau asigura necesarul de alimente pentru întreaga populație a țării, fără să mai punem la socoteală sectoarele zootehnice din fostele CAP-uri. S-a distrus totul, în timp ce țări fost comuniste, ca R.D.Germania, Ungaria, Cehoslovacia, au transformat marea agricultură în societăți comerciale.

Absorbția fondurilor europene este, cu adevărat, o mare problemă pentru România.

S-a dovedit că negocierea, pentru România, de a stabili suprafețele prin orto-foto-planuri transformate în hărți la scara de 1:10.000 nu a fost bună. Este greu și pentru un om cu studii medii sau superioare să-și caute suprafața de teren pe o hartă unde 100 m =1 mm, darămite pentru un țăran. Cu toate acestea, această acțiune am înțeles că s-a încheiat. Actualul ministru se ocupă de asigurarea spațiilor pentru unitățile teritoriale ale APIA (Agenția de Plăți pentru Investiția în Agricultură), s-au adus mașinile de teren, deci avem o siguranță în obținerea integrală a acestor fonduri.

În moțiune se arată că nici până la ora actuală nu este depus Programul Național pentru Dezvoltare Rurală la Comisia Europeană de la Bruxelles, ceea ce va face ca anul acesta să nu putem absorbi 500 milioane de euro.

Acest lucru este adevărat și se referă la banii pentru dezvoltare rurală și pescuit (fostul SAPARD). Fostul ministru al agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, ne-a asigurat anul trecut că "toate proiectele rămase nefinanțate de pe SAPARD se vor derula în continuare și vor fi adaptate la Programul Național pentru Dezvoltare Rurală", lucru ce nu a fost posibil. Deci, în anul 2006, la Ministerul Agriculturii nu a existat nici un program, ministerul nu a avut o strategie clară pentru a implementa măcar câteva din cele 21 de măsuri, bazându-se pe continuarea proiectelor SAPARD existente. De aceea, actualul ministru are datoria de a găsi soluții ca să fie atrase anul acesta și o parte din aceste fonduri.

Gestionarea secetei este o altă acuzație adusă domnului ministru Remeș.

Domnilor colegi,

Seceta s-a manifestat în România încă din toamna anului trecut. Este inadmisibil ca, de la o suprafață amenajată pentru irigații de 3 milioane ha, să se irige doar 200.000 ha. Dar nici la acest capitol nu este vinovat actualul ministru al agriculturii.

Conform Legii 138/2007, organizațiile ulilizatorilor de apă trebuie să facă contracte pentru obținerea apei pentru irigat, până la 31 ianuarie a anului în curs. Din lipsă de fonduri, aceste contracte nu se fac și venim și prelungim în fiecare an termenul de contractare a apei până la 31 iulie. Dar această prelungire a termenului nu rezolvă problema irigatului.

Prețul de cost al metrului cub de apă a crescut enorm. Sunt zone unde 1000 m³ de apă (care asigură 2-3 udări/ha) costă 20 milioane lei vechi. De unde să aibă producătorul agricol acești bani, dacă nu au garanția vânzării produselor, sunt șantajați de procesatori și tot felul de comercianți, iar subvențiile pentru agricultură sunt extrem de mici.

Stimați colegi,

Partidul România Mare consideră că problema irigatului și a îmbunătățirilor funciare sunt probleme de mare interes național, mai ales în noile condiții climatice.

Trebuie să refacem în 2-3 ani întreaga suprafață pentru irigații, de 3 milioane hectare, și să stocăm, în acumulări, apa adunată din precipitații. Numai așa vom putea contribui la combaterea încălzirii globale și să oprim deșertificarea României.

Apreciem că Guvernul României și domnul ministru Traian Remeș trebuie să acorde despăgubiri la culturile agricole calamitate din cauza secetei, precum și la plantațiile de pomi fructiferi care au înghețat în procent de 100%

Vă reamintesc, domnule ministru, că în Transilvania au fost calamitate din cauza înghețului toată pomicultura, și sunteți obligat să luați măsuri pentru a salva fermele pomicole consacrate, cu datorii la bănci și la furnizorii de îngrășăminte chimice și pesticide; altfel se vor distruge și ultimele plantați intensive care mai sunt în țară.

Alt capitol la care se referă moțiune sunt subvențiile în agricultură. Toți producătorii agricoli din România se așteptau ca, în anul 2007, anul integrării României în U.E., subvențiile pentru agricultură să fie mult mai mari comparativ cu cele din în anii anteriori.

Așa cum arată autorii moțiunii, au dispărut o serie de subvenții, în special în zootehnie (lapte - numai pentru laptele euroconform), prima pentru vițel, subvenția pentru tăurașii predați la abatorizare, ceea ce va duce la o nouă scădere a efectivelor de animale și așa reduse la 40% față de anul 1989. În horticultură au dispărut subvențiile de 4000 RON/ha, în sere și solarii, și subvenția de 400 RON/ha la pomii fructiferi.

Vă imaginați, domnule ministru, ce înseamnă pentru acești fermieri, cărora recolta le-a fost calamitată în proporție de 100% din cauza înghețului, faptul că nici subvenții nu primesc?

Domnule ministru Decebal Traian Remeș, trebuie să faceți ordine în sistemul de subvenții pentru ca să cunoască toți producătorii agricoli următoarele:

U.E. ne dă anul acesta subvenția pentru zootehnie?

Ce subvenții se vor primi anul acesta în agricultură din sursele proprii ale Guvernului României?

Cum vor fi împărțite aceste sume extrem de mici, pe județe și producători agricoli?

Domnilor colegi,

La dezbaterea proiectului bugetului de stat pe anul 2007 în camerele reunite, toți parlamentarii care au luat cuvântul au cerut creșterea bugetului pentru agricultură, în special la capitolele subvenții, îmbunătățiri funciare, împăduriri și irigații.

Semnatarii acestei moțiuni au votat împotriva creșterii bugetului pentru agricultură și rău au făcut. Oare tot domnul ministru Remeș este vinovat și pentru acest buget extrem de mic pentru agricultură de sub 1% din p.i.b.?

Domnule ministru, domnilor colegi,

Marea majoritate a societăților comerciale din România, precum și cele 4 milioane de gospodării țărănești (denumite mai nou impropriu ferme), își reduc din ce în ce mai mult suprafețele cultivate.

Producătorii agricoli nu mai pot suporta prețurile crescute la carburanți, lucrări mecanice, semințe, utilaje agricole și piese de schimb. Lipsa capitalului distruge piața. Legea piețelor nu funcționează. Nici un producător agricol nu știe cu ce plante să cultive pământul, nu cunoaște unde își va vinde produsele și la ce preț. Țăranii sunt jefuiți de tot felul de comercianți.

Pârghiile de echilibrare a pieței nu funcționează. Prețul de intervenție este o poveste - când și unde s-a practicat în România?

Nu cunosc să avem comisii de produs care să funcționeze.

Semnatarii moțiunii au dreptate când cer subvenții la nivelul U.E., reducerea sau eliminarea T.V.A.-ului la semințe, îngrășăminte, pesticide, apă de irigații.

Aplicați, domnule ministru Remeș, aceste măsuri și veți demonstra Guvernului că mai mulți bani se aduc la buget în felul acesta, prin lucrarea întregii suprafețe de teren arabil al țării, această bogăție pe care nu o prețuim destul.

Autorii moțiunii se consideră mari specialiști în retrocedările de suprafețe funciare și susțin că Legea 247/2007 a creat condiții pentru finalizarea retrocedării.

De 17 ani încercăm să aplicăm legile fondului funciar pentru ca să se facă dreptate și consider că fiecare cetățean este îndreptățit la aceasta. Din păcate, de legile fondului funciar au profitat foarte mulți, unii au ajuns cei mai bogați oameni din România, alții au făcut carieră politică...

Cert este un lucru - statul român, încă înainte de 1945, a avut peste 600.000 ha de teren, prin ferme de stat în fiecare județ. Acest teren a fost cumpărat de statul român.

După 1945, ca urmare a aplicării reformei agrare, care prevedea maxim 50 ha de proprietar (ca și Legea 247/2005) și a lucrărilor de desecări, s-a ajuns la 1.200.000 ha - cca 6000 ferme, toate purtătoare de investiți. După toate calculele, dacă legile fondului funciar ar fi fost respectate, statul român ar fi rămas cu cel puțin 800.000 - 900.000 ha teren.

Toate legile fondului funciar (Legea 18/1991, Legea 1/2000, Legea 268/2001, Legea 400/2002, Legea 247/2005) apără proprietatea statului și investițiile. Nici o lege nu prevede retrocedarea a mai mult de 50 ha de proprietar. În practică, statul român a mai rămas cu circa 200.000 ha de teren, care, și acesta, se încearcă, prin toate metodele să se retrocedeze, inventând tot felul de mijloace.

Inițiatorii moțiunii cer ca terenurile A.D.S.-ului să treacă la consiliile locale, lucru ce nu s-a întâmplat nici înainte de 1945.

De ce nu cer inițiatorii moțiunii să fie depistați cei care au fost împroprietăriți ilegal din terenurile statului?

Deci, din 1,2 milioane ha, A.D.S. ar rămâne cu 200.000 ha. Semnatarii moțiunii sunt de părere că și cele 200.000 ha. de teren ar trebui retrocedate, deoarece actualmente el este arendat unor grupuri mafiote? Chiar dacă nu ar plăti nimic statului pentru pământ, cei care îl lucrează aduc un venit enorm la buget, față de 70% din pământul Țării care este nelucrat. S-au îmbogățit doar cei care au fost împroprietăriți ilegal din pământul statului.

În concluzie, Partidul România Mare susține că autorii moțiunii au dreptate în multe din problemele legate de starea actuală a agriculturii românești, dar nu au căderea morală pentru ca tocmai ei să ceară demiterea actualului ministru al agriculturii.

Vinovatul trebuie căutat în partidele care au gestionat agricultura și România în ultimii 17 ani.

Acesta este motivul pentru care Partidul România Mare nu va susține această moțiune simplă.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Comuniștii moldoveni au fost învinși de forța liberalismului;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Comuniștii moldoveni au fost învinși de forța liberalismului"

Cu 58% din voturi, Dorin Chirtoacă, reprezentantul Partidului Liberal din Republica Moldova, a câștigat alegerile pentru primăria Chișinăului, într-un moment în care toți analiștii politici preconizau victoria candidatului comunist, care era și primar interimar al capitalei moldovene.

Reușita tânărului candidat liberal de la Chișinău, absolvent al Universității din București, ne umple inimile de bucurie. Această victorie semnifică începutul sfârșitului dominației partidului comunist într-o Republică Moldova tot mai dornică să se alăture Uniunii Europene.

Sunt convins că, așa cum au pierdut acum postul de primar și cum nu au reușit să obțină decât mai puțin de o treime din consiliul municipal al capitalei moldovene, comuniștii vor pierde și următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare, dovedind că și-au epuizat resursele și soluțiile și că poporul nu îi mai vrea.

Comuniștii aparțin unei epoci revolute, care este pe cale să se încheie definitiv și în Republica Moldova. Îi urez mult succes liberalului Dorin Chirtoacă la Primăria din Chișinău și le doresc mult succes colegilor săi liberali, care, alături de celelalte forțe politice patriotice din Republica Moldova, își vor scoate țara la lumină într-un viitor cât mai apropiat.

  Anca Mira Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică cu tema Salvați Roșia Montană!;

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeț Petrescu:

Salvați "Roșia Montană!"

O problemă de importanță majoră strategică și națională, cu implicații sociale, economice și de protecție a mediului, este provocată de proiectul Roșia Montană ce vizează exploatarea zăcămintelor prețioase de aur și argint de pe valea Roșia Montană din Munții Apuseni.

Grupul canadian "Gold Corporation" și-a propus exploatarea acestor zăcăminte pe bază de cianuri, fapt ce a îngrijorat opinia publică românească și internațională, conștientă de marele pericol al folosirii cianurilor în minerit, cu impact nociv și devastator asupra sănătății oamenilor și a mediului natural.

Raportul de evaluare asupra mediului (EIM) legat de Proiectul Roșia Montană a fost întocmit în detaliu, într-un volum de 3500 de pagini, cu implicarea celor mai autorizate voci care au evaluat îndeosebi dezavantajele impactului realizării acestui proiect asupra mediului.

Proiectul Roșia Montană avea două componente principale: producția metalului prețios și tehnologiile utilizate și managementul aspectelor de mediu și sociale.

Planificarea generală a proiectului Roșia Montană prevedea exploatarea geologică și proiectarea (1997-2000), autorizarea și dezbaterea publică (2006-2007), construcția bazei de exploatare (2009), exploatarea zăcămintelor până în 2026 și închiderea bazei de minerit cu tehnica cianurilor în anul 2029.

In perioada de exploatare, prevăzută la 16 ani, ar fi fost procesate 13 milioane de tone de minereu de aur și argint pe an. Concentrația medie de minereu (metal prețios în tona de zăcământ) fiind:

  1. Aur 1,46 grame / tonă;
  2. Argint 6,95 grame / tonă.

Estimările privind producțiile medii anuale de aur și argint ar fi indicat (minereu extras/an) 16 tone aur și 58 tone argint.

Noua exploatare minieră ar fi inclus 4 cariere, cu utilaj modern de prelucare pe amplasament al aurului și argintului. Cele 4 cariere ar fi corespuns celor 4 corpuri de zăcăminte principale cu denumirile Cetate, Cârnic, Orlea și Jig. Exploatarea s-ar baza pe folosirea cianurii de sodiu ce va fi transportată sub formă solidă, lichefiată la livrare.

Lăsând deoparte faptul că s-a vândut unei corporații străine zăcământul aurifer al țării, sunt și alte riscuri grave.

Printre riscurile acestui proiect, cum ar emisii de gaze și vibrații din uzina de procesare și mijloacele grele de transport, deteriorarea aerului și a solului, se află în primul rând folosirea cianurilor și iazul de decantare a sterilului. Evacuarea și decantarea sterilelor de procesare în iazul de acumulare, expus intemperiilor, poate provoca eroziuni eoliene a materialelor, pe măsura uscării sterilului. Sterilul de procesare conține deșeuri de reactivi chimici și minerale reziduale cu conținut de metale.

Așadar, Proiectul Roșia Montană preconizează tehnologii pe bază de cianuri, substanțe chimice toxice cu impact evident nociv asupra mediului, care contravine legislațiilor României și Uniunii Europene. Se cunoaște dezastrul ecologic din anul 2000 de la granița României cu Ungaria, produs în urma cedării iazului de la Baia Mare, care a dus la scurgeri de cca100.000 mc de apă cu o concentrație a cianurii de 120-140 mg/litru de apă cu mult peste limita permisă la descărcarea iazurilor de decantare.

Avantajele legate de valorificarea obiectivelor de patrimoniu și îmbunătățirea vieții locuitorilor sunt minime față de marile pierderi pe care le-ar presupune acest pact cu diavolul (Gold Corporation), interesat în obținerea rapidă a aurului pe bază de cianuri toxice.

Valorificarea zonei, cu tradiție milenară în minerit a acestui ținut, lăsat de izbeliște și devenit o adevărată Vale a Plângerii, trebuie inițiată urgent de către autoritățile statului.

Localitatea Roșia Montană (4200 ha), este reședința comunei cu același nume ( nu departe de localitatea Câmpeni, legată de numele lui Avram Iancu). Prima atestare documentară a Roșiei Montane este 6 februarie 131, așa cum apare pe o tăbliță cerată, găsită într-o galerie subterană din perioada romană. Exploatarea aurului de-a lungul timpului, a fost sursa bunăstării celor care au avut monopolul asupra aurului, consecințe benefice existând și pentru locuitorii și etniile care au populat zona.

Dar, din punct de vedere al mediului înconjurător, exploatarea tradițională a aurului a devastat zona, a poluat apa, a mutilat peisajul, a redus bioclimatul, afectând fauna și flora. Neexistând preocupări sistematice decât pentru exploatare intensivă, dar nu și pentru protecție și reabilitare a mediului, se impune ca o problemă vitală de interes național, respingerea dezastruosului Proiect Roșia Montană care vizează instrăinarea bogatului filon din adâncuri. Guvernul a adoptat un punct de vedere pozitiv față de amendamentul din Legea minelor, care prevede interzicerea totală a cianurii în minerit.

Este un pas important, dar nu singurul care trebuie făcut.

Intr-o recentă expoziție de la Parlament, cu publicații dedicate salvării și protejării mediului, a fost prezentat un album despre Roșia Montană editat sub egida "Fundației pentru o Societate Deschisă". Imaginile impresionante ale unui habitat natural devastat de intervenția irațională a omului sunt un semnal alarmant despre ce poate deveni un ținut mirific al țării, condamnat de lăcomia și abuzul unora și indiferența vinovată și compromisul tacit al altora.

Văzând aceste imagini care acuză, ne simțim datori să îngrădim, printr-o legislație corectă, abuzul asupra unor bogății strategice ele țării ce trebuiesc păstrate și nu înstrăinate. După cum susțin specialiștii și presa, Roșia Montană are un trecut care nu trebuie ras de lama rece și indiferentă a buldozerelor și un viitor, altul decât retezarea munților, dărâmarea caselor, bisericilor și umplerea văilor cu steril.

Pentru că răul făcut naturii și oamenilor care au rămas nu poate fi un pas spre mai bine. Nu este aurul mai important decât viața.

  Aurel Gubandru - informare asupra proiectului de reabilitare a clădirii fostei închisori de la Râmnicu Sărat;

Domnul Aurel Gubandru:

În curând, va fi finalizată evaluarea stării construcției, urmând după aceea să aibă loc o licitație pentru realizarea lucrărilor de reabilitare primară (acoperiș și consolidare) la fosta pușcărie din Râmnicu Sărat, care a fost înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea și a funcționat până în anul 1963.

Până în anul l948 a fost închisoare de drept comun, după care aici au fost închiși, ca deținuți politici, țăranii care nu-și plăteau cotele obligatorii sau se opuneau colectivizării și membrii partidelor istorice din zona Buzăului. Din 1957 a fost transformată într-un lagăr al exterminării, aici fiind închiși Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Victor Rădulescu Pogoneanu și foștii miniștri Ion Petrovici și Petre Tomescu.

Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat a fost trecută în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România în vederea amenajării a unui Memorial al victimelor comunismului, similar celui de la Sighet, acum când ultimii supraviețuitori ai ororilor din fosta pușcărie pot constitui mărturie vie pentru istorie, cercetători și populație.

În perioada 24-31 august fosta pușcărie din Râmnicu Sărat va deveni gazda Universității de vară a "Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului", proiect educațional la care vor fi antrenați studenți ai facultăților de istorie, științe politice, sociologie, jurnalism, litere și drept ai universităților din România și din Republica Moldova. Acesta, își propune, să ofere o mai bună cunoaștere a perioadei 1944-1989, pentru a putea reflecta asupra caracterului ilegitim și criminal al regimului comunist din România.

Coordonatorul proiectului, Cosmin Budeanca, în cadrul "Universității de Vară" va invita ca lectori personalități marcante ale României postdecembriste și istorici specializați pe perioada comunistă atât din țară, cât și din străinătate, printre care: Dennis Deletant, Marius Oprea, Lucia Hossu Longin, Dorin Dobrincu și alții.

Se va evidenția, cu această ocazie, că în perioada comunismului, crimele comise sunt încă resimțite de societatea românească, iar o mai bună cunoaștere, mai ales de către tineri, a trecutului, ar putea determina o mai profundă înțelegere a realităților prezente.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată PD și PLD căpușează PSD;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"PD și PLD căpușează PSD"

M-am întrebat, zilele acestea, la fel ca și cei mai mulți dintre dumneavoastră, stimați colegi, ce rost avea ca PD și PLD să introducă în Parlament două moțiuni simple împotriva Guvernului pe aceleași două teme, agricultura și sănătatea, ca și moțiunile inițiate de PSD.

Nici vorbă ca PD și PLD să valideze opiniile PSD. Dacă așa ar fi stat lucrurile, atunci parlamentarii PD și PLD li s-ar fi alăturat in corpore social-democraților la semnarea tabelelor de susținere pentru introducerea moțiunilor PSD, care deja fuseseră anunțate și elaborate.

Realitatea este cu totul alta: PD și PLD căpușează PSD, calchiidu-i acestuia inițiativele de partid de opoziție, în încercarea de a câștiga, pentru ele însele, un așa-zis prestigiu, pe spinarea celor despre care le place să spună că le-ar fi adversari politici.

Dacă moțiunile PD și PLD pică, s-ar putea ca electoratul să înțeleagă că înfrângerea aparține de fapt moțiunilor PSD. Dacă moțiunile PSD trec, atunci electoratul va fi aburit cu așa-zisa victorie a moțiunilor PD și PLD. Acesta este socoteala meschină a celor de la PD + PLD = LOVE.

Cred că ne putem aștepta la asemenea acțiuni și în continuare, până spre finele anului 2008, fiindcă nimic nu le interzice domnilor Boc și Stolojan ca, atunci când vreun alt partid politic scoate limba la Tăriceanu pe partea stângă a gurii (metaforic vorbind), dumnealor să facă același lucru pe partea dreaptă sau viceversa, maimuțărindu-se în oglindă.

  Costache Mircea - declarație politică cu tema O Românie sufocată de Mafie;

Domnul Costache Mircea:

"O Românie sufocată de Mafie"

După aproape două decenii de jaf și anarhie, tot tagma jefuitorilor se plânge că ne aflăm într-un blocaj instituțional și că democrația de carton s-a prăbușit sub greutatea fărădelegilor, minciunilor, manipulărilor, intoxicărilor, fraudelor, diversiunilor și a tuturor relelor unei umanități în derivă.

Ieri a fost retrasă de pe ordinea de zi a Camerei Deputaților moțiunea simplă a PD cu titlul catastrofic: "Remeș - groparul agriculturii românești". S-au perindat pe la tribună un adevărat cor de bocitoare la căpătâiul democrației românești care, chipurile, ar fi reprezentată cu întâietate prezidențială de Partidul Democrat. Da, e adevărat. România e blocată. Da, țara se sufocă, iar ei văd salvarea în alungarea din Parlament a ultimelor rămășițe ale cinstei, demnității și patriotismului autentic.

Cezar Preda profețea că la anul, în 2008, în această sală, se va afla o altă clasă politică, iar cei de azi vor fi la balcon. Dacă noua clasă la care lucrează de zor Președintele cu ciracii lui și cu intelectualii corupți și nevertebrați de teapa lui Pramatievici, Liicheanu ori Cretilin Avramescu și odioasa lui soție, ne-am procopsit. Gata, se va termina definitiv cu neșantajabilii și cu sărăntocii fără spirit de inițiativă la furat și la combinații mafiote. Vor triumfa deplin sforarii, buticarii, borduriștii, asfaltatorii, traficanții de energie și toți șmecherii, gunoierii pe bani publici, aviarii și toți șmenarii, cocotele și marionetele din societatea servilă. Trăiască coana Udrea Nuți, Spaima Constituției! Vivat Democrația hoților! Afară cu naționaliștii tradiționaliști și retrograzi!

Adevărul e că blocajul instituțional și declinul general al societății românești își trage rădăcinile din fraudarea perpetuă a alegerilor. În 2004 au furat toți pe rupte. Și PSD cu comandourile din secțiile de vot, cu primarii, cu polițiștii, cu fripturiștii lor. Dar și PD-PNL cu autobuzele care îl scoseseră încă din 2000 primar general pe Traian Băsescu în fața lui Sorin Oprescu. Iată câteva cifre din județul Buzău care arată cât de mult s-a furat în noiembrie 2004: 19.000 voturi nule la Camera Deputaților, 18.000 voturi nule la Senat, 11.500 voturi nule la Președinție. Ale cui voturi au fost anulate, ale PSD, ale PNL-PD? Nici vorbă! În majoritate acestea erau voturile PRM. De asemenea, în județul Buzău au votat, în 2004, 32.500 de persoane pe liste suplimentare. Autobuzele cu votanți au mișunat în tot județul. La secțiile 39 și 40 din localul Școlii Normale, autobuzele au fost primite și coordonate de însuși Cezar Preda. De ale PSD s-a ocupat Ion Vasile. Și tot furând, mințind și falsificând, s-au îmbogățit enorm, dar tot ei se plâng că România se află în blocaj instituțional. PRM a fost împiedicat sistematic să reașeze lucrurile în țară pe temeliile tradiționale, de muncă și de luptă pentru emancipare și pentru prosperitate generală, prin stoparea furturilor și întronarea primatului legii. Ceea ce se întâmplă în aceste zile în Parlament, în Guvern, la Președinție și în toată țara, toată vânzoleala irațională de societate scăpată oricărui control, se trage din nesfârșitul șir de fraude de tot felul, inclusiv electorale și referendale.

Aceasta este cruda realitate.

  Octavian Mircea Purceld - declarație politică: Unde vor ajunge copiii României?;

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Declarație politică: "Unde vor ajunge copiii României?"

Stimați colegi,

Asistăm, în ultima vreme, tot mai des, la ceea ce sociologii și organele de Poliție numesc sinucideri juvenile. Zi de zi, posturile de televiziune nu se sfiiesc să ne prezinte "noutățile" în domeniu, într-o manieră de mari descoperiri.

Totul poate fi interpretabil. Înainte de 1989, unica televiziune, TVR, cu program redus, nici nu amintea că România ar fi "țara tuturor posibilităților". Nimeni nu omora pe nimeni, tații și bunicii nu-și violau copiii, aceștia se duceau toți, obligatoriu,la școală, timp de 12 clase, nu exista abandon școlar sau analfabetism, părinții aveau un singur serviciu, cu program destul de strict, dar și lejer în același timp, și toată lumea era fericită.

În România democrată, însă, lucrurile stau altfel. Nu mai există respect pentru nimic. Această lipsă, pe lângă multe altele, începe din familie, unde vorba "cei 7 ani de acasă" pare să nu mai își găsească locul. Copiii își ponegresc părinții, apoi se duc la școală și, ca să fie "cool", mai trag o marijuana, sau mai iau un ecstazy cu o bere, sau, și mai rău, își mai dispută o rundă de lupte libere cu colegii sau, de ce nu, uneori chiar și cu profesorii, ori, mai nou, chiar o partidă de amor, în virtutea unei iubirii duse până la sacrificiu.

Sexualizarea excesivă în vestimentație, limbajul obscen și agresivitatea de limbaj folosite cu obstinație (căpătate tot după anul 1989, ca prime rezultate ale democrației fiind scoaterea uniformei și lipsa respectului față de profesori), debutul sexual precoce caracterizează din ce în ce mai mult tânăra generație. Cel puțin așa reiese din Studiul pentru implementarea Planul Național de Acțiune pentru Tineret, realizat de ANSIT.

Datele unui barometru de opinie arată că ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-25 ani, care au declarat că și-au început viața sexuală la 10-14 ani, este de 4 ori mai mare decât cea a adulților, al căror procent este de 2%. Debutul sexual precoce este mai frecvent în mediul rural. În cazul fetelor, acesta este asociat cu un nivel socio-economic scăzut, pe când la băieți se constată fenomenul invers - cei proveniți din familii mai înstărite își încep mai devreme viața sexuală.

Cât despre sinuciderile juvenile, ponderea lor se menține constantă. În anii precedenți, cele mai multe sinucideri se înregistrau la categoria de vârstă 25-29 de ani, față de segmentul 20-24 de ani, sau 15-19 ani. Datele mai arată că suicidul predomină la băieți, media fiind de 6 la 1. Anul 2007, cu siguranță, va bate acest "record".

Se spune că "familia este celula de baza a societății", dar societatea românească este din ce în ce mai bolnavă și frământată de luptele pentru putere și nimic altceva. N-am putut să nu remarc noul subiect media al săptămânii: sinuciderile juvenile. Înainte să trec la alte detalii, vreau să pun o singură întrebare: credeți că până azi erau mai puține sinucideri? Bineînțeles că nu. Ce a determinat însă acest boom mediatic? Senzaționalul și faptul că subiectul nu mai fusese "dezbătut" de mult în media, goana nebună după senzațional ne ia, uneori, mințile.

Totul a început cu sinuciderea lui Bogdan Costache. Cazul, destul de vag prezentat la început, lăsă foarte multe lucruri neclare, pe care nici un mijloc de comunicare în masă nu poate să îl afle. Și nici nu ar avea cum, pentru că totul este de competența Poliției. Pe de altă parte, rolul mass-media nu este acela de a face anchete și de a influența opinia publică să fie pro sau contra unui caz, ci de a informa corect despre ceea ce se întâmplă. Și pentru ce toate acestea? Pentru puțină "senzație" și mult rating. Cauzele trebuie căutate în școală, în familie, în mentalitate și în personalitatea fiecăruia. Părinții își lasă copiii pentru a putea lucra în Spania sau Italia, pentru bani, pe când cei care rămân acasă au nevoie de dragoste și mult dialog. Copiii, și ei, își neglijează relația cu părinții, nu cer sfaturi, nu au păreri, nu se lasă îndrumați. Mai grav, nu cer ajutor atunci când ei sunt cei de care trebuie apărați. Așa apare ruptura între părinți și copii.

Există un volum crescut de cercetări sociologice care atrag atenția asupra ratei crescute de sinucideri juvenile, divorțuri, probleme de relație. Nu este de ajuns că țara noastră se confruntă cu o scădere a populației. Acum, tinerii își pun capăt zilelor pentru te miri ce motive. Prognozele elaborate la nivelul anului 2002 prevedeau în toate variantele scăderea ponderii și a numărului de persoane tinere începând cu 2005. Acest fenomen se pare că începe să se producă abia în intervalul următor spre anul 2010. Majoritatea persoanelor care se căsătoresc înainte de 30 ani divorțează, iar diferența medie de vârstă între soți înregistrează o tendință crescătoare.

Mulți dintre tineri consideră că nu au condițiile necesare pentru întemeierea unei familii, iar condițiile economico-sociale nu sunt propice întemeierii unei familii. Suntem țara cu cea mai mare rată de avorturi în segmentul de vârstă școlar. De cele mai multe ori, tinerii preferă relațiile de concubinaj, din care de cele mai multe ori rezultă copii pe care proaspetele mămici îi abandonează la maternitate sau îi omoară, ori îi dau spre adopție, condițiile de trai neoferindu-le posibilitatea creșterii acestora.

Și atunci vă întreb: unde este prezentă familia și școala în aceste cazuri? Unde sunt părinții cu moravuri sănătoase, cu idei de viață sănătoase care, în afară de preocuparea de a face cât mai mulți bani, mai discută și se mai îngrijesc de starea psihică și sufletească a copiilor lor? Unde este dascălul român de altădată, cu orele de dirigenție, unde, mai pe după perdea, se explica fenomenul de reproducere și efectele lui? Acestor copii cine să le ofere ajutor? Cui revine această sarcină?

Nu încerc să insinuez că în România zilelor noastre ai avea cui să te adresezi pentru ajutor. Încerc să spun că sinuciderea nu e o soluție și că, de cele mai multe ori, a rămâne în viață, a supraviețui zi după zi, poate fi ceva mai greu decât gestul necugetat de a sări pe o fereastră.

Iar noi, domnilor colegi, asistăm, nepăsători, la astfel de fapte, fără ca măcar să ne implicăm, în vreun fel sau altul și să găsim cauza care produce aceste efecte, ca apoi să încercăm să o înlăturăm.

Chiar nu ne pasă de tinerii care renunță la viața lor?

Mie îmi pasă și sunt sigur că și vouă vă pasă. Haideți să tragem un puternic semnal de alarmă!

Oare societatea noastră este chiar atât de bolnavă? Sensul este ireversibil? Orice s-ar întâmpla, refuz, totuși, să cred asta!

Vă mulțumesc.

  Doina Micșunica Drețcanu - declarație politică cu titlul Reforma în sănătate nu a ajuns la Botoșani;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Reforma în sănătate nu a ajuns la Botoșani"

Aș vrea să semnalez din nou astăzi, în fața dumneavoastră, o problemă gravă a sistemului de sănătate românesc: lipsa medicamentelor de primă urgență din spitale, lipsă care, din păcate, are efecte dramatice în rândul cetățenilor.

Aș menționa câteva cazuri deosebit de grave, întâlnite în județul Botoșani și care, sunt convinsă, din păcate, că nu sunt excepții.

Lipsa ploilor și a zăpezii din acest an a avut ca efect scăderea volumului de apă din fântânile județului Botoșani; la această dată aproximativ 20% sunt secate. Acest fapt a dus la o creștere a cazurilor de intoxicații cu nitriți mai ales în rândul copiilor până la 6 luni înregistrându-se chiar și cazuri mortale.

Singurul medicament folosit în tratamentul intoxicațiilor este Vitamina C injectabilă intravenos, care nu se mai fabrică în România de 8 luni. Este inadmisibil ca în spitalele de specialitate din județ să nu existe decât o rezervă de 10-12 fiole. Cunoscându-se situația apei potabile din zonă ar fi trebuit ca toți medicii pediatri să aibă rezerve.

O altă situație gravă este cea a cetățenilor atacați de șerpi veninoși. Răspândirea șerpilor a fost semnalată nu numai în lunca Prutului, ci și în alte zone. Din păcate, serul anti-viperin nu este de găsit în spitalul de specialitate, cetățenii fiind trimiși la Iași. Este inadmisibil ca într-un județ cu aproximativ 450.000 de locuitori să nu existe măcar 2-3 fiole pentru urgențe.

O situație similară se întâlnește și la serul anti-botulinic. Botoșaniul este al 11-lea județ unde a fost semnalată această boală rară. Boala este transmisă prin intermediul alimentelor puse la păstrat necorespunzător și cauzată de o toxină, otravă, produsă de bacteria Clostridium botulinum. Poate duce la paralizie, la pierderea senzațiilor sau a funcției mușchilor, în cazul în care nu este tratată.

Aceste seruri se produc în România, la Institutul Cantacuzino, și un minister responsabil de starea de sănătate a populației ar fi trebuit să ia măsuri urgente, la primele semnale de alertă venite din țară. De ce ministerul nu stimulează producătorii de medicamente autohtoni în fabricarea fiolelor de Vitamina C? Sau măcar să acrediteze importatorii pentru acest medicament?

Ministrul Nicolăescu vorbește de reforma în sănătate, de programe naționale de sănătate, de renumita taxă pe viciu care a adus sute de milioane de euro în domeniu, dar de care nu beneficiază nimeni.

M-am exprimat greșit: nu beneficiază cei mulți, doar câțiva "băieți deștepți" care au grijă de sănătatea lor. În special de "sănătatea" lor financiară, îmbolnăvind sistemul.

Poate că este momentul să vorbim și noi despre reforma în sănătate în special despre managementul sistemului.

Și pentru că ne pasă de sănătatea tuturor, sa-i trimitem pe cei care au gândit reforma să-și caute de sănătatea lor individuală și pentru asta, îi invit la odihnă, la Botoșani. Și ca să ne demonstreze că au încredere în reforma în sănătate le ofer cazare într-un sat liniștit unde nu au secat prea multe fântâni.

Dar îi atenționez prietenește: să-și pună în bagaje o fiola de ser anti-viperin și una de ser anti-botulinic. Pentru orice eventualitate!

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Nici o masă fără pește, nicio săptămână fără moțiuni;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Nici o masă fără pește, nici o săptămână fără moțiuni"

Parafrazând vechea lozincă publicitară de prin anii '70-'80, când țara noastră încă mai avea flotă de pescuit oceanic și când nu puteai comanda o halbă de bere fără chifteluțe din stavrid, se pare că domnii Boc și Poc, pardon, domnii Boc și Stolo, au descoperit rețeta fericirii veșnice pentru următoarele trei sesiuni parlamentare de până spre finalul anului viitor.

Moțiuni mici, multe și dese, cu care dumnealor încearcă să blocheze activitatea Guvernului și a Parlamentului, peste 99% din ele programate să cadă la vot, dar introduse și cu un alt scop precis: ca cineva, știm noi cine, să poată să-i acuze pe cei mai mulți dintre parlamentari că ar avea, vezi Doamne!, urechile astupate la vaietele de suferință ale națiunii.

Cu excepția perioadei comuniste, nu cred ca viața politică din România să fi fost vreodată mai ipocrită decât acum, în epoca populismului de dreapta, stângaci practicat de niște indivizi a căror paradigmă mentală este la fel de roșie, din punct de vedere politic, ca și drapelul partidului de odinioară.

Vor să ne sâcâie, săptămânal, cu moțiuni introduse de dragul lelii? N-au decât! Noi ne vom vedea de ale noastre, adică de cele ale guvernării responsabile și implicate, ca și până acum, iar poporul ve va judeca pe fiecare nu atât după vorbele, cât după faptele noastre, la final de mandat.

Câinii latră, ursul merge, așa să știți.

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu tema Grădinile zoologice din România și procesul de adoptare la standardele europene;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

"Grădinile zoologice din România și procesul de adaptare la standardele europene"

Potrivit normelor europene, rolul unei grădini zoologice trebuie să fie acela de a prezenta animalele sălbatice în condiții, pe cât posibil, similare celor din habitatele lor naturale. Din nefericire, evaluările făcute asupra celor 41 de grădini zoologice din România arată că acestea se zbat între supraviețuire și dispariție.

Așa cum rezultă din analizele făcute de către unele organizații internaționale nonguvernamentale din domeniu, transpunerea Directivei 99/22/CE privind grădinile zoologice, în legislația românească (legea nr. 191/2002 și Ordinul Ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 74272004), este considerată a fi una dintre cele mai bune din Europa. În ciuda acestui fapt, adaptarea grădinilor zoologice românești la standardele europene întârzie.

Atingerea acestor standarde presupune ca grădinile zoologice românești să aibă capacitatea de a crea un mediu în care bunăstarea fizică și psihică a animalelor să fie asigurată. Este un obiectiv complex de politică publică, în care aspectele economice și politice, științifice și etice, trebuiesc armonizate.

În acest moment, grădinile zoologice din România se confruntă cu dificultăți, printre care cele legate de infrastructură, de numărul de animale sau de condițiile de cazare. Dacă, pe termen scurt, nu se vor aloca fonduri din partea comunităților locale și nu se vor atrage fonduri comunitare, în vederea modernizării, multe dintre ele se află în fața pericolului real de a fi închise.

În fața acestei provocări, existența unui parteneriat public - privat, național și internațional, este mai mult decât necesară. Scopul acestui parteneriat trebuie să fie, pe de o parte, acela al elaborării unei strategii care să aibă în vedere implementarea eficientă a legislației; iar, pe de altă parte, acela al identificării de soluții viabile atât pentru animalele provenite din grădinile zoologice desființate, cât și pentru a face - din grădinile zoologice salvate - un mediu în care bunăstarea animalelor și rolul educativ al acestor amplasamente să fie asigurate.

Este nevoie de implicarea noastră, a tuturor. Avem obligația de a ajuta grădinile noastre zoologice să își îndeplinească mandatul de conservare, atât în interesul societății românești contemporane, cât și din responsabilitate față de generațiile viitoare.

Vă mulțumesc.

  Florin Iordache - declarație politică avertisment: Nu se mai poate trăi în România;

Domnul Florin Iordache:

"Nu se mai poate trăi în România"

România a devenit țara în care, pe zi ce trece este tot mai greu să supraviețuiești. Este greu de crezut cum o mare parte dintre români trăiesc la limita subzistenței și nimeni nu sesizează acest lucru. Nu știu de unde poate să existe atâta nepăsare din partea Președintelui României. Eu unul m-am săturat să-l tot ascult pe posturile de televiziune, când se bate cu pumnii în piept pentru populația țării, dar concret, concret ce a făcut el pentru populație? Nimic! Acesta este răspunsul!

Stă în umbra tuturor acțiunilor întreprinse de oamenii politici și îi sancționează ori de câte ori are ocazia, dar niciodată nu vine cu o alternativă la greșelile lor. Este ușor să critici ceea ce face cineva, dar mult mai greu este să faci ceva constructiv.

Din păcate, în timp ce oamenii mor pe stradă din cauza căldurii care a depășit limitele admise pentru a putea trăi în condiții respirabile, Președintele României stă sub umbra nepăsării la pândă și așteaptă greșelile oamenilor politici.

Cum poate apărea un astfel de personaj în ochii oamenilor care încearcă să trăiască de pe o zi pe alta? Din păcate, Traian Băsescu este văzut ca un salvator, încă, oare, pentru cât timp?

Eu vreau să vă doresc la acest final de sesiune parlamentară să petreceți cu multă chibzuință această vară și să nu uitați nicio clipă de cei care v-au trimis în Parlament.

  Aurel Gubandru - intervenție referitoare la prima ediție a festivalului VedeTeatru de la Buzău ;

Domnul Aurel Gubandru:

În perioada 09-16 iunie a.c. a avut loc, la Buzău, prima ediție a festivalului "VedeTeatru", unul din proiectele ambițioase ale Teatrului "George Ciprian", un eveniment mult așteptat de iubitorii de teatru.

Festivalul este unul inedit, fiind singura competiție de gen din țară dedicată în special comunității buzoiene, dar și oamenilor de teatru, jurnaliștilor, oamenilor de radio și de televiziune.

Gala are un caracter competitiv, în care publicul buzoian, amator de teatru, este direct implicat, făcând parte din cele două jurii de specialitate.

Au existat trei premii: Premiul Criticii și Premiul Publicului pentru secțiunea mare și un premiu (acordat de Juriul Criticii) pentru cel mai bun spectacol de la Pub Tessence.

Actori de renume ai dramaturgiei românesti: Alexandru Repan, Magda Catone, Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Horațiu Mălăiele, Ion Caramitru, Vladimir Găitan etc., au prezentat unele din cele mai de succes spectacole de la Teatrul "Nottara", Teatrul de Comedie, Teatrul "Mic", Teatrul "Odeon" s.a.

În cadrul festivalului au avut loc și colocvii organizate la Biblioteca Județeană, în încercarea de a dezbate alături de public subiecte, puncte tari și slabe ale spectacolelor jucate cu o seară înainte.

Tot aici, au avut loc "întâlniri incomode" cu marii actori Mircea Diaconu, Victor Rebenciuc, Marius Zarafescu, Dumitru Ene și Crenguța Manea și s-a lansat revista "Teatrul azi?". În această revistă se va publica și dramaturgie cu un gând foarte precis: se aleg scriitori din țări care au avut dictatură, de pildă, unde scriitorul de talent este cu ochii deschiși la realitate.

Nu au fost uitați din acest festival, nici cei mici, care au avut o întâlnire cu "Magicianul", trupa condusă de actorul Marian Râlea.

Bonusul primei ediții "VedeTeatru" îl constituie festivalul elevilor buzoieni care a fost inclus în program. Astfel, 16 licee din județ au oferit spectatorilor spectacole regizate și jucate, unele chiar scrise de ei.

După ediția de anul trecut a Festivalului "Cu teatrul la cap", susținut în aproape toate liceele din Buzău, teatrul a căpătat o amploare deosebită.

Directorul Teatrului "George Ciprian", organizatorul acestui festival, susținut de autoritățile locale, a tras concluzia că, daca ai un scop și știi să-l promovezi, reușești.

Ceea ce oferă media la ora actuală nu face decât să scadă nivelul intelectual al celor care receptează.

Trebuia făcut ceva ca nivelul cultural să se ridice. A fost un festival în care piesele au fost accesibile, iar vedetele și-au dat duhul dovedind că sunt mari actori.

A fost o bucurie și pe scenă și în sală.

Pariul pus a fost câștigat, și în acest festival sălile au fost arhipline, astfel dând curajul necesar pentru a organiza, la anul, cea de a II-a ediție.

  Florin Aurelian Popescu - referire la situația juridică a imobilului din Calea Victoriei nr.120;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Doamnelor și domnilor,

In curând vom fi chemați să dăm un vot care va arăta cine suntem cu adevărat noi, parlamentarii, în anul de grație 2007. Este vorba despre votul prin care decidem dacă imobilul din Calea Victoriei nr.120 va rămâne sediul GDS sau va trece în proprietatea unei obscure fundații de tineret care se revendică drept moștenitoarea patrimoniului fostului UTC.

În Senat, colegii noștri au decis deja că acest cuib de cultură din Calea Victoriei trebuie desființat, dând o clădire valoroasă - în toate sensurile cuvântului - unei fundații despre care nici nu știm dacă îndeplinește condițiile legale de a beneficia de patrimoniul UTC. Nu i-a împiedicat nici faptul că imobilul din Calea Victoriei aparținea de fapt ministerului comunist al culturii, care îl dăduse spre folosință gratuită UTC-ului. Ca urmare, senatorii au respins pentru a doua oară, la reexaminare, ordonanța de guvern prin care clădirea ar fi urmat să rămână la dispoziția celor care o folosesc în prezent.

În acest caz nu este vorba nici de o reparație a unui prejudiciu, nici de o repunere în drepturi, nici de o sinceră preocupare pentru tinerii din România. Asistăm la o răzbunare politică a PNL și a PSD pentru că intelectualii l-au susținut pe Traian Băsescu pe perioada suspendării și la referendumul din 19 mai și pentru că au găsit în președinte un partener de dialog.

Că PSD nu înțelege nici după 17 ani rolul societății civile nu ar trebui să ne surprindă. Pentru fostul FSN, societatea civilă nu este un critic sever pe care ți-l poți apropia ascultându-i observațiile, ci un dușman care trebuie stârpit. Mă surprinde însă conduita PNL, care dovedește că are în comun cu PSD mult mai mult decât doar guvernarea.

PNL, în anul 2007, manifestă un spirit revanșard și ranchiunos, o inapetență la dialog și o alergie la critici care îl face frate în cuget și în simțiri cu partidul lui Ion Iliescu. Mânați de acesta, liberalii au ajuns să voteze nu numai împotriva unei ordonanțe a propriului lor Guvern, nu numai împotriva a ceea ce gândeau acum câteva luni, ci împotriva a tot ceea ce a reprezentat PNL după Revoluție. Adică un partid al intelectualilor, al libertății de gândire și de exprimare, (inclusiv a opiniilor critice) și un partener firesc al societății civile.

Fac apel la PNL să renunțe la ranchiune și să se comporte așa cum este de așteptat de la un partid de dreapta în România, adică să împiedice comuniștii și fantoma fostului UTC să-și întindă mâna dincolo de mormânt și să persecute și după moarte cultura și intelectualitatea României. Fac un apel și la PSD să înțeleagă că un partid modern nu poate fi un dușman al societății civile și că, dacă se războiește cu intelectualii, nu va putea niciodată să-i atragă de partea sa.

GDS, Libraria Humanitas, Teatrul Luni, Revista 22 și Clubul Green Hours pot face mai multe pentru tineri decât o fundație de tineret despre a cărei activitate și reprezentativitate nu se poate spune nimic clar. Sediul din Calea Victoriei 120 a ajuns să reprezinte un simbol al societății civile și totodată un cuib al culturii în multiplele sale manifestări. Dacă o să înlocuim inițialele GSD cu cele ale UTC și pe fondatorul Humanitas, Gabriel Liiceanu, cu patronul spiritual al Fundației Naționale de Tineret, Raj Tunaru, nu știu cât vor avea de câștigat tinerii din România dar îmi pot imagina cât va avea de pierdut viața culturală.

Ar trebui să de întrebăm serios, dacă noi, ca Parlament al României, ne putem permite să fim autorii unui asemenea rușinos act de naționalizare.

  Lia Ardelean - declarație politică cu tema Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, o alternativă la instituționalizare;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică: "Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, o alternativă la instituționalizare"

Anul trecut, prin intermediul unui program de interes național, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a alocat peste șapte milioane de lei pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor. În mod cu totul paradoxal, pentru această activitate extrem de importantă s-a alocat de la buget doar 30 la sută din suma totală.

Trebuie să menționez că serviciile la domiciliu trebuie acordate de către îngrijitori persoanelor vârstnice care nu sunt complet dependente sau care mai au și membri de familie care îi pot ajuta. Aceste servicii pot fi acordate chiar și zilnic celor care au nevoie, însă cu toate că puteau beneficia de finanțare, autoritățile publice locale au manifestat un interes extrem de scăzut pentru programul respectiv.

Personal, nu am înțeles de ce primarii nu au fost interesați să acceseze fondurile alocate finanțării acestor servicii de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor. Mai ales în mediul rural, autoritățile locale trebuie mobilizate pentru a implementa astfel de proiecte, cu atât mai mult cu cât asemenea servicii sunt vitale pentru pensionarii fără îngrijire și cu pensii de mizerie. Cu toate acestea, nu este tardiv ca primarii să cunoască și să aplice programul finanțat prin MMFES, care este valabil încă doi ani, existând șansa de a fi prelungit în cazul în care vor fi autorități dornice să-l implementeze.

Serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice constituie o alternativă viabilă la instituționalizarea acestora, pe fondul numărului redus al centrelor de îngrijire a persoanelor vârstnice din țară.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Ministrul Adrian Cioroianu a fost atacat pe nedrept;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Ministrul Adrian Cioroianu a fost atacat pe nedrept"

Chiar dacă nu stăpânește la perfecție limba engleză, ministrul de externe Adrian Cioroianu este departe de a putea fi considerat un incompetent, așa cum de aproape două săptămnâni se tot străduiesc să ne convingă, pe diverse canale media, sumedenie de așa-ziși analiști și de comentatori de ocazie.

Este foarte clar că mult-disecata prestație a domnului Adrian Cioroianu la ședința foto de la Departamentul de Stat American nu a fost în nici un caz lamentabilă, așa cum susțin unii ziariști care fie sunt membri ai fan-clubului Traian Băsescu, fie au avut urgentă nevoie de un subiect incitant.

Ecou târziu al părerilor unui președinte care acum câteva luni refuzase să contrasemneze numirea în funcție a domnului Cioroianu pe motiv că "nu-i plăceau ochii lui", bălăcărirea ministrului nostru de externe a fost privită cu destulă surprindere, atât în cancelariile europene, cât și dincolo de Atlantic.

Până la urmă, lucrurile s-au lămurit, iar opinia publică a înțeles că nu era obligatoriu ca ministrul nostru să se avânte în declarații pompoase, în contextul în care gazda sa, secretarul de stat Condoleezza Rice, tocmai transmisese un mesaj foarte sobru în legătură cu tragedia provocată în acea dimineață de un act terorist în Irak.

Poate că, într-adevăr, ocazia unei ședințe foto la Departamentul de Stat a fost o oportunitate unică în viața domnului Cioroianu. Dar eu consider că domnia sa a dovedit tact și gentilețe, necăutând să iasă în față cu orice preț, așa cum se spune la noi, în popor: "ca păduchele-n frunte".

Contextul din ziua aceea era unul cât se poate de nefavorabil pentru ca vreun ministru de externe, oricine ar fi fost și orice țară ar fi reprezentat el, să se dea cocoș. Iar domnul Cioroianu s-a comportat cât se poate de bine, după părerea mea.

  Gabriel Sandu - declarație politică intitulată Rolul Parlamentului în România europeană;

Domnul Gabriel Sandu:

Declarație politică: "Rolul Parlamentului în România europeană"

Parlamentul este organismul fundamental al democrației, singurul for care asigură o reprezentativitate totală a cetățenilor.

În frageda democrație românească, marea majoritate a parlamentarilor nu sunt nimic altceva decât o masă de manevră aflată la dispoziția listelor de partid și implicit la dispoziția șefilor de partid care primesc astfel o putere de influență foarte mare asupra procesului legislativ.

Astfel, Parlamentul nu își mai îndeplinește rolul de putere independentă în stat, devenind o pârghie a executivului sau a unor grupuri conjuncturale.

Referedumul din 19 mai ne-a arătat foarte clar faptul că 75% dintre parlamentari nu mai sunt reprezentativi pentru cei care i-au ales.

Rolul Parlamentului este în primul rând acela de a reprezenta voința cetățenilor care și-au ales parlamentarii. Actualul sistem de vot pe liste de partid creează binecunoscuta prăpastie care se produce între cetățeni și parlamentarii lor, care sunt nevoiți să acționeze uneori conform ordinelor de partid, și nu conform propriei conștiințe, trecând astfel în plan secundar nevoile celor pe care îi reprezintă.

Acum, când România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, Parlamentul va juca un rol extrem de important nu numai pe plan intern, dar măsurile și legile adoptate de Parlament se vor răsfrânge asupra Uniunii implicit.

Dacă vrem cu adevărat să devenim un stat european autentic, care să ajungă rapid la nivelul celorlalți membri ai Uniunii, trebuie neapărat să dăm cetățenilor controlul asupra parlamentarilor, prin introducerea votului uninominal.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Jocurile speculative, în slujba interesului politic de moment;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declarație politică: "Jocurile speculative - în slujba interesului politic de moment"

Stimați colegi,

Doresc să fac declarația politică cu titlul "Jocurile speculative - în slujba interesului politic de moment".

Am considerat și consider că pentru a se crea eficiență în activitățile pe care le desfășori este necesar să faci construcții durabile și să nu ai tentația acțiunilor speculative de moment.

Prin maniera în care s-a desfășurat activitatea colegilor parlamentari din județul Cluj în actuala legislatură, am constatat că există dorința unor acțiuni eficiente, făcute cu profesionalism și, mai ales, cu decență și bun simț.

Din acest motiv, am rămas surprins de atitudinea colegului Daniel Buda, prezentată în cotidianul "Ziua de Cluj" din data de 18.06.2007. Domnul deputat afirma că a negociat cu parlamentarii PSD un vot pentru un alt proiect de lege în schimbul votului dat pentru Ordonanța Guvernului pentru construirea Complexul tehnologic Nokia în comuna Jucu, județul Cluj.

Folosesc acest prilej pentru a arăta că nu am cunostință de nici un fel de negocieri privind votarea Ordonanței Guvernului de alocare a terenului pentru construirea Centrului tehnologic Nokia din comuna Jucu între domnul deputat Daniel Buda și parlamentarii PSD.

Din respect pentru adevăr, doresc să vă informez în legătură cu faptul că Grupul parlamentar al PSD a votat ordonanța fără negocieri, chiar dacă în prima fază de discuții unii dintre parlamentarii PD s-au opus acesteia, realizând în acest fel o atmosferă ostilă aprobării proiectlui de lege. Prin faptul că exista riscul ca ordonanța să nu fie votată, s-a luat decizia ca aceasta să fie retrimisă la comisia de specialitate. Pentru clarificarea pozițiilor exprimate, în toate fazele de discuție a ordonanței, toți parlamentarii de Cluj au fost solidari cu acest proiect de lege și au făcut eforturi pentru a-și convinge colegii din grupurile parlamentare de necesitatea votării acesteia.

Nu cred că votul pozitiv și adoptarea ordonanței sunt meritul unui singur parlamentar sau al PD-ului, deoarece toți parlamentarii județului Cluj, indiferent de orientarea politică, au susținut această investiție care are potențialul de a aduce dezvoltare durabilă în zona noastră.

Prin urmare, și în continuare, așa cum am făcut-o și în calitate de prefect al județului Cluj, voi susține în Grupul parlamentar al PSD și în Parlament toate proiectele, indiferent de culoarea politică a inițiatorilor sau a susținătorilor, care au calitatea de a aduce dezvoltare în zonă, fără a fi nevoie pentru acest lucru de negocieri și trocuri.

În acest context general vreau să dau un sfat pentru colegul nostru, acela în care cu modestie și cu înțelegere, în spirit de echipă, chiar dacă facem parte din formațiuni politice diferite, putem, prin proiectele noastre, să asigurăm dezvoltarea durabilă a comunității din care facem parte. Eliminați, spre binele tuturora, tentația jocurilor speculative, și încercați, dacă aveți puterea, un alt tip de construcție.

Această modalitate de abordare ar fi benefică și pentru dumneavoastră și pentru statutul județului Cluj și pentru construcția unei percepții pozitive a populației la adresa unei instituții importante a democrației, aceea a Parlamentului și a parlamentarului.

Vă mulțumesc.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Manifest pentru limba română;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică "Manifest pentru limba română"

Fără îndoială, propunerea de mofidicare a articolului 13 din Constituția României, referitoare la obligativitatea cunoașterii limbii române de către toți cetățenii țării, pe care Partidul Conservator a depus-o la Curtea Constituțională, nu are nici un fel de accente populiste. Dacă vreți, este un act firesc, fără conotații politice, dar mai ales un semn de normalitate de care avem nevoie pentru viitor. Până acum, Constituția României nu obliga cetățenii români să cunoască limba română, motiv pentru care, cel puțin în județele cu populație majoritar maghiară, românii s-au simțit profund discriminați, confruntându-se cu reale probleme de comunicare. Este adevărat, dacă unui etnic minoritar maghiar de peste 70 de ani i-ar fi dificil acum să învețe limba română de la A la Z, pentru un copil de șapte ani este obligatoriu să o cunoască.

În contextul european al circulației forței de muncă, este indiscutabil că unui tânăr de naționalitate maghiară care nu stăpânește la un nivel satisfăcător limba română i-ar fi teribil de greu, dacă nu imposibil, să supraviețuiască în alte zone decât cele în care cetățenii de etnie maghiară sunt în majoritate. În condițiile în care acel tânăr s-ar stabili prin forța împrejurărilor într-o altă zonă a României, este clar că el nu s-ar putea descurca fără să cunoască limba română. Practic, propunerea noastră vine în sprijinul copiilor cu părinți inconștienți, care hotărăsc în numele acestora izolarea și îngrădirea zonei în care vor să trăiască. Așadar, nu se poate discuta nici de populism, nici de xenofobie, nici de ură politică față de UDMR. Mai mult, inițiativa Partidului Conservator se referă la toți cetățenii care aparțin minorităților naționale, nu numai la etnicii maghiari.

Pe de altă parte, în contextul în care Comisia Europeană insistă în propunerile făcute României asupra cunoașterii unei limbi străine încă din grădiniță, mi se pare absolut normal ca limba țării în care trăim cu toții să nu fie ignorată. În ultima perioadă am început să vorbim tot mai mult despre multilingvism, însă cunoașterea a cât mai multe limbi de circulație internațională ar trebui să presupună, în primul și în primul rând, cunoașterea limbii statului ai cărui cetățeni suntem. Există forte multe state membre ale Uniunii Europene care se luptă din răsputeri să-și promoveze limba pe o scară cât mai largă din punct de vedere geografic, iar România nu trebuie să facă excepție de la aceste demersuri. Iată doar câteva considerente pentru care propunerea Partidului Conservator este una fundamentată și corectă, iar urgenta transpunere a ei în practică ar contribui decisiv în normalizarea stării societății românești, de care avem nevoie cu toții, atât românii, cât și minoritățile naționale.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Noul val de noncomunism vine de la Chișinău;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Noul val de noncomunism vine de la Chișinău"

În urma alegerilor pentru funcția de primar al capitalei Republicii Moldova, candidatul Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, a obținut 61% dintre voturile exprimate în cadrul celui de al doilea tur de scrutin.

Astfel, la numai 29 de ani, el a devenit cel mai tânăr primar al unei capitale din Europa.

Despre tânărul primar al Chișinăului știm că în anul 2001 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București și a obținut diploma de licență în Drept European a Universității de la Sorbona. Între 2003 și 2005 a lucrat în calitate de coordonator de proiecte la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, iar din 2005 este vicepreședinte al Partidului Liberal din Moldova.

Succesul colegului nostru de la Chișinău nu poate decât să ne bucure, cu atât mai mult cu cât era de prevăzut o schimbare a electoratului moldovean spre forțele politice proeuropene. Candidatul Partidului Liberal a fost susținut, în cel de al doilea tur de scrutin, de mai multe partide noncomuniste, el reușind astfel să devină primul primar necomunist al Chișinăului.

Printre prioritățile primarului Dorin Chirtoacă se află îmbunătățirea serviciilor publice în municipiu, a transportului, a serviciilor comunale dar, mai ales, acțiuni de eficientizare și debirocratizare a aparatului primăriei și de asigurare a respectării corectitudinii în relația cu cetățeanul.

În ceea ce privește colaborarea cu Consiliul Local, primarul a afirmat că urmează să se formeze o majoritate de dreapta, iar PCRM să treacă în opoziție.

Votul locuitorilor din Chișinău a fost clar unul de protest împotriva politicii comuniste de la centru, ei nedorind la conducerea capitalei un candidat comunist.

Am certitudinea că Dorin Chirtoacă va schimba fața capitalei Moldovei, iar acest lucru este doar un început, care sper că se va concretiza la alegerile generale din 2009.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Lăudătorii de taină ai domnului Băsescu;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Lăudătorii de taină ai domnului Băsescu"

Stimați colegi,

Se spune despre cei care nu au bătrâni, să își cumpere. După acest raționament s-a ghidat, în mod sigur, și președintele Traian Băsescu în momentul în care s-a hotărât să schimbe anturajul vechi, de la Golden Blitz, cu "prietenia" intelectualilor, a societății civile sau cum s-o mai numi ea... Până aici, nimic greșit!

Deși nu vrea să recunoască, domnul Băsescu este și el un om politic. Ca orice om politic, și domnia sa suferă de bolile puterii: aroganța, autosuficiența, cultul personalității. Ca orice om politic, domnul Băsescu obișnuiește să generalizeze: oligarhii săi sunt buni, restul sunt răi, intelectualii săi dețin adevărul absolut, ceilalți sunt plătiți de interese oculte.

Din păcate, generalizările domnului Băsescu nu se opresc aici. A considera câțiva scriitori - unii controversați -, pe care îi plimbă cu avionul, ca reprezentând intelectualitatea românească mi se pare un tupeu de nedescris. A plăti tot acest "festin intelectual"de la Neptun din bani publici îmi inspiră o aroganță à la Adrian Năstase, din vremurile de tristă amintire.

Celor care patronează sau sunt angajați ai unor fundații finanțate de apropiați ai domnului Băsescu, celor care semnează "apeluri ale intelectualilor", le amintesc un nume: Doina Cornea. Doina Cornea nu se plimbă cu avionul președinției, nu ia bani de la fundații, nu merge în talk-show-uri pentru a cânta ode anumitor politicieni. Dintr-o casă din Cluj, observă cu înțelepciunea omului care le-a văzut și trăit pe toate. Aș parafraza, în acest context, o opinie a domniei sale, referitoare la Traian Băsescu, despre care spune că "dânsul are așa o sete de putere, care trebuie temperată, nu încurajată, încât sfarmă totul pe unde trece. Partide, organizații se distrug".

Că domnul Băsescu nu mai găsește loc în avionul prezidențial pentru anumiți ziariști incomozi nu mă mai miră: o făcea și Adrian Năstase, și iată rezultatul! Că domnul Băsescu, președintele tuturor românilor, nu mai reușește să dialogheze decât cu partidul care îi cântă în strună devine din ce în ce mai explicabil prin efectele sindromului puterii. Dar să plimbi minți luminate, împreună cu consoartele, la o așa-numită "dezbatere", cu alte cuvinte să îți adapi lăudătorii pe bani publici, pare un comportament de șef de stat bananier.

Într-o țară normală, societatea civilă, atât de dragă domnului Băsescu, s-ar fi sesizat. Într-un stat democratic adevărat, președintele ar fi achitat a doua zi costul deplasării avionului de 99 de locuri ocupat de 10 persoane. Din păcate și societatea civilă, și domnul Băsescu sunt cu treabă, la mare...

Mulțumesc pentru atenție!

  Ioan Hoban - declarație politică intitulată Mai mult sprijin pentru promovarea produselor tradiționale;

Domnul Ioan Hoban:

Declarație politică: "Mai mult sprijin pentru promovarea produselor tradiționale"

Despre importanța produselor tradiționale românești am mai făcut o declarație politică. Revin asupra subiectului, deoarece se observă că producătorii întâmpină dificultăți, mai ales la desfacerea produselor.

În Maramureș există doar 45 de produse tradiționale atestate, dintre care 22 reprezintă preparate din lapte, opt sînt produse de panificație, iar restul - rachiuri naturale din fructe, ulei și preparate din carne. Dar potențialul județului este mult mai mare.

17 agenți economici au făcut până acum demersuri pentru a obține atestarea produselor tradiționale pe care le fabrică. Și s-au decis să pună bazele unei asociații care să-i sprijine, mai ales dacă se gândesc la export pe piața europeană, dar și la faptul că obținerea produselor tradiționale presupune anumite investiții, pe care producătorii individuali nu și le pot permite.

Producătorii agricoli se plâng că nu beneficiază de consultanță pentru obținerea de fonduri și ar trebui să fie sprijiniți pentru promovarea produselor tradiționale în standuri bine delimitate în cadrul unor magazine, sau chiar în spații separate, cu specific tradițional. Deocamdată, însă, lipsește legislația în acest domeniu. Ministerul Agriculturii ar trebui să impulsioneze apariția actelor normative care reglementează acest domeniu de care România poate beneficia în competiția europeană, iar Direcțiile Agricole să popularizeze măsurile cuprinse în legislație.

Din discuțiile pe care le-am avut în teren cu producătorii agricoli, am văzut că aceștia sînt nemulțumiți că pe ei nu îi consultă nimeni. Producătorii maramureșeni s-au decis, cum este normal, să înființeze asociația la nivel județean, ca apoi să se poată asocia la nivel regional sau național, pentru a-și putea promova și proteja produsele, mai ales pe piațaUniunii Europene.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Președintele României nu are voie să acționeze subiectiv;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Președintele României nu are voie să acționeze subiectiv"

A făcut valuri, zilele trecute, ideea exprimată de un distins coleg parlamentar, cum că președintele Traian Băsescu l-ar prefera pe domnul Mircea Geoană ca prim-ministru, în locul domnului Călin Popescu-Tăriceanu.

Nu știu dacă este într-adevăr așa și, la drept vorbind, nici nu mă interesează. În locul celor doi domni putem trece, la nevoie, oricare alte două nume de lideri politici. Sau putem chiar deschide cartea de telefon, ca să alegem de acolo un X și un Y în ecuația preferințelor domnului Traian Băsescu.

Ceea ce a vrut să sublinieze, însă, distinsul coleg - iar acest lucru devine cu adevărat îngrijorător - este că președintele României ar putea acționa de o manieră preferențială, în condițiile în care rostul său de președinte nu este acela de a da curs vreunui subiectivism.

Nu pentru ochii frumoși ai cuiva anume, nu pentru freză pe dreapta și nici pentru sprâncene de-un fel sau altul este pus domnul Traian Băsescu să se manifeste ca președinte. Rostul său este să acționeze strict în manieră instituțional-constituțională și doar atunci când sunt îndeplinite anumite condiții legale.

Deocamdată, în ceea ce privește persoana primului-ministru al României, asemenea condiții nu sunt îndeplinite. Prin urmare, domnul Traian Băsescu nu are de ce să acționeze în vreun fel.

  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Seceta și incompetența = dezastru în agricultură;

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică: "Seceta și incompetența = dezastru în agricultură"

Moțiunea Partidului Democrat cuprinde o serie de aspecte corect sesizate, de conținut, care reflectă situația dramatică a agriculturii românești. Dar ceea ce deranjează și creează nedumerire e faptul că PD omite să precizeze că a fost părtaș și aliat de suflet la distrugerea acestui sector, în cei doi ani în care s-a aflat la guvernare.

Sunt un om care cunoaște bine ce înseamnă agricultura, de aceea voi critica întotdeauna pe cei care administrează acest domeniu în mod neprofesional, amatorist, incompetent, care nu-și fac treaba pentru care sunt plătiți, și nu doar atât, grav este că suntem în situația unui atentat la siguranța alimentară a populației. În această legislatură parlamentară, deputații PSD au semnalat, în repetate rânduri, greșelile pe care le făceau cei care dirijează agricultura și am cerut în permanență sprijin pentru producătorii agricoli. Din păcate, solicitările noastre n-au fost luate în seamă sau am fost tratați cu aroganță. N-a fost să fie așa, și din 2005 și până acum am asistat neputincioși la experimente de tot felul, nerealiste și lipsite de eficiență, la acțiuni de imagine, la promisiuni zgomotoase, care nu s-au materializat decât în procente nesemnificative. Nu vreau să intru în alte amănunte, vor fi precizări în moțiunea pe care PSD o va prezenta mâine pe această temă.

Situația din agricultură este anul acesta și mai gravă, din cauza secetei îndelungate care se pare că a învins Guvernul Tăriceanu în mod definitiv. Culturile sunt compromise în mare parte, în primul rând din cauza distrugerii sistemelor de irigație și neluării de măsuri pentru refacerea lor. Suprafețele care ar fi putut fi irigate ar fi compensat producțiile mici de pe parcelele neirigate și ar fi asigurat necesarul de produse agricole. Este tardiv acum să vorbim de irigații acolo unde pe sute de mii de hectare culturile au fost compromise și nu se mai poate recupera nimic. Iar efectul incompetenței se va regăsi în importurile masive care vor aduce prosperitate comercianților și vor conduce la falimentarea producătorilor agricoli atât din sectorul vegetal, cât și din cel animalier.

Specialiștii în prognoză au anunțat că și în lunile iulie, august și septembrie 2007 cantitatea de precipitații va fi nesemnificativă. În această situație, Guvernul este obligat să investească și să repună în funcție cele 1,2-1,4 milioane hectare care pot fi irigate. Solicităm, noi, cei din PSD, ministrul agriculturii să aibă în vedere că în această toamnă trebuie înființate culturile de păioase. Nu se vor putea lucra decât terenurile irigate dacă vom reuși să asigurăm udările necesare. Așa vom putea asigura cel puțin o cantitate din grâul necesar pentru anul 2008. Nu intru în detalii, cred că cei cu atribuții în acest domeniu înțeleg.

Faptul că Guvernul a prevăzut compensări de până la 70% din cheltuielile efectuate pentru înființarea culturilor de către cei care n-au încheiat asigurări - nu rezolvă problema. Se cheltuiesc astfel, bani, și se vor cheltui permanent, dacă se va merge doar pe rezolvări parțiale, și nu pe soluții ferme, definitive. Iar cei care vor suporta prețul incompetenței vor fi cetățenii de rând, obligați să plătească în fiecare zi alte și alte majorări pentru produsele alimentare de strictă necesitate.

Moțiunea vorbește de sprijinul acordat producătorilor agricoli, dar aș zice, mai degrabă, de neacordarea ajutorului urgent și absolut necesar de care oamenii satelor aveau nevoie pentru suprafețele reduse cultivate. Mai multe despre acest aspect - în moțiunea social-democraților.

Un ultim aspect la care mă voi referi este cel legat de proprietate, pentru că abordarea din textul moțiunii PD este parțial corectă și presupune unele lămuriri.

Să ne amintim că pachetul de legi, așadar și Legea nr.247/2005, a fost asumat prin răspunderea Guvernului Tăriceanu printr-o campanie de mediatizare extrem de susținută, dar cu rezultate ulterioare sub așteptări. Din cele peste 600.000 de cereri au fost rezolvate doar câteva mii, mai degrabă priorități și obligații ale puterii. Astfel, Legea nr.247 a fost favorabilă unui număr restrâns de persoane din cercul PNL-PD, care au primit retrocedări în intravilanul localităților urbane, adesea chiar din domeniul public, sau zeci de mii de hectare cu vegetație forestieră. Și asta, în condițiile în care cei mulți, aflați în afara cercurilor de influență, nu au primit nimic sau aproape nimic.

Stimați colegi,

În încheiere, vreau să spun că moțiunea PD reflectă și o serie de aspecte bune din agricultură, destul de puține însă, dar asta nu înseamnă că scuză neîmplinirile și situația la care s-a ajuns în acest moment. Începând cu anul 2005, politica agrară din România s-a făcut pe baza Programului de guvernare PNL-PD, deci PD este la fel de vinovat ca și PNL pentru criza de acum, iar responsabilitatea le aparține ambelor formațiuni politice care au făcut parte din Alianța D.A. Iar moțiunea de azi este dovada cea mai vie că noțiunile de "dreptate" și de "adevăr" n-au existat deloc în zbuciumata și frământata coabitare PNL-PD.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Opriți provizoratul de la conducerea CNSAS;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică: "Opriți provizoratul de la conducerea CNSAS!"

Starea de interimat de la conducerea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) este total neproductivă în ceea ce privește buna desfășurare a activității acestei instituții. Este regretabil că membrii Colegiului CNSAS nu au reușit până acum să-și aleagă președintele, amânând votul pentru 3 iulie, după ce postul de președinte a rămas vacant prin renunțarea lui Claudiu Secașiu. La ultima ședință au fost prezenți nouă membri ai Colegiului, convenindu-se ca alegerile pentru președinte să se desfășoare numai în prezența tuturor celor 11 membri, cu toate că Legea de organizare a CNSAS prevede că președintele poate fi ales cu minimum 8 voturi.

Consider că membrii Colegiului de conducere a CNSAS trebuie să se mobilizeze și să dea dovadă de responsablitate pentru a-și desemna cât mai curând noul președinte. Se știe că volumul de muncă al instituției este enorm, că mai sunt extrem de multe dosare rămase în suspensie, iar la toate acestea se adaugă imaginea destul de precară a instituției care trebuie să ne spună cu cât mai multă exactitate cine sunt persoanele vinovate de acțiuni care au prejudiciat statul român și oamenii nevinovați. Într-un asemenea climat de provizorat, orice zi de întârziere a alegerii noului președinte al CNSAS este păguboasă și generatoare de suspiciuni. Iată de ce susțin că membrii CNSAS au datoria morală și profesională să îndepărteze orice umbre de îndoială în ceea ce privește funcționarea normală a instituției și să-și aleagă urgent noul președinte, un om care să confere corectitudine, autoritate și profesionalism viitoarelor decizii ale Consiliului.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată PSD și-a bătut joc de pensionari, pe caniculă;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică - "PSD și-a bătut joc de pensionari, pe caniculă"

Din fericire, canicula nu a făcut victime în rândul pensionarilor mobilizați săptămâna trecută de PSD ca să-și ceară drepturile în stradă în București și în alte câteva mari orașe ale țării.

Știm și suntem de acord că pensiile sunt mici. Avem și noi, în familie, bătrâni a căror pensie se dovedește mai mică decât nevoile și trebuințele vârstei a treia.

Dar să îi scoți pe bieții oameni, bătrâni și bolnavi, din casele lor, să le pui în mână pancarte și să-i îndemni să strige lozinci, aceasta depășește orice limită a bunului-simț, atunci când temperatura se apropie de 40° C.

Ce s-ar fi întâmplat dacă vreunul din ei murea în stradă? Și-ar fi asumat PSD răspunderea, în calitate de "inspirator" - ca să nu spun de instigator - al pichetărilor, sau ar fi dat vina pe Guvern? Nu-i așa că cinismul celor care i-au scos pe bătrâni în stradă nu se potrivește cu proclamata lor "opoziție rațională", de care fac caz atunci când vor să impresioneze?

Guvernul a crescut, deja, pensiile, în câteva rânduri. Poate nu atât cât și-ar fi dorit, dar a făcut-o în mod real și cinstit, bazându-se pe resurse care nu se epuizează de la un exercițiu bugetar la altul.

Pensiile vor crește și în continuare, așa cum prevede programul Guvernului, pe baze solide și sigure. Nu pentru că PSD a scos oamenii în stradă pe caniculă, ci fiindcă așa este normal și firesc, pe măsura resurselor disponibile.

Atunci când faptele vorbesc, cinismul unora dintre politicienii de opoziție trebuie să pălească. S-a văzut chiar și săptămâna trecută.

  Ioan Țundrea - declarație politică intitulată Arta și Harta Europei secolului XXI, marcate de duetul Monnet și Schuman;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Arta și Harta Europei Secolului XXI, marcate de duetul Monnet și Schuman"

Răsăritul de soare a lui Claude Monet a constituit începutul unui curent denumit în pictură impresionism, în anul 1874. În următorul secol, în 1950, la începutul lunii mai, un alt Monnet, dar având prenumele Jean, va impresiona lumea cu un nou curent, denumit de el integrare. Robert Schumann a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori, contribuind la dezvoltarea romantismului primei jumătăți a secolului XIX. Robert Schuman, ministrul de externe francez, propune Franței și Germaniei și oricărei alte țări europene care vor să li se alăture punerea împreună a resurselor de cărbune și oțel ("Declarația Schuman"), în 1950.

Acestea sunt fericitele coincidențe de nume ale unor personalități culturale și politice care au marcat arta și harta istoriei secolelor XIX, XX și XXI, alături de ei situându-se, spre cinstea românilor, și câteva nume de conservatori: Eminescu, Titu Maiorescu etc.

Cei doi artizani ai construcției europene - Robert Schuman și Jean Monnet - afirmau că integrarea țărilor europene trebuie să înceapă prin integrarea culturală.

Apropierea și unirea oamenilor se face, așadar, în primul rând prin cultură și abia apoi economic, acest fapt fiind confirmat de toate marile valori românești care nu au avut nevoie de pașaport european pentru a se integra în familia spiritualității continentului nostru.

Am putea spunea că din punct de vedere cultural, suntem aproape integrați în Europa, cu mențiunea că avem obligația morală să ne conservăm și să ne promovăm valorile.

Europa subvenționează proiecte care încurajează dialogul cultural și coproducțiile. În general, este nevoie de opt state care să coopereze, din care jumătate să fie state membre "noi", pentru a obține o subvenție. Dar bugetul rămâne foarte limitat. Cultura rămâne doar 0,04% din bugetul general UE.

Problema principală este locul culturii în societate. Oamenii sunt uimiți de lipsa de cunoaștere a Europei de către cetățeni; dar nu numai prin publicitate și presă se simt oamenii europeni, ci și prin practici comune. Vibrând împreună într-o sală de concert sau într-un muzeu - chiar dacă nu vorbim aceeași limbă - ne simțim mai aproape unii de ceilalți.

Această "Europă a diversității" este un experiment unic din multe puncte de vedere. Unele date statistice dovedesc cât de eterogene sunt cele 27 state ale Uniunii Europene și ce mare realizare este "unitatea lor în diversitate".

Dar prin eterogenitatea cea mai surprinzătoare se remarcă România, care între moțiuni și alianțe conjuncturale, între discursuri trâmbițate într-o engleză pocită de un președintele lipsit de maniere și civilitate, fiind într-o permanentă stare conflictuală.

Preocupați de proiectele noastre care să aducă bunăstare acestui popor noi, conservatorii, suntem indignați de practicienii acestei politici de mahala pe care o exportăm la Bruxelles, și propunem ca întreaga clasă politică să treacă printr-un minim proces de culturalizare, modelul pe care-l propunem spre adoptare pentru a fi acceptați ca europeni fiind modelul conservator.

Vă mulțumesc.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Necesitatea corelării acțiunilor Parlamentului European și ale Parlamentului României;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declarație politică: "Necesitatea corelării acțiunilor Parlamentului European și ale Parlamentului României"

Stimați colegi,

Doresc să vă prezint declarația politică cu titlul "Necesitatea corelării acțiunilor Parlamentului European și ale Parlamentului României"

Practica adoptării legilor arată faptul că aderarea României la Uniunea Europeană impune o nouă procedură de corelare a activităților între Parlamentul European și Parlamentul național. Am constatat necesitatea acestui lucru urmărind, în sens strict profesional, problematica gestiunii deșeurilor, în perspectiva modificării Directivei-cadru.

Nu a existat nicio conlucrare la nivel parlamentar pentru formularea și promovarea punctului de vedere și a interesului României. Din acest motiv, consider că pentru problemele importante, conlucrarea între cele două instituții reprezintă o necesitate pentru promovarea interesului României în contextul european și național pentru problema pusă în discuție.

Din această experiență, consider că se desprind două aspecte:

  • unul general, legat de procedura în care să se realizeze obligativitatea instituționalizării unei conlucrări la nivelul parlamentelor, la nivelul structurilor guvernamentale, la nivelul autorităților locale, la nivelul structurilor asociative patronale, la nivelul instituțiilor de învățământ superior și la nivelul institutelor de cercetare, pentru formularea unui punct de vedere profesionist, încărcat de o susținere politică necesară pentru formularea punctelor de vedere care urmăresc interesele României;
  • unul particular, de formulare, în cunoștință de cauză, a punctului de vedere a României pe problematica gestiunii deșeurilor.

În sensul instituționalizării conlucrării parlamentare pentru elaborarea legislației europene, consider că este absolut necesar ca pentru problemele importante, comisiile de specialitate ale Parlamentului României să aibă posibilitatea de a formula o opinie cu privire la proiectele de directive aflate în dezbaterea Parlamentului European, înainte de discutarea acestora în cadrul primei lecturi, și completarea acesteia, pe măsură ce procedura de elaborare avansează.

Forma procedurală de conlucrare ar trebui aprobată printr-o hotărâre a Parlamentului și introdusă în Regulamentul de funcționare. Aș dori ca în perioada care urmează, Comisia de afaceri europene să facă o propunere în acest sens și să stabilească politica de conlucrare între Parlamentul Național și Parlamentul European. Experiența dobândită în programul adaptării legislației națională la cea europeană trebuie să se materializeze printr-o formulă instituțională de conlucrare între cele două parlamente.

Pentru a suplini forma instituțională de conlucrare pe problematica adoptării noii Directive-cadru privind deșeurile, vă propun pentru informare un raport, făcut în nume personal, pe care-l atașez prezentei declarații politice, spre informarea parlamentarilor și a tuturor persoanelor interesate cu privire la impactul modificărilor acesteia asupra gestiunii deșeurilor. Acest raport a fost prezentat în cadrul dezbaterii "Gestiunea deșeurilor în perspectiva noilor reglementări ale Uniunii Europene", organizată în comun de Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a Camerei Deputaților și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Reușita acestei dezbateri care a prilejuit prezența specialiștilor din domeniu mă determină să fac propunerea înființării la nivelul celor două camere ale Parlamentului Național a unei Comisii speciale pentru gestiunea deșeurilor.

Vă mulțumesc.

Raport privind gestiunea deșeurilor în perspectiva noilor reglementări ale Uniunii Europene - poziția Parlamentului European -

Prof. dr. ing. Vasile-Filip Soporan, secretarul Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic din Camera Deputaților

Introducere

Materialul întocmit are la bază următoarea documentație privind gestiunea deșeurilor:

Propunerea de Directivă a Parlamentului și Consiliului European cu privire la deșeuri (COM(2005) 0667 - C6-0009-2006 - 2005-0281(COD);

Comunicarea Comisiei către Consiliul, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Dezvoltarea utilizării durabile a resurselor: o strategie tematică privind prevenirea și reciclarea deșeurilor (COM(2005)0666);

Comunicarea Comisiei către Consiliul, Parlamentul European relativă la analiza interpretativă asupra noțiunii de deșeuri și subprodus (COM(2007)0059);

Politica Uniunii Europene în materie de deșeuri: istoricul strategiei, Parlamentul European, 2006.

Parlamentul european a adoptat în ședința din 13.02.2007 două documente importante pentru problematica gestiunii deșeurilor: modificarea Directivei-cadru din 1975 privind deșeurile (abrogarea Directivelor 75/439/CEE, 75/442/CEE și 91/689/CEE); strategia tematică pentru reciclarea deșeurilor.

Primul document, având ca raportor pe Carolina Jackson, a fost adoptat în procedura de codecizie, la prima lectură, prin 651 voturi pentru, 19 voturi împotrivă și 16 absențe. Revizuirea directivei subliniază importanța prevenirii apariției deșeurilor și a activităților legate de intensificarea activităților de reciclare și stabilește obiective de stabilizare a producției de deșeuri, urmând ca în 2012 cantitatea de deșeuri să fie situată la nivelul celei din 2008.

Al doilea document, adoptat la inițiativa parlamentarului Johannes Blokland, reprezintă o rezoluție nelegislativă care urmărește realizarea unei baze solide pentru o viitoare politică europeană în materie de gestiune a deșeurilor, cu obiective concretizate în atingerea unui nivel superior de protecție a mediului și a sănătății umane, precum și în adoptarea unor măsuri care asigură o mai bună funcționare pentru piața recuperării deșeurilor.

1. Ce reprezintă deșeurile din punct de vedere economic și social?

Pentru unii, deșeurile reprezintă doar o imagine negativă: saci de gunoaie, ambalaje și deșeuri toxice, în timp ce pentru alții ele reprezintă o reală oportunitate. Eforturile Europei pentru gestionarea deșeurilor, într-o manieră care asigură protejarea mediului, conduc și la crearea de noi întreprinderi și locuri de muncă.

2. Ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în domeniul gestiunii deșeurilor?

În ultimii 30 de ani:

  • deșeurile s-au aflat în centrul politicii europene de mediu, înregistrându-se progrese deosebite în acest domeniu;
  • deșeurile foarte poluante și incineratoarele au fost reduse semnificativ;
  • s-au dezvoltat noi tehnologii de tratare a deșeurilor periculoase;
  • substanțele periculoase au fost înlăturate progresiv din electrotehnică și electronică;
  • nivelul de dioxid de carbon și de alte gaze de emisie din incineratoare sunt în curs de diminuare;
  • deșeurile au devenit o resursă prețioasă pentru industrie;
  • reutilizarea, reciclarea și valorificarea energetică sunt utilizate eficient la nivelul deșeurilor provenite din ambalaje, autovehicule la sfârșitul perioadei de utilizare, echipamentelor electronice și electrice și deșeurilor biodegradabile.

3. Care sunt problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor?

Problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor sunt următoarele:

  • volumul deșeurilor continuă să crească, deșeurile rămânând în continuare o problemă;
  • legislația nu este încă bine pusă la punct, iar modul de abordare la nivel național este foarte divergent de la o țară la alta;
  • impactul deșeurilor asupra mediului și utilizarea resurselor nu este încă foarte bine reflectată în politica deșeurilor;
  • tratarea deșeurilor conduce la apariția emisiilor poluante în aer, apă și în sol, din acest motiv procedurile pot să rămână în continuare poluate, dacă nu se iau măsurile de protecție necesare;
  • legislația europeană în materie de deșeuri rămâne imprecisă și lasă loc de interpretări.

4. Care este situația actuală privind gestiunea deșeurilor?

Situația actuală privind gestiunea deșeurilor se prezintă astfel:

  • deșeurile municipale din UE sunt depozitate în gropi de deșeuri (49%), incinerate (18%), reciclate și compostate (33%);
  • în noile state membre, unde au fost realizate investiții considerabile pentru a se respecta acquis-ul comunitar, situația evoluează rapid, dar utilizarea depozitării în gropile de gunoi rămâne încă preponderentă;
  • persistă o diferență mare între statele membre, existând state care reciclează puțin (depozitează 90%) și alte state, care depozitează 10%, valorifică energetic 25% și reciclează 65%, primele fiind considerate ca neavând respect instituțional și pragmatic față de mediu;
  • politica europeană actuală asupra deșeurilor se bazează pe conceptul de "ierarhie a deșeurilor";
  • cadrul legal actual include strategii referitoare la deșeurile periculoase, dar și reglementări referitoare la transportul acestor deșeuri;
  • asupra unor deșeuri (ambalajele, echipamentele electrice și electronice) s-au fixat obiective referitoare la reciclarea și valorificarea acestora;
  • cu toate ca s-au realizat progrese considerabile, volumul global de deșeuri crește, și cantitatea de deșeuri depozitate în gropi nu se diminuează;
  • cu toate că reciclarea și incinerarea progresează, creșterea în valoare absolută a cantității de deșeuri depozitate în gropi nu scade, acest lucru datorându-se creșterii producției de deșeuri;
  • existența unor tendințe care nu asigură dezvoltării un caracter durabil;
  • apariția unor probleme de fond, amplasării deșeurilor în depozite necorespunzătoare, transferului defectuos al deșeurilor periculoase, contrar convențiilor internaționale;
  • prevenirea deșeurilor se constituie de ani de zile în obiectivul primordial al politicilor naționale europene, cu toate acestea, se constată că puține progrese s-au realizat până în momentul de față pentru realizarea acestui obiectiv;
  • în timp ce reciclarea deșeurilor va avea o pondere crescută în procesele de gestionare a deșeurilor, normele de reglementare tratează cu prioritate depozitele și incineratoarele, și mai puțin operațiile de reciclare.

5. Care este scopul politicii comunitare asupra deșeurilor?

Scopul politicii comunitare asupra deșeurilor este acela de a limita deșeurile și a promova reciclarea și valorificarea acestora, realizându-se o reducere a impactului negativ global asupra mediului și o creștere a eficacității utilizării resurselor naturale.

6. Care sunt obiectivele în domeniul gestiunii deșeurilor?

Obiectivul de bază al actualei politici comunitare în materie de gestionare a deșeurilor îl reprezintă limitarea deșeurilor și promovarea reutilizării, reciclării și valorificării lor, reducându-se impactul negativ asupra mediului. Obiectivul de lungă durată pentru UE este de a avea în perspectivă o economie cu o pondere importantă dedicată reciclării.

7. Care sunt măsurile și acțiunile preconizate pentru atingerea scopului și a obiectivelor?

Pentru a atinge obiectivele stabilite sunt necesare următoarele măsuri:

  • insistență în aplicarea generală a legislației;
  • simplificarea și modernizarea legislației existente;
  • introducerea noțiunii de ciclu de viață în politica de deșeuri;
  • promovarea unei politici de prevenire a formării deșeurilor;
  • promovarea celor mai bune cunoștințe și informații;
  • dezvoltarea de standarde comune de referință pentru reciclare;
  • realizarea politicii comunitare a reciclării.

8. Care va fi impactul schimbărilor propuse?

Impactul preconizat se traduce prin următoarele realizări:

  • mai puține deșeuri în gropile de gunoi;
  • recuperarea mai eficientă a compostului și mai multă energie pornind de la deșeuri;
  • ameliorarea calitativă și cantitativă a reciclării.

9. Care vor fi avantajele acestor procese și impactul acestora asupra mediului?

Impactul pozitiv al măsurilor preconizate poate fi ilustrat prin următoarele exemplele cantitative:

Substituirea crescută a depunerilor deșeurilor în gropi cu compostarea, reciclarea și valorificarea energetică a deșeurilor municipale va conduce la reducerea emisiilor de gaz și a efectului de sera, această reducere fiind preconizată de la 100 la 40 milioane de tone de echivalent CO2 pe an.

Clarificarea sfârșitului de viață a deșeurilor poate reduce o parte din costurile administrative legate de punerea în aplicare a legislației în materie de deșeuri.

Creșterea activității de reciclare creează noi locuri de muncă. Astfel, sunt necesari până la 250 de muncitori pentru a recicla 10000 tone de deșeuri, comparativ cu 20 la 40 muncitori necesari în cazul incinerării acestor deșeuri și aproximativ 10 muncitori în cazul depunerii lor în groapa de gunoi.

10. Care sunt măsurile necesare a fi luate pentru eficientizarea activităților de prevenire și reciclare a deșeurilor?

Măsurile luate pentru eficientizarea activităților de prevenire și reciclare a deșeurilor sunt:

  • simplificarea și modernizarea legislației existente (definirea deșeurilor, definirea activităților de valorificare și eliminare, definiția reciclării etc).;
  • introducerea conceptului de ciclu de viață în politica de gestionare a deșeurilor;
  • ameliorarea bazei de cunoaștere a situației reale;
  • prevenirea producerii deșeurilor;
  • realizarea unei societăți europene a reciclării.

11. Care sunt noile prevederi ale Directivei-cadru privind deșeurile?

Directiva-cadru referitoare la deșeuri a fost adoptată în 1975 și a fost revizuită prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991. Prezenta propunere vizează revizuirea directivei-cadru referitoare la deșeuri și abrogă Directiva 91/689/CEE, prin integrarea dispozițiilor acesteia în cadrul corpului de bază a propunerii discutate. Principalele modificări aduse la directiva-cadru referitoare la deșeuri se referă la următoarele aspecte:

  • introducerea unui obiectiv de mediu;
  • clarificarea noțiunilor de valorificare și eliminare;
  • clarificarea condițiilor privind amestecarea deșeurilor periculoase;
  • introducerea unei proceduri care dorește să precizeze pornind de la ce moment un deșeu încetează de a mai fi deșeu pentru o selectare de flux de deșeuri;
  • introducerea de norme minimale sau a unei proceduri pentru a stabili normele minimale pentru o serie de operații în materie de gestiune a deșeurilor;
  • introducerea obligației de elaborare a programelor naționale pentru prevenirea deșeurilor.

12. Care este noua formă a directivei?

În manieră simplificată, noua directivă are următoarea structură:

CAPITOLUL I
Obiect, Domenii de aplicare și definiții
Articolul întâi/Obiect
Articolul 2/Domeniul de aplicații
Articolul 3/Definiții
Articolul 4/Lista de deșeuri

CAPITOLUL II
Valorificarea și eliminarea

SECTIUNEA I
Generalități
Articolul 5/Valorificarea
Articolul 6/Eliminarea
Articolul 7/Condiții
Articolul 8/Responsabilitatea

SECȚIUNEA II
Costuri și rețele
Articolul 9/Costuri
Articolul 10/Rețeaua instalațiilor de eliminare

CAPITOLUL III
Sfârșitul de viață a deșeurilor
Articolul 11/Produse, materii și substanțe secundare

CAPITOLUL IV
DEȘEURI PERICULOASE
SECȚIUNEA I
CLASIFICAREA ȘI LISTA
Articolul 12/Clasificarea
Articolul 13/Lista
Articolul 15/Lista de deșeuri nepericuloase

SECTIUNEA 2
CERINȚE PARTICULARE
Articolul 16/Separarea
Articolul 17/Etichetarea
Articolul 18/Uleiurile minerale uzate
CAPITOLUL V
AUTORIZAREA SAU ÎNREGISTRAREA

SECTIUNEA I
AUTORIZAREA
Articolul 19/Eliberarea
Articolul 20/Autorizarea conform Directivei 96/61/CE
Articolul 21/Măsurile de execuție

SUBSECȚIUNEA II
DEROGĂRILE
Articolul 22/Condiții de obținere
Articolul 23/Reguli generale
Articolul 24/Deșeuri periculoase

SECȚIUNEA 2
ÎNREGISTRAREA
Articolul 25/Înregistrarea

CAPITOLUL VI
Gestionarea deșeurilor

SECȚIUNEA I
PLANURI
Articolul 26/Planuri de gestionare a deșeurilor
Articolul 27/Cooperarea între statele membre
Articolul 28/Măsuri de execuție

SECȚIUNEA 2
PROGRAMUL DE PREVENIRE A DEȘEURILOR
Articolul 29/Stabiliment
Articolul 30/Conținutul
Articolul 31/Reexaminarea

CAPITOLUL VII
Controale și registre
Articolul 32/Controalele
Articolul 33/Documente de înregistrare

CAPITOLUL VIII
Dispoziții finale
Articolul 34-Rapoarte și reexaminare
Articolul 35/Adaptarea la progresul tehnic
Articolul 36/Comitetul
Articolul 37/Transpunerea
Articolul 38/Abrogare
Articolul 39/Intrarea în vigoare
Articolul 40/Destinatarii

13. Care sunt solicitările parlamentarilor europeni față de prevederile inițiale ale Comisiei?

Parlamentarii europeni au solicitat câteva dispoziții și principii mai stricte față de prevederile inițiale ale Comisiei:

  • introducerea principiului poluatorul plătește;
  • introducerea principiului de proximitate: deșeurile vor trebui tratate în instalațiile cele mai apropiate, independent de frontierele naționale;
  • un nou articol privind urmărirea traseului și controlul deșeurilor periculoase;
  • interzicerea amestecării deșeurilor periculoase și obligativitatea separării componentelor periculoase înainte de tratare;
  • cererea unei propuneri legislative pentru definirea subproduselor care nu ar mai fi considerate deșeuri;
  • introducerea unui articol nou privind deșeurile biodegradabile;
  • introducerea unui articol nou privind eliberarea permiselor, în special pentru deșeurile periculoase;
  • crearea unui Forum Consultativ privind Gestionarea Deșeurilor;
  • existența unor divergențe privind oportunitatea de a considera incinerarea ca o formă de eliminare sau ca o operațiune de valorizare (majoritatea deputaților a respins ideea că incinerarea ar trebui văzută ca o formă de valorizare);
  • solicitarea realizării de către Statele Membre, în următoarele 18 luni de la adoptarea directivei, a unor programe naționale de prevenire, cu scopul de a stabiliza producția de deșeuri în 2012 la nivelul anului 2008.

Concluzie

Considerăm că dezbaterea privind gestiunea deșeurilor în perspectiva noilor reglementări ale Uniunii Europene este deosebit de importantă pentru formularea, într-o primă fază, a unui punct de vedere al României pentru procedura de codecizie din cadrul Consiliului European. În al doilea rând, această primă întâlnire a specialiștilor din domeniul gestiunii deșeurilor va avea efecte benefice asupra viitoarelor acte legislative care vor fi adoptate în Parlament și asupra procedurilor stabilite la nivelul puterilor executive centrale și locale.

Pentru a permanentiza această manieră de analiză a efectelor actelor legislative și a programării noilor măsuri legislative și procedurale, în concordanță cu cele europene și cu cerințele situației interne, vă propun, așa cum funcționează la nivelul celorlalte parlamente naționale, constituirea unui Grup de studiu parlamentar privind problematica gestiunii deșeurilor. Consider că prin aceste măsuri se va asigura o ameliorare substanțială a situației existente.

  Ion Luchian - declarație politică: Toți intelectualii președintelui;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică "Toți intelectualii președintelui"

Doamnelor și domnilor deputați,

Celebrul, de acum, grup de intelectuali care îl sprijină pe președintele Traian Băsescu în toate demersurile sale politice s-a gândit, săptămâna trecută, să facă primul pas în vederea lansării unei dezbateri privitoare la revizuirea Constituției, anunțând că elitele intelectuale din toate domeniile se vor constitui într-o comisie care va elabora un proiect de constituție.

Consider că este foarte bine ca intelectualii, ca și toți cetățenii, să se implice cât mai activ în viața publică. În cazul acestor intelectuali, se știe însă foarte bine că ei nu reprezintă decât o modalitate de transmitere și legitimare a mesajelor și a planurilor politice ale președintelui Băsescu. Acest lucru este evident și din faptul că propunerea de revizuire a Constituției inițiată de acești intelectuali reia cuvânt cu cuvânt dorința președintelui în acest sens, și anume sporirea prerogativelor constituționale într-o nouă ordine constituțională viitoare. De asemenea, din faptul că intelectualii intenționează ca proiectul lor să fie complet separat de orice inițiativă a partidelor politice, nedorind niciun fel de cooperare cu acestea, rezultă că inițiativa lor are mai degrabă un scop mediatic decât unul de substanță, intelectualii neputând crede cu adevărat că pot realiza o nouă ordine constituțională ignorând-o complet pe actuala.

Mai mult, dacă analizăm inițiativa intelectualilor vedem că unul dintre ei a propus ca modelul constituțional de urmat să fie ori cel cipriot ori cel american. Îmi pare rău să o spun, însă, pentru a funcționa, modelul american este nevoie de cetățeni americani, adică de tipul de cetățean puternic implicat civic, cu o bună cultură politică, lucru care, din păcate, nu există în acest moment la noi. Altfel, modelul constituțional american poate degenera într-unul ușor autoritar, chiar oligarhic, care dă naștere la mari clivaje în interiorul societății, fapt demonstrat de experiența celor mai multe țări latino-americane care au adoptat modelul constituțional american fără a avea însă fondul social-politic necesar.

Unde mai pui că în ordinea constituțională americană este adevărat că președintele are prerogative foarte largi, dar este la fel de adevărat că și parlamentul - Congresul, în acest caz - are la rândul său o foarte mare putere, ceea ce duce la un adevărat echilibru al puterilor. Ca să luăm un exemplu la modă, Congresul american poate, în anumite circumstanțe, să-l demită pe președinte - nu să îl suspende - în timp ce acesta din urmă nu poate, în nicio situație să dizolve Congresul. Probabil însă că intelectualii președintelui nu aveau în vedere, când citau modelul american, asemenea aspecte "minore".

Până la urmă, orice constituție și orice lege prind viață de la modul în care se raportează oamenii, și mai ales cei care pot decide, la ele, pentru că, altfel, pe hârtie și constituția sovietică de la 1936 era una dintre cele mai liberale din Europa, însă în practică a permis realizarea unui regim criminal.

Ceea ce nu par să înțeleagă intelectualii care au venit cu această propunere este faptul că, chiar dacă actuala Constituție trebuie revizuită, nu neapărat aspectele pe care ei le doresc a fi revizuite sunt cele menite să ducă la o profundă modificare a vieții politice și în cele din urmă a societății românești, ci aceste aspecte pot, în cel mai bun caz, să clarifice lucrurile între anumite instituții.

Eu cred că cea mai bună cale de urmat ar fi cea a inițierii unor proiecte care să aibă în vedere educarea civică și politică a cetățenilor, încurajarea acestora să se implice în viața comunităților lor, sporirea autorității comunităților locale care să ducă inclusiv la nașterea unei adevărate elite politice locale, din aceasta urmând a se recruta și viitoarea clasă politică parlamentară, mai bine pregătită în cunoașterea problemelor comunităților pe care le reprezintă, pentru că altfel, oricât de mult am dori-o și oricât de mult am vorbi de o nouă clasă politică, aceasta nu poate să apară din neant.

Or, în acest sens, intelectualitatea românească ar putea avea o contribuție importantă, dacă ar dori să și-o asume. Știu însă că asemenea inițiative nu sunt la fel de "strălucitoare" ca participarea la tot felul de întâlniri secrete cu președintele țării.

Vă mulțumesc.

  Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Mânuitorii de sofisme;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Mânuitorii de sofisme"

Asistăm, din punctul meu de vedere, la o premieră în politica românească postdecembristă.

Este prima moțiune care cere eliminarea fizică a unei persoane, pentru că ce altceva putem înțelege din preambulul moțiunii, care ne spune: "Astăzi, cu adevărat, criza sistemului sanitar poartă un nume: Eugen Nicolăescu. Noi trebuie să punem capăt acestei crize!" Tonul imperativ al acestei afirmații nu este oare o instigare la eliminarea fizică a unei persoane nominalizate explicit? Avem de-a face cu o exprimare eufemistică, care sigur, în laboratoarele de creație P.D.-isto - P.L.D.-iste sună tranșant, în stil neaoș, mafiot: "să-i luăm gâtul!" sau, raportat la un sistem de referință istoric, ar fi putut suna "...capul lui Nicolăescu vrem!..."

Producătorii acestei moțiuni, abili utilizatori de sofisme, sunt nemulțumiți că, într-un sistem ce consumă peste patru miliarde de euro anual, numai din asigurări sociale de sănătate, ministrul Eugen Nicolăescu își permite să le dea peste mâinile fremătânde de foșnetul banilor, iar domniile lor nu pot ajunge la butoiul cu miere, așa cum își propuseseră la începutul mandatului. Autorii moțiunii pornesc de la câteva silogisme, care au o evoluție abruptă către sofisme și eșuează în paralogisme, arătând clar că nu greșesc numai din rea-voință, dar și din necunoaștere a realității și cu intenția clară de a plăti polițe personale. Unul dintre ei, pe care îl cunosc și alături de care am lucrat, ar fi în stare, dacă ar fi ministru, să-și depună singur, împotriva propriei persoane, moțiuni și asta, nu din onestitate, ci din motive de boală, susținând cu aceeași convingere și moțiunea și comportamentul său ca ministru. Dedublarea și atitudinea conflictuală, persistența unor frustrări personale, veșnica atitudine de "Gică Contra", chiar pot îmbolnăvi.

Eugen Nicolăescu a preluat o corabie care lua apă. Nu s-a mulțumit doar să scoată apa, ci s-a ocupat și de astuparea găurilor, ceea ce a împiedicat peștii mai mari sau mai mici să pătrundă în sistem și să dea din coadă zglobii. Asta nemulțumește, de fapt, îngreunarea și împiedicarea drumului către ciolan. Sunt și disfuncționalități în sistem și toată lumea le recunoaște; eu, ca parlamentar, și dumneavoastră, ca cetațeni, le știm, le simțim, dar a le imputa toate lui Nicolăescu este, în primul rând, imoral. Sistemul sanitar românesc nu este un Făt-Frumos sa crească într-un an ca alții în șapte și nici Nicolăescu nu este balaurul cu șapte capete, pornit să facă rău sistemului în sine sau personalului medical ori pacienților.

Nicolăescu, însă, nu pică bine la stomacul "sistemului relațional" și al "aranjamentelor" din sănătate, pe care le-a paralizat, și dă de asemenea "gălbinare" așa numiților "tătuci ai sistemelor".

Dacă măcar o parte din cele relatate în moțiune, condimentată cu numeroase prevederi legale și constituționale, spre a-i da credibilitate, ar fi fost lucruri reale, atunci disputa s-ar fi întreținut în justiție. Dar neavând argumente serioase, ci doar frustrări, semnatarii acestei moțiuni se mulțumesc și cu un banal "joc de glezne", ce încearcă să convingă electoratul că muncesc.

Stimați colegi - semnatari ai acestei moțiuni - a venit vremea, și poate este al doisprezecelea ceas să coborâți cu picioarele pe pământ, printre oameni, să nu mai argumentați din mijlocul Bucureștiului și să nu mai căutați soluții din birouri somptuoase ci din teren. Poate că Eugen Nicolăescu a facut și greșeli, dar nimeni, nimeni nu-i poate contesta faptul ca prin politica dusă de actualul Guvern a reașezat - ca un bun gospodar - asistența medicală primară la temelia sistemului medical românesc:

  • S-a asigurat o finanțare cât de cât corectă pentru un domeniu ce rezolvă probleme medicale în proporție de 80%, cu un cost de 7-8 % din totalul cheltuielilor din sănătate;
  • S-a introdus eliberarea medicamentației pentru bolnavii cu diabet, în circuit deschis, eliminându-se deplasările lunare ale acestora la medicul specialist și aglomerația de acolo;
  • S-a instituit prescrierea și valabilitatea rețetelor pentru bolnavii cronici, pentru trei luni de zile, fapt care va conduce la eliminarea cozilor de la cabinetele medicilor de familie și în farmacii;
  • Va demara programul de evaluare a stării de sănătate a românilor;
  • Suma bugetată pentru afecțiunile analogice s-a dublat în 2007 față de 2006;

Enumerarea ar putea continua, dar cel mai important lucru este că în această guvernare, este pentru prima dată după '89 când banii sănătății sunt utilizați în sănătate.

În aceste condiții, nu îmi mai rămâne decât să subliniez lipsa de fond a moțiunii, formă îmbrăcând un aspect care evoluează de la telenovelă, când se vorbește de ignorare, abandon, promisiuni deșarte, până la science-fiction (când se scrie despre sume astronomice). Eu personal vă înțeleg, mai apăreți pe sticlă, în media, evitați problemele reale, cum ar fi votul uninominal declarat nedorit, și, de ce să nu o spun, vă înțeleg, deoarece știu că "nimeni nu e perfect", nici chiar PD-ul.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Adevărata liberalizare a profesiei de notar;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică "Adevărata liberalizare a profesiei de notar"

Din nefericire, în momentul de față, profesia de notar continuă să fie una insuficient liberalizată, fiind mai degrabă una "de castă".

Există numeroase piedici care stau în calea persoanelor licențiate în drept care ar dori să acceadă la profesia de notar. Nu le voi enumera aici, fiindcă sper că ele vor înceta să existe în scurtă vreme, grație unui proiect de lege la care intenționez să îmi aduc contribuția.

Dar nu pot să nu remarc faptul că, an de an, taxele notariale au crescut, în vreme ce numărul notarilor practic a staționat. Există în România zilelor noastre mai multe localități fără nici un notar, iar asta spune multe. Zilnic, în întreaga țară, sute de mii de oameni sunt nevoiți să parcurgă zeci și zeci de kilometri doar pentru a putea efectua o operațiune notarială impusă de legislație.

Probabil că va trebui să facem ceva și în această privință, delegând competențe notariale unor funcționari ai statului cu pregătire de specialitate.

  Longher Ghervazen - declarație politică referitoare la problema Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din București;

Domnul Longher Ghervazen:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă voi referi azi la problema Catedralei Romano - Catolice "Sfântul Iosif" din București.

Este vorba de construcția unui "zgârie-nori" care se ridică la câțiva metri de două monumente istorice - Catedrala Sf. Iosif și Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, în ciuda opoziției societății civile și cu nerespectarea legislației.

Această problemă a mai făcut obiectul dezbaterilor parlamentare, în Senat fiind adoptate și două Hotărâri în acest sens, nr.40/ 9.11.2006 și nr.5/ 19.02.2007.

Toate apelurile interne, dar și internaționale sunt, deocamdată, fără reacție din partea administrației publice române. Spun internaționale, pentru că, după ce anul trecut un europarlamentar polonez a pus în discuția Parlamentului European această chestiune, recent, mai mulți europarlamentari români au depus și o declarație scrisă. În numai o lună de la depunere, declarația respectivă a fost însușită de 237 de deputați europeni și sunt șanse foarte mari ca în luna septembrie 2007 acest document să devină Rezoluție a Parlamentului European care să acuze România pentru nerespectarea reglementărilor comunitare privind conservarea și protejarea patrimoniului cultural și arhitectural.

Considerăm că soluția pentru această problemă poate fi încă găsită la București, pentru a nu se ajunge ca rezolvarea să ne fie dată de la Bruxelles ori de la Strasbourg.

  Mihai Sandu Capră - comentariu legat de aspecte ale mariajului politic P.D. - P.L.D;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

Mariajul PD-PLD atît de mult dorit de tandemul frustrato-liberalilor sau, mai pe scurt, PLD-iștii, Valeriu Stoica și tovarășul său Teodor Stolojan, pare să fi ajuns în impas. Nu trebuie să ne gândim prea mult că ne și dăm seama că această struțo-cămilă ce se pretinde a fi o alternativă a Partidului Național Liberal, partid ce i-a propulsat pe cei doi chiar și în funcția de președinte, a ajuns în situația de a lansa tot felul de ipoteze, care de care mai fanteziste, în dorința de a crea un pol de dreapta din care să facă parte, alături de Partidul Democrat, încă două creații politice: cea a d-lui Gigi Becali și cea a d-lui Ioan Talpeș.

Totuși, deși liderii celor două partide, artizane ale unei astfel de colaborări, PD și PLD, anunță că pregătesc semnarea unui protocol de colaborare, observăm din declarațiile acestora că au viziuni diferite în această privință. Interesul grupului lui Teodor Stolojan pentru o eventuală fuziune este evident, ca și scopul acesteia, care este la fel de cinic ca și motivul plecării din PNL, și anume să se folosească de capitalul de imagine de care s-ar părea că se bucură în acest moment cei din PD.

Deloc surprinzătoare sunt afirmațiile colegilor mei de la PD, a d-lui Cezar Preda care spunea că: "suntem pentru o colaborare cu PLD, dar nu înțeleg cum vor o păstrare a identității. Dacă vin lângă noi la populari, mai pot să-și revendice liberalismul?", așa cum domnul Vasile Blaga, secretarul general al PD, a exclus posibilitatea creării unei alianțe preelectorale sau fuziunea cu acesta, pledând mai degrabă pentru o absorbție.

Singurul lucru cert este că niciunul din aceste două partide nu deține proiecte politice concrete și coerente pentru o țară abia devenită membră a Uniunii Europene, în care este necesară o guvernare eficientă și stabilă, fiind capabile doar să creeze o stare de instabilitate pe scena politică românească. Liderii acestor două partide cu siguranță nu sunt capabili să gândească strategii și par să fie sortiți să rămână într-o improvizație permanentă, o caracteristică comportamental comunistă dintr-o perioadă pe care am dori să o uităm, să o depășim și să construim un stat democratic și european.

Vă mulțumesc

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Summit-ul U.E, o lecție pentru România;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică "Summit-ul UE, o lecție pentru România"

După negocieri îndelungi și complicate, responsabilii Uniunii Europene și șefii statelor membre au ajuns la o soluție de compromis în ceea ce privește câteva aspecte extrem de importante, ce vizau, în ultimă instanță, chiar existența în viitor a Uniunii.

Salut înțelegerea la care s-a ajuns și mă bucur că țara noastră a avut o prezență constructivă și bine apreciată de ceilalți participanți la Consiliul European de vară, de la Bruxelles. Modernizarea Uniunii și depășirea impasurilor la care se ajunsese este de bun augur pentru toți, inclusiv pentru România.

Deblocarea discuțiilor privind Tratatul Constituțional deschide calea reformării interne a instituțiilor Uniunii Europene și adaptarea lor la noile realități, dar și la viitoarea extindere a Uniunii. În același timp, UE devine o structură politică puternică în planul politicii externe, căpătând un nou profil în planul securității la nivel global, iar asta îi va permite să construiască o politică de apărare la nivel comunitar.

Summitul de la Bruxelles este un mare succes, fiindcă Uniunea merge înainte, fiind mai puternică decât până acum.

Este bine că s-a ajuns la o înțelegere bazată pe unanimitatea statelor participante, cu toate sincopele care s-au manifestat, prin adoptarea unei formule agreabile și acceptabile tuturor țărilor membre.

Este o lecție pe care noi, românii, ar trebui să ne-o asumăm și pe plan intern, înțelegând că negocierea pozițiilor sub semnul interesului național este calea prin care putem evita scandalurile politice, întărindu-ne atât în interior, cât și în exterior.

  Mihăiță Calimente - declarație politică: Avalanșa moțiunilor;

Domnul Mihăiță Calimente:

Declarație politică "Avalanșa moțiunilor"

Doamnelor și domnilor,

După plecarea Partidului Democrat de la guvernare, România a intrat în degringoladă. Așa cred domniile lor. Programul de guvernare eminamente liberal a fost perfect cât timp au fost și domniile lor la guvernare. Slabele urme de social - democrație pe care le conținea au și caracterizat de altfel, activitatea miniștrilor PD. Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat s-au evidențiat prin fel de fel de inițiative populiste de stânga cerând și șantajând Guvernul pentru fiecare vot pe programul comun adoptat în campanie.

Într-o seară s-au culcat liniștiți tot ca social - democrați și să vezi minune, dimineață s-au trezit populari. Populari, e un fel de a spune, pentru că în realitate au devenit populiști. De la acest populism și de la ieșirea de la guvernare, au început să fie foarte critici la adresa Guvernului, au confundat referendumul cu alegerile parlamentare și sunt foarte vocali în a susține ridicola afirmație că au 75% din preferințele electoratului, ca efect al scorului domnului Băsescu. În realitate, putem vorbi de 28-30%, obținuți de domnul Băsescu, după ce scoatem voturile contrare din cei 43-44% participanți la referendum.

Imediat au cerut demisia parlamentarilor, alegeri anticipate, s-au făcut de râs cu o moțiune de cenzură care nu a obținut nici măcar atâtea voturi câte semnături au strâns "cu chiu, cu vai".

Acum cu scopul adevărat de a bloca cu orice preț activitatea Guvernului, au trecut la rafale de moțiuni simple. Ce atacă domniilor lor în primul rând: sănătatea și agricultura. Două domenii cu grave carențe în România ultimilor 60 de ani. Dacă statul comunist a mai investit ceva în aceste sectoare prin anii 70, apoi totul a fost lăsat la acel nivel. Plata datoriilor externe, construcțiile megalitice din anii 80 au consumat toate fondurile disponibile. La sănătate, încă din anii 80 lipseau medicamentele, aparatura, spitalele moderne, salvările, elicopterele, până și spirtul sau pansamentele.

PNL trebuia să rezolve toate aceste probleme în 2 ani și jumătate și dacă s-ar fi putut, să dăm un sistem sanitar cu totul gratuit, așa cum citeam în adolescență în teoria comunistă.

În agricultură și mai rău. Profesorii universitari și academicienii de astăzi sunt cei care în anii 70-80 au creat agricultura socialistă. Raportări mincinoase, suprasolicitarea solului cu două recolte pe an, efective de animale malnutrite și rase neproductive de animale. Hăituirea țăranilor pentru o traistă de grâu sau doi știuleți luați de pe drum îi transforma în infractori care înfundau pușcăriile.

Desecările făcute în Lunca Dunării, Balta Mare a Brăilei, amenajările agricole din Deltă sunt alte așa - numite realizări ale specialiștilor socialiști în domeniul agriculturii.

După Revoluție, abandonarea sistemelor de irigații, aplicarea unor legi, ca Legea 18, care nu a rezolvat nici proprietatea și nici exploatarea agricolă, jefuirea CAP și IAS, toate se văd acum și domnul ministru Remes trebuie să le rezolve pe toate în 6 luni.

Noroc că moțiunea PSD pe agricultură se referă la activitatea domnului Flutur, astăzi un apropiat sau chiar viitor membru PD. Parcă a mai fost prin acest partid domnul Fluture.

În încheiere vreau să spun și PSD-ului că PNL nu poate fi șantajat. Problema pensiilor ne preocupă la fel de mult ca și pe domniile lor. Și bunicii și părinții noștri au pensii tot atât de mici ca toți pensionarii României.

Putem discuta, putem găsi căi prin care să creștem pensiile în această toamnă dar cu o cifră rezonabilă care să reflecte adevărata creștere economică a României și fără să punem în pericol inflația sau deficitul bugetar. Altfel suntem de acord să mergem la anticipate, dacă asta este soluția care va satisface și domnul Băsescu vă va arăta după aceea care sunt problemele pe care va trebui să le rezolvați.

Vă mulțumesc.

  Tudor Mohora - intervenție cu tema Răspunderea Guvernului Tăriceanu pentru eșecurile privind nivelul de trai și echitatea socială;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: "Răspunderea Guvernului Tăriceanu pentru eșecurile privind nivelul de trai și echitatea socială"

După o evoluție sinuoasă și prelungită, produsul intern brut (PIB) al României, începând din anul 2000 și îndeosebi din perioada 2001 - 2004 a Guvernului Năstase, s-a manifestat printr-o creștere continuă și mult peste media țărilor membre ale Uniunii Europene.

În perioada 1990 - 2007, PIB crește cu 27%, nivelul din 1990 fiind atins și depășit în anul 2004. Rezultatele unei astfel de creșteri economice nu s-au reflectat, din păcate, într-o substanțială ameliorare a nivelului de trai și a diminuării inechităților sociale, datorită unei proaste distribuiri a resurselor, în lipsa unei strategii fundamentate a politicilor sociale, îndeosebi în perioada guvernării cederiste (1997 - 2000) și a Guvernelor Tăriceanu I și Tăriceanu II.

Astfel, în perioada celor 17 ani, pe de o parte salariul mediu real pe economie a crescut cu numai cca. 4 %, în timp ce, pe de altă parte, pensia medie reală de asigurări sociale de stat în aprilie 2007 continuă să se afle mult sub nivelul din octombrie 1990, reprezentând numai 71,8 %. Această discrepanță a generat și generează adâncirea inechităților sociale și alimentează tensiunile sociale, față de care Guvernul Tăriceanu nu este deschis dialogului și găsirii unor soluții echitabile.

Raportul între pensia medie lunară și salariul mediu brut pe economie s-a redus de la 51,6% în octombrie 1990 la 26,3% în aprilie 2007, ceea ce ne situează mult sub media europeană și evidențiază gradul ridicat de sărăcie al acestei pături numeroase și defavorizate a populației. Într-adevăr, pensia medie lunară de 365 lei, respectiv de 110 euro în aprilie 2007, nu acoperă nici pe departe cerințele unui minim de trai decent și conduce la amploarea protestelor celor 5,6 milioane pensionari, în prezent, în scădere cu peste 11% față de anul 2000. Mortalitatea în rândul pensionarilor este ridicată. Ei au părăsit și părăsesc această lume fără să se bucure de ameliorarea nivelului lor de trai, la care au tot sperat.

O altă problemă spinoasă care nu și-a găsit soluționarea, este nivelul salariului minim brut pe țară, situat pe ultimul loc în rândul țărilor membre ale U.E.

Nivelul salariului minim real reprezintă, în prezent, numai 67,6% față de octombrie 1990 și, în consecință, prin cei 390 lei lunar, respectiv 118 euro, ca și în cazul pensionarilor, nu acoperă cerințele unui nivel de trai cât de cât decent. În celelalte țări membre ale U.E. nivelul salariului minim este 2 - 14 ori mai mare decât în România iar raportul față de salariul mediu pe economie este de aproape două ori mai ridicat, situându-se între 40 - 50 %. Până și în Bulgaria salariul minim, exprimat în standarde ale puterii de cumpărare (S.P.C.) în 2005, potrivit datelor publicate de EUROSTAT, este mai ridicat, fiind de 216 euro în comparație cu 204 euro în România.

Creșterea PIB este un factor stimulator al ocupării forței de muncă. Programul de Guvernare 2005 - 2008 prevedea ca numărul de salariați din economie să ajungă la 4910 mii în anul 2007 iar în anul 2008 la 5.000 mii persoane

În luna aprilie 2007 efectivul de salariați din economie a fost de numai 4.715 mii persoane, în medie pe an, probabil, va fi de cca. 4.700 mii persoane. Rămânerea în urmă semnificativă față de prevederile Programului de guvernare, în condițiile creșterii PIB cu cca. 19% în perioada 2005 - 2007, reprezintă un eșec serios al Guvernării Tăriceanu, care influențează negativ posibilitățile de alimentare a fondurilor sociale și demonstrează incapacitatea organismelor guvernamentale de stimulare a creării de noi locuri de muncă, precum și în privința reducerii "muncii la negru" "

Premierul Tăriceanu este în mare întârziere cu prezentarea strategiei guvernamentale pentru anii 2007 - 2008, cu măsurile concrete preconizate pentru soluționarea gravelor discrepanțe sociale care alimentează tensiunile sociale. Premierul Tăriceanu are, totodată, obligația să dea un răspuns clar la numeroasele interpelări și declarații politice ce i-au fost adresate în aceste probleme și să-și asume răspunderea pentru eșecurile și angajamentele neonorate în politicile sale economice și sociale.

Oricum, problemele economice și sociale stringente acumulate necesită o dezbatere serioasă în Parlamentul României fără "tertipuri procedurale", așa cum a procedat conducerea PNL la dezbaterea proiectului de Lege privind mărirea punctului de pensie și fără promisiuni superficiale privind o majorare nesemnificativă de numai 5% a punctului de pensie, începând cu luna septembrie a.c., care nu demonstrează altceva decât lipsa de interes sau incapacitatea de soluționare a problemelor și tensiunilor sociale din partea Guvernului Tăriceanu.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu tema Excepția de neconstituționalitate ar trebui să se judece separat;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică "Excepția de neconstituționalitate ar trebui să se judece separat"

Aplicarea legilor anticorupție are un mare dușman: chichița avocățească prin care un funcționar public sau un ales local, ajuns în instanță pentru incompatibilitate, atacă așa-zisa neconstituționalitate a unui articol în baza căruia este instrumentat procesul.

Există procese care se lungesc la nesfârșit nu doar prin amânări pe motiv de lipsă de apărare sau de mai știu eu ce, ci și datorită termenelor foarte lungi la care se dă verdictul într-o cauză de constatare a constituționalității sau neconstituționalității.

Consider că, odată introdusă o asemenea contestație, procesul pe fond ar trebui să-și urmeze cursul, rămânând ca doar în caz de acceptare a contestației sancțiunea pe fond să fie anulată, printr-o cauză separată.

În acest fel, judecarea excepției de neconstituționalitate s-ar face în paralel cu fondul problemei, iar decizia Curții Constituționale ar cenzura în mod final și definitiv soluția dată pe fond, în apel și în recurs.

  Miron Ignat - declarație politică: Ecoturismul din Delta Dunării;

Domnul Miron Ignat:

"Ecoturismul din Delta Dunării"

Stimate colege, stimați colegi,

Delta Dunării este o zonă importantă pentru județul Tulcea și pentru întreaga țară, datorită potențialului turistic pe care îl oferă, dar și datorită bogățiilor peisagistice, cu flora și fauna variată, pentru care turiștii din toate colțurile lumii parcurg sute și mii de kilometri pentru a le admira.

Este cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervațiile biosferei.

Numărul turiștilor care vizitează Delta Dunării a crescut semnificativ în ultimii ani, datorită bogățiilor naturale și peisajului mirific din această zonă. La aceasta se adaugă și ospitalitatea cu care sunt tratați de localnici, de mâncărurile și tradițiile specifice zonei, de explorarea fiecărui colț al sălbăticiei cu bărcile pescarilor.

În Delta Dunării trăiesc aproximativ 15000 de oamenii risipiți în 25 de sate și un singur oraș - Sulina. Oamenii din deltă, majoritatea de naționalitate rusă- lipoveană, alături de români, turci, armeni, greci, și având ca ocupație de bază pescuitul, fac tot ce le stă în putere pentru a dezvolta turismul, acesta devenind o altă sursă economică pentru ei.

O problemă o constituie insuficiența locurilor de cazare, iar autoritățile, împreună cu locuitorii își renovează casele din chirpici și boltari, pentru a putea caza turiștii în condiții mai bune. Însă aceștia încearcă să păstreze cât mai mult arhitectura specifică deltei.

Aspectele necesare desfășurării unui turism cât mai modern ar trebui să tragă un semnal de alarmă autorităților în privința lipsei iluminatului public, a rețelelor de alimentare cu apă potabilă, punerea la dispoziție a unor locuri speciale amenajate pentru colectarea resturilor menajere, lipsa mijloacelor de informare și instruire a turiștilor cu privire la obligațiile ce le revin atunci când pătrund într - o rezervație naturală.

Tulcenii au știut să -și promoveze valorile turistice oferite de natură, punând la dispoziția turiștilor toate condițiile necesare petrecerii unui sejur deosebit.

Delta Dunării este una dintre cele mai spectaculoase și mai importante ecosisteme ale Europei, care propune o comunicare cu natura, evitarea oricăror surse de poluare, încurajarea localnicilor să păstreze tradițiile culinare, arhitecturale și spirituale, însă ar trebui avută în vedere și implicarea autorităților în acțiunile de protecție și conservare a mediului.

Vă mulțumesc.

  Vasile Pușcaș - declarație politică intitulată Agenda politică românească și construcția europeană;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică "Agenda politică românească și construcția europeană"

Doamnelor și Domnilor,

În ultimele zile am fost martorii unor evenimente de primă importanță pentru construcția europeană și, în egală măsură, pentru viitorul nostru ca și comunitate națională devenită parte în acest proces. Consiliul European, desfășurat la finele săptămânii trecute, și-a propus reluarea procesului de edificare a Uniunii Europene în deplina accepțiune a termenului, inclusiv în ceea ce privește identitatea sa politică și instituțională.

Președinția germană a Uniunii și-a asumat această provocare istorică încă la începutul mandatului și i-a dat un impuls prin Declarația de la Berlin. Pledoaria sa pentru o Europă a valorilor comune, a solidarității cetățenilor în efortul de a elimina discriminările de orice fel și de a combate terorismul și excluziunea socială vizau reactivarea dimensiunii civice a ideii europene, socotită de largi categorii socio-culturale drept domeniul de competență al unei birocrații insensibile la interesele particulare. Negocierile inițiate de oficiali ai Guvernului german, duse cu o consecvență demnă de luat în considerare și de actorii politici de la noi, au vizat lichidarea urmărilor eșecului înregistrat de ratificarea Tratatului Constituțional, cu ocazia respingerii sale la consultările populare organizate în Franța și Olanda.

Substanța controverselor, care divizează statele comunitare, nu consta numai în disputa tradițională dintre cei care doresc o Europă federală și adepții unei Europe a suveranităților statale. De această dată, negocierile au încadrat aspecte mai concrete, ce țin de funcționarea mecanismelor instituționale europene presupuse de viitorul tratat. De o mare importanță s-a dovedit a fi problema repartiției voturilor în Consiliul European și cea a majorității cu care se vor lua deciziile. Asistăm, încă o dată în istoria Europei, la dificultățile presupuse de edificarea oricărui proiect de integrare în contact cu interesele și suspiciunile naționale, socotite mult prea curând căzute în desuetudine. Trebuie să admitem că solidaritatea construită pe interesele economice și conexiunile create de globalizare nu sunt suficiente pentru a aplatiza antagonismele istorice, precum cele dintre polonezi și germani, sau particularismul britanic. Asemenea stări de spirit vin să susțină interese așa-zis pragmatice, aflate în sfera puterii de influență a deciziilor comunitare. Compromisul spre care se tinde și care, în esență, presupune abandonarea conceptului de constituție și unele limitări ale atribuțiilor instituțiilor centrale în ceea ce privește politica externă, încearcă salvarea a cât mai mult din substanța vechiului Tratat constituțional. Aceasta era soluția de la această dată pentru transformarea Europei dintr-o piață comună într-un jucător competitiv în planul relațiilor internaționale. O soluție acceptată de toți, dând o nouă șansă să se asigure aprofundarea integrării europene, deodată cu mersul mai departe în aplicarea politicilor europene.

România s-a raliat, în linii generale, efortului și viziunii președinției Consiliului, dar a făcut-o într-o manieră conformistă și lipsită de orizont. Dincolo de corectitudinea unui asemenea punct de vedere, atitudinea autorităților noastre a ilustrat, încă o dată, poziția periferică pe care agenda europeană o ocupă în agenda politică internă. Nu s-a pus problema unei dezbateri parlamentare la acest subiect și, cu atât mai puțin, a unor dezbateri publice. Faptul că mass-media nu a plasat subiectul pe prima pagină este explicabil prin caracterul său puțin familiar publicului larg. Indiferența și conformismul clasei politice sunt însă atitudini ce nu pot fi justificate nici chiar prin atmosfera preliminară de vacanță. Ne aflăm nu numai în situația de a nu avea un proiect european pentru România, în sensul unei strategii oficiale post-aderare, dar nici măcar nu putem captiva interesul opiniei publice românești în legătură cu tematica europeană. Consecințele unei asemenea abordări se pot dovedi păguboase pe termen lung. Proiectul noului tratat conține prevederi care, prin intrarea în vigoare, vor afecta viața fiecărui cetățean român. Este suficient să menționez aici chestiunile privitoare la deciziile în domeniul judiciar și polițienesc, care au alimentat reticențele suveraniștilor.

Dificultățile cu care se confruntă azi construcția europeană ne pot servi drept exemplu pentru situații pe care le vom avea de depășit atunci când normele europene vor fi implementate deplin în diverse aspecte ale vieții cotidiene. Avem o tristă experiență și sub acest aspect. Datorită pasivității autorităților responsabile, populația angajată în agricultură s-a confruntat cu dificultățile integrării, înainte de a beneficia de avantajele acesteia. Lipsa de viziune în ceea ce privește Politica Agricolă Comună a făcut ca aceia care priveau Uniunea Europeană ca pe o soluție de ieșire din situația de producători de subzistență să reclame povara unor reglementări comunitare pentru care s-au negociat perioade de tranziție. Este deja aproape o certitudine că România are una dintre cele mai scăzute capacități de absorbție a fondurilor europene. Situația are consecințe nu doar în plan economic, unde vom întâmpina dificultăți în lichidarea decalajelor care ne separă de nivelul de dezvoltare a statelor comunitare. Întârzierea beneficiilor și invocarea conjuncturală a exigențelor europene, în jocul politic intern, asigură cadrul ideal de manifestare a tendințelor eurosceptice sau a indiferenței față de agenda europeană. State fondatoare ale Uniunii Europene s-au confruntat cu fenomene similare. Însăși actuala criză a fost generată de lipsa de adeziune a cetățenilor față de proiectele europene ale mediilor politice, care au fost astfel penalizate de alegători pentru erori interne. Aceste state dispun însă de resurse în măsură să le asigure bunăstarea și au experiența unei jumătăți de secol de participare la construcția europeană.

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană reprezintă o soluție de accelerare a ritmului de modernizare și dezvoltare economică. Viabilitatea acestor procese este de neconceput fără participarea cetățenilor, atât prin implicare activă în proiecte economice, de cercetare, cât și prin formularea unor puncte de vedere proprii în legătură cu problemele care preocupă opinia publică europeană. Dincolo de revendicările unora sau altora dintre forțele politice care s-au aflat la putere, într-un moment sau altul, admiterea României în Uniunea Europeană a fost opțiunea și așteptarea cetățenilor acestei țări, cu sau fără carnet de partid. Numai fiind conștienți de acest lucru și activând conștiința publică, vom putea evita ca proiectul României europene să nu eșueze definitiv în mediocritate, ca alte inițiative de modernizare de până acum.

Vă mulțumesc.

  Petru Movilă - o analiză a limitelor sistemului de sănătate;

Domnul Petru Movilă:

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

Ca vicepreședinte al Comisiei de sănătate am făcut în repetate rânduri declarații referitoare la proasta funcționare a sistemului de sănătate din România. Și, de fiecare dată, am susținut că principala cauză a crizei din sistemul de sănătate este chiar modul defectuos prin care conduce ministrul Eugen Nicolăescu. Dumnealui a primit, pentru Ministerul Sănătății, cel mai mare buget de după 1990, dar l-a gestionat extrem de păgubos. Tocmai ministrul Eugen Nicolăescu, care propunea, ca exemplu, reforma în sănătate prin conducerea instituțiilor sanitare de către manageri. Cu așa exemplu, așa reformă. O reformă care, practic, nu a început niciodată.

Scriptic, s-au emis legi, norme, ordine. Cadrul legislativ primar a fost creat, însă legislația secundară, necesară punerii în practică a legilor, nu este nici acum definitivată, mai mult, este plină de contradicții. Deși ministrul Nicolăescu este în funcție de doi ani, deci nu are nici o scuză că abia ar fi intrat în sistem, nu a efectuat nici până acum o evaluare a sistemului de sănătate la nivel național. Această evaluare era indispensabilă construirii unei strategii pentru reforma în sănătate, întrucât numai în urma unei evaluări complete s-ar fi putut constata starea reală a sistemului de sănătate în teritoriu, s-ar fi descoperit neajunsurile din spitale. Numai în urma unei evaluări coerente, ministrul sănătății ar fi aflat că în nici un oraș capitală de județ din România nu există un spital performant, care să asigure asistență medicală la cel mai înalt nivel, și asta întrucât nu există aparatura necesară.

Bugetul pentru sănătate pe care l-a primit domnul Nicolăescu a fost cel mai mare acordat vreodată. Cu toate acestea, problemele amintite deja rămân de actualitate. Și asta pentru că banii au fost cheltuiți în mod netransparent, pe evaluări și strategii de care numai domnul ministru are cunoștință.

Sistemul de sănătate a rămas în continuare cel mai corupt din România, nu au fost elaborate standarde specifice domeniului medical, protecția socială este la fel de deficitară, de descentralizare nici nu poate fi vorba, în condițiile în care ministrul personal a centralizat decizia de la nivelul spitalelor prin contract direct cu managerii de spital, iar privatizarea în sănătate, care ar fi contribuit la rezolvarea neajunsurilor din sistem, a întâmpinat opoziția domnului ministru. Sau incompetența acestuia.

Vă mulțumesc.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Ministrul educației are dreptate: să renunțăm la testele naționale;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică "Ministrul educației are dreptate: să renunțăm la Testele Naționale"

Sunt de acord cu ministrul învățământului, domnul Cristian Adomniței, care a opinat că Testele Naționale reprezintă o examinare inutilă și anacronică, prognozând renunțarea la acestea în maximum 4 ani. În condițiile în care învățământul românesc obligatoriu se generalizează la nivelul a zece clase, testarea elevilor la sfârșitul clasei a VIII-a nu își mai are rostul.

În plus, această verificare supune elevii la un stres foarte mare, ceea ce poate duce nu de puține ori la niște eșecuri nemeritate. Elevi care au învățat foarte bine în cei patru ani de gimnaziu pot suferi o cădere temporară care le afectează întreg parcursul ulterior.

Renunțarea la Testele Naționale va fi urmată de introducerea tezelor cu subiect unic pe țară, o măsură de examinare mult mai justă și mai eficientă a elevilor în vederea accesului lor la liceu.

În plus, prin afișarea pe internet a subiectelor la aceste teze, elevii și părinții vor exercita o presiune sporită în vederea predării integrale a materiei la clase, ceea ce ar putea duce la demantelarea actualului sistem de meditații transformat în taxă de protecție, la care, din păcate, recurg tot mai mulți dascăli din ciclul gimnazial.

  Monica Maria Iacob-Ridzi - declarație politică cu tema Poziția României la lucrările Consiliului Europei;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"Poziția României la lucrările Consiliului Europei".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

La lucrările Consiliului European din 21 - 22 iunie, România și-a prezentat, oficial, poziția. În acest sens, Guvernul, prin Departamentul pentru Afaceri Europene, avea obligația legală de a coordona elaborarea acestei poziții. Practic, Guvernul Tăriceanu avea sarcina de a formula poziția României, în urma unui amplu proces de consultare, care să includă toate instituțiile competente, de la mediul academic până la societatea civilă.

Mai mult, Comisia Europeană s-a oferit să ne ajute, inclusiv financiar, în organizarea acestor dezbateri, prin care cetățenii României, indiferent de culoarea lor politică, trebuiau consultați pe teme de interes major pentru apartenența noastră la Uniunea Europeană.

Dar Premierul României a consultat populația României la referendumul din 19 mai și îi ajunge. Călin Popescu Tăriceanu nu mai vrea să audă de consultarea societății și, în consecință, nu a organizat aceste dezbateri. A redus "consultarea națională" la o întâlnire cu membrii Comisiei pentru afaceri europene din Parlamentul României, organizată, ați ghicit, pe 20 iunie, cu o zi înainte de deschiderea lucrărilor Consiliului European. În aceeași zi, premierul s-a mai "consultat", probabil prin telefon, cu câteva partide parlamentare, care-i sunt lui mai dragi. Așa că a urcat în avion fără emoții, absolut convins că și de data aceasta știe exact ce vrea poporul român.

Să nu credeți că aceste artificii balcanice nu sunt înțelese la Bruxelles așa cum trebuie sau că improvizațiile guvernului României vor rămâne nesancționate de instituțiile europene.

Ce poate să înțeleagă un politician european din amânarea fără rost a alegerilor europarlamentare în România? Amânarea acestora în toamnă, doar de teama sondajelor de opinie, este mai mult decât o iresponsabilitate. La ora actuală, din toate statele membre ale Uniunii Europene, numai România nu are europarlamentari legitimizați prin alegeri europarlamentare.

Această nepăsare a lui Călin Popescu Tăriceanu este înțeleasă la Bruxelles în deplina ei aroganță. Nu întâmplător s-a decis aici ca noua Conferință Interguvernamentală să rediscute aranjamentul instituțional în privința alcătuirii Parlamentului European. Putem foarte ușor ajunge în situația de a pierde o parte din cele 35 de mandate alocate până acum României în Parlamentul European. Dacă se va ajunge cumva la această măsură dezastruoasă pentru prestigiul și poziția țării noastre în Europa, vinovat este numai Călin Popescu Tăriceanu și meschinele sale calcule electorale.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor, un lucru trebuie spus în mod răspicat: politicienii europeni au început să deslușească mai bine formalismul și neseriozitatea guvernului Tăriceanu.

"Subtilitățile" de genul celor prezentate anterior nu mai induc în eroare pe nimeni la Bruxelles. Dimpotrivă, ele au darul de a spori suspiciunea față de demersurile legitime ale poporului român, în numele căruia Călin Popescu Tăriceanu s-a obișnuit să vorbească, abuziv, într-o manieră individualistă.

  Marius Rogin - intervenție cu tema Ce datorăm marelui Ștefan astăzi, la comemorarea lui?;

Domnul Marius Rogin:

"Ce datorăm marelui Ștefan astăzi, la comemorarea lui?"

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru a nu trece nepăsători peste o mare zi pe care nu trebuie să o omitem, am sa vă rog să-mi permiteți ca astăzi să aduc un mic omagiu unui mare om, deosebit de important pentru istoria noastră, a românilor, și a creștinătății. Pe 2 iulie a fiecărui an se cuvine, atât pentru noi, cât și pentru urmașii noștri, să comemorăm trecerea în neființă a marelui domnitor Ștefan cel Mare.

Înțelegerea semnificațiilor domniei lui Ștefan cel Mare a constituit un deziderat perpetuu al cunoașterii istoriei Țării Moldovei. Alături de contribuțiile mai vechi, noi lucrări vin să ridice vălul de negură ce încă mai acoperă anumite aspecte ale domniei și personalității marelui domn.

Domnia lui Ștefan cel Mare, de aproape o jumătate de veac, este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodată țara n-a fost mai întinsa, mai bogată și mai respectată; niciodată faima domnului ei n-a străbătut atât de departe, provocând admirația prietenilor și a dușmanilor; niciodată nu s-au ridicat atâtea lăcașuri civile și bisericești. Evident, nu a fost numai lumina în cei patruzeci și șapte de ani de domnie. Până să-și asigure tronul râvnit de atâția, Ștefan a trebuit să facă și compromisuri.

Ștefan Voievod, numit mai târziu cel Mare și Sfânt, s-a arătat a fi conducătorul iscusit care a reorganizat oastea domnească, dotând-o cu arme de foc, a înălțat cetăți noi și le-a întărit pe cele vechi, a pus frâu ambițiilor nesănătoase ale boierilor nesățioși, lacomi de avere și mărire, care se arătau nemulțumiți de urcarea sa pe tronul Moldovei, a limitat privilegiile celor înavuțiți și a acționat energic împotriva tendințelor vădite de dezbinare, luând apărarea țăranilor exploatați fără nicio milă de marii feudali. A contat în mod deosebit și la sigur pe dragostea de țară a răzeșilor, pe care i-a chemat la oaste de câte ori a fost nevoie, răsplătindu-i cu pământ și prețuindu-i pentru virtuțile și curajul lor de apărători ai țărânii strămoșești.

Ca un vrednic și iscusit comandant de armată, s-a războit cu pricepere, lovind pe neașteptate în dușmanii cumpliți ai țării. Marele Nicolae Iorga elogia și el, nu fără emoție și mândrie, domnia lui Ștefan cel Mare, acel: "tânăr fiu de domn care smulse Moldova din mâinile slabe ale lui Petru Aron, domn minunat printr-o înțeleaptă cumpănire, ca și prin lupte curajoase...după o puternică domnie de o jumătate de veac lasă urmașilor o țară neatârnată, mare, bogată. Puternicul braț ridica în sfârșit sceptrul căzut în țărână al bătrânului Alexandru".

Pentru început, Ștefan cel Mare, ca domn vrednic și mândru de trecutul glorios al înaintașilor săi, a refuzat să se înfățișeze la Poartă și să plătească tradiționalul tribut fălosului și necruțătorului sultan Mohamend al II-lea, care la 1453 cucerise faimosul și invincibilul, până atunci, Constantinopol.

Luptele cu turcii durează însă până în anul 1487, când Ștefan cel Mare acceptă plătirea unui tribut puternicei Porți Otomane, obținând în schimb libertatea Moldovei și pacea mult dorită în hotarele ei strămoșești. Ștefan cel Mare, vrednicul domnitor al Moldovei, a izbândit în 34 din cele 36 de războaie, purtate de-a lungul glorioasei și zbuciumatei sale domnii, ajungând să se bucure de faima de bun gospodar al țării, iubitor și ocrotitor al artelor și culturii. Între anii 1466-1469, din îndemnul domniei sai au fost să se înalțe mănăstirea Putna, ajunsă mai apoi necropola voievodală și loc de pelerinaj pentru urmașii porniți în lupta pentru libertatea și independența "Țării Moldovei". Alte monumente de artă medievală au fost zidite la Voroneț, Pătrăuți, la Borzești, locul nașterii și copilăriei viitorului voievod, la Războieni, Râușeni și în alte pământuri pe unde și-a purtat pașii Domnul cel fără de moarte.

Dar anii, viața zbuciumată petrecută în războaie și fapte întru binele Moldovei, podagra, guta și rana de la picior pricinuită în luptă i-au slăbit puterile. La 2 iulie 1504, în a patra oră a zilei, după 47 de ani și trei luni de domnie, Ștefan cel Mare și Sfânt avea să se sfârșească din viață, pășind în nemurire și lăsându-ne drept moștenire porunca ce dăinuie de ani și ani prin Țara Moldovei atât de inspirat și zguduitor evocată de Barbu Delavrancea în piesa "Apus de soare": "Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care ne-a fost baci până la adânci bătrâneți... că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu este a noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri în veacul vecilor".

Aducem în ziua de 2 iulie piosul nostru omagiu acestui mare domnitor, căruia Moldova, România și noi toți îi datorăm atât de mult, astăzi când se împlinesc 503 ani de la trecerea lui în neființă.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică: Soarta agriculturii la șase luni de la aderare;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică: "Soarta agriculturii la șase luni de la aderare"

Doamnelor si domnilor deputați,

Un sector care a avut de suferit mulți ani încă de la Revoluție și care impunea multă atenție din partea celor care l-au coordonat, este cel al agriculturii. În aceste momente, la nivel de minister al agriculturii, există un dezinteres total față de tot ceea ce înseamnă măsuri pentru ca agricultura să iasă din criză. Mai mult, dacă din 2005, agricultura a început să iasă din acea gaură neagră în care a ajuns cu "sprijinul" binevoitor al unor miniștri care n-aveau nimic de-a face cu agricultura, în prezent, datorită acestei letargii în care se complace acest minister, "s-a reușit" un singur lucru: s-a stricat tot ceea ce s-a construit și a fost apreciat de Uniunea Europeană.

Deși este un sector cheie al economiei românești, situația în care aceasta se află în prezent este una dramatică. Am intrat în Uniunea Europeană și suntem de foarte puțin timp membri cu drepturi depline și datorită pașilor, așa mărunți cum au fost ei, care au fost făcuți timp de doi ani de zile. Acum, când guvernul Tăriceanu II "s-a văzut cu prunele în straiță", principalele sale preocupări sunt luptele politice, nicidecum situația gravă a țăranilor care n-au cu ce să lucreze pământul pe care-l dețin sau animalele pe care le au în gospodării.

Deși am intrat în Uniune odată cu vecinii noștri bulgari și cu toate că aveam față de ei un plăcut avans la mai multe capitole, astăzi suntem în situația de a constata că în Bulgaria interesul față de acest domeniu există, este real și chiar se fac pași importanți. Bulgaria și-a depus deja la Comisia Europeană Programul de Dezvoltare Rurală, document prin care poate cheltui fondurile europene pentru acest domeniu. Noi, în schimb, ne preocupăm de lupte politice. Pentru ministerul agriculturii este mai important acest fapt decât să întocmim și noi acest program care să ne permită să cheltuim și noi aceste fonduri cu care domnul prim-ministru se tot laudă, le tot pomenește, dar nimeni nu le vede. Ele sunt un fel de "fata morgana" în acest moment. Iată, suntem în situația de a pierde nu mai puțin de 500 de milioane de euro, doamnelor și domnilor, bani alocați pentru dezvoltare rurală. Oare când am ajuns în această situație de a ne permite luxul unei indiferențe totale față de aceste fonduri. Nimeni nu face nimic pentru a le accesa.

În mediul rural nu se face, în aceste momente, niciun fel de informare referitoare la modul în care fermierii pot accesa aceste fonduri, acum când este atâta nevoie de ele. Singura preocupare a partidului aflat acum la guvernare, este aceea de a schimba oamenii din funcții de conducere pe criterii politice.

Guvernul Tăriceanu II vine astăzi în fața țăranilor cu măsuri care spun că țăranul român nu mai are nevoie de subvențiile pe care le primea pentru înființarea culturilor de toamnă. Dacă anul trecut, ministerul acorda subvenții pentru îngrășăminte, pesticide, semințe, subvenții pentru animale, pentru solarii sau sere sau pentru tratamentul pomilor fructiferi, acum, domnul Decebal Traian Remeș vine și ne spune că țăranul român nu mai are nevoie de acești bani și taie subvențiile. Oare chiar așa să fie, domnule ministru? Când omul simplu de la țară are nevoie de sprijin, când îi este acordat un sprijin, cât de mic, când el abia își poate asigura minimul necesar, ministerul îi "dă în cap" să moară mai repede. Ce fel de politică este cea pe care o duceți?

Să nu mai vorbim de problema retrocedărilor. Deși legea nr. 247/2005 vine în sprijinul celor afectați, ceea ce se întâmplă în momentul de față la nivelul comisiilor locale și județene este de neînțeles. Deși există dovezi clare la dosar privind îndreptățirea celor mai mulți dintre cei care le-au depus, oamenii sunt purtați prin tribunale, puși în situația de a plăti costuri de judecată care n-ar mai trebui să existe. Dosarele sunt blocate sub diverse motive de unii primari sau prefecți care slujesc alte interese decât pe cele ale omului simplu. Vorbim astfel de o corupție în interiorul acestui domeniu. Ne-am propus să terminăm odată cu această corupție de la toate nivelurile și de la toate domeniile. Ceea ce s-a început în timpul guvernului Tăriceanu I, s-a stopat. Acum, în timpul celui de-al doilea guvern Tăriceanu corupțiile s-au reluat de unde au rămas. Și asta cu sprijinul și mulțumită domnilor Remeș și Tăriceanu. Cu astfel de oameni agricultura românească va ajunge de râpă și cred că e momentul ca această ramură să-și schimbe politica pe care o duce în prezent.

A cui politică o faceți în prezent în agricultură, domnule Decebal Traian Remeș, că a țăranului român nimeni nu poate spune că e? Când ați stat ultima dată de vorbă cu omul simplu de la țară ca să-i aflați durerile? Vă invit să faceți acest lucru cât mai repede și mai des.

Vă mulțumesc.

  Dorinel Ursărescu - declarație politică intitulată Cine îl protejează pe... Ion Iliescu?;

Domnul Dorinel Ursărescu:

Cine îl protejează pe... Ion Iliescu?

Un fapt fără precedent s-a petrecut zilele trecute și mă refer la decizia Curții Constituționale referitoare la dosarele Revoluției. Domniile lor au considerat necesar să trimită aceste dosare la procurorii civili, pentru continuarea cercetărilor.

Nimic neobișnuit, am putea spune, dacă nu am ști că, în spatele acestor dosare stau nenumărați șefi militari, civili și... Ion Iliescu. Când se apropie momentul să fie învinuit, Ion Iliescu beneficiază de o amânare sau tergiversare, prin decizia Curții Constituționale. Românii au dreptul să afle adevărul, dar, se pare, Curtea Constituțională militează pentru minciună.

Nimic nu este mai surprinzător decât faptul că șase din cei nouă judecători ai Curții sunt foști PSD sau apropiați ai acestei formațiuni politice.

Procurorii care vor prelua dosarele au libertatea să aleagă dacă vor continua cercetările din momentul în care au ajuns sau vor relua studierea dosarelor "de la zero".

Tergiversarea este benefică pentru Ion Iliescu, principalul pion în Revoluția din decembrie 1989, proaspăt acuzat de "participare la acțiunea de omor".

Prietenii lui Ion Iliescu, judecători la Curtea Constituțională, au vechime în relațiile directe cu PSD:

  • Șerban Viorel Stănoiu este soțul senatorului Rodica Stănoiu - fost ministru al justiției în guvernarea PSD;
  • Petre Ninosu este fost ministru PDSR al Justiției și fostul consilier al lui Ion Iliescu (2000-2001);
  • Acsinte Gaspar este fost ministru în guvernarea PDSR;
  • Ion Predescu a fost senator PDSR și fost ministru al justiției, în guvernarea PDSR - 1996;
  • Nicolae Cochinescu a fost procuror general PDSR, 1992-1996;
  • Aspazia Cojocaru a fost colegă cu fostul premier Adrian Năstase la Institutul de cercetări juridice și la Universitatea Dimitrie Cantemir.

Aceștia sunt, putem spune, susținătorii lui Ion Iliescu și cei care se opun cunoașterii adevărului. Poporul român are dreptul la adevăr, poporul român are dreptul să știe cine a manipulat revoluționarii și a deturnat obiectivele Revoluției.

În această situație, adevărul va mai sta ascuns încă mult timp, la fel, vor fi feriți de acuzații și cei care au contribuit la crimele de la Revoluție, la diversiunile și la dezinformarea prin televiziune.

În Dosarul Revoluției, lui Ion Iliescu i se aduc acuzații de "genocid". Acum, acestea vor fi reanalizate, vor fi cercetate, vor fi întoarse și pe o parte și pe cealaltă.

Este o acțiune tipic PSD-istă să lași să treacă timpul, să uite lumea, să se facă pierdut adevărul, să se tergiverseze anchetele și luarea declarațiilor, până ce totul va fi "îngropat".

Ion Iliescu nu trebuie să uite un lucru: acolo sus, Adevărul și Lumina vor izbândi. Este o victorie temporară, obținută prin forțe care nu țin de voința noastră, dar forța poporului este mai mare și adevărul va ieși la lumină, cu orice preț, în numele sufletelor care trebuie să-și găsească alinarea.

  Valeriu Victor Boeriu - declarație politică: Reforma în sănătate are un nume propriu: Eugen Nicolăescu;

Domnul Valeriu Victor Boeriu:

"Reforma în sănătate are un nume propriu: Eugen Nicolăescu"

Sistemul de sănătate din România nu a fost în măsură în ultimii ani să aducă satisfacții nici beneficiarilor îngrijirilor de sănătate, nici lucrătorilor din sistem. Nu cred că există cetățean al României care să nu fie de acord că în sănătate este nevoie de schimbări majore, mai ales în plan organizatoric, economic. Problemele sistemului de sănătate nu derivă din profesionalismul cadrelor medicale, din competența acestora. Neajunsurile sunt generate de mai multe cauze, dintre care aș enumera câteva care mi se par mai importante: subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate care a beneficiat ani la rând de aproximativ 3% din p.i.b., comparativ cu 8-10% din p.i.b. în țările Europei occidentale; gestionarea ineficientă și neprofesionistă a resurselor, mai ales la nivel de spitale; dezechilibrul major al asistenței medicale prin ponderea nepermis de mare a îngrijirilor în unități sanitare cu paturi, în detrimentul asistenței medicale primare sau în ambulatoriu.

Este unanim recunoscut faptul că tratarea în spital costă mult mai mult decât în ambulatoriu. Programul de evaluare a stării de sănătate a populației este unul de mare anvergură, cuprinzând toți cetățenii României. Este un program util și așteptat atât de populație, cât și de medicii de familie, un program care va permite cunoașterea mai bună a stării de sănătate a populației și deschide drumul altor programe anuale cu destinație precisă în concordanță cu morbiditatea fiecărei zone. Programul pare scump doar la o analiză incompletă, știut fiind faptul că diagnosticarea precoce duce la costuri terapeutice mai mici, prevenirea este preferabilă tratamentului.

Alte cauze ale ineficienței sistemului au fost accesul inechitabil la resurse, scurgerea de resurse din sistem, lipsa unui sistem informațional al rețelei primare, organizarea precară a sistemului de medicină de urgență.

După un deceniu și jumătate de indiferență a guvernanților față de sănătate, deși aproape toate guvernele au avut la nivel declarativ sănătatea ca prioritate, reforma în sfârșit a început. Cel care a conceput și declanșat reforma este actualul ministru al sănătății, Eugen Nicolăescu. Reforma în sănătate are un nume propriu: Eugen Nicolăescu. Sigur că sistemul reacționează de multe ori negativ la măsurile de reorganizare. Orice reformă adevărată declanșează opoziția sistemului respectiv. Îngrijorător ar fi fost dacă reforma se făcea în liniște, asta însemnând de fapt că schimbările nu sunt profunde. Reforma deranjează întotdeauna. Pe unii îi deranjează și faptul că un ne-medic reorganizează sectorul sănătății. Se uită faptul că funcția de ministru e una politică și că ministrul nu trebuie să dea indicații profesionale cadrelor medicale, ci să gestioneze un sistem extrem de complex, cu o componentă semnificativă economico-financiară. Un ne-medic ne reformează sistemul, e adevărat, pentru că noi, medicii, nu am făcut-o și de altfel, după cum se știe, automedicația nu e de preferat.

Reforma este un proces cu extindere mare în timp și asta o știu și semnatarii moțiunii, care fac azi doar un joc politicianist. Ar fi o mare greșeală ca reformarea sistemului să fie încetinită sau chiar stopată. Reforma aduce soluții la marile neajunsuri ale sistemului de sănătate și rezultatele încep să apară. Se aduc fonduri suplimentare în sistem, se profesionalizează managementul unităților cu paturi, se consolidează sectorul medicinii primare, se echilibrează accesul la resurse, se reorganizează asistența medicală de urgență, se îmbunătățește implicarea ministrului în programe de sănătate. De aceea, reforma trebuie continuată, ajutată și nu criticată nejutificat. Grupul parlamentar al P.N.L. sprijină în continuare eforturile ministrului sănătății în direcția transformării profunde a sectorului sanitar și, în consecință, a votat împotriva moțiunii cu conținut ipocrit și titlu mincinos.

  Vasile Mocanu - declarație politică: O moțiune ipocrită;

Domnul Vasile Mocanu:

Declarație politică "O moțiune ipocrită".

Există partide care au idei puține dar fixe. De ceva vreme, marota democraților a devenit distrugerea Cabinetului Călin Popescu Tăriceanu. Cu orice risc. Chiar și cu acela de se a face de râs. Mai ales cu acesta. După eșecul răsunător înregistrat de recenta moțiune de cenzură, Partidul Democrat și-a schimbat strategia. Nu va mai ataca Guvernul cu moțiuni de cenzură, ci îl va hărțui cu moțiuni simple. Poate, poate, în acest mod, liberalii vor ceda nervos și vor părăsi guvernarea.

Ca partid de opoziție, Partidul Social Democrat susține că actualul Cabinet PNL-UDMR este unul slab, lipsit de rezultate. Este și motivul pentru care noi înșine am inițiat două moțiuni simple împotriva acestui executiv. Considerăm însă total imorale acțiunile antiguvern ale democraților. De ce? Pentru că nu poți fi și la putere și în opoziție în același timp. Sau - cum se spune la țară - și în căruță și în teleguță. Dacă democrații contestă Cabinetul Tăriceanu, atunci prima acțiune a acestui partid trebuie să fie demisia celor aproximativ 700 de colegi de ai lor din structurile administrative locale. În caz contrar, demersul PD se dovedește unul ipocrit, total lipsit de credibilitate.

În plus, moțiunea simplă depusă de democrați pe tema agriculturii, despre care voi face vorbire în cele ce urmează, reprezintă doar o poveste de adormit electoratul. Încă din titlul documentului, PD trădează grave probleme de memorie și de caracter: "Decebal Traian Remeș, groparul agriculturii românești"? Chiar așa? Le aducem aminte democraților că Ministerul Agriculturii a fost condus, după decembrie 2004, de către trei miniștri, dintre care senatorul Gheorghe Flutur a asigurat șefia acestui minister cea mai lungă perioadă de timp. Marele vinovat pentru situația catastrofală din agricultură - căci, într-adevăr, acest lucru nu-l poate nega nimeni, agricultura românească se confruntă cu o criză fără precedent - este chiar domnul Flutur, adică unul dintre liderii Partidului Liberal Democrat, partenerul PD. Prin asta nu-i luăm apărarea domnului Decebal Traian Remeș, actualul ministru, dar măcar lăsați-i timp să greșească și el.

Tocmai pentru a induce electoratul în eroare și a pasa întreaga responsabilitate pe umerii actualului ministru al agriculturii, moțiunea PD este total lipsită de date concrete din anii 2005-2006, când în fruntea ministerului se afla Gheorghe Flutur. Dar nu-i nimic, le vom da publicității noi înșine. Acum, doar câteva:

Astfel, în 2006, suprafața agricolă nelucrată a depășit 1,6 milioane de ha, pentru a se mări în 2007 la peste 1,7 milioane de ha. De asemenea, în 2006, s-a majorat semnificativ deficitul comercial la produsele agroalimetare: importurile de produse agroalimentare au crescut dramatic anul trecut, aspect care a determinat un deficit comercial de peste 1,2 miliarde de euro, în creștere cu 32% față de anul 2005. Mai mult, lipsa de organizare a sectorului de îmbunătățiri funciare a făcut ca, la sfârșitul anului 2006, să fie returnate fonduri în valoare de 35 de miliarde de lei vechi la activitatea de întreținere și reparații și de 75 de miliarde de lei vechi la activitatea de investiții. În ultimii doi ani, a scăzut semnificativ producția de carne. Dezastrul provocat de gripa aviară ori de pesta porcină au afectat puternic sectoarele de creștere a păsărilor și porcilor, care au interdicție la exportul în Uniunea Europeană.

Evident, cel mai mare vinovat pentru această situație este fostul ministru Gheorghe Flutur, care a gestionat în modu-i caracteristic - adică, sub orice critică - episoadele gripei aviare din anii 2005-2006. De altfel, în prezent de derulează mai multe procese intentate de producătorii ale căror păsări au fost omorâte ilegal sau la care a fost interzisă creșterea în continuare a păsărilor.

Și încă un aspect extraordinar de grav, în contextul actual, în care România se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 60 de ani: în 2004, suprafața pregătită pentru irigații ajunsese la 1 milion de ha, pentru ca acum, în România, să nu mai fie irigate decât doar câteva zeci de mii de hectare. Dacă mai adăugăm și faptul că prețul apei a crescut de trei ori în ultimii doi ani, atunci, nu-i de mirare că seceta face ravagii.

Date fiind toate cele de mai sus, care reprezintă însă o mică parte din dezastrul din agricultura românească produs în ultimii 3 ani, anul acesta se prefigurează o prăbușire a producției agricole cu mult mai mare decât în 2005, când s-a produs un recul față de anul precedent de peste 18%. Prin urmare, în 2007 vor fi afectați în mod semnificativ toți indicatorii macroeconomici, de la contribuția la p.i.b. până la importuri.

Pentru comparație, între 2000-2004, cu PSD la guvernare, România a obținut cea mai mare producție de cereale, a reabilitat sectorul zootehnic, iar volumul producției agricole a înregistrat, în 2004, o creștere de 22,2% față de anul precedent, creștere care a majorat produsul intern brut cu 8,3%.

Nota bene! Toate informațiile utile pentru a conștientiza dezastrul din sectorul agricol în ultimii 3 ani le veți găsi în moțiunea simplă a PSD pe tema agriculturii.

Revenind la moțiunea democraților, în loc de date, documentul PD - dacă se poate numi document o fițuică - cuprinde doar o sumă de critici la adresa ministrului Decebal Traian Remeș. Astfel, la grămadă, întârzierea absorbției fondurilor europene, pagubele produse de secetă, nivelul scăzut al subvențiilor, incoerența sistemului de creditare și stoparea procesului de retrocedare a fostelor proprietăți sunt toate aruncate în cârca domnului Remeș. Norocul Guvernului este că domnul ministru se prezintă ca un tip voinic, altfel, cine știe ce s-ar fi întâmplat!

Trebuie remarcată lipsa de logică a moțiunii democrate. Acuzele sunt formulate trunchiat, pentru a-l exonera de orice vinovăție pe fostul ministru Flutur. Ai impresia că Guvernarea portocalie a început în această primăvară, că tot răul s-a făcut în 2007, că anii 2005-2006 nu au existat niciodată.

Documentul este subțirel și denotă superficialitate. N-ar trebui să ne mire. Probabil, unul dintre consultanți a fost însuși Gheorghe Flutur. Graba și reaua-credință a inițiatorilor moțiunii transpare din fiecare rând al documentului. Democrații mai aveau puțin și dădeau vina până și pentru lipsa de precipitații din acest an tot pe ministrul Remeș.

În final, moțiunea PD propune și un set de 10 măsuri menite a scoate sectorul agricol din criză. O întrebare de bun simț: oare de ce nu le-o fi pus în aplicare domnul Gheorghe Flutur pe vremea când stătea în fruntea Ministerului Agriculturii?

E adevărat, agricultura românească a intrat în degringoladă, iar Guvernul dă dovada unei totale lipse de responsabilitate în legătură cu marile probleme cu care se confruntă sectorul agricol. Încă nu avem o strategie coerentă de dezvoltare a acestui domeniu, încă nu comunicăm cum trebuie cu populația din mediul rural, încă nu știm ce să facem, când trebuie obligatoriu să acționăm pentru a limita proporțiile unui dezastru.

Dar, dacă noi credem că putem rezolva măcar o parte dintre problemele agriculturii cu inițiative de genul moțiunii PD, atunci chiar că nu mai avem nicio șansă.

Vă mulțumesc.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Deficitele ascunse ale României;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Deficitele ascunse ale României"

Datele statistic bugetare nu reflectă întocmai realitatea pentru că în spatele lor stau interesele de grup și clientelismul politic. Sunt multe modalități de a mistifica realitatea, fie că este vorba de deficitul bugetar, inflație sau alți indicatori economici.

Speranța României poate veni din partea Uniunii Europene care, prin organismele sale, în special Comisia Europeană, și prin comisarii ei, poate schimba ceva în instituțiile publice infestate parcă fără speranță de însănătoșire de microbul corupției.

Fondul Monetar Internațional poate fi un alt element de echilibru și prin intermediul reprezentantului acestuia în țara noastră asigură o voce sonoră în climatul economico-socio-politic.

Creșterea economică sustenabilă necesită stabilizare macroeconomică și eforturi susține în domeniul reformei structurale. Pentru reluarea procesului de dezinflație este nevoie de întărirea politicilor macroeconomice. De asemenea, înăsprirea politicilor fiscale și de venituri va permite politicii monetare să combată inflația, fără a exercita presiuni excesive asupra cursului de schimb.

Procesul de privatizare aduce o pungă de oxigen situației bugetare actuale.

Numai astfel se explică nivelul extrem de ridicat al cheltuielilor acceptate de ministrul finanțelor pentru 2007, de 36,4% din p.i.b.

Cel mai probabil, în elaborarea bugetului s-a ținut cont și de banii care urmează să intre din vânzarea BCR. Însă introducerea banilor din privatizare în venituri este una care poate păcăli, pentru că acestea sunt venituri temporare ale statului. Dacă această avere a statului se va risipi fără noimă, greutățile viitoare se vor înmulți și vor fi cu greu soluționate.

Experiența tristă a vecinilor unguri, care s-au confruntat cu turbulențe sociale pentru un deficit ascuns de 10%, ar trebui să-i pună pe gânduri pe guvernanți.

Sunt multe modalități de a păcăli prin date statistice situația bugetară actuală reală. Unii sugerează ca Fondul "Proprietatea" să fie scos din buget, pentru a coafa situația, pentru a da bine în fotografie.

Contribuția României la bugetul Uniunii Europene este de 2367,694 milioane ron la sfârșitul lunii iunie, din totalul de 3.977,0 milioane ron pentru 2007.

Creșterea competitivității, atât de necesară, nu se poate realiza fără o strategie, fără programe, fără instituții dinamice, conduse de profesioniști, și nu de indivizi aleși pe criterii clientelare, fără capacitate administrativă.

Deficitele ascunse ale României rămân unele foarte mari în infrastructură (drumuri, șosele, rețele de apă și canalizări), sănătate, educație, în respectarea literei legii.

Vă mulțumesc.

  Victor Sanda - declarație politică intitulată Are sau nu premierul Tăriceanu o politică de Dâmbovița?;

Domnul Victor Sanda:

"Are sau nu premierul Tăriceanu o politică de Dâmbovița?"

Stimați colegi,

Am ales să-i adresez șefului Executivului român această întrebare de la tribuna Parlamentului României, întrucât am fost ales în această instituție să reprezint interesele locuitorilor județului Dâmbovița.

În consecință, termenul de "politică de Dâmbovița" pe care l-am folosit nu are nici pe departe sensul peiorativ cunoscut, ci se referă strict la planurile pe care primul-ministru Tăriceanu, în calitatea sa de șef al Guvernului României, le are sau nu în privința dezvoltării economice a județului Dâmbovița.

Pentru că, atâta timp cât județul Dâmbovița există pe harta României ca unitate administrativ-teritorială distinctă, are dreptul și trebuie să fie inclus în politicile și programele guvernamentale de dezvoltare, atât scriptic, cât și faptic.

Și conform politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, care urmărește reducerea decalajelor economice și sociale între regiunile țărilor membre, județul Dâmbovița ar mai avea un drept. Acela de a obține un sprijin mai mare, comparativ cu alte județe, cu o economie mult mai puternică și deci cu un buget consistent.

Din păcate, lucrurile nu stau așa. Nici politica Guvernului Tăriceanu I, nici cea a Guvernului Tăriceanu II nu se ghidează după aceste principiu european. Ba, mai mult, uneori constatăm cu tristețe că în România politica este de a-i sprijini tot pe cei puternici, iar cei mai săraci parcă nici nu există, astfel încât diferențele economice dintre județe cresc, în loc să scadă.

În cazul județului Dâmbovița, administrația județeană se luptă cu morile de vânt când vine vorba să ceară sprijinul Guvernului. Zecile de intervenții inițiate de către reprezentanții administrației publice și dublate de interpelările mele și ale colegilor mei în Parlament, atunci când problema nu ținea de competența lor sau de puterea bugetului local, au rămas în majoritate nerezolvate.

Un exemplu este Programul de modernizare al drumurilor naționale, din care județul Dâmbovița a fost eliminat în 2005, deși trei drumuri naționale importante tranzitează județul.

Ele au ajuns într-o stare deplorabilă, dar cei responsabili, în frunte cu premierul Tăriceanu, continuă să fie indiferenți. Dâmbovițenii suferă însă nu doar ca participanți la trafic. Suferă și pentru că județul lor este, din această cauză, ocolit în permanență de investitorii interesați în primul rând de o infrastructură rutieră de calitate. De aici și ritmul scăzut al investițiilor productive mari.

În strategia sa de relansare economică, administrația dâmbovițeană și-a stabilit ca obiectiv dezvoltarea turismului și a reușit să inițieze proiecte de infrastructură rutieră și sportivă pe care le-a introdus într-un program guvernamental care urma să fie susținut financiar încă din 2006. Suntem în 2007 și dâmbovițenii nu au văzut nici un leu. Iar premierul Tăriceanu anunță senin, la Sinaia, că vrea să aloce fonduri substanțiale pentru stațiunile turistice deja dezvoltate, nu contează care.

Și exemplele pot continua și din domeniul cultural, social etc.

În consecință, domnule prim-ministru Tăriceanu, aveți sau nu o politică de Dâmbovița? Se numără și dâmbovițenii printre românii cărora le-ați promis că le veți oferi un trai mai bun, sau nu?

Sper ca răspunsul la aceste întrebări, deloc retorice, să le primească cât mai curând dâmbovițenii, poate chiar direct de la domnul prim-ministru Tăriceanu, la Târgoviște, unde este așteptat de administrația județeană pregătită cu proiecte importante pentru județ și care, fără o implicare a Guvernului, nu pot fi definitivate.

Domnule prim-ministru, în numele a celor peste 500.000 de dâmbovițeni, încă cetățeni ai acestor țări, permiteți-mi să vă arunc mănușa: dovediți că aveți o politică și de Dâmbovița!

Vă mulțumesc.

  Ioan Stan - critici la adresa moțiunii simple Decebal Traian Remeș - groparul agriculturii românești.

Domnul Ioan Stan:

Declarație politică.

Moțiunea P.D. + P.L.D., intitulată "Decebal Traian Remeș - groparul agriculturii românești" este total nerealistă și tendențioasă. Este nerealistă, pentru că motivele pe care le prezintă nu sunt conforme cu realitatea.

În perioada 2007 - 2009, pentru agricultură și Programul de dezvoltare rurală trebuiau să ne revină 4,38 miliarde de euro, sumă de care mă îndoiesc, în atare situație, să ne-o mai însușim.

Programul Național de Dezvoltare Rurală trebuia finalizat și depus în primul rând de domnul Flutur, în calitatea de ministru al agriculturii în acea perioadă, și care are aproape în totalitate vina situației dezastruoase în care ne aflăm.

Cine este adevăratul vinovat?

Domnul Flutur, care a asigurat conducerea ministerului timp de doi ani și două luni, sau domnul Remeș, care se află în funcție de trei luni și încearcă să repare ce a demolat domnul Flutur?

Cum poți să faci declarații de felul: "Domnul Remeș se ocupă numai de înlocuirea cadrelor din minister sau direcții?", când știm cu toții că până în acest moment nu a fost clintit unul, atât din minister, cât și din direcții.

Pot să afirm cu toată certitudinea că domnul Flutur nu a făcut în cei doi ani și două luni decât să-și facă notorietate, punându-se în capul scărilor de la minister și prezentând de 2 - 3 ori/zi câte găini a ucis, să survoleze cu elicopterul pe deasupra casei dumnealui la inundații, și să apară prin satele țării călare pe un cal alb în pas de buestru.

Cele 1,7 milioane ha rămase nelucrate, plus 1 milion neîntreținute, sunt consecința scoaterii subvențiilor la principalele culturi agricole în perioada domnului Flutur.

Au fost cazuri când cei din Grupul P.S.D. al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, pur și simplu l-au implorat să reducă TVA-ul la semințe, pesticide, îngrășăminte, furaje, și să mărească subvențiile sau să introducă la toate culturile, dar toate au fost în zadar, în condițiile în care dumnealui vine acum printr-o moțiune simplă să propună aceste lucruri.

Cum puteți să faceți afirmația că bugetul M.A.D.R. este insuficient, când dumneavoastră ați fost acela care l-ați negociat cu Guvernul?

Propuneți în cadrul moțiunii ca premierul să intervină pe lângă președintele României, ca să-l demită pe domnul Remeș.

Nu ar fi mai simplu oare, așa cum procedați de obicei, ca să-i întocmiți, în regim de urgență, un dosar penal, și imediat domnul Băsescu să-l suspende?

Așa faceți, și aceasta este modalitatea în care dumneavoastră și partidul dumneavoastră, reușiți să rezolvați problemele țării.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată O inițiativă lăudabilă a Institutului Cultural Român

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "O inițiativă lăudabilă a Institutului Cultural Român"

Mă bucur să aflu despre un ambițios program de promovare a culturii române în străinătate, intitulat "Publishing Romania", care va fi susținut de Institutul Cultural Român prin două secțiuni, una de sprijinire a editării de cărți și cealaltă pentru încurajarea publicării de suplimente consacrate României în publicații prestigioase.

Este un program capabil să valorifice imensele noastre resurse culturale, capabile să creeze și să consolideze un nou prestigiu al României peste hotare. Așa ceva trebuia făcut mai demult, dacă ar fi existat resursele necesare. Iată, deci, că guvernarea Tăriceanu a reușit să creeze premisele existenței unor fonduri apte să suțină acest program, ceea ce reprezintă o nouă confirmare a liberalismului ca sistem apt de realizare a actelor de mecenat de interes național.

O singură observație aș îndrăzni să am, în acest context. Ar fi păcat ca un asemenea vector de promovare a culturii, artei și științei românești să își rateze menirea și să cadă în derizoriu prin selecții partizane, prin negarea "la export" a unor valori doar pentru că autorii respectivi nu se află în tabăra aplaudacilor politici ai unui șef de stat și, implicit, în grațiile unui șef al Institutului Cultural Român.

Nu cred că România merită o asemenea dezamăgire. Ar fi prea trist, prea tragic și prea balcanico-fanariot să aflăm, peste un an sau doi, că editorii străini au publicat numai și numai intelectuali români plimbați cu avionul pe spesele președinției pentru vreo consultare fulger și de taină în vila lui Nicolae Ceaușescu de la malul mării.

   

- Pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 15 octombrie 2019, 17:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro