Adrian Moisoiu
Adrian Moisoiu
Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.160/23-11-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 13-11-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.8 Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată "Străzi și monumente nedorite";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Moisoiu. Se pregătește domnul deputat Constantin Amarie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Străzi și monumente nedorite". Și, pentru a mă încadra în cele 3 minute alocate, am să prezint un rezumat, cu rugămintea ca în stenogramă să fie consemnată declarația în totalitate.

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, doresc să supun atenției dumneavoastră o problemă deosebit de importantă, pe care Comisia de istorie a Academiei Române are datoria să o clarifice în cel mai scurt timp.

Dincolo de imaginea romantică, cultivată cu grijă în mințile ungurilor de rând, se pune întrebarea: cine a fost de fapt Kossuth? Răspunsul este: a fost un mare publicist, orator și patriot exclusiv ungur, care a promovat idealurile generoase ale mișcării revoluționare de la 1848, numai pentru națiunea sa.

Maghiarii, și nu numai ei, îl consideră pe Kossuth Lajos drept arhitectul Ungariei moderne.

Acesta, însă, prin modul greșit în care a abordat problema națională din Transilvania, a dat dovadă pe parcursul revoluției burghezo-democratice din 1848-1849, de vădite sentimente antiromânești.

Nerecunoașterea națiunii române ca independentă și egală în drepturi cu celelalte națiuni istorice ale provinciei au situat cele două etnii de bază trăitoare în Transilvania - românii și maghiarii - pe platforme diametral opuse, ceea ce a declanșat un adevărat genocid etnic împotriva românilor, soldat cu uciderea a peste 40.000 de români, cu distrugerea din temelii, arse sau ruinate a peste 230 de sate și 300 de biserici, mănăstiri și schituri.

Dovada majoră a implicării lui Kossuth care, în momentul respectiv, exercita funcția de președinte al proaspătului înființat "Comitet pentru apărarea țării", o constituie proclamația din 10 octombrie 1848, intitulată "Către poporul valah", în care, după ce îi invită pe români să revină în termen de 8 zile la ordine și supunere legală, le atrage atenția în termeni foarte drastici că s-a dat ordin maghiarilor și secuilor să se ridice ca o furtună și să măture gunoiul ingrat care se răscoală și să șteargă de pe fața pământului pe cei care nu vor da ascultare mesajului.

"...Altminteri, precum e adevărat că e un Dumnezeu în ceruri și acesta apără dreptatea, tot așa se va coborî asprimea pedepsei pe capetele vinovaților și viteaza noastră ostășime, care a împrăștiat de curând o hoardă de trădători și tâlhari, va porni împotriva voastră și atunci vai de oricare turbulent, și de trei ori vai de toți instigatorii. Atunci, ar fi mai bine de cumva să nu vă fi născut, deoarece nimeni dintre cei care s-au sculat contra patriei, nu va fi cruțat. Dar și până atunci s-a dat ordin maghiarilor și secuilor să se ridice ca o furtună și să măture gunoiul ingrat care se răscoală împotriva libertății patriei sale și nu se îngrozește a deveni ucigașul mamei și fraților săi; să se scoale poporul unguresc și secuiesc și să șteargă de pe fața pământului pe fiecare vânzător de patrie care nu voiește a primi cuvântul cel bun.Cel căruia îi este dragă viața și ține la averea sa, să ia aminte acest ultim cuvânt care purcede din inimă binevoitoare de bine, altfel va fi pedepsit groaznic."

Afirmațiile unor istorici maghiari, conform cărora nu ar fi fost omorâți decât insurgenții, adică cei care purtau arme, sau că, în momentul înfăptuirii crimelor împotriva populației civile românești, Kossuth Lajos nu se afla pe frontul din Ungaria sau Transilvania și, prin urmare, habar nu avea de ce se întâmplă prin părțile respective, sunt infirmate de realitățile istorice care atestă că trupele maghiare au acționat cu buna știință a lui Kossuth pentru a-i șterge pe români de pe suprafața Transilvaniei.

Șovinismul de care a fost orbit Kossuth Lajos a împiedicat orice încercare de împăcare româno-maghiară și de unire a forțelor revoluționare împotriva opresorului comun, respectiv Imperiul habsburgic. Semnificativ în acest sens îl constituie modul formal în care s-au desfășurat tratativele cu Avram Iancu.

Sunt numeroase dovezi care atestă că trupele maghiare au acționat cu buna-știință a lui Kossuth pentru a-i șterge pe români de pe suprafața Transilvaniei. Una dintre acestea este și circulara semnată la 12 iunie 1849, la Abrud, deci cu numai aproape două luni de zile înaintea dezastrului final, de către colonelul baron Kemeny, adresat "Iancului și gloatei sale valahe", în care, cu aroganță nobiliară acesta clama: "Valahilor! Zilele voastre sunt numărate! În fruntea formidabilei mele oștiri, fortificată în sute de lupte, vom stârpi, până la ultimul vlăstar, pe toți rebelii aflători sub arme".

Kossuth nu a recunoscut nici un drept nației române și, de altfel, nici sârbilor, slovacilor și sașilor, în afara "dreptului" de a se dizolva în națiunea ungară, de a-și pierde identitatea națională: "Eu niciodată, dar niciodată, sub sfânta coroană maghiară, altă națiune, sau altă națiune decât cea maghiară, nu voi recunoaște. Știu că sunt oameni și rase de oameni, care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o națiune, aici nu este". El nu putea să accepte ca sub Sfânta Coroană să existe o altă națiune decât națiunea ungară. Cert este că, deși slovac (în limba slovacă numele lui înseamnă țap), el s-a considerat după cum a declarat: "M-am născut ca ungur și am fost educat ca ungur."

Elocvente credem că sunt și cuvintele istoricului evreu de cultură maghiară, Paul Lendvai, trăitor în Austria, inserate, pentru semnificația lor aparte, în cartea "Ungurii", apărută în anul 2001: "... acest revoluționar vrăjitor, mult prea plin de el, a fost naționalistul cel mai dement care a existat vreodată. El a pus popoarele nemaghiare să aleagă: ori supunere totală fără existență politică ori exterminarea!"

Bilanțul catastrofal al revoluției de la 1848 din Transilvania reprezintă cea mai fidelă imagine a terorii dezlănțuite de unguri împotriva elementului românesc care lupta pentru dreptul sacru al libertății naționale.

Referitor la faptul că unii îl consideră pe Lajos Kossuth drept o personalitate mondială care a fost recunoscută de Congresul American și primită cu mult entuziasm în America, se poate aprecia faptul că America, deși o mare democrație, are și ea paradoxurile ei. Dar "tribunalele de sânge", în funcțiune, au funcționat în Transilvania, și nu în Statele Unite ...!

În fața refuzului revoluționarilor unguri conduși nemijlocit de Kossuth Lajos, de a recunoaște drepturi egale și pentru națiunea română, Nicolae Bălcescu sublinia cu amărăciune: "Supremația cu democrația nu se pot asocia. Dacă Ungaria vrea să-și mențină supremația, trebuie să rămână aristocratică și oprimatoare, adică în alianță cu împăratul; dacă vrea însă să fie democratică, trebuie să întindă mâna celor nouă milioane de români, care toți sunt democrați."

Iar la rândul său, dorind să se explice, eroul de legendă care este Avram Iancu declara: "Noi suntem oamenii libertății. Pentru asta ne-am revoltat, pentru asta ne-am vărsat și suntem hotărâți a ne vărsa sângele până la ultimul român. "Și referindu-se la aceeași problemă, Avram Iancu scria la 15 iunie 1849 comandantului de brigadă ungur Iosif Simonffi: "Să credeți, însă, domnilor, că răscularea noastră nu s-a întâmplat prin amăgirea Austriei (după cum dumneavoastră sunteți informați), ci pre noi ne-au răsculat nerecunoașterea naționalității politice, tiraniile și barbariile feudaliștilor și aristocraților transilvani maghiari, pe care poporul în astă epocă nu le-a mai putut suferi și de care inteligența s-a scârbit cu totul; am fost siliți a rădica arme, a le purta în contra aceluia care mai de aproape ne tirănește și se vede a ne apăsa existența politică, despre ce vă va certifica istoria imputând crima cui va fi drept." Fapt pentru care, Iosif Simonffi recunoaște pe bună dreptate: "Românii și maghiarii au neapărată trebuință de cea mai strânsă frăție. Numai astfel își vor asigura existența. Prin urmare, cine seamănă discordie, ură și produce vărsare de sânge între aceste două națiuni surori este trădătorul propriei națiuni."

Am ținut să readuc acestea spre știință celor care, din ignoranță, din oportunism, din lașitate sau din calcule politice meschine, se prefac azi că nu recunosc despre ce este vorba, atunci când se pomenește de Kossuth Lajos și faptele sale, care, cu câteva zile înainte ca revoluția să fie înfrântă, a fost nevoit să fugă la Vidin deghizat în valet al unui conte polonez, cu barba și mustățile rase, sub numele de Tamás Udvardi.

Sunt adevăruri care trebuie să le audă bine acele persoane care manipulează pe maghiarii trăitori în această țară, adepți ai perioadei horthysto-hungariste și care doresc să atragă în captivitatea istorică pe cetățenii români de etnie maghiară, oameni cu un deosebit bun-simț care doresc să conviețuiască în armonie cu noi, românii.

Sunt precizări care se impun în contextul în care unii maghiari din Târgu-Mureș, sub diferite pretexte, pun tot mai presant problema schimbării denumirii străzii Călărașilor, cu rezonanță afectivă și istorică pentru românii mureșeni, în Kossuth Lajos. Oare în recuzita udemeriștilor nu mai există alte personalități, din domeniile științific și cultural, bunăoară, care să nu irite populația românească și care formează, astăzi, peste jumătate din patrimoniul demografic al municipiului Târgu-Mureș?

Toate câte au fost spuse, fiindcă este de la sine înțeles că o declarație politică este limitată de timp, nu epuizează miile de motive și surse, care atestă același lucru: Kossuth Lajos este un personaj controversat, care s-a aflat ...

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnule deputat. Vă rog să vă apropiați de sfârșit.

Domnul Adrian Moisoiu:

...la originea tuturor acțiunilor sângeroase îndreptate împotriva populației românești din Transilvania anilor 1848-1849, motiv pentru care este total neindicat ca populației române să i se aducă permanent aminte de o perioadă istorică neagră, în care a suferit nemeritat. Iar România este, probabil, singurul stat care, prin Guvernul său, a dispus ridicarea pe soclu, pentru a fi venerați, a criminalilor cu sabia în mână de pe care curge sânge românesc nevinovat. Acestora nu avem pentru ce să le ridicăm monumente, să le dăm denumiri de străzi ... Numai astfel, în timp, putem spera că se vor putea șterge cicatricele rănilor de atunci...

Înainte de a încheia, doresc să reamintesc vorbele transmise de Nicolae Bălcescu lui Kossuth Lajos: "Libertatea voastră este spânzurătoare, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar".

De aceea, apreciez că Academia Română are datoria să își spună punctul de vedere. Invit pe doamna academician prof. dr. Cornelia Bodea, recunoscut drept cel mai mare specialist român în istoria anilor 1848, pe marii noștri istorici, să-și exprime în mod clar punctul de vedere!

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnilor colegi,

Vă reamintesc că timpul alocat unei intervenții pentru susținerea declarației politice este de 3 minute. V-aș ruga să aveți grijă să nu-l depășiți, pentru că mai există și alți colegi care doresc să intervină.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 0:53
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro