Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.160/23-11-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 13-11-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.6 Leonida Lari Iorga - scrisoare deschisă adresată Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Alexei al II-lea;

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Aveți cuvântul.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tema alocuțiunii mele privește situația acelor episcopii din Basarabia și Bucovina care ne-au fost răpite după 1940 și la care are pretenție Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Alexei al II-lea.

Așadar: "Scrisoare deschisă adresată Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Alexei al II-lea".

Motto: "Scoateți-vă mortul din casă".

În orice situație sau eveniment care are loc pe Terra, mă interesează, firește, Țara mea, România, în care m-am născut, unde am sorbit din izvoare și am mîncat întîia fărîmă de pîine. Totodată, însă, iubesc toate țările și toate neamurile. De ce?, s-ar întreba unii indivizi care nu recunosc nici țările și nici neamurile. Ce le-aș propune eu, un trist poet și un trecător deputat: să recitească Biblia, deoarece Dumnezeu prin neamuri lucrează.

Știind postulatul biblic în ceea ce privește smerenia față de marii duhovnici care nu depind de nație, ci de Bunul Dumnezeu, cu toată buna-cuviință a unei rasofore, cu îngăduire de la spiritul divin, îmi permit să spun următoarele: "Preafericite părinte Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, ascult-o cu o mare și o veche plîngere și pe creștina ortodoxă Leonida Lari Ioraga, fost deputat în Parlamentul URSS". Sînt sigură că nu m-ați uitat, odată ce, după audiența avută la Mihail Gorbaciov, mi-ați zis, "Fiica mea, Gorbaciov iubește toate neamurile", într-o dulce și frumoasă limbă română.

Vă rog, părinte, nu dați nicidecum la o parte plîngerea mea, căci în cuprinsul epistolei mele e drama, mai bine zis genocidul săvârșit de regimul comunist sovietic asupra cetățenilor români din Basarabia și Bucovina, trimiși în Gulag după al doilea război mondial.

Și, încă ceva esențial, părinte, în tragedia dată nu este vorba de anumite națiuni, fiindcă în Gulag au ajuns oameni din cam toate națiunile, mai cu seamă oameni de valoare din intelectualitatea rusă, printre care și marele scriitor rus Al. Soljenițîn.

În tragedia aceasta, în vreo trei valuri de deportări - în 1945, în 1947 și în 1949 - au fost uciși oameni de spirit pentru credința lor în Dumnezeu, nu de aceea că erau chiaburi, că aveau averi.

Părinte Alexei, în revelațiile divine pe care le aveți, bănuiesc, cu învestitura Domnului, nu v-ați întrebat vreodată că voi, rușii, țineți un mort în casă? Mortul din Mausoleul Kremlinului, Vladimir Ilici Lenin?

Pe timpul bolșevismului sovietic triumfător, iată că s-a găsit un călugăr, fiul cunoscutului scriitor rus Leonid Andreev, care a scris "Pădurea rusă". Fiul scriitorului mai sus pomenit, pe nume Daniil Andeev, a fost primul om luminat care a spus clar și răspicat în cartea sa "Trandafirul lumii" ("Roza Mira"): că bietul trup al lui Vladimir Lenin trebuie să fie dat pămîntului din care a provenit.

Nu înțeleg și nu voi înțelege vreodată, ca Domnia Voastră, părintele Alexei al II-lea al Moscovei și al Întregii Rusii, să nu recunoașteți pe acest om, Daniil Andreev, care în scurta sa existență pe pământ, între îngeri și demoni, a avut o forță imensă de clarvizionar! Din cauza mesajului său, vădit anticomunist, adică antidiavolesc, acest om, Daniil Andreev, a fost aruncat timp de 10 ani în pușcăriile comuniste. Și, când ne gândim că a voit să-și ajute neamul său! Cum anume? El, Daniil Andreev, ca și precedesorii săi mari, cu puteri premonitorii - Vladimir Soloviov, Sfîntul Serafim de Sarov, Nicolae Berdeaev ș.a. -, este acel prim sol al luminii care a cutezat să vorbească despre mumia din Mausoleul Kremlinului. Iar neamul rus, să nu trecem cu vederea, este un neam însemnat de Dumnezeu, prin marii săi purtători ai cuvântului: Al. Pușkin, M. Lermontov, Al. Blok, S. Esenin, Ana Ahmatova, Marina Țvetaeva, din care am tradus cu drag volume întregi.

Recunosc, iubesc marea cultură rusă, dar detest profund imperialismul rusesc! Frumos neam aveți, părinte Preafericite Alexei al II-lea. Dar este cazul să spunem adevărul curat: poporul rus este un popor chinuit, adus la grele încercări metafizice de mortul din Kremlin, și nu merită această soartă ingrată. Păi, cum vine asta, părinte Alexei? Vă închinați la o mumie păgînă, astfel coborând dreapta credință, religia ortodoxă la nivelul de până la venirea întîia a Mîntuitorului nostru, Iisus Christos?

Nu am absolut nimic cu religia egiptenilor, dar nu cred că e bine să-l jignim pe Mîntuitorul întregii omeniri, pe Fiul Domnului, venit pe Terra prin pură concepțiune.

Scoateți-vă mortul din casă, părinte Alexei! Dreapta credință, ortodoxia, nu se închină la mumii, iar voi încă nu ați scăpat de bietul mort, Vladimir Ilici Lenin, inițial Vladimir Ulianov, calmîc de proveniență.

Preafericite Părinte Alexei al II-lea al Moscovei și al Întregii Rusii, mă uit la chipul senin al Domniei Voastre și îmi amintesc o situație, aș zice, un deosebit eveniment istoric, între 21 - 25 decembrie 1989, exact pe atunci când statul român, în degringoladă, cerea ajutor armat din partea Imperiului Sovietic în agonie. Cum s-ar zice, două belele pe o țară fără stăpîn.

Atunci, când Mihail Gorbaciov a anunțat că România cere ajutor armat de la URSS, am înlemnit în sala de ședință, am pierdut pentru o clipă darul vorbirii. Îmi ziceam în sine: Gheorghiu-Dej, de bine de rău, încîntîndu-l pe Nichita Hrușciov cu frumusețile și băuturile Patriei române, a scos trupele sovietice din România, iar acum, cu trădarea tovarășului Iliescu, ne vin iarăși trupe rusești pe teritoriile noastre ciopîrțite, făcute bucăți-bucăți?

Vrem noi sau nu vrem, însă trebuie ca în clipele de răstriște ale omenirii să spunem adevărul nostru de creștini nu numai ai unei țări, ci ai Universului. Adevărul, conform adevăratei istorii a României, sună așa: cine a declarat ultimatum României în 1940, hrăpnășindu-i teritoriile strămoșești, Basarabia cu tot Sudul ei și Nordul Bucovinei? Cine a intrat cu pușca și cu sabia în episcopiile și eparhiile României? Cine a trimis peste un milion și jumătate de cetățeni români în temnițele siberiene, pe bărbații trecuți de 16 ani, împușcîndu-i în goana trenului?

Tot drumul din România pînă în Siberia e semănat cu oasele românilor scoși din case în miez de noapte pentru a depopula provinciile istorice românești, pentru a pregăti locul colonizatorilor. Cine a vărsat sîngele poporului meu cu o încrîncenare diabolică? Nimeni altcineva decît reprezentanții Imperiului Sovietic.

Domnia Voastră, părinte Alexei al II-lea al Moscovei și al Întregii Rusii, cunoașteți foarte bine istoria tuturor țărilor creștine, ba și geografia lor, dar, îndeosebi, cunoașteți istoria și geografia României, pentru că ați studiat teologia la București, și cunoașteți, părinte, la perfecție, limba română.

Am aflat acest lucru chiar din gura dumneavoastră. Așa mi-ați spus, după audiența mea, la Mihail Gorbaciov. Sper să vă amintiți, deși e o amintire destul de dureroasă, cu ce ocazie am cerut pe atunci audiență la președintele URSS. Era în ziua când a avut loc înmormîntarea unui șef al CC al PCUS, Mazurov. Și totuși, Gorbaciov m-a primit ca să stăm de vorbă, deși întrevederea n-a durat decît un sfert de oră, căci președintele se grăbea la înmormîntare. Dar mi-a fost absolut de ajuns ca să-i spun cîteva fraze clare și ferme: "Vă sfătuiesc, tovarășe Gorbaciov, să cugetați adînc. Nu trimiteți trupe sovietice în România, dat fiind faptul că Mișcarea de Eliberare și Reîntregire Națională din Basarabia este foarte puternică și s-ar putea întîmpla o baie de sînge la Prut". Iar românii de-o parte și de alta a Prutului sînt aceiași români, fac parte din același neam.

Era o problemă de viață și de moarte pentru neamul românesc în acea perioadă. Dar, uite coincidență, bine organizată de serviciile secrete rusești. În timp ce în Parlamentul URSS, în decembrie 1989 se dezbătea Pactul Molotov-Ribbentrop sub președinția fostului secretar al C.C. al PCUS, Al. Iacovlev, în România avea loc așa-zisa Revoluție, mai bine zis lovitură de stat ...

Domnul Ioan Oltean:

Mai scurt, vă rog.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Mie, domnul Mircia Giurgiu mi-a oferit minutele sale.

Domnul Ioan Oltean:

V-aș ruga să vă apropiați de sfârșit, doamna deputat.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Mai am o pagină și jumătate. Vă rog frumos, îngăduiți-mi să închei. Este un text foarte serios, care privește soarta episcopiilor din Basarabia și Bucovina.

Domnul Ioan Oltean:

Sunt de acord, dar mai există foarte mulți alți colegi care sunt înscriși pe listele mele. Îmi cer scuze.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Mai dați-mi voie la două minute, măcar.

Domnul Ioan Oltean:

Mai aveți un minut. Vă rog foarte mult încercați să vă concentrați.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Eu sînt foarte concentrată, dar totuși este o problemă serioasă.

Domnule Mircea Costache, poate îmi dai minutele dumitale, te rog frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, haideți, aveți două minute încă, și vă rog frumos să încheiați.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Vă mulțumesc. Patria nu vă va uita!

Deci, unde am rămas, la lovitura de stat, pusă la cale de tov. Iliescu, tov. Silviu Brucan și acoliții lor, împreună cu KGB-ul sovietic.

Cît îl privește pe Al. Iacovlev, apoi el și-a spălat cu ceva greșelile, căci a scris negru pe alb în masivul volum Cartea neagră a comunismului: "Fascismul a distrus peste 22 milioane de oameni, dar comunismul peste 99 milioane de oameni".

Naziștii au fost condamnați la Nurnberg, dar comuniștii - încă nu. Legea lustrației ar soluționa măcar cît de cît compoziția și a Parlamentului României, dar foștii torționari aflați în forul suprem al Țării o amînă și o amînă mereu.

Acum, părinte Alexei al II-lea, Vă arătați supărat, ba aș zice chiar mânios pe faptul că Patriarhul României, Prea Fericitul Părinte Daniel a dat curs cererilor enoriașilor creștini din Basarabia și Bucovina pentru reactivarea fostelor episcopii și eparhii românești din județele istorice ale României. Știm foarte bine despre care episcopii și eparhii este vorba: Episcopia de Bălți, fostă a Hotinului, Episcopia Cetatea Albă - Ismail, Episcopia Dubăsarilor și a Transnistriei, în total vreo șapte la număr.

Dar să ne întoarcem la așa-zisa Revoluție. Situația era foarte gravă. În România cîștigaseră între timp kaghebiștii ruși, plus securiștii autohtoni, vânduți sistemului sovietic. V-a fulgerat, părinte, măcar o dată prin gând, care-i treaba cu teroriștii? Știe toată lumea că peste 2.000 de mașini Volga și Lada, deschise fiind granițele României, au invadat țara în decembrie 1989. Și iată, așa, s-a întâmplat masacrul: cu tehnică performantă, simulatoare, regie, mizanscene, cu tanchete și cu împușcături, așa-zișii teroriști care nu se adresau celor din Consiliul Provizoriu, ci mulțimii folosite ca masă de manevră. Vai, ce asemănare izbitoare, părinte, cu Guvernul Provizoriu din 1917, când a fost ucis împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea Romanov, cu toată familia sa, tot din "mila tovărășească" a lui Vladimir Ilici Lenin.

Dar au trecut și astea. Mulți au murit fără vină, vinovații încă mai sînt pe globul pământesc, se mai plimbă prin parcuri și, în necredința lor, nu-și dau seama că este viață și dincolo? Gîndirea lor fiind limitată, primitivă, aș spune, se rezumă la tîrguieli ieftine cu divinitatea, ceva de genul ăsta: "Hai, că am ucis copii, hai, că am ucis bătrâni și la București, și la Tiraspol, hai, că am făcut un iad din țara asta frumoasă și generoasă, aflată între munți și mare, pre nume România. Dar Dumnezeu e bun și iertător, mă va ierta și pe mine, cu grelele mele păcate". Însă acești ucigași nu știu una, că până în a șaptea spiță se plătește păcatul prin copii, nepoți și strănepoți. Dumnezeu nu doarme cu capul pe o mănăstire. E scris în Biblie: iartă de 777 de ori câte 7 și vei fi iertat. Da, așa e scris. Dar îi privește pe cei cu frica de Dumnezeu. Iar oamenii conduși de Satana în această lume perenă nu convin acestei prescripții biblice, pentru că se fac a uita poruncile principale ale Domnului: nu ucide, nu fura, nu preacurvi, nu minți.

Firește, providența divină, care a dat suflet fiecărui om, nu poate piere nici chiar în cei mai mari ucigași. Dacă în aceștia nu este ardere întru dreapta credință, cel puțin este o palidă pîlpîire până în clipa trecerii lor în altă lume. Să ne amintim de hoțul răstignit pe cruce alături de Iisus Christos, hoțul care, crezând în fiul Domnului, pe loc a și fost mântuit. Nu există om care să nu-și dea sama de păcatele sale. Să nu ne imaginăm, părinte Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii, că sacrificiul Domniei Voastre de păstor al neamului rus și al întregii creștinătăți nu e văzut în ceruri. Ba este foarte bine văzut. E destul să aprindem o lumânare pentru un suflet la un parastas și lumina aceea minunată ajunge imediat la destinatar. Tocmai de aceea cutez, cu toată grația divină ce mi s-a dat la naștere pe Terra, să vă rog, părinte, cu smerenie: lăsați episcopiile, eparhiile Basarabiei și ale Bucovinei care se vor acasă, să revină acasă, sub oblăduirea Patriarhiei Române. E un drept al nostru, al românilor asupra acestor instituții bisericești sacramentale, fondate în 1918, după Marea Unire. De ce voiți să se calce în picioare dreptul românilor, părinte? E o eroare să glumim cu viața. Episcopiile și eparhiile din Basarabia și Bucovina sînt ale românilor, părinte, zidite pe teritoriile strămoșești, pe osemintele de două milenii ale românilor drept-credincioși.

Chemarea Patriarhului României la raport la Moscova, pe 19 noiembrie curent, se aseamănă prin neîngăduință și nedreptate cu o somație a fostului "CECA". Nu e bine și deloc plăcut divinității să fie băgate chestiuni politice în treburile duhovnicești. Ce însemnează politica? Un model de a conviețui în societate. Ce însemnează dreapta credință? O neasemuită comunicare incontinuă cu Tatăl sufletelor noastre, Marele Dumnezeu. Eu, părinte Alexei, de fapt, mai tare mă tem de Dumnezeu și de îngerii săi decît de toți așa-zișii "puternici" ai acestei lumi. Pentru că aici, pe pământ, sîntem în trecere ca printr-o gară, pe cînd acolo, în măreția eternității divine, vom fi totdeauna.

În încheiere, vă reamintesc, Preafericite părinte Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, că m-ați numit fiica Domniei Voastre într-o dulce, frumoasă limbă română. Am rămas și în continuare fiică spirituală a Domniei Voastre și, dacă am rămas, repet pentru ultima oară: scoateți-vă mortul din casă, întru binele neamului rus!

Mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 22 august 2019, 8:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro