Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Ședința Camerei Deputaților din 9 septembrie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.77/19-09-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 09-09-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 septembrie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.47 Leonida Lari-Iorga - declarație politică cu titlul "Despre artele eterne și cele trecătoare";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Despre artele eterne și cele trecătoare

Înainte vreme, cu secole în urmă, omenirea era mai evoluată în plan spiritual decât aceasta de azi. De ce spun asemenea cuvinte grele? De aceea, că în amfiteatrele elene și romane se întâlneau poeți filosofi și cântăreți de pe toate meridianele Terrei, nu numai sportivi. Pe atunci încă nu se auzea, nu se vedea a bate o minge cu piciorul sau capul. Era cu adevărat o ierarhie a valorilor umane.

Să aruncăm o simplă privire asupra societății românești contemporane și asupra altor societăți de pe Planetă. Nu tu spirit, nu tu cuvânt, nu tu competitivitate în cele mai importante sfere ale vieții, ci fotbal, fotbal și iar fotbal.

Sunt în România de 16 ani, dar mi-a fost îndeajuns, suficient, să mă conving de faptul că Bucureștii nu au cum fi și nu pot fi capitala culturală a României. Capitale culturale sunt Iașii, Sibiul, Chișinăul.

Timp de 16 ani am tot așteptat măcar o emisiune cât de pricăjită la vreun post de televiziune, cu scriitori clasici sau contemporani. Nimic. Aut nihila est.

Și încă ne mai întrebăm, de ce degenerează generațiile?

În Biblie e scris negru pe alb: "La început a fost Cuvântul și Cuvântul este Dumnezeu".

Și ce ne facem, dragi frați români, cu Dumnezeu, care este Cuvântul?

Iată ce facem! Ne batem, pur și simplu, joc de marile talente în toate domeniile artistice: poezie, proză, pictură, sculptură, teatru, muzică. Să luăm bine aminte, că ne vom trezi cu generații bolnave, lipsite de minte și simțire din cauza loviturilor cu piciorul și capul.

Nu am nimic de împărțit cu fotbaliștii. Au și ei munca lor, și chiar suferă adesea pentru strădaniile lor fizice.

Acum, după meciul absolut indezirabil cu Lituania - scor 0-3, au ajuns să fie numiți "strânsura" lui Pițurcă. Nici chiar așa! Nu e bine. Se întâmplă și pierderi, nu numai câștiguri, dar nu e cazul să exagerăm.

Dintotdeauna am considerat că artele frumoase sunt veșnice, pe când jocurile sportive - efemere. Din câte știm, o națiune care se respectă, în delegații protocolare nu ia o minge în vizită, în cutare sau cutare țară, ci ia o carte, un tablou, o sculptură, o casetă cu muzică autohtonă românească.

Nici pe vremea lui N. Ceaușescu artiștii acestei țări, pre nume România, nu au fost atât de uitați, disprețuiți, chiar și batjocoriți, din simplul motiv că ei creează, dar nu bat o minge cu piciorul sau capul.

Haideți să ne trezim, în sfârșit, din somnul cel de moarte, dragi frați români, ca să putem schimba textul imnului național: "Deșteaptă-te, române!".

Și, dacă tot am vorbit despre fotbal, precum și despre artele frumoase, nu aș putea să mă abat nicidecum de la ultima mizericordie a acestei veri: părerea unui poetaș, făcut, iar nu născut, despre anumite evenimente ale cetății, care nu încap în stomacul său. Este vorba de Mircea Cărtărescu care, din insuficiența de suflet a unor așa-ziși mentori ai săi, a făcut o așa-zisă operă și s-a umflat de ifose ca un balon.

Am răsfoit și eu câteva rânduri din "opera de trei parale" și nu am rezistat s-o duc până la capăt, pentru că nu aveam ce să citesc, pentru că e lefter ca talent, ca har de sus. Iată doar o mostră de genul: "O, Doamne, ce fund avea!" Mi-a fost destul să-i văd antitalentul. Numai un bărbat frustrat de condiția sa minimă ca mascul poate să-și bată joc de o femeie, văzută întâmplător pe stradă, într-un asemenea hal.

Și, încă mai abitir, să se adreseze divinității!

Astfel de pseudoartiști contemporani primesc stelele României, pe când ar fi fost un gest de noblețe să le primească dintre contemporani artiști care au intrat deja în istorie prin creațiile lor, precum Ovidiu Iuliu Moldovan, Leopoldina Bălănuță, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Adrian Păunescu, Nicolae Dabija, Cezar Ivănescu, Cătălina Buzoianu și alții, atât vii, cât și trecuți pe alt tărâm.

Dar asta e lumea în care trăim! E, bineînțeles, o ingratitudine, dar cel mai adesea se întâmplă, ca talentele cu adevărat mari să fie recunoscute abia când trec din această vale a plângerii.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 9:29
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro