Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/23-05-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 13-05-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.36 Filip Georgescu - remember: 90 de ani de la promulgarea Decretului regal prin care se consfințea unirea Basarabiei cu România;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Filip Georgescu:

La 23 aprilie, s-au împlinit 90 de ani de la promulgarea Decretului regal emis la scurt timp după votul dat de Sfatul Țării, prin care se consfințea unirea Basarabiei cu România.

Străvechi pământ românesc, trup din trupul Moldovei lui Ștefan cel Mare, din vremuri când la Nistru nu se aflau nici rușii, nici ucrainenii, ci doar hoarde tătărăști și alte seminții năvălitoare, împotriva cărora străbunii noștri s-au ridicat vitejește, vreme îndelungată, Basarabia a fost smulsă din trupul țării, prin raptul de la 1812 săvârșit de imperiu țării.

În decursul celor 129 de ani de robie, Basarabia a fost naționalizată masiv, mulți români fiind împinși peste Nistru și în diferite gubernii de pe Volga, din Caucaz, de pe Amur și din alte îndepărtate ținuturi siberiene.

În schimb, pe pământul nostru străbun, dintre Prut și Nistru, au poposit diverși minoritari din imperiul țarist: ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, evrei, greci și armeni.

Împotriva tuturor vicisitudinilor istoriei, românii au rămas elementul covârșitor în Basarabia. Potrivit statisticilor de dinainte de 1918, din cei 2.725.000 de locuitori ai Basarabiei, 66,5% erau români, 12% erau ruși și ucraineni, evreii reprezentau 9,8%, bulgarii și găgăuzii 7,7%, germanii 2,7%, grecii, armenii și alți minoritari 1,3%.

O asemenea structură a populației s-a păstrat și după 100 de ani. Conform recensământului efectuat în octombrie 2004, din totalul populației de 3.388.000 de locuitori (fără Transnistria), 76% sunt moldoveni, adică români.

Revoluția bolșevică pregătise un nou jug pentru basarabeni, dar și terenul pentru descătușarea sentimentului național al românilor basarabeni, care - folosind în mod inteligent acest prilej - și-au redobândit unitatea de neam și limbă.

Imediat după Revoluția bolșevică, la Chișinău, are loc Congresul preoțimii basarabene, urmat la scurt timp de Congresul învățătorilor, care solicita introducerea alfabetului latin în locul celui chirilic.

Câteva zile mai târziu, își deschide lucrările - tot la Chișinău - Congresul țăranilor, care cerea autonomia Basarabiei și dezlegare pentru a vorbi în limba lor.

Evenimentul hotărâtor l-a constituit, însă, marele Congres ostășesc, la care au participat aproape 1.000 de deputați, ofițeri și soldați, reprezentând peste 300.000 de români.

În cadrul congresului, a fost proclamată autonomia politică și teritorială a Basarabiei, și s-a decis "naționalizarea oștirilor moldovenești".

În sfârșit, la 4 decembrie, în localul Liceului nr.3 din Chișinău, s-au deschis lucrările Sfatului Țării (Adunarea Națională aleasă, reprezentantă legitimă a suveranității naționale). La 2 martie 1918, o delegație a Sfatului Țării, avându-l ca președinte pe profesorul Ion Inculeț, și ca membri pe Pan Halippa și Ciugureanu, s-a întâlnit la Iași, cu Guvernul Marghiloman, reprezentanții celor două părți pronunțându-se ferm pentru unirea imediată a Basarabiei cu patria-mamă, hotărâre votată la 9 aprilie de Sfatul Țării de la Chișinău.

Pentru unire s-au pronunțat 86 de deputați, doar 3 votând împotrivă (un bulgar și doi ucraineni). În declarația de unire se consemna:

"Republica Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România".

Decretul regal, survenit câteva săptămâni mai târziu, promulgă votul de la Chișinău, prin care Basarabia se unea cu România.

După 22 de ani de libertate, peste românii dintre Prut și Nistru s-a abătut iarăși destinul crud al istoriei. În baza odiosului Pact Molotov-Ribbentrop, Basarabia și nordul Bucovinei au fost smulse din trupul țării noastre și alipite imperiului roșu.

Eliberată în 1941, Basarabia cade, din nou, în mâinile bolșevicilor, în 1944, fiind destrămată și împărțită ca o marfă pe taraba Kremlinului.

După cel de-al doilea Război Mondial, mai toate statele destrămate și-au regăsit unitatea teritorială (Franța, Polonia, Țările Baltice, China, Vietnamul ș.a.), doar România, Finlanda, Cipru, Japonia și Coreea au fost văduvite de un asemenea drept. Până și Germania, țara care a declanșat marea conflagrație mondială, s-a reunit în hotarele ei firești.

La aniversarea celor 90 de ani de la unirea Basarabiei cu România, autoritățile comuniste de la Chișinău, alcătuite din rusofoni și alți venetici, se străduiesc din răsputeri să demonstreze un lucru imposibil, acela că Basarabia n-a fost niciodată pământ românesc, iar locuitorii dintre Prut și Nistru n-au fost români.

În demersul lor stalinist, guvernanții de la Chișinău, dar mai cu seamă președintele Voronin, încearcă să convingă lumea că în Basarabia nu se vorbește românește, ci limba moldovenească, teorie ridicolă respinsă de forurile Uniunii Europene, ca și de mari personalități politice și culturale americane.

Mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieși la lumină; istoria va face iarăși dreptate românilor dintre Prut și Nistru, românilor de pe întreg pământul nostru multimilenar.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 16 iulie 2019, 3:44
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro