Adrian Moisoiu
Adrian Moisoiu
Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.31/28-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-10-2019
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 18-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.9 Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul "Fără educație, nimic nu e";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Îl invit pe domnul deputat Adrian Moisoiu la microfonul Camerei.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Lucian Băluț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți microfonul.

Domnul Adrian Moisoiu:

Da, mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, colegului care a vorbit adineauri, aș dori să-i spun că de fapt tânărul în discuție, la Cluj, nu a fost altceva decât un provocator. Și doi la mână: pun și eu, așa, o întrebare retorică: cam ce s-ar fi întâmplat dacă primar al Clujului ar fi fost domnul Gheorghe Funar, și nu domnul Boc.

Și, la urma urmei, o întrebare: domnul Boc nu este în campanie electorală? Și dânsul este. Atunci, este clară chestia și dintr-o latură, și din cealaltă. Roșu, alb, verde, doar din cauza asta s-a purtat și la cocardă, și peste tot a fost fluturată în România. Nu avea ce să caute.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Fără educație, nimic nu e".

Școala este cea mai importantă instituție, educația avându-și începuturile odată cu originea vieții. Trăind în colectivitate, omul și-a învățat din cele mai vechi timpuri puii cum să se comporte, să se hrănească și cum să se apere de dușmani.

De aceea, se poate aprecia că educația este un drept și un bun al tuturor, care îl face OM pe om. Ea nu poate fi nici mai bună și nici mai rea decât societatea care o tutelează. Societatea este cea care plătește educația, care beneficiază de serviciile școlii. Ca urmare, școala este mereu adaptată la comanda socială.

A fi dascăl nu este o meserie ca oricare alta. A fi dascăl, înseamnă asumarea conștientă a unei responsabilități nobile: aceea de a forma oameni. Iar aceasta presupune profesionalism, pasiune, dăruire și mai ales dragoste, fiindcă "unde dragoste nu e, nimic nu e!"

A educa un copil este echivalent cu a sculpta cu grijă o marmură delicată, fiecare greșeală putând fi catastrofală, distrugătoare. În timp ce un bloc de marmură, oricât de scump ar fi, poate fi înlocuit, educația unui copil este un proces ireversibil, o greșeală având uneori consecințe imposibil de îndreptat.

Chiar și cu legi, programe sau mijloace mediocre, un profesor - profesor poate avea rezultate excelente. Un profesor mediocru însă, nu va putea avea aceleași rezultate, indiferent cât de moderne ar fi mijloacele avute la dispoziție.

Dascălul trebuie să constituie un model pentru elev. El trebuie să fie acela care să lanseze și să conducă lupta împotriva concepției: "De ce să mai învăț dacă se poate și invers?", chiar dacă oferta de piață este practic "nulă" în dezastrul social în care trăim.

"A reforma educația înseamnă a aduce calitate și nu cantitate", a declarat Jonathan Scheele, fostul șef al Delegației Comisiei Europene în România. Noi am avut un învățământ calitativ bun și de aceea este greșit să se aprecieze că tot ceea ce era înainte era prost, și că acum trebuie schimbat.

Una din cauzele care au dus la deteriorarea în timp a produselor școlii, este și lipsa de motivație. Învățământul românesc va scăpa de haos, degradare, semianalfabetism, vulgaritate, violență și va da roade multe și bogate, doar atunci când va avea semănători de calitate.

Degeaba spunem că vrem reformă dacă nu vom crea și acorda condițiile cerute în Europa. Faptul că doar 5% dintre absolvenți, și nici aceea șefi de promoție, doresc să urmeze o carieră didactică, trebuie să constituie un motiv de reflecție. Reforma școlară trebuie să vină de la reforma omului, și nu neapărat de la legi noi, programe, manuale, mijloace, metode sau regulamente.

Cât privește copierea fără discernământ critic a școlii occidentale, este o prostie monumentală, atâta timp cât se uită specificul spiritului național.

Educația școlară trebuie să pună drept prioritate formarea caracterului, cultivarea conștiinței, dragostei de muncă, cinstei, demnității și mai ales să-l formeze pe copil în primul rând ca român și abia apoi ca european.

Originea socială, ideile filosofice, credințele religioase, orientarea politică, dacă nu sunt puse în slujba Națiunii, sunt împotriva ei. Excluderea ritului religios din școală reprezintă o atitudine anticulturală, anticomunitară și antieducațională.

În procesul reabilitării educației ca prioritate a societății, trei instituții joacă un rol fundamental: Familia, Școala și Biserica. În condițiile în care familia are de luptat cu pauperizarea, școala are de realizat atât o activitate educativă cât și una formativă; la rândul ei, biserica trebuie să se implice mai mult în problemele școlii și ale societății, să răspundă mai ferm atacurilor anticreștine, să aibă un cuvânt mai hotărât în lumea spirituală. Numai printr-o activitate comună se pot atinge dezideratele dorite.

În evoluția sa postdecembristă, educația se află într-un moment când vrajba înverșunată și dezbinarea, macină energiile unui popor, care luptă din greu pentru a supraviețui și, ca atare, din ce în ce mai înstrăinat de viitorul propriilor sale vlăstare.

Aserțiunea "Învățământul constituie prioritate națională" nu a fost susținută de societatea românească dezorientată și derutată postdecembristă. Tot ceea ce vedem este efectul în oglindă al societății noastre, al celor care ne conduc.

Pentru guvernanți, educația constituie prioritate națională numai în campania electorală?

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 22 octombrie 2019, 4:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro