Plen
Ședința Senatului din 16 februarie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.12/26-02-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 16-02-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 16 februarie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.15.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna Doina Silistru și de domnul Gheorghe David, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Stimați colegi,

Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 16 februarie 2009, ședința fiind condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari.

Vă propun să intrăm în primul punct din ordinea de zi, declarații politice.

 
Gheorghe Bîrlea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Politicianul de provincie versus deputatul de Ciofliceni

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează "Politicianul de provincie versus deputatul de Ciofliceni".

Ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu pare din ce în ce mai agitat și grăbit să pareze reproșurile ce i se aduc de către diferiți oameni politici, de reprezentanți ai societății civile, ai mass-media pentru managementul guvernării 2004-2008.

Reproșuri vin și din propriul partid, cazul recent al doamnei Norica Nicolai fiind relevant.

Este, indiscutabil, dreptul Domniei Sale de a răspunde.

Depinde însă cum o face.

Într-o recentă conferință de presă, ex-premierul, și liderul politic al PNL, ne propune o dihotomie inexplicabilă și discriminatorie pentru politicieni, apelând la sintagma "politician de provincie", făcând referire la domnul Boc.

A nu se crede că vreau să fiu avocatul domnului primministru.

O poate face Domnia Sa cu mai mult succes decât mine.

Îmi permit să deduc însă că domnul Tăriceanu, îndrăgostit de sine, în opoziție cu domnul Boc, se consideră un politician "de la centru", probabil mai special, dar maniera în care divide clasa politică este, mai degrabă, suburbană și nedemnă de un lider politic al unui partid istoric care a dat numeroase modele de personalități.

Domnia Sa încurcă geografia cu politica, politica cu orgoliul personal, substituie dialogul cu replica.

Discriminarea la care ne supune, prin nefericita-i sintagmă, îi divulgă, mai degrabă, aroganța și indisponibilitatea de a răspunde argumentat, civilizat și onest, cum le stă bine oamenilor politici în relațiile cu adversarii și cetățenii.

Declarația de acum ne amintește de comportamentul domnului Tăriceanu față de o femeie necăjită din Banat, a cărei gospodărie a fost afectată de inundații în anii trecuți, comportament îndelung mediatizat.

Noi îi cerem domnului Călin Popescu-Tăriceanu să fie mai explicit: se referă la consilieri locali, la consilieri județeni, la primari, la președinți de organizații județene, la parlamentari aleși în colegii de provincie, cum este și cazul Domniei Sale, ales într-un colegiu din județul Ilfov, sau la masa celor care constituie structurile politice ale partidelor în sate și orașe și care, prin devotamentul lor, ne oferă sau ne iau puterea o dată la patru ani și bine merită respectul nostru?

Nu ar fi rău ca domnul Tăriceanu și alți politicieni cu astfel de înclinații să se inspire din fericita definiție a unui mare liberal, Ion I.C.Brătianu: "Politica este un lucru grav, domnilor."

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică având ca temă actualul Executiv condus de Emil Boc;

Îl rog pe liderul Grupului parlamentar al PSD, dacă sunt declarații politice, să ne înmâneze tabelul cu cei care solicită să ia cuvântul.

Până atunci, dau cuvântul domnului senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi începe prin a da o scurtă replică distinsului antevorbitor.

Domnia Sa poate culege citate din liberali, eu nu am de cules vreun citat de la un lider al PD-L.

Doamnelor și domnilor senatori,

Suntem la mai puțin de două luni de la învestirea Executivului format din Alianța PSD+PC și partidul prezidențial cunoscut ca PD-L și, după cum evoluează - mai corect ar fi să spun involuează - actul de guvernământ sub pomposul autodenumit "Parteneriat pentru România", o idee prinde contur din ce în ce mai mult atât în rândurile opiniei publice, cât și în rândurile atâtor și atâtor analiști.

Foarte pe scurt, aceasta sună cam așa: cu cât mai repede se va face schimbarea radicală la Palatul Victoria, cu atât mai mult va fi scutită țara de populism, amatorism și incompetență în gestionarea treburilor publice.

Viciile de structură ale Cabinetului Boc, pe care abia le-am amintit, își fac simțită prezența aproape în fiecare zi, în ciuda eforturilor propagandistice disperate ale actualilor guvernanți de a le masca prin tot felul de perdele de fum, unele întâmplătoare, prilejuite, să zicem, de anunțarea a tot felul de măsuri pentru contracararea jafurilor și crimelor, care, în ultima vreme, au acaparat atenția întregii țări, altele, dimpotrivă, puse la cale cu vinovată intenție - vezi afacerea "Sterling Resources".

Rezultatul este o hărmălaie generală, o confuzie tot mai accentuată a unei populații înșelate deja grav prin promisiuni electorale ce nu pot și nu vor fi niciodată respectate.

În spatele acestui decor de costum politic se ascunde însă un adevăr clar ca lumina zilei: rezervele de competență ale celor două partide care formează osatura Guvernului în funcție sunt foarte departe de imperativele și necesitățile momentului străbătut de România și de lumea căreia îi aparține.

Din această perspectivă, sunt total de acord cu opinia exprimată de presă în ultimul timp, și anume că ceea ce se întâmplă în zilele acestea demonstrează limitele foarte scăzute ale unui nefiresc parteneriat politic, nepregătit să gestioneze nici măcar o situație de normalitate, darămite una de criză.

În aceeași viziune la care, repet, subscriu, eșecul - pentru că deja cred că putem vorbi de un eșec - este validat chiar de președintele Traian Băsescu, care, încet-încet, începe să se delimiteze de Guvernul pe care l-a creat și despre care am aflat că l-a negociat încă de acum doi ani.

Doamnelor și domnilor senatori, Orice declarație politică presupune, prin însăși definiția ei, exprimarea unei poziții politice, a unei convingeri personale, în consonanță cu orientarea generală a partidului căruia îi aparține cel care vine la tribună, convingeri rezultate din observarea atentă, dar și inerent subiectivă a unei scene politice a momentului.

Este, printre altele, și modalitatea constituțională și absolut democratică de a se face auzită opinia, oricât de critică, din partea membrilor opoziției la adresa pasagerilor deținători ai puterii.

În cazul de față, eu nu am dorit să atrag atenția asupra erorilor și derapajelor actualului Executiv, ci asupra păcatului fundamental care-i definește substanța.

Repet, cele două deja guverne Boc demonstrează în cele nici două luni de viață populism, amatorism și incompetență, motive suficiente pentru echipa de la Palatul Victoria de a se gândi la pasul de onoare, singurul care-i rămâne, acela de a trece dintr-un prezent pe care, evident, nu-l înțelege și nu-l stăpânește într-un trecut de care ar fi bine să uităm cu toții cât mai repede posibil.

O mică paralelă istorică: în luna septembrie 1940, în ultimele zile ale domniei sale, Carol al II-lea și-a acceptat înfrângerea în fața generalului Ion Antonescu numai după ce i s-a comunicat de către reprezentantul Germaniei la București că Berlinul nu ținea ca regele să rămână în țară și, citez din document, "consulta mersul trenurilor de călători pentru el".

Păstrând ceea ce este de păstrat din morala întâmplării de mai sus, poate nu ar fi de prisos ca și premierul Boc să înceapă încă de pe acum consultarea orară și atentă a zborurilor către Cluj-Napoca.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Markó Béla (UDMR) - declarație politică având ca subiect autonomia Ținutului Secuiesc;

Dau cuvântul domnului senator Markó Béla.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Markó Béla:

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Președintele statului, domnul Traian Băsescu, periodic își petrece câteva zile în județele Covasna și Harghita, întâlnindu-se, cu ocazia acestor vizite, și cu reprezentanții administrației locale.

Apreciem intenția domnului președinte de a cunoaște problemele din secuime, mai ales că alți politicieni români au apărut foarte rar în județele Covasna și Harghita.

Ultima vizită a domnului președinte a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, sub egida unei supărări prezidențiale în ceea ce privește UDMR, cu care, acum o lună și jumătate, domnul Traian Băsescu și PD-L voiau să facă o alianță guvernamentală.

Mai mult, am avut și o înțelegere deschisă în acest sens, susținută, în mod public, și de președintele țării.

Cum de am devenit într-un timp foarte scurt, brusc, peste noapte, din parteneri căutați și doriți, niște "profitori de voturi"? Este foarte simplu.

Am îndrăznit să-l contrazicem pe domnul președinte, care, la Budapesta, la întrebarea unui ziarist a răspuns că "secuii nu vor avea niciodată autonomie teritorială".

Nu este nicio noutate în această opinie.

Mulți dintre dumneavoastră, stimați colegi, probabil gândiți la fel, numai că noi am avut "obrăznicia" să ne exprimăm o altă părere și să-i sugerăm domnului președinte să renunțe la termenul "niciodată".

Nu se știe niciodată dacă nu cumva cuvântul "niciodată"

înseamnă, pur și simplu, câțiva ani.

Așa a fost și cu școlile maghiare sau cu inscripțiile bilingve, care astăzi nu mai deranjează pe nimeni.

În mod paradoxal, tocmai ceea ce a văzut și ceea ce a spus domnul Traian Băsescu cu ocazia ultimei vizite în județele secuiești dovedește că zona aceea are nevoie de o autonomie cât mai mare, ca de altfel și alte zone din România.

Eventual, Ținutul Secuiesc, față de restul țării, mai are și nevoi speciale în privința identității educaționale și culturale, ceea ce ar impune și puteri speciale de decizie.

Nimeni nu vrea să rupă Ținutul Secuiesc din trupul țării - nici nu este posibil așa ceva - în schimb, am vrea să rupem, dacă vreți, câte ceva din atribuțiile și puterile, care, în acest moment, se află la București.

Este foarte bine că domnul președinte observă că, în continuare, sunt probleme grave de infrastructură și promite ajutor din partea Guvernului pentru rezolvarea acestor probleme din cele două județe relativ sărace, din păcate.

Dar de ce oare nu ar putea să aibă administrațiile județene și locale de acolo bugetul necesar și atribuții suficiente pentru a decide în legătură cu drumurile lor, podurile, conductele de apă și gaze, grădinițele, școlile, casele de cultură și sălile de sport?

De ce trebuie să se decidă din București cine să conducă instituțiile deconcentrate de acolo și dacă aceste persoane să fie români sau maghiari?

De ce proiectele unui consiliu județean sau ale unei primării trebuie să depindă de bunăvoința sau supărarea guvernanților?

Vom aprecia bunăvoința și vom respinge supărarea, dar soluția pe termen lung este alta: autonomia comunităților de acolo, autonomie locală pentru toată țara și autonomii speciale pentru zonele speciale.

UDMR, doamnelor și domnilor senatori, dorește să obțină drepturi pentru maghiari și pentru minorități, în general, inclusiv modificarea Constituției, prin dialog cu dumneavoastră, dar nici astăzi, nici mâine nu vom accepta să ne ghideze următorul proverb latin: "Quod licet Jovi, non licet bovi."

Oricine, oricând, poate să propună modificarea oricărui articol din Constituție, dacă în exprimarea acestei propuneri procedează constituțional, fie vorba și de definiția sintagmei "stat național".

Mai mult, menirea noastră, a tuturor care suntem aici, este să căutăm modalități de îmbunătățire a legislației și a Constituției, nu să stăm liniștiți în băncile noastre.

UDMR a fost calificat "profitor de voturi" de către domnul președinte.

Noi, stimați colegi, am primit un procentaj de 6,4% la ultimele alegeri parlamentare.

Ponderea populației maghiare din România este de 6,6%.

Practic, suntem susținuți de întreaga comunitate maghiară din România.

Ne-au votat și secuii, așa cum ne-au votat și la alegerile locale, și probabil au știut de ce.

Probabil au observat că în anii precedenți, cât am fost în Guvern, s-au schimbat multe lucruri în Ținutul Secuiesc, iar aceste schimbări sunt deja vizibile, dar, firește, nu au putut anula consecințele multor decenii, când acel ținut a fost vitregit.

Probabil ne-au votat pentru că au încredere în noi și nimeni nu are dreptul să conteste voința acestui electorat.

Am o propunere pentru partidele politice românești, pentru guvernanți: în continuare, faceți și dumneavoastră ceva pentru județele Covasna și Harghita, dați-le infrastructură, așa cum a promis și domnul președinte, dar dați-le și autonomie, ca să nu mai aibă nevoie de bunăvoința politicienilor din București, și atunci, eventual, veți putea deveni și dumneavoastră "profitori de voturi" în cele două județe.

Doar, așa cum am înțeles, despre așa ceva este vorba, dar nu spuneți niciodată, vă rog, "niciodată"!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Observații și propuneri pentru îmbunătățirea Codului fiscal;

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea are următorul titlu: "Observații și propuneri pentru îmbunătățirea Codului fiscal".

Astăzi mă voi referi la partea care privește persoanele fizice.

La începutul fiecărui an calendaristic, plătitorii de taxe și impozite, persoane juridice și fizice deopotrivă, dau buzna la compartimentele de specialitate ale primăriilor să își achite obligațiile bănești stabilite pe baza evaluărilor prealabile ale bunurilor imobiliare deținute.

Ei fac acest lucru pentru a beneficia de reducerile acordate, dacă plățile se fac până la sfârșitul primului trimestru, dar și pentru a scăpa de o grijă, știut fiind că astfel își pot planifica mai lejer cheltuielile pe care intenționează să le facă până la sfârșitul anului.

Pe lângă chinul așteptărilor pricinuite de îmbulzeală, care adesea înseamnă ore bune, odată ajunși la ghișeu, nu de puține ori constată că sumele stabilite sunt altele decât au considerat ei că ar fi cele corecte, că din dosar lipsește un act pe care ar fi trebuit să îl depună și așa mai departe.

Ca să nu mai vorbim de politețea funcționarului care sporește și mai mult nemulțumirile contribuabilului.

Nu pot omite nici precizarea că de stres nu sunt scutiți nici lucrătorii din spatele ghișeului.

În intervenția mea pornesc de la un adevăr elementar, știut de toată lumea: o lege odată adoptată se cere a fi respectată de către toți cetățenii, indiferent de statutul lor social.

Nu trebuie să se uite însă că, fiind făcute de om, legile sunt perfectibile prin monitorizarea atentă a observațiilor, sugestiilor și propunerilor făcute pe parcursul aplicării efective.

Un astfel de act normativ este și Legea nr. 571/2003 privitoare la Codul fiscal, la care se adaugă, bineînțeles, la pachet, toate actele normative elaborate în vederea susținerii viabilității ei.

În cele ce urmează să spun mă bizui pe un documentar primit de la specialiști din administrația locală, care prezintă dificultățile apărute în ultimii ani în aplicarea cât mai corectă și cât mai rapidă a Codului fiscal.

Astfel, pentru calcularea impozitului pe clădiri pentru persoane fizice sunt necesare următoarele informații: rangul localității unde se află clădirea; teritoriul unde se află: dacă este intravilan sau extravilan; zona în cadrul localității, potrivit încadrării de la litera b); suprafața construită desfășurată a clădirii, respectiv cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; tipul clădirii;

materialul de construcție și instalațiile cu care este dotată aceasta; în cazul apartamentului, dacă acesta este amplasat într-un bloc cu mai mult de trei niveluri și opt apartamente;

data la care s-a finalizat construirea clădirii; dacă proprietarul este deținătorul mai multor locuințe, majorarea stabilită conform art. 287 din Codul fiscal, privind impozitul pe clădiri.

La folosirea acestor informații, pentru stabilirea impozitului se adaugă numeroase alte reglementări de care autoritatea fiscală este obligată să țină seama.

Bazați pe dificultățile întâmpinate în respectarea acestor prevederi, pe volumul mare de muncă și timpul irosit, autorii documentarului amintit consideră oportun și mult mai simplu un sistem bazat pe o valoare minimă de plată a unui bun impozabil, de genul celui utilizat de către notarii publici în vederea determinării taxelor notariale atunci când un bun mobil este tranzacționat la o valoare vădit mai mică decât cea de piață.

Valorile de piață orientative utilizate în activitatea notarială, consideră autorii, sunt apropiate de nivelul actual al impozitelor.

Drept urmare, timpul de lucru necesar în vederea calculării impozitului ar fi mult mai scurt, informațiile fiscale mai puține, calculul mai simplu și ușor de înțeles chiar și de către contribuabil.

De asemenea, autorii consideră că același raționament sau principiul de calcul prin raportare la o valoare orientativă de piață a terenului ar putea fi utilizat și în vederea impozitului pe teren.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gabriel Berca (PNL) - declarație politică având ca titlu Criza funcției publice în România;

Dau cuvântul domnului senator Gabriel Berca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gabriel Berca:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mi-am intitulat declarația politică "Criza funcției publice în România".

Doamnelor și domnilor senatori, Despre necesitatea modernizării administrației românești au vorbit mulți politicieni de vreo 20 de ani încoace.

Au vorbit mai ales în preajma și în timpul campaniilor electorale, dar îndeosebi înainte de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană.

Creșterea nivelului profesionalismului la nivelul administrației publice locale, dar și asigurarea separării palierului politic de cel administrativ sunt teme generoase ce par să fi fost date cu totul uitării de Guvernul Boc, care intenționează adoptarea unei ordonanțe de urgență prin care funcțiile publice să fie ocupate pentru patru ani.

Cu alte cuvinte, noul Guvern, în loc să țină seama de competențe și profesionalism, în loc să consolideze corpul înalților funcționari publici, sfidează atât statutul acestora, cât și legislația muncii și propune, nici mai mult nici mai puțin, politizarea definitivă a funcției publice.

Scopul acestei acțiuni nu mai este o enigmă nici pentru ultimul naiv din această țară.

Coaliția aflată astăzi la guvernare dorește să le asigure clienților politici funcții în administrație.

Stimați colegi, Este limpede că Guvernul Boc vrea să legifereze o practică pe care o credeam dispărută, adică să împartă funcții pe criterii politice.

Deși Guvernul nu a decis modalitatea juridică de schimbare a prefecților, numiți prin lege înalți funcționari publici, se pare că PSD și PD-L și-au împărțit deja județele, iar acest lucru se întâmplă în timp ce înalți funcționari publici din fosta guvernare se află la cursuri de specializare organizate de Institutul Național de Administrație, cursuri plătite din buget.

Acești funcționari află acum că vor fi schimbați.

Nu contează că funcțiile publice din structurile deconcentrate sunt ocupate prin concurs, iar contractul de muncă este pe durată nedeterminată.

Noii guvernanți nu se opresc aici.

Aflăm cu stupoare că posturile unice din organigramele instituțiilor administrației locale au fost ocupate de oameni ce urmează a fi numiți, interimar, prefecți și subprefecți.

Stimați colegi, Degeaba ne plângem de ineficiența administrației atât timp cât nu se dorește ca funcția publică să rămână independentă de influențele politice.

În țările Uniunii Europene, când administrația se schimbă, funcționarii rămân pe locurile lor.

Nu vom putea avea niciodată o administrație de înalt profesionalism, câtă vreme oameni valoroși vor trăi cu teama de a fi îndepărtați pe criterii politice.

Trebuie să se stabilească cine vine și cine pleacă odată cu guvernările, altfel nu vom putea vorbi de un stat care funcționează, ci de unul care se desființează.

"Voiesc să fac din administrație o a doua magistratură", spunea liberalul Vasile Lascăr, fost deputat, senator și ministru de interne al României, unul dintre pionierii modernizării administrației românești.

"Voiesc să transform clientela politică în administrație", pare să fie însă mottoul Guvernului Boc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Cinteză (PD-L) - declarație politică având ca temă bugetul alocat cercetării pentru anul 2009;

Dau cuvântul domnului senator Mircea Cinteză, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pentru a-și prezenta declarația politică, se pregătește doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Mircea Cinteză:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori, Doresc să vă prezint câteva fragmente dintr-o scrisoare deschisă adresată parlamentarilor de către un mare grup de cercetători din România, în numele cărora a semnat declarația președintele organizației Ad Astra.

Spun de la început că sunt de acord cu cele spuse în această scrisoare.

Prin Pactul național pentru educație, partidele parlamentare s-au angajat să asigure în perioada 2008-2013 un minimum de 1% din PIB pentru cercetare.

Programul de guvernare menționează explicit că guvernarea va respecta Pactul național pentru educație și va aplica strategia elaborată în baza acestui pact, asumată de Președinția României și de sindicatele din educație.

În cadrul obligațiilor asumate de România către Uniunea Europeană, s-a estimat că, în general, pentru cercetare României ar trebui să îi revină un buget de 150 de euro pe cap de locuitor.

La proiectul de buget inițial, de acum câteva zile, această sumă era de 17 euro pe cap de locuitor.

În urma discuțiilor din Comisiile pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, care au ajuns publice, această sumă s-a triplat, dar este încă departe de obligațiile pe care noi ni le-am asumat față de Uniunea Europeană.

Trebuie menționat că actuala criză economică nu motivează o reducere a investiției în cercetare, ci, din contră, investiția în aceste domenii strategice, cum sunt cercetarea și educația, reprezintă o soluție de ieșire din criză.

Astfel, Comisia Europeană, în cadrul comunicatului său "From financial crisis to recovery:

An European framework for action", deci "De la criza financiară la rezolvarea acesteia:

Un cadru european de acțiune", comunicat emis în 29 octombrie 2008, Comisia recomandă, explicit, ca măsură anticriză creșterea investiției în cercetare-dezvoltare, inovare și educație.

Statele Unite ale Americii, ca și statele europene, au inclus deja în programele lor anticriză investiții suplimentare în cercetare.

Astfel, Camera Reprezentanților din Statele Unite ale Americii a votat recent, în cadrul pachetului anticriză, acordarea unor bugete suplimentare de aproape 4 miliarde de dolari pentru cercetare și de 65 de miliarde de dolari pentru educație.

Este vorba de bugete suplimentare față de cele de dinainte de declanșarea crizei.

În Franța, președintele Nicolas Sarkozy a indicat, ca principale direcții pentru pomparea a 175 de miliarde de euro în următorii trei ani în sprijinul relansării economice, investiții în cercetare, universități și mediul înconjurător.

O eventuală diminuare a bugetului cercetării în România va afecta nu numai posibilitatea de a demara noi proiecte de cercetare prin competiție, ci și derularea normală a proiectelor în lucru.

Consecința cea mai gravă a unei astfel de eventualități este pierderea resurselor umane din cercetare.

Putem asista la întreruperea procesului de revenire în țară a cercetătorilor români din diaspora, care începuse timid în ultimii doi-trei ani, și la o pierdere masivă de inteligență românească, în condițiile în care este extrem de simplu pentru cercetătorii din România să își găsească de lucru în Uniunea Europeană, având în vedere chiar multiplele oportunități ce apar în aceste zile prin investițiile în cercetare din pachetele anticriză ale țărilor occidentale.

Această situație apare în contextul în care România are deja un deficit enorm de cercetători, ca urmare a subfinanțării cercetării din perioada anterioară anului 2005.

Țara are nevoie de o creștere de cel puțin trei ori a numărului cercetătorilor ca să ajungă abia la media europeană, iar acest lucru se poate face, pe termen scurt, doar prin atragerea unei părți semnificative a oamenilor de știință români din străinătate.

În acest context, este absolut necesar ca demersurile ce se fac în aceste zile, în curând în plenul Parlamentului, să ducă la alocarea unei sume cât mai mari din PIB pentru cercetare, de dorit cât mai aproape de angajamentele noastre europene și locale.

Este extrem de important ca acest procent să fie 1% din PIB.

Petiția care este atașată acestei scrisori din care am prezentat câteva fragmente este semnată de câteva mii de cercetători științifici activi, reprezentând peste un sfert din numărul cercetătorilor din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Minerva Boitan (PNL) - declarație politică având ca subiect subfinanțarea sistemului sanitar din România;

O invit la tribună pe doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Georgică Severin, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Minerva Boitan:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică pleacă de la o constatare tristă, pe care o fac și în calitate de medic, aceea că sănătatea este pe ducă.

Cum altfel s-ar putea caracteriza faptul că bugetul pe 2009 alocat sănătății de Guvernul Boc este de-a dreptul firav?

Reforma sistemului sanitar a ocupat spații generoase în programele guvernelor care s-au succedat de 20 de ani încoace la conducerea României.

Din păcate, și o spun în deplină cunoștință de cauză, guvernele au plecat, dar criza sistemului sanitar rămâne o realitate incontestabilă.

După o scurtă perfuzie liberală cu aparatură, investiții, venituri, sistemul s-a trezit din comă și "risca" să trăiască bine, dar nu, perfuzia este greșită, o decuplăm, bolnavul poate trăi și în comă.

Subfinanțarea sistemului a constituit și constituie în continuare cauza principală a bolilor cronice de care suferă acest domeniu în România.

Nu mai este un secret pentru nimeni că urgențele în domeniul sănătății nu sunt nici minore, nici puține.

Tocmai de aceea ne așteptam ca noul Guvern - din care face parte și PSD-ul, partid care ani de-a rândul a clamat necesitatea reformei, dar nu a făcut decât să schimbe câțiva miniștri -

să se aplece cu mai multă atenție și seriozitate asupra acestui domeniu.

Dacă analizăm bugetul actual, mai precis sumele destinate sănătății, ne dăm seama cu ușurință că Guvernul Boc nu are o strategie pentru revigorarea sistemului de sănătate, ci una pentru distrugerea lui.

Grija pentru sănătatea populației este clamată doar în campaniile electorale.

Îndată ce acestea iau sfârșit, este iar ignorată.

Partide care au promis 6% din PIB oferă 3%.

Ați vândut iluzii electoratului și acum oferiți bocete.

Atunci de ce să ne mai mirăm că România pierde medici într-un ritm care trebuie să ne alarmeze?

Potrivit unor statistici de ultimă oră, în ultimii ani, țara noastră a pierdut mii de medici care au plecat în Franța, Marea Britanie, Italia pentru salarii și de 5.000 de euro.

Organizația Mondială a Sănătății a dat recent publicității o statistică care ar trebui să dea de gândit guvernanților:

România are de trei ori mai puțini medici decât media europeană, situându-se pe locul 31 din cele 33 de țări analizate.

Dar să vedem ce a făcut actualul Guvern pentru a redresa situația.

A dat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223, publicată în Monitorul Oficial nr. 899 din 31 decembrie 2008, conform căreia se suspendă până la 31 decembrie 2009

ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante la data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe.

Un alt aspect asupra căruia vreau să atrag atenția este cel privind fondurile alocate în 2009 din asigurările de sănătate medicilor de familie.

Fondurile alocate asistenței medicale primare sunt diminuate cu 40,69% față de anul 2008, această reducere fiind, în opinia Societății Naționale de Medicina Familiei, cea mai drastică, neegalată de niciun alt sector din sănătate sau de un alt capitol prevăzut în buget.

În felul acesta, se va ajunge la închiderea a 40-50% din cabinetele de medicină de familie.

Finanțarea de 5,4% acordată asistenței medicale primare poate duce la colapsul bazei sistemului de sănătate.

Trebuie subliniat, în aceeași ordine de idei, faptul că venitul cabinetului nu este identic cu venitul medicului.

Observ că faceți profilaxia crizei economice prin alocări masive din buget pentru președinție și Guvern, dar tot pe spatele poporului deja gârbovit de taxe și impozite.

Stimați colegi, Nu mi-am propus câtuși de puțin să vă plictisesc cu date tehnice.

Trebuie să fiți de acord cu toții, însă, că un act medical de calitate presupune costuri pe măsură, iar noul ministru al sănătății ar trebui să fie cel puțin îngrijorat de faptul că densitatea personalului medical românesc la mia de locuitori este sub cea din Republica Moldova.

În calitatea mea de medic, vă mărturisesc că sunt afectată de declanșarea unei adevărate vânători de vrăjitoare împotriva medicilor, cărora li se desfac contractele de muncă cu sau fără temei, în loc să se focalizeze energiile asupra adevăratei boli cronice a sistemului sanitar, care este subfinanțarea.

Octavian Goga a spus: "Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanilor, nici de armamentul lor, ci de boala ce o avem în suflet: e o epidemie înfricoșată de meningită morală."

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Georgică Severin (PD-L) - declarație politică având ca titlu Agenții electorali 40 și 60... de grade: țuica și palinca;

Dau cuvântul domnului senator Georgică Severin, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Georgică Severin:

Declarația mea politică de astăzi se numește "Agenții electorali 40 și 60... de grade: țuica și palinca".

Viciul ca agent electoral! Asta, într-adevăr, este ceva!

Am venit în Senat cu emoția inerentă începătorului, dar fără mari iluzii.

Provin din presa de provincie și am văzut destule în ultimii 10 ani.

Nu cred că parlamentarii sunt sfinți, dar îmi place încă să mai cred că, în ansamblu, imaginea negativă a deputaților și senatorilor este puternic exagerată.

Prima iluzie s-a destrămat deja: cea privitoare la respectarea angajamentelor față de Uniunea Europeană.

Credeam că, măcar aici, senatorii și deputații fac front comun și pun între paranteze conflictele și orgoliile interne.

Acu', poate că or lăsa deoparte conflictele și orgoliile interne, însă ceea ce primează sunt interesele politice sau personale.

Interesele primează, în egală măsură, și asupra angajamentelor, și asupra moralei.

Ce angajamente europene?! Ce risc de infringement?!

Mai important, pentru unii, este riscul de a pierde voturile celor ce stau la o țuică sau palincă și înjură una-două Guvernul, Parlamentul și pe "toți ăia care nu le dă".

Cât despre morală...

Se câștigă bine în România și de pe urma țuicii din bătătură, cât și de pe urma prostituției, amândouă, la negru.

Cum să pierdem voturi prin restrângerea acestora, ca urmare a aplicării de impozite?

Grija pentru țăranul român sau pentru țuica din bătătura lui?! Care era, de fapt, subiectul interesului pentru toți cei 51 de senatori care au votat, doar acum o săptămână, împotriva directivelor europene în ceea ce privește accizarea alcoolului produs în bătătura țăranului român?

Retorica o cunoaștem deja, am auzit-o din prea multe voci: să ne îngrijim, oameni buni, de producătorii agricoli, este un interes legitim al lor să-și valorifice produsele care reprezintă o sursă de venit și de activitate tradițională.

Să nu devină băutura din import mai ieftină decât cea tradițională.

Totuși, despre ce tot vorbim aici? Despre dreptul țăranului român de a se bucura de alcoolul pe care îl fabrică singur într-o distilerie improvizată sau, poate, despre frântura lui de univers, unde să nu-l silească nimeni să respecte reguli, norme, convenții sociale sau economice? Poate da... cine știe? Eu n-aș crede.

Niciunul dintre senatorii care luau săptămâna trecută apărarea dreptului la țuica din bătătură nu susține, în fapt, decât, eventual, dreptul țăranului român de a înjura oficialitățile, nu de a nu respecta reguli, ci doar dreptul de a le înjura, dar să le înjuri nu înseamnă să nu le respecți.

Pare un fel de fariseism ce spun eu aici.

Nu știu exact ce este, dar știu că sigur este o ipocrizie crasă, mascată de un populism gratuit, votul din plenul Senatului privitor la neaccizarea alcoolului produs în curtea țăranului.

Există și o demonstrație extrem de simplu de făcut: cei care au amendat proiectul au plusat pentru neaccizarea unei cantități de 250 de litri de alcool pur, de cinci ori mai mult decât limita impusă de directiva Uniunii Europene.

Asta ar însemna ca într-o gospodărie să se producă circa 500 de litri de palincă și 750 de litri de țuică pe an, pentru care să nu se aplice niciun fel de taxă.

Presupunând că această cantitate de alcool nu merge spre comercializare, ci se consumă în casă, ajungem la o medie de jumătate de litru de palincă și peste jumătate de litru de țuică, zilnic, pe cap de adult într-o familie. Și am făcut aceste calcule considerând că familia țărănească ar avea doar trei adulți care consumă tărie.

Nici nu este de mirare că avem o rată atât de ridicată a violenței în familie în mediul rural.

Reacția "blajinului" tată de familie român este deja cunoscută: după un litru de țuică, se duce să-și arate bărbăția bătându-și nevasta și copiii.

Aduceți-vă aminte de numeroasele cazuri de crime, incesturi și mai știu eu ce, pe fondul consumului de alcool.

Atitudinea celor care au promovat o asemenea lege, în contradicție cu normele europene, ne arată că unor politicieni le este mai greu să se gândească la asigurarea unui trai decent pentru mulți dintre cei pe care îi reprezintă, și mult mai ușor să-i controleze, amorțindu-i cu o jumătate de litru de tărie pe zi.

Mă întreb dacă respingerea solicitării președintelui Traian Băsescu de reexaminare a Legii pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost cauzată mai mult de antipatia unora pentru președinte decât de grija pentru țuicarul român, votant ușor de cucerit cu o cinzeacă.

Nu de alta, dar nu văd ce se poate reproșa argumentației prezidențiale:

  1. Directiva CE nr. 92/83/CEE prevede, prin derogarea obținută în urma negocierii, pentru România cel mult reducerea la 50% a nivelului accizelor și doar pentru o limită de 50 de litri pe an, pentru fiecare gospodărie individuală, pentru producția de țuică și rachiuri din fructe destinată consumului individual, reducere deja prevăzută de actuala formă a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
  2. Modificarea regimului accizelor în sensul dorit de prezenta lege nu este conformă cu legislația comunitară în domeniu, și nici cu prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Nu mai insist prea mult pe textul directivei Uniunii Europene, dar sunt convins că toți cei din această aulă știu că, dacă la nivelul Comisiei Europene se constată că un stat refuză să îndeplinească obligațiile ce-i revin în calitate de stat membru, atunci Comisia declanșează procedura de infringement.

Procedura va fi destul de complicată, vom avea, de altfel, prilejul să revenim asupra reglementărilor în vigoare și, în mod cert, până la urmă, ne vom conforma.

Dar de ce nu am făcut-o de la început?

Cred că cei care au votat împotriva legalității s-au gândit, de fapt, doar la faptul că alcoolul neaccizat mai poate fi o sursă, pe termen scurt, de evaziune fiscal, o sursă doar pentru cei care știu exact care este mersul legislației românești și care știu cum să se strecoare printre legi.

Vom avea alcool neacccizat în competiție cu cel taxat?

Probabil că da, dar să nu ne pună nimeni să le spunem: "Bravo lor!"

Acum, dacă am tras concluzia, în urma votului din Senat din 9 februarie, că legislația europeană este o chestiune facultativă, atunci când contează mângâierea pe creștet a votantului fidel ce stă cu țuica într-o mână și cu țigările "Carpați" în alta, nu m-ar mira să se desființeze și acciza pentru țigările "Carpați", "Mărășești" și "Naționale" - dacă mai sunt -, că sunt românești, sunt curate, sunt sănătoase, au tradiție și costul lor afectează grav starea de spirit a consumatorului român de țuică și mahoarcă.

Ce știu cei de la Bruxelles ce-i trebuie votantului român?

Legat de ce s-a discutat mai devreme și de politicienii din provincie, printre care, mă mândresc, mă număr și eu, îmi aduc aminte că prin 1990 un personaj ilustru a indus termenul de "golan", care a căpătat un cu totul alt sens decât ideea peiorativă cu care a fost lansat.

Sunt convins că ceea ce a încercat să lanseze domnul deputat de Ciofliceni, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, va căpăta, la fel, o altă turnură, departe de ideile peiorative.

Mă mândresc să fiu un politician din provincie!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Justiția va fi chemată să urgenteze «lupta cea mare»;

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, ultimul vorbitor.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Justiția va fi chemată să urgenteze «lupta cea mare»".

Raportul către Parlamentul European și Comisia Europeană privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, prezentat săptămâna trecută la Bruxelles, subliniază că "deficiențele identificate de Comisie sunt încă de actualitate" și recomandă Guvernului actual "să se reîncadreze pe linia dinamică a reformării sistemului judiciar și a luptei împotriva corupției, astfel încât să contrabalanseze regresele din ultimele luni".

Până la următorul raport care va fi întocmit în vara acestui an, Guvernul și justiția din România au la dispoziție câteva luni în care să acționeze pentru a demonstra că au luat în serios avertismentul de acum, iar una dintre direcțiile de acțiune care se evidențiază în acest context o reprezintă obiectivul de referință nr. 4, menționat în raport și intitulat "Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și de luptă împotriva corupției, în special în administrația locală".

Așa stând lucrurile, putem presupune că vin vremuri grele pentru toți acei reprezentanți ai administrațiilor locale ale căror dosare penale pentru fapte de corupție, demarate încă din vremea când ministru al justiției era Monica Macovei, trenează fie în instanțele de judecată, fie în alte faze ale cercetării sau urmăririi penale.

Pentru a fi credibili, actualii guvernanți de la PD-L și de la PSD, îndrumați de mentorul lor de la Cotroceni, vor pune din ce în ce mai insistent accentul pe responsabilitatea magistraților de a finaliza dosarele tărăgănate și de a da exemple că justiția funcționează eficient împotriva tuturor corupților, mai presus de apartenența politică a acestora.

Sunt sigur că vor ieși de la naftalină dosare ținute departe de ochii atenției publice și, în același timp, că vom vedea o accelerare chiar spectaculoasă în mersul administrării justiției, prin soluționarea drastică a unor cazuri celebre lăsate în ultima vreme să se târască în virtutea inerției.

De ce amintesc aici despre cazuri celebre?

Fie și numai pentru simplul motiv că este mult mai ușor să ieși la o înaintare finală cu personaje deja cunoscute atât în țară, cât și peste hotare, decât să izbutești, în câteva luni, să iei fața Comisiei Europene și Parlamentului European cu inculpați neștiuți, necunoscuți, pe care să-i faci mai întâi celebri și abia apoi să-i "rezolvi" ca pe niște răsunătoare cazuri de anticorupție.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Criza trece, discrepanțele rămân

Dau cuvântul ultimului vorbitor, domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte de ședință, Dragi colegi, Mi-am intitulat declarația mea politică "Criza trece, discrepanțele rămân".

Voi începe cu o constatare și un motto.

Săptămâna trecută, în presa internațională a apărut o informație că în Zimbabwe rata inflației este de 100 de milioane la sută.

Pe baza acestei constatări, mi-am permis să vin cu o maximă a lui Blaise Pascal: "Când mă compar, sunt mulțumit, când mă analizez, mă detest."

Nu sunt decât câteva luni de când fostul premier clama miracolul economic românesc.

Se vorbea atunci de creșteri nemaivăzute ale bugetului, de o prosperitate fulminantă.

Putem constata acum proporțiile acestei iluzii.

Chiar dacă creșterea economică este o realitate, proporțiile ei sunt departe de cele anunțate.

Pe lângă aceasta, efectele crizei economice sunt tot mai sever resimțite și în România.

Desigur, ne așteaptă o perioadă dură, cu dificultăți sociale dintre cele mai serioase.

Se înțeleg deci motivele pentru care întreaga clasă politică discută în aceste zile despre buget, impozite, taxe, datorie publică, inflație.

În ciuda tuturor problemelor de acum, am deplina convingere că în câțiva ani ne vom reveni.

Optimismul se va întoarce pe piețele financiare, iar derapajele de astăzi se vor corecta.

Însă, chiar și atunci, România va rămâne cu o rană socială extrem de gravă, ignorată de precedentul Guvern și agravată acum de criză: discrepanțele sociale și economice.

Se vorbește adesea despre decalajul de dezvoltare dintre țara noastră și statele europene.

Există și calcule privind zecile de ani în care am putea ajunge din urmă civilizația Occidentului.

În "The Economist" apare cea mai drastică sentință dată României: 650 de ani necesari să ajungă țările dezvoltate ale Uniunii Europene.

Vreau să atrag atenția asupra multiplicării acestui tip de decalaje chiar la nivelul României.

Reprezint în Parlament peste 210.000 de cetățeni ai municipiului Iași și cunosc bine realitățile acestora și realitățile întregii Moldove.

Din păcate, în ultimii ani, decalajul economic dintre această regiune și capitală sau vestul țării s-a amplificat.

Binefacerile creșterii economice au rămas străine zonelor tradițional sărace, iar absorbția fondurilor europene este dezastruoasă.

În consecință, baza societății a rămas la fel de pauperă ca întotdeauna, iar efectele pe termen lung ale acestei anomalii sunt incalculabile.

În plus, se agravează un al treilea palier al discrepanțelor sociale: cel dintre centrul și periferia orașelor.

Creșterea economică a României din ultimii ani a adus și efectele sale perverse.

Competiția capitalistă a produs învingători, dar și învinși, iar neadaptații la sistem s-au transformat acum într-o adevărată bombă socială.

Există chiar orașe mari în care, la câteva sute de metri de clădirile de birouri, se află adevărate "colonii ale disperării".

La Iași, chiar în colegiul meu, există străzi întregi de așa-zise locuințe fără curent electric, fără canalizare, fără alimentare cu apă, fără nimic, 450 de kilometri de străzi din lut și din pietriș, într-un municipiu capitală spirituală a Moldovei.

Sunt acolo tineri și bătrâni, șomeri și bolnavi, lipsiți de orice ajutor și speranță.

Sunt oameni umiliți de viață, mereu pierduți printre statisticile guvernanților.

Pentru ei asistența sanitară este aproape inexistentă, iar pentru copiii lor școlarizarea rămâne o himeră.

Toate acestea nu înseamnă că ne adresăm unei zone de prin America Latină, ci dintr-un oraș european din secolul XXI.

Sunt convins că astfel de realități sunt prezente și în alte județe, că nu vă sunt străine.

De aceea, inevitabil, trebuie să ne întrebăm ce se va întâmpla cu acești oameni.

Vorbim mereu de construirea unei societăți informaționale sau de dezvoltarea durabilă, dar pentru cine? Doar pentru o parte dintre români?

În acest caz, chiar dacă vom depăși criza financiară, chiar dacă vom reveni la creșterea economică, viitorul nostru va fi acoperit de umbre.

Dacă vom continua să împingem acești nefericiți la marginea societății, dacă vom face mereu diferența între noi și ei, atunci ne asumăm o povară morală și o inconștiență civică.

De aceea, dincolo de peticirea bugetului și de orice strategii savante, este nevoie să tratăm urgent și direct această rană socială.

Aceasta trebuie să se întâmple tocmai pentru că demnitatea vieții și egalitatea de șanse nu înseamnă o favoare acordată cetățenilor de către guvernanți, ci o obligație a acestora din urmă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi, am încheiat această primă parte a dezbaterilor ședinței noastre de astăzi, și anume declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 8 martie 2021, 2:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro