Plen
Sittings of the Senate of November 10, 2008
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.108/20-11-2008

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
24-02-2021
17-02-2021 (joint)
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2008 > 10-11-2008 Printable version

Sittings of the Senate of November 10, 2008

13. Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008. (L634/2008)
 
see bill no. L634/2008

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008.

Comisiile sesizate în fond sunt Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și Comisia pentru învățământ, stiință, tineret și sport.

Îi invit pe cei doi președinți să prezinte raportul.

Din partea Guvernului, vă rog, cine prezintă expunerea de motive? Domnul ministru Varujan Vosganian sau altcineva?

Aveți cuvântul, domnule ministru Vosganian.

Doriți să vorbiți la microfonul central, sigur că nu vă pot refuza, nu este o favoare, sunteți senator.

Vă rog, aveți cuvântul, dacă doriți să prezentați proiectul de lege de aici.

Domnul Varujan Vosganian:

Doamnelor și domnilor senatori...

Din sală: Foarte pe scurt.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Fireste că această temă, îndelung dezbătută în ultima vreme, nu mai necesită prea multe lămuriri suplimentare.

As vrea să fac doar câteva considerațiuni.

Prima este legată de textul legii pe care o prorogăm și care este motivul prorogării.

Am vorbit despre efectele acestui act normativ și am arătat că impactul majorării salariilor cadrelor didactice, potrivit legii prezentate în Parlament și adoptate ca atare în urma inițiativei de amendare a unor colegi, duce la cresterea salariilor cu 0,14% din produsul intern brut, în 2008 și 0,74% din PIB, în 2009, ceea ce înseamnă un spor suplimentar de 4,2 miliarde de lei pentru anul viitor.

În acelasi timp însă, având în vedere că abordarea a fost doar pe segmentul educație, iar în acest fel Parlamentul a indus o anumită dezbatere între sindicate cu privire la crearea unei concordanțe între cresterile salariale, noi socotim că o abordare numai pentru personalul didactic în contextul presiunilor actuale ar fi nerealistă și că trebuie să avem o abordare unitară, asa cum, de altminteri, o cer toate sindicatele.

În ceea ce priveste acordarea unei cresteri de 50% pentru tot personalul bugetar, aceasta ar însemna circa un miliard de euro pentru acest an și aproximativ 6 miliarde de euro, pentru anul viitor, adică 4% din produsul intern brut.

Vă rog să aveți, de asemenea, în vedere că, în clipa de față, media câstigurilor brute în domeniul bugetar este cu circa 30% mai mare decât în domeniul privat.

O crestere cu 50% în domeniul bugetar ar duce la o dublare a mediei salariale din acest sector față de sectorul privat, lucru care, vă imaginați, nu va putea rămâne fără urmări în ceea ce priveste solicitările de natură sindicală.

Impactul unei cresteri pe ansamblul economiei naționale, cu un astfel de procent ar duce la secătuirea fondurilor pentru investiții atât de necesare în aceste momente delicate din punct de vedere economic în plan internațional, iar transferul acesta ar duce cu siguranță și la reducerea numărului de locuri de muncă, cu un impact major asupra somajului, asupra cresterii economice, asupra țintei de inflație și cu siguranță, în cadrul contextului internațional, eforturile noastre de macrostabilizare din ultima vreme ar fi spulberate.

Nu am face decât să readucem pentru români ceva ce credeam că, astăzi, este de domeniul trecutului: situația de alternanță între inflație și stagnare economică ce a caracterizat o bună parte a deceniului trecut.

Nesustenabilitatea acestei măsuri pe ansamblul economiei naționale ne-a îndemnat să solicităm partidelor parlamentare, forțelor politice care vor rezulta în urma scrutinului din 30 noiembrie 2008, liderilor sindicali cu care am demarat deja consultări, să acorde un termen până la care aplicarea legii să fie prorogată și anume până în luna aprilie a anului viitor.

În acest fel, credem că am putea să corectăm și unele dintre neajunsurile acestei legi.

Noi suntem un Parlament care am votat foarte multe legi din 1990 până acum, unele foarte bune, unele perfectibile.

Noi socotim că aceasta face parte din categoria legilor perfectibile.

Există cel puțin trei chestiuni care ar trebui rezolvate pentru ca această lege să fie aplicată în interesul personalului bugetar si, fireste, cu susținerea pe care cresterea economică a dat-o.

Prima chestiune este cea a abordării salarizării unitare pentru personalul din domeniul bugetar.

Ar fi destul de dificil și sindicatele ne-au pus în mod clar această temă, să explicăm de ce pentru categoria personalului didactic, care are o medie de 2000 de lei, după cresterile de la 1 octombrie 2008, alocăm 50%, iar pentru personalul din domeniul sanitar, care are o medie puțin mai mică, ceva peste 1.900 de lei, nu acordăm o astfel de majorare.

Fireste că educația este o prioritate, dar, pentru un om care este bolnav, medicina devine o prioritate.

Pentru un om care se simte vulnerabil într-un mediu în care există o infracționalitate ridicată, polițistul din colțul străzii este o prioritate.

Pentru cei care au nevoie de o susținere instituțională, funcționarul public este o prioritate.

De aceea, noi facem un apel la dumneavoastră să acceptați ca legislația salarizării personalului bugetar să aibă o abordare unitară, pentru a nu crea disensiuni, pentru a nu crea tensiuni sociale si, în cele din urmă, pentru a nu aduce bugetul într-un impas din care el nu ar putea iesi decât prin majorarea impozitelor sau prin majorarea foarte mare a deficitului bugetar.

Noi, Guvernul României, nu suntem de acord nici cu una, nici cu cealaltă dintre variante.

Stabilitatea fiscală, păstrarea unui control asupra deficitului bugetar și corelarea politicii fiscale cu ținta de inflație sunt obiective indispensabile pentru calitatea noastră de stat membru al Uniunii Europene și pentru aderarea la zona euro în anul 2014.

De asemenea, vă mărturisesc că am fost pus într-o situație de dificultate pentru că scenariul pe care l-am prezentat privind posibilele consecințe și privind modul în care s-ar putea aloca resursele suplimentare, repet, fie din cresterea impozitelor, fie prin majorarea foarte mare a deficitului bugetar, fie prin amputarea fondului de investiții, nu a fost însoțit de scenarii similare nici din partea grupurilor parlamentare, a partidelor politice parlamentare, nici din partea sindicatelor.

Practic, noi nu am putut avea un dialog asupra efectelor acestei legi, pentru că nu am avut o viziune din partea altor formațiuni politice.

S-a spus: ,,Nu se cheltuie toți banii, pentru investiții sunt bani!"

Stimați colegi,

Niciodată o tehnică bugetară nu poate aloca unei cheltuieli permanente o resursă întâmplătoare.

Oricum, în ultimii ani, alocările pentru investiții s-au îmbunătățit an de an.

Dacă la anul vom avea investițiile cheltuite sută la sută, de unde se vor mai aloca salariile suplimentare?!

A doua chestiune este cea care ține de contextul educației.

S-a ignorat faptul că, în ultimii ani, în această privință s-au făcut multe progrese.

Comparând numai cu anul 2004, în anul 2004 pentru educație s-a alocat 3,2% din PIB, iar pentru cercetare sub 0,2% din PIB.

În total, circa 8,5 miliarde de lei.

În 2008, pentru cercetare și educație s-au alocat 32 de miliarde de lei, adică, aproape de patru ori mai mult decât în 2004.

Salariile personalului din domeniul învățământului, în termeni reali, au crescut cu aproape 80%, ceea ce noi socotim că este expresia respectului pe care-l avem pentru această categorie bugetară.

Mai mult decât atât, asa cum probabil ați constatat, proiectul de buget pe anul 2009 prevede pentru educație și cercetare 6,8% din PIB.

Este un procent pe care România nu l-a avut niciodată.

Este vorba de 40 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă mai mult decât tot bugetul României din anul 2000.

Toate acestea arată că disponibilitatea noastră de a susține în continuare sectorul bugetar este fără echivoc și suntem primii care doresc să discutăm o lege care să includă o viziune unitară pentru toți salariații bugetari, să creeze o concordanță între personalul bugetar și personalul din domeniul privat, să creeze o corelație între cresterile salariale și nivelul de crestere economică.

As vrea să mai adaug încă un lucru.

Atunci când am vorbit de prorogarea acestui termen..., asa cum este făcută acum această lege, ea nu diminuează, ci sporeste inegalitățile din domeniul educației.

Noi considerăm că pentru personalul cu venituri mici, cresterile salariale în viitor trebuie să fie chiar mai mari de 50%.

De altfel, din discuțiile pe care le-am avut în ultima perioadă cu sindicatele am convenit, în principiu, o primă majorare, de la 1 ianuarie 2009, care să continue.

Formula care a fost abordată în acest act normativ este, în opinia noastră, de natură să îngreuneze reducerea discrepanțelor care, în clipa de față, sunt de la un minim de 650 de lei până la un maxim care este uneori de 25-30 de ori mai mare.

De aceea, noi socotim că o formulă bugetară care să coreleze salarizarea în domeniul învățământului cu cea din domeniul sănătății, cu cea din domeniul funcționarilor publici și al structurilor de ordine internă și care să aloce cresteri considerabile pentru personalul cu venituri mai mici și cresteri ceva mai mici pentru personalul care are câstiguri brute salariale mai mari este o formulă mai potrivită.

Ea necesită un dialog politic, necesită o putere politică cu o majoritate consolidată în Parlament și care să fie reunită în jurul unui program de guvernare care să îmbine orizontul pe termen scurt cu orizonul pe termen lung și care să dea o anumită echitate acestui domeniu.

Deci nu este vorba de anularea acestei legi.

Au fost voci care au spus că Guvernul face un abuz de drept.

Stimați colegi,

Sunt coleg cu unii dintre dumneavoastră în Parlament de aproape două decenii.

Cele mai multe ordonanțe de urgență au fost date pentru modificarea unor legi.

Acesta este și cazul acestei ordonanțe de urgență.

Ea face doar apel la responsabilitate, apel la dialog politic, apel la deschidere către toate categoriile sociale și către dialog cu sindicatele, apel la atenuarea unor decalaje care s-au creat între salariile mici și salariile mai mari si, în acelasi timp, și asumare politică.

Stimați colegi,

Atâta vreme cât grupurile parlamentare nu ne-au oferit un scenariu privind posibilul impact asupra economiei, eu cred că trebuie să le lăsăm și timpul să-si facă aceste scenarii, să vadă în ce măsură cresterile cu 50% pe tot sectorul bugetar sunt sustenabile si, eventual, să includă aceste majorări în programele de guvernare.

Vă atrag respectuos atenția, partidelor parlamentare, că niciunul dintre programele dumneavoastră de guvernare nu include aceste cresteri salariale.

De aceea, eu socotesc că este mai degrabă o măsură luată într-o febră inerentă a campaniei electorale, dar noi dorim ca această febră să fie lecuită și cu toții, împreună, să ne gândim că a doua zi după ce aceste alegeri trec, avem o răspundere către toate asteptările pe care le-am stârnit și trebuie să le răspundem asa cum merită toți cetățenii acestei țări.

Din toate aceste motive, noi vă propunem prorogarea termenului de aplicare a legii până în luna aprilie și nu până la 1 aprilie 2009, asa cum s-a spus, pentru că salariile din aprilie se plătesc în luna mai si, până atunci, să dăm Parlamentului viitor sansa de a avea o viziune corelată, o viziune care să concorde cu perspectivele României și cu evoluția piețelor internaționale și care să dea sansa salariilor mai mici să crească într-un ritm mai rapid decât salariile mai mari.

Eu vă mulțumesc și contez foarte mult pe susținerea pe care o veți da acestui punct de vedere care este împărtăsit și de colegii mei - acum vorbesc în calitate de senator - din Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule ministru, pentru expunerea de motive prezentată.

Invit colegii din Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și din Comisia pentru învățământ, stiință, tineret și sport să prezinte raportul.

Ofer cuvântul domnului senator Irinel Popescu, iar apoi domnului senator Tiberiu Aurelian Prodan.

Aveți cuvântul, domnule președinte Irinel Popescu.

Domnul Irinel Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru învățământ, stiință, tineret și sport și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială au fost sesizate în fond cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, în vederea întocmirii raportului comun.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare unele măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, vizând o crestere cu 9% a salariilor de bază, față de salariile din luna septembrie 2008.

Luând în dezbatere proiectul de lege, comisiile au hotărât, cu 14 voturi pentru și 3 voturi împotrivă, să adopte un raport de respingere din următoarele considerente:

  • salarii necorespunzătoare în sistemul de învățământ;
  • realizarea pactului pentru educație;
  • faptul că există o lege în vigoare, Legea nr.221/2008, care reglementează cresterile salariale pentru personalul din învățământ, votată de Parlament și promulgată de președintele României;
  • prezenta ordonanță are ca efect abrogarea cresterilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008;
  • în sfârsit, creșterile semnificative ale salariilor personalului didactic au ca efect, în opinia noastră, stimularea tinerilor absolvenți de a îmbrățisa cariera didactică, asigurarea demnității dascălilor și rămânerea în sistemul de învățământ.

Domnul senator Gheorghe Funar a depus amendamente care au fost respinse și care sunt prezentate în anexa la raport.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a avizat proiectul de lege, după cum urmează: 3 voturi pentru aviz favorabil și 3 voturi pentru aviz negativ.

S-a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind prima Cameră sesizată.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îl invit pe domnul senator Tiberiu Aurelian Prodan, președintele Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, dacă doreste să prezinte argumentele rezultate din dezbaterile în comisie.

Domnul Tiberiu Aurelian Prodan:

Nu, domnul președinte.

Raportul este întocmit de către cei doi președinți de comisie, în urma unei ședințe comune a celor două comisii reunite.

La dezbateri generale, poate am să iau, foarte pe scurt, cuvântul.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Ne găsim în prezența unei ordonanțe de urgență iar, potrivit prevederilor Regulamentului, numărul vorbitorilor, dar și timpul poate să fie limitat atunci când ne găsim în prezența unei ordonanțe de urgență, motiv pentru care adresez rugămintea grupurilor parlamentare să-si desemneze, în conformitate cu Regulamentul, câte un vorbitor.

Din partea Grupului parlamentar al PSD cine ia cuvântul?

Domnul senator Alexandru Athanasiu.

Aveți cuvântul, domnule senator Athanasiu.

Vă invit la tribuna Senatului.

Aveți cuvântul.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Distins Senat,

Încep cu o confesiune și cu scuze anticipat, căci poate o să ies din exigența unui timp extrem de scurt.

Probabil este ultimul meu discurs în Parlamentul României.

Mă despart, cu această ocazie, de o perioadă foarte interesantă din viața mea și n-am stiut că acest discurs va fi dedicat chiar unei probleme fierbinți a zilelor noastre.

Cuvântul meu, în numele Grupului parlamentar al PSD, l-am intitulat: "Între cacofonia instituțională și prețiozitatea ridicolă".

Statul de drept - iată un obiectiv și o miză, dar și un demers pe care politica tranziției românesti l-a urmat - a fost și este, dacă nu un ideal, cel puțin un scop al trudei politice din acesti ani.

Si, dacă nu în totalitate dobândit, dacă nu desăvârsit, cel puțin a existat o încercare permanentă de a-l face mai operațional, mai vizibil si, de ce nu, benefic în viața instituțiilor publice și mai ales în contactul cu cetățenii.

Am ales, cu aproape 20 de ani în urmă, constienți sau mai puțin constienți, democrația și libertatea.

Dacă libertatea este, prin natura ei, instinctuală, iar exercițiul ei se regăseste în sămânța genetică umană, cu alte cuvinte este mai usor de exersat, democrația prezumă toleranță, competență, echilibru fin, acceptare și renunțare reciprocă si, în esență, conformarea tuturor la regulile stabilite prin voința liber exprimată.

Statul de drept, adică supunerea la lege și egalitatea în fața ei, risipirea privilegiilor și recunoasterea preemțiunii subordonării comportamentelor individuale, unor comandamente, valori, exigențe sociale comune, mai înseamnă și construcția statului pe misiuni instituționale clare, pe competențe funcționale distincte și pe cooperarea normală între instituțiile publice.

Acest tablou nu este o pictură abstractă, acest demers nu este o operă academică și cu atât mai puțin un exercițiu gratuit de logică socială, dimpotrivă, este un fapt cotidian de viață democratică, de civilizație socială, de bună guvernare.

Iată de ce, astăzi, distins Senat al României, vrem să combatem o atitudine și un act politic al acestui Guvern a cărui funcționare și mod de a decide generează o nemaiîntâlnită "cacofonie instituțională" pe fondul unei "ridicole prețiozități".

Problema majorării salariilor profesorilor nu este nici nouă și nici pe deplin rezolvată.

Nu discutăm astăzi și aici cauzele unei situații nefericite, nedrepte si, de ce nu, extrem de supărătoare pentru comunitatea românească.

Ce avem de discutat astăzi este raportul între puterea legislativă și cea executivă în România anului 2008.

Amendând prin Legea nr. 221/2008 dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 Parlamentul a decis majorarea cu 50% a salariilor personalului didactic, modificând procentul de crestere de 9% stabilit inițial prin ordonanță.

Cu toate că, prin voință constituțională, Parlamentul reprezintă poporul român ca expresie a voinței sale suverane, Guvernul reprezentând Parlamentul ca expresie a voinței politice a acestuia și pentru a pune în aplicare măsurile de funcționare ale societății, domnul prim-ministru s-a răzvrătit.

Nu Parlamentul decide prin legile pe care le adoptă, ele nu sunt materie obligatorie în privința conducerii statului, adică a statului de drept despre care vorbeam mai înainte, ci voința sa, considerentele sale.

Într-un cuvânt, legile în România se aplică ori nu după bunul plac, asa cum ne învăța într-o carte celebră Nicolo Machiavelli când vorbea de "pactul Principelui": concluzie gravă, comportament abuziv, primitivism instituțional si, până la urmă, sfidare concretă a fundamentelor statului de drept.

Adică, ce ne spune domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu - în calitate de prim-ministru, altfel, vorbele sale ne-ar interesa prea puțin sau deloc - Guvernul este singurul responsabil, în sensul de constient și lucid, în privința binelui țării și al cetățenilor ei, iar Parlamentul, sumă de iresponsabilități și de iresponsabili, adunătură zgomotoasă și pestriță, acționând emoțional și aleatoriu, într-un cuvânt, "o povară" în plus pentru buna administrare a statului pe care acest Guvern încearcă să o realizeze.

Nimic mai fals, nimic mai periculos!

Uitând cu bună stiință, într-o amnezie instituțională condamnabilă, domnul prim-ministru omite fundamentul democrației parlamentare: Guvernul este produsul, expresia politică a Parlamentului, legile se adoptă de Parlament, iar Executivul are obligația să le aplice, iar când nu poate sau nu vrea are o unică opțiune: demisia.

Toată această "cacofonie instituțională" generată de refuzul aplicării legii este urmată de agitația normativă a Guvernului care, abuzând de delegarea legislativă, trânteste Legea nr.221/2008 dintr-un condei agramat, prin adoptarea unei ordonanțe neconstituționale, mincinoase și sfidătoare - nu exagerez cu nimic.

Acțiunea Guvernului este un atentat la bunul-simț constituțional, o răzvrătire penibilă împotriva regulilor statului de drept si, cum vom arăta în continuare, o jalnică minciună publică.

Nicăieri și nicicând, de la instaurarea democrației constituționale în România, după 1989, nu s-a pomenit ca un Executiv să întoarcă spatele Parlamentului, refuzând cu obstinație aplicarea legilor adoptate de acesta și negând prin acest comportament chiar baza sa de funcționare, voința Parlamentului care l-a investit.

Niciunde și nicicând Guvernul unei țări democratice nu poate legifera în domenii în care există reglementare recentă, adică, la câteva zile după adoptarea legii, prin delegare legislativă, emite o ordonanță în acelasi domeniu și cu privire la acelasi subiect, iar ignorarea acestui aspect constituțional reprezintă un abuz de drept regretabil, sancționabil politic de-îndată.

Niciunde și nicicând nu a fost mai falsă afirmația că: Guvernul unei țări democratice este depozitarul unic al elaborării politicilor într-un stat, cum s-a tot susținut în aceste zile, și singurul responsabil pentru realizarea lor, când lucrurile stau exact invers și anume Parlamentul, prin legile adoptate, trasează direcțiile politice ale statului. (aplauze puternice.)

Niciunde și nicicând atâta incompetență trufasă și găunoasă paradă de responsabilitate politică și socială.

Ce ne spune Guvernul muribund? Că nu a încălcat Constituția, că nu a sfidat Parlamentul și că, în limitele prerogativelor sale și pe temeiul unei analize lucide economice a hotărât inoportunitatea Legii nr.221/2008, motiv pentru care, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.136/2008, îi amână aplicarea pentru 1 aprilie 2009.

Falsă și grosolană manipulare venită din partea unor responsabili politici a căror stiință juridică și conduită civică i-ar lăsa repetenți în orice stat democratic.

Să ne explicăm: această ordonanță, pe lângă faptul că este sfidătoare la adresa Parlamentului, debilă constituțional și ultragiantă pentru profesori, conține și o gravă minciună, anume că, prin intermediul său, a fost doar amânată aplicarea legii.

Nu! Dimpotrivă, această ordonanță abrogă implicit, dar neechivoc Legea nr. 221/2008.

Analiza articolelor sale conduce indubitabil la această concluzie, astfel cum vom arăta în continuare.

Pe de-o parte, majorarea salariilor personalului didactic stabilită prin Legea nr. 221/2008 urmează a se aplica de la 1 aprilie 2009 doar în condițiile legii unitare de salarizare a personalului din sectorul bugetar, lege care nu există în prezent, a cărei adoptare până în aprilie 2009 este o simplă himeră.

Guvernul, ipotecând un viitor care nu-i mai aparține și convocând partenerii sociali, ne aduce la cunostință că, oricum, elaborarea acestei legi, va avea loc abia în vara anului 2009.

Cu alte cuvinte, Ordonanța de urgență Guvernului nr. 136/2008 instituie ceea ce se numeste în drept, o normă în alb.

Ne trimite la o lege care nu există astăzi, condiționează majorarea salariilor de eventuala elaborare a acesteia si, "colac peste pupăză", ne anunță că, oricum, această lege se va adopta în vara anului 2009, după ce calendarul gregorian a făcut să se întoarcă fila lunii aprilie.

Cinism sau incompetență? Prostie sau abuz? Orice ar fi, este evident că, sub formulări juridice precare și prețiozități dorit savante, se ascunde neputința intelectuală și volitivă a Guvernului în a înțelege că "Dura lex, sed lex", cum spuneau romanii, și că rolul Executivului este de a aplica legile Parlamentului, și nu comportamentul debridant sau de "Robin Hood" de ultimă oră.

Dar, mai mult decât atât, minciuna guvernamentală întrece orice limită când, practic, prin prevederile art.4 din aceeasi ordonanță, abrogă prevederile Legii nr.221/2008, care priveau majorarea cu 50% a salariilor personalului didactic.

Si atunci, ne întrebăm firesc: la 1 aprilie 2009, ce se va aplica dacă, astăzi, majorarea cu 50% a salariilor a fost eliminată prin abrogarea expresă a prevederilor Legii nr.221/2008 ? Această lege de aprobare a ordonanței nu conținea altceva decât aceste prevederi a căror abrogare goleste legea de orice conținut.

Or, acest lucru mai puțin observat în dezbaterea publică generată de atitudinea Guvernului și de demersul său legislativ, ne determină să acuzăm public, de la această tribună, nu doar grosolănia intervenției guvernului în demersul legislativ, nu doar comportamentul instituțional abuziv, ci mai ales fariseismul său, minciuna instituționalizată, ca formulă de legiferare și guvernare.

Această ordonanță, "avorton" legislativ, trebuie respinsă de urgență, cu aceeasi urgență cu care Guvernul a adoptat-o.

Ea trebuie respinsă nu doar pentru că nedreptățeste, astăzi, atâția profesori și le ignoră legitime interese, ea trebuie respinsă pentru a curma din rădăcini tentația nocivă a oricărui Executiv de a se înstăpâni, de a se împoseda în teritoriul de competență al Parlamentului - elaborarea legilor.

Ea trebuie respinsă pentru că este o gravă minciună care alterează profund și decisiv conținutul afirmației conform căreia Guvernul doar amână aplicarea legii, în timp ce, în realitate, el o abrogă.

Ea trebuie respinsă pentru a demonstra că iresponsabilitatea și abuzul nu sunt în Parlamentul României, ci la Palatul Victoria.

Ea trebuie respinsă pentru a împiedica, în viitor, asemenea comportamente haiducesti ale căror efecte în timp pot slăbi, până la desființare, regulile separației puterilor în stat si, mai ales, temelia încă necimentată a statului de drept în România.

Acum și aici, nu mai este vorba de poziții partizane politic, ci, dacă vreți, dragi colegi, de un partizanat benefic în care să încurajăm respectarea legii contra abuzului, în care să întărim puterea instituțiilor publice contra briganzilor și în care să apărăm ferm, hotărât și real interesele oamenilor contra acțiunii violatorilor de legi.

Vă mulțumesc. (aplauze puternice)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Grupul parlamentar al PSD a utilizat 10 minute la dezbaterile generale.

Grupul parlamentar al PNL, domnul senator Paul Păcuraru, aveți cuvântul, vă invit la tribuna Senatului.

Domnul Paul Păcuraru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Îmi revine dificila misiune de a răspunde unui discurs incendiar.

Am înțeles că mare parte din temperatura discursului a fost ridicată și de discursul de rămas-bun față de Parlament și bănuiesc că a dat o notă specifică.

As vrea să vă spun că, sigur, suntem într-un moment delicat și într-un moment dificil în care va trebui, pe de o parte, să încerc să explic atitudinea diferită pe care o avem în Parlament și atitudinea diferită care este obligat s-o aibă Guvernul.

Ca să fiu mai convingător, voi începe cu o experiență proprie, dar legată exact de acest tip de situație în care, în calitate de senator în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, am inițiat un proiect de lege pentru rezolvarea problemelor grupelor de muncă, grupa I și grupa II de muncă, cu o soluție care venea să rezolve această inechitate din sistem.

Întâmplarea a făcut ca, între timp, să preiau portofoliul de ministru, să dețin funcția de ministru al muncii și eu, Paul Păcuraru, să fiu în situația de a da aviz negativ pe inițiativa legislativă propusă de Paul Păcuraru, pentru că am fost în situația în care a trebuit să judec după alte elemente.

Nu era numai o problemă care trebuia să fie rezolvată, ci trebuia să judec și în funcție de ceea ce permiteau resursele bugetului de asigurări, resursele bugetului public.

Când mi-a fost evident că atac și că sunt fără acoperire în ceea ce priveste resursele, a trebuit să mă pliez în fața propriei mele constiințe, în fața propriului electorat, să fac pasul înapoi și să spun: nu am pe moment soluții.

Soluția, până la urmă, a venit acum, după un an și jumătate.

Guvernul este în aceeasi situație.

Deci, dincolo de disputa dintre Guvern și Parlament, Executivul este în situația de a fi responsabil pentru deficitul bugetar, este responsabil pentru inflație, va trebui să plece acasă în momentul în care indicatorii de macrostabilitate se prăbusesc, se duc toate acumulările obținute în ultimii ani.

As vrea să spun că aceste acumulări fac parte și din mandatul 2000-2004, continuate în 2004-2008, iar această continuitate riscăm s-o facem praf astăzi, pentru că, sigur, există o tensiune a momentului, un interes special pentru acest subiect.

Stimați colegi, as vrea să vă garantez că absolut toată lumea din Guvern prețuieste munca dascălilor, o prețuieste cu adevărat, o respectă, o înțelege.

Acest lucru se poate dovedi cu argumente dacă ne uităm ce s-a întâmplat cu salariile dascălilor, cu salariile din învățământ, în perioada 2004-2008.

Ce vom constata dacă ne uităm pe cifrele foarte seci ale Ministerului Economiei și Finanțelor? Păi, vom constata foarte simplu că, în termeni nominali, salariile s-au dublat pentru categoria de personal din învățământ, împreună cu cresterile salariale ale tuturor celorlalte categorii de personal bugetar, iar, în termeni reali, puterea de cumpărare a salariilor pentru această categorie, pentru cei din învățământ, a crescut cu peste 60 de procente.

Deci interesul este constant, continuu și s-a manifestat de-a lungul fiecărui an: 2005, 2006, 2007, evident și 2008 cu cresterea planificată de 9 procente.

Proiectul de lege care a fost aprobat de Parlament - sunt obligat să spun, poate fac o considerație personală - este în contradicție cu ceea ce toată lumea din România vrea să discute: o lege a salarizării unitare.

Deci noi, pe de o parte, declarăm ritos că avem nevoie de o lege a salarizării unitare pentru tot personalul bugetar, iar, pe de altă parte, producem, apăsând pe pedală, o importantă rupere de ritm și de trend.

Asadar, vorbim de o lege a salarizării unitare de care avem nevoie - și discutăm și despre aceasta -, dar aruncăm subiectul în aer printr-o rupere de ritm fără precedent.

Ieri, discutam cu colegi, cu persoane care lucrează în învățământ și chiar dânsii aveau decența să spună că asa ceva nu s-a mai pomenit, nu s-a mai întâmplat.

Recunosteau că le-au crescut salariile, că poate ar dori mai mult, toată lumea ar dori un salariu mai mare și este de domeniul evidenței, dar recunosteau că este ceva despre care n-au auzit să se întâmple până acum, o crestere, o majorare cu 50 de procente.

Vine întrebarea a doua: dar de ce la învățământ da și de ce la sănătate nu, de ce la administrația locală, foarte prost plătită, nu, de ce la alte categorii de personal bugetar nu? Da, numai pentru o singură categorie, sigur, importantă ca muncă, prestigioasă, remarcabilă.

Totuși trebuie să ai o coerență în sistem.

Deci eu cred că, într-adevăr, Guvernul atunci când a decis această, să spunem, amânare, acest respiro, pentru a gândi și pentru a cugeta atât Parlamentul cât și Guvernul mai bine, a încercat să rezolve tocmai prima problemă.

Haideți să dăm o coerență sistemului de salarizare pentru personalul bugetar din România, pentru că vă pot spune, trecut prin experiența Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Sanse, că, din păcate, salarizarea din România este, dacă vreți, cel mai schizoid sistem cu putință în care, de la o lege unitară, de când s-a făcut primul cadru unitar în 1998, până acum, fiecare a evoluat pe cont propriu.

Am să vă mai spun o altă constatare pe care am făcut-o eu din interiorul ministerului: toată lumea vorbeste de salarizare unitară când este vorba de cresteri salariale și nimeni nu o vrea în practică atunci când este vorba, într-adevăr, să pui lucrurile în ordine și toată lumea să aibă un anumit regim riguros în ceea ce priveste cresterile salariale.

Eu as vrea să vă spun că - și am discutat cu Ministerul Economiei și Finanțelor - suntem într-o perioadă foarte importantă și în contextul economic extern, în contextul crizei financiare de care ne lovim și în ceea ce se propagă în România, mie mi se pare că toată lumea trebuie să fie mai mult decât precaută, mai mult decât atentă și mai mult decât serioasă, pentru că nu te poți juca cu ceea ce s-a câstigat.

De fapt, nu poți face rău populației, pentru că la prima vedere faci bine, dai o crestere salarială, dar, pe de altă parte, alimentezi o inflație care va devaliza din nou economiile și buzunarele cetățenilor.

Nu putem să nu fim seriosi, chiar dacă alegerile sunt peste două săptămâni.

Din acest motiv, sunt obligat să vă rog să cugetați încă o dată și încă o dată dacă este momentul să forțăm acest proiect de act normativ în asa fel încât, în loc să facem bine, să ajungem la concluzia că am făcut rău și că ne pare rău că s-a întâmplat acest lucru și că totul s-a datorat momentului electoral în care ne aflăm.

Nu am văzut până acum și nu am auzit în dezbaterea publică românească nicio alternativă de proiecție de buget pe aceste cresteri salariale.

Spunea domnul ministru Varujan Vosganian, mai înainte, că niciun program al niciunui partid nu prevede aceste cresteri salariale, că nimeni nu a anticipat și nu le-a pus în program, pentru că stie că nu are suportul financiar să dezvolte aceste cheltuieli de salarii și aceste cheltuieli de personal, la un nivel fără precedent.

S-a reusit deja o dublare a salariilor în 2004-2008, dar să păstrăm ritmurile normale de crestere și să nu aruncăm, pur și simplu, pe fereastră tot ceea ce cu efort, cu efortul Parlamentului, cu efortul instituțiilor, cu efortul fiecăruia dintre dumneavoastră, s-a reusit.

Repet: nu există o alternativă.

Stiu un lucru elementar, în calitatea pe care o am acum de președinte al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, și anume că nu poți să adopți un act normativ fără să ai suportul financiar, îți interzic chiar normele de construcție legislativă.

Or, noi nu avem nici o fundamentare pe suport bugetar, în schimb facem declarațiile cele mai incendiare cu putință.

Sper să fim, măcar în ceasul al 12-lea, foarte atenți și foarte prudenți în a decide pe un subiect atât de sensibil.

Vă mulțumesc din suflet.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Grupul parlamentar al PNL a epuizat, de asemenea, 10 minute.

Grupul parlamentar al PRM, vă rog.

Am înțeles că doriți să puneți două întrebări, mai înainte, nu? Vă rog, domnule senator Gheorghe Funar.

Domnul Gheorghe Funar:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am câteva întrebări pentru distinsul reprezentant al Guvernului.

Ne pare foarte rău că lipseste din sală domnul ministru al educației, cercetării și tineretului, domnul Anton Anton sau Anton și Anton.

Prima întrebare: când a fost achitată, în 2008, și urmează să se achite în continuare, în 2009, cresterea cu 50% a salariilor pentru judecători și procurori, pe baza unei hotărâri judecătoresti irevocabile, au fost sau nu au fost afectați anumiți indicatori, precum inflația, deficitul bugetar și asa mai departe?

Cea de a doua întrebare: de ce a fost sustenabilă cresterea cu 50% a salariilor pentru judecători și procurori, la care se adaugă plata cresterii cu 50% a salariilor acestora retroactiv, pe 8 ani de zile, adică aproape 1 miliard de euro, reprezentând spor de risc și condiții neuropsihice nefavorabile în sălile de judecată, și nu este sustenabilă cresterea salariilor pentru profesori?

Și ultima întrebare: dacă Guvernul stie că a dat o ordonanță de urgență neconstituțională, asa cum a argumentat Avocatul Poporului.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Îl invit pe domnul ministru, dacă doreste acum, dacă nu mai târziu, să ofere răspunsuri.

Aveți cuvântul.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule senator, vă mulțumesc foarte mult pentru aceste întrebări.

Doresc să informez plenul Senatului că, în acest an, plătim un miliard de lei pentru hotărâri judecătoresti irevocabile pentru domeniul juridic si, anul viitor, vom mai plăti încă 1,4 miliarde de lei.

Domnule senator, nu mă întrebați pe mine, întrebați colegii dumneavoastră care erau senatori, eu nu eram senator atunci, în 2001-2004.

S-a dat o ordonanță care a modificat o ordonanță de urgență.

Înalta Curte de Casație a socotit că Guvernul și Parlamentul de atunci au comis o necorelare între acte normative și atunci au pedepsit România cu plata a peste 2 miliarde de lei.

Rugămintea mea este - foarte justă întrebarea dumneavoastră - să adresați întrebarea exact colegilor care acum doresc să ne găsească nouă resurse: de ce România plăteste peste 2 miliarde de lei pentru aceste hotărâri judecătoresti, în urma unor acte normative date în perioada 2001-2002 ?

Al doilea lucru însă, domnule senator, nu putem să spunem că, dacă n-am fi plătit aceste hotărâri, am fi avut bani pentru plata profesorilor, pentru că aceste hotărâri judecătoresti se plătesc o dată, iar salariile se plătesc permanent.

Dacă aceste hotărâri judecătoresti au costat bugetul României 2 miliarde de lei, jumătate anul acesta, jumătate anul viitor, cresterile salariale pentru personalul bugetar costă 20 de miliarde de lei numai la anul.

Deci ca ordin de mărime nu se compară.

Mă întrebați de unde am luat banii: o parte din acesti bani au fost luați prin realocări de alte ministere, iar o altă parte din bani au fost adăugați în termeni nominali deficitului bugetar, pentru că, asa cum vă spuneam, nu am dorit în niciun chip să facem vreo majorare de impozite.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Mihai Ungheanu, reprezentantul Grupului parlamentar al PRM, aveți cuvântul.

Se pregăteste reprezentantul Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte, stimați colegi,

Ne ocupăm de o chestiune la ordinea zilei, de o chestiune care ocupă dezbaterile de televiziune de foarte mult timp.

Este vorba despre majorarea salariilor pentru învățământ, pentru cei care răspund de soarta învățământului în fața celor care studiază.

Avem în față raportul a două comisii.

Este vorba de Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și de Comisia pentru învățământ, stiință, tineret și sport, dar, de fapt, veți vedea că nu este vorba numai despre un raport pe care noi îl vom vota, adică îl vom susține sau nu îl vom susține - eu pot să vă spun de acum că noi vom susține acest raport - este vorba și despre alte raporturi.

Aici nu se discută acum dacă trebuie sau nu să mărim aceste salarii - este evident că trebuie să mărim aceste salarii.

Astăzi, prin această ordonanță venită de la Guvern, noi discutăm rostul sistemului democratic din România.

Raportul este foarte clar.

El explică de ce a fost respinsă ordonanța în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și în Comisia pentru învățământ, stiință, tineret și sport cu 14 voturi contra trei și ne spune că salariile sunt inferioare pentru cei care susțin învățământul, sunt inferioare scopului.

Ne spune că toți am semnat pentru susținerea unui pact, apropo de educație, - toți, toate partidele -, și este surprinzătoare această reacție a Guvernului că această crestere a salariului este importantă pentru cei care vor să vină în învățământ si, mai ales, pentru faptul că există deja o lege în vigoare, Legea nr. 221/2008.

Toate aceste argumente ale raportului sunt solide, rămân în picioare, noi le susținem.

Toată lumea îsi dă seama de importanța lor, dar am spus că nu este vorba numai despre raportul pe care comisiile parlamentare îl fac, ci de raporturile pe care încearcă să le stabilească Guvernul României, condus de domnul Tăriceanu, cu Parlamentul României, cu Președinția României și cu Constituția României.

Este uluitor că această ordonanță a fost concepută și că a ajuns în Parlament.

Toate explicațiile, care ni se dau, încearcă să asimileze Parlamentul cu Executivul, să-i aducă pe parlamentari în condiția de a gândi asa cum vrea să gândească actualul Executiv.

În realitate, asa cum s-a spus aici, s-a spus foarte bine, asa cum se procedează în parlamentarismul și în guvernările europene democratice.

Cine nu poate să rezolve situațiile pleacă de la guvernare, îsi prezintă demisia.

Nu face ceea ce s-a întâmplat să facă acest Guvern, să se înfățiseze cu o ordonanță complet neavenită în fața Parlamentului României.

Multe putem spune în legătură cu situația învățământului și cu obiceiurile pe care și le-a creat acest Guvern, care confundă raporturile, confundă raporturile pe care le are cu Presedintele României cu raporturile pe care trebuie să le aibă cu Parlamentul României.

Această ordonanță nu este numai împotriva celor din învățământ - pentru că este împotriva lor - această ordonanță nu este numai împotriva acelor care au gândit în Parlament această lege, este îndreptată împotriva Presedintelui României, care a susținut această lege, este îndreptată împotriva Parlamentului României în întregimea lui, este îndreptată împotriva Constituției.

Sunt tot atâtea motive pentru care trebuie s-o respingem, dar, respingând-o, trebuie să atragem atenția că asemenea metode de guvernare trebuie din capul locului respinse.

Autonomizarea factorilor democratici nu trebuie să se producă în acest mod.

Respectarea regimului democratic din România trebuie să se facă, iar un Guvern care-si închipuie că poate guverna peste Presedintele României, peste Parlament și peste Constituție este o aberație.

Această aberație se rezolva simplu, asa cum s-a mai spus și cum spun și eu, indiferent de cine a vorbit înainte, se rezolva într-un singur fel - prin demisie.

De ce nu a vrut să demisioneze acest Guvern, care a fost de foarte multe ori în situații imposibile, care si-a dovedit neputința de nenumărate ori, este o chestiune pe care o va explica cu vremea.

În actuala situație, în fața acestei ordonanțe, noi nu putem să avem decât o singură soluție, de a respinge ceea ce-si închipuie Guvernul că poate fi admis de Parlamentul României.

În momentul în care Parlamentul României ar admite o asemenea ordonanță, ar însemna că el îsi dă demisia în întregime.

S-a dat o lege.

Această lege trebuie susținută și aplicată.

Aceasta are de spus Parlamentul României, aceasta susține și grupul parlamentar din care fac parte și vă anunț că Grupul parlamentar al PRM va fi împotriva ordonanței, alături de comisiile care au întocmit acest raport, atrăgând mereu atenția, asa cum a făcut-o în acest cuvânt, că trebuie să fim foarte atenți la mecanismele vieții democratice din România, la încercările repetate ale unor factori secunzi de a deveni factori principali și de a se urca, de a avea un acces peste Parlamentul României.

Deci nu dezbatem noi acest raport, dezbatem niste raporturi pe care vrea să le impună un guvern împotriva regimului constituțional și democratic al țării.

Vă mulțumesc. (aplauze în sală)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Urmează domnul senator Dan Sabău, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă invit la tribuna Senatului, aveți cuvântul.

Domnul Dan Sabău:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Dezbatem astăzi poate una dintre cele mai importante atitudini pe care Parlamentul le-a avut.

Adică, a produs o lege și este confruntat cu infirmarea ei de către Guvern.

Oscilăm între anestezii locale și anestezii generale, oscilăm între vivisecții, ruperi de ritm și se amintesc permanent greseli legislative pe care le tot plătim - și plătim din urmă, când am putea să plătim la timp - și nu ne-am mai trezi cu reportări și fenomene care ne costă ulterior.

Ne aflăm într-un moment în care votul de la Camera Deputaților - în unanimitate și în cadrul unui spectacol de orgă de lumini, cu ministri prezenți, cu ministri absenți, cu actuali ministri și cu fosti ministri - a stabilit un punct de vedere aplaudat la scenă deschisă de cei prezenți, aplaudat în o serie de medii și care însemna că, în sfârsit, după 1989, încercăm să reasezăm lucrurile acolo unde ar trebui să fie asezate.

A venit, ulterior, o ordonanță, după părerea mea, dizarmonică, o ordonanță care voia să restabilească un punct de vedere care conservă banii, care ne face să reportăm bani la sfârsitul anului, care ne face ca, la un moment dat, în luna decembrie, în învățământul de anul trecut, să dispară niste bani care, se spune, n-au fost cheltuiți.

Urma să se întâmple acelasi lucru și acum, în condițiile în care, totusi, 6% din PIB a fost votat și a fost marele beneficiu al ultimului an, al lui 2008, în legătură cu învățământul din România.

As vrea să vă spun că este vorba despre învățământul din România și că învățământul din România caută să se acordeze odată cu PIB-ul pe care l-a primit, odată cu Pactul pentru educație si, în al treilea rând, cu Procesul Bologna, care stabileste pentru toată Europa cam ce bani, cam ce este nevoie și ce înseamnă economia cunoasterii și cum se poate obține ea.

Am să vă citesc câteva dintre punctele conținute în Programul de guvernare.

Respectivul document reprezintă mult mai mult decât o simplă ofertă politică a Guvernului, reprezintă legea după care se conduce întreaga activitate a Executivului și motivul pentru care Cabinetul Tăriceanu se află la conducerea acestei țări.

Guvernanții aveau sarcina, dată de Parlamentul României, "să asigure acces egal sporit la educație, calitatea ridicată a educației, pregătirea societății bazată pe cunoastere, descentralizarea și depolitizarea sistemului educativ" - și insist să vă aduc aminte despre transformarea educației în resursă de bază a modernizării României - "considerarea investiției în capitalul uman ca investiția cea mai profitabilă pe termen lung, dezvoltarea instituțională a educației permanente" si, în final, "6% din PIB pentru educație".

Accesul egal la educație stim deja că în România este, mai degrabă, din nefericire, o iluzie.

Actualmente, doar un sfert dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul.

Proporția elevilor din mediul rural care obțin rezultate slabe la limba română și matematică, este de două până la sase ori mai mare decât a celor din mediul urban.

Proporția celor care obțin rezultate foarte bune la aceleasi discipline este de două până la trei ori mai mică.

Calitatea ridicată a educației și pregătirea societății bazate pe cunoastere au rămas o frază, o hârtie fără valoare.

Poziționarea României, în raport cu indicatorii economiei cunoasterii, adică indicatorii de la Lisabona, arată că actualul sistem de educație nu este capabil să asigure României o poziție competitivă în economia cunoasterii.

Performanțele elevilor sunt rezultatul resursei umane din învățământ și al geneticii individuale, al competenței și performanței dascălilor, dar, astăzi, competitorii pleacă după un trai mai bun la căpsuni si-i înlocuim cu ce putem, biologic și intelectual.

De fapt, jocul biologiei și al educației reprezintă cheia viitorului și vă rog să nu neglijăm.

Vorbim însă doct la simpozioane de transformarea educației în resursa de bază a modernizării României, ceea ce ar trebui să depindă esențial de considerarea investiției în capitalul uman, ca investiția cea mai profitabilă pe termen lung.

Realitatea de pe teren spune că personalul didactic este în mare deficit, media de vârstă este de 40 de ani la femei, de 44 de ani la bărbați și doar 18% dintre cadrele didactice au urmat un curs de pregătire pentru utilizarea tehnologiei informației, și noi dăm calculatoare elevilor.

Oare de ce se întâmplă asta? Este simplu și un lucru cunoscut de toată lumea, "de la vlădică la opincă".

Pusi în situația cumplită de a supraviețui cu salarii care nu acoperă decât utilitățile și hrana, fără posibilitatea de a avea acces la ținute decente, la binefacerile erei informaticii și nici de a-si întreține în mod acceptabil familiile, profesorii care nu au ales calea imigrației au devenit incapabili, ca autoritate, să asigure educarea tinerilor.

Vedem, cu o frecvență îngrijorătoare, cadre didactice bătute și insultate în clasă de propriii elevi.

De ce nu reusesc să impună respect? Vedem cadre didactice cu abateri de la conduită, care nu au ce căuta în sistem.

Când mizeria este mediul în care trăiesti de o prea mare bucată de timp, nici măcar tu nu mai crezi că meriți respect, cu atât mai puțin s-o impui și altora.

Si, până la urmă, umilirea profesorilor în fața propriilor elevi este lecția cea mai bună pentru cei din urmă, privitoare la faptul că în societatea românească cei care nu au parte ... este chestia aia comunistă cu cerneala băută.

De aici la îndepărtarea copiilor nostri de procesul educațional este doar un pas.

Declarativ, și ministrii, și membrii Cabinetului Tăriceanu recunosc necesitatea măririi salariilor, dar ordonanța de urgență dată, credeți-mă, dizarmonică, asa cum am calificat-o, nu amână, ci abrogă ceea ce spune legea.

Si aici, distinsul coleg a enunțat puncte de vedere în legătură cu abrogarea care ar urma, apropo de instituirea ei de la 1 aprilie 2009.

As vrea, în final, să spun că este vorba de învățământ, că învățământul, spre deosebire de funcționarul public sau de cei din sănătate, în momentul acesta beneficiază de 6% din PIB, ceea ce constituie sursa necesară de finanțare.

As vrea să reamintesc, calculatoarele care trebuiau să ajungă, laptopuri, desktopuri, costau cam tot atât și constituie, iarăsi, o resursă pe care o putem găsi în PIB-ul învățământului.

Asa că, membrii Grupului parlamentar al PD-L resping cu fermitate ordonanța.

Asteptam de mult ca PSD-ul să-si dea de-o parte umbrela și să lase în ploaie actualul Guvern și asteptăm demisia de onoare a actualului Guvern, care mi se pare singura soluție, în momentul în care propriii ministri, și nu unul, votează ceva cu care Guvernul nu este de acord.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Grupul parlamentar al PC are întrebări? Vă rog, domnule senator Marinescu, microfonul 3.

Domnul Marius Marinescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Această ordonanță este abuzivă, este o ordonanță a smecherilor.

Asistăm în momentul de față la o luptă între profesori și smecherii care doresc și vor să pună mâna pe bugetul învățământului.

Această luptă s-a mutat și în Parlament.

Si aici sunt parlamentari de bună-credință, care vor vota împotriva acestei ordonanțe, și parlamentari smecheri, care votează pentru smecheri.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Întrebarea, vă rog.

Domnul Marius Marinescu:

Întrebarea.

În Statele Unite al Americii, smecherii și smecherii "puscăriabili" sunt îmbrăcați în oranj, să-i ocolească lumea.

Întrebarea este adresată domnului senator Vosganian, ministrul economiei și finanțelor.

Are de gând să se îmbrace în oranj sau împrumută uniforma portocaliilor?

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Consult Grupul parlamentar al PC, dacă doreste să intervină.

Vă rog. (domnul ministru Vosganian, cere dreptul la replică)

Domnule ministru, doriți să dați replică domnului senator? În acest caz să îi spun domnului senator Irinel Popescu să mai astepte puțin.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulțumesc domnului Marinescu pentru această foarte subtilă diferență pe care o face între orange și portocaliu.

Mărturisesc că nu am aceeasi subtilitate de a găsi diferențele, dar dacă dumneavoastră spuneți că culoarea orange sau portocaliu este culoarea smecherilor puscăriabili, eu vă las pe dumneavoastră să discutați cu cei îmbrăcați în portocaliu această dispută, eu nu intru în ea.

Atât pot să vă spun și vă încredințez, ca ministru de finanțe, că în fiecare an Curtea de Conturi face descărcarea de gestiune, astfel încât ideea că vreun smecher ia pe întuneric bani ca din sertar din buget și pleacă cu ei ca să îi dea la educație este o idee cel puțin fantezistă, ca și diferența dintre orange și portocaliu.

Mă iertați că nu voi intra în această dezbatere pe care dumneavoastră ați pornit-o.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dezbaterea de culoare pe culori.

Mulțumesc.

Haideți să îl ascultăm pe domnul senator Irinel Popescu, în numele Grupului parlamentar al PC.

Aveți cuvântul, domnule senator. (domnul senator Marinescu cere dreptul la replică.)

Nu.

Vă rog.

V-a răspuns domnul ministru.

Vă rog să îi permiteți domnului senator Irinel Popescu să prezinte punctul de vedere al partidului dumneavoastră.

Vă rog să faceți liniste în sală. (discuții în sală).

Domnul Irinel Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Partidul Conservator va vota pentru respingerea ordonanței de urgență și în plenul Senatului, asa cum a votat și în comisie.

Principalul argument este că noi am susținut încă de la început Pactul național pentru educație ca prioritate națională, subliniez cuvântul prioritate, astfel încât dacă îl definim astfel nu cred că trebuie corelat nici cu Legea salarizării, nici cu revendicările salariale din celelalte sectoare.

Atunci când Partidul Conservator a semnat și a susținut Pactul național pentru educație, a făcut-o pornind de la câteva premise: prima dintre acestea considerăm că este unul dintre puținele mijloace si, în opinia noastră, oricum cel mai important, de a asigura dezvoltare, crestere economică, într-un cuvânt, viitorul acestei națiuni.

Considerăm că pactul trebuie înțeles, în integralitatea lui, mărind salariile dascălilor, și atunci vom putea să le cerem performanța de care România are atâta nevoie.

Stim cu toții că începând cu absența universităților românesti din primele 500 ale lumii și până la rezultatele elevilor nostri în diverse competiții internaționale, învățământul românesc nu străluceste, din păcate, prin performanță.

S-a spus că nu putem cere performanță unor dascăli prost plătiți, dintre care mulți nu stiu cum să plece din sistem și chiar din țară.

Era momentul să schimbăm această stare de fapt.

Cresterea salarială în acest sector prioritar trebuie să se reflecte într-o performanță superioară a sectorului care la rândul ei trebuie să se reflecte în crestere economică și în dezvoltare.

În final, as dori să spun că mi se pare extrem de periculoasă argumentația Guvernului privind diferențele salariale, argumentație care poate conduce la învrăjbirea tinerilor împotriva seniorilor, a preparatorilor împotriva profesorilor, precum și a diferitelor categorii de salariați, una împotriva alteia.

Considerăm că nu asa se rezolvă problemele spinoase și delicate ale salarizării în țara noastră, ci numai printr-o atitudine constructivă și pozitivă.

Din punctul nostru de vedere și ținând cont de toate cele de mai sus, Parlamentul a procedat corect atunci când a votat Legea nr. 221/2008 și nu credem că nu există niciun motiv pentru a schimba această lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc domnule senator.

Invit la tribuna Senatului, dacă doreste să intervină, reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Szabó Károly Ferenc.

Aveți cuvântul.

Nu veniți la tribună? Cum apreciați.

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Mulțumesc frumos.

Este bine, microfonul acesta din dreapta este bun.

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Avem în față un proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență, care are raport negativ.

Este neuzual și nici foarte plăcut de suportat situația în care un proiect pe care Parlamentul l-a adoptat, de fapt Camera Deputaților l-a adoptat cu largă majoritate, as spune cu entuziasm, Guvernul să încerce să amâne punerea în aplicare a unor prevederi ale acestui document legislativ, din rațiuni care au fost aici explicate de către ministrul de finanțe.

Eu îndrăznesc să vă invit să ne reamintim de unde a plecat acest document, de fapt materia.

A existat o inițiativă legislativă, mi se pare, dar într-o vreme când presiunea alegerilor încă nu era sesizabilă, dar în orice caz nu era atât de stringentă ca astăzi si, atunci, dacă îmi amintesc bine, și vă rog, onorați colegi, să încercați și Domniile Voastre să vă amintiți, cam în ce mod a decis Senatul la vremea respectivă.

Dacă am fi consecvenți cu noi însine și nu am ceda acestei presiuni la care nu putem face față, nu putem să ne împotrivim, atunci nu este greu de prevăzut care ar fi rezultatul.

Nu vă rog altceva decât să vă aduceți aminte cum ați votat, și colegii, care între timp au dobândit mandatul de senator și nu au fost la vremea respectivă în Senat, pot face acest exercițiu de a le reaminti predecesorilor lor în ce mod au votat.

Iată ce rezultat surpriză am putea avea.

Nu este asa? Eu chiar vă invit să facem acest recurs și să nu ne lăsăm coplesiți de presiunea aceasta teribilă a alegerilor.

Mulți dintre colegii de aici sunt candidați.

Evident, partidele doresc să obțină voturi, nimic mai natural, dar de aici și până a uita ce am făcut în urmă cu câteva luni totusi este o cale destul de lungă ...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îmi cer scuze domnule senator!

Stimați colegi, vă rog să faceți liniste în sală.

Invit colegii senatori în sală.

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Sunt sigur că nu am fost și nu rămân cu simpatiile colegilor acum când ne apropiem de finalul acestei legislaturi, dar am fost nevoit să fac acest mic exercițiu, rugându-vă să vă amintiți în ce mod ne-am comportat fiecare dintre noi la votul asupra chestiunii de bază în legătură cu care acum avem în dispută această ordonanță.

Altminteri, mi se pare paradoxal ca cineva, care încearcă să ajungă la guvernare, să îsi pună sie însusi o asemenea povară pe care stie că nu o va putea ridica.

Este ca halterofilul care cu bună stiință pune prea multe greutăți pe bara aceea.

Eu cred că acest lucru nu este de bun augur și în cele din urmă poate să se termine cu imposibilitatea aplicării corecte, nu numai de îndată, ci chiar și gradual, a unei asemenea prevederi pe care cu toții o dorim si, repet, cu toții o considerăm necesară, chiar dacă nu la cifra care a rămas în proiectul de lege pe care am vrea să îl repunem în vigoare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

O chestiune de procedură.

Domnul senator Dan Cârlan.

Vă rog, microfonul 2.

Domnul Dan Cârlan:

Domnule președinte,

Vă rog, în calitate de președinte a Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, să îmi acordați dreptul să prezint un punct de vede într-un minut.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul la microfonul central.

Domnul Dan Cârlan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă refer la raporturile constituționale dintre instituțiile fundamentale ale statului, Parlament, Președintele României, Guvern.

Ne aflăm în dezbaterea unei ordonanțe de urgență.

Potrivit Constituției, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată".

În ziua de marți, 28 octombrie, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 221/2008, adoptată în unanimitate de Parlament, declarată constituțională de către Curtea Constituțională, promulgată de Președintele României.

În aceeasi zi, la numai câteva ore, Guvernul Tăriceanu adoptă o ordonanță de urgență prin care anihilează, practic, voința Parlamentului exprimată prin lege.

Fireste că nu o situație extraordinară a apărut marți de la ora 9.00 la ora 2.00, ci un atac nepermis al Guvernului la adresa ordinii constituționale, la adresa raporturilor între instituțiile fundamentale ale starului, Parlament, Presedinte, Guvern.

Acest atac situează, practic, Guvernul înafara ordinii de drept și trebuie sancționat ca atare prin respingerea ordonanței de către plenul Senatului.

Într-o democrație constituțională, dacă Guvernul se află în conflict cu o lege adoptată în unanimitate de Parlament, soluția nu este ordonanța de urgență, ci demisia.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc domnule președinte.

Invit colegii senatori în sală, pentru a nu face apelul.

Vă rog, dacă nu doriți să terminăm până la ora 14.00, stiți că se termină programul.

Putem continua.

Vă rog, domnule senator Șerban Nicolae, aveți cuvântul.

Microfonul 3.

Domnul Șerban Nicolae:

Nu as fi vrut ca la una din ultimele ședințe ale plenului Senatului să se uzeze de asemenea subterfugii, sub pretextul unei intervenții în numele Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, să ni se dea lecții de Constituție, mai mult decât atât să ne facem că uităm că, atunci când s-a pus problema majorării pensiilor, Grupurile parlamentare ale PD au votat "pentru" în Parlament, pentru că asa dădea bine, și apoi cereau președintelui să restituie legea spre reexaminare pentru a nu se mai majora pensiile.

As fi vrut să nu mai fie prilej de dezbateri și de declarații politice, să trecem direct la vot, asa cum s-a hotărât de la început, vorbeste un singur om din partea fiecărui grup parlamentar.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Acord domnului ministru 3 minute dacă doreste să intervină. (discuții în sală).

Potrivit Regulamentului și legii, are dreptul.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

As vrea să fac o referire cu privire la ceea ce s-a spus aici, că Guvernul, prin această ordonanță de urgență, a infirmat voința Parlamentului, care este reprezentantul națiunii.

Doresc să vă informez că fiecare dintre puterile statului, potrivit Constituției, are atribuții constituționale pe care trebuie să și le îndeplinească și de care dă socoteală în fața națiunii, fără a putea pentru asta să facă trimitere la alte puteri ale statului.

De exemplu, în ceea ce priveste siguranța financiară a românilor, în ceea ce priveste stabilitatea monetară a țării, Parlamentul nu este ținut răspunzător.

Răspunzătoare sunt alte două instituții, anume Guvernul și Banca Națională a României.

În situația în care noi, cu o zi înainte de tipărirea în Monitorul Oficial al României am primit de la Fondul Monetar Internațional, de la Banca Mondială, de la Comisia Europeană, de la Standard Impuls si, astăzi, de la Agenția Fitch semnale foarte clare privind faptul că mesajele contradictorii ale mediului politic sunt de natură să deterioreze situația în România și că, din acest motiv, țării noastre i se acordă o perspectivă negativă pentru viitor, repet, cu referire directă la calitatea politicilor fiscale pentru viitor, este drept și la componenta privind deficitul de cont curent, fireste că Guvernul care, repet, este singurul garant al siguranței financiare a românilor, împreună cu Banca Națională, a decis să dea această ordonanță de urgență.

Asadar, este un gest de responsabilitate și nu o încălcare a voinței Parlamentului.

Stimați colegi, eu zic asa, că dacă dumneavoastră doriți să faceți politica fiscală, cred eu că până la urmă nu vă poate opri nimeni, dar atunci nu faceți lucrurile pe jumătate.

Mie mi se pare că din punct de vedere ale echilibrelor puterilor în stat nu este corect ca Parlamentul să adauge și apoi să dea Guvernului sarcina să taie.

Mie mi s-ar părea corect ca dumneavoastră să adăugați într-o parte dar, să spuneți și unde tăiem.

Mie mi se pare că această modalitate de a încerca să obții zestre electorală.... (intervenție neinteligibilă a domnului Șerban Nicolae).....transferând răspunderea Guvernului...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniste în sală.

Domnul Varujan Vosganian:

Este doar o jumătate de treabă.

A doua jumătate am făcut-o noi.

Anume, am spus că această formulă necesită o atitudine cumpătată, care înseamnă consultarea tuturor instituțiilor abilitate și acesta a fost motivul pentru care am făcut prorogarea. (discuții, rumoare, vociferări)

Politica fiscală, cum bine vă amintiți la dezbaterile bugetului, cere ca întotdeauna...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumim, domnule ministru. (rumoare, discuții)

Domnul Varujan Vosganian:

...când se face o modificare se stabilesc și sursele de finanțare. (discuții, rumoare, vociferări)

Această prorogare de lege nu a făcut decât să fie o invitație la dialog...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Domnul Varujan Vosganian:

...ca, împreună, la Legea bugetului, să găsim și sursele și apoi să includem legea în drepturile ei.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumim, domnule ministru.

Stimați colegi, vă rog să-mi permiteți să supun votului dumneavoastră raportul negativ, întocmit...

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Procedură.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, nu.

Nu există nici o procedură.

S-au terminat dezbaterile generale pentru că... (rumoare, discuții, vociferări)

Numai puțin.

Nu.

Înainte de vot nu puteți solicita, puteți să vă explicați votul după aceea. (rumoare, discuții)

Nu.

Nu ați fost atenți la început, că eu am supus votului procedura de dezbatere a proiectului de lege de aprobare a ordonanței de urgență.

De aceea v-am propus. (rumoare, discuții)

Păi, poate nu stiți.

Noi discutăm de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008.

Vă rog să faceți liniste în sală.

Deci, dezbaterile au fost epuizate în conformitate cu Regulamentul, oferind posibilitatea tuturor grupurilor parlamentare, inclusiv ministrului, prezent în numele Guvernului, să-si susțină punctul de vedere și la fond, și în finalul dezbaterilor.

A doua chestiune și ultima.

Prin vot, plenul Senatului trebuie să rezolve problema de vot a raportului și a proiectului de lege.

Raportul este negativ.

Ce să ne spuneți, că îl avem toți în față.

Îl supun votului plenului. (rumoare, discuții, vociferări)

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Domnule președinte...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Păi... (rumoare, discuții)

Vă rog, poftiți.

Domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Microfonul 2.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stiu că voi stârni nemulțumiri și comentarii, dar solicit ceva care este în litera Regulamentului.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule senator.

Domnul Puiu Hașotti:

Solicit o pauză de consultări la care să participe și domnul ministru Vosganian.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog.

Aveți pauză de consultări pentru grupurile parlamentare la ora 14.00.

Propun să prelungim programul de lucru al Senatului până la ora 14.30.

Vă rog să vă exprimați prin vot. (rumoare, discuții, vociferări)

În legătură cu prelungirea programului...

Din sală, mai multe voci: Nu...Nu... (rumoare, discuții, vociferări)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu sunteți de acord să prelungim programul?! Este foarte bine, dăm pauză de consultări și vom vota... bănuiesc că în...

Nu vă supărați.

Pauza de consultări este obligatorie pentru conducătorul de ședință. (rumoare, discuții, vociferări)

Păi, nu vă supărați! Eu am supus votului prelungirea programului de lucru pentru a putea da vot pe lege.

Domnul Constantin Gheorghe (din sală):

Procedură. (rumoare, discuții, vociferări)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă ocupați locurile.

Nu v-am oferit cuvântul, domnule senator, vă rog să luați loc.

Resupun votului dumneavoastră, dacă nu ați înțeles, prelungirea programului de lucru pentru a putea da vot final pe lege. (rumoare, discuții, vociferări)

Păi, da, domnule președinte, dar dacă dau pauza de consultări nu se votează.

Este obligatorie, potrivit Regulamentului.

Este obligatorie pauza de consultări, potrivit Regulamentului, că nu se votează. (rumoare, discuții, vociferări)

Nu se votează, stimați colegi, pauza de consultări.

Este obligatorie, că suntem în democrație, cel puțin să ne ascultăm unii pe alții.

Pauză de consultări până la ora 14.00, cinci minute.

Dar, înainte de asta, ca să nu spuneți după aceea că s-a terminat programul, vă propun prelungirea programului de lucru până la ora 14.30, perioadă în care să și votăm legea.

Vă rog să votați.

Solicitare aprobată de plenul Senatului cu 73 de voturi pentru, 6 împotrivă și 2 abțineri.

Invit liderii grupurilor parlamentare, aici, în partea dreaptă a sălii pentru 5 minute să discute.

- PAUZĂ -

- DUPĂ PAUZĂ -

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Invit colegii senatori în sală.

Vă rog să vă ocupați locurile.

Invit colegii senatori să intre în sală. (rumoare, discuții)

Îl invit pe domnul senator Puiu Hașotti să prezinte rezultatul discuțiilor avute împreună cu ceilalți lideri ai grupurilor parlamentare. (discuții)

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În ciuda tuturor previziunilor...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator Marinescu, vă rog frumos! Am oferit cuvântul domnului senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Puiu Hașotti:

...nu ne-am înțeles.

Dar să stiți că a fost un dialog cât se poate de util și de interesant.

Domnul Varujan Vosganian cred că a convins pe toată lumea, dar votul se stie care va fi.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi senatori, potrivit Regulamentului Senatului, sunt obligat să supun votului dumneavoastră raportul comun întocmit de Comisia de învățământ, stiință, tineret și sport și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială.

Raportul este de respingere a ordonanței de urgență.

În situația în care veți vota da, veți accepta că ordonanța trebuie respinsă.

În situația în care veți vota nu, deci împotriva raportului, susțineți ordonanța.

Apoi vom discuta, în trepte, ce avem de făcut.

Supun votului dumneavoastră raportul întocmit de cele două comisii. (rumoare, discuții)

Domnul Nicolae Marian Iorga (din sală):

Listă.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Întâi votați, după aceea listă.

Raportul celor două comisii este adoptat în plenul Senatului cu 79 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă și o abținere.

Pe cale de consecință, se impun a fi acceptate două amendamente.

Un amendament la titlul legii și celălalt la articolul unic.

Legea va suna în felul următor: "Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008."

"Articol unic - Se respinge Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008."

Supun votului dumneavoastră legea asa cum v-am prezentat-o eu.

Dacă veți vota da, veți fi pentru aprobarea unei legi de respingere a ordonanței de urgență.

Dacă veți vota nu, veți fi împotriva legii.

Vă rog să votați.

Legea are caracter de lege ordinară, iar Senatul este prima Cameră sesizată.

Cu 79 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă și două abțineri, plenul Senatului aprobă Legea pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008. (aplauze, discuții)

Listă pentru grupurile parlamentare.

Stimați colegi, dați-mi voie să declar închisă ședința Senatului de astăzi.

Mai avem două acțiuni:

Birou permanent, domnule președinte - da? - și ședința comună a celor două Camere.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Să discutăm și Legea nr. 41/1994. (rumoare, discuții, vociferări)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu stiu ce lege.

La ce număr din ordinea de zi? De acord.

Cei din staff îmi spun că nu este în ordinea de zi.

Dacă ne spuneți ce este...

Nu este în ordinea de zi.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Este.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

La ce număr, dacă este în ordinea de zi? (rumoare, discuții)

De acord, dar nu stiu cum.

Rog colegii senatori să mai rămână în sală 5 minute.

Stimați colegi, vă invit să vă ocupați locurile.

Există o solicitare a Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă, în sensul de a lua în dezbatere și a da un vot pe propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului.

Aceasta, da? (rumoare, discuții, vociferări)

Eu am citit legea care mi-a fost dată.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie lundi, 1 mars 2021, 9:51
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro