Plen
Sittings of the Senate of September 18, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.122/28-09-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
03-03-2021
02-03-2021 (joint)
01-03-2021 (joint)
24-02-2021
17-02-2021 (joint)
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 18-09-2007 Printable version

Sittings of the Senate of September 18, 2007

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.20.

Ședința a fost condusă de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Ilie Sârbu și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor și domnilor senatori, vă invit în sală.

Rog liderii grupurilor parlamentare să prezinte lista cu colegii care au intervenții la declarații politice.

Doamnelor și domnilor senatori, vă rog să-mi permiteți să deschid ședința Senatului de astăzi, 18 septembrie 2007.

Ședința este condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Ilie Sârbu și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

De la lucrările Senatului absentează motivat 27 de senatori: 5 colegi sunt membri ai Guvernului, 12 colegi sunt europarlamentari, 6 colegi sunt plecați în delegații, 3 colegi sunt în concediu medical.

Cvorumul de ședință este de 69 de senatori.

În ordinea de zi avem înscrise declarații politice, vot final pe inițiativele legislative care au caracter de lege organică, întrebări, interpelări și răspunsuri de la ora 18.10.

Invit colegii senatori să-și ocupe locurile.

 
Ioan Chelaru (PSD) - declarație politică având ca temă Conștiința vinovată a unora și sofismul;

Îl invit pe primul coleg din Grupul parlamentar PSD să vină la tribuna Senatului - domnul senator Chelaru - pentru a prezenta declarația politică.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Conștiința vinovată a unora și sofismul".

Ditirambii raționali ai teoriei lui Aristotel au cunoscut o fundătură: morala și politica.

În privința acestor două domenii orice așezare logică, imbatabilă părea a fi sortită eșecului.

Pentru că nici un raționament corect, cu premise logice, nu conducea la concluzii la fel de corecte.

Aristotel a denumit sofism acest tip de jonglerie.

Ca atare, sofismul este construit perfectamente logic, după reguli corecte, dar având concluzii eronate.

Eronate, dar convingătoare! Sofismul este minciuna logică prin care auditorul este convins de adevărul minciunii.

De câte ori, oare, nu am vorbit mult pentru că trebuia să înlocuim adevărul simplu cu vorbe? De câte ori nu am mințit sfruntat absurd și oare de câte ori nu am sfârșit în a crede noi înșine în propriul hățiș al minciunii?

În politică este la fel ca în viață.

Nu putem fi blocați în alb și negru.

Trăim în contiguitatea nuanțelor și în criza inefabilă și mereu justificată a conștiinței.

Preferăm mereu frugalitatea replicii,

savoarea argumentării, sclipirea argumentului.

Cel mai adesea uităm că avem datoria de a asculta și cealaltă parte.

Aceeași antici, logicienii care au construit după Aristotel, erau de părere că singură audierea celeilalte părți poate separa eroarea de adevăr.

Nicicum, spun eu.

În politica românească, purtăm un dialog al surzilor: nu se dă replica pe tema în discuție, fiecare vine cu tema scrisă de acasă, nu ne repliem pe același subiect, trecem unii pe lângă alții precum pietonii, nu ne concentrăm toți odată asupra aceluiași subiect.

Fiecare încearcă să-i convingă pe toți de miezul ascuns și îndărătnic al propriului adevăr.

Domnul Voiculescu demisionează deliberat pe motive de etică, credem că este convins el însuși că lucrurile stau, într-adevăr, așa.

Președintele Băsescu se operează de tiroidă, suntem unii marcați de semne de întrebare și, în convingerea sa, națiunea întreagă are disfuncții tiroidiene.

Domnul Boc bălăcărește în populisme democratice, culisează lângă proiecte curajoase ale altora și stă la degetul mic al președintelui operat, dar foarte convins în conștiința sa că deține un rol esențial în politica românească.

De fapt, Emil Boc, ca tot PD-ul, este un fel de mână care execută.

Dar creierul execuției se află mereu în altă parte.

Ar fi curios de analizat care au fost inițiativele legislative, inițiative de factură populară ale PD, după ce aceștia au părăsit guvernarea.

Cred că și opinia publică devine din ce în ce mai interesată să afle care sunt inițiativele și proiectele de viitor ale acestui partid.

Recent am auzit termenul de strategii.

S-a pus problema modificării Constituției după referendumul privind suspendarea președintelui.

A fost un moment în care toate forțele politice au înțeles că acest act fundamental trebuie să sufere anumite corecturi.

PD, în schimb, a sărit la gâtul opiniei publice cu teza că modificarea Constituției trebuie să aibă ca obiect lărgirea atribuțiilor și puterilor președintelui și, nici mai mult, nici mai puțin, până la posibilitatea de a dizolva Parlamentul și Guvernul.

La începutul acestei sesiuni parlamentare, PSD a anunțat inițierea de moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu.

În proximul moment, PD a venit cu propria sa moțiune de cenzură, eventual cu o alternativă de rezervă.

Doi adversari pentru un singur Guvern, ambii aflați în opoziție, nu vi se par cam mult? În definitiv, PSD are cel puțin interes legitim și aproape natural să promoveze o asemenea moțiune și să o supună la vot.

Dar în ce ape se scaldă PD care abia a picat de la ciolanul puterii? Se pare că anumite forțe parlamentare nu au în acțiunile lor nici cea mai mică exigență de seriozitate și cerință logică.

Sunt, în schimb, foarte bine ancorați în sofism, bine intenționați, poate fascinați în mod paradoxal de formulări convingătoare, dar profund patologice.

Oamenii care votează și care susțin idei improprii, lipsite de ideologie și convingere și care, strânși cu ușa, ar părăsi fără remușcări tabăra infirmând: "Eu nu am spus asta". Decerebrați, dar virtuoși.

Sunt în stare să pariez că dacă mâine sau diseară PSD ar anunța public că nu mai intenționează să pună în discuție moțiunea de cenzură împotriva Guvernului, deși confirm că se va întâmpla acest lucru, PD ar trece peste acest episod ca peste un eșec lamentabil al PSD.

Nu și-ar asuma nici cea mai mică răspundere declarativă.

Dacă, în schimb, moțiunea ar trece, meritul ar fi al PD.

Curat murdar, domnilor! Nu numai noi ne-am săturat, s-au săturat și oamenii.

Pe site-ul oficial al PD, pe pagina de debut, apare domnul Băsescu cu brațele larg deschise.

Are a face domnul președinte cu PD-ul? Cine ar îndrăzni să afirme? De aceea, din păcate pentru noi, cel mai bine ar fi să ne întoarcem la Aristotel.

Măcar cei vechi au aura prestigiului pe care îl merită.

Filozoful, dezamăgit de încâlcelile minții la care l-au supus politica și morala, a sfârșit cu dureroasă convingere: adevărul este cea mai bună minciună.

Dacă afirm acum că PD este un partid de politicieni jucători, beneficiari ai susținerii populare a președintelui, profitori de greșelile altora, mint? Cu siguranță, pentru că adevărul este cea mai bună minciună.

Să nu uităm însă că folosim aceeași metodă și pentru adevăr, și pentru minciună.

În cazul nostru, opinia publică va fi judecătorul.

Pentru că este foarte ușor să o convingi când nu faci nimic, dar este colosal de greu să contezi atunci când faci ceva.

Diferența este aceeași ca de la vorbă la faptă.

Iar pentru toate acestea, aveam, așa cum spuneam, un judecător infailibil: electoratul.

Măcar pentru acest rang de ultimă și definitivă instanță, electoratul trebuie să fie tratat cu toată considerația ce i se cuvine.

Ar fi cazul ca anumite partide să înțeleagă că viața politică nu este un teatru al vorbelor, o reprezentație dată de dragul spectacolului.

Este cazul, cred, să suspendăm sofismul și toată forța sa de seducție pentru folosul substanței și pentru un corect echilibru între faptă și declarație.

Pentru că am debutat în această intervenție, invocând o moștenire culturală esențială pentru matricea europeană a gândirii politice, îmi doresc să închei în același metru discursiv: era, într-adevăr, fundamentală pentru viața politică retorica și studiul vorbirii convingătoare.

Trebuia și trebuie studiat sofismul ca metodă, dar totodată este vitală substanța, garanta adevărului.

Substanța rezidă în program și proiect.

Dacă cineva stă bine în sondaje, dar nu are program și proiect, să-i fie de bine, pentru că se culcă neurastenic pe o ureche.

Eu cred în buna deducție a oamenilor pe care îi văd săptămânal în teritoriu.

Aceștia vor alege în viitor pe aceia care vor veni cu o viziune geometrică și cu programe pragmatice elaborate și clare, productive și de viitor, fie de stânga, fie de dreapta.

Dar eu sper să fie de stânga.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Vadim Tudor (PRM) - declarație politică având ca temă Raportul Departamentului de Stat al S.U.A. privind Legea cultelor și ritmul retrocedărilor;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, Grupul parlamentar PRM, președintele partidului.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor senatori, în legătură cu raportul Departamentului de Stat la SUA privind Legea cultelor și ritmul retrocedărilor, menționez că acesta este o minciună ridicolă, de la un capăt la altul, care arată că politica mccarthistă americană, a "vânătorii de vrăjitoare", din anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, este încă în vigoare.

În acest Raport singurul nume de politician din România este numele meu, firește.

E semn bun, fiindcă înmulțirea atacurilor de peste Ocean împotriva mea și a PRM înseamnă că am crescut puternic în sondajele de opinie reale.

Și mă refer și la un alt Raport, fabricat de un așa-zis Institut de Politici Publice, în care se minte că eu aș fi chiulangiul nr.1 (?!) al Parlamentului, când, în realitate, am fost prezent la peste 80% din ședințele Camerei superioare și la toate, deci 100%, ședințele Biroului permanent al acesteia, cele 9 absențe ale mele de la ședințele Biroului permanent fiind motivate obiectiv: eram în deplasare fie în țară, fie peste hotare.

Aveam să vă lămuresc despre ce este vorba, văzând cine ce află în spatele marionetelor de la Institutul de Politici Publice:

Fundația Sörös, Freedom House German, Marshal Fund of USA, Open Society Institute (din Budapesta), deci tot Sörös, și USAID, adică firme, sub acoperire, ale C.I.A., fiindcă România este o țară sub ocupație, din păcate.

Trebuie să ne așteptăm la ce e mai rău de la cei care ne calcă în picioare zi de zi.

În ceea ce privește documentul Departamentului de Stat ar fi fost de așteptat ca acesta să mă elogieze, fiindcă am fost singurul om politic din România care a criticat Legea cultelor, eu primind mai multe mesaje scrise, de mulțumire și de felicitare, de la diferiți congresmeni americani.

Amintesc, în acest sens, scrisoarea congresmanului de Arizona Trent Franks, datată 28 iunie 2007, din care citez: "Domnului Corneliu Vadim Tudor, vicepreședinte al Senatului României, Excelența-Voastră, Vă scriu în calitate de membru al Congresului American pentru a-mi manifesta aprecierea față de activitatea pe care o desfășurați în cadrul PRM pentru apărarea libertății religioase în România.

Recent, am avut onoarea de a-l întâlni pe misionarul evanghelic dr. ing.

Ioan Miclea, de la care am aflat mai multe lucruri referitoare la această chestiune.

Dr. Miclea m-a informat că PRM a fost singurul care a susținut amendamentele pe care colegul meu, congresmanul Frank Wolf, le-a recomandat pentru elaborarea unei noi și disputate Legi a religiilor.

Înțeleg că legea a fost ratificată foarte rapid de Parlament și că a fost votată fără aceste amendamente.

Voi continua să urmăresc modul în care legea este implementată, deoarece aceasta a fost promulgată la sfârșitul anului trecut de către președinte și vă voi sprijini în eforturile dumneavoastră de amendare a acestei legi.

Al dumneavoastră sincer, Trent Franks".

Ce-mi reproșează, atunci, raportul respectiv? Țineți-vă bine de strapontine, dragi lucrători din fabrici și uzine! Citez: "Într-un discurs din 23 mai 2007, Vadim Tudor a negat că în țară ar fi avut loc holocaust". Este o afirmație "după ureche", amatoristică, fiindcă la 23 mai 2007 eu nu am ținut niciun discurs nicăieri.

Am ținut o conferință de presă, ce-i drept, dar nu la 23 mai, ci la 25 mai, prilej cu care am pus lucrurile cu totul altfel decât simplifică, grosolan, autorii raportului. "Am primit de la Traian Băsescu invitația de a participa la niște consultări aiuritoare la Palatul Cotroceni.

Firește că PRM nu va participa la mascarada asta, menită să arate lumii cum muncește Băsescu de dă în brânci.

Acest personaj s-a întors la Cotroceni prin fraudă și el va fi izolat". Chiar așa: ce consultări să avem cu un asemenea individ care și-a clădit întreaga viață pe minciună, furt, imoralitate? Întâi să facă el bine să consulte un medic, care să-i spună adevărul, și pe urmă să emită pretenții să-l bage cineva în seamă.

Situația actuală e atât de jenantă din punct de vedere moral, politic și istoric, încât îmi e rușine mie de rușinea americanilor, care țin cu forța un astfel de specimen grobian în fruntea României.

De ce îl țin? Foarte simplu: fiindcă el permite, slugarnic, amplasarea bazelor americane pe teritoriul României, inclusiv cu armament nuclear, și pentru că a semnat, cu amândouă mâinile, un acord cu Israelul, în virtutea căruia România va plăti 4,3 miliarde euro despăgubiri pentru un imaginar holocaust petrecut pe teritoriul țării noastre.

Spun toate astea, ca să știe românii ce-i așteaptă". Am încheiat citatul.

Din iunie, repet.

Eu îl trimiteam la un consult medical pe Băsescu, încă din iunie, pentru că știam ce afecțiuni grave are.

Îi dorim sănătate.

Prin urmare, era vorba despre Băsescu, un agent păgubos al americanilor, care, pentru a fi păstrat în funcție, s-a angajat să plătească Israelului suma colosală de 4,3 miliarde euro! De unde are țara atâta bănet și pentru ce să mai dăm?! O să dăm și sufletul din noi, și haina de pe noi, și laptele copiilor? Chiar le-a luat Dumnezeu mințile? Formularea "pentru un imaginar holocaust petrecut pe teritoriul țării noastre" am făcut-o în calitatea mea de doctor în istorie, adică de cunoscător al adevărului, care nu servește "conservele" și "prefabricatele" unor profitori nerușinați.

Dar, dacă ține Departamentul de Stat, cu orice preț, să o spun și mai limpede, am s-o spun: în România nu a fost nici un holocaust! Pentru cei slabi de ochi și fuduli de urechi, o mai spun încă o dată: în România n-a fost niciun holocaust.

Dimpotrivă, românii i-au apărat și i-au salvat pe evrei.

Eu resping, cu indignare, încercările unor lichele de a demoniza poporul român și de a-l prezenta ca pe un neam de ucigași! Dacă în România nu a fost holocaust, au fost, în schimb, închisori ale C.I.A.

Îi cred și eu pe americani că ar fi fost fericiți să spun invers, dar eu n-am să fac așa ceva, fiindcă mă bate Dumnezeu.

Ce-or să-mi facă teroriștii ăștia, care călăresc și compromit nobila națiune americană, față de care am tot respectul? Mă vor bombarda? Atunci mă vor transforma într-un erou! Aștept și reacția altor istorici români, precum și a Bisericii Ortodoxe, la avalanșa de minciuni din acest raport antiromânesc și anticreștin, care face un foarte periculos lobby pentru retrocedări necinstite și în favoarea unor secte de-a dreptul sataniste.

Vor americanii sau evreii să le dăm sute de mii de hectare de păduri unor așa-zise culte sau unor secte religioase, atunci, să ne ajute să luăm Basarabia și Bucovina înapoi, care sunt pământuri românești, și, după aceea, mai discutăm.

Deocamdată, nu ne ajută cu nimic.

Nu știu decât să cerșească.

Personal, tratez cu umor noua ieșire la rampă a Departamentului de Stat al S.U.A., care mă onorează cu o dușmănie răsunătoare.

Este evident că un meci Vadim Tudor - Departamentul de Stat, pe arena internațională, valorează pentru mine mai mult decât un Premiu Nobel.

Mulțumesc Condoleezza Rice! Am să te trec în memoriile mele, deocamdată, la Capitolul "Erată", dar ai toate șansele să evoluezi, dacă vei ieși de sub influența malefică a lui George W. Bush.

Doamne, apără și ferește! Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Gheorghe David (PD) - declarație politică având ca temă Argumente pentru descentralizare în învățământ;

Invit la tribuna senatului pe domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți cuvântul, stimate coleg.

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea are titlul: "Argumente pentru descentralizare în învățământ".

Despre transferul unui număr mult mai mare de responsabilități către autoritățile locale, consilii județene, primării, alte instituții, se vorbește de foarte mulți ani, bineînțeles, după anul 1989.

Faptul că această cedare cu care, formal, cu toții suntem de acord, de la șeful statului, primul-ministru și până la cei aleși să elaboreze și să aprobe legi, întârzie să se producă nu face decât să genereze suspiciuni, să amâne nepermis aplicarea actelor normative, multe dintre ele emise în regim de urgență, a deciziilor și hotărârilor, să întrețină birocrația și, foarte important pentru bunul mers al unei economii ce se dorește a fi performantă, să frâneze competiția între autoritățile administrative locale, fiindcă - nu e așa? - dacă un consiliu județean sau o primărie se mișcă mai repede în accesarea de fonduri de la buget, prin elaborarea de proiecte eligibile, prin atragerea de investitori din afară, prin susținerea inițiativelor locale etc., dezvoltarea economică va fi benefică nu doar pentru județul sau localitatea în cauză, ci îi va stimula și pe alții să accepte provocările.

Cele spuse pot fi ilustrate și prin marile diferențe înregistrate în toamna acestui an, în ceea ce privește cheltuirea banilor alocați de la buget pentru reabilitarea spațiilor destinate învățământului.

Din presă, am aflat că Inspectoratul Județean Școlar Mehedinți nu a cheltuit banii alocați pentru construcțiile de școli și lucrările de reparații din acest an.

Nu aș putea spune că, din acest punct de vedere, județul Timiș, cu cei circa 60-70% bani cheltuiți în același scop, poate fi declarat campion, dar faptul că mai bine de jumătate din școlile din ciclul preuniversitar sunt autorizate sanitar, iar alte câteva procente reprezintă școlile care și-au depus documentația și așteaptă un aviz favorabil spune destul de mult.

Pentru a nu mă mai întoarce la acest aspect ilustrativ pentru ce poate să însemne o centralizare excesivă și pierderile materiale și de credibilitate față de autorități, mă rezum la o întrebare, pe care o adresez, în mod special, Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.

De ce, pentru reabilitarea unei școli, căreia i-au fost alocate fonduri încă de la sfârșitul anului școlar încheiat în vară, este nevoie ca licitația de adjudecare a lucrărilor să fie organizată la București?

Un exemplu concret îl dau chiar din județul meu: pentru școala din Clișova, județul Timiș, au fost organizate două astfel de licitații.

Și lucrurile nu se opresc aici, pentru că nicio firmă nu s-a arătat interesată.

În afara faptului că este vorba de lucrări de amploare mică, totuși, o altă cauză este că numărul constructorilor se împuținează de la o zi la alta, prin migrarea spre alte țări, unde se câștigă mai bine.

Nu este de omis, însă, nici faptul că înscrierea la licitație presupune achiziția caietului de sarcini, care costă și el, apoi bani pentru deplasare la București, timp pierdut etc.

Altfel spus, nu prin centralizarea excesivă vom schimba un sistem de învățământ depășit în comparație cu cel european, ci printr-o descentralizare reală se pot rezolva toate aceste probleme, care, în final, vor duce la o îmbunătățire a calității educației și în țara noastră.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corina Crețu (PSD) - declarație politică având ca subiect alegerile parlamentare europene;

Invit la tribuna Senatului pe doamna senator Corina Crețu.

Aveți cuvântul, Grupul parlamentar PSD.

 

Doamna Corina Crețu:

Mulțumesc.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Doresc să supun atenției dumneavoastră câteva probleme care privesc modul în care România se pregătește pentru alegerile europene sau, mai degrabă, aș spune că nu prea se pregătește, având în vedere faptul că imediat după anunțarea oficială a datei la care vor avea loc aceste alegeri, ținând cont de importanța lor și de felul în care s-au petrecut lucrurile în alte țări, mă așteptam la o amplă dezbatere publică pe teme europene, inclusiv la nivelul Parlamentului României, mai ales că există teme sensibile, fie numai dacă ne gândim la faptul că se pregătește un nou tratat constituțional, ale cărui prevederi ne interesează în mod direct.

Este, de fapt, pentru prima oară când ni se oferă ocazia de a participa la o dezbatere de asemenea importanță și la structurarea unor decizii care privesc viitorul Uniunii Europene.

Este o discuție extrem de concretă, iar cetățenii țării au dreptul să știe cum va arăta lumea în care vor trăi de aici înainte, care vor fi valorile și principiile care o structurează și o conduc.

Din păcate, este evident că se construiește un surprinzător consens în jurul ideii că pentru alegerile din 25 noiembrie nu temele europene contează, ci cele cu miză internă.

Dar ce este mai important: să fim parteneri de încredere în Uniunea Europeană sau să câștigăm micile noastre bătălii interne? După cum se cunoaște, în ultimul deceniu, aderarea la Uniunea Europeană a fost principalul nostru obiectiv strategic.

De acum încolo, orice decizie la nivel național trebuie trecută prin filtrul a ceea ce numim "acquis comunitar".

Problemele noastre devin problemele tuturor membrilor, problemele altor membri devin și problemele noastre.

Mai mult, orice element care ține de interesul național trebuie negociat și armonizat cu alții, trebuie judecat în contextul Uniunii Europene.

Aceste lucruri trebuie să le spunem cetățenilor României în campania electorală care va urma.

România este o țară importantă în Uniunea Europeană.

Asta ne obligă să ne definim foarte clar obiectivele și nevoile pe termen lung, să le discutăm și să le negociem cu instituțiile comunitare și să construim o majoritate în Parlamentul de la Bruxelles, care să fie capabilă să le apropie.

România trebuie să devină un membru responsabil, credibil și previzibil.

Aș vrea să spun că există foarte multe probleme legate de prioritățile privind dezvoltarea durabilă, dezvoltarea infrastructurilor, refacerea sectorului agricol, egalitatea de șanse, integrarea socială a unor categorii defavorizate, combaterea sărăciei și, evident, gestionarea consecințelor economice și sociale ale schimbărilor climaterice.

Acestea sunt teme care îngrijorează Bruxelles și la care așteaptă răspuns.

Subliniez încă o dată situația din agricultura românească, față de care răspunsul Guvernului se lasă așteptat.

Acest răspuns ar trebui prezentat atât Parlamentului României, cât și Parlamentului Europei.

În acest context, aș vrea să propun, dacă nu ar fi util și necesar să avem, așa cum avem un ministru pentru Relația cu Parlamentul, un demnitar guvernamental însărcinat cu Relația cu Parlamentul Europei și cu membrii acestui organism european.

Experiența noastră în interiorul Uniunii Europene este scurtă, de doar câteva luni, dar o constatare se impune.

A venit vremea unei revizii de fond a sistemului instituțional românesc, pentru simplificarea procedurilor și pentru a face mai ușor accesul colectivităților și actorilor economici români la fondurile comunitare, pe care în fiecare zi, le pierdem.

Aderarea la Uniunea Europeană oferă României o serie de oportunități și mijloace pentru a le fructifica.

De aceea, campania electorală ar trebui să se concentreze, în special, asupra modului în care vom putea fructifica aceste oportunități.

Pentru asta, este de dorit ca forțele politice să dea dovadă de responsabilitate și să nu inventeze sau să nu resusciteze teme parazite.

Cum vom face acest lucru, în condițiile în care prea puțini români cunosc ce înseamnă, cu adevărat, integrarea europeană? Cel mai la îndemână instrument este comunicarea publică.

Problema este, însă, ce vrei să comunici și, mai ales, cum vrei să comunici.

Partidele care s-au aflat la putere, în ultimii doi ani, au ratat ocazia de a comunica pe teme europene cu cetățenii României.

O pot face acum, în ultimul ceas, printr-o campanie de comunicare publică, pusă de acord cu toate forțele politice parlamentare și cu acele organizații neguvernamentale care au preocupări de lungă durată în domeniu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Ovidiu Teodor Crețu (PSD) - declarație politică având ca subiect începerea anului școlar în județul Bistrița-Năsăud;

Îl invit la tribună pe domnul senator Ovidiu Teodor Crețu.

Am înțeles că are o intervenție foarte scurtă.

Aveți cuvântul, domnule senator, Grupul PSD.

 

Domnul Ovidiu Teodor Crețu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi, În declarația politică mă refer la începerea anului școlar în județul Bistrița-Năsăud.

Septembrie 2005.

Anul școlar începe sub auspiciile schimbării conducerii școlilor din județ.

După schimbarea de la Inspectoratul școlar, bazată pe cumetrie și înregimentare politică, a urmat schimbarea directorilor unităților de învățământ cu oameni a căror singură calitate era apartenența politică la partidele din coaliția de guvernare, în mare parte, fruntași lipitori de afișe.

Nu au avut nicio relevanță competența profesională sau managerială a celor înlocuiți, rezultatele obținute de elevii școlilor pe care le-au condus.

Tot ceea ce preocupa, la acea dată, era satisfacerea clientelei politice a celor aflați la guvernare.

Septembrie 2006.

În loc să fie un prilej de bucurie, încredere și speranță, atât pentru profesori, cât și pentru elevi, începutul anului școlar 2006 - 2007 găsește școala românească într-o stare critică, marcată de revendicările justificate ale profesorilor și de situația dezastruoasă a localurilor de învățământ.

Septembrie 2007.

Schimbările în ceea ce privește starea localurilor de învățământ nu se văd.

În continuare, învățământul preuniversitar suferă din cauza faptului că se desfășoară, în bună parte, în localuri neigienizate, unele chiar insalubre, cu dotare necorespunzătoare și insuficientă.

Statistic, în județul Bistrița-Năsăud, din totalul de 290 de școli, au fost avizate de către Inspecția Sanitară de Stat Județeană numai 154, adică 53%, dar, și din acestea, 69 au fost avizate cu plan de conformare, deci, practic, doar 30% din școlile județului corespund din punct de vedere al normelor igienico-sanitare.

Nu vreau să enumăr școlile care sunt în cauză - pentru că sunt foarte multe - dar subliniez faptul că și Colegiul Național "George Coșbuc" din Năsăud, fostul liceu grăniceresc, fondat în 1863, nu a primit avizul de funcționare.

Odată, un far al învățământului românesc, astăzi, un lămpaș cu sticla afumată.

Pe acest fond, și mă bucur că este domnul senator Puiu Hașotti în sală, noul inspector general școlar al județului Bistrița-Năsăud, profesorul Mihai Mureșan, numit în funcție în iunie 2007, nu are altceva mai bun de făcut decât să-l schimbe pe directorul Colegiului Național "Liviu Rebreanu" din Bistrița, profesorul Rus Constantin, fără niciun fel de argumentare.

Sigur, un director de la un liceu din Bistrița nu spune mare lucru.

Totuși, acest fost director este membru în Comisia Națională de Fizică, este coautor la toate programele de fizică pentru învățământul preuniversitar din România, este coautor al manualelor de fizică pentru clasele a X-a, a XI-a și a XII-a, participant în programul de reformă a învățământului preuniversitar, membru în comisia centrală a olimpiadelor naționale de fizică.

Mai mult, în anul școlar 2006-2007, obține, la gala directorilor, diplomă de management performant oferită de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

Pe perioada mandatului său, Colegiul Național "Liviu Rebreanu" obține rezultate deosebite, plasându-se, an de an, de departe, pe primul loc în județ și printre cele mai prestigioase școli din țară.

Stimați colegi, este aberant comportamentul acelui inspector general școlar.

El a ajuns în funcție datorită votului PSD acordat guvernului liberal, iar, apoi, singurul director schimbat este unul care este membru PSD.

Protestez împotriva acestui comportament al inspectorului general școlar și protestez și împotriva atitudinii ministrului educației, cercetării și tineretului, care a fost informat de intențiile inspectorului și nu a fost capabil sau nu a vrut să intervină cu autoritatea funcției pentru a dezamorsa situația.

Protestul meu se va concretiza în votarea tuturor moțiunilor simple sau de cenzură inițiate de oricine și, în plus, prin votul personal împotriva tuturor inițiativelor legislative ale Guvernului, până la readucerea situației la statu-quoul antebelic.

Vă mulțumesc. (replică neinteligibilă din sală)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sunt convins, cu înțelepciunea pe care o aveți, că ați notat problema și veți transmite celor din Guvern că, în Senat, s-a rostit fraza celebră - "Să nu uiți, Darie".

 
Dan Gabriel Popa (PD) - declarație politică având ca temă cheltuirea necugetată a banilor din Programul de evaluare a sănătății;

Îl invit la tribună pentru a prezenta o declarație politică - (replică neinteligibilă din sală)... - vă ofer cuvântul la sfârșit - pe domnul senator Dan Gabriel Popa, Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Dan Gabriel Popa:

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Vă prezint declarația politică intitulată "Banii din Programul de evaluare a sănătății - bani aruncați pe fereastră".

Programul național de evaluare a stării de sănătate a debutat în urmă cu aproape trei luni.

S-au făcut deja primele plăți către medicii de familie și către laboratoare.

Sume importante au fost cheltuite pentru tipărirea taloanelor pentru trimiterea lor la niște adrese mai mult sau mai puțin reale, pentru realizarea și implementarea unor softuri de o calitate absolut mediocră.

Acest program național va costa, din spusele ministrului sănătății, circa 300 milioane de euro.

Este o sumă mare și nu cred că e suficientă explicația că sănătatea oamenilor cere aceste cheltuieli, atâta timp cât programul în sine s-a dovedit discutabil.

Ministerul Sănătății Publice a pornit de la ideea că, pentru a avea politici de sănătate eficientă, care să justifice alocarea de fonduri bugetare, trebuie cunoscută cât mai exact starea de sănătate a populației.

Actualele statistici se pare că nu l-au mulțumit pe ministru, astfel încât a luat decizia să creeze o altă statistică - pentru că asta va aduce nou programul de evaluare a stării de sănătate.

Această nouă statistică va fi, însă, una cu multe date false și sunt convins că specialiștii în sănătate publică, pe care nu i-am auzit încă vorbind despre program, vor avea de comentat și de demonstrat că suntem pe o cale greșită care poate genera politici greșite de sănătate a căror aplicare nu va duce nicăieri, în afara cheltuirii altor bani publici, în interes mai mult politic decât public.

De ani de zile, există în contractul dintre medicii de familie și casele de asigurări obligativitatea efectuării unui examen de bilanț pentru fiecare pacient, deci, o examinare clinică însoțită de investigațiile de laborator adaptate pentru un diagnostic corect.

Investigații care puteau fi mai numeroase decât cele din actualul program.

Este adevărat, însă, că oamenii nu prea se prezentau pentru acest consult, însă, cred că promovarea intensă a acestui drept al asiguraților ar fi costat mult mai puțin decât programul de evaluare și rezultatele ar fi fost mult mai apropiate de realitate.

Este, oricum, binecunoscut faptul că în România morbiditatea este dominată de bolile cardiovasculare, cancere genitale, mamare și pulmonare, tuberculoză, boli cu transmitere sexuală, osteoporoză și afecțiuni digestive.

Ministerul Sănătății Publice are bani pentru a îmbunătăți programele de sănătate axate pe astfel de boli sau pentru a demara altele noi cu scop curativ, pentru că bolnavii nu sunt o statistică, ci oameni care, din păcate, nu se fac bine pentru că se schimbă miniștrii.

Se vorbește, dintotdeauna, de insuficiența fondurilor alocate sănătății, dar, iată, atunci când avem niște bani, Ministerul Sănătății Publice cheltuiește fără să țină cont de nevoile acute ale sistemului și ale pacienților.

Reabilitarea spitalelor, sistemul de urgență medicală, dotarea cu aparatură și ambulanțe sunt priorități enunțate, ca atare, și în programul de guvernare.

Finanțarea pe aceste sectoare ar fi putut proveni din taxa pe viciu.

De altfel, sistemul de asigurări sociale de sănătate din România a beneficiat în ultimii trei ani de mulți bani, bani cheltuiți strict în sistemul sanitar.

Cu toate acestea, nemulțumirile pacienților au rămas, pe bună dreptate, identice.

Dacă tot a trimis milioane de scrisori, ministrul sănătății publice ar fi putut, cu această ocazie, să-i și întrebe pe români ce-i nemulțumește, atunci când au nevoie de îngrijiri medicale sau de medicamente, și apoi să țină cont de părerile lor, pentru că oricare dintre oamenii care au apelat vreodată la medic are, oricum, mult mai multă legătură cu sistemul sanitar decât ministrul Nicolăescu.

Ar fi fost de așteptat ca și conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să-l consilieze ceva mai bine pe ministru, dar, se pare că, adevărații specialiști au fost îndepărtați sau marginalizați, întrucât acolo pare a fi mai importantă obediența politică decât autonomia instituției.

Partidul Democrat consideră că fondurile colectate din taxa de viciu ar trebui să fie parte a bugetului de stat, iar destinația lor să fie fixată prin lege.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Neculai Apostol (independent) - declarație politică având ca subiect depoziția susținută de Domnia Sa la audierea publică privind reforma constituțională organizată de Asociația Pro-Democrația la Iași;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Apostol Neculai, senator independent.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Neculai Apostol:

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Recent, la Iași, în organizarea Asociației "Pro Democrația", cu sprijinul Fundației "Hans Seidel", sub genericul "Reformă constituțională, necesitate sau constrângere", s-a desfășurat o audiere publică la care au fost invitați membri responsabili ai societății civile, dar și cei din partidele politice ca să-și exprime deschis părerea despre necesitatea de a revizui Constituția României și despre direcțiile în care această revizuire ar trebui să se îndrepte.

Consider util și necesar să vă prezint, Domniilor Voastre, depoziția pe care am susținut-o în cadrul acestei dezbateri publice, într-o formă sumară, cu o serie de observații de fond care ar justifica necesitatea demarării unei reforme constituționale.

Depoziție publică: "Permanentizarea explicită a situației de criză instituțională din ultimii doi-trei ani, deși contextul controversat s-a manifestat mai voalat și anterior, reclamă o clarificare constituțională mult mai riguroasă a raportului de autoritate dintre diferitele puteri ale statului - Parlament, Președinție, Guvern și, de ce nu, societatea civilă.

Datorită unor ambiguități procedurale ori unor prevederi interpretabile s-a ajuns într-o situație paradoxală în care o serie de instituții sunt practic blocate în funcționarea lor fie având un exces de autorități decizionale la nivel superior, fie fiind victima unui vid de autoritate.

Tema de optat tranșant pentru un tip de anume republică în care separația puterilor în stat să funcționeze riguros pentru evitarea riscurilor de derapare către autoritarism și întronarea unui echilibru instituțional în care fiecare își cunoaște și recunoaște competențele decizionale, raportul ierarhic și procedural a generat acest blocaj în care apar atât imixtiuni și interferențe între Parlament, Președinție și Guvern, cu consecințe păguboase pentru agenda cetățeanului, cât și irosirea unor resurse importante în lupte politice sterile, motivate mai mult de orgolii decât de grija de a genera și consolida prosperitatea reală a populației.

Reforma constituțională ar trebui să plece de la tranșarea chipului de republică pe care îl agreează populație, clarificare urmată de o limpezire mult mai deslușită a raporturilor politice, ideologice și doctrinare pe care le recunoaște fiecare formațiune politică, proces care ar trebui să genereze apoi terenul pe care să poată fi abordată lucrativ, tehnic, simplu și neinterpretabil textul unor amendamente menite a defini o constituție funcțională, clară și inechivocă, acordată realităților și standardelor europene, cu o perspectivă deschisă spre orizontul deceniilor viitoare.

Altfel, tot operând modificări politice, de conjunctură, asociate, oarecum, ciclurilor electorale, Legea fundamentală nu mai este suportul necesar pentru asigurarea stabilității societății românești, ci chiar terenul nesigur pe care, pe cale de consecință, și celelalte acte și demersuri legislative devin dubitabile, incoerente sau chiar caduce.

Cel mai la îndemână exemplu al necesității clarificării constituționale a raporturilor interinstituționale este resimțit în plan local, la nivel de județ, acolo unde nu sunt clarificate riguros competențele și responsabilitățile aferente dintre prefectură, consiliul județean și primăriile locale, confuzie din care rezultă o serie de disfuncționalități în detrimentul cetățenilor".

Am considerat util să aduc la cunoștința Domniilor Voastre această dezbatere care preocupă societatea românească în ansamblul ei, deoarece tema este foarte importantă atât pentru viitorul nostru, cât și pentru generațiile viitoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Ioan Dănuț Ungureanu (PSD) - declarație politică având ca subiect situația școlilor la fiecare 15 septembrie;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Vasile Ioan Dănuț Ungureanu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Vasile Ioan Dănuț Ungureanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează "Pe frontul din școli, nimic nou".

Ca în fiecare an, data de 15 septembrie este un prilej de a ne întoarce privirile către sistemul de învățământ, către școli, dascăli și, bineînțeles, elevi.

Din păcate, sub semnul mandatului defunctei Alianțe D.A., asistăm la confiscarea partizană a ceea ce ar trebui să fie pentru cei enumerați mai sus un motiv de bucurie, emoții și așteptări.

15 septembrie a devenit un moment marcat de mizerie și griji.

Din nefericire, primii afectați sunt părinții care, la fiecare început de an școlar, se văd nevoiți să scoată din buzunarele lor, și așa paupere, sume considerabile pentru a asigura minimul necesar de rechizite, haine și materiale școlare copiilor lor.

Articolele apărute în presa ultimelor zile arată fără putință de tăgadă că acest prim efort este cuantificat la circa 600 lei noi, în condițiile în care veniturile celor mai mulți abia ajung la acest cuantum.

Și astfel, în mod legitim, trebuie să mă întreb și trebuie să ne întrebăm cu toții cum anume o scoate la capăt, de exemplu, o familie cu doi sau trei copii.

Un calcul simplu arată că ar trebui să scoată din buzunare două sau poate chiar trei salarii doar pentru a-și putea duce copiii la școală.

Și este doar începutul.

De cele mai multe ori, încă din prima săptămână de școală, părintele este informat de obligația de a contribui cu diverse sume de bani la fondul clasei, al școlii și cine mai știe al cui fond.

Despre dascăli, numai de bine, în perspectiva sacrificiilor uriașe făcute de părinți, doar pentru a-și vedea, mai apoi, copilul educat și meditat de o serie de suplinitori mai mult sau mai puțin pregătiți și a căror performanță, indiferent de bunăvoința lor, este discutabilă.

Realitatea, domnilor colegi, domnilor miniștri și domnule președinte, arată că sistemul de învățământ este părăsit chiar de dascăli, este abandonat de această categorie socială vitregită și batjocorită de minciunea portocalie a reformei educației.

Ultimele statistici oficiale ne arată că circa 30% din posturile existente în învățământ sunt neocupate.

Sătui de salarii și de condiții mizere, dascălii noștri preferă să părăsească sistemul în favoarea unor altor ocupații mult sub demnitatea și pregătirea lor, dar care măcar le oferă șansa unui trai relativ decent.

În vreme ce marea majoritate a factorilor de decizie de la minister până la Președinție discută aprins despre o bucată de gresie sau despre o toaletă, ceea ce ar trebui să fie în centrul sistemului de învățământ românesc, și anume, trioul "părinte-elev-dascăl" este lăsat de izbeliște.

Preocuparea pentru dascăl, pentru perfecționarea acestuia este cvasiinexistentă, la fel ca și cea pentru programă, pentru dezvoltarea sau deschiderea față de nevoile unei societăți aflate în primul an postaderare europeană.

Despre elevi, nimic nou.

Agresați de o curriculă dogmatică, lipsită total de realism și pragmatism, pornesc în noul an școlar deja obosiți și resemnați, cu gândul unei noi etape de acumulări haotice și inutile.

Cantonați în autosuficiența Alianței D.A., rămânem tributari cutumei conform căreia sistemul de învățământ românesc este unul recunoscut ca fiind performant, dovadă stând în olimpicii merituoși cu care ne mândrim în orice împrejurare, fără însă a conștientiza faptul că nu toți copiii sunt olimpici și nici măcar nu trebuie să fie așa.

Cu aceștia din urmă ce facem, lor ce le oferim? Și totuși, cel mai greu, ca parlamentar, îmi este să răspund dascălilor, părinților și elevilor ce a adus nou în viața lor începutul noului an școlar 2007-2008.

Răspunsul, doamnelor și domnilor colegi, este "pe frontul din școli, nimic nou".

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică având ca temă înlocuirea unor reprezentanți ai partidelor politice din unele instituții;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, Stimați colegi, De la această înaltă tribună, de foarte multe ori, colegii au venit și au arătat abuzurile care s-au făcut, după opinia Domniilor Lor, în înlocuirea unor reprezentanți ai diferitelor partide din instituțiile deconcentrate.

Trebuie să recunosc din capul locului că, de multe ori, s-au spus niște adevăruri.

Cum de altfel și domnul senator Roibu, astăzi, nu am nici un motiv să cred că a exagerat în vreun fel.

Numai că "să nu uiți Darie" așa cum a arătat domnul președinte de ședință, astăzi, că s-ar fi rostit în Parlament, din păcate, se rostește, cu și fără temei, la începutul fiecărei legislaturi.

Pentru că, stimați colegi, nu pot să cred și nu am argumente să cred că, începând din 2005, s-au făcut înlocuiri justificate sau mai puțin justificate, mai mult decât s-ar fi făcut în anul 2001.

Se exagerează și "să nu uiți Darie" este valabil pentru orice guvernare din România.

Din păcate, și de multe ori, și nu este acum pentru prima dată, s-a întâmplat și în guvernarea PSD, s-au înlocuit oameni capabili cu oameni incapabili.

Sigur, domnule senator, acesta nu este un motiv pentru a vota orice fel de moțiune.

Poate găsiți motive mai temeinice.

Și pentru a veni în întărirea a ceea ce spun, dați-mi voie să vă relatez foarte pe scurt ceea ce s-a întâmplat, un singur eveniment care s-a întâmplat, în anul 2001, în circumscripția mea electorală, în Constanța.

Cum bine știți, județul Constanța, din punct de vedere al patrimoniului cultural, înseamnă peste 90% patrimoniu arheologic.

În anul 2001, și-l iau martor pe domnul senator, pe domnul academician Răzvan Theodorescu, care atunci a fost ministrul culturii, un excelent ministru al culturii, trebuie s-o spun și am mai spus-o de la tribuna Camerei Deputaților, voi face și referire asupra unui eveniment pe care Domnia Sa, în mod foarte corect, l-a arătat.

Domnilor, în 2001 a fost înlocuit un doctor în științe arheologice, doctor în arheologie la Constanța, cu o soprană.

A fost bine ce ați făcut? Nu.

Deci, recunosc.

Să recunoaștem cu toții că s-au făcut greșeli, că s-au făcut abuzuri când s-au înlocuit oamenii deconcentrat.

Nu este pentru prima dată și cred că, din păcate, nici pentru ultima dată.

Vorbeam de domnul academician Răzvan Theodorescu.

A fost sesizat că se întâmplă un masacru arheologic lângă Cetatea Histria.

A venit, pe atunci, domnul ministru al culturii, a văzut acel masacru, l-a constatat, a sesizat Parchetul și nu s-a întâmplat nimic.

S-au întâmplat și atunci abuzuri? S-au întâmplat.

Și de ce nu s-a rezolvat nimic? Pentru că acea doamnă, care nu avea nici un fel de legătură cu arheologia, nu a știut ce să facă sau poate și de asta.

Prin urmare, haideți să stăm strâmb, să judecăm drept și să recunoaștem că "să nu uiți Darie", vă spun încă o dată, din păcate, se spune, de fiecare dată când cineva preia puterea.

Și nu este bine.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumim, domnule senator.

 
Aurel Gabriel Simionescu (PSD) - declarație politică având ca temă lipsa de cooperare a Guvernului cu partidele politice;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Aurel Gabriel Simionescu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul senator Nicolae Neagu este prezent în sală? Nu este.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Aurel Gabriel Simionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

În orice țară, un Guvern, chiar dispunând de o majoritate confortabilă în Parlament, încearcă să obțină cât mai multe voturi pentru acțiunile pe care le întreprinde.

Aceasta pentru că are cu totul altă legitimitate un demers care primește votul unanim al Parlamentului față de unul care trece cu greu.

Astfel, primul se va regăsi mult mai ușor în activitatea de zi cu zi și se va bucura de sprijinul tuturor forțelor politice, față de cel de-al doilea, care va fi permanent contestat și contestabil.

Ei, bine, acest mod de gândire a acțiunii politice și a răspunderii guvernamentale, într-o democrație, nu se regăsește și la Guvernul României.

Este adevărat că și el este atipic, este original ca multe alte lucruri de pe la noi.

Este un Guvern care se bucură de o susținere parlamentară stabilă de 20%.

Ar trebui, deci, cu atât mai mult, ca discuțiile cu grupurile parlamentare și cu șefii de partide, cu parlamentarii din comisii să fie permanente, astfel încât membrii Guvernului să ne convingă despre legitimitatea demersului lor legislativ, despre faptul că măsurile pe care le ia Guvernul, așa ultra minoritar cum este el, sunt benefice pentru țară și pentru parcursul ei european.

Și unele chiar sunt, dar altele nu, sau cel puțin așa consideră o parte importantă a partidelor politice și a parlamentarilor.

Astfel, anul școlar a început într-o atmosferă tensionată, în multe localități și școli, din cauza nefinalizării lucrărilor de reparații, reabilitări, igienizări etc. sau din cauza lipsei de profesori calificați sau din cauza mutării unor școli în sediul altora.

Și acuzele se duc către autoritățile locale, în timp ce Guvernul a alocat haotic, fără măcar să întrebe autoritățile locale, sume importante de bani, care, iată, nu se regăsesc acum în realitatea școlii românești la început de septembrie.

Și totuși, Guvernul nu are ce discuta cu niciunul dintre partidele parlamentare, care nu fac decât să critice situația de fapt în accepțiunea domnului ministru.

Pe de altă parte, continuăm să spunem, de peste șase luni de zile, că dacă vom cheltui 10% din sumele alocate României în acest prim an de către Uniunea Europeană, va fi chiar bine, după modul în care se gestionează programele operaționale.

Suntem aproape de începutul ultimului trimestru al anului 2007 și realitatea ne arată că nu greșim.

Și totuși, Guvernul nu discută cu nimeni aceste probleme și toți cei care spun că sunt măsuri necesare, măsuri ferme pentru a mări ceea ce se mai poate mări din acest procent ridicol, sunt considerați dușmanii aceluiași Guvern.

S-a mai vorbit și despre capacitatea Guvernului de a interveni în situații de urgență sau despre modul în care gestionează acest început de an agricol și multe, multe altele.

Ideea că singurul care gândește bine este cel care este la putere credeam că a apus de mai multă vreme.

Se pare că nu este așa.

Sau Guvernul dorește să găsească o posibilitate de a se ascunde de răspundere printr-o formulă de răspundere de genul "toți s-au unit împotriva noastră și nu suntem lăsați să ne facem treaba".

Dar atunci, poate, mai simplu ar fi să se gândească la proverbul românesc "când doi îți spun... dar când mai mulți îți spun acest lucru..." mai cinstit, mai bărbătește ar fi să-ți recunoști limitele, să discuți cu toți, încercând să găsești soluții rezonabile pentru țară sau să pleci.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Îl consult pe domnul senator Nicolae Neagu dacă dorește să intervină, l-am văzut că a venit mai târziu. Nu.

 
Constantin Gheorghe (PC) - declarație politică având ca temă Descentralizarea, deocamdată o utopie;

Atunci, domnule senator Gheorghe Constantin, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, aveți cuvântul, rugămintea este să vă încadrați în maximum 4 minute.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Constantin Gheorghe:

Vă mulțumesc, domnule președinte, voi încerca să mă încadrez în timp.

Stimați colegi, Sigur, în aceste momente, suntem dominați de anumite frământări politice la nivel național, sigur că avem o preocupare deosebită față de evenimentul care, ieri, a marcat începerea noului an școlar, sigur că sunt probleme în curs de rezolvare în fața cărora ne aplecăm, dar totodată, trebuie să spunem că izvorul preocupărilor noastre trebuie să fie problemele în teritoriu.

În weekendul acesta, trecând prin câteva localități din județul Suceava, am constatat că sunt multe lucruri în neregulă, lucruri care contribuie la imaginea României peste hotare.

Și mă refer la faptul că anumite fonduri nu pot fi cheltuite, nu pot fi utilizate în concordanță cu angajamentele noastre luate.

După ce am făcut o analiză a celor întâmplate într-o comună suceveană, pot să spun că îmi intitulez această declarație politică, cu multă convingere "Descentralizarea, deocamdată, o utopie".

Despre ce este vorba? Într-o localitate - în care nu pot fi acuzat nici măcar de faptul că fac partizanat politic pentru că primarul este de altă culoare politică decât mine, viceprimarul de asemenea, deci nu am niciun fel de legătură politică - oamenii vor să facă din comuna lor o comună la standarde moderne și au inițiat un program de alimentare cu apă.

Știți că problemele noastre sunt alimentarea cu apă, energia electrică, drumurile.

Ori, în concordanță cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 34/2006, au purces la toate etapele pentru a putea să realizeze acest program, finanțat în bună parte de către Guvern.

Problema este că această ordonanță de guvern nu face decât să blocheze inițiativele, deoarece prevede un Consiliu Național de Soluționare a Contestațiilor.

Problemele sunt atât de greu de rezolvat la nivelul unei comune, încât oamenii nu mai știu încotro s-o ia și respectă legea până când nimic nu mai depinde de ei.

Au respectat întru-totul legea, au făcut un caiet de sarcini, au stabilit niște criterii, absolut totul în conformitate cu legea, iar o firmă, care nici măcar nu a avut bunăvoința să respecte acele criterii, nici măcar să depună un certificat fiscal în original, cum prevede legea, a găsit o cale simplă de a bloca realizarea acestui program-proiect la nivel local, făcând o contestație.

Aceste contestații sunt un rău care vor greva foarte multe inițiative, foarte multe puneri în operă a unor lucrări din fonduri structurale.

În Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziții publice, la art. 200, secțiunea IV - stabilirea ofertei, se spune foarte clar "autoritatea contractantă are obligația de a stabili oferta câștigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunțul de participare și în documentația de atribuire, în condițiile în care ofertantul respectiv îndeplinește criteriile de selecție și calificare impuse".

Anunțurile au fost făcute conform legii, nu a fost nicio fisură din partea celui care a contractat.

În aceste condiții, acea firmă, care nu a avut foarte multă tragere de inimă să se înscrie în criteriile stabilite, a făcut o contestație, pe care a trimis-o Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care, conform legii, la art. 276 spune "Consiliul va soluționa contestația în termen de 10 zile lucrătoare".

Vă anunț că au trecut trei luni.

Primăria comunei Boroaia din județul Suceava nu a primit niciun răspuns la acea contestație, stă cu fondurile blocate, stă cu dorința ca cetățenii să aibă apă și nu poate face nimic, este cu mâinile legate.

De aceea, domnilor colegi, vreau de la această înaltă tribună să vă consult care ar fi calea mai lesne de urmat? Să inițiem o modificare a ordonanței sau Guvernul să ne audă și să ia o măsură imediată? Cred că, la nivel local, prefecturile ar putea soluționa cu celeritate anumite situații de acest gen, cred că situațiile în cauză, contestațiile, sunt mult mai puțin numeroase decât la nivel național.

Consiliul Național de Soluționare fiind format numai din 21 de membri, mi se pare foarte puțin pentru multitudinea de contestații a diferitelor societăți care participă la licitații doar ca să se afle în treabă și apoi depun contestații.

De aceea, consider că acest Consiliu Național de Soluționare a Contestațiilor susține, favorizează centralizarea, și nu descentralizarea.

Este momentul ca Guvernul să înțeleagă că degeaba le cerem, la nivel de prefecturi și consilii județene, oamenilor din comunele noastre să realizeze anumite programe-proiecte și să utilizeze fonduri, atâta timp cât, din punct de vedere legal, sunt legați de mâini și de picioare, când aceste "contestații" ajung la acest consiliu care nu face altceva decât să contribuie la o stare veche de lucruri, inerțială, nesoluționând în nici un fel problemele locale.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dați-mi voie să vă mulțumesc stimate coleg, deja sunt opt minute.

 
 

Domnul Constantin Gheorghe:

Dați-mi voie să închei, aceasta este una din multitudinea de probleme care rămân nerezolvate la nivel local.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
Adrian Păunescu (PSD) - declarație politică cu următoarele subiecte: situația dramatică a oamenilor din Valea Jiului; vizele românilor din Basarabia;

Îl invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar al PSD și, în final, domnul senator Nicolae Vlad - Popa, o intervenție pe parcursul a două minute.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Ieri, la o televiziune, un cetățean a declarat despre noi că suntem "322 de hahalere".

Acest cetățean este și cel care a fost audiat de Comisiile pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă ale Parlamentului pentru un loc la Consiliul de Administrație al Televiziunii Române, audiat și votat negativ.

Aș vrea să rog conducerea Senatului să întreprindă tot ceea ce depinde de ea și de noi, pentru a chema în justiție pe acest cetățean, să explice de ce fiecare dintre cei 322 este hahaleră.

Înțelesul cuvântului "hahaleră" este unul limpede și eu nu văd de ce am tăcea când suntem călcați în picioare în acest fel.

Vă atrag atenția că, și dacă nu au eficiență imediată, cuvintele rele acționează în timp și se creează, în unele conștiințe, impresia că Parlamentul este o instituție de "322 de hahalere".

Am început, cred, să ne obișnuim cu otrava luată în doze mici, primim în fiecare zi otravă și nu știm să ne apărăm.

E timpul să reacționăm.

Ceea ce mi se pare foarte urgent este să descifrăm un înțeles, în felul în care decurg lucrurile în România anilor noștri, în care s-

au pierdut drepturi fundamentale și s-au câștigat privilegii neimportante.

Este, fără îndoială, important că noi senatorii ne batem pentru cauza fiecărui județ în care am fost aleși, dar aceste bătălii sunt oarecum ridicole, pentru că noi nu avem eficiență în ceea ce facem, pentru că și Executivul, care are el însuși limitările sale, acționează timorat și pentru că nu există o strategie națională de renaștere a economiei românești, a societății românești.

Am să vă vorbesc despre situația absolut dramatică în care se găsesc oamenii din Valea Jiului.

Oamenii din Valea Jiului trec printr-o nouă perioadă în care își pregătesc iarna fără căldură.

Mulți dintre ei, și la Petroșani, și la Petrila, și la Uricani, și la Vulcan, și la Aninoasa, și la Lupeni, au datorii la întreținere, datorii la întreținere pe care nu le-au făcut că au vrut, ci pentru că li s-au luat locurile de muncă, pentru că li s-au luat posibilitățile de a câștiga bani cinstiți prin munca lor, tocmai într-o perioadă în care problema energetică este atât de importantă, e atât de presantă și ei nu mai ajung, cu mila înlăuntrul căreia trăiesc, să-și poată plăti aceste datorii la întreținere.

Oamenii din această zonă riscă să fie evacuați din cauza datoriilor la întreținere, minerii și pensionarii mineri nu-și mai permit măcar rațiile de cărbune.

Cuvintele sunt obosite, trăim într-o epocă în care s-au produs - probabil că asta a fost cea mai dezvoltată industrie -cele mai multe cuvinte, dar eu vă rog să căutați, dincolo de cuvinte, un sens, și anume, să încercăm să descoperim suferința atroce a acestor oameni care nu au bani de mâncare, nu au bani de întreținere și nu au bani să-și crească și să-și educe copii și nu au soluții.

Ne-au ales pe noi, în alte părți au fost aleși alții, iar noi și alții nu putem face nimic.

Mă sună oameni din Valea Jiului, mă văd cu oameni din Valea Jiului și îmi spun simplu, rezolut: "Domnule senator, vorbiți cu primul-ministru".

Iar eu nu am reușit niciodată să vorbesc cu domnul prim-ministru, măcar să-mi dea și mie un autograf, că tot o să-i dau eu unul când nu va mai fi premier.

Am făcut, în anii trecuți, cu ajutorul unui coleg senator care era ministru de interne, câteva lucruri pentru oamenii din Brad și Valea Jiului, e vorba de domnul senator Blaga.

I-am rămas recunoscător, și pentru perioada următoare, în care ne-au despărțit politici, asupra cărora nu ne-am clarificat până la capăt opiniile.

Dar nu se poate trăi din mila publică, nu se poate trăi din mici privilegii, pe care le obține un senator sau altul, un deputat sau altul, pentru un județ, când oamenii s-au revoltat în 1977 împotriva nedreptății, care era mai mică decât cea de azi și au creat o stare tensionată, aproape revoluționară, într-o Românie care avea mai multă grijă de ei, decât are România oficială de astăzi.

Pur și simplu, vorbim degeaba, pur și simplu, lucrurile nu rămân nici măcar așa cum au fost, ci se înrăutățesc pe zi ce trece.

Vreau să fiu clar, nu sunt mulțumit nici de politica guvernului partidului din care fac parte, în această privință.

Acest guvern a încercat, însă, măcar să tempereze dezastrul, măcar să-l limiteze.

Au fost guverne anterioare, unul dintre miniștrii industriei este coleg cu noi de Senat, care au adâncit și grăbit dezastrul, dar ceea ce se întâmplă azi iarăși vine în concurență cu cele mai urâte imagini ale indiferenței politice, ale neputinței politice, ale cinismului.

Eu vă spun că acești oameni izbucnesc, din când în când, după ce mocnesc ani și ani.

Se creează impresia că s-a rezolvat problema pentru că este arestat unul sau altul dintre capii revoltei, dar cauzele revoltei nu sunt arestate, cauzele revoltei nu sunt discutate și nu sunt luate în seamă.

De aceea, ridic încă o dată cuvântul meu în favoarea acestor oameni care nu au soluție.

Strategia națională de care vorbeam ar fi trebuit să unească toate forțele politice în jurul câtorva idei clare cu privire la ceea ce trebuie făcut în Valea Jiului și în toate zonele din care au fost luate industriile.

Ce să facă, pur și simplu, acești oameni? Să iasă la drumul mare? Dar drumul mare este și acela prost!

A început scandalul cu Traian Băsescu, pentru drumul către Herculane.

Deși există o poziție oficială a unei anumite zone a eșichierului politic, din care fac și eu parte, eu am altă opinie.

Ne-a apucat grija de natură, foarte bine, dar nu se poate face nimic, în materie de civilizație, fără mici sacrificii.

Sigur e de dorit să fie cât mai puține sacrificii, dar luăm o șansă de a se munci, de a se crea drumuri.

De ce? Pentru că mă înjură pe mine deputata iți, dispar-iții, apar-iții, și alte asemenea sonorități? Asta e treaba ei, că mă înjură.

Întâi să existe, și după aia o pot înjura și eu.

Eu nu am problema asta.

Problema mea este că oamenii nu au nici ce munci nici ce mânca și este inadmisibil.

Eu m-am dus și am întins mâna după votul lor.

Și noi toți facem asta.

Oare să fie atâta iresponsabilitate, în noi, încât să nu ne dăm seama că au trecut anii și trebuie să și raportăm ce am făcut? Se poate așa ceva? Am ajuns într-o situație absolut deplorabilă, ne întrunim la vârf, aici sau în Cameră, ne batem între noi, dar problema centrală este că în România nu se dezvoltă nici o speranță.

Doamnelor și domnilor colegi, întreb doar atât: asta au dorit românii în 1989? Domnule președinte Iliescu, dumneavoastră ați fost în capul trebii.

Către asta trebuia să ne îndreptăm noi? Către dezindustrializare, către deculturalizare, către deznaționalizare, către indiferența asta nenorocită față de marile probleme? E ceva absolut îngrozitor.

Și vă reamintesc o parabolă, am spus-o de vreo patru ori, dar e teribilă.

Parabola lui Dimitrie Cantemir din "Descriptio Moldaviae", cu păsările surde, care pot fi împușcate foarte ușor pentru că sunt surde și vecina e împușcată și pasărea care rămâne vie n-are impresia că va fi vorba și despre ea.

Suntem păsări surde. (Aplauze).

Iar chestiunea aceasta cu Valea Jiului e valabilă și în zona Munților Apuseni.

Acum, există ideea de a se lua "Muzeul Aurului" de la Brad și de a se aduce în București.

Dar e posibil așa ceva? Păi, vrem să luăm și "Coloana Infinitului", s-o luăm de acolo, pentru că e într-un oraș de provincie și s-o aducem în București? S-o luăm și să ne stea direct în fund.

Este inadmisibil ce se întâmplă.

Vasăzică, vrem democratizare, vrem descentralizare și confiscăm averile și valorile locale? E posibil? E drept? E moral? Să luăm "Masa Tăcerii" și să o punem aici, la noi.

Să știm să lăcrimăm și să ne însângerăm deasupra ei, s-avem unde ne mânca între noi.

Da, Ilie Păducel, un om din conducerea orașului Petrila, ne atrage atenția că nu se vor aduna bonurile pentru cărbune, deoarece, acum, numai gratuite nu mai sunt acestea.

S-a terminat cu orice fel de speranță.

Iarna în Valea Jiului va fi frig, cu tot cărbunele subsolului.

Amânăm, de ani și ani, rezolvarea de fond a situației.

Mergem pe măsuri momentane și parțiale.

Să ridicăm capul și să vedem că, sub ochii noștri, are loc o nouă crucificare și această crucificare nu este a unuia dintre noi, ci a unui popor amărât și lăsat în sapă de lemn, însă și pe sapa de lemn el trebuie să plătească impozit.

Doamnelor și domnilor senatori, Mai întreb ceva aspru: trăiesc oamenii aceștia mai bine decât în 1977, când s-au revoltat? Ce folos le-a adus lor 1989? Se negociază de către șefi, cu diverși lideri, unii sindicali, starea zonelor, părăsite de industrie și de nivelul de viață, dar asta nu rezolvă decât, eventual, nivelul de viață al unor lideri.

Iar noi, cei aleși de acești oameni să-i reprezinte, ce putem face? Mă întreabă cei mai disperați dintre ei: până când? Și asta întreb, și eu, chiar în declarația politică și, încă o dată, vă cer să ne gândim la ecoul declarațiilor noastre politice.

A treia problemă, scurt, este problema vizelor românilor din Basarabia.

Ne batem joc de acești oameni, ne batem joc, suntem complici la bătaia de joc a președintelui Voronin.

Mi se adresează oameni din Basarabia și îmi spun: "Dumneata ai pus problema Basarabiei când nu era voie să se pună. Acum e voie să se pună și ești laș?" Este intolerabil ce se întâmplă.

Sunt mii de oameni care așteaptă.

Voronin nu vrea să deschidă acele consulate românești necesare.

La noi, la consulat, sunt 30 de funcționari care lucrează zi și noapte, nu pot fi acuzați că nu muncesc, dar nu ne dăm seama de proporțiile situației? Nu ne dăm seama că studenții români din Basarabia au de întâmpinat greutăți în plus pe care nu le merită? Aș vrea să vă spun trei cifre: la Consulatul României din Chișinău, pentru 100 de locuri scoase la concurs, au fost depuse doar 20 de dosare.

S-au plictisit, s-au săturat de birocrația noastră.

Pentru 850 de burse, oferite de statul român, tinerilor basarabeni s-au depus 522 de dosare, față de 2500 anul trecut.

Nu e rușinos? Avem acest drept? Vrem unitatea tuturor românilor și o batjocorim prin felul în care organizăm deschiderea către acești oameni pătimiți, pe care îi amenințăm cu toată situația tensionată din România și credem că ei sunt de vină că nu le place să vină în România.

Ce să le placă? Scandalul nostru permanent? Lipsa noastră de atitudine față de marile probleme ale Basarabiei? Acolo se dezvoltă o închisoare, sub ochii noștri, și nu există, văd, autorități europene în măsură să intervină, și nu există autorități române în măsură să ridice această problemă și să ceară rezolvarea ei.

Nu știu cum simțiți dumneavoastră toate acestea.

Eu, personal, cred că trebuie, hai să le zic, dacă nu mai multora, să ne fie rușine.

Așa ceva nu se mai poate, nici situația internă, aceea a zecilor de mii, a sutelor de mii de oameni părăsiți, părăsiți de nivelul de trai, de dreptul la muncă și de dreptul la demnitate, și a miilor de români din Basarabia, care, de această dată, nu au de îndurat doar granițele fostului imperiu, ci au de îndurat și granițele mai noi ale Europei, care îi refuză, și ale României, care e complice cumințică la acest refuz.

Pentru acestea toate, vă mărturisesc, îmi este rușine! (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Nicolae-Vlad Popa (independent) - declarație politică referitoare la mizeria de pe șoselele și calea ferată București, Brașov, Sibiu.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Nicolae-Vlad Popa, senator independent. (discuții în sală)

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Stimate colege și stimați colegi,

Tot de o situație rușinoasă este vorba, într-un alt domeniu intern, pentru că de la delimitarea Ținutului Secuiesc de Țara Bârsei prin acel panou, populația a rămas cu o informație, și anume, că 7 metri în dreapta și 7 metri în stânga drumurilor sunt în grija ministerelor transporturilor.

Sigur că nu s-au demontat mii de panouri, alte panouri care sunt puse ilegal și care obstrucționează, micșorează vizibilitatea șoferilor, dar asta este o altă problemă.

Ce mă îngrijorează este mizeria, murdăria de care nimeni nu răspunde, ca și când locul acela nu ar aparține nimănui, ci aparține acestui minister, care trebuie să se îngrijească de resturile menajere sau molozul care zac la marginea drumurilor.

Este o situație similară în gări, în CFR, pe marginea căii ferate.

Dacă mergeți de la București la Brașov cu un intercity elegant și vă uitați, aveți curajul să vă uitați pe geam în dreapta, în stânga, vă veți cutremura.

Pe lângă Chitila sunt hectare întregi de traverse, ai impresia că e un loc de după un bombardament.

Sunt zone în care, deși nu e groapă de deșeuri, așa arată, lucruri care nu pot fi permise.

Dar chiar în gări, între linii, există o neîngrijire și o murdărie îngrozitoare.

Între Brașov și Sibiu - care, știți foarte bine, este capitala culturală a Europei - există un drum care, de ani, de o perioadă lungă de timp, are peste 41 de semafoare, acest lucru făcându-l impracticabil.

Nu știu de ce nu se gândește cineva la cheltuielile pe care cetățenii, șoferii, firmele, societățile comerciale le fac, dublând, pur și simplu, timpul de transport și mărind considerabil consumul de carburant.

Este un lucru care nu poate fi acceptat.

Sigur că motivație există, nu mai sunt bani, firmele care au licitat la prețuri reduse și care au sperat că vor face contracte în continuare, nu au obținut acest lucru și atunci au încetat munca, dar ministerul trebuie să reacționeze și să organizeze o nouă licitație, să continue lucrările.

Este rușinos ca două orașe, cum sunt Brașovul și Sibiul, în acest an deosebit, să fie pur și simplu izolate.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
 

Stimate colege și stimați colegi, practic, toți colegii care s-au înscris la declarații politice au reușit să le prezinte, până în acest moment, în plenul Senatului.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 3 march 2021, 17:46
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro