Sorina Luminița Plăcintă
Sorina Luminița Plăcintă
Ședința Senatului din 16 martie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.32/26-03-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 16-03-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 16 martie 2009

2. Declarații politice și intervenții ale doamnelor și domnilor senatori:
  2.13 Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu "Reîntoarcerea la agricultură - o șansă, poate singura, în vreme de criză

Domnul Alexandru Pereș:

................................................

Ultimul vorbitor, doamna senator Sorina Plăcintă.

Înainte de a-i da cuvântul, vreau să vă informez că domnii senatori Alexandru Mocanu, Viorel Riceard Badea, Dumitru Oprea și Dan Voiculescu au depus declarațiile la secretariatul ședinței.

Aveți cuvântul, doamna senator.

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația de astăzi "Reîntoarcerea la agricultură - o șansă, poate singura, în vreme de criză".

Istoria recentă ne vorbește despre o perioadă în timpul căreia țările vestice produceau mult mai multă hrană decât puteau consuma vreodată.

În vremea Războiului Rece, statele de pe continentul nord-american sau din Europa de Vest aveau capacitatea să plătească în fiecare an un număr de fermieri care să nu producă mare lucru.

Era simplu, guvernul îi oferea fermierului profitul pe un an de zile, iar acesta era liber să dispună de bani aproape cum dorea.

La noi în țară, deși potențialul agricol este uriaș, după revoluție nu s-a făcut mai nimic, dar s-a vorbit mult pe această temă.

S-au folosit expresii de genul: "Vin moșierii!", "Nu ne vindem țara!", toate acestea cuantificându-se atunci în voturi ușor de obținut.

Practic, această ramură economică a fost cumva declarată inutilă.

Pare mai ușor să te împrumuți pentru a importa alimente în loc să le produci la tine în țară, dar iată că acum nu ne mai putem permite.

În ultima perioadă, piețele mondiale se confruntă cu un fenomen pe care brokerii de la marile burse ale lumii nu l-au putut anticipa.

Prețul alimentelor crește continuu: orezul s-a scumpit cu 400% în circa 8 luni, grâul cu 200%, la fel și porumbul.

Carnea, zahărul, uleiul s-au scumpit și ele.

În lume au loc câteva fenomene cu adevărat importante:

aproximativ 200 de milioane de chinezi încep să-și permită să mănânce zilnic aproape cât europenii, lor li se mai adaugă încă aproximativ 100 de milioane de indieni.

Practic, pe piața mondială au apărut câteva sute de milioane de consumatori noi.

Acest lucru a creat o presiune asupra structurilor și începe să se ridice o întrebare: câți oameni poate hrăni această planetă?

România este una dintre țările europene cu pământ fertil și cu o climă încă în stare să asigure suficientă hrană pentru o populație mult mai numeroasă decât cea de astăzi.

Uniunea Europeană a alocat României mai multe miliarde de euro pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Desigur că acești bani nu au cum să fie suficienți pentru transformarea agriculturii românești într-o ramură de vârf a economiei.

Prețul crescut al alimentelor ar putea însă deveni un motor al dezvoltării cenușăresei economiei românești.

Din păcate, însă statisticile nu mint.

Conform Institutului Național de Statistică, în anul 2008 România a importat din Uniunea Europeană cartofi în valoare de peste 12 milioane de euro, ceapă și usturoi de peste 7 milioane de euro, mere, pere, gutui de peste 27 de milioane de euro.

Chiar nu se mai poate asigura consumul de cartofi, mere și ceapă din producția internă?

Am ajuns, iată, să cheltuim anual aproape 40 de milioane de euro pentru produse care se cultivă la noi în mod tradițional.

Stimați colegi,

Ce putem face noi pentru a regla această stare de fapt?

În primul rând, trebuie să identificăm problemele.

Dacă producătorii se află în imposibilitatea de a-și comercializa marfa în rețele, atunci noi, parlamentarii și Guvernul, avem obligația să creăm o piață competitivă.

Dacă este vorba de o calitate slabă a produselor, atunci tot noi, parlamentarii, împreună cu Guvernul, trebuie să impulsionăm investițiile pentru a crește această calitate.

Am convingerea că putem mult mai mult și, de asemenea, cred că în această perioadă dificilă pentru toate țările potențialul agricol este un avantaj cheie de care mulți duc lipsă.

Acum este momentul să luăm decizii clare și să ne asigurăm că, indiferent de crize, situații de urgență, putere sau interese personale, vom readuce agricultura acolo unde îi este locul.

Vă mulțumesc.

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, doamna senator.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 0:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro