Plen
Ședința Senatului din 2 martie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.23/12-03-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 02-03-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 2 martie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 16.00.

Lucrările au fost conduse de domnul Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna Doina Silistru și de domnul Gheorghe David, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!

Vă cer scuze pentru această întârziere.

Permiteți-mi să declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 2 martie 2009.

Ședința este condusă de subsemnatul, asistat de doamna senator Doina Silistru și domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Palatul Copiilor - între a fi sau a nu fi;

Trecem la punctul 1 din ordinea de zi, declarații politice.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, urmează domnul senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică este intitulată "Palatul Copiilor - între a fi sau a nu fi".

Este vorba de Palatul Copiilor din Timișoara.

Instituția a fost înființată în anul 1951 într-o clădire naționalizată.

Ea a fost retrocedată în urmă cu mai bine de trei ani urmașului fostului proprietar.

Pentru a-și putea continua activitatea până la alocarea sau construirea unui nou spațiu, între Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin Inspectoratul Școlar Județean Timiș, și actualul proprietar a fost semnat un contract pe o durată de trei ani, cu termen scadent 31 mai 2009, chiria lunară fiind stabilită la aproximativ 6.000 de euro.

De observat că, deși activitățile unei astfel de instituții sunt identice oricărei unități de învățământ, contractul expiră cu mai bine de două luni înainte de încheierea anului școlar, ceea ce, în cazul respectării termenului de eliberare efectivă a spațiului, va pune sub semnul întrebării respectarea programului de activități întocmit pe durata întregului an școlar.

Pentru a înțelege mai bine consecințele acestui lucru, de la directorul acestei instituții, domnul profesor Nicolae Pușcașu, am aflat că, datorită rezultatelor foarte bune obținute de elevii săi la concursurile internaționale, forumul european de specialitate a nominalizat Palatul Copiilor din Timișoara ca organizator și gazdă a Campionatului European de Navomodelism, programat a se desfășura în ultima decadă a lunii mai 2009, adică exact în zilele când, potrivit contractului de închiriere, instituția ar trebui să se mute.

Întrebarea este: unde?

Autoritățile locale, prin inspectoratul școlar și consiliul local, au avansat două soluții.

Prima poate fi considerată una de avarie, adică alocarea a două etaje din clădirea principală a Liceului de chimie industrială "Azur", cu un total de 24 de încăperi, cu clase și birouri.

Fiindcă nu mai are fonduri să plătească chiria, în eventualitatea că s-ar mai putea prelungi contractul de închiriere, Inspectoratul Școlar Județean Timiș insistă ca întreaga activitate a celor 47 de cercuri existente la Palatul Copiilor, frecventate în momentul de față de circa 6.000 de copii, să se desfășoare în spațiul amintit.

Din păcate, din cauza scăderii numărului de elevi ai liceului, ca urmare a declinului industriei chimice, sălile oferite de Liceul de chimie industrială "Azur", situate la etajul 3, se află într-o stare avansată de degradare: infiltrații de apă prin planșeu, grupuri sanitare defecte și insalubre, departe de normele de igienă, rețele de apă, căldură și electrice despre care cu greu se poate spune că sunt și funcționale.

Pe lângă faptul că reabilitarea acestora înseamnă luni bune de muncă, pentru efectuarea lucrărilor este nevoie de bani, și nu puțini.

Acestor neajunsuri li se adaugă un lucru foarte important care nu poate fi ignorat: în structura activităților figurează cercuri care, prin specificul lor, au nevoie de amenajări speciale și spații adecvate.

Este vorba de formații artistice, dansuri, muzică populară, balet, carting etc.

Cea de-a doua soluție deja avansată este aceea a construirii unui edificiu nou destinat exclusiv Palatului Copiilor.

Consiliul local a oferit un teren corespunzător în perimetrul Liceului cu program sportiv.

Din informațiile pe care le dețin, s-a depus documentația necesară ca din bugetul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării să fie alocați, în acest scop, 56.000 de mii de lei, din care, pentru acest an, 2.500 de mii de lei.

În același buget pe anul în curs, alte 78.000 de mii de lei au fost alocați pentru construcția din temelii a sediului Inspectoratului Școlar Județean Timiș.

Motivul este același:

actuala clădire a fost retrocedată foștilor proprietari.

Și în acest caz sunt câteva aspecte insuficient clarificate.

Banii amintiți nu au cum să intre în contul acestor instituții din cauza faptului că însuși Liceul cu program sportiv nu este intabulat pe terenul pe care se află, din lipsa cadastrului funciar, și nu poate fi precizat nici numărul topo al celor circa 1.200 metri pătrați alocați de Primăria Timișoara pentru Palatul Copiilor, prevăzut a fi finalizat până la sfârșitul anului viitor.

Cu alte detalii voi reveni într-o declarație viitoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică având ca subiect perioada președinției lui Traian Băsescu și a guvernării lui Emil Boc;

Are cuvântul domnul senator Ioan Chelaru.

Nu este prezent în sală, îi vom da cuvântul mai târziu.

Îl rog să vină la microfon pe domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Se pregătește domnul senator Tiberiu Günthner, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori, urmând anticul dicton "Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi", vă rog să-mi îngăduiți a începe prezenta declarație printr-o foarte sumară evocare istorică.

Acum patru secole și jumătate pe tronul Moldovei a venit Ștefăniță Lupu, fiul ilustrului său părinte Vasile Lupu.

Odrasla nu s-a ridicat nici pe departe la înălțimea tatălui său.

În schimb, acest Ștefăniță Lupu a rămas în conștiința colectivă a românilor ca Papură Vodă, deoarece în timpul scurtei sale domnii, fiind foamete mare, oamenii Țării Moldovei ajunseseră să mănânce pâine din papură.

Prin urmare, o împrejurare nefericită dintr-o domnie oarecare a Evului Mediu românesc avea să se repercuteze până la noi sub numele de "vremea lui Papură Vodă", o imagine pe cât de dramatică, pe atât de evocatoare.

Mutatis mutandis, mă întreb, și vă invit și pe dumneavoastră să vă întrebați, dacă doriți, cum va rămâne oare în analele istoriei noastre contemporane perioada președinției lui Traian Băsescu și a guvernării lui Emil Boc?

Nu vreau, și nici nu aș putea să mă substitui judecății viitorimii în formularea unui răspuns, în schimb, înregistrez și eu teme și subiecte de presă ale timpului din urmă, care, fiecare în parte și toate la un loc, ar putea constitui piste de urmat în lămurirea chestiunii.

Așadar, se poate pune întrebarea:

În ce țară trăim?

Țara în care este desemnat un prim-ministru cu patru ani înainte fost candidat la președinție și care se retrage din cursă nu înainte de a-l îneca în lacrimi pe cel care, practic, avea să-i ia locul de onoare, în persoana unui politician îndoielnic și versatil care, peste noapte, din motive nicicând lămurite pe deplin, se dă din nou lovit, cum se spune, și îi deschide calea spre funcția de șef al Executivului actualului prim-ministru, care s-a jurat pe toți sfinții că nu va părăsi niciodată Primăria Clujului pentru un post la București.

În ce țară trăim?! Țara în care, timp de aproape doi ani, cu înalta încuviințare a președintelui Traian Băsescu, socialdemocrații și PD-L-iștii au colaborat în vederea formării unei majorități politico-parlamentare care, întemeiată pe promisiuni electorale cu totul și cu totul aberante, să-i aducă la putere.

În ce țară trăim?! În țara în care, într-o lună și ceva, din trei încercări, s-a găsit în cele din urmă un ministru al administrației și internelor, exact atunci când criminalitatea organizată și-a arătat, mai mult ca oricând, nefasta capacitate de manifestare de la un capăt la altul al României.

În ce țară trăim?! În țara în care dinspre PD-L a venit o inițiativă legislativă în totală contradicție cu gravitatea socialeconomică a momentului, vizând, nu-i așa, o problemă arzătoare la ordinea zilei, și anume când și cum sărbătorim Ziua Tatălui și Ziua Mamei.

În ce țară trăim?! În țara în care președintele, obsesiv preocupat de a-și asigura un al doilea mandat ca șef al statului, joacă fără nicio noimă, într-o Românie membră UE și NATO, cartea naționalismului cu singurul gând la voturile ce-i pot veni din bazinul transilvan.

În ce țară trăim?! În țara în care PSD, partener de guvernare, sub pretextul creării unei emulații în rândul intelectualilor de stânga care nu ar fi avut până acum "platforma de comunicare pe care trebuiau să o aibă", a lansat ideea înființării Societății "Școala Ardeleană", denumire cel puțin ireverențioasă față de mișcarea culturală națională din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce, cu sau fără intenție, unor mari și autentici luptători pentru drepturile naționale ale românilor, ca Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, le este alăturat "primarul care este" Marian Vanghelie, trecut și el peste Carpați atunci când Mircea Geoană a prezentat la Brașov "Strategia PSD pentru Transilvania".

Tot este bine că Vanghelie nu a fost trimis încă pe jos, cu desaga de cărți în spate pe urmele lui Badea Cârțan!

În ce țară trăim?! În țara în care Guvernul este mumă pentru clientela și neamurile prim-ministrului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, ciumă pentru salariații Cancelariei, singura vină a acestora fiind că își desfășurau acolo activitatea de pe vremea precedentului Cabinet.

În ce țară trăim?! În țara în care un intelectual cu adevărat subțire, un fost liberal prin tradiție, subit convertit la PD-L-ismul aducător de confort ministerial, recunoaște cu o candoare mișcătoare că partidul căruia i s-a alăturat, nu cu mult înainte de alegerile din noiembrie 2008, a ajuns la putere grație "norocului care a căzut pe acesta" și care se numește cum altfel decât Traian Băsescu. "E o pleașcă de care trebuie să fim conștienți.", spunea subțirele intelectual.

În ce țară trăim?! În țara în care mezina președintelui se pregătește pentru - ca să reiau o formulă chiar a unui ziar știut pentru obediența față de Traian Băsescu - "o candidatură cu fițe la Parlamentul European".

În țara în care, public, prima care a aplaudat tentativa Elenei Băsescu de a-și croi o carieră europeană a fost cine alta decât doamna ministru al turismului, tiza junei viitor europarlamentar, demnitar al Guvernului actual, care, foarte recent, s-a evidențiat anunțându-și intenția de a trece drumul vinului prin județul natal, care, tradițional, este totuși o zonă a țuicii...

Ebrietate națională?, ne-am putea întreba.

Doamnelor și domnilor colegi, Timpul ce îmi este acordat, sigur, este limitat, răbdarea dumneavoastră este, bineînțeles, și mai limitată.

Voi încerca așadar, fără a risca, ținând seama de cele de mai sus, un posibil răspuns, doar un posibil răspuns, la întrebarea formulată în preambulul acestei declarații.

Ce-i drept, har Domnului, viitorimea are de unde alege când va fi să catalogheze vremea lui Băsescu - Boc.

Până atunci, nouă, contemporanilor, cel puțin din punctul meu de vedere, nu ne rămâne decât să mâncăm papara amară a unui timp al dezamăgirii totale.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat cinci minute din cele 18 acordate Grupului parlamentar al PNL la declarații politice.

 
Günthner Tiberiu (UDMR) - declarație politică având ca temă credibilizarea și reabilitarea clasei politice românești;

Are cuvântul domnul senator Tiberiu Günthner, din partea Grupului parlamentar al UDMR, se pregătește doamna senator Anca Daniela Boagiu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Günthner Tiberiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, În declarația mea politică ating o problemă delicată, cea a responsabilizării clasei politice, ceea ce ar duce, desigur, la credibilizarea și reabilitarea clasei politice românești.

Declarația mea politică își are originea în două evenimente de mare importanță și actualitate, și anume discutarea noilor coduri judiciare, pe de o parte, și alegerile parlamentare recent încheiate, precum și consecințele acestora asupra populației României.

Sunt două momente importante din viața politică a României, care, alături de multe alte evenimente din ultima perioadă, nu pot să ne lase să privim indiferenți căderea liberă în care se află credibilitatea clasei politice din România, să nu ne aplecăm asupra cauzelor pierderii încrederii populației și să nu încercăm să găsim soluții pentru a câștiga încrederea românilor.

Nu putem să nu observăm că neîncrederea populației, pe deplin justificată de altfel, se datorează, în primul rând, declarațiilor neserioase, promisiunilor mincinoase, neonorate ale politicienilor, atitudinii total diferite pe care o au înainte și după alegeri.

Cred că astăzi, în secolul al XXI-lea, nu poate fi posibil ca politicienii, partidele politice să nu aibă niciun fel de răspundere când fac declarații iresponsabile, promisiuni electorale neserioase, programe electorale mincinoase pe care, a doua zi după alegeri, le uită și singura lor preocupare devine cum să se înfrupte mai adânc din ciolanul câștigat.

Este de neconceput ca populația păcălită, umilită, 22 de milioane de români păcăliți să privească neputincioși, uitați de instituțiile statului care nu le mai apără interesele, uitați de toată lumea care, până la alegeri, îi curta, cu atâta umilință, cu un sac mare de promisiuni, să asiste neputincioși la spectacolul dezolant al împărțirii ciolanului între câștigătorii care, de fapt, i-au păcălit.

Este de neconceput în România secolului al XXI-lea ca un simplu cetățean care își păcălește vecinul să fie condamnat penal, dar politicianul care prin declarații și promisiuni mincinoase păcălește 22 de milioane de români pentru a dispune de întregul buget al României și de instituțiile ei să nu poată fi tras la răspundere sub nicio formă.

De aceea, domnule ministru Predoiu, vă rog ca la întocmirea Codului penal să aveți în vedere ca aceste fapte iresponsabile, frauduloase, care pot aduce mari prejudicii populației României și foloase uriașe unor grupări politice private, să fie pedepsite corespunzător gravității lor.

Nu putem să pretindem seriozitate omului simplu sau instituțiilor statului când cei care conduc dovedesc o totală neseriozitate în declarații, în abordarea problemelor de interes național, fără a fi sancționați.

Știm că, în general, în România micile găinării sunt mult mai serios sancționate decât marile fraude, marile păcăleli care afectează comunități întregi sau chiar întreaga populație.

Dacă un simplu cetățean promite o slujbă contra unei sume de 100-200 de euro fără să se țină de cuvânt riscă să fie pedepsit cu închisoare, dar cine promite pentru 22 de milioane de români locuri de muncă, salarii mărite, pensii, kilometri de autostradă, impozite reduse și multe altele, în schimbul întregului buget al țării și puterii asupra tuturor instituțiilor statului, fără să se țină de promisiune, nu riscă absolut niciun fel de sancțiune.

Desigur, tentația în rândul politicienilor - aș zice totuși a unora - de a obține un câștig facil mințind, păcălind populația, este mare, exact ca și în cazul infractorilor de drept comun, numai că, dacă infractorul este pedepsit în baza legilor, politicienii rămân nepedepsiți în baza legislației actuale și vor continua să râdă de mulțimea păcălită atâta timp cât legislația nu va prevedea sancțiuni pe măsură și pentru aceste infracțiuni.

Cred că România este singura țară în care este posibil să participi la alegeri cu un program electoral, pentru ca după ce câștigi alegerile să guvernezi pe baza unui cu totul alt program, care nu mai are acordul populației, fără să fii sancționat.

Un parteneriat real pentru România nu se încheie între cele două părți care își împart ciolanul.

Dacă e făcut cu adevărat pentru România, pentru poporul român, în interesul românilor, cele două partide trebuie să semneze de aceeași parte, iar poporul român de cealaltă parte.

De o parte, ar trebui trecute promisiunile electorale, de cealaltă parte, sancțiunile prevăzute pentru nerealizare, pentru management neperformant al țării, pentru minciuni, fraude și nerealizări.

Nu doresc să trag la răspundere noua coaliție guvernamentală care, desigur, a profitat într-un mod abil de această lacună legislativă, departe de mine acest gând, dar aș dori ca, în viitor, românii să nu se mai simtă atât de umiliți, părăsiți, păcăliți după alegeri.

Cred că susținerea de către actuala coaliție a unor sancțiuni în Codul penal pentru astfel de situații grave ar fi dovada că ceea ce s-a întâmplat nu s-a făcut cu rea-credință și ar avea ca rezultat reabilitarea și credibilizarea clasei politice din România.

Până atunci, cred că scuze publice oficiale pentru promisiunile care nu vor mai fi onorate ar fi bine primite, ar dovedi respect față de populație, iar populația nu s-ar mai simți atât de umilită, păcălită, părăsită.

Cred că acest gest s-ar încadra și într-un cod de bune maniere care ar trebui adoptat de către politicieni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat cele șase minute acordate Grupului parlamentar al UDMR.

 
Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca subiect participarea României la Târgul internațional de produse bioecologice de la Nürnberg;

Având în vedere că doamna senator Anca Daniela Boagiu renunță la declarația politică, dau cuvântul doamnei senator Sorina Luminița Plăcintă, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vreau să mă refer la participarea României la Târgul internațional de produse bioecologice de la Nürnberg, din 20 februarie 2009.

Dacă în 2003 domnul Emil Boc, într-o declarație politică, atrăgea atenția că România s-a remarcat printr-o "admirabilă absență", acum, la puțin timp de la începutul guvernării Boc, am avut un stand timid, dar exista, care a încercat să pătrundă pe o piață atât de grea și de bine pusă la punct.

Standurile Germaniei, Italiei, Spaniei, Poloniei erau de o mare diversitate.

Al nostru, timid, încerca să-și atragă viitorii clienți.

Veți spune că nu ne putem compara cu aceste țări.

Da, așa este, deocamdată, dar am convingerea că printr-o politică coerentă între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Turismului, asociațiile de producători se pot găsi politici comune de învățare a producătorilor români cum să-și prezinte produsele, ce să producă și când, pentru că nu trebuie să uităm că, dacă acum nu avem producție ecologică de anvergura celorlalte state membre ale Uniunii Europene, în schimb, avem terenuri arabile de nivelul țărilor menționate, pe care se pot face producții bioecologice.

Dacă nu acționăm cât mai repede, dedicat, măsurabil, aplicat, vom ajunge să spunem: mai bine absent decât repetent!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator, și pentru operativitate.

Ați consumat trei minute din cele 34 acordate Grupului parlamentar al PD-L.

 
Ioan Chelaru (PSD) - declarație politică având ca titlu Acomodarea treptată la rău;

Dau cuvântul acum domnului senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi am intitulat-o "Acomodarea treptată la rău".

Am urmărit în ultimele luni nenumărate comentarii, mai mult sau mai puțin pertinente, asupra fenomenului crimei organizate, din ce în ce mai vizibil, pe fondul complexei stări create de criza economică, raportat la reala criză de sistem în care ne aflăm astăzi.

Unele dintre tezele elaborate pot fi adâncite până la esență, deoarece simpla lor descriere nu este suficientă în faza unei analize pertinente.

Este, în genere, un adevăr istoric acela că în perioada de criză economică se remarcă o creștere îngrijorătoare a infracționalității.

Mai gravă decât fenomenul în sine mi se pare a fi acomodarea noastră, transformarea lui în stare de fapt, viteza cu care ajungem să acceptăm o evidență, relaxarea detașată prin care ne complăcem la ceste rabaturi de la ordinea publică.

Nu e bine.

Nu e deloc bine!

Fără pretenția de a avea calificarea unui sociolog, dați-mi voie să fac câteva comentarii relativ la acest tip de acomodare cu rabatul care, în opinia mea, se găsește în foarte strânsă corelație cu criza educațională a acestei țări și cu filozofia - în ghilimele fie spus - a câștigului facil.

Pe când se afirma, abia, maneaua, ca stil sau ca nonstil muzical autohton, mulți dintre noi am avertizat că va deveni fenomen invadant pe piața muzicală, că vom fi sufocați.

Atunci nu au existat reacții publice de anvergură care să suprime dezvoltarea acestui fenomen de periferie valorică și să-l mențină în acel teritoriu marginal cuvenit.

Radioul și televiziunile s-au grăbit, mânate de avantajul câștigului facil, să asimileze acest tip de manifestare artistică.

La fel, studiourile de înregistrări.

Multe canale media, din păcate, au sfârșit prin a cultiva subcultura și manifestarea periferică.

Acum ne găsim în situația paradoxală conform căreia, de exemplu, o enciclopedie englezească cere analiștilor noștri o descriere și o definiție a termenului "manea".

Iată până la ce rang accede derizoriul.

Deja nu-și mai au locul reflecțiile de valoare.

Fenomenul există, realitatea sa ubicuă îl confirmă per se.

Nu am avut atunci când a trebuit, ca societate, suficient cult pentru autentic, pentru a evita asta nu am avut intuiții profilactice, și nici intenții curative.

Am tolerat, la adăpostul ideii că o astfel de manifestare este un mod de a face bani, fie că produci, fie că vinzi maneaua.

Raționamentul este profund viciat pe fond, deoarece se conchide abrupt că tot ce aduce bani este bun.

Teribile sofisme ale societății de consum!

La fel s-ar putea pune problema și cu infracționalitatea și crima organizată, deși în altă categorie a îngrijorării.

În mod obișnuit și în schema bunului-simț național, această țară respectă încă rigoarea celor Zece porunci, numai că inclusiv imperativele biblice pălesc în fața teoriei câștigului facil.

Bișnițarii sunt băieți simpatici, accesați la nevoie de mulți dintre concetățenii noștri. Șmecherii, șmenarii, interlopii sfârșesc prin a fi respectați.

Nu mai contează, la un moment dat, dacă au obținut câștigurile, legalitatea actelor lor sau ținuta lor de oameni.

Faptul că ei câștigă și trăiesc pe picior mare devine un atribut de autoritate.

Odată cu mașina de lux vine și respectul. Șmenarul are acum alura modelului și se profilează în mediile sociale defavorizate.

De la periferie, din marginea societății, unde se dezvoltă autonom, categoria interlopă accede spre centru, sub ochii noștri și cu asentimentul nostru tacit.

Bunul-simț social și refuzul modelului astfel consacrat au tot mai slabe șanse.

Lumea se acomodează la rabat.

Ceea ce era accidental devine definitoriu.

Mi se povestesc tot mai des întâmplări cu elevi care fumează sau consumă alcool și droguri în clasă, care agresează verbal ori fizic cadrele didactice, care terorizează călătorii, vecinii sau trecătorii.

Văd tineri al căror sex este greu de definit din cauza vestimentației și comportamentului într-o societate ce nu își găsește cursul, prea grăbită să ardă etapele istorice ce o despart de lumea civilizată.

După ani de ateism declarat, mulți se înghesuie în biserică, mai ales când camerele de luat vederi sunt pregătite să le transmită în eter chipurile spășite.

Ne-am întors formal spre Biserică, uitând să-l aducem cu noi și pe Dumnezeu, preocupați prea mult de necesitatea jocului social bazat obsedant pe aparență strălucitoare și prea puțin pe onestitate.

Ajungi să te întrebi - așa cum stau lucrurile, și eu mă întreb - care ar fi poarta, soluția de ieșire din astfel de impas, din acest tip de criză socială și morală.

Eu nu văd soluția, vă rog să mă credeți.

Mi-a intrat până și rațiunea în impas.

Am început să cred însă - și aici ar trebui să fim, practic, cu toții de acord - că ceea ce poate asigura măcar respectarea legii este frica.

La început a existat frica de Dumnezeu, care a ținut locul ideilor puternice, onoarei și demnității personale.

Nu furăm, nu înșelăm, nu năpăstuim, căci ochiul lui Dumnezeu veghează necurmat și pretutindeni.

Toate aceste credințe care făceau poliția în țară au dispărut și, deci, relele se înmulțesc în societate.

Noțiunea dreptului se schimbă și ajunge, astfel, să fie al nostru tot ce putem apuca fără să comitem un delict caracterizat.

Noțiunea adevărului se schimbă.

Am ajuns să credem că cine strigă mai bine acela spune adevărul.

A existat, apoi, o cumplită frică de legea arbitrar aplicată de un sistem pentru care opozanții aveau un singur drept, acela de a fi lichidați.

În lipsa fricii, ar trebui să existe conștiința, dar riscăm o alunecare în zodia utopiei, așa încât speranța se leagă doar de o civilitate sporită a unei populații bulversate de atâtea combinații politice.

De obicei, în asemenea situații, statele au reflexul de a întări sistemul polițienesc, însă cu posibile și multiple căi de a prolifera abuzul și de a potența fenomenul, pentru că, vedeți dumneavoastră, a opune infracționalității o organizare polițienească întărită înseamnă să așezi contrariile în opoziție directă, cu o consecință imediată: grupările crimei organizate, din reflexul conservării, se vor dezvolta și întări deopotrivă.

Rămâne să sperăm că puterea de stat va exceda crima prin subtilitate preventivă și că ordinea publică va câștiga la final.

Analiza profundă conduce spre concluzii dramatice, rezultate din demersul făcut.

Devenim tot mai bolnavi pe fond, am pierdut aproape complet imunitatea împotriva bolilor sociale, iar vindecarea se poate face numai prin sistemul educațional, revigorarea familiei ca instituție socială și morală, prin acuratețea legislativă și, nu în ultimul rând, prin instaurarea ordinii, care înseamnă primul pas necesar, dar nu suficient, către domnia legii.

Dar pentru ca legea să fie respectată, ea trebuie să îndeplinească două condiții: să reflecte nevoia și așteptarea societății și să fie aplicată de oameni respectabili, de mare probitate intelectuală și morală.

Cine susține că cele două condiții sunt astăzi îndeplinite să aibă curajul, ca să nu spun tupeul, să arunce primul piatra.

Asta apropo de urgența, dusă la extrem, privind necesitatea adoptării celor patru coduri, indiferent de conținutul lor.

Să fie la normă, să avem ce raporta, în rest, nu mai e nici măcar speranță.

Restul e doar criză.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat opt minute din cele 32 acordate Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Istoria României - vandalizată la adăpostul întunericului;

Dau cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Viorel Riceard Badea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Istoria României - vandalizată la adăpostul întunericului".

O mârșăvie fără precedent s-a petrecut la Horezu, județul Vâlcea, în noaptea de vineri, 27 februarie, spre sâmbătă, 28 februarie.

Bustul lui I.Gh.Duca, marele om politic liberal, fost ministru și fost prim-ministru al României, a fost vandalizat de o mână criminală.

Mai multe lovituri de ciocan sau de topor - Poliția urmează să stabilească cine și cu ce unelte a acționat - au deteriorat fața statuii, care, în ultimii ani, devenise un reper în centrul localității și un loc de cinstire a memoriei lui I.Gh.Duca.

Dincolo de ultrajul adus unei figuri emblematice a liberalismului românesc, fapta în sine reprezintă un atentat la istoria României și o palmă nemeritată pe obrazul locuitorilor din Horezu.

Este inadmisibil ca așa ceva să se mai petreacă în țara noastră la doi ani după aderarea la Uniunea Europeană, în plin proces de modernizare și de reafirmare a democrației și a celorlalte valori naționale periclitate în cinci decenii de regimuri totalitare.

Cer autorităților competente, în primul rând Ministerului Administrației și Internelor, dar și justiției, să nu precupețească niciun efort până la identificarea și pedepsirea exemplară a făptașilor, în conformitate cu legile țării.

Sunt sigur că în spatele mâinilor care au mânuit obiectul sau obiectele contondente se află gândirea pervertită de ură a celui sau a celor care au îndemnat la această faptă mârșavă.

Nu cred că vandalizarea de la Horezu ar fi o simplă coincidență, după dezvelirea unui alt bust al lui I.Gh.Duca, cu mai puțin de o zi înainte, în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Sper ca instituțiile statului de drept să-și facă datoria, în așa fel încât să nu ne dea de înțeles că nu vor sau că nu pot să acționeze în șerpăria visceralității cu care unii politruci locali continuă să se raporteze la veșnicii lor vrăjmași: liberalii și liberalismul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Grupul parlamentar al PNL mai are 10 minute la dispoziție și trei vorbitori.

 
Viorel Riceard Badea (PD-L) - declarație politică având ca subiect situația comunității românilor din Serbia și Republica Moldova;

Dau cuvântul domnului senator Viorel Badea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Cristian David, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Riceard Badea:

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor senatori, Intervenția mea la nivel de declarație politică urmărește să vă ofere o imagine precisă și reală asupra situației și situațiilor prin care trec comunitățile românești din jurul României.

Astăzi mă voi referi foarte pe scurt la comunitatea românilor din Serbia și din Republica Moldova.

Acaparați de problemele politicii sau ale politicianismului nostru cotidian, într-o perioadă, e drept, tensionată și complicată, uităm, de multe ori, că mai există o categorie de români extrem de importantă și pe care suntem chemați să o reprezentăm aici.

Este vorba despre românii din jurul statului român, despre care istoricul Nicolae Iorga spunea că "este înconjurat de români".

Vin în fața dumneavoastră cu două probleme.

Prima chestiune ține de problema drepturilor religioase ale românilor din nord-estul Serbiei, regiunea Timoc, mai exact, de situația Protopopiatului Ortodox Român "Dacia Ripensis".

Această instituție este, în continuare, agresată de autoritățile sârbe.

Fundația Bisericii Ortodoxe Române din Malainița a fost sfințită la 8 martie 2008 și se află, canonic, în subordinea Patriarhiei Române.

La 21 ianuarie 2009, o decizie a primăriei Negotin, de care aparține localitatea Malainița, a întrerupt lucrările, cerând demolarea construcției în termen de 15 zile.

Prietenii noștri sârbi invocă probleme de procedură, pe când noi știm, la fel ca și autoritățile sârbe, că problema este una politică.

Este nu numai regretabil, dar este, în primul rând, condamnabil că românii ortodocși din Serbia de nord-est se mai confruntă cu astfel de probleme în secolul al XXI-lea.

În condițiile în care minoritatea sârbă din România se bucură, în mod firesc, de drepturi și privilegii la cele mai înalte standarde europene, românii din Timoc se confruntă în Serbia cu probleme aparținând mai mult mentalităților medievale, specifice unui stat teocratic, nu unui stat laic modern în care separația dintre biserică și stat există și funcționează.

România a acordat și acordă ajutor Serbiei atât în procesul de integrare europeană, cât și în relațiile regionale.

Și cu ce suntem răsplătiți? Amenințări cu demolarea lăcașurilor de cult și presiuni la adresa preoților români.

În concluzie, fac un apel la înțelepciune și prudență.

Va trebui ca, pe viitor, România și Serbia să-și construiască un destin european comun, să identificăm împreună elementele care ne unesc și să le soluționăm pe cele care ne despart.

A doua chestiune se referă la românii din Basarabia, cea mai mare comunitate românească din afara frontierelor statului nostru.

După cum știți, pe 5 aprilie anul curent vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova.

Despre ce se întâmplă acolo nu știm aproape nimic noi, românii din dreapta Prutului, inclusiv politicienii, dar nici românii din stânga Prutului nu știu nimic despre ce gândim, ce spunem sau ce credem noi despre dânșii.

Mediatic vorbind, suntem izolați și aproape străini unii de ceilalți.

Nu există la televiziunile din România, decât în regim de excepție, știri despre Republica Moldova, care este invocată, eventual, când președintele Voronin mai lansează o serie de atacuri contra Bucureștiului sau vreun cuplu sinistru de genul Gorbunov - Gribenco se nimerește într-un caz precum cel de la Brașov.

Stimați colegi, Pentru miza pe care o reprezintă Republica Moldova pentru noi, românii, aceasta este mult prea puțin.

În condițiile în care TVR1 a fost scos de pe frecvența națională din Republica Moldova, informarea celor din stânga Prutului despre noi este una foarte defectuoasă.

În aceste condiții, mai ales în contextul alegerilor decisive din stânga Prutului, solicit ca Senatul României să propună conducerii TVR să urgenteze punerea pe post a unei emisiuni săptămânale dedicate românilor din Republica Moldova.

În acest context, propun ca, în termenul cel mai scurt, Comisiile pentru politică externă și Comisiile pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă ale celor două Camere să-i audieze pe președintele-director general al TVR și pe ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național în legătură cu acest proiect.

Menționez că proiectul emisiunii există, el așteptând doar decizia finală și, pe cale de consecință, implementarea acestuia.

Considerăm neapărat necesar ca această emisiune să fie lansată înainte de data alegerilor din 5 aprilie.

Prin urmare, vă propun să vă alăturați inițiativei mele și vă cer sprijinul în acest demers.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Ați consumat patru minute din timpul rămas Grupului parlamentar al PD-L.

 
Cristian David (PNL) - declarație politică având ca temă promovarea și protejarea drepturilor românilor de pretutindeni;

Are cuvântul domnul senator Cristian David, din partea Grupului parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Cristian David:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi prezenta declarația politică privind promovarea și protejarea drepturilor românilor de pretutindeni.

Doamnelor și domnilor senatori, Fie că acceptăm sau nu, trebuie să recunoaștem că diplomația română se confruntă astăzi cu o problemă căreia trebuie să-i găsească urgent o soluționare conformă cu normele, standardele și statutul țării noastre de membră a Uniunii Europene.

Este vorba de situația comunității române din Italia, devenită, îndeosebi în ultimii doi ani, ținta unor atacuri xenofobe atât din partea unor politicieni dornici de a-și spori popularitatea, cât și din partea unor mijloace media din această țară.

Cred că niciodată în istoria sa recentă România nu a fost supusă unor astfel de atacuri în planul imaginii.

Din păcate, astăzi, România este asociată, cu o consecvență pe care niciunul dintre noi nu și-o dorea și nu și-o imagina, cu imagini reprezentând tabere de romi pe marginea drumului, copii ai străzii, violență stradală sau violuri.

În ceea ce mă privește, am urmărit cu atenție demersul ministrului afacerilor externe Cristian Diaconescu și consider că de această dată, dată fiind amploarea curentului xenofob care se manifestă acum în Italia și care este îndreptat împotriva românilor, responsabilitatea și reacția Ministerului Afacerilor Externe trebuie să fie pe măsura situației create în această țară.

Nu sunt suficiente o conferință de presă alături de ministrul italian de externe și câteva întâlniri cu parlamentari din această țară pentru a pune capăt valului de acuzații îndreptate împotriva românilor.

Acțiunea politico-diplomatică trebuie să se intensifice în direcția apărării intereselor românilor care muncesc și trăiesc onest în Italia, adică ale celor aproximativ un milion de români care au ales această țară nu pentru a atenta în vreun fel la ordinea publică, ci pentru a-și câștiga legal existența.

Este limpede că faptele infractorilor nu pot fi trecute cu vederea, și nici nu pot fi șterse cu buretele.

Ei trebuie să se supună legilor și rigorilor legii.

Este necesar ca aceștia să suporte consecințele propriilor acțiuni, indiferent de originea lor etnică.

Din păcate, incidentele infracționale ale unora, foarte puțini, aduc atingere imaginii și intereselor generale ale majorității covârșitoare a românilor care trăiesc în deplină normalitate și legalitate.

Autoritățile din țara noastră sunt obligate să reacționeze pentru a evita și curma retorica antiromânească, cu caracter populist, care, pe termen lung, poate aduce mari prejudicii imaginii României.

Tocmai de aceea, consider că diplomația română, astăzi mai mult decât oricând, trebuie să se mobilizeze astfel încât percepția negativă asupra românilor să nu se înrădăcineze, iar acei conaționali ai noștri care trăiesc și lucrează în țări ale Uniunii Europene sau în alte zone ale lumii să nu trăiască un sentiment de nesiguranță, ci să poată trăi în demnitate, afirmându-și cu mândrie și fără teamă naționalitatea și să se bucure pe deplin de drepturile câștigate ca cetățeni europeni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Grupul parlamentar al PNL mai are șase minute.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu În fața crizei - unitate în diversitate;

Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Liviu Titus Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator. Aveți cuvântul.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

Voi prezenta declarația politică intitulată "În fața crizei - unitate în diversitate".

Valurile adevăratului tsunami financiar mondial, așa cum putem să numim fenomenul pe care îl trăim cu toții, au lovit în plin și România, clătinând serios stabilitatea economică a țării.

Efectele sunt bine-cunoscute: prăbușirea consumului, scăderea bursei, diminuarea încasărilor la nivelul administrației centrale și locale, falimentul a numeroase firme și concedierile masive.

Așadar, este o problemă a întregului sistem economic, sfârșind prin a genera grave dificultăți sociale, iar peste toate, ca un factor agravant, s-a instalat incertitudinea legată de viitor.

Unii experți vorbesc despre necesitatea intervenției directe a statului în economie, de urgența astupării găurilor financiare din bănci sau chiar despre naționalizarea unor asemenea instituții.

Din contră, alte voci recomandă abținerea de la oferirea de fonduri guvernamentale suplimentare, pledând, în schimb, pentru o scădere substanțială a impozitelor și taxelor și pentru eliminarea naturală a organismelor financiare neperformante.

Întrebările pe care și le pun cu toții sunt:

  • Ce trebuie să facem acum?
  • Cum trebuie să reacționeze atât autoritățile statului, cât și mediul de afaceri și populația?
  • Cum să ne organizăm în viitor?

Gravitatea problemelor mă face să afirm că rezolvarea lor nu ar trebui lăsată exclusiv pe umerii Guvernului.

În plus, ele afectează din plin și administrațiile locale, care nu au expertiza necesară pentru întâmpinarea acestui tip de situații.

Din necunoștință de cauză, unele consilii locale măresc în grabă taxele pentru a-și asigura veniturile la buget.

În alte situații, primarii și consilierii sunt pur și simplu paralizați, neavând niciun fel de idee despre cum ar trebui să acționeze.

Este dăunător să se apeleze la măsuri care să conducă la adâncirea crizei și agravarea sărăciei, implicit la creșterea delincvenței și criminalității economice și sociale.

Merită să ne orientăm atenția spre soluția de reducere a impozitelor, în special a impozitului pe salariile mici și medii, ce ar putea determina menținerea consumului cel puțin la nivelul anilor anteriori și chiar la economisirea unor sume de bani.

Efectele pot fi și mai benefice, dar și mai utile, prin stimularea producției și asigurarea fondurilor necesare finanțării sau creditării activităților productive.

De asemenea, administrațiile locale trebuie să fie conștiente că sporirea taxelor și impozitelor locale este cea mai neinspirată metodă de creștere a veniturilor bugetare.

Toate primăriile transmit date conform cărora rata șomajului este în creștere, deci nu există niciun suport pentru care să se creadă că oamenii sunt mai bogați și pot suporta taxe și impozite mai mari.

Din ce în ce mai multe persoane rămân fără nicio sursă de venit și fără posibilitatea de a-și asigura traiul decent, cu atât mai puțin să-și achite obligațiile față de stat.

Dacă primăriile vor să rămână cu mândria de a raporta doar, statistic, creșterile de venituri la bugetele locale, vor apela la o astfel de măsură.

Se va ajunge la una dintre cauzele crizei - raportări de creșteri financiare fictive, virtuale.

Mai mult, riscă să provoace mișcări sociale, să nu mai încaseze taxele și impozitele nici măcar la nivelul anterior.

Populația trebuie să simtă că beneficiază de un tratament special, să fie conștientizată că nu trebuie să se abțină de la consum.

Din aceste motive, trebuie să facem apel la mobilizarea cât mai rapidă a experților din domeniu.

Parlamentul, universitățile, academiile și organizațiile nonguvernamentale trebuie să-și unească forțele pentru a elabora analize de specialitate și pentru a oferi soluții suplimentare Guvernului și administrațiilor locale.

De aceea, propun crearea unei comisii speciale în cadrul Parlamentului României care să găsească soluții la problemele complexe ale crizei și recesiunii.

În acest cadru vor putea fi antrenați specialiștii din domeniul economic ale căror competențe pot fi folosite cu succes.

În plus, consider că sprijinirea Guvernului în această perioadă dificilă este chiar o datorie a noastră.

Am încredere că și la nivelul României putem proba unitate în diversitate și că urgențele țării vor prevala în fața orgoliilor personale și de partid.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat cinci minute din timpul acordat Grupului parlamentar al PD-L.

 
Liviu Titus Pașca (PNL) - declarație politică având ca titlu Vacanță pe tichete;

Dau cuvântul domnului senator Liviu Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL, și vă atenționez că mai aveți șase minute, domnule senator.

Vă rog să vă concentrați declarația politică.

Se pregătește domnul senator Filip Petru, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Liviu Titus Pașca:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor, Declarația mea politică se intitulează "Vacanță pe tichete".

Cine și-ar fi putut imagina vreodată că vacanțele românilor în anul de grație 2009 vor fi decise de guvernanți, și nu oricum, ci cu tichete, cu tichete numite "de vacanță", prin care doamna ministru al turismului ne asigură că vom fi, în sfârșit, mai relaxați, mai curați și, bineînțeles, mult mai fericiți, gata să revenim la serviciu cu bateriile încărcate.

Stimați colegi, Dacă cineva mi-ar fi spus în 1990 că vom ajunge aici, adică să ni se ofere tichete în locul primelor de vacanță și să ni se indice unde și cum să ne petrecem zilele de concediu, aș fi crezut că este un pur exercițiu de imagine sau o glumă proastă.

Ei bine, nu este așa.

Este chiar România reală a anului 2009, a domnului Boc și a doamnei Udrea, care, spre deosebire de guvernanții celorlalte țări europene, au găsit soluția crizei: tichetele de vacanță.

Adică o soluție care ne trimite la anii stalinismului, când până și distracțiile aveau loc într-un cadru organizat, tovărășesc, sub atenta îndrumare a Partidului Comunist.

O asemenea aberație cred că este unică în țările Uniunii Europene, în care pare-se că s-a integrat și România.

Stimați colegi, Noi, cei din Grupul parlamentar al PNL, îi adresăm doamnei Udrea o recomandare.

Doamna ministru, lăsați-i pe români să-și petreacă vacanțele unde și cum doresc, iar dacă aveți impresia că turismul românesc va fi resuscitat cu tichete de vacanță, vă atragem atenția că sunteți într-o gravă eroare și, chiar dacă, așa cum se spune, a greși este omenește, nu uitați că ridicolul poate ucide.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc pentru înțelegere, domnule senator.

Ați consumat trei minute.

 
Petru Filip (PD-L) - declarație politică cu tema: soluții la criza economică actuală;

Dau cuvântul domnului senator Petru Filip, din partea Grupului parlamentar al PD-L, apoi se pregătește ultimul vorbitor din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Cornel Popa.

Vă rog. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Petru Filip:

Mulțumesc, domnule președinte,

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Faptul că mulți dintre oamenii politici vorbesc azi în deplină cunoștință de cauză despre criza economică și produc dezinvolt sentințe critice la adresa Guvernului și, eventual, a instituțiilor pare să fie formula maximală a paletei de soluții parlamentare.

În ceea ce mă privește, consider că blocajul în fața observațiilor critice este o moștenire a unei etape deja depășite în tranziția românească.

Vreau să reamintesc tuturor că faza criticii este, în planul oricărei construcții cu valoare practică, un prim pas, care însă nu are prea mare valoare dacă nu este urmat de elaborarea unor alternative pragmatice și consensuale.

Și, dacă este important să identificăm erorile, cele ale altora și, de ce nu, cele proprii, e ușor de înțeles faptul că mult mai important rămâne faptul comun de a face în așa fel încât ele să nu se mai repete.

Pentru că provin din zona practicului, nu vreau să fac aici recurs la istorie, și nici teorie politică, dar vreau totuși să ne reamintim că în vremurile grele conducătorii popoarelor civilizate au găsit înțelepciunea de a lucra împreună.

Criza este în aceste momente, dincolo de poziționarea noastră ideologică ori politică, inamicul comun.

Readuc în discuție această constatare oarecum banală, întrucât am senzația că o parte din oamenii politici ai zilei par să fi uitat acest lucru.

Știm foarte bine că probleme pot apărea la nivelul administrațiilor locale și, până la urmă, la nivelul omului simplu atunci când guvernele de la București păstrează, la nivel decizional, o perspectivă eminamente politică a lucrurilor.

Pentru că am fost multă vreme primar de opoziție într-un mare oraș din România, într-o vreme când descentralizarea era doar o teorie fără conținut, cunosc poate mai bine decât alți colegi efectele pe care le poate produce un mod nefericit de a înțelege lupta politică.

Ceea ce am învățat în parlamentarismul european a fost aceea că, în cazul oricărui subiect important la nivelul Uniunii Europene, mai întâi se negociază compromisul acceptabil, abia după aceea votul majoritar este cel care decide.

Votul uninominal pe care l-am dorit cu toții produce pentru fiecare dintre noi un set de obligații specifice.

Vă aduc aminte de momentul de criză pe care l-a trăit Spania în anii '70, odată cu preluarea puterii de către rege din mâinile lui Franco și trecerea țării la un regim democratic.

Partidele politice spaniole au decis ca principalele probleme de interes național ale Spaniei să nu constituie subiect de controversă politică până când țara urma să intre pe un făgaș

democratic normal.

Să fi fost aceasta una dintre cheile succesului socioeconomic înregistrat de Spania în perioada respectivă?

Nu vreau să cred că aceste constatări elementare ar putea fi deranjante pentru colegii de la putere ori pentru cei din opoziție, în mod evident, sub motivații diferite.

E limpede pentru oricine faptul că majoritatea rămâne soluția unei guvernări democratice.

Pentru că suntem implicați în politică, știm mai bine ca oricine că actul guvernării democratice nu poate fi dus până la capăt în absența deciziei competente.

Numai competența legitimează cu adevărat actul guvernării democratice și, în acest sens, criza economică ne oferă ocazia să facem cu adevărat un alt fel de politică.

Sunt convins că atât puterea, cât și opoziția nu își pot permite în actualul context de criză formule parlamentare obstrucționiste, indiferent de prezumtivele avantaje electorale pe care ar putea miza de-aici înainte.

Pe de altă parte, vreau să cred că parlamentari care au dovedit de-a lungul carierelor lor un profesionalism impecabil vor prefera calea dialogului și soluțiilor constructive în locul îndeplinirii unor virtuale obiective de imagine.

Nicio motivație ideologică nu poate fi astăzi mai importantă decât interesele cetățenilor pe care îi reprezentăm.

Sunt conștient că solidaritatea de criză pe care o susțin în beneficiul cetățenilor rămâne o solidaritate conjuncturală.

Până la urmă, orice istorie memorabilă se naște profitând de conjuncturi.

Este, în acest sens, momentul să ne concentrăm asupra unor chestiuni mai importante decât culoarea doctrinelor și să oferim românilor ceea ce au nevoie în aceste momente.

Într-o Europă socială despre care vorbim tot mai insistent la nivel comunitar, în România este nevoie de soluții consensuale la o criză care amenință, fără discriminare, majoritatea cetățenilor.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică având ca titlu Guvernanți de neînțeles;

Dau cuvântul domnului senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL, și urmează ultimul vorbitor, domnul Vasile Pintilie.

În același timp, anunț că domnul Toader Mocanu a depus declarația politică la secretariatul ședinței.

Aveți cuvântul, domnule senator, vă rog.

 

Domnul Cornel Popa:

Declarația politică se intitulează "Guvernanți de neînțeles".

Atunci când am aflat că PD-L și PSD vor prelua puterea în România, am știut că va fi greu.

Va fi greu pentru cetățenii României, va fi greu pentru comunitățile locale, va fi extrem de dificil pentru marile companii, dar și pentru IMM-uri.

Toți aceștia se află descoperiți în fața crizei economice ce lovește acum și România, în condițiile în care Guvernul pare lovit de amorțeală în reacții.

M-am gândit că problemele oamenilor nu au coloratură politică și că Bihorul va găsi un sprijin nu numai în parlamentarii PNL, ci și în cei care gestionează programele de dezvoltare de la nivel central.

Pot spune, cu regret, că m-am înșelat.

Niciunul dintre amendamentele la buget care aveau acest subiect nu a fost acceptat.

Degeaba am argumentat că avem nevoie de continuarea investițiilor în infrastructură, în turism, în școli și biserici.

Nu a contat.

A contat doar faptul că veneau din partea liberalilor, iar consemnul de la partid era să se respingă tot.

S-au respins, de fapt, șansele pentru sute de comunități de a avea o viață mai bună.

O altă dezamăgire majoră o reprezintă maniera în care Ministerul Turismului gestionează programele strategice pe acest domeniu.

Am auzit despre, nici mai mult, nici mai puțin, transformarea Bucureștiului în stațiune balneară, despre ținta de 10% din PIB pentru turism în 2010, precum și despre alte proiecte extrem de generoase, dar foarte vagi.

Cu toate acestea, nu am auzit pronunțându-se niciun cuvânt despre promovarea turismului tradițional și despre activitatea altor zone de interes, așa cum ar fi și județul Bihor, și stațiunile sale.

Este regretabil faptul că, până acum, România nu a văzut un plan concret de măsuri anticriză, dar și mai nociv este faptul că actualul Guvern nu a impus în discuția publică un set de măsuri strategice de promovare a valorilor pe care România le deține deja.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Pintilie (PD-L) - declarație politică având ca titlu Agonia zonelor sărace;

Ultimul vorbitor în secțiunea declarațiilor politice de astăzi, domnul senator Vasile Pintilie. Aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Vasile Pintilie:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se numește "Agonia zonelor sărace".

Într-o Românie dăruită de Dumnezeu cu toate bogățiile românii sărăcesc continuu, sau cel puțin cea mai mare parte a lor.

Fenomenul este și mai acut în regiuni precum Oltenia sau Moldova, unde orașele trăiesc o agonie dureroasă și, parcă, fără sfârșit.

Marile fabrici și uzine ridicate în aceste zone sărace în perioada comunismului au dislocat și au înglobat o mare parte a populației tinere din satele din jur, dornică de o viață mai bună la oraș.

Acasă, la țară, au rămas bătrânii să facă agricultură.

Acum asistăm la o adevărată implozie a coloșilor industriali care susțineau altădată, din punct de vedere economic, viața unui întreg oraș.

Lovite de criză, fabricile se închid, concediind mii de oameni care se văd nevoiți să se întoarcă la munca pământului sau să ia drumul străinătății.

Niciuna dintre variante nu mai reprezintă însă o soluție de succes.

Pariul cu agricultura a fost pierdut de toate guvernele din 1989 până acum, iar străinii, mai ales cei din Italia, destinația preferată a românilor care vor să muncească afară, ne strigă: "Romeni di merda!" și ne închid porțile.

Investițiile străine ocolesc zonele sărace ale României.

De vină pentru nivelul scăzut al capitalului intrat în aceste regiuni sunt starea proastă a infrastructurii și lipsa acută a forței de muncă.

Regiunile mai bogate atrag mai mulți investitori, pentru că există o putere de cumpărare mai mare în zonă, se găsește forță de muncă calificată, chiar dacă nu ieftină, și există un nivel al infrastructurii superior celui din regiunile mai sărace.

În plus, în zonele sărace, criza forței de muncă este, paradoxal, mai mare, pentru că de-acolo au plecat mai mulți români, încrezători în existența unui Eldorado de-aiurea.

Și eu provin dintr-un astfel de oraș, Bârlad, ale cărui existență și dezvoltare sunt bazate pe renumita Fabrică de Rulmenți Bârlad.

Când m-am angajat în această fabrică lucrau aproape 10 mii de oameni.

După privatizarea cu firma turcească "Kombasan" și după restructurări succesive, au mai rămas aproximativ 3.000.

Din cauza crizei economico-financiare, săptămâna trecută au mai fost disponibilizați încă 800 de oameni.

În anii trecuți au fost închise Fabrica de pietre abrazive Abrom Bârlad, Întreprinderea de vigonie, iar Fabrica de Elemente Pneumatice pentru Automatizări (FEPA) și-a restrâns drastic activitatea.

Această stare de lucruri se răsfrânge și asupra comerțului, vieții sociale și culturale din Bârlad și putem spune că asistăm la o adevărată agonie a orașului.

Dar în această situație sunt zeci de orașe și municipii, în special din zonele sărace ale României.

Fac un apel către Guvern și solicit un plan coerent pentru a sprijini cu prioritate obiectivele economice din aceste zone. (Aplauze.)

 
Toader Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Descentralizarea - prioritatea Guvernului Boc (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Toader Mocanu: Declarație politică neprezentată în plenul Senatului

Declarația mea politică se intitulează "Descentralizarea - prioritatea Guvernului Boc".

Descentralizarea este subiectul cel mai des abordat în ultimii zece ani.

Totuși, până acum nu s-au realizat progrese semnificative care să fie resimțite la nivelul cetățeanului.

Noi, cei de la Partidul Democrat Liberal, vorbim despre necesitatea descentralizării încă de la începutul mandatului trecut.

Domnul ministru Blaga construise o strategie pe această temă încă de acum patru ani.

Pe vremea când Domnia Sa era ministru al administrației a fost promovată Legea-cadru privind descentralizarea.

Cabinetul Boc a solicitat miniștrilor un calendar precis pentru implementarea descentralizării în România.

Decizia Guvernului de accelerare a ritmului de elaborare și de adoptare a pachetelor de legi pentru implementarea descentralizării este mărturia clară a voinței politice a actualului Guvern.

Primul pas a fost făcut în justiție prin adoptarea de către Guvern a proiectului cu privire la Codul penal, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă.

Pachetul de legi vine să creeze, întâi, cadrul legal al luării deciziilor la nivel local și oferă, apoi, resursele financiare necesare pentru aplicarea acestora.

De exemplu, șefii direcțiilor agricole, ai inspectoratelor școlare sau ai poliției locale vor fi numiți în funcție de autoritățile locale, și nu de la centru.

Ministerul va avea, astfel, doar un rol de supraveghere și de trasare a politicilor generale.

Aceste măsuri noi le armonizăm cu legea salarizării unice a funcționarilor publici, atât de invocată de Cabinetul Tăriceanu, dar pentru care fosta guvernare n-a făcut nimic.

Adevărata restructurare înseamnă ca administrația locală să dispună și de fondurile necesare finanțării instituțiilor din domenii precum educația, sănătatea sau poliția, nu să fie doar responsabile de bunul mers al acestora.

În acest fel, autoritățile locale, care sunt, de regulă, cel mai aproape de cetățean, vor putea să ia deciziile potrivite.

Aceste decizii vor avea nevoie, pentru a fi puse în practică, de resurse financiare corespunzătoare. Și asta pentru că avem mare nevoie de dezvoltare regională, care este una dintre cele mai eficiente metode prin care putem impulsiona și diversifica activitatea economică, prin care putem stimula parteneriatul public-privat și, astfel, putem contribui în mod notabil la reducerea șomajului și la îmbunătățirea nivelului de trai.

De aceea, consider că descentralizarea trebuie aplicată rapid, corect, cu efecte vizibile, astfel încât cetățeanul să beneficieze de cele mai bune servicii la cele mai reduse costuri.

Cheltuirea banului public trebuie riguros controlată de către unitățile centrale pentru oportunitate, legalitate și eficacitate.

Factorii de decizie de la nivelul unităților administrativteritoriale trebuie să înțeleagă foarte clar că descentralizarea implică și responsabilități foarte mari.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 28 februarie 2021, 15:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro