Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.160/23-11-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 13-11-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2007

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Filip Georgescu

  Declarații politice și intervenții ale deputaților: Filip Georgescu - in memoriam Ion (Ionel) I.C. Brătianu, la 80 de ani de la moarte;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La 24 noiembrie se împlinesc 80 de ani de la moartea lui Ion (Ionel) I.C. Brătianu, prestigioasă personalitate a vieții politice românești din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și primele decenii ale veacului trecut, președintele Partidului Național Liberal, de numele căruia sunt intrinsec legate Războiul pentru reîntregirea țării, Marea Unire de la 1918, Constituția României din 1923 și alte evenimente de însemnătate istorică ale neamului nostru.

Ionel Brătianu, cum era cunoscut în viața politică marele bărbat de stat, a fost fiul lui Ion C. Brătianu, moștenind de la tatăl său, care se aflase printre fruntașii revoluționari de la 1848, dar și în fruntea Războiului pentru Independență de la 1877, nu numai cinstea, curajul și dragostea de muncă, dar și iubirea de patrie și ambiția de a contribui cu prețul vieții la propășirea ei, trăsături proprii tuturor membrilor acestei întinse și străvechi familii de boieri români.

Inginer de căi ferate, Ionel Brătianu părăsește repede cariera pentru care se pregătise și se aruncă în vâltoarea luptelor politice, domeniu în care Brătienii aveau o îndelungată tradiție. Botezul politic și-l face de tânăr, ca deputat de Gorj, când, deși descendent al unei familii de moșieri, abordează problema țărănească, afirmând că oamenii satelor, de care depinde viitorul națiunii, suferă cel mai mult. După doi ani de deputăție, la 33 de ani ajunge pe banca ministerială, preluând succesiv conducerea câtorva departamente, dar o mare parte a vieții și-a consumat-o în fruntea Guvernului.

Timp de 18 ani a fost președintele PNL, partid pe care l-a dominat cu autoritatea, voința, intransigența și ambițiile sale. Afirmarea sa în viața politică a fost apreciată cu atât mai mult cu cât în vremea sa a avut de înfruntat o întreagă pleiadă de personalități, ca Petre Carp, Alexandru Marghiloman, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Titu Maiorescu, Take Ionescu, Constantin Stere, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Titulescu și mulți alții.

Apogeul carierei sale politice vine în timpul primului război mondial. Din cea mai fragedă vârstă a copilăriei avea în fața ochilor imaginea României Mari. Sub vraja acestui vis, pe care-l nutriseră atâtea generații anterioare de români, a pornit cu toată convingerea războiul împotriva cotropitorilor țării și a asupritorilor neamului nostru. Sfidând opiniile contrare ale unor filogermani convinși ca Titu Maiorescu, Petre Carp și Alexandru Marghiloman, Ionel Brătianu a hotărât să participe alături de puterile Antantei împotriva statelor care alcătuiau Tripla Înțelegere.

L-a convins și pe Regele Ferdinand de acest pas decisiv pentru destinul românilor și l-a sfătuit pe suveran să nu semneze Pacea de la București impusă de Germania, a suportat criticile mareșalului Antonescu pentru slaba dotare a armatei, dar și imputările lui Take Ionescu și Nicolae Iorga pentru unele greșeli politice. A riscat și a câștigat și, odată cu el, întreaga nație. La Conferința de pace de la Paris s-a bătut ca un leu pentru viitorul României Mari. N-a ezitat să părăsească sala dezbaterilor, atunci când aliații ignorau cererile românilor, repetând gestul pe care părintele său îl făcuse după Războiul de Independență.

Cu toate acestea, n-a avut fericirea să se bucure din plin de marea izbândă de la 1918. Soarta ingrată a făcut ca la 1 Decembrie, când alaiul regal își făcea intrarea triumfală în București, Ionel I.C. Brătianu să nu se găsească în postura de premier și să privească totul de pe margine, ca un simplu spectator. Dar, în orice situație s-ar fi aflat, lumea știa că el este pilonul în jurul căruia se întregise Țara. Mulți îl criticau, cuprinși de invidie, Regele Ferdinand îl prețuia însă enorm. Meritul său în fruntea PNL a fost, de asemenea, de necontestat. Deși nu avea la dispoziție un partid de mase, deși curentele de idei apăreau în PNL ca ciupercile după ploaie, Ionel Brătianu a conferit un mare prestigiu liberalismului, care a dominat autoritar viața noastră din primele decenii ale veacului trecut.

Trebuie spus, totodată, că Ionel Brătianu a desființat politicește, în propriul partid, pe oricine a încercat să-l obstrucționeze. Dar, după dispariția sa, PNL n-a mai avut un conducător de o asemenea anvergură nici până astăzi. Apariția unor vârfuri liberale ca Vintilă și Gheorghe Brătianu, I.G. Duca ori Gheorghe Tătărăscu, au fost niște meteoriți care s-au stins repede. De aceea, PNL are mereu senzația că a fost înmormântat la Florica o dată cu trupul lui Ionel Brătianu.

La dispariția lui prematură (63 de ani), probabil că a contribuit și atentatul de la 9 decembrie 1909, când a fost ținta a trei gloanțe care l-au nimerit în plin. A scăpat atunci ca prin urechile acului. Mulți s-au întrebat, după ani și decenii de la acest atentat: oare ce s-ar fi întâmplat cu Partidul Liberal fără Brătianu? Ce s-ar fi întâmplat dacă la izbucnirea primului război mondial prim-ministru n-ar fi fost Ionel Brătianu, ci un Titu Maiorescu sau Petre Carp?

Vestea încetării din viață a celui care a fost Ionel I.C. Brătianu a produs în toată țara consternare. Nimeni nu bănuia un sfârșit atât de apropiat. Lumea obișnuită ca, timp de un sfert de veac, să-l vadă în prim-planul vieții politice, guvernând și dominând evenimente ori dispute de partid, cu greu se putea deprinde cu lipsa lui din arenă. Cu toții înțelegeau că, odată cu plecarea dintre oameni a lui Ionel Brătianu, dispărea unul din cei mai destoinici cârmaci pe care i-a avut țara noastră, mulți fiind convinși că va trece multă vreme până când se va ivi politicianul care să-l poată înlocui. Și astăzi, lipsa acestui ilustru bărbat de stat se simte la fiecare pas: o simte Țara, o simte mai ales Partidul Național Liberal, care de 80 de ani își caută șeful suprem și nu-l găsește.

Vă mulțumesc pentru atenție.

    Filip Georgescu - comentariu pe marginea votului uninominal în două tururi de scrutin susținut de președintele Traian Băsescu;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi este foarte greu să înțeleg de ce se cramponează președintele Băsescu de votul uninominal în două tururi de scrutin, pe care vrea să-l legitimeze în viața noastră politică, printr-un referendum, când milioane de români nu înțeleg nici avantajele și nici dezavantajele acestui nou sistem electoral. Țelul esențial al acestui demers insolit l-ar constitui, chipurile, reformarea clasei noastre politice, care, în opinia președintelui țării, și-a epuizat cele două obiective fundamentale din perioada tranziției: intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană.

Astăzi, când și-a pierdut orice legătură cu cei pe care-i reprezintă, subliniază domnia sa, clasa politică trebuie să cedeze locul unor forțe noi, capabile să valorifice cu succes marile posibilități pe care țara noastră și le-a creat prin aderarea la UE. N-am auzit alți șefi de stat, cu excepția dictatorilor, care să-și fi propus vreun asemenea proiect utopic și nici nu cred că vom descoperi în cuprinsul Planetei noastre vreo țară în care clasa politică este unitară, este animată de aceleași idealuri, este legată prin interese economice comune și năzuiește în totalitate spre aceleași scopuri politice. O dovadă în acest sens o constituie existența mai multor partide, diferențiate prin doctrine diferite, care acoperă un larg spectru politic, de la stânga la dreapta. Până și în regimurile totalitariste, unde clasa politică este strunită de un singur stat major - partidul unic - controversele ideologice și apetitul liderilor pentru putere sunt de necontestat.

Pledând în favoarea votului uninominal în două tururi de scrutin, președintele Traian Băsescu nu face decât să mențină deschis conflictul său cu Parlamentul, cu Guvernul și cu partidele, în tentativa de a suprima pluripartidismul, de a crea un Legislativ docil, după chipul și asemănarea Marii Adunări Naționale și de a zdruncina fragila democrație care stă la temelia, încă neconsolidată, a statului de drept. Asumându-și cu de la sine putere sarcina de a reforma clasa politică, șeful statului nostru vrea să ne convingă, din păcate fără argumente, că prin adoptarea votului uninominal, la viitoarele alegeri legislative, electoratul va fi în măsură să aleagă un Parlament "curat" în locul celui "mocirlos" de astăzi. Numai de nu ne-am trezi cu unul "curat-murdar", garnisit cu mafioți și oligarhi care, candidând pe spezele propriului buzunar și aruncând cu banii în dreapta și-n stânga prin circumscripțiile uninominale, au mari șanse să câștige scrutinul, chiar cu voturi puține.

Președintele Traian Băsescu încearcă să demonstreze contrariul, afirmând că, spre deosebire de listele de partid, în cadrul cărora orice formațiune politică își înscria propria clientelă, din rândul căreia erau aleși parlamentarii, votul uninominal obligă la desemnarea unui singur candidat care, pentru a fi votat, trebuie să fie cel mai bun dintre cei mai buni. O dată ales, candidatul partidului câștigător devine unicul reprezentant în Parlament al celor care l-au votat, putând să fie tras la răspundere direct, pentru nerespectarea promisiunilor făcute, în campania electorală.

În aparență, votul uninominal ar putea să fie considerat spuma democrației. Având în vedere că la viitoarele alegeri vor participa cel puțin 15 partide, noul sistem electoral se va dovedi un veritabil instrument antidemocratic, întrucât mulți candidați uninominal vor deveni parlamentari doar cu votul a 20-30 la sută dintre alegători. Președintele Băsescu evită să ne spună însă cine va reprezenta în parlament marea majoritate a alegătorilor (70-80 la sută) care au votat în baza altor opțiuni politice. Se mulțumește să afirme că votul uninominal în două tururi de scrutin este unul dur și cu multe inechități. Atunci de ce pledează cu atâta înfocare pentru o asemenea inechitate de proporții? Președintele Băsescu ocolește, de asemenea, un alt adevăr, acela că atât în cazul votului pe liste, cât și al celui uninominal, candidații sunt propuși de partide, cu excepția independenților, dar mai ales că nicio formațiune politică nu va risca să-și desemneze candidații din rândul unor oameni necunoscuți, fără o imagine conturată în viața publică. De unde să găsească partidele politice acei îngeri uninominali, pe placul domnului Traian Băsescu, pentru a forma un Parlament curat și sfânt ca Edenul?

Ca să ne convingă de însemnătatea votului uninominal în cadrul procesului de primenire a clasei noastre politice, domnia sa recurge la o paralelă pe cât de neavenită, pe atât de neconvingătoare, afirmând că la viitoarele alegeri parlamentare, senatorii și deputații ar putea să fie desemnați așa cum sunt astăzi votați primarii, adică în două tururi de scrutin. Dar și aici, șeful statului se oprește la jumătatea drumului, evitând să spună, probabil din motive subiective, cât de incorecți, cât de necinstiți și cât de imorali sunt unii primari, din păcate deloc puțini.

Este nevoie, într-adevăr, de o profundă transformare în mentalitățile oamenilor noștri politici, mai ales acum, când România a devenit țară comunitară, dar o mutație de o asemenea factură nu se produce într-o singură zi, prin introducerea unui buletin de vot în urnă, ci printr-un proces politico-educativ, susținut de o legislație adecvată. Primarul nu poate fi invocat drept o întruchipare democratică desăvârșită a votului uninominal în două tururi de scrutin.

Înainte de a decide asupra unui sistem electoral, trebuie să reflectăm cu mult mai multă atenție asupra omului pe care vrem să-l așezăm în fruntea unei comunități. În București avem șapte primari, dar numai edilul șef al sectorului doi își îndeplinește cu vocație, pasiune și responsabilitate misiunea încredințată de electorat. Din păcate, doar cu o floare nu se face primăvară, darămite reformă politică.

Vă mulțumesc pentru atenție.

       

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 23 iulie 2019, 16:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro