Valeriu Tabără
Valeriu Tabără
Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.31/28-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 18-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
    1.1 Valeriu Tabără - declarație politică cu titlul "Atenție la agricultura românească!";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Începem astăzi cu reprezentanții Opoziției. Am să-l rog să poftească la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului Partidului Democrat-Liberal. Opoziția.

Și Puterea, prin domnul deputat Garda Dezideriu, să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Mi-aș permite o completare, domnule președinte: Opoziție absolută și Opoziție relativă, așa cum sunt și adevărurile.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Atenție la agricultura românească!". Ea cuprinde într-o extensie de patru pagini, nu am s-o citesc în totalitate, am să depun restul, doar câteva din problemele care le-am scris în această declarație.

De multe ori, în ultimii 18 ani, au fost momente în care s-a crezut că agricultura românească și-a găsit calea. Legile proprietății elaborate și aprobate în anii 1991-2000 și 2005 au reglementat, cât au făcut-o, problema restituirii și reconstituirii proprietății asupra pământului. Restituirea proprietății nu a rezolvat însă și capacitatea de a produce a noilor proprietari. Aceasta pentru că numai proprietatea singură nu poate face mare lucru fără a fi însoțită de măsuri care să pună în valoare astfel ca cel care o deține să-i culeagă și uzufructul.

Lipsa de curaj în deciziile politice luate în domeniul agriculturii a făcut ca astăzi, la nivelul anului 2008, România deși are un potențial agroalimentar recunoscut, să fie nu numai o importatoare de produse agroalimentare, dar să aibă și una dintre cele mai scumpe piețe în domeniu, dacă o raportăm la puterea de cumpărare a majorității cetățenilor.

Luna februarie 2008 înseamnă o altă speranță pentru agricultori și locuitorii spațiului rural românesc. Această speranță se numește, de data aceasta, programul național de dezvoltare rurală a României, 2007-2013, care la 20 februarie 2008, aproape după un an de la depunerea la Comisia Europeană, a fost aprobat de către reprezentanții celor 27 de state membre în cadrul Comitetului de dezvoltare rurală.

Aprobarea acestui program este rezultatul negocierilor intense cu Uniunea Europeană pentru ca acesta să fie adoptat la nevoile mediului rural românesc, unul dintre cele mai complexe din Europa.

Dacă prevederile planului național de dezvoltare rurală sunt corespunzătoare pentru dezvoltarea rurală românească rămâne de văzut. Este important că avem un program cadru pe care se poate construi o politică rurală coerentă. Semănător acestui program a fost cadrul creat de Legea nr.83/1993, prin care s-a putut lua măsuri de relansare a producției agroalimentare a României. Din păcate, această lege a fost abrogată într-un moment nepotrivit.

În urma aprobării planului național de dezvoltare rurală din luna martie 2008, urmează să se lanseze proiecte în cadrul a trei măsuri: 121, modernizarea exploatațiilor agricole, 123, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere și 322, renovarea și dezvoltarea satelor.

Toate cele trei măsuri ar trebui să constituie prioritate absolută pentru România și care sunt susținute în perioada 2007-2013 cu fonduri europene în valoare de peste 8 miliarde de euro. Este bine să știe însă de la ce se pornește în acest moment. România este al doilea nou stat membru al Uniunii Europene după Polonia ca mărime, are la nivelul anului 2005, 34% din media p.i.b.-ului euro 25, care reprezintă aproape 1% din p.i.b.-ul total al Uniunii Europene, extrem de puțin în comparație cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene.

2. Zona rurală românească reprezintă 87,1% din teritoriu, și 45,1% din populație. Din acest punct de vedere, România apare față de celelalte țări membre ale Uniunii Europene, cu o populație rurală semnificativ numeroasă, față de media europeană.

Sectorul agricol românesc ar trebui să fie mai important decât în marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene, acest lucru este susținut și de alți doi indicatori: populația ocupată în agricultură și silvicultură, 32%; ponderea mare a agriculturii în produsul intern brut, 12,1% sau dacă o raportăm la valoarea brută adăugată, 13,6%.

În același timp, în agricultura românească continuă să fie o productivitate dintre cele mai scăzute din Europa, iar deficitul balanței comerciale a produselor agroalimentare este extrem de mare pentru o țară cu potențialul agrar al României: 1,3 miliarde euro la nivelul anului 2005 și tinde către 2,5 până la 3 miliarde de euro la nivelul anului 2007.

Agricultura României mai are câteva particularități de care ar trebui să țină seama dacă nu vrem să dăm greș și de astă dată. Iată câteva dintre ele: o structură duală reprezentată de un număr mic de persoane juridice cu ferme de tip comercial, circa 18.263 de ferme, cu o suprafață medie de 269 de hectare, ar fi ideal pentru exploatația agricolă românească în acest moment, ceea ce reprezintă circa 34,5% din suprafața arabilă a României.

Aceasta înseamnă că 0,5% din exploatațiile agricole românești cuprind peste o treime din suprafața arabilă. Restul exploatațiilor agricole mai puțin performante ocupă două treimi din suprafața arabilă a țării. Dintre aceste exploatații, 3 milioane care acoperă 30% din teritoriul agricol sunt considerate ferme de subzistență care în orice tip de politici agricole nu pot și nu trebuie neglijate.

A considera pe acești 3 milioane de locuitori, așa cum fac unii pseudospecialiști ai spațiului rural românesc, ca simpli rentieri sociali, ar fi o mare eroare cu grave consecințe pentru agricultura României. Problema fermelor de subzistență și cea a reconsiderărilor este la fel de importantă precum și cea a fermierilor din exploatațiile agricole mari și medii care, de bine, de rău, sub o formă sau alta, s-au încadrat în economia de piață.

Trebuie avut în vedere că în fermele mici se găsesc majoritatea animalelor crescute în gospodărie, spre exemplu vacile pentru lapte, cele care de fapt asigură aproape 60% din cota de lapte a României. Trebuie să mai aibă în vedere faptul că spațiul rural românesc se caracterizează printr-o populație dispersată în arii mari, cu spațiu de habitat rural nesistematizat și cu o infrastructură slab dezvoltată și de slabă calitate. Numai 33% din rezidenții satelor sunt conectați la rețeaua cu alimentare cu apă, 10% din locuitorii satelor conectați la sistemul de canalizare, 10% din drumurile de țară au o calitate adecvată, nemaivorbind de rețelele școlare, sanitare, financiare și, mai ales, a unităților de creditare, extrem de slab dezvoltate în comparație cu rețelele urbane.

Trebuie spus că la această dată nici o bancă nu este în relații normale de creditare cu economia rurală. O astfel de bancă ar putea să fie în viitor CEC-ul.

Toți acești factori afectează grav calitatea vieții în zonele rurale. Totodată, acestea împiedică dezvoltarea economică, ceea ce duce la amplificarea nu numai a migrației de la sat la oraș, dar și a migrației spre exteriorul țării. Peste 90% din emigranții români din Spania și Italia provin din spațiul rural românesc.

Aceste probleme ne obligă pe toți cei care, într-un fel sau altul, participăm la luarea deciziilor politice ale momentului prezent și viitor, să nu ocolim aceste probleme și să le găsim răspunsuri. Nu trebuie uitat un lucru esențial: țăranul român, oriunde s-ar afla, este purtătorul de identitate și valori naționale care constituie structuri de mare importanță în cadrul sistemului de valori europene și universale. Țăranul român, unde s-ar afla, la câmpie sau munte, este cel care gestionează și conservă cea mai mare bogăție a acestei țări, pământul, care, din nefericire, în ultimii ani, este mai mult un obiect de speculă decât de producție.

De multe ori, pământul României produce mai multe buruieni decât grâu și mai multe necazuri decât bunăstare.

Mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi, vă reamintesc, timpul alocat este de trei minute.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 0:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro