Plen
Ședința Camerei Deputaților din 7 octombrie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.94/17-10-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-10-2019
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 07-10-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 octombrie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Eugen Nicolicea, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Dan Radu Rușanu, secretari.

 
Ioan Ghișe - declarație politică intitulată Promovarea unei grile de salarizare în sectorul public este o soluție importantă pentru recentele și numeroasele revendicări sociale;

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor și domnilor,

Declar deschisă ședința consacrată prezentării declarațiilor politice.

Dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Ioan Ghișe.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Bună dimineața!

Domnule președinte de ședință și vicepreședinte al Camerei Deputaților,

Stimate doamne și stimați domni colegi deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Promovarea unei grile de salarizare în sectorul public este o soluție importantă pentru recentele și numeroasele revendicări sociale".

Când spun sectorul public, avem în vedere mai mult decât sectorul bugetar, anume inclusiv operatorii comerciali cu capital majoritar de stat, regii și societăți comerciale, aflate sub autoritate publică națională, județeană sau locală.

De la acest microfon, în acest mandat am avut următoarele intervenții pe acest subiect:

  • în 19 aprilie 2005, atrăgeam atenția asupra necesității de a fundamenta, bazat pe principii, în mod echitabil, salarizarea în sectorul public;
  • în 8 noiembrie 2005, atrăgeam atenția asupra modului defectuos în care se face salarizarea în sectorul bugetar;
  • în 28 februarie 2006, anunțam că este urgentă și necesară o politică de salarizare corectă în România în sectorul bugetar;
  • în 2 mai 2006, vorbeam despre necesitatea și urgența echilibrării sistemului de salarizare în sectorul public;
  • și, în fine, în 30 mai 2006, atrăgeam atenția asupra faptului că grila de salarizare în sectorul public este o urgență și necesitate pentru România; "Adevăr și nedreptate, realitate cinică".

Aceste declarații politice le-am făcut la vremea aceea în timp ce ministru la muncă și protecție socială era fostul reprezentant al Partidului Democrat.

Când colegul nostru, senatorul Paul Păcuraru, a ajuns ministru, m-am dus la dânsul și, în mod amical, l-am întrebat de ce nu se promovează de către Guvern o astfel de grilă de salarizare în sectorul public. Domnia sa mi-a explicat că liderii principalelor confederații sindicale nu doresc o astfel de grilă pentru întreg sectorul bugetar, cu atât mai puțin pentru sectorul public.

Acum, în urma aprobării legii privind mărirea salariilor cadrelor didactice cu 50%, s-a creat această situație de frământări sociale și revendicări, multe dintre ele cât se poate de îndreptățite, revendicări de o amploare fără precedent în perioada ultimilor ani.

Și, atunci, vin în fața dumneavoastră ca să reiterez propuneri pe care le-am mai formulat și care cred că pot constitui o soluție pentru situația actuală.

Propunem următoarele:

  • prin medierea președintelui țării, să se desfășoare o dezbatere națională pentru definirea valorilor societății românești, care trebuie promovate prin sistemul public de muncă și protecție socială;
  • adoptarea unei strategii naționale pentru promovarea muncii și susținerea protecției sociale;
  • realizarea unui acord politic al principalelor partide parlamentare pentru susținerea strategiei naționale, pentru promovarea creativității, a inteligenței și valorii;
  • realizarea unui acord social între Guvern, sindicate și patronate în privința creșterilor de salarii, în limitele creșterii productivității muncii;
  • revitalizarea activității Consiliului Economic și Social și implicarea sa în dialogul politic pe temele salarizării și protecției sociale;
  • și, nu în ultimul rând, publicarea tuturor salariilor din sectorul public pe paginile de internet ale instituțiilor și operatorilor comerciali cu capital majoritar de stat - regii și societăți autonome.

Apreciez că aceste tipuri de propuneri pot constitui o soluție pentru revendicările sociale.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă mulțumesc.

 
Olguța Cocrea - intervenție intitulată 9 octombrie - Ziua mondială a poștei;

Dau cuvântul doamnei Olguța Cocrea.

 

Doamna Olguța Cocrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează "9 octombrie - Ziua mondială a poștei".

Pe tot mapamondul, în data de 9 octombrie, se sărbătorește Ziua poștei. Și cei 35.000 de salariați din Poșta Română se alătură colegilor din lumea întreagă și își sărbătoresc ziua. Este o zi importantă pentru cei 35.000 de salariați și cei 30.000 de sindicaliști din Poșta Română.

Poștașul este omul de legătură între populația unei țări și lumea întreagă. Zi de zi ne trece pragul casei aducându-ne vești, de multe ori bune, de la cei dragi plecați în toată lumea. De asemenea, după '89, poștașul român aduce pe lângă veștile bune și pensia, care este așteptată de milioane de pensionari. Mai nou, ne aduce și aproape toate facturile pe care trebuie să le plătim. Acestea din urmă nu sunt vești chiar bune, ținând cont de costurile mari la utilități.

Fie soare, fie vânt, zăpadă sau orice intemperie, poștașul român zilnic se prezintă la ușile noastre, ale tuturor, pentru a-și face datoria. Este o muncă grea, dar foarte frumoasă. Tot timpul este conectat la viața de zi cu zi a clienților lui și, în majoritatea cazurilor, cunoaște problemele de zi cu zi cu care se confruntă clienții din sectorul lui.

De asemenea și oficiantele, care sunt zilnic în legătură directă cu clienții, sunt câteodată stresate, jignite, dar niciodată nu ripostează, le vorbesc calm și le zâmbesc celor de dincolo de ghișeu.

În relația cu oamenii trebuie să uiți de problemele tale de zi cu zi și să cauți pe cât posibil să zâmbești clientului, să-i vorbești frumos, calm, să-l ajuți, să-i explici tot ceea ce trebuie el să știe.

Complexitatea muncii pe care o fac cei 35.000 de salariați ai Poștei Române, care în ultimii ani depun eforturi pentru ca cei care beneficiază de serviciile lor să fie mulțumiți, este uluitoare.

Până acum, niciun Guvern nu și-a pus problema cum și în ce condiții muncesc acești oameni. Se vorbește tot mai des despre privatizarea serviciilor poștale, dar nimeni nu vede că prin privatizarea Romtelecom-ului, de exemplu, sora vitregă a Poștei Române, a avut de suferit populația aceste țări, deoarece în momentul privatizării, patronul va dori profit și acesta se va putea face doar prin majorarea tarifelor. Ar fi bine ca viitorul Guvern să se gândească să declare serviciile poștale ca infrastructură națională, să rămână un bun al statului român, deoarece în cazul privatizării serviciul universal ar dispărea.

Poșta Română se adresează atât marilor clienți, cât și celor cu venituri mai mici, care nu ar avea cu ce să achite un serviciu poștal unei firme private de curierat care are tarife de 3-5 ori mai mari ca la Poșta Română.

Trebuie să se țină cont că cele mai defavorizate categorii, adică pensionarii, șomerii, veteranii, familiile cu mulți copii sunt deservite de poștașii din România. Și să nu uităm că acești oameni ne vizitează zilnic, ne spunem necazurile și problemele, ne cunosc de ani de zile și, în situația când se poate, chiar ne și ajută. Relația cu omul este grea dar frumoasă și, când ai nevoie de a fi ascultat, știi că ai un om de încredere în poștașul tău.

Pentru cei 35.000 de poștași din România adresez în numele meu și al Parlamentului României un călduros "La mulți ani!", sănătate, fericire lor și familiilor lor, un trai mult mai bun și să le dea Dumnezeu tot binele din lume.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă mulțumesc.

 
Elena Ehling - declarație politică: Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm. 5 octombrie - Ziua internațională a profesorilor.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, doamna Elena Ehling.

 

Doamna Elena Ehling:

Mulțumesc.

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Declarația politică de astăzi are ca titlu "Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm. 5 octombrie - Ziua internațională a profesorilor".

Încep declarația mea politică citând câteva versuri din poezia "Liceu", autor George Bacovia: "Liceu, - cimitir / Al tinereții mele -... / Și azi mă-nfiori / Liceu, - cimitir / Al tinereții mele! / În lume m-ai dat / În vâltorile grele ...œ

Altfel spus - și îl parafrazez pe Paul Valery - "Educația nu se limitează la vârsta copilăriei și adolescenței ... la perioada școlarității".

Pe tot parcursul vieții, mediul familial si social - societatea - influențează și el educația noastră, fiind un educator pe cât de sever, pe atât de periculos.

Pentru a face din România, din Europa un punct de referință al calității la nivel mondial, pentru a asigura o dezvoltare durabilă la nivel global, trebuie să recunoaștem și să acordăm educației locul și rolul cheie ce-i revin într-o societate în permanentă schimbare, evoluție, o educație și formare de-a lungul întregii vieți, urmare căreia toți cetățenii devin depozitarii unor cunoștințe, capacități și competențe care să le permită inserția socială, contribuindu-se astfel atât la creșterea economică, cât și la consolidarea coeziunii sociale.

Finalitatea: "...ajutorarea oamenilor de a se adapta și a se pregăti pentru schimbare, antrenarea oamenilor pentru a deveni operaționali...". Finalitatea noului tip de educație pentru schimbare se regăsește în Raportul Consiliului Clubului de la Roma - Prima Revoluție Globală.

Acesta este și motivul pentru care școala trebuie să devină un mediu real de revigorare morală, de renaștere cognitivă și înnoire tehnologică cu efecte la nivel macrosocial, asigurând armonizarea conținutului învățământului cu principiile funcționării economiei de piață.

Astfel, Benjamin Franklin spunea (și este actual): "Tu îmi spui, eu uit; tu mă înveți, eu îmi amintesc; tu mă implici, eu învăț!"

Desigur, fără o bază materială, fără o stimulare salarială a celor care slujesc cu credință și dragoste școala, care se resemnează în numele unei demnități nerecunoscute - marginalizați, ignorați -, fără o schimbare de mentalitate, mai putem vorbi de performanța învățământului românesc!?

Așa cum a apărut și în media, salariile profesorilor trebuiau să crească la 1 octombrie a.c. inițial, cu 6%, apoi cu 9%, urmare a negocierilor cu premierul Tăriceanu. Numai că, în Comisia pentru învățământ, Grupul parlamentar al PSD a propus un amendament la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învățământ (PL-x 263/2008) - lege ordinară, proiect adoptat de Senat în 22.04.2008 -, creșterea propusă de Partidul Social Democrat fiind cu 50%. În plenul Camerei din 30 septembrie a.c., modificarea a întrunit 254 de voturi, niciun vot împotrivă; votul a fost nominal, fiecare deputat ridicându-se în picioare și spunând "pentru", chiar și ministrul Adomniței.

O intelectualitate resemnată, profesorii - suflete mari, adevărate efemeride, în sensul de cărți inepuizabile de știință și dăruire - știu că sursa puterii stă în a gândi, că fântâna înțelepciunii se află în cărți, iar secretul tinereții în joc; tot ei mai știu că a te ruga și a iubi este un privilegiu dumnezeiesc; tot ei mai știu a dărui, căci o zi e prea scurtă pentru a fi egoist, că numai dăruind, aflăm cheia raiului.

Un sincer și din inimă "La mulți ani!", stimați colegi dascăli, călăuze pentru viitor.

Cum "Prețul măreției este responsabilitatea", noi înșine, fiecare dintre noi, este responsabil de ceea ce vrea pentru el și copiii lui! Desigur, premierul Tăriceanu și Guvernul condus de domnia sa se fac responsabili pentru gestul de a fi atacat la Curtea Constituțională o lege aprobată cu unanimitate de voturi de deputații din toate grupurile parlamentare, care au înțeles că educația reprezintă o prioritate națională într-un stat democrat, modern, al Uniunii Europene.

Concluzionez: "N-am făcut din tine, omule, nici făptură cerească, nici pământeană, nici ființă nemuritoare, nici muritoare, pentru ca, asemenea unui sculptor, să te modelezi singur, dându-ți forma pe care o preferi."

"Cu credință, totul este posibil, cu dragoste, totul este mai ușor! "

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă mulțumesc.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică Complot perfid împotriva Guvernului Tăriceanu;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Emilian Frâncu.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mai întâi, aș vrea să transmit și eu un sincer "La mulți ani!" tuturor celor care lucrează în Poștă, pentru că mi-am început cariera acum aproape 30 de ani în domeniul poștei și telecomunicațiilor, ca inginer electronist.

Deci, "La mulți ani!" tuturor poștașilor din România.

Și acum voi citi declarația politică.

"Complot perfid împotriva Guvernului Tăriceanu".

La fel ca "somnul rațiunii" din celebra gravură a lui Francisco de Goya, înăsprirea luptei electorale, înaintea alegerilor de la 30 noiembrie anul acesta, naște monștri.

Timp de patru ani, guvernul liberal a asigurat creșterea sustenabilă a salariilor. Într-o economie din ce în ce mai sănătoasă, guvernarea Tăriceanu a izbutit ca, acum, salariile calculate în euro ale tuturor românilor, inclusiv ale bugetarilor, să fie de două ori mai mari decât erau la începutul anului 2005.

Este o realizare cu atât mai meritorie cu cât, în mod concomitent, leul românesc a încetat să mai fie afectat de inflația galopantă din vremea precedentelor guvernări de după 1989.

Asta deoarece creșterea salariilor nu s-a făcut la presiunea străzii, prin tipărire de bancnote fără acoperire, ci numai și numai pe baze solide.

Le stă în gât tuturor adversarilor politici ai PNL însuși gândul că liberalii se pot mândri cu asta și că românii înțeleg cine le-a adus, pentru prima dată în zeci de ani, o adevărată creștere a nivelului de trai. Poate nu o creștere uriașă, dar o creștere sănătoasă.

Și atunci, cu o perfidie fără seamăn, adversarii noștri politici au instrumentat, mai ales în ultima săptămână, o avalanșă fără precedent a revendicărilor salariale în sectorul bugetar, cu scopul de a crea o stare de panică, de nesiguranță, putându-se merge până la isterie și haos.

În aceste ape tulburi, amplificate mediatic de la zi la zi și chiar de la o oră la alta, atât PSD cât și PD-L ar fi dorit, fiecare, să pescuiască "peștele cel mare" pe 30 noiembrie. Le spunem de pe acum că sunt slabe speranțe de reușită.

Dumnezeu nu ține cu complotiștii. Și nici românii nu-i iubesc pe aducătorii de haos.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică Liberalii nu sunt împotriva creșterii salariilor bugetarilor;

"Liberalii nu sunt împotriva creșterii salariilor bugetarilor".

Cum ar putea fi împotriva creșterilor salariale un Guvern care, în ultimii patru ani, a dublat în euro toate salariile și toate pensiile din România?

Cu o singură condiție, însă - așa cum au subliniat în repetate rânduri premierul Tăriceanu și guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu: această creștere să fie una sănătoasă, sustenabilă, care să nu afecteze economia și care să asigure cu adevărat o creștere a nivelului de trai.

Majorarea salariilor se poate face oricând, în aceeași manieră criminală în care au făcut-o unele dintre guvernele post-decembriste: au impus Băncii Naționale să pună în funcțiune, la turație maximă, mașina de tipărit bani.

Iar salariile au crescut nu cu 50% într-un an. Au crescut și cu 100%, și cu 200%, de fiecare dată când poporul "trebuia" mințit cu iluzia că o va duce mai bine.

Cât de bine au dus-o românii, se știe: în câteva săptămâni după fiecare majorare necugetată, banii fără acoperire erau mâncați de monstrul inflației galopante.

Într-o economie bolnavă, noi, românii, ne puteam "mândri", pe atunci, cu un singur lucru vajnic și sănătos (dar sănătos între ghilimele): o inflație strașnică.

Vrem să repetăm greșelile trecutului, din timpul guvernărilor de care se fac răspunzători taman acei factori politici care, acum, urmăresc subminarea liberalismului în ultimele săptămâni de dinaintea alegerilor? Nu, nu vrem.

Și nu vom proceda așa cum cere presiunea străzii, chiar dacă astăzi Bucureștiul va fi atacat cu marșuri, cu pancarte, cu megafoane și cu toată recuzita echipelor de făcut zgomot.

Fiindcă știm despre ce fel de zgomot este vorba: zgomot sindical la comandă politică.

Mulțumesc.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Încă mai cred în demnitatea poporului român;

Din Partidului România Mare, domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În primul rând, vreau să spun că îl deplâng pe colegul meu liberal, care în felul acesta dă dovadă încă o dată de lipsă de coloană vertebrală față de partidul pe care-l reprezintă.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Încă mai cred în demnitatea poporului român".

Apropierea alegerilor i-a pus pe UDMR-iști pe jăratec.

În cei 18 ani care au trecut din decembrie 1989, au forțat nota și au reușit să obțină drepturi la care nici nu visau. Tot timpul au făcut referire la "discriminare pozitivă" și au reușit. Bravo lor!

Iar, atunci când românii se mai trezesc, fac referiri la drepturi câștigate. Chiar și dacă acestea nu sunt constituționale. Și plusează în continuare. Degeaba P.U.N.R., în timpurile existenței sale, sau Partidul România Mare actualmente, încearcă să le mai potolească zelul. Modul în care își folosesc relațiile formate cât și șantajul, este de felicitat. Au oameni infiltrați în tot felul de posturi în Executiv, la toate nivelurile, nu numai în poziții de lider, ci mai ales în poziții de filtru, astfel încât nimic nu mișcă în țara asta, fără ca ei să nu fie informați și să acționeze înainte ca românii să înțeleagă cum se pune problema. Ei plusează fără limită, fiindcă știu că, în final, tot le va rămâne ceva.

Și dacă miza ar fi menținerea monopolului asupra regiunilor cu preponderență maghiară... Dar s-au întins. Doctrina lor este menținerea aprinsă a flăcării urii, iar pentru aceasta au pregătit în permanență câte un butuc, pentru a fi aruncat pe jar.

Cine vrea să observe vede că, deși au putere deplină în regiunile pe care le păstoresc, UDMR-ul nu a ridicat un deget pentru modernizarea infrastructurii acestora și atragerea de fonduri comunitare în aceste zone.

Mai nou, doresc ca limba maghiară să fie limbă oficială regională. Oare restul nu contează? Într-o recentă conferință de presă la Târgu-Mureș, președintele Markó Béla a declarat că preocupările legate de bilingvism și statutul minorităților vor fi și în viitorul program de guvernare al UDMR. "Program de guvernare", dar de unde știu ei că vor fi la guvernare? Oare jocurile de culise să fie deja făcute?

Totodată, Markó Béla a mai declarat că "Bilingvismul ar însemna ca, în anumite unități administrativ-teritoriale, cele două limbi, româna și maghiara, să aibă un statut eventual egal, ceea ce nu există în acest moment. În programele noastre viitoare trebuie să existe acest deziderat și trebuie să stimulăm măsuri concrete în acest sens. Vom relua și problema legii minorităților, care în acest moment se află la Camera Deputaților, și alte probleme legate de conviețuirea etnică". El a precizat că limba maghiară poate să devină a doua limbă oficială, însă numai pe teritoriul unde minoritatea maghiară este în majoritate. Ce s-ar întâmpla dacă toți minoritarii ar dori același lucru în acele zone unde ei sunt majoritari? (Oare recenta experiență cu mărirea salariilor cadrelor didactice nu este suficientă, pentru a observa cum s-au declanșat în lanț solicitările de mărire a salariului pentru toți bugetarii?).

Întrebat dacă aceste zone sunt în afara județelor Harghita, Covasna și Mureș, Markó Béla a apreciat că județe precum Clujul sau Bihorul nu reprezintă diaspora. Pe de altă parte, senatorul Frunda a propus mai mulți magistrați de limbă maghiară, deoarece un om își exprimă mai bine o problemă în limba maternă. Totodată, el a susținut că trebuie modificat pragul privind utilizarea limbii materne în administrația publică și în instituțiile publice de la 20%, cât este în prezent, la 10%, cât și inscripționarea bilingvă a instituțiilor publice, străzilor etc. Oare câți maghiari s-au rătăcit de exemplu prin Târgu-Mureș, neputând citi numele unei străzi, deși ei își însușiseră limba oficială a statului în școală!?

Întreb: ce amestec are ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Ungariei, Fûzesi Oszkár, care la Cluj-Napoca vedea "mai multe forme de autonomie care se pretează pentru Ținutul Secuiesc" și de ce nu i se arată de către Ministerul Afacerilor Externe măcar cartonașul galben? De când are dreptul un ambasador al unei țări străine să discute, propună și eventual să decidă asupra hărții României? Într-o stare de normalitate el nu trebuia imediat expulzat?

Mă opresc pentru două cuvinte referitoare la regimul de urgență în care a fost votată legea de acreditare a Universității maghiare "Partium" de la Oradea, care îi are ca profesori pe Orbán Viktor, președintele F.I.D.E.S.Z., și Jeszenszki Geza, fost ministru de externe al Ungariei, în timp ce de exemplu, solicitarea de prelungire a termenului de depunere a adeverințelor privind timpul lucrat "doarme de 10 luni" pe undeva, prin Camera Deputaților.

Se fac jocuri aparente, bune de adormit copiii: UDMR nu este de acord cu referendumul pentru autonomie în chiar momentul când ne pregătim să serbăm 90 de ani de la aniversarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, dar îl promovează cu tenacitate.

Pe de altă parte, printre numeroasele acțiuni anticonstituționale și dușmănoase față de poporul român, popa Tökés a declarat la Bruxelles: "Prin realizarea autonomiei se poate pune capăt procesului de asimilare dus de puterea românească. În ultimii 18 ani s-au schimbat doar metodele de asimilare, s-au înfrumusețat, s-au democratizat, dar esența lor nu s-a schimbat. Românizarea secuimii a continuat prin colonizarea ortodoxă și prin modificarea artificială a proprietății." Și în altă parte: "Toate organizațiile aparținând Consiliului Autonom Maghiar din Bazinul Carpatic, și astfel și UDMR-ul‚ încă în acest an, în octombrie, împreună, vom face o vizită la Bruxelles, la Parlamentul European, solicitând sprijin internațional pentru realizarea autonomiei teritoriale a ținutului secuiesc, proclamându-ne cauza ca și cea a Europei, asemănătoare problemei tibetane." Doresc să observ că, la fel ca oricare europarlamentar român...

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să limitați expunerea.

 
 

Domnul Adrian Moisoiu:

Acum închei.

...Tökés László nu a depus vreun jurământ față de țara care l-a făcut europarlamentar. Fiindcă nu s-a vrut! Dacă se vroia, chiar în lipsa unei prevederi constituționale, o ordonanță de urgență a Guvernului sau o hotărâre a acestuia ar fi rezolvat imediat problema.

Mă doare că trebuie să recunosc faptul că suntem mereu în defensivă în fața ticăloșilor care calcă în picioare Constituția și legile, iar guvernanții sunt permanent dispuși să negocieze teritoriul, limba, demnitatea și înghit jigniri după jigniri.

Cine se va implica în apărarea Transilvaniei? Vorba academicianului David Prodan: "Transilvania și iar Transilvania".

Cine ne va apăra în viitorul legislativ?

Cine își va aduce aminte de doctrina naționalistă?

Vreau să cred că poporul român va ști cui să-i acorde votul. Încă mai cred în demnitatea sa!

Vă mulțumesc și mă scuzați, domnule președinte.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Ați vorbit 7 minute din cele 8 alocate PRM-ului.

 
Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu tema marcarea Zilei internaționale a educatorului;

Domnul Andrian Mihei, din partea Partidului Național Liberal.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-o perioadă în care există un tumultuos scandal al Statutului educatorului, așa-contestata creștere de 50% a salariilor lor, a trecut neobservată ziua de 5 octombrie, Ziua internațională a educatorului.

Începând din 1994, anual, la data de 5 octombrie se sărbătorește Ziua internațională a educatorului, World Teachers Day. Sărbătoarea este marcată în peste 100 de țări în întreaga lume.

Mihail Sadoveanu spunea: "Cine nu-și amintește cu drag chipul primului dascăl din viața sa?"

Conform UNESCO, Ziua internațională a educatorului, World Teachers Day, se dorește a fi ocazia de a ne arăta respectul și aprecierea pentru contribuția pe care dascălii de pretutindeni o aduc educației generațiilor viitoare.

Stă în putința noastră să facem în așa fel încât să le redăm educatorilor demnitatea și recunoașterea socială lor, celor ce se ocupă de educația generațiilor viitoare, de viitorul acestei țări.

Stimați colegi,

Lăsați educatorii să-și ducă la îndeplinire menirea. Nu-i mai folosiți în lupta voastră politică.

 
Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu tema marcarea Zilei naționale de comemorare a Holocaustului;

De asemenea, săptămâna aceasta, pe 9 octombrie se sărbătorește Ziua națională de comemorare a Holocaustului.

Stimați colegi,

Începând cu 2004, în fiecare an, pe 9 octombrie, în România este marcată Ziua națională de comemorare a Holocaustului. Manifestarea este dedicată comemorării victimelor Holocaustului și în special rolului pe care țara noastră l-a avut în acest episod dramatic al istoriei.

Ziua de 9 octombrie a fost aleasă pentru că la această dată, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transilvania. La doar câteva luni după ce Bucovina revenise sub administrația României condusă pe atunci de generalul Ioan Antonescu.

Stimați colegi,

Această zi trebuie să reprezinte o zi de reflecție pentru întreaga societate românească, pentru a împiedica repetarea ororilor, pentru a împiedica repetarea greșelilor.

Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu tema marcarea Zilei mondiale a locuirii;

De asemenea, pe 9 octombrie este Ziua mondială a locuirii.

Încă din anul 1985, prima zi de luni din luna octombrie a devenit Ziua mondială a locuirii, World Habitat Day, eveniment menit să atragă atenția oamenilor din toată lumea asupra locuirii în condiții adecvate.

Dreptul la o locuință decentă este un drept fundamental al fiecărui om, dar cei care încă locuiesc în condiții inumane nu pot ieși din cercul vicios al sărăciei, fără sprijinul comunității din care fac parte. De aceea, stimați colegi, trebuie să ne aplecăm cu mai multă responsabilitate asupra acestui aspect.

Și dacă de fiecare dată declarăm de la această tribună că dorim să facem parte din tot felul de organizații internaționale, ne-am dorit cu toții să ne integrăm în Uniunea Europeană, trebuie să acceptăm și agenda internațională. Toate aceste zile trebuie să reprezinte zile în agenda noastră de lucru.

Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu tema marcarea Zilei mondiale a poștei;

Și ultima declarație politică, tot pentru 9 octombrie, este "Ziua mondială a poștei".

Stimați colegi,

9 octombrie este ziua dedicată de comunitatea internațională muncii poștașilor din întreaga lume, după ce acum 134 de ani, la această dată, la Berna, s-a înființat Uniunea Poștală Universală, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori.

Sărbătorirea Zilei mondiale a poștei are semnificații deosebite pentru lucrătorii din acest domeniu, reprezentând o recunoaștere a importanței activității lor și a serviciilor poștale în general și constituie totodată un bun prilej pentru a ne aminti că acești oameni au avut și au o semnificație deosebită pentru viața noastră cotidiană.

În această eră a tehnologiei informației și a vitezei, în care telefonia mobilă și internetul au cunoscut o dezvoltare fără precedent, serviciile poștale își păstrează totuși importanța, fără de ele, multe dintre activitățile cotidiene ale fiecărui individ sau companie putând fi grav perturbate, chiar dacă nu suntem întotdeauna conștienți de existența și importanța lor. Poșta Română este încă singurul operator poștal din România care are cea mai extinsă rețea din domeniul poștal, care asigură cetățenilor din toate colțurile țării din acele părți ale țării unde nu există internet, unde nu există acoperire GSM ori, regretabil, unde nu există curent electric, accesul la informații, la corespondență, la primirea și trimiterea de colete, garantând practic fiecărui individ dreptul de a fi informat și de a comunica fără restricții. Totodată, CNPR este organismul responsabil de îndeplinirea obligațiilor rezultate din aderarea României la Uniunea Poștală Universală, compania trebuind să asigure condițiile necesare integrării serviciilor poștale naționale în sistemul celor internaționale.

Recent, Guvernul a aprobat Strategia de restructurare a Companiei Naționale "Poșta Română" în vederea privatizării, strategie care are în vedere creșterea competitivității CNPR și accesul la segmente cu potențial de creștere pentru a asigura o dezvoltare și profitabilitate durabile și o atractivitate sporită a companiei pentru privatizare, o mai bună acoperire a așteptărilor clienților prin îmbunătățirea calității și a orientării către client, dezvoltarea distribuției de servicii financiare, creșterea portofoliului de furnizori pentru care se colectează facturi și îmbunătățirea calității serviciilor prestate la ghișeu, eficientizarea activităților din cadrul companiei și reducerea bazei de costuri, optimizarea structurii regionale și a personalului suport, optimizarea rețelei de subunități poștale cu activitate de prezentare. Totodată, strategia de restructurare impune recalificări și concedieri de personal, precum și reducerea numărului de direcții regionale de poștă, prin comasare cu alte sucursale. Implementarea strategiei de restructurare, elaborată de firma de consultanță Roland Berger Strategy, va avea loc în perioada 2008-2012, extinzându-se cu 2 ani peste termenul prevăzut la finele anului trecut.

Personal, consider că procesul de restructurare a serviciilor Poștei Române trebuie să țină cont de contextul românesc, de dificultățile pe care această instituție le-a întâmpinat imediat după revoluție în a se adapta noului peisaj economico-social, dificultăți determinate în special de legislația deficitară și de birocrația în care era practic blocată. Dincolo de aceste aspecte, rezultatele financiare ale Poștei Române au fost - și în unele privințe sunt încă - limitate de tarifele sociale pe care le practică, nici una dintre firmele private de curierat neefectuând o deplasare a unui plic, de exemplu, dintr-un capăt în altul al țării, cu același preț ca între două localități învecinate.

În încheiere aș dori să urez tuturor lucrătorilor Poștei Române mulți ani și sănătate și vreau să subliniez că acești oameni care zi de zi ne aduc vești de la cei dragi, ne aduc pensiile și alocațiile, ne aduc ziarele și facturile, acești oameni, care nu își iau liber niciodată, fiind la datorie, fie că este cald sau frig, fie că plouă sau ninge, merită tot respectul nostru nu numai pe 9 octombrie, de ziua lor, ci în fiecare zi din an.

La mulți ani!

Vă mulțumesc.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

Au mai depus, în scris, doamna Minodora Cliveti, domnul Filip Georgescu, domnul Constantin Tămagă, domnul Miron Ignat, domnul Paul Magheru de la PRM.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată: Un festival pentru promovarea identității noastre;

Dau cuvântul domnului Aledin Amet.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Un festival pentru promovarea identității noastre".

Arta reprezintă, indiscutabil, modalitatea firească prin care o națiune devine veșnică. În aceeași ordine de idei, un popor care nu-și păstrează tradițiile este sortit pierii.

Etnia tătară din România a reușit, într-un mod generos, să-și promoveze identitatea, astfel încât tot ceea ce înseamnă valoare spirituală este transmis următoarelor generații.

În fiecare an, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România organizează, în orașul Constanța, Festivalul Internațional al Portului, Dansului și Cântecului Popular Turco-Tătar. Ajunsă la cea de-a XIV-a ediție, manifestarea a reunit, în perioada 3-6 octombrie a.c., ansambluri folclorice din România, Crimeea (Ucraina), Turcia, Macedonia, Bulgaria, Kosovo și, în premieră, Kazahstan. Tot conform tradiției, după deschiderea oficială, a doua zi au fost prezentate spectacole în câteva localități cu importante comunități de tătari și turci: Tuzla, Mihail Kogălniceanu, Medgidia, Techirghiol.

Lumea turcă își va promova, cu siguranță, în continuare, cultura veche, bogată, pentru că există pasiune, talent, abnegație.

Etnia tătară din România, la rândul ei, își va promova, în continuare, cultura.

Nu există națiune fără identitate. Istoria nu poate fi păcălită, demnitatea fiind oferită de păstrarea limbii materne, de păstrarea religiei, de păstrarea obiceiurilor tradiționale.

Se poate spune, fără îndoială, că acest festival își are rolul lui bine definit, oferind posibilitatea de a fi evidențiate valorile culturale ale diferitelor popoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Petru Călian - pledoarie pentru un caz deosebit de grav din judetul Cluj;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, domnul Petru Călian.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Voi depune o declarație politică în scris, urmând ca de la înalta tribună a Parlamentului să pledez în 2-3 minute pentru un caz, spun eu, deosebit de grav din județul Cluj.

Stimați colegi, foarte multă lume știe și crede că în vestita comună Jucu, județul Cluj, acolo unde au ajuns mari investitori, precum Nokia, toate sunt bune și frumoase, sărăcia a fost practic radiată de pe acea suprafață teritorială și toată lumea este mulțumită, cu un nivel de trai ridicat și foarte fericită.

Din păcate, pentru circa 364 de cetățeni ai comunei Jucu, lucrurile nu stau chiar așa. Încă de acum 50 de ani, atât cei la care fac referire, dar și moșii și strămoșii lor, poate, au trudit în vremea regimului comunist în fermele administrate acum de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

În regimul comunist, acestor cetățeni, repet, 364 la număr, le-au fost construite apartamente în blocuri, însă ei astăzi sunt pur și simplu batjocoriți pentru că se dorește ca ei să fie dați afară. În ultimii 30 de ani, în aceste imobile nu s-a investit absolut nimic, iar cetățenii fără contract de închiriere, fără fișe de calcul, fără ca să le fie acceptate plata cheltuielilor și a chiriei trăiesc acolo în condiții de mizerie cu un sistem de canalizare înfundat și cu apartamentele aflate într-o stare de degradare avansată.

Din păcate, de 10 ani de zile, mulți politicieni s-au lăudat că vor rezolva situația acestor cetățeni și situația imobilelor în care ei locuiesc, urmând ca printr-o hotărâre de guvern sau printr-un proiect de lege să treacă în proprietatea comunei Jucu aceste imobile și ele să fie, fie vândute, dacă legea permite, fie oferite ca locuințe sociale.

Acest lucru nu s-a întâmplat, în perioada campaniei electorale locale din iunie, cei care guvernează astăzi țara încă pentru puțin timp, au trecut pe acolo și pentru a câștiga voturi au mințit spunând că deja hotărârea de guvern există în acest sens. Nu este așa, hotărârea de guvern nu există, a fost o minciună crasă, însă prin ceea ce spun, vreau să fac un apel colegilor mei din Camera Deputaților și să-i rog să voteze proiectul de lege pe care l-am inițiat și care a fost votat de Senat doar cu un vot împotrivă, astfel încât Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională să rezolve definitiv problema acestor cetățeni, 364 dintre care 84 sunt copii. Avem posibilitatea să intrăm în legalitate și, într-adevăr, dacă tot vin investitorii în acea zonă să vină într-o zonă civilizată, într-o zonă în care se trăiește cel puțin decent.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Realizările mărețe ale ultimilor ani!;

Din partea Partidului România Mare, domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Realizările mărețe ale ultimilor patru ani!"

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a încercat săptămâna trecută să ne convingă că la sfârșitul mandatului său totul este bine și frumos, după 16 ani de tranziție, ca într-un adevărat basm, citit de domnul ministru Adomniței.

Potrivit bilanțului guvernării, din 2005 până în prezent, creșterea economică a României este cea mai mare din Europa, apropiindu-ne de nivelul record de 9%; bugetul consolidat acumulează pe zi ce trece din ce în ce mai mulți bani; valoarea punctului de pensie s-a dublat; salariul net lunar a ajuns la 1.260 lei, iar corupția este pe cale de dispariție în această țară.

Prezentând toate realizările acestui guvern, premierul a declarat nonșalant că promisiunile electorale din 2005 au fost îndeplinite în proporție de 95%.

Care guvern? Care program? Care realizări însumează 95% dintre angajamentele programului de guvernare?

Luând în discuție marile realizări cu care se laudă actualul guvern și analizându-le aflăm următoarele:

Creșterea economică a României s-a simțit în special datorită sectorului privat și nu datorită statului, care la analiza economico - financiară a activității societăților comerciale cu capital de stat și regiilor pe care le păstorește, aflăm cu stupoare că peste 50% din ce se câștigă în sectorul privat se risipește pe managerii și proiectele de (ne)performanță ale acestor unități economice. Iar o contribuție importantă pentru această creștere economică o are și Guvernul Isărescu, care a reușit să oprească declinul economic al României, creându-se astfel premisele actualei creșteri economice.

Creșterea veniturilor bugetare se datorează în special numărului enorm de taxe și impozite pe care le plătește contribuabilul român. Iar discutând și despre baza de impozitare, descoperim că această creștere s-a datorat lărgirii ariei de venituri care au fost impozitate.

Cel mai bun exemplu este reprezentat de baza de calcul pentru impozitarea salariilor, dar și a pensiilor.

Se laudă premierul Tăriceanu și cu diminuarea inflației față de perioada 2001 - 2004. Nu-i contestăm meritele în acest sens, dar dacă domnul Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R., nu ar fi impus măsurile monetare dure și nepopulare, nu cred că nu ne-am fi confruntat cu o situație asemănătoare cu cea a Statelor Unite ale Americii.

În ceea ce privește infrastructura, situația este jalnică. Dacă vecina noastră Ungaria a reușit ca în 5 ani să construiască două autostrăzi, noi ne putem lăuda în ultimii patru ani cu cei 5 km de autostradă. Restul, poate peste 200 de ani, după cum se desfășoară lucrările și lucrările în această țară.

Despre drumurile europene și naționale, care ar trebui reabilitate și reamenajate conform normelor europene nici nu poate fi vorba. Iar în România anilor 2008, se mai găsesc drumuri comunale în care dacă plouă, autoturismul este scos la șosea cu căruța trasă de cai. Dar suntem europeni!

O altă măreața realizare a actualului guvern constă probabil și în faptul că din ce în ce mai multe persoane ajung să moară în spitalele în care se duc să se trateze. Dotarea precară a acestora, lipsa specialiștilor, exodul cadrelor sanitare, toate denotă realizările mărețe ale actualului guvern.

Iar dacă luăm la rând și analizăm fiecare domeniu economico-social avem o imagine clară a guvernării liberale.

Concluzia este una singură: ori domnul prim-ministru este rupt de realitate ori visează cu ochii deschiși, mai ales în apropierea campaniei electorale. Iar rezultatele ce se vor obține vor demonstra că românii trăiesc și se chinuiesc în această viață reală!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - prezentarea unei scrisori adresate domnului Traian Băsescu, Președintele României;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Anghel Stanciu.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Astăzi asist, împreună cu dumneavoastră, la un linșaj mediatic fără precedent îndreptat împotriva școlii românești, împotriva dascălilor acesteia.

Este incredibil cum o inițiativă legislativă aprobată de Parlament, singura autoritate legislativă consfințită de Constituție, să fie blamată, atacată de Guvern.

Consider că momentul istoric în care cei 254 de deputați s-au înscris în partidul școlii a fost și a rămas un moment istoric de referință în dezvoltarea economico-socială și de ce nu și morală a României.

Convins că demersul nostru, al celor 13 parlamentari ai Partidului Social Democrat, a fost un demers dat din convingere că, prin aceasta, România se va dezvolta, și nu o pomană electorală, susțin în continuare această lege și adresez de la înalta tribună a Parlamentului României o scrisoare adresată Președintelui Traian Băsescu, devenit alături de Curtea Constituțională, arbitrul modernizării, dezvoltării economico-sociale a României, prin inconștiența unui guvern și a unor miniștri care putem spune că ei amenință cu apocalipsa în România.

"Scrisoare adresată domnului Traian Băsescu, Președintele României.

Excelență,

Sunt profesor Anghel Stanciu, deputat, președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților (1996-2005), unul dintre inițiatorii legii de majorare a salariilor cadrelor didactice cu circa 50%, depusă la Parlament în noiembrie 2007 și înregistrată sub nr.569/07.11.2007 la Biroul permanent al Senatului României, ca primă Cameră sesizată.

Am urmărit, împreună cu ceilalți colegi inițiatori traseul acestei legi, avizată favorabil de Consiliul Legislativ cu nr.1529/06.11.2007 și aprobată de Senat în 8 aprilie 2008, fără a se înregistra nicio reacție publică din partea reprezentanților Guvernului. Am intervenit public spre a fi înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, respectiv pentru a fi votată, practic în unanimitate de către reprezentanții tuturor partidelor parlamentare (254 de voturi pentru din 254 deputați prezenți), în ședința din 30 septembrie 2008.

Excelență,

Inițierea acestui proiect de lege (înregistrat ca fiind PL-x 185/2008), departe de a avea scopuri electorale, s-a născut din convingerea noastră fermă că România, prin Parlament, Președinte și Guvern, trebuie să ia și să promoveze de urgență două decizii politice, strategice, și nu administrative, absolut plasării României, în perspectivă, pe un loc de frunte, demn în Uniunea Europeană:

  • alocarea a 6% din p.i.b. (în mod real și nu declarativ) pentru învățământ, ca cea mai rentabilă investiție în formarea românilor și dezvoltarea economico-socială a României;
  • creșterea salariilor cadrelor didactice, ca decizie politică, strategică și nu administrativă, în cadrul aceleiași alocații bugetare, spre a crește atractivitatea profesiei de dascăl pentru tinerii performanți și a-i motiva pe cei existenți pentru a preîntâmpina abandonul carierei didactice și recalificarea acestora în "căpșunarii" Europei.

Excelență,

Această a doua decizie politică, strategică, și nu pomană electorală, a fost adoptată în Parlamentul României prin votul istoric din Senat (8 aprilie 2008) și Camera Deputaților (30 septembrie 2008) și vă revine, Excelență, onoranta, nobila și responsabila îndatorire constituțională de a da startul României spre dezvoltare și modernizare, prin cunoaștere, promulgând, cât mai urgent cu putință, legea de majorare cu circa 50% a salariilor cadrelor didactice, spre a stopa ignobila campanie mediatică de direcționare a României spre sărăcie prin ignoranță, urmare directă a învrăjbirii sindicatelor românești și blocării prevederilor legale de către anumite grupuri de interese spre a menține România la periferia Europei.

Încrezători în istorica dumneavoastră decizie de a implementa spiritul Pactului Pentru Educație (PPE) cu înțelegere, responsabilitate și fermitate, prin promulgarea legii, bazată pe decizia politică, strategică, asumată de Parlament, prin votul celor 254 de deputați din 254 prezenți, vă asigurăm, Excelență, de alesele noastre sentimente.

București, 7 octombrie 2008, profesor Anghel Stanciu, deputat.

Vă mulțumesc, domnilor pentru atenție. Să sperăm că vom ajunge la data în care Parlamentul va fi respectat de către Guvernul pe care l-am investit și pe care l-am susținut în această nobilă misiune de alocare a resurselor necesare școlii și modernizării țării.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Constantin Tudor - declarație politică cu tema Pensionarii călărășeni, masă de manevră electorală a liberalilor;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- Liberal, domnul Constantin Tudor.

 

Domnul Constantin Tudor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am să citesc una din cele trei declarații de astăzi, nu înainte de a susține ca profesor și ca parlamentar atât scrisoarea, cât și declarația colegului nostru Anghel Stanciu.

Declarația mea politică de astăzi se numește: "Pensionarii călărășeni, masă de manevră electorală a liberalilor". Trist, dar adevărat!

Lupta acerbă pentru câștigarea alegerilor din toamnă a început, încă de pe acum, iar partidele politice se întrec în promisiuni electorale ce pot aspira voturile cetățenilor. Chiar liberalii au început să bombardeze populația cu promisiuni sociale, mai mult sau mai puțin reale. Prin acest demers nu fac altceva decăt să încerce să acapareze electoratul tradițional al PSD -ului, mai ales pensionarii, al căror nivel de trai este dependent de măsurile sociale ale guvernului. Astfel, pensiile au fost mărite de la 1octombrie, iar ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, candidat în Colegiul uninominal nr. 1 Călărași pentru Camera Deputaților, a anunțat desființarea plafoanelor la rețetele gratuite și compensate pentru medicamente, indispensabile persoanelor vârstnice. Dar de unde sunt fondurile alocate pentru implementarea acestei măsuri, nu se știe!

Larghețea liberalilor în ceea ce privește aplicarea unor măsuri sociale, chiar în pragul campaniei electorale, va costa destul de scump populația României începând de anul viitor, prin mărirea inflației, creșterea excesivă a costurilor utilităților, dar și a dobânzilor bancare, fenomene ce vor fi amplificate de recesiunea economică din SUA și din Europa. Și, pentru că politica liberalilor trebuie să fie respectată și la nivel local, iată că și administrația liberală respectă întru-totul directivele trasate de la centru, prin care se cere atragerea electoratului din rândul pensionarilor.

Luna trecută a fost aprobată în Consiliul local al municipiului Călărași o hotărâre care vizează acordarea gratuității transportului in comun pentru persoanele vârstnice. Această măsură de sprijin pentru pensionari a fost abandonată de administrația liberală anul trecut. Însă acum, înainte de alegerile parlamentare, factorii de răspundere din administrația locală au considerat oportun sprijinul acordat pensionarilor călărășeni. Mai mult, primarul liberal Nicolae Dragu a anunțat că intenționează să dea în folosință mult controversatul Centru social destinat persoanelor vârstnice a cărei locație va fi la fostul hotel "Dacia", iar inaugurarea acestuia va avea loc pe 25 octombrie, de Ziua Armatei Române.

Un alt aspect demn de luat în seamă este faptul că în zilele de audiență ale primarului Dragu, Primăria Călărași este asaltată de cetățeni cu probleme sociale, marea majoritate pensionari. Probabil că administrația locală speră ca în schimbul ajutoarelor sociale alocate la grămadă, numai într-o singură lună s-au dat ajutoare sociale de la Primăria Călărași de peste 3 miliarde de lei, să obțină un număr mare de voturi din partea unor categorii sociale paupere. Dar cum în ultimul timp, pensionarii călărășeni s-au dovedit cei mai disciplinați votanți, prin prezența semnificativă la vot, administrația liberală speră ca ultimele măsuri sociale să le aducă cât mai multe voturi din partea acestora. Rămâne de văzut dacă acest lucru se va și întâmpla.

După părerea mea, categoric nu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

Epuizându-se lista vorbitorilor, deoarece colegii au depus și în scris, declar închisă ședința dedicată prezentării declarațiilor politice.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Petru Călian - declarație politică intitulată Guvernul, îngenunchiat de greve;

Domnul Petru Călian:

Declarație politică intitulată "Guvernul, îngenunchiat de greve"

Săptămâna aceasta a început cu greva sindicaliștilor din administrația publică locală, finanțe, protecție socială și statistică. Protestul vine ca urmare a măririi cu 50 de procente a salariilor cadrelor didactice. Consider că era nevoie de o asemenea măsură, întrucât doar cu oamenii în stradă, poate, Guvernul Tăriceanu va face mici eforturi pentru reorganizarea economiei. Salariul minim în România nici nu are asemănare cu un salariu minim oferit de alt stat european. Pentru trei mese pe zi timp de o lună, o familie din țara noastră, cheltuie, la prețurile de acum, în jur de 300 de euro, aproape de trei ori mai mult decât în Uniunea Europeană.

Drepturile unui cetățean român sunt aspru încălcate. Societatea românească, cu o economie aparent înfloritoare, trece de fapt printr-o criză a standardului de viață. Reforma în principalele domenii a eșuat. Programul de guvernare este depășit de realitatea oamenilor cu pancarde ieșiți în stradă. Discrepanța dintre Guvern și popor s-a adâncit într-atât, încât s-a ajuns la o blocare a economiei naționale. Uniunea Europeană se luptă pentru o armonizare între viața de familie și cea profesională, în timp ce sindicaliștii români se zbat pentru a li se respecta drepturile minime pe care le au ca angajați. Un salariat român nici nu mai visează la viața personală, când își vede coșul zilnic de cumpărături pe jumătate gol. Țările civilizate asigură condiții și caută soluții pentru câmpul muncii, pe când la noi, angajatul este exploatat la maximum, atât fizic, cât și psihic. Și de aici declinul economiei și societății românești.

Susțin majorarea salariilor și cer găsirea unei soluții economice optime, care să asigure decența unui trai zilnic !

  Grațiela Denisa Iordache și Cezar Florin Preda - declarație politică intitulată Iresponsabilitatea Guvernului Tăriceanu;

Doamna Grațiela Denisa Iordache și domnul Cezar Florin Preda:

"Iresponsabilitatea guvernului Tăriceanu"

Printre multele probleme care trebuiesc rezolvate de România, membră a Uniunii Europene, se regăsește și cea a doi miniștri ai Guvernului Tăriceanu. Aceste lucruri, bine cunoscute, nu sunt luate în serios nici până acum când, din nefericire, asistăm cu toții la evenimente pe cât de grave, pe atât de nedorite.

Cum este posibil să se întâmple acest lucru? La această întrebare probabil nu vom primi niciun răspuns, dar cert este că nici primul-ministru Tăriceanu și nici ministrul finanțelor nu au venit, până în momentul votării în plenul Parlamentului a Legii majorării salariilor cadrelor didactice, cu idei și observații constructive. Responsabilitatea majoră o poartă Guvernul Tăriceanu II, cât și miniștrii care, în mod cât se poate de clar, au dat dovadă de atâta neglijență.

Nu putem decât să condamnăm ipocrizia și iresponsabilitatea Guvernului Tăriceanu pentru modul cum s-a raportat la Legea privind creșterea salariilor profesorilor, ținând cont că PNL deține și președinția Camerei Deputaților, precum și portofoliile Educației și Relației cu Parlamentul, astfel că liberalii puteau să își exprime poziția față de această lege, și mai ales că Guvernul ar trebui să știe că această lege se încadrează în cei 6% din PIB alocați pentru învățământ pe anul 2008, deci are resurse financiare s-o aplice.

Domnule prim-ministru Tăriceanu, ținând cont că proprii parlamentari ai PNL, inclusiv propriul ministru al educației, au votat pentru aprobarea legii de mărire a salariilor profesorilor, dar acuzați PDL-ul de "crasa iresponsabilitate" cu care promovează astfel de măsuri și ați afirmat că în Parlament este "o veselie totală", noi, parlamentarii "veseli", vă cerem să prezentați un raport detaliat cu privire la modul cum ați cheltuit banii bugetului pe 2008, cu alocările aferente.

În încheiere, sper ca măcar acum Guvernul Tăriceanu II să-și asume responsabilitatea pentru dezamorsarea situației create și să înțeleagă că ori aplică legea, ori pleacă.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată: O lege pentru universitarii din PSD;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică intitulată "O lege pentru universitarii din PSD".

Campania electorală care bate la ușă a declanșat din partea Opoziției o adevărată "Daciadă" a promisiunilor populiste fără acoperire, toate antamate în contul bugetului viitorului Guvern, indiferent care va fi acesta după alegeri. Dacă promisiunile electorale populiste nu implică costuri - cel puțin la această oră, în schimb, urmarea votării unor legi cu caracter electoral poate genera situații extrem de dificile pentru economie. S-a văzut ce a însemnat adoptarea în Parlament a majorării cu 50% a salariilor cadrelor didactice. S-a produs o reacție în lanț, și acum sindicate din mai multe sectoare de activitate solicită creșteri de 50% sau chiar 60%.

Cum s-a ajuns aici se știe. Peste ordonanța guvernului care oferea o creștere rezonabilă a salariilor cadrelor didactice - nici un membru al Guvernului și nici un membru al PNL nu contestă faptul că dascălii noștri merită o salarizare mai bună - mai mulți deputați PSD au venit cu amendamente care au urcat procentul majorărilor salariale la un procent care nu poate fi suportat de către buget.

S-au spus mii și mii de lucruri, de o săptămână, de când s-a dat votul final la respectiva lege. Un singur lucru nu s-a spus. Și anume faptul că o parte dintre autorii amendamentelor au urmărit și interese personale prin adoptarea într-o anumită formă a legii. Puțină atenție. Pe cine vedem printre autorii amendamentelor. Pe doamna deputat PSD Ecaterina Andronescu ( repet ceea ce am spus și la dezbaterile pe articole, de ce atunci când a fost ministru al învățământului nu a făcut niciun amendament în acest sens) deputatul PSD Anghel Stanciu (care a fost ani de zile șeful Comisiei pentru învățământ, dar nu a promovat vreodată amendamente similare) și pe domnul deputat PSD Petru Andea (și el la a doua legislatură membru în Comisia de Învățământ). Toți trei - poate este și cazul altor autori ai amendamentelor, dar nu vreau să greșesc - au, în afară de apartenența la același partid, un numitor comun: sunt și cadre didactice universitare. Adică, exact categoria din sistemul de învățământ care are cel mai mult de câștigat de pe urma legii adoptate marți, 30 septembrie, majorarea fiind de 74%.

Lacrimile doamnei Andronescu, după adoptarea legii, entuziasmul domnului Andea și heirupismul domnului Stanciu au deci o explicație logică. Nu este vorba aici de starea învățământului românesc. Nu este vorba aici doar de populism sau pomană electorală. Este vorba de rezolvarea unei situații care favorizează direct veniturile unor colegi de-ai noștri. Mascat, suntem în fața unei legi făcute pentru un grup restrâns de persoane din Parlament. Pentru marea masă de cadre didactice exista Ordonanța Guvernului.

Trebuia însă ceva și pentru profesorii universitari din Parlament. Noul sistem electoral este posibil să trieze serios, și unii dintre cei ce astăzi sunt parlamentari s-ar putea ca de la 1 decembrie 2008 să nu mai fie printre noi. Și, atenție, în PSD sunt mai mulți parlamentari care au norme la diferite institute de învățământ superior de stat sau private. Unii au chiar două sau trei norme la facultăți diferite. Deci această lege îi servește perfect nu doar pe autorii amendamentelor, ci și pe colegii lor de partid.

Aștept - deși sunt convins că acest lucru nu se va întâmpla - ca universitarii din PSD să iasă pe micile ecrane și să declare cât ar obține în plus de pe urma acestei legi - peste 70%.

  Gheorghe Albu - declarație politică intitulată Rațiunea de a fi a Guvernului Răzgândeanu;

Domnul Gheorghe Albu:

"Rațiunea de a fi a Guvernului Răzgândeanu"

Dacă acum câteva zile am asistat la declarațiile prin care noul însurățel a încercat și a și reușit să se dea în spectacol cu privire la motivele pentru care ar fi votat, dar nu trebuia, majorarea salariilor profesorilor, recent, și șeful său de partid și de Guvern a împrumutat de la această artă teatrală.

Săptămâna aceasta am asistat parcă neputincioși la criza financiară care a străpuns întreg sistemul financiar, criză care a generat probleme deosebit de grave unora dintre cele mai puternice instituții financiare din lume. Dar reprezentarea cinematografică, teatrală, s-a desfășurat pe podiumul Guvernului, fără a atinge limitele responsabilității instituționale. Deși bursele din întreaga lume sunt în criză, companiile se prăbușesc sau fuzionează pentru a supraviețui, leul a suferit o depreciere, iar condițiile de creditare s-au înăsprit, șeful Guvernului declara că sistemul financiar românesc nu este legat de cel american, astfel că nu va fi afectat de problemele unor importante instituții americane.

În condițiile în care lumea traversează cea mai gravă criză financiară de după Marea Depresiune din 1929, Guvernul Răzgâdeanu, preocupat de plăcinta care ar putea fi primită în condițiile unor rezultate electorale favorabile, a început deja să împartă punguțe cu făină sau diverse bunuri materiale, că doar, vorba aceea, nu împarte din propriul buzunar. Pardon, distribuie din bugetul public, adică tot de la prostime... Deși au loc creșteri substanțiale de pensii sau salarii, românii se luptă cu neputința de a avea o viața decentă și cu o reducere a puterii de cumpărare a leului. O viață decentă presupune dorința românului de a trăi în prezent, iar pentru aceasta face tot posibilul să-și satisfacă un minimum de nevoi, chiar dacă acest lucru presupune a contracta un credit. Contractăm credite ca să cumpărăm diverse bunuri, bunuri pe care nu le găsim întotdeauna pe piața autohtonă, astfel încât trebuie să și importăm. Astfel se creează presiuni pe balanța comercială și pe cursul de schimb.

De asemenea, această criză financiară determină o limitare a fluxurilor de capital și prin reducerea apetitului pentru risc al investitorilor. Ceea ce acest Guvern trebuia să ia în calcul este că pericolele pentru economia românească nu sunt numai cele care vin din exterior, ci și cele din interiorul țării. Trebuie ca noi toți să conștientizăm faptul că vor exista creșteri ale prețurilor suportate de populație din cauza deprecierii masive a leului în ultima perioadă. Spre exemplu, cursul la care se vor calcula anul viitor accizele și taxa auto este de 3,7413 lei pentru un euro, cu aproape 12% mai mare decât cel folosit anul acesta. Potrivit Codului fiscal, valoarea accizelor, a taxei auto și a impozitului la țițeiul din producția internă se determină prin transformarea în lei a sumelor exprimate în euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În aceste condiții, domnule Răzgândeanu, mă întreb de ce considerați că acești oameni pe care-i reprezentați, cetățenii, mai au nevoie de un kilogram de făină, dacă tot avem o creștere economică majoră, sau de ce avem nevoie de credite pentru a ne satisface un minimum de decență, și nu pentru a trăi în lux?

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Dilema Guvernului: între salariile profesorilor și starea economiei;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Dilema Guvernului: între salariile profesorilor și starea economiei"

Votul populist de mărire a salariilor profesorilor se explică atât prin situația materială precară a cadrelor didactice, dar și prin avântul preelectoral al unora dintre colegii noștri.

Cu o economie în creștere, dar încă fragilă, este de înțeles de ce sindicatele, și aici mă refer la acea parte a sindicatelor din mediul preuniversitar care se pregătește intens de campanie electorală, au forțat o creștere de 50%, în condițiile în care statul român nu o poate suporta, mai ales, acum când economia mondială dă semne clare de recesiune care ne afectează mai repede decât ne așteptam.

Majorarea cerută de sindicate este mult prea mare și ar însemna o cheltuială bugetară suplimentară de peste 4.500 de milioane de lei, adică 1% din PIB, care înseamnă bani cheltuiți numai pe salarii, și nu pe investiții. Deficitul bugetar va depăși 3% din produsul intern brut (PIB) în 2008, iar ținta de inflație stabilită de BNR pentru anul viitor va fi depășită în cazul în care salariile profesorilor vor crește cu 50%.

În plus, analiștii economici consideră că, odată cu depășirea deficitului bugetar de 3% din PIB, România riscă să fie sancționată de Comisia Europeană și să piardă, astfel, miliarde de euro din fondurile comunitare. Deficitul bugetar va depăși, fără discuții, 3% din PIB, iar acest lucru va avea ca efect scăderea ratingurilor de țară ale României, diminuarea investițiilor străine, scăderea proporției de atragere a fondurilor UE și nu în ultimul rând, accelerarea inflației.

Pe de altă parte, presiunea străzii, manifestată prin mișcările sindicale din domeniul sănătății, al funcționarilor publici și alți bugetari, era de așteptat, aceste domenii considerând la rândul lor că sunt îndreptățite la măriri salariale.

Economia nu poate să facă față la toate aceste cereri, oricât de îndreptățite ar fi ele, mai ales că orice mărire de salariu înseamnă încă o povară pentru buget, iar banii pentru investiții se apropie în aceste condiții de 0.

Dacă vom ceda la mișcările stradale vom rămâne la stadiul de popor eminamente bugetar, sau chiar poate însemna o întoarcere în timp pe care cred că nu și-o dorește nimeni. Nu se poate sacrifica economia de dragul populismului electoral.

  Rareș Șerban Mănescu - argumente pentru o politică salarială echilibrată;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Recentele dezbateri privitoare la majorarea salariilor cadrelor din învățământ au fost salutate de către o bună parte a oamenilor politici din România, dar în același timp au antrenat și dispute politice pe această temă.

Subliniem nevoia unui învățământ de calitate, eficient, cu o importantă susținere din partea bugetului. De aceea, anul acesta a fost prima oară când alocările pentru educație s-au situat la nivelul de 6 % din PIB.

Guvernul a luat act de decizia Camerei Deputaților privind salarizarea cadrelor didactice. În această privință, opțiunea Guvernului României este aceea că salarizarea în domeniul personalului bugetar trebuie să aibă o rezolvare de ansamblu, o bază unitară.

Orice măsură de majorare a salariilor bugetare trebuie făcută unitar. Majorarea salariilor cadrelor didactice a nemulțumit celelalte categorii de bugetari. De altfel, sindicatele din administrația publică centrală și locală consideră că este vorba de discriminare la adresa lor și amenință cu mișcări ample de protest, mergând până la greva generală și blocarea trezoreriei, începând cu jumătatea săptămânii viitoare.

Reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor au declarat în emisiuni televizate că "Guvernul are bani să dubleze salariile pentru toți bugetarii, dar daca va face asta, nu va mai rămâne nimic în bugetul României".

Subiectul este cu atât mai arzător, cu cât, în situația în care se aplică măsura decisă de Camera Deputaților, în învățământul preuniversitar câștigul mediu va fi de 2700 lei, iar în cel universitar între 8000 si 12.780 lei. În cazul celorlalte cadre didactice din învățământul universitar, media salariilor se va situa între 3750 si 5270 lei.

În acest caz, apar discrepanțe între diferitele categorii de personal bugetar, discrepanțe care ar trebui corectate.

În acest fel, Grupul parlamentar al PNL salută inițiativa de majorare salarială a cadrelor didactice, dar în același timp încurajează negocierile cu celelalte categorii de bugetari pentru o mediere cât mai obiectivă a cererilor acestora și o analiză atentă a aspectelor economice în care ar putea surveni modificări.

  Dorinel Ursărescu - declarație politică intitulată Ieșirea la rampă a liderilor de sindicat are origini politice;

Domnul Dorinel Ursărescu:

Declarație politică intitulată "Ieșirea la rampă a liderilor de sindicat are origini politice"

Tot ceea ce se întâmplă în aceste zile, mă refer la ofensiva și presiunile sindicatelor din diferite ramuri, nu reprezintă altceva decât acțiuni indirecte de campanie electorală. Să facem o comparație cu ce se întâmplă în alte locuri. Dacă ne uităm în arhivele televiziunilor, vom observa că în Occident, și nu numai, presiunile sindicale (traduse prin manifestări de stradă, greve etc.) au loc pentru creșteri salariale cuprinse între 6 și 10 procente. Există la aceste sindicate un simț al măsurii, o anumită decență. Și asta chiar și atunci când evenimentele degenerează și se produc și violențe. Pentru aceste procente privind creșterile salariale se bat sindicatele în state cu o productivitate a muncii net superioară României. Nu o spun doar eu, o spun și analiștii politici și economici care urmăresc fenomenul.

La noi însă se întrece măsura. Revendicările sindicale sunt mai mult decât radicale. Foarte rar am auzit de solicitări sub 50%. Vreau să fiu foarte clar: atât PNL, cât și Guvernul nu se opun majorărilor salariale. Dovada o reprezintă actele normative plecate de la Guvern cu creșteri salariale aflate în jurul a 9 procente. Adică exact procentele care sunt cerute curent în Occident.

Dar actuala creștere economică totuși nu permite creșteri în procentele cerute în aceste zile de liderii sindicali. Am utilizat sintagma "liderii sindicali" pentru că sunt convins că marea masă de sindicaliști nu și-a pus problema procentelor care se vehiculează.

Nu am nimic împotriva liderilor de sindicat. Numai că o parte dintre aceștia sunt implicați și fac jocuri politice. Sunt și eu de acord cu unele informații apărute în presă și în care se relatează că unii lideri de sindicat au fost "instigați" politic. Faptul că PD-L a "apelat" la câțiva lideri de sindicat, că PSD la alții nu trebuie să mai mire pe cineva.

La ora actuală, nimeni nu știe cât vorbește în numele sindicatului și cât în numele PD-L Cătălin Croitoru. Se știe, de două luni de zile, acest lider de sindicat a făcut public faptul că este membru al PD-L și am înțeles că a fost cooptat și în structurile de conducere ale acestui partid. Și nu este singurul lider sindical implicat direct în politică. Un exemplu notoriu este cel al lui Matei Brătianu, deja anunțat drept candidat la parlamentare pentru PSD. Și mai sunt și alți sindicaliști pe care o să-i întâlnim prin diferite colegii sub culorile PD-L și PSD.

De aceea, solicit de la tribuna Camerei ca liderii politici să nu mai implice sindicatele în bătălia politică. Solicitările exagerate ale liderilor sindicali implicați politic ar putea dăuna grav economiei românești, iar până atunci ar putea afecta grav stabilitatea politico-economică din România.

PS: Președintele PD-L Emil Boc acuză Guvernul și PNL de pomeni electorale. Țin să-i reamintesc domnului Boc că nu noi, liberalii, ci presa l-a catalogat atât pe el, cât și partidul pe care îl conduce ca fiind campionii populismului. Poate a uitat domnul Boc că legea prin care s-au mărit cu mult peste procentele venite de la Guvern anumite pensii este "opera" PD-L, în colaborare netransparentă cu PSD. Poate a uitat domnul Boc că PD-L este cel ce promite de câteva zile reduceri cu 10% a taxelor, tichete-cadou, conturi pentru nou- născuți etc. Orice comentariu este de prisos.

  Paul Magheru - declarație politică intitulată Putregaiul de sub șaua lui Attila;

Domnul Paul Magheru:

Declarație politică intitulată "Putregaiul de sub șaua lui Attila"

În plină criză economică mondială, campania electorală triumfă la noi. Dacă ai noștri politicieni se duc prin Spania și Italia, să se împrietenească cu voturile celor care dacă au plecat din țară au făcut-o în primul rând datorită eșecului acestora, care acum vin să le cerșească voturile, iată că nici minoritarii maghiari de orientare extremistă nu se lasă mai prejos în ceea ce privește votanții lor etnici.

Recent, la Târgu-Mureș, Președintele UDMR, Marko Bela, a declarat că ar dori să obțină pentru limba maghiară statutul de a doua limbă oficială în "anumite zone" din Transilvania: "Bilingvismul ar însemna că în anumite unități administrativ-teritoriale amândouă limbile să aibă un statut eventual egal, ceea ce nu există în acest moment. În programele noastre viitoare trebuie să existe acest deziderat și trebuie să încercăm să stimulăm măsuri concrete în acest sens".

Această perioadă reprezintă într-adevăr momentul prielnic pentru o campanie agresivă a extremiștilor maghiari. Există miza intrării în Parlament, pe care acest vot uninominal n-o mai garantează UDMR-ului, iar pe de altă parte, climatul haotic al unei campanii electorale poate fi prilejul pescuirii în ape tulburi a unor deziderate iredentiste.

Profitând de lipsa de atenție a mass-mediei, de lipsa unor reacții vehemente ale instituțiilor statului față de aceste provocări ordinare, caracatița șovinilor maghiari se poate încolăci în voie. Se încearcă realizarea unui întreg context de manifestări care să susțină propaganda radicalilor maghiari. Folosind îndemnul lui Baba Novac, "Eu bat mijlocul și voi marginile", urmașii lui Attila atacă ba prin europastorul Tokes, ba prin Consiliul Național Secuiesc sau, când obosesc aceștia, vine și Partidul Civic Maghiar, precum și eternul și nefascinantul UDMR. Astfel, cortegiul de manifestări prin care vor să îngroape duhul românesc din Transilvania cuprinde tentativa realizării unui referendum privind autonomia Ținutului Secuiesc, care chipurile, cică ar putea fi plasat la aceeași dată cu alegerile parlamentare, săptămâna dedicată criminalului de război Was Albert, iar între acestea, Marko Bela se joacă cu vorbele în țară, că în afara țării are grijă Laszlo Tokes să o facă.

După cum spuneam, acțiunea este una concertată, iar nerealizările conducătorilor noștri se decontează și în această inflamată campanie de acaparare a Ardealului. "Vom relua și problema Legii minorităților, care în acest moment se află la Camera Deputaților, și alte probleme legate de conviețuirea etnică", mai susține Marko Bela.

Acest proiect care a reușit să fie blocat în Camera Deputaților și datorită Partidului România Mare are toate șansele să revină, în cazul în care coaliția anti-PRM va face tot posibilul să blocheze accesul partidului în Parlament, prin acest vot uninominal șmecheresc, care nu promovează individul, ci partidul, dovada cea mai bună fiind întărirea partidelor mari.

Gura de tun a PRM-ului va trage mereu, iar românii nu vor putea fi manipulați de-o mână de oameni ce-și zic formatori de opinie și care se constipă automat în momentul în care aud pronunțându-se numele partidului nostru. Marea masă a românilor nu va înghiți la nesfârșit gălușca manipulării mediatice prin care se încearcă acreditarea ideii că PRM este un fel de bau-bau pentru democrație. Partidul România Mare este într-adevăr un fel de bau-bau pentru democrația mincinoasă care umple conturile unor mafioți și sărăcește o populație întreagă. Acesta este deranjul cel mare pe care-l provoacă partidul nostru și pe care-l va provoca din ce în ce mai tare, atât mafiei, cât și celor care cred că sub șaua lui Attila, carnea încă s-a mai păstrat proaspătă. A putrezit de mult, așa cum vor putrezi și gândurile lor ticăloase.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată PSD și PD-L au semănat vânt și vor culege furtună;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică intitulată "PSD și PD-L au semănat vânt și vor culege furtună"

Pentru a se putea asigura creșterile salariale în sectorul bugetar, solicitate astăzi inclusiv prin noile "mineriade" sindicale instrumentate politic, bugetul ar trebui să dispună de încă 10 miliarde de euro.

Această sumă nu are cum să pice din cer, cadou de la Mama Omida.

Această sumă trebuie suportată de cineva.

Iar acel cineva înseamnă, deopotrivă, nu numai minoritatea zgomotoasă, așa-zis sidicalizată, care a anunțat că va lua cu asalt centrul Bucureștiului, ci și majoritatea tăcută a salariaților din România, în numele căreia doar pretinde că ar vorbi minoritatea cea zgomotoasă.

Ca să li se facă pe plac manifestanților din stradă (stârniți, malefic, de sforarii politici ai partidelor din Opoziție), și unii, și ceilalți, adică nu doar "tăcuții", ci și "zgomotoșii" ar trebui să suporte circa 2.000 de euro de persoană, ca taxe și impozite suplimentare.

Or, așa ceva este inimaginabil.

Dacă PSD și PD-L promit majorarea imediată, cu 50%, a tuturor salariilor bugetare, atunci românii trebuie să știe că deputații și senatorii propuși de aceste partide, PSD și PD-L, la alegerile din 30 noiembrie vor mări impozitele fiecărui român.

Ceea ce nu înseamnă doar impozitele pe salarii, ci toate impozitele și taxele: și pe casă, și pe mașină, și pe terenurile agricole, și pe mâncare, și pe îmbrăcăminte, și pe sănătate, și pe educație, și pe cultură și așa mai departe.

Eu nu cred că românii vor face o asemenea alegere.

Cred, însă, că PSD și PD-L, prin cozile lor de topor, au semănat astăzi vânt, iar mâine vor culege furtună.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Mircea Geoană le promite românilor ceva ca o bicicletă fără lanț și ghidon. Tot de la sublim la ridicol, cu Mircea Geoană;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică intitulată "Mircea Geoană le promite românilor ceva ca o bicicletă fără lanț și ghidon. Tot de la sublim la ridicol, cu Mircea Geoană."

Altă boacănă, pardon, altă promisiune electorală făcută românilor de președintele PSD: "Votați cu noi. Noi vom construi o centrală atomică lângă Cluj, ceea ce va spori producția de energie electrică și va duce la ieftinirea curentului, sub viitoarea guvernare a PSD".

Domnului Geoană, care se vrea mare specialist în centrale nucleare și în energie electrică, ar fi trebuit să să i se spună că o asemenea investiție nu se poate amplasa decâtlângă un curs de apă cu mare debit de curgere - cum este Dunărea, de exemplu.

Motivul e foarte simplu: centrala atomica are nevoie de mari cantități de apă curentă, pentru răcirea miezului reactorului. De aceea prima centrală electrică românească, singura existentă până acum, a fost realizată la Cernavodă, și nu la Cotnari, la Sibiu sau pe Vârful Omu.

Nici dacă ați avea la îndemână debitele însumate de la șapte Someșuri nu s-ar putea construi o centrală atomică lângă Cluj, domnule Mircea Geoană!

V-ați gândit mult înainte de a le propune românilor să vă voteze, cu promisiunea că le veți face un cadou care seamănă mai degrabă cu o bicicletă fără lanț și ghidon?

Până să deschideți gura, mai stați și dumneavoastră de vorbă cu cei care se pricep...

...Sau, măcar, amintiți-vă porecla pe care v-a atribuit-o, acum câtva timp, președintele dumneavoastră de onoare, Ion Iliescu. Și nu mai deschideți gura.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată De la sublim până la ridicol nu e decât un pas;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică intitulată "De la sublim până la ridicol nu e decât un pas".

Pasul de la sublim la ridicol poate fi făcut în orice moment al politicianismului.

Domnul Mircea Geoană le propune românilor să voteze candidații la alegrile din 30 noiembrie PSD și pentru motivul că ar fi vorbit, dumnealui, la NASA, și ar fi aranjat ca domnul Dumitru Prunariu să mai zboare o dată în Cosmos, la aproape trei decenii după ce acesta a zburat șapte zile pe orbită circumterestră, împreună cu sovieticul Leonid Popov, la bordul capsulei spațiale Soiuz-40.

În 1981, când domnul Dumitru Prunariu era la jumatatea vârstei sale de acum, Radio Europa Liberă lansase în eterul României butada "N-avem pâine, n-avem unt, dar avem cosmonaut", aluzie străvezie la starea deplorabilă a economiei și a nivelului de trai din ultimul deceniu al epocii Ceaușescu.

Acum românii au și pâine, au și unt, au și căldură în case, au și curent electric la prize, și au tot sau aproape tot ceea ce le lipsea pe vremea când domnul Dumitru Prunariu (devenit, între timp, un specialist respectabil) a zburat întâia dată în Cosmos.

Le lipsește, oare, românilor, un al doilea zbor în spațiu al venerabilului veteran al cosmonauticii românești?

Le-ar folosi la ceva românilor ca domnul Prunariu să se lanseze și de la Cape Canaveral, nu doar de la Baikonur?

Domnul Mircea Geoană a parcurs, în doar câteva cuvinte, drumul de la sublim până la ridicol, nelăsându-l în pace pe domnul Dumitru Prunariu, implicându-l politic și folosindu-se de numele și de renumele acestuia.

Mă îndoiesc că românii ar vota PSD din dorința ca statul român să finanțeze o excursie de placere la bordul navetei spațiale americane.

Asta, desigur, presupunând că domnul Mircea Geoană chiar i-a contactat pe cei de la NASA, așa cum pretinde.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu tema Liniștea nopții tulburată de motoare;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Liniștea nopții tulburată de motoare"

În fiecare oraș al României, fie el chiar capitala, ori un altul mai mic, a apărut o nouă problemă. Nu e legată de prețuri, de canalizare, de aprovizionare ori de transport urban în comun, ci de apariția curselor ilegale de autoturisme și motociclete.

Cursele și cascadoriile neautorizate cu autoturisme și motociclete în locuri publice sunt un pericol pentru trafic atât pe timpul desfășurării lor propriu-zise, cât și în rest, deoarece tinerii șoferi sau motocicliști își formează un stil de conducere agresiv și imprudent. Mulți taximetriști clujeni declară că efectiv se tem pentru viața lor în timpul lucrului de noapte din cauza acestor "piloți de curse". În plus, zgomotul motoarelor turate la maximum și al anvelopelor suprasolicitate în frânări și viraje bruște este extrem de deranjant și poate fi auzit la distanțe mari.

Faptul că aceste manifestări au loc mai ales pe timpul nopții este cu atât mai greu scuzabil, deoarece nu este firesc ca nevoia de senzații tari a câtorva tineri să prevaleze asupra nevoii de liniște și odihnă a marii majorități a cetățenilor.

Locuitorii din zonele unde se desfășoară astfel de curse susțin că Poliția nu poate face mai nimic în acest sens, reclamând deficiențe legislative care o împiedică să lichideze acest gen de tulburare a liniștii publice. De aceea este necesară modificarea legii în domeniu, în sensul că trebuie specificat în cel mai limpede mod posibil interzicerea curselor și acrobațiilor cu autoturisme și motociclete în zonele locuite.

În ciuda faptului că se organizează curse legale pentru cei cărora le place viteza, "piloții de curse" amatori nu înțeleg un lucru banal: atunci când aleargă pe șosele pun în pericol nu numai viețile lor, ci și a celorlalți participanți la trafic, atâția câți mai sunt la acele ore târzii din noapte.

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu subiectul Inoportunitatea amânării alegerilor parlamentare;

Domnul Raul Eduard Helvig:

"Inoportunitatea amânării alegerilor parlamentare"

Declarația mea politică de azi aduce în discuție o temă deosebit de actuală și importantă în viața politică românească: alegerile parlamentare care se apropie. Ne aflăm cu două luni înainte de data fixată de Guvernul României pentru alegerile din 30 noiembrie 2008 și pentru prima dată în situația în care cetățenii vor vota în baza sistemului de vot uninominal. Cu toate acestea, așa cum a relatat întreaga presă, știm că există anumiți politicieni care încearcă să amâne alegerile, întrucât varianta de vot uninominal îi sperie.

Primul semnal care declină aceste încercări de amânare a alegerilor a fost dat de Curtea de Apel București, instituție care a respins, joi, 25 septembrie, contestația PRM de a suspenda ordonanța de urgență legată de delimitarea colegiilor uninominale. Însă, problema de fond persistă, întrucât PRM a solicitat și anularea noului act normativ. Acest aspect va fi decis abia pe 11 noiembrie, în plină campanie electorală, fapt ce îngreunează nejustificat bunul mers al lucrurilor.

Câteva concluzii sunt ușor de extras din cele prezentate mai sus. În această ordine de idei, înțelegem că o categorie însemnată de politicieni se tem de votul uninominal, încercând să se ascundă sub umbrela PRM. Implicit, cei care se tem de votul uninominal se feresc de vocea electoratului, a cărui sancțiune o intuiesc. Însă, ceea ce trebuie să înțeleagă acești politicieni este că România nu are nevoie de scandaluri și jocuri politice, România are nevoie de un mecanism politic eficient, coordonat de un Parlament eficient.

Instituția Parlamentului trebuie să înceteze să mai fie o casă de odihnă pentru pensionarii politicii. Aceasta trebuie să devină o sursă de guvernare viabilă și eficientă. Parlamentarii trebuie să-și însușească cu responsabilitate obligațiile. Sigur, sistemul uninominal adoptat este perfectibil, însă introducerea votului uninominal este un pas înainte spre consolidarea democrației românești, dar și spre consolidarea și responsabilizarea relației dintre parlamentari și electori. Adoptarea votului uninominal va produce unele modificări structurale importante în viața politică românească, iar amânarea alegerilor peste termenul legal este inoportună, în contextul de față.

  Vlad Gabriel Hogea - o paralelă trecut-prezent: ilustrare, Trece alaiul de Anton Bacalbașa;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Cândva, prin 2004-2005, Traian Băsescu avea o formidabilă priză la electorat. Se ducea prin țară și era întâmpinat mai peste tot cu simpatie. Vorbea la televizor și oamenii își lăsau treburile deoparte, înghesuindu-se în fața micului ecran pentru a-l vedea și a-l asculta pe președinte. Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar lumea și-a pierdut încrederea în farul călăuzitor de la Cotroceni. Locul unei armate de susținători a fost luat de o camarilă din ce în ce mai restrânsă, care, foarte curând, după eșecul PD-L la alegerile parlamentare, îl va abandona fără regrete.

Anton Bacalbașa a scris, acum un secol și ceva, un pamflet intitulat "Trece alaiul". După ce îl vom parcurge împreună, vom avea surpriza să constatăm că, în materie de slugărnicie, lucrurile nu s-au schimbat prea mult: "Nu, alaiul de lachei n-are rușine. Înconjurând pe marele lor Dalai-Lama, eunucii eleganți vor să ne arate că pe ei nu-i atinge nici suferința milioanelor lăsate pradă mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din văi și din munți, nici doliul ce au întins în fundul satelor calicite și devastate. Alaiul trece mândru pe strade, pintenii zornăiesc, coifurile sclipesc, iar uralele răgușite și nechezatul cailor ne spun că bucuria a cuprins ceata de trântori și de ieniceri... Trăiască regele! Și-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, în mijlocul acestei beții voite, nici un glas nu se ridică spre a spune oamenilor de carnaval că veselia lor este o sfidare aruncată țării reale.

Fără-ndoială, este o adâncă prăpastie între cohorta celor ce petrec astăzi și între gloatele flămânde și chinuite, pentru care viața e un lanț de nesfârșite mizerii! Armata e încă în satele pustiite, încă nu s-a stins agonia celor răniți, încă nu s-a uscat sângele vărsat, încă nu s-a răcit țărâna sub care zac victimele procurorilor, și iată că stăpânitori trufași apar în convoi cu fruntea sus, zâmbitori, senini ca niște nevinovați. Ai zice că prăznuiesc asasinatele ce au săvârșite împotriva țărănimii, asasinate îngrozitoare, care pun un stigmat neșters pe toate frunțile astea obraznice. Căci ce înseamnă cinismul acesta al oficialilor? Când țăranii mor de foame, se aruncă banii pe niște petreceri barbare și nerușinate! Când țăranii sunt uciși, la București regele vine să-și plimbe fața printre cetățeni. Parcă s-ar întoarce de la un război pe care țara l-ar fi voit! Dar pentru ce atâta mascaradă? Nu simte oare regele că tot entuziasmul care-l înconjoară este plătit? Nu vede el că n-are în juru-i decât mercenari, că poporul cel adevărat nu vine să facă coardă acestei zbânțuieli netrebnice? Nu aude regele că uralele sunt comandate după tact? Îl mulțumește oare popularitatea asta plătită cu bani furați din bugetul țării? Nu simte cât e de ridicol când bețivii lui Brătescu îl stropesc cu discursuri care dogoresc a băutură? Un om inteligent ar vedea toate astea și mai bine și-ar ascunde capul în fundul cel mai obscur al palatului decât să se arate la lumină".

  Dan Horațiu Buzatu - declarație politică: Șeful statului face campanie PD-L în diaspora;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"Șeful statului face campanie PD-L în diaspora"

Președintele Traian Băsescu a declarat duminică seara, la întoarcerea din Spania, că a participat la o reuniune a asociațiilor românilor din diaspora și s-a arătat complet deranjat de faptul că a fost acuzat de unii politicieni că ar fi fost de fapt într-o acțiune de campanie electorală prin care a promovat PD-L.

Din păcate, președintele încearcă din nou, după metoda pe care o utilizează de trei ani de zile, să inducă în eroare opinia publică.

De ce spun asta? Iată o relatare de presă: "Comitetul" de întâmpinare - câteva mii de români plecați în străinătate, mulți dintre ei purtând fulare și agitând steaguri cu însemne ale PD-L. Faptul nu e surprinzător, având în vedere că mitingul a fost organizat de reprezentanți ai organizației PD-L locale. Înainte de discursuri, la difuzoare s-a pus imnul electoral al PD-L "Omul bun și pomul copt".

Ce poate fi mai edificator decât acest pasaj citat dintr-un cotidian central ? Ce poate fi mai edificator decât imaginile pe care le-am văzut și le-au văzut toți românii la posturile TV de știri ?

Președintele Traian Băsescu susține că a fost prezent la reuniunea mai multor asociații ale românilor din străinătate pentru a-i convinge pe componenții acestora să se unească. Este o poveste frumoasă, dar deloc credibilă. În primul rând, pentru că se știe, diaspora română nu a fost niciodată unită. Nici măcar atunci când comunismul intrase cu bocancii armatei sovietice în România, iar Securitatea îi vâna peste hotare pe veritabilii dizidenți. În al doilea rând, nu intră în atribuțiile unui șef de stat așa ceva. Și, mai ales, nu intră în atribuțiile unor parlamentari sau candidați PD-L din colegiile din străinătate. Mă refer la cei aflați în jurul șefului statului la respectivele întruniri.

Cum a explicat președintele Traian Băsescu "recuzita" de partid existentă la respectivele reuniuni și prezența reprezentanților PD-L? Redau un alt pasaj din declarația pe care domnia sa a făcut-o la aeroport, la întoarcere: "Eu nu spun că acolo nu au fost partide sau organizații care în mod neinspirat au afișat însemnele înregistrate ale vreunui partid sau nu au fost partide care și-au afișat de asemenea însemnele lor culturale manifestate prin fluierături sau huiduieli". Nici un cuvânt despre ce partid a fost vorba. Președintele folosește pluralul, pentru a sugera că au fost și suporteri ai altor partide politice acolo. Dezinformare pe toată linia.

Președintele mai acuză și Guvernul că a alocat la bugetul de stat bani foarte puțini "pentru cei care trimit anual 7 miliarde de euro în țară". Altă dezinformare! Sumele alocate de Departamentul Românilor de Pretutindeni nu sunt pentru cei pe care presa, nu politicienii (altă acuzație nefondată a șefului statului), i-a denumit căpșunari. Sumele respective sunt destinate românilor domiciliați în străinătate, pentru românii stabiliți în afara granițelor.

Este regretabil că șeful statului se implică și în campania electorală din diaspora, este regretabil că, vorbind în numele românilor din afara granițelor, încearcă să atace Guvernul și Parlamentul, este regretabil că se pretează la astfel de dezinformări, deși realitatea și faptele îl contrazic flagrant. Este regretabil pentru că declarațiile din week-end ale șefului statului nu fac altceva decât să pună într-o lumină nefavorabilă imaginea României în străinătate.

  Horia Victor Toma - declarație politică cu titlul Traian Băsescu acuză din nou gratuit Guvernul și Parlamentul;

Domnul Horia-Victor Toma:

"Traian Băsescu acuză din nou gratuit Guvernul și Parlamentul"

Sâmbătă și duminică, președintele Traian Băsescu a acuzat din nou - nefondat și cu totul gratuit - Guvernul și Parlamentul. De această dată, în luări de cuvânt ținute în Spania atât în fața unor români aflați acolo la muncă, cât și în fața unor rezidenți. Nu contează că manifestațiile la care a participat șeful statului au avut un puternic caracter electoral în favoarea PD-L. Contează mesajul pe care președintele l-a făcut public și pe care l-a reiterat în "prime time" și pentru electoratul intern, căruia trebuie să i se inoculeze că, în această țară, Guvernul este capul răutăților, urmat de Parlament. Nu a mai utilizat însă formula devenită clasică, cei 322, deoarece această cifră s-a redus considerabil, în urma recentului pact pe care PD-L l-a făcut cu PRM și datorită unui număr însemnat de parlamentari din grupul celor 322 care activează acum sub culorile partidului atât de drag domnului Băsescu.

Concret, șeful statului acuză Guvernul și Parlamentul că nu respectă Legea nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, care stabilește obligații ale celor două instituții legate de sprijinirea acțiunilor românilor din diaspora. Traian Băsescu a acuzat faptul că bugetul pe 2008 alocat Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a fost a fost redus la jumătate față de cel din 2007. Nu pot să afirm dacă suma alocată diasporei este sau nu suficientă. Mă întreb, însă, de ce președintele României nu a avut vreo obiecție în privința acestei sume atunci când a promulgat legea bugetului de stat? Răspunsul este simplu: în 2007, când a fost promulgată, nu era perioadă preelectorală.

Altceva mi se pare însă și mai grav, și anume faptul că președintele încearcă să asmută opinia publică împotriva Guvernului și Parlamentului. Iată ce a declarat Traian Băsescu la revenirea în țară: "Doar 1,4 - 1,5 milioane de euro, atât merită românii de pretutindeni pentru factorul politic din România? Aceștia sunt cei care aduc în țară anual 7 miliarde de euro, sumă care scutește statul de a face împrumuturi...". Ei bine, domnul președinte Traian Băsescu dezinformează grosolan opinia publică, bazându-se pe faptul că cei mai mulți dintre cetățenii acestei țări nu obișnuiesc să citească rând cu rând toate legile care apar. Cele 7 miliarde de euro (nu știu dacă aceasta este suma exactă) la care se referă Traian Băsescu provin de la românii aflați temporar la lucru în străinătate și de la cei care lucrează "la negru" în afara granițelor. Obligațiile financiare prevăzute de Legea nr. 299/2007 și, în general, cele mai multe articole din lege nu se referă la românii aflați temporar în afara granițelor (există evident și articole consacrate acestora, mai ales pe linia sprijinului acordat de oficiile consulare, ambasade etc.), ci la cei cu domiciliul în străinătate și la rezidenți. Față de aceste categorii de cetățeni există obligații precise prin prevederile legii mai sus amintite. Pentru cei aflați temporar la lucru în străinătate există alte prevederi legale.

Încercând să accentueze dimensiunile caracterului negativ al viziunii Guvernului și Parlamentului față de românii din străinătate, șeful statului a mai afirmat că aceștia ar fi "cât jumătate din populația României". Eroare! În documentele MIRA sunt înregistrați în jur de 190.000 de cetățeni români cu domiciliul în străinătate, iar în ceea ce privește rezidenții se pare că este vorba de un milion, maxim două milioane, aceștia neavând obligația să se înregistreze.

PS: Din relatările de presă, am înțeles că la întrunirea din Spania la care a participat Traian Băsescu, din difuzoare special montate se auzea piesa "Verde înrourat". Nu am știut că imnul PD-L a devenit imnul românilor de pretutindeni.

  Miron Ignat - intervenție cu tema Ziua Mondială a Educației;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Educației"

Ziua Mondială a Educației se sărbătorește anual la data de 5 octombrie, începând din anul 1994. La data de 5 octombrie 1966, UNESCO a adoptat Statutul Profesorilor, document care oferă cadrelor didactice din întreaga lume o recunoaștere unanimă a importanței profesiunii, dar și faptul că orice țară trebuie să aibă profesori competenți, calificați și motivați.

Ziua Mondială a Educației se sărbătorește în peste 100 de țări din întreaga lume si este o ocazie de a ne arăta respectul și prețuirea pentru contribuția pe care profesorii o aduc educației generațiilor viitoare.

Educația este foarte importantă, se bazează pe premisa că fiecare individ poate fi educat, pregătit să își însușească cunoștințele și priceperile. De-a lungul timpului, societatea a acumulat experiență de cunoaștere teoretică și practică pe care a transmis-o mai departe prin educație.

Societatea are nevoie de oameni pricepuți, de profesori, de ingineri, medici, economiști, de cercetători în domeniul științei. Pentru a se pregăti în mod corespunzător, aceștia trebuie să își însușească un volum cât mai mare de cunoștințe, iar școala este modul prin care noi toți ne deprindem cunoștințele, gândirea și capacitățile.

Fiecare etapă a vieții reprezintă însușirea elementelor principale ale educației. Datorită profesorilor, elevii își pot însuși în școală toate cunoștințele necesare de viață, își pot dezvolta procesele intelectuale, care să-i ajute în viitor pentru a se descurca mai ușor în probleme noi, pentru a le spori capacitatea.

Un rol important în dezvoltarea proceselor intelectuale îl are modul cum sunt transmise cunoștințele, precum și metoda de predare folosită. De aceea, fiecare profesor trebuie să-și predea materia cu interes, astfel încât să stimuleze activitatea elevului și să sporească randamentul acestuia.

Toți trebuie să apreciem valoarea celor care au ales această profesie și să le mulțumim acestora pentru munca, dăruirea și pasiunea lor zilnică. Îmi exprim speranța că învățământul românesc va depăși faza de tranziție și se va lupta pentru redobândirea demnității profesionale și pentru un învățământ modern.

  Costică Macaleți - declarație politică despre Lipsa de locuri în căminele studențești;

Domnul Costică Macaleți:

"Lipsa de locuri în căminele studențești".

Declarația mea politică de azi se referă la lipsa cronică de locuri în căminele studențești. Astfel, potrivit Ministerului Educației, deficitul de locuri în căminele studențești este de peste 55.000 de locuri, cu 20.000 de locuri mai mare decât anul trecut.

Această situație, potrivit organizatorilor studențești, arată starea deloc bună a învățământului românesc și favorizează corupția. Avem de-a face cu o realitate dezolantă în care problemele încep din anul întâi, când, la marea majoritate a universităților, studenții nu primesc loc în cămin. Se văd nevoiți să se angajeze și școala cade, astfel, pe locul doi. Studenții învață când apucă, nu mai iau note mari, ceea ce face să nu aibă locuri în cămine și intră, forțat de neglijența autorităților, într-un cerc vicios așa cum apreciază, pe drept cuvânt, unul dintre liderii studenților, președintele Uniunii Studenților din România.

În aceste condiții, este firesc, dar și revoltător, să apară situații de corupție, atât în rândul universităților, care rețin așa-numitele locuri de protocol, în rândul administratorilor de cămin, care păstrează camere fără a le raporta la redistribuitori, cât și în cel al studenților, care fie plătesc sume importante pentru a sta la cămin, fie își vând locurile.

Numărul de locuri în cămine a crescut cu doar 3.800 față de anul trecut și ne-am confruntat cu o situație în care mii de studenți au mers să-și rezerve sau să-și ocupe locurile în cămin, însă, ca în fiecare an, s-au format cozi interminabile deoarece numărul locurilor este mai mic decât cel al solicitărilor. Spre exemplu, la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, 12.000 de studenți au solicitat cazare, însă numai 3.800 au primit un loc în cămin, în timp ce la Iași, Universitatea Alexandru Ioan Cuza are aproape 6.000 de locuri de cazare, dar numărul solicitărilor a fost dublu.

Există și soluția închirierilor de camere pentru studenți din piața imobiliară, Guvernul făcând și o ofertă de subvenționare cu 170 de lei pe lună a prețului chiriei. Dar trebuie să specificăm în mod clar că acești bani nu sunt deloc îndeajuns pentru ca un student să poată locui în acest sistem pe perioada studiilor. Dacă luăm spre exemplu Bucureștiul ca etalon, o chirie la particulari care ajunge la 300 de euro pentru o garsonieră, în medie, și dacă ar fi să stea acolo doi studenți, atunci fiecare dintre ei ar trebui să plătească, și numai pentru chirie, suma de 150 de euro. Desigur, se mai adaugă și cheltuielile de întreținere. Ce să mai vorbim de internet, televiziune sau telefonie. În concluzie, este clar ca lacrima că nu se poate sta în chirie cu doar 170 de lei pe lună, cât oferă guvernanții.

Iată de ce cer majorarea subvențiilor pentru studenții care nu și-au putut găsi un loc în cămin, controale severe în vederea prevenirii cazurilor de corupție din sistem, colaborarea cu un program de investiții care să ofere studenților mai multe camere de cămin în condiții decente de confort și preț.

  Filip Georgescu - tratarea unui subiect de actualitate: fondul forestier;

Domnul Filip Georgescu:

Ploile dezlănțuite în vara acestui an, care au distrus sute de case, drumuri și terenuri, cu recolta neculeasă, măturând, în același timp, 80 de milioane de lei din bugetul statului, i-au făcut pe locuitorii multor sate moldovene și bucovinene, îndeosebi pe cei din zonele montane, să înțeleagă, în sfârșit, că principala cauză a inundațiilor dezastruoase o constituie defrișarea sălbatică a pădurilor, practicată în mod criminal de mafioți locali, cu concursul unor politicieni la fel de ahtiați după îmbogățire rapidă, fără muncă sau eforturi financiare proprii. După dezastrele de proporții, provocate de inundații în așezările din bazinele hidrografice ale Siretului și Prutului, în fața sinistraților ar fi trebuit adus țărănistul Vasile Lupu, cel care s-a zbătut ca turbat în Parlament pentru adoptarea acelei legi a "restitutio in integrum" și în demersul pădurilor, care a însemnat, de fapt, legalizarea jafului în domeniul forestier.

Autoritățile n-au însă nici cea mai mică intenție să-i tragă la răspundere pe lotrii codrilor, după cum n-au schițat până acum vreun interes pentru a institui și în țara noastră normele Uniunii Europene în privința apărării și regenerării pădurilor. În țările occidentale comunitare, oamenii nu intră cu toporul și cu drujba nici măcar în perimetrul propriilor păduri. Acolo nu se taie un arbore după bunul plac, exploatarea lemnului constituind o atribuție exclusivă a organelor silvice. În multe țări, proprietarii de păduri primesc rente proporționale cu suprafețele pe care le dețin. Mentalitatea în aceste țări este aceea că, indiferent de natura proprietății asupra fondului forestier, pădurea este un bun al întregii societăți, al întregii omeniri, așa cum sunt mările, oceanele și atmosfera.

Nici în privința regenerării pădurilor nu ne aliniem normelor europene. În timp ce în Finlanda sunt împădurite anual 130.000 de hectare, depășind suprafața exploatată, iar în Franța, Marea Britanie, Italia și Portugalia au fost regenerate de autorități milioane de hectare de păduri, în baza unor programe de lungă durată, în România, suprafața regenerată prin împăduriri, în perioada de tranziție, a variat anual între 7.000 - 15.000 hectare. Amintim că, în perioada 1949-1989, în țara noastră au fost împădurite circa 2,2 milioane de hectare. Din păcate, în ultimul deceniu și jumătate, mentalitatea agresivă asupra pădurii a luat locul politicii de refacere și apărare a acesteia. Recent, autoritățile noastre au intrat în alertă, cu o mare și condamnabilă întârziere, inițiind unele masuri menite să reinstaureze legalitatea în domeniul exploatării fondului forestier. Astfel, Ministerul Mediului își propune să creeze un comandament care să exercite un control permanent, pentru a preveni exploatarea ilegală a parchetelor forestiere. Ministerul Agriculturii va urmări electronic drumul fiecărui arbore tăiat și transportat, iar Garda de Mediu va exercita un control riguros asupra tuturor gaterelor. Toate aceste măsuri se constituie într-o adevărată minune menită să salveze fondul nostru forestier. Numai că, la noi, minunile nu țin decât trei zile. Așa că, n-ar fi exclus ca, după alegerile din noiembrie, viitorul guvern să sfideze total asemenea măsuri.

  Constantin Tămagă - despre agricultura românească și stadiul ei de subdezvoltare alarmantă în care se află;

Domnul Constantin Tămagă:

În ultimii ani, agricultura românească a stat mai mult sub tirul moțiunilor parlamentare și mai puțin sub semnul unor măsuri guvernamentale care s-o scoată din stadiul ei de subdezvoltare alarmantă, în care se află de mai bine de un deceniu și jumătate, și s-o plaseze în rândul sectoarelor de bază ale economiei naționale. Ultima dintre moțiuni, inițiată în cursul lunii septembrie, n-a făcut decât să confirme că guvernarea liberă a împins agricultura într-un colaps total. În raportul celor patru ani de guvernare, premierul Tăriceanu a înfățișat agricultura în culori trandafirii, prevalându-se de faptul că în acest an s-a obținut o producție de grâu de 7,75 milioane tone, de 2,5 ori mai mare decât cea din 2007. Nu s-a spus însă că, în timp ce producția vegetală în ansamblu a crescut cu 18,8 la sută, producția animalieră a scăzut cu unu la sută, determinând o creștere accentuată a importurilor de carne, lapte, unt și ouă.

Ca să te lauzi cu șapte-opt milioane de potențial agricol, înseamnă să te declari partizanul politicii de traistă, de neputință și nepricepere. Nici premierul și nici ministerul de resort n-au suflat o vorbă despre cele trei milioane de hectare de teren arabil abandonate, care nu se mai regăsesc în circuitul agricol. Dacă această suprafață ar fi și ea însămânțată cu grâu, astăzi probabil că am fi putut să vorbim de o producție de 15 milioane tone.

În condițiile în care inundațiile și seceta au devenit dușmani permanenți ai agriculturii, normal ar fi ca nicio palmă de pământ să nu rămână neînsămânțată. În felul acesta, oricât de mari ar fi prejudiciile cauzate de intemperii în unele zone, alte suprafețe cultivate ar putea să scape de furia naturii. Dacă liderul regimului totalitarist promova o politică absurdă, de extindere a culturilor cerealiere și în curțile țăranilor, guvernanții de astăzi sunt partizanii politicii agrare de pârloagă. De la cele 3,5 milioane de hectare irigate înainte de 1989, astăzi suprafața care beneficiază de apă s-a redus la 300-400.000 de hectare.

Cât despre dotarea cu mașini și tractoare, agricultura noastră se află la nivelul celei de acum 40 de ani. Dacă producția de grâu a crescut, sub raport cantitativ, nu același lucru se poate spune despre calitatea sa. În opinia managerilor Rompan, doar 40 la sută din cantitatea de grâu recoltat în acest an va pute fi utilizată pentru panificație, întrucât însămânțările din toamna trecută s-au făcut în mare parte cu sămânță netratată, provenită din hambarele țăranilor. Nu este exclus ca o asemenea apreciere să fie doar o capcană care să le permită fabricanților de pâine să achiziționeze grâul la prețuri cât mai mici. Se știe că prețul grâului pe piața noastră internă, de 5.500-5.700 lei pe kilogram, este cu cel puțin o mie de lei mai mic decât cel evaluat la bursa din Paris. Așa cum precizează președintele Ligii Asociației Producătorilor Agricoli din România, dacă s-ar ține seama de prețul grâului, costul pâinii ar trebui să scadă cu 60 la sută. Dar reprezentanții Rompan se mărginesc să spună că prețul pâinii va rămâne neschimbat. Pentru câtă vreme? Probabil până vor încheia achizițiile de grâu.

Din datele Institutului Național de Statistică, în luna august, pâinea s-a scumpit cu 0,27 la sută, legumele și conservele de legume cu 0,33 la sută, fructele cu 3,47 la sută. Prețul la carne s-a majorat cu 0,23 la sută, la produsele lactate cu 0,74 la sută, iar la ouă cu 6,2 la sută. Pe de altă parte, trebuie spus că importurile mari de produse animale și vegetale și reducerea exportului acestor produse au adâncit și mai mult dezechilibrul balanței noastre comerciale.

Agricultura noastră se află sub așteptări și din punct de vedere al contribuției sale la formarea produsului intern brut. În timp ce în primul semestru al anului, serviciile au contribuit cu 3,8 puncte procentuale la creșterea economică de 8,8 la sută, construcțiile cu 2,2, iar industria cu 1,6, aportul agriculturii a fost de numai 0,1 puncte. Mai mult, în formarea p.i.b., agricultura are o pondere de numai 3,6 la sută, față de numai 49,5 la sută cât revine construcțiilor, sau 26,5 la sută cât reprezintă contribuția industriei.

În toate țările Uniunii Europene, agricultorii sunt sprijiniți în mod substanțial de către stat. La noi, însă, subvențiile acordate nu fac decât să-i descurajeze pe țărani și să-i determine să nu-și mai însămânțeze pământul, în condițiile unor cheltuieli care depășesc mult puterea lor financiară. Ca să nu mai spunem că subvențiile sunt plătite cu mare întârziere, creând frecvente nemulțumiri în rândul oamenilor de la aste. Acest fapt explică de ce la începutul lunii septembrie, producătorii agricoli au protestat în Piața Constituției, cerând ca acciza la motorină pentru agricultură să fie redusă de la 80,97 euro pentru 1000 de litri, cât este în prezent, la 21 de euro.

Ministerul Agriculturii și Guvernul rămân însă fideli politicii egoiste, de ciupeală. Așa cum au afirmat însă în gura mare la recenta mișcare de protest din Capitală, dacă nu vor fi sprijiniți, participanții la miting și marea masă a electoratului rural sunt hotărâți să dea peste cap alegerile parlamentare, boicotându-le prin absența de la urne. Nu-i deloc imposibil ca după calamitățile naturale care-i lovesc an de an, după promisiunile deșarte pe care le primesc în fiecare legislatură din partea guvernanților, țăranii să erupă într-o bună zi precum înaintașii lor în urmă cu un veac. Ar fi încă o confirmare că de aproape două decenii, România face un pas înainte și doi-trei înapoi.

  Minodora Cliveti - declarație politică: Șanse egale pentru bolnavii români în Europa?;

Doamna Minodora Cliveti:

"Șanse egale pentru bolnavii români în Europa?"

Franța, țară membră a Uniunii Europene, trece printr-o serioasă criză de personal medical. În zona rurală este o mare lipsă de medici. Nu pentru că salariile n-ar fi atractive - câteva mii de euro pe luna, iar pentru cei care practică liber chiar 10000 euro lunar -, nu pentru că în satele Franței condițiile din spitale sau de infrastructură ar fi deficitare, ci, pur si simplu pentru că medicii francezi nu vor să profeseze în zone rurale.

Și atunci, Franța s-a gândit la o strategie pe termen scurt și mediu pentru a nu lăsa contribuabilul francez lipsit de asistența medicală de specialitate: permite cu mare larghețe venirea de medici din România. De asemenea, autoritățile locale sunt încurajate să facă totul pentru ca acești medici români să se simtă bine, să devină cât mai curând parte a comunității si să-și facă treaba.

O întreagă societate muncește pentru ca deficitul de medici să nu afecteze starea de sănătate a locuitorilor francezi din zonele rurale, inclusiv agențiile specializate în vânătoarea de halate albe. Un reprezentant al unei astfel de agenții declara că vine lunar în România, verifică personal cv-ul medicului român invitat în Franța, se întâlnește cu familia acestuia, discută amănunțit despre obiceiuri și speranțe și face tot ce trebuie pentru ca nici un obstacol să nu stea în calea realizării scopului său și al medicului român: plecarea din țară și exersarea profesiei de medic în Franța.

Un reporter întreba pe agent: nu aveți nici o problemă de morală, știind că în România este la ora actuala un deficit de medici, și că tot mai mulți medici români pleacă spre vest? Nu, răspunde acesta, meseria mea este să găsesc cei mai buni medici pentru francezi.

Știu ca știți bine care este situația corpului medical în România, domnule ministru al sănătății, v-am auzit chiar declarându-va îngrijorat de exodul medicilor români spre Europa, dar nu v-am auzit venind cu soluții sau măcar lansând un apel către corpul medicilor, către experți și către români, în general, pentru a iniția dezbateri naționale pentru găsirea de soluții, dacă ministerul sănătății nu le găsește.

Franța se ocupă de sănătatea cetățenilor săi și preferă medicii români, care sunt bine pregătiți. Trăim într-o lume liberală, în care preceptul "Laissez faire, laisser passer" funcționează minunat. Numai că, ce ne facem noi, românii, de vreme ce acest principiu funcționează în sensul că la noi se fac medicii și de la noi pleacă, gata formați, spre Europa? Este liberalismul acesta o soluție și pentru România? Sau ar mai trebui să punem statul la treabă pentru găsirea de soluții și pentru noi, cei de aici? Circulația mărfurilor si serviciilor este un principiu European, dar de ce alte țări europene se gândesc la cetățenii lor, în timp ce România de azi, după ce a luptat să deschidă porțile spre vest, le-a lăsat, pur si simplu, vraiște? Nu e prea mult liberalismul acesta?

România are nevoie de medici: starea de sănătate a românilor este precară. Se moare încă de tuberculoză, ca să nu mai vorbesc de cancer, care face ravagii, sau de bolile cardio-vasculare. Copiii noștri sunt mai bolnavi decât alți copii, româncele suferă mai mult de cancer, iar la capitolul diabet suntem campioni. Școala de medicină românească este încă recunoscută pe plan mondial, iar absolvenții acesteia sunt de-a dreptul vânați de agenții de plasare Ce faceți pentru medicii români? Ce faceți pentru bolnavii români? Trebuie să sfârșim toți prin a pleca din România?

  Costache Mircea - declarație politică cu titlul Neamurile noastre!;

Domnul Mircea Costache:

"Neamurile noastre!"

Fiecare român are neamuri, are frați, surori, socri, părinți, cumnați. De aceea se spune că, la un loc, cu toții suntem un neam. Avem, cum s-ar zice, pretutindeni în spațiul carpato-danubiano-pontic, neamuri. Neamuri bune sau neamuri cum ni le-a dat Dumnezeu.

Eu, pe lângă cele de sânge, m-am pomenit, în ultima vreme, grație aventurii mele politice, rudă și cu alte neamuri... Am fost foarte surprins de pildă când, de la tribuna Camerei Deputaților, gângavul politic cu mustăcioară de majur și cărare pe mijlocul unui cap îngust, care răspunde neîntrebat la imposibilul nume de Costică Canacheu, m-a numit frate. A zis că aromânii nu sunt români, ci niște rude de-ale noastre, poate chiar frați. Carevasăzică, alde Toma Caragiu sau Andrei Șaguna sau Emanoil Gojdu nu au fost români după acest Canacheu.

De-aia i-am avertizat pe deputați în gura mare, stârnind pentru moment hazul tuturor:

Stimați deputați, vă rog, fiți patrioți, fiți buni români și nu aprobați inițiativa legislativă a acestui rătăcit conform căreia el ar trebui să fie deputat al minorității "machidonilor", fără să mai dea piept cu electoratul, precum impostorul Gheorghe Firtzak reprezentant al vreo 187 de așa-ziși ruteni, care mănâncă de pomană banii românilor ca deputat.

Domnilor, vă rog, din suflet, nu faceți ca Canacheu și mai ales, nu mâncați ca Canacheu (despre neamul meu !!!)

Deunăzi, m-am mai pomenit rudă cu un alt ipochimen care cică mi-e văr. Că fiecare avem mai mulți sau măcar un singur văr: vărul Vasile, vărul Ion, vărul Marin și vărul Jan. Acest Vărujan, scriitor, contabil, senator, ministru, dar mai ales, sau poate tocmai de aceea, armean!

Ăsta zice că salariile profesorilor sunt prea mari, iar al șefilor de regii, agenții, fonduri "Proprietatea", magistratură, penitenciare etc., sunt prea mici ori numai bune. Dacă ăsta mi-e văr pentru că îl cheamă Varujan, înseamnă că avem, dragi români, de ce să suferim mitocănii și umilințe. Fiindcă am oploșit pe lângă noi, în timp, atâtea neamuri proaste și nesimțite, cu care ne place să ne lăudăm că trăim în armonie.

Dar, toate ar fi cum ar mai fi dacă nu ne-ar lua în fiecare zi de proști și nu ne-ar transforma în slugi în propria-ne casă.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: De unde va scoate PSD bani pentru repatriați?;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"De unde va scoate PSD bani pentru repatriați?"

Suntem în precampanie electorală - unii au intrat deja în campania electorală propriu-zisă - și nu mă aștept din partea adversarilor politici la un comportament blând. Dar de aici și până la a renunța la orice element ce ține de decență, este cale lungă. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni întrece orice limită în materie de populism, iar consecințele vor fi vizibile în special în ceea ce privește activitatea viitorului guvern, indiferent care va fi acesta.

Tare vreau să știu la ce sursă de finanțare s-a gândit președintele PSD, Mircea Geoană, când a declarat public că va oferi câte 25.000 de euro pentru românii care se repatriază începând din 2009? În ce capitol al bugetului trebuie trecută suma necesară viitorilor repatriați, la cât se va ridica această sumă, generosul ofertant nu spune. Și dacă este cineva care să creadă că propunerea lui Mircea Geoană nu va fi luată în serios de "beneficiari", atunci se înșeală.

Există informații cum că în zona graniței cu Ungaria, numeroși indivizi se pregătesc să plece din țară, pentru a-i prinde 2009 cu o activitate oarece peste graniță, pentru a se întoarce după aceea și a încasa "cecul" de 25.000 de euro. S-a întrebat oare domnul Geoană, ce va face dacă PSD nu ajunge la guvernare, iar domnia sa va vedea cabinetul de premier doar de la televizor? Nu cred că s-a întrebat. Dar bănuiesc ce se va întâmpla. Va susține că Guvernul nu dorește ca românii să revină în țară și îi va trimite pe "repatriați" în față la Palatul Victoria să protesteze. Va fi probabil prima acțiune electorală cu bătaie la alegerile pentru Parlamentul European.

Nu a fost de-ajuns că parlamentarii PSD au plusat excesiv în ceea ce privește salariile cadrelor didactice, peste ceea ce decisese Guvernul prin Ordonanța de urgență nr.15/2008 - adică o creștere rezonabilă a salariilor. Accesul de populism cu iz clar de pomană electorală - "sport" inventat cu ani în urmă de PSD - a fost dublat de o instigare a sindicatelor împotriva Guvernului. Niciunde într-o țară civilizată, sindicatele nu cer majorări salariale de 50 sau 60%. Chiar și în statele din UE, unde au avut loc ample mișcări sindicale de stradă, revendicările vizau creșteri între 6 și 10 procente.

La noi, radicalismul sindicatelor se datorează în primul rând politizării activității sindicale. De fapt, mă refer la politizarea activității liderilor de sindicat. Nu am nimic cu marea masă de sindicaliști. Dar aceasta este manipulată de liderii lor, o parte dintre aceștia regăsindu-se printre candidații PSD la Cameră sau Senat. Peste numai câteva zile veți vedea câți lideri de sindicat candidează sub culorile PSD. Și atunci nu merită să scoți înainte de alegeri oamenii în stradă. De ce nu au făcut-o în urmă cu două luni? Sau trei. La această întrebare doar "cunoscătorii" pot da un răspuns.

PS: Un campion al populismului, cum este domnul Mircea Geoană are și priorități pe măsură: "România ar putea să aspire să trimită din nou un cosmonaut în spațiu, dar, de data aceasta, cu o misiune americană". Pretenții exagerate pentru cineva care se vrea prim-ministru într-o "țară de doi lei", așa cum a catalogat recent domnia sa România

  Vasile Pușcaș - declarație politică: Un îndemn pentru guvernanți: la muncă, nu la întins mâna!;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Un îndemn pentru guvernanți: la muncă, nu la întins mâna!"

Suntem în pragul alegerilor pentru Parlamentul României. Aș fi spus că suntem în pragul campaniei electorale, dar oricine poate vedea că suntem în campania electorală. Și aceasta încă de la începutul anului 2005.

Dar nu acesta este motivul pentru care vă rețin atenția astăzi.

Ceea ce a ocupat cel mai mult spațiu în mass-media ultimelor zile au fost, după știrile și comentariile legate de criza economică ce afectează toată lumea, comentariile despre promisiunile electorale ale partidelor politice. Sigur că acest lucru era de așteptat într-un an electoral; tot la fel de firesc i se par destinatarului acestor oferte și multitudinile de promisiuni cu care îl copleșesc partidele politice.

De așteptat, însă, și firesc nu înseamnă normal.

Normal, după cum explică și dicționarul limbii române, înseamnă inclusiv acel lucru care este în conformitate cu normele unui anumit domeniu.

Iar domeniul despre care vă vorbesc, stimați colegi, este cel al guvernării, respectiv managementul politicilor publice.

Ce presupune guvernarea în spiritul asigurării competitivității, în condițiile globalizării și în cel al urmăririi interesului național? În primul rând, o gândire strategică a politicilor publice, previzionată pe termen mediu și lung, care să fie caracterizată de consecvență, predictibilitate, continuitate și, nu în ultimul rând, de eficiență. De asemenea, presupune un compromis al forțelor politice asupra acelor aspecte care vizează priorități strategice ale întregului, puncte care pot influența evoluția internă și internațională a unui popor, în durată medie și lungă.

Nu trebuie să fii analist sau expert ca să observi că noțiunea de normal nu-și găsește locul în societatea românească de astăzi, așa cum este ea oglindită în ofertele electorale și așa-zisele "programe" de guvernare lansate recent pe taraba politică autohtonă.

Cetățenilor români cu drept de vot li se promit venituri echivalente cu mai mult de 50% din media europeană, în doar 4 ani, în condițiile în care criza financiară care deja afectează Europa provoacă tensiuni pe piață și sunt semnale că va afecta și alte activități economice generatoare de venituri. Se mai spune că fiecare copil-școlar al părinților cu drept de vot va avea câte un calculator pe birou, în timp ce fiecare pensionar va beneficia de o pensie decentă, așa cum a visat ani la rând.

După ce promit atâția kilometri de autostrăzi încât românii vor circula pe ele până la lună și de la propriile bucătării până în dormitoare, partidele politice se mai avântă și în a rosti cifre cu multe zerouri dedicate, toate, un pic mai bine-lui populației.

Toate aceste previziuni sunt făcute fără nici cea mai mică preocupare pentru sectorul finanțelor publice și pentru îmbunătățirea modului de administrare a acestuia. Promisiunile electorale menite să atragă susținerea populară nu iau în considerare acele domenii care chiar pot aduce bani la bugetul public, ci doar acele aspecte care țin de consumul ce crește deficitele în mod periculos.

Partidele care acum promit mult mai mult decât poate suporta orice buget public nu gândesc mai departe de ziua în care guvernul propriu va fi învestit. Aceste partide, deși afirmă sus și tare că principala preocupare este pentru viitorul copiilor noștri, nu este interesat de faptul că promisiunile mai sus arătate sunt împovărătoare nu numai pentru prezent, dar și pentru viitor și pentru viitorul viitorului nostru!

Nici unul dintre străluciții autori ai puțin strălucitelor "programe de guvernare" nu vine cu soluții de consolidare a sectorului finanțelor publice prin încurajarea realistă a activităților productive care pot genera venituri la bugetul public-agricultura, competitivitatea economică, industria, investițiile, activitățile i.m.m.-urilor, pregătirea forței de muncă etc.

Bugetul public viitor va fi cu siguranță greu încercat dacă vreunul dintre partidele care lansează baloane electorale ajunge la guvernare și va începe să-și pună în practică anunțatul program de guvernare.

Deși, dacă ne gândim la istoria recentă a acestor partide, e puțin probabil să ne aflăm în acest pericol, deoarece e greu de crezut că, odată ajuns la putere, vreunul din respectivele partide politice va fi preocupat de altceva decât satisfacerea propriilor interese. Este normal? Nu!

De aceea, îndemnul pe care îl adresăm actualilor și viitorilor guvernanți ai României este: la muncă pentru interesul cetățenilor și nu la întins mâna pentru interesul propriu!

  Constantin Tudor - declarație politică Bâlci la ședința Consiliului local al municipiului Călărași;

Domnul Constantin Tudor:

Declarație politică: "Bâlci la ședința Consiliului local al municipiului Călărași"

Oricare dintre cetățenii călărășeni care ar dori să participe la un spectacol de circ gratuit poate privi cu multă plăcere ședințele de Consiliu local. Chiar ultima întrunire a consilierilor locali și a executivului călărășean a fost una destul de agitată, unde tonul animozităților a fost dat de dirijorul principal, primarul Nicolae Dragu.

Astfel, în cadrul ședinței ținute săptămâna trecută, unele din cele 28 hotărâri de pe ordinea de zi au declanșat câteva discuții aprinse, atât între consilieri, cât și între membrii executivului. Unul dintre proiectele de hotărâre care a iscat vii controverse a fost cel referitor la aprobarea Regulamentului de gospodărire comunală a municipiului Călărași. Prin hotărârea respectivă, s-a adus în atenție cuantumul amenzilor persoanelor care tulbură ordinea și liniștea publică. Unii dintre consilieri au propus aplicarea unor amenzi maxime între 1000 și 5000 lei pentru descurajarea celor care tulbură ordinea și liniștea publică. Însă amendamentele respective nu au fost agreate de majoritatea consilierilor și de aici au început unele controverse între aceștia, ședința transformându-se, la un moment, într-o masă de discuții libere, fiecare spunându-și punctul de vedere. Starea de animozitate nu a putut fi stăpânită de președintele de ședință, consilierul local Adriana Mărgineanu.

Cearta dintre consilieri n-a fost decât o furtună într-un pahar cu apă, deoarece majoritatea dintre aceștia au recunoscut că amenzile respective nu au fost aplicate în municipiul nostru niciodată, și nici nu se vor aplica. Și atunci ne mai mirăm de ce cetățenii de etnie romă își fac nunțile pe străzile Călărașiului, nestingheriți de autoritățile locale.

Însă scena care a dat "sarea și piperul" dezbaterilor, a fost altercația dintre viceprimarul Răzvan Meseșeanu și primarul Dragu. În plenul ședinței, viceprimarul Meseșeanu a dorit să propună, pe bună dreptate, implicarea consilierilor locali în constatarea unor nereguli în ceea ce privește ordinea publică din municipiu, prin acțiuni de control inițiate în cartiere. Dar primarul Dragu l-a contracarat dur, reproșându-i că face campanie electorală. Mai mult, l-a apostrofat cu următoare cuvinte: "Același specimen ești ca și Dumbravă, vrei să te faci evidențiat cu orice preț". Schimbul de replici dintre viceprimarul Răzvan Meseșeanu și primarul Dragu a scos în evidență faptul că relațiile dintre ei sunt tensionate.

  Constantin Tudor - declarație politică Din respect pentru călărășeni, am pus candidați localnici pentru Parlament;

Domnul Constantin Tudor:

Declarație politică: "Din respect pentru călărășeni am pus candidați locali pentru Parlament"

Ani de-a rândul, județul Călărași a fost reprezentat în Parlament de deputați și senatori parașutați de la centru de către partidele politice. Ocuparea unui scaun de parlamentar de Călărași de oameni străini de probleme județului nu a îmbunătățit în niciun fel viața călărășenilor.

Acești parlamentari care n-au avut nici în clin nici în mânecă cu meleagurile călărășene, n-au făcut altceva decât să beneficieze de avantajele oferite de funcția de înalt demnitar în cea mai importantă instituție a statului de drept, care este Parlamentul. Foarte puțini dintre călărășeni o cunosc pe Adina Vălean (fost deputat PNL, acum europarlamentar) sau pe Liviu Nistoran (fost deputat PD), parlamentari aleși în mandatul 2004-2008 din partea Alianței D.A. Cum s-au implicat ei în viața județului în calitate de parlamentari, nimeni nu prea cunoaște.

Însă ceea ce se știe în prezent, este faptul că practica nominalizării unor deputați aterizați de la București este valabilă și în cazul alegerilor uninominale din 30 noiembrie a.c. Această situație defavorabilă pentru județul nostru a fost semnalată și de liderul PD-L-ist Marian Dinulescu, care a dezaprobat faptul că liberalii călărășeni au acceptat candidaturile unor oameni politici parașutați de la centru, aici fiind vorba de Eugen Nicolăescu și Dan Motreanu.

"Mă îndoiesc că Eugen Nicolaescu, venit din Mureș, sau Dan Motreanu, venit tocmai din județul Alba, vor face ceva pentru județul nostru în calitate de parlamentari. Nu cred că pe ministrul Nicolăescu îl doare așa mult burta de problemele Călărașiului. Probabil că, așa cum au venit la Călărași, așa vor pleca după 30 noiembrie, aleși sau nu, lăsând în urmă călărășenii care se zbat cu aceleași probleme" a precizat, pe bună dreptate, Marian Dinulescu. De asemenea, liderul PD-L-ist și-a exprimat speranța că cetățenii județului vor opta la scrutinul din 30 noiembrie pentru oameni de-ai locului. "Sper să avem în Parlamentul viitor oameni de aici, dintre noi, cărora cetățenii să le poată bate obrazul dacă nu își fac datoria față de cei care i-au ales. Și facem acest lucru tocmai din respect pentru călărășeni." a mai precizat Marian Dinulescu, la ultima conferință de presă a Filialei Călărași a PD-L.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Cu primarii înainte, la păcălit poporul!;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Cu primarii înainte, la păcălit poporul!"

Cam acesta pare a fi sloganul de campanie al PD-L din campania de la parlamentare: "Cu primarii înainte, la păcălit poporul!". Altfel nu îmi pot explica tupeul cu care acest partid, cel puțin în județul Cluj, a ieșit la înaintare cu doi primari la alegerile parlamentare. Ce caută ei în această competiție, nu au lucruri mai importante de făcut la primăria pe care au fost aleși să o conducă cu doar patru luni în urmă?

Imediat după alegerile locale, Emil Boc promitea să nu scoată primarii aleși în competiția pentru alegerile generale. Dar, ca de fiecare dată, Emil Boc a dat-o la întors și, chiar în județul de unde a plecat pentru a se face mare (lider politic), a încălcat regula de el proclamată.

Cu toții știm cum funcționează votul uninominal. Este posibil să avem surprize, ca un primar să fie ales parlamentar, caz în care va trebui să renunțe la unul dintre mandate. În orice variantă, opțiunea acestuia provoacă alegeri anticipate: o adevărată bătaie de joc pentru banul public și pentru cetățean.

A fi primar mi se pare o demnitate prea mare, ce nu poate fi batjocorită de interese mărunte de partid. Lupta pentru a fi primar este cea mai aprigă, cea mai frumoasă, dar care aduce și cele mai multe satisfacții în caz de reușită. A fi primar, nu în cele din urmă, este cel mai bun mod de a fi alături de oameni, de problemele lor și de a le rezolva. Este felul în care un om poate deveni înger sau demon pentru comunitatea sa. Din păcate, primul primar din Partidul Democrat- Liberal a uitat aceste lucruri atât de evidente. Iar gașca de oameni de carton din preajma sa jubilează.

  Iulian Vladu - declarație politică: Măsurile economico-sociale ale Guvernului Tăriceanu din ultimii doi ani sunt o continuare fidelă a celor promovate de PSD în guvernarea 2001-2004;

Domnul Iulian Vladu:

"Măsurile economico-sociale ale Guvernului Tăriceanu din ultimii doi ani sunt o continuare fidelă a celor promovate de PSD în guvernarea 2001-2004"

Din dorința de a rămâne la putere cu orice preț, liberalii care, altfel, nu prididesc să se proclame ca singurul partid de dreapta din România, continuă politica de pomeni electorale brevetată de guvernul Adrian Năstase, îndepărtat de la putere tocmai pentru că încerca să facă din români un popor de asistați sociali.

Dacă în patru ani nu a reușit să termine decât 5 km de autostradă și nu a produs niciun proiect economic major, Guvernul Tăriceanu încearcă acum din răsputeri să mituiască electoratul cu tot felul de pomeni electorale.

Unde este proiectul liberal de dezvoltare a țării? Unde sunt măsurile promise pentru sprijinirea agricultorilor? Unde sunt promisiunile de investiții în infrastructură, agricultură, sănătate etc.?

Singurul sector unde s-au simțit unele îmbunătățiri este infrastructura școlară și asta se datorează exclusiv poziției președintelui României, Traian Băsescu, care a insistat pentru un buget de 5% din p.i.b. pentru educației, pentru că guvernul Tăriceanu uitase de promisiunile făcute oamenilor în 2004. După cum guvernul Tăriceanu a uitat și de problemele oamenilor din mediul rural, care nu mai au bani să-și trimită copiii la școală.

În România anului 2008, doar 1% dintre copiii din mediul rural mai ajung la o universitate, ceea ce este dramatic pentru viitorul țării noastre, pentru că restrângem bazinul din care vor fi recrutate viitoarele elite ale acestei țări. Guvernul așteaptă cu nepăsare ca diverse ONG-uri să facă câte ceva pentru acești copii, fără să realizeze că este nevoie de o strategie națională pentru dezvoltarea mediului rural. În schimb, Guvernul este extrem de generos acum, înainte de campania electorală, să arunce cu bani publici pentru a cumpăra voturile cetățenilor. Cu acești bani zeci de mii de copii de la țară ar fi putut spera la un viitor mai bun.

Problemele acestor copii sunt, de fapt, consecința politicilor dezastruoase duse de ultimele două guverne (PNL și PSD) în stimularea dezvoltării mediului rural.

Cât timp își mai poate permite România să excludă jumătate din populație de la sistemul de educație și de la serviciile publice care să dea dreptul și cetățenilor din mediul rural la o viață decentă? Câți ani ne mai trebuie ca să găsim o politică corectă de reintegrare a mediului economic rural în viața economică reală?

Aceasta este, de fapt, cauza pentru care distrugem viitorul a milioane de copii, lipsiți de șansa de a avea acces real la educație și, mai târziu, de a avea acces la un loc de muncă calificat și bine remunerat. Iar România este astfel lipsită de potențialul creator al acestor copii uitați de Guvernul Tăriceanu.

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică Sursele regenerabile de energie;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Sursele regenerabile de energie"

Omenirea se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore cum sunt cele ale energiei, apei și alimentației, rezolvarea corectă a lor fiind esența preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă. O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă.

De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec. Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul "la lucru" pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. În acest context, reprezentantul Comisarului European pentru Mediu, domnul Claude Rouam, a vorbit despre nevoia de promovare a energiei regenerabile în regiunea euro-mediteraneană, în condițiile în care țările membre ale

Uniunii Europene sunt nevoite să importe masiv petrol.

Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident, de consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe...pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice - biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut peste 46.000 de MWh de energie, dublu față de 2006. Din aceasta 83% a reprezentat-o energia din surse hidrologice și 16,3% din cele eoliene. Chiar și în urma acestor creșteri ale producției de energie curată, cantitatea este mică în comparație cu potențialul real la nivel național.

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică Tinerii proveniți din casele de copii.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Tinerii proveniți din casele de copii"

Integrarea tinerilor proveniți din casele de copii în societate și în viața activă, precum și folosirea optimă a potențialului lor reprezintă elemente esențiale pentru reducerea excluziunii sociale și pentru ajungerea la creștere durabilă a oricărei societăți. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului necesită o intervenție imediată, constituind o prioritate pentru noi.

Astfel, este nevoie de o abordare integrată, la nivel național, printr-o Strategie Națională, care include Planul de Măsuri de Incluziune Socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecție acordată copiilor instituționalizați. Tinerii proveniți din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncați în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt și cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare și masă, dar această practică este ilegală. Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituțiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Conform Raportului GIASAI, până în 2010 vor împlini 18 ani 32.543 copii aflați în instituții de ocrotire. Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituțională, mulți dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituții practică soluția menținerii lor și după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Adesea, ei nu știu să practice o meserie și, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să se relaționeze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viață socială normală, independentă, pentru că nu au învățat toate acestea în instituțiile în care și-au petrecut copilăria.

Prin urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuințe, a unui loc de muncă, a construirii unei relații sociale și interpersonale, diferite, prin natura lor, de experiența anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru acești tineri aparține autorităților locale. Implicarea comunităților locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Se impune adoptarea de măsuri care să ducă la consolidarea capacității de prevenire a abandonului, prin dezvoltarea la nivel comunitar de servicii de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială; dezvoltarea unei rețele comunitare de centre de zi; organizarea în cooperare cu unitățile sanitare a unui sistem de monitorizare, asistență și sprijin a femeii gravide; transferul spre segmentul comunitar de protecție socială a activității de consiliere și sprijin pentru părinți; organizarea de centre maternale în toate localitățile urbane precum și în comunele cu cazuri sociale mai frecvente. De asemenea propunem îmbunătățirea sistemului cvasifamilial de îngrijire prin reglarea rețelei de asistenți maternali profesioniști, în funcție de frecvența cazurilor sociale/comunitate; organizarea în toate comunitățile cu copii în dificultate a caselor de tip familial; asigurarea monitorizării permanente a fiecărui caz în parte; acțiuni permanente de informare și formare a personalului de îngrijire, prevenirea abandonului școlar prin susținerea familiilor cu copii aflați în situație de risc de abandon școlar; organizarea în parteneriat cu unitățile Ministerului Educației Cercetării și Tineretului de cursuri de alfabetizare.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 15 octombrie 2019, 2:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro