Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.31/28-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 18-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.78 Vasile Pușcaș - declarație politică: "Este posibilă egalitatea de șanse în România?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

"Este posibilă egalitatea de șanse în România?"

România de astăzi este o țară europeană care înfățișează printre cele mai multe inechități și discrepanțe. În numai aproape două decenii de postcomunism, prin "privatizare" și inginerii financiar-politice s-a reușit crearea unei grupări milionare (în Euro) care nu-și poate justifica prosperitatea prin contribuții la progresul social-economic al țării, ci numai prin accesul la așa-numitele "șanse" ale vieții. Ceea ce a presupus transferul bunurilor publice către cele private fără legitimitate socială, cu "legalitate" construită pentru avantajarea "șanselor" învârtiților societății. Drept urmare, având în vedere puținătatea capitaliștilor adevărați (care nu înseamnă doar deținerea de capital), în România s-a reușit performanța, deloc de dorit într-o țară cu adevărat europeană, de a se evolua către o societate în care egalitatea de șanse se realizează pe etaje care, dacă se va continua în acest mod, vor ajunge să nu mai comunice și să se intre într-un blocaj social, generator de crize, conflicte și instabilitate.

Unul din domeniile în care România se confruntă cu grave întârzieri în raport cu paradigma europeană este cel al politicilor sociale. Dacă problematica economică a fost abordată aproape exclusiv din perspectiva intereselor mediului de afaceri, iar drepturile lucrătorilor și interesele milioanelor de pensionari sunt apărate cu tot mai mare greutate de către sindicate și organizațiile de profil, transpunerea în viața cotidiană a principiului egalității de șanse nu s-a bucurat de prea mare atenție pe parcursul ultimilor ani. Acest defazaj nu se limitează doar la incapacitatea Executivului actual de a propune soluții pertinente la problemele cu care se confruntă categorii sociale aflate, în mod tradițional, în aria excluziunii sau marginalizării. Societatea civilă care, în statele europene, a secondat acțiunea administrației publice și a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, nu s-a dovedit în măsură să creeze, în România, infrastructura necesară combaterii discriminării și excluziunii de orice fel.

Pentru a conștientiza importanța intereselor unei lumi pe care facem prea puține eforturi pentru a o înțelege, ar fi suficient să pornim de la seria de valori proclamate constant drept fundamente ale integrării europene. Atât Comisia Europeană, cât și președințiile Uniunii Europene invocă, alături de afinitățile date de civilizația comună și de similitudinea intereselor economice, și o componentă civică, provenită din asumarea idealurilor de libertate, prosperitate și solidaritate. Într-o țară ieșită din eșecul etatismului socialist și intrată în era utilitarismului mercantil și exacerbarea individualismului, asemenea deziderate pot părea patetice sau proiecții ale utopiilor post-moderne. Până acum, Executivul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a îndreptăți asemenea false prezumții. Ca și în alte domenii, autoritățile se situează numai prin vorbe în avangarda progresului social. Documentele adoptate de forurile europene sunt ratificate cu fals entuziasm, iar cu prilejul uneia din numeroasele remanieri pe care le-a înregistrat Guvernul portocalizat, politicile sociale au fost puse sub egida unui Minister al Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Dincolo de optimismul declarațiilor oficiale, realitatea socială concretă a evoluat diferit față de spusele propagandei oficiale și în prea mică măsură într-o direcție pozitivă. Ar fi de ajuns să menționăm dezinteresul cu care se tratează problematica egalității între bărbați și femei. Însăși configurarea Executivului de astăzi, rezultat din restructurarea de anul trecut, a însemnat excluderea femeilor din toate posturile ministeriale. Nimeni nu pretinde să aplicăm matematic procentele demografice, dar ar fi greu de acceptat că dreapta românească preferă tradiția antichității romane modernității europene. Iar exemplul oferit la nivel central se regăsește în ansamblul administrației publice și chiar în mediul economic, unde prezența femeilor în posturi de decizie se reduce la câteva excepții. Deși se invocă o scădere a șomajului în termeni nominali, fenomenul afectează un procent mult mai ridicat din rândul populației feminine, iar cercetările de specialitate relevă că acestea din urmă continuă să facă obiectul unor numeroase discriminări la locul de muncă.

Cu dificultăți încă și mai mari se confruntă persoanele cu dizabilități. În relație cu acestea, statul continuă să-și limiteze intervenția la rudimente de asistență financiară, obiectiv precar datorită deficitului de resurse reclamat de bugetul asigurărilor sociale. Instituțiile speciale medicale și de învățământ se află la limita dublei subordonări, față de Consiliile județene și Ministerul Educației și Cercetării, iar faptul se traduce prin abandonul de facto din partea amândurora. Relația directă a acestor concetățeni ai noștri cu instituțiile administrative este inhibată inclusiv de inexistența sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. Deși legislația a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situațiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate și inițiativă în facilitarea dialogului între cei aflați în dificultate și potențialii angajatori, iar deschiderea clamată de sistemul administrativ și de cel educațional este dublată de prejudecăți demult absente din mentalul lumii civilizate.

Excluziunea socială nu se reduce la exemplele pe care le-am evocat anterior. Procesul are efecte dezastruoase asupra celor proveniți din zonele rurale, condamnați la discriminare datorită precarității infrastructurii școlare și medicale. Locuitorii din zonele în care s-a renunțat la activitatea industrială sunt departe de a resimți efectele prosperității Capitalei.

În afara unor bune intenții exprimate la diverse seminarii pe teme sociale, autoritățile persistă în a-i trata pe cei aflați în dificultate ca pe o problemă de imagine, pe care o anulează, în parte, prin alocări de fonduri. O abordare realistă a politicilor sociale înseamnă asumarea concretă a subiectului egalității de șanse ca obiectiv al evoluției societății românești. Iar acesta nu presupune doar susținerea financiară a unor categorii de persoane. Căci acestea dispun, la rândul lor, de un vast potențial creativ, au capacitatea de a se exprima și ca producători de bunuri și servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-și permite să ignore astfel de oportunități. Lumea europeană în care ne-am integrat a înțeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesați să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunității, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societății românești. În fapte, nu doar în vorbe!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 16 octombrie 2019, 18:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro