Plen
Ședința Senatului din 30 martie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.40/09-04-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 30-03-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 30 martie 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Domnul Mircea Dan Geoană:

  ................................................
Georgică Severin (PD-L) - declarație politică având ca temă libertatea de expresie a presei;

Intrăm în zona declarațiilor politice, invitându-l să ia cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pe domnul senator Georgică Severin.

Se pregătește domnul senator Titus Corlățean, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, apoi domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Georgică Severin:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Libertatea de exprimare este o valoare esențială pentru o societate democratică, motiv pentru care modul în care se manifestă aceasta reprezintă un indicator care reflectă gradul de democratizare a unui stat.

Degeaba ai o bună reglementare la nivelul legilor a acelor aspecte care garantează libertatea de exprimare, dacă ele nu funcționează în practica de zi cu zi.

Ca cetățean, am avut de multe ori confirmarea că nu totdeauna o lege bună produce și efectele pentru care ea a fost adoptată.

Existența unui cadru legal așezat este însă o condiție sine qua non pentru corectarea derapajelor dintr-o societate.

Dezbaterile pe marginea Codului penal au readus în discuție și chestiunea legată de infracțiunile asociate dreptului la libera exprimare.

Credeam că acest subiect a fost destul dezbătut, însă constat că am ajuns în punctul de unde ne străduiam să ne mișcăm acum mulți ani.

În cazul delictelor de presă trecute în actualul proiect de Cod penal am ajuns la discuțiile de acum 15 ani, când aflam, cot la cot, oameni politici și cetățeni obișnuiți, că libertatea de expresie a presei este esențială pentru binele întregii societăți, iar binele individual al oamenilor publici nu poate prevala asupra dezvoltării noastre ca națiune.

Până acum 10 ani, fiecare delict de presă scos din Codul penal a însemnat o lecție greu de învățat pentru societatea românească.

După cum spune o butadă bine-cunoscută, pricepem greu și uităm repede.

Într-adevăr, parcă am uitat prea repede insistențele Uniunii Europene din anul 2006 de a abroga acele articole care incriminau insulta și calomnia, parcă am uitat prea repede cât de criticată a fost decizia de reincriminare a calomniei și insultei de la începutul anului 2007, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale.

Dar haideți să ne aducem aminte care este rolul presei în societatea democratică, la ce folosește presa în afară de divertisment și mijloc de reglare de conturi, care este modalitatea prin care persoanele publice trebuie să se raporteze la media și cum ar trebui corectate eventualele derapaje.

Pentru toți cei care se plâng că toate relele se trag de la faptul că presa vorbește despre lucrurile neconforme cu standardele legale și morale acceptabile, trebuie să reținem că rolul unanim acceptat al presei este tocmai să atragă atenția asupra aspectelor de viață care se cer corectate.

Așa judecă orice caz de delict de presă Curtea Europeană a Drepturilor Omului și tot acesta este motivul pentru care toți studenții la jurnalism din întreaga lume democratică învață la primul curs la facultate că trebuie să devină "câini de pază ai democrației".

Nu jurnaliștii fac rău, răul există.

Este rolul jurnaliștilor să semnaleze răul, pentru ca el să fie eliminat.

Apoi, ne plângem că noi, persoanele publice, suntem urmărite, vânate și excesiv expuse de către canalele de comunicare în masă, nimeni nu interzice însă în aceste societăți practicile condamnate.

Putem aduce numeroase argumente atunci când ne declarăm sătui de erorile presei, de faptul că suntem interpretați cu rea-credință în acțiuni și declarații, dar trebuie să acceptăm și faptul că persoanele publice sunt datoare societății să permită o expunere mult mai mare decât este firesc în cazul persoanelor obișnuite, principiu pe care, de altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl folosește atunci când judecă delictele de presă.

Atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată că au fost vehiculate informații false, practica nu vorbește de calomnie.

Instanța supremă europeană pleacă de la premisa că jurnaliștii nu sunt procurori, nu au acces la informații precum polițiștii cu mandat de la judecători, iar un material de presă nu reprezintă un verdict dat de justiție.

Stimați colegi,

Un material de presă înseamnă aducerea în atenția opiniei publice a unui subiect de interes obștesc.

Ca urmare, informațiile incorecte sunt tratate drept simple erori care pot fi rapid corectate prin dreptul la replică și articole ulterioare menite să completeze documentarea inițială.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu condamnă autorii materialelor de presă care s-au dovedit incorecte decât atunci când cel prejudiciat poate proba reaua-credință a jurnalistului ce a semnat acel articol.

Demersul meu de astăzi are menirea să vă solicite sprijinul pentru păstrarea unui bun al democrației greu câștigat și în lipsa căruia putem compromite orice demers de orientare a societății românești în direcția moralității și onestității în acțiune.

Haideți să nu legiferăm în noile coduri, Codul penal și Codul civil, îngrădirea libertății de exprimare, ci să facem din aceste legi garanția siguranței manifestării drepturilor cetățenești.

Mai mult, să nu ignorăm că între dreptul la libera exprimare și dreptul la propria imagine trebuie să existe o relație duală și că niciuna din ele nu poate fi sacrificată pentru cealaltă fără a le pierde pe ambele.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator.

 
Titus Corlățean (PSD) - declarație politică având ca subiect regimul politic din Republica Moldova;

Domnul senator Titus Corlățean, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Puiu Hașotti, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Titus Corlățean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Ultimele zile și săptămâni au adus de dincolo de Prut mai multe vești proaste și una bună.

La capitolul vești proaste am aflat că întregi cohorte de români purtători de SIDA ar asedia Republica Moldova, că arestările abuzive pe străzile Chișinăului sunt lucruri normale pentru regimul comunist din statul menționat, că trupele românești de pop-rock sau dansatoarele înzestrate cu sex-appeal ar destabiliza statalitatea moldavă, că libertatea de circulație a cetățenilor români și europeni se termină acolo unde încă mai bântuie stafiile trecutului sovietic și, în sfârșit, că echipele de televiziune românești ce urmau să transmită un meci internațional de fotbal al echipei Republicii Moldova sunt, de fapt, perfizi agenți 007 ai puterilor străine.

De ce toate acestea? Foarte simplu: regimurile de tip totalitar urăsc istoria și reperele lăsate de aceasta în conștiința națiunilor.

27 martie 1918, unirea Basarabiei cu țara-mamă, îi doare în continuare pe "tovarăși", fie ei vorbitori de limbă rusă sau "moldovenească".

Sărbătorirea sa de către o mână de studenți periculoși și subversivi sau de pensionari cu tâmple argintate care se încăpățânează să nu uite era, evident, o blasfemie ce nu putea fi tolerată.

O campanie electorală în care oponenții politici trebuiau zdrobiți, la figurat și, foarte adesea, la propriu, nu putea să se împiedice de o măruntă și ilegitimă aniversare.

Vestea bună este că regimul comunist moldovean este bolnav: are frisoane, este bântuit de friguri și, în consecință, calcă în picioare cu cizma toate convențiile internaționale, principiile de bună vecinătate, normele minime democratice și interesele unor relații strânse cu Uniunea Europeană.

Altfel spus, acționează deliberat și cu dispreț împotriva intereselor fundamentale ale propriilor cetățeni, cetățeni pe care dorește să-i țină în continuare prizonieri în propria țară, departe de Europa civilizată în care aceștia ar avea tot dreptul, istoric și cultural, să se întoarcă.

Tot ei, acești cetățeni, dețin însă și remediul, tratamentul la boala care macină societatea moldavă.

Soluția este simplă, democratică: votul.

Cetățenii moldoveni vor decide dacă doresc să prelungească starea nesănătoasă care îi macină de ani de zile sau vor dori să administreze un vaccin nou, de tip european.

Depinde numai de ei.

Sesizat de cetățenii români batjocoriți de autoritățile moldave la frontiera de peste Prut, Guvernul României și-a manifestat foarte diplomatic, citez, "preocuparea și îngrijorarea" cu privire la ce se întâmplă dincolo de sârma ghimpată și a cerut explicații.

Ce explicații? Doar explicații?!

Aș spune că este un lucru bun faptul că în situații de criză economică Guvernul român își păstrează umorul și "eficacitatea" - ați sesizat ghilimelele - acțiunii politicodiplomatice.

Cetățenii români așteaptă însă acțiune fermă și implicare responsabilă.

În ceea ce ne privește, aici, la București, ar trebui ca, în sfârșit, partidele politice românești să se așeze la aceeași masă și să discute corect și cinstit, cu cărțile pe masă, ce dorim să se întâmple cu frații noștri de dincolo de Prut, cum putem să îi ajutăm și să ajutăm Republica Moldova în devenirea sa europeană și, de ce nu?, românească, iar după aceea să discutăm deschis, așa cum este corect, cu partenerii noștri europeni și euroatlantici.

Deocamdată însă, această întâlnire nu a avut loc și, în consecință, continuăm să ne manifestăm cu energii devastatoare "preocuparea și îngrijorarea" - iarăși am citat - față de grosolăniile "tovarășilor" de la Chișinău.

Poate că 2009 va fi și în România un an al schimbării, o schimbare mai profundă, de viziune, mentalitate și atitudine politică, pe măsura obligațiilor care ne apasă pe umeri și pe care făuritorii României Mari și moderne ni le-au transmis într-o perioadă când noțiunea de demnitate avea încă sens și românii nu învățaseră să se aplece.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică având ca temă transferarea unor obiecte de cult de la Muzeul Național de Artă al României la Palatul Cotroceni;

Domnul senator Puiu Hașotti, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Cseke Attila Zoltán, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stupefacție și perplexitate, iată două sentimente care m-au încercat atunci când, din presă, am aflat despre ceea ce un săptămânal cultural de indiscutabilă autoritate a titrat după cum urmează: "Barbarie: mutarea tezaurului de la Muzeul Național de Artă al României la Cotroceni".

Este "Observatorul cultural" din 19 - 25 martie anul curent.

Înainte de a vă expune foarte pe scurt la ce anume se referă chestiunea atât de tranșant sintetizată în articolul menționat, subliniez și eu că toată scandaloasa tărășenie, cu iz de pretinsă reparație cultural-istorică și patrimonială, se derulează sub autoritatea, aș zice, sau prin vinovatul acord al ministrului culturii și cultelor, instituție căreia - la minister mă refer de data aceasta - i s-a pus și titulatura de minister al patrimoniului național.

Faptul că adăugirea în titulatura de pe frontispiciul ministerului respectiv se dovedește pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă nu face decât să demonstreze, încă o dată, impostura Executivului în funcție, a cărui singură rațiune de a exista este îndeplinirea fără crâcnire a dispozițiilor președintelui-premier.

Faptele sunt după cum urmează: Hotărârea de Guvern nr. 194, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 10 martie 2009, pune în vedere Muzeului Național de Artă al României să transfere, în 30 de zile, Administrației Prezidențiale odoarele provenind de la biserica fostei Mănăstiri Cotroceni.

Trebuie să vă precizez că este vorba de ctitoria din 1679 a voievodului Șerban Cantacuzino, în jurul căreia în secolele XVIII - XIX s-au aglutinat, la început, reședințele domnești, apoi Palatul Cotroceni, actualul sediu al Președinției României.

Afectată de-a lungul timpului, bijuteria arhitectonică și cultural-istorică reprezentată de biserica zidită de voievodul cantacuzin, același care a dat spiritualității naționale monumentala Biblie de la 1688, a fost făcută, la mijlocul anilor '80, una cu pământul de Ceaușescu.

Din fericire, cele mai importante părți ale patrimoniului bisericii de la Cotroceni au fost transferate încă din august 1977 în actualul Muzeu Național de Artă al României, unde au beneficiat de migăloase și excepționale condiții de restaurare și expunere muzeistică, ele constituind, de altfel, podoaba cea mai de preț a Galeriei de Artă Medievală Românească.

Acum, sub ochii noștri și sub patronajul unui minister - care își spune, cum vă spuneam, și al patrimoniului național -, și cu încuviințarea unui ministru de nobilă stirpe paleologă, ni se cere să acceptăm spolierea sub aparența, subliniez, doar sub aparența unei reparații istorice a celui mai important muzeu de artă națională, instituție culturală de o mare semnificație națională și internațională.

Hotărârea de guvern la care făceam referire la început prevede ca aproximativ 150 de obiecte de cult de cea mai mare însemnătate, din punct de vedere al patrimoniului nostru cultural național, să fie extrase din spații special amenajate și așezate în refăcuta biserică a Cotrocenilor.

Consecințele - o spun toți specialiștii în conservare și muzeologie -, așadar, fără exagerare, consecințele vor fi absolut dramatice.

Pe de o parte, Muzeul Național de Artă al României va fi pus în situația de a închide acea Galerie de Artă Medievală Românească cu totul și cu totul excepțională și, pe de altă parte, aceste obiecte de o maximă însemnătate pentru patrimoniul nostru cultural național identitar vor fi afectate, întrucât vor fi scoase din mediul lor de umiditate și temperatură, mediu atât de atent stabilit de cei mai buni specialiști pe care îi are România în acest domeniu.

Nimeni și nimic nu ne obligă să acceptăm indiferenți ca actualul președinte al țării, pe care, iată, spre sfârșitul necesar al mandatului său îl vedem dintr-odată evlavios și iubitor de inestimabile valori culturale naționale, să atenteze prin intermediari slugarnici, preocupați numai și numai de propria lor carieră, la siguranța unui patrimoniu de artă și de spiritualitate românească menit a rămâne o mărturie peste veacuri.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc foarte mult.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică cu titlul Adoptarea codurilor pune la grea încercare clasa politică și societatea românească;

Dau cuvântul domnului senator Cseke Attila Zoltán, din partea Grupului parlamentar al UDMR, și se pregătește domnul senator Toader Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Adoptarea codurilor pune la grea încercare clasa politică și societatea românească".

Hegel scria: "Dreptul trece în existența faptică mai întâi prin formă, prin faptul că este pus ca lege..."

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, De trei săptămâni s-a constituit și lucrează din plin comisia specială a celor două Camere ale Parlamentului care va analiza și va întocmi raportul privind cele patru coduri:

Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală.

Termenul stabilit de cele două Camere pentru depunerea raportului este 30 aprilie 2009, termen pe care eu îl consider neserios și iresponsabil.

Cele trei săptămâni de analiză a proiectelor ne arată, fără dubiu, că este imposibil de întocmit un raport până la data propusă, care să răspundă cerințelor de calitate pe care le ridică acest pachet de coduri.

De exemplu, Codul civil aflat în vigoare datează din 1864, cu modificări, dar de aproape 145 de ani este în vigoare, aceasta deși au mai fost două încercări, abandonate, de adoptare a unui nou Cod civil în 1940 și 1971.

Se pare că înaintașii noștri au fost mai responsabili atât față de munca lor, cât și față de societate.

Afirm acest lucru cu toată responsabilitatea, având în vedere faptul că vrem să adoptăm codurile în Parlament în 50 de zile, deși acestea intră în vigoare doar după un an de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.

Dar codurile trebuie să răspundă nevoilor societății moderne pentru cel puțin 30-40 de ani.

Am o presimțire și m-aș bucura foarte mult dacă temerile mele nu s-ar adeveri.

Temerea mea este că, dacă vom continua în acest ritm de lucru și dacă vom adopta aceste coduri prin asumarea răspunderii Guvernului, în decursul anului de așteptare și de pregătire a societății pentru intrarea în vigoare a codurilor vom descoperi tot mai multe lacune, greșeli sau chiar probleme de concepție în conținutul lor.

Stimați colegi,

Să nu ne trezim că avem nevoie de modificări și răsmodificări sau, ferească Domnul, de prorogări de termene de intrare în vigoare a acestor coduri.

Proiectul noului Cod civil a fost adoptat de Guvern la 11 martie și trebuie analizat până la 30 aprilie.

Acest cod care, cred eu, poate fi considerat, pe bună dreptate, "mama tuturor materiilor", va include, de această dată, și alte coduri sau reglementări care până acum erau cuprinse în acte normative distincte, cum ar fi Codul familiei sau dispozițiile referitoare la dreptul internațional privat.

Impresia care mă urmărește încă de la sesizarea Legislativului de către Guvern, impresie care, din păcate, se tot adâncește, este că se dorește discreditarea Parlamentului, pentru că, în mod normal, în 50 de zile nu se poate face o lectură și o analiză profundă, de calitate a patru coduri ce conțin mii de pagini.

Cu cât comisiile avansează tot mai mult în lecturarea și analizarea codurilor, se ivesc multiple întrebări, nelămuriri și necesități de modificare.

S-a susținut de către coaliția majoritară că aceste coduri trebuie adoptate urgent, până în mai, că așa ne solicită Comisia Europeană.

M-am documentat și eu să mă conving dacă este așa.

Ce am constatat?

Raportul intermediar al Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, din data de 12 februarie 2009, nu impune niciun termen limită pentru adoptarea celor patru coduri esențiale pentru orice societate.

Mai mult decât atât, raportul prevede în mod expres:

"România a finalizat proiectul de modificări ale Codului civil, un proiect de Cod penal și proiecte de Cod de procedură penală și de procedură civilă.

Trebuie să se ajungă la un consens politic în privința acestor proiecte.

În continuare, este nevoie de o evaluare a efectelor pe care le vor avea aceste coduri și de un proces important de consultare."

Or, tocmai acest proces important de consultare lipsește cu desăvârșire sau se dovedește ca fiind ineficient.

Aș aminti aici că nu este pentru prima dată când suntem confruntați cu un proiect de act normativ al cărui inițiator este Ministerul Justiției și al cărui proces de consultare prealabilă lasă mult de dorit.

Aș aminti aici și cazul Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în cazul căruia consultarea a fost necesar a fi realizată de comisiile de specialitate ale Senatului ulterior intrării sale în vigoare.

Deci nu există nicio constrângere externă pentru adoptarea acestor coduri în maximă urgență, în 50 de zile.

Mai mult decât atât, și programul de guvernare al actualului Executiv pentru 2008 - 2012 nu prevede decât adoptarea proiectelor de modificare a codurilor, fără a specifica un termen anume.

Stimați colegi,

Nici nu poate fi altfel, pentru că eu cred cu tărie că suntem un Parlament responsabil și, indiferent din ce partid sau curent politic facem parte, înțelegem cu toții că de data aceasta chiar nu este de joacă.

Cine crede că se pot adopta în 50 de zile patru coduri fundamentale cu 4.791 de articole, propuse pe 1.195 de pagini, se înșală amarnic.

Adică, vă cer scuze, sigur, se pot adopta și în acest termen record de până la 30 aprilie 2009, dar cine adoptă un asemenea raport își asumă și răspunderea asupra acestuia.

Sau poate nu am înțeles eu bine, poate dorim să intrăm, cu această ocazie, în Cartea recordurilor prin adoptarea acestor coduri în 50 de zile.

Stimați colegi,

Sper din tot sufletul că ne va veni, chiar și în ceasul al douăsprezecelea, mintea cea de pe urmă și nu vom sacrifica pe altarul demagogiei, sub pretextul unor termene neimpuse de nimeni, cele patru coduri care trebuie să stea la fundamentul societății moderne românești.

Fac un apel în acest sens către toate partidele politice parlamentare, către societatea civilă și chiar către mass-media să înțelegem cu toții necesitatea primordialității calității înaintea cantității, ca acel drept despre care ne vorbește atât de frumos Hegel, care "trece în existența faptică mai întâi prin formă, prin faptul că este pus ca lege...", să corespundă într-adevăr nevoilor și așteptărilor societății românești și să fie o lucrare care va dăinui în timp și cu care se poate mândri Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, domnule senator.

Timpul alocat Grupului parlamentar al UDMR a fost consumat.

 
Toader Mocanu (PD-L) - declarație politică intitulată Organizația Tratatului Atlanticului de Nord - Pilon de politici de securitate și de apărare a României;

Domnul senator Dan Voiculesu a depus declarația politică la secretariat.

Dau cuvântul domnului senator Mocanu și se pregătește domnul senator Trifon Belacurencu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Domnul Toader Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Organizația Tratatului Atlanticului de Nord - Pilon de politici de securitate și de apărare a României".

Aniversarea, la începutul lunii aprilie a acestui an, a 60 de ani de la înființarea NATO și a cinci ani de la aderarea României la această Alianță este un bun prilej de a reflecta asupra provocărilor la adresa securității euroatlantice și asupra rolului țării noastre în această construcție.

Lumea în care trăim este o lume asaltată de amenințări fără precedent la adresa securității.

Acestea includ o supraabundență de pericole aflate în evoluție continuă, printre care se numără terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă, statele problemă, criminalitatea organizată, amenințările cibernetice și multe altele.

În fața acestor pericole multiple nu poți să lupți singur împotriva tuturor, impunându-se ideea unei alianțe militare drept garant al securității colective.

În virtutea acestei securități, statele occidentale au renunțat acum 60 de ani la o parte a suveranității lor și au semnat la data de 4 iulie 1949 Tratatul de la Washington, care instituia un sistem de securitate comun, bazat pe un parteneriat între 12 țări.

Fundamentată pe valorile comune ale democrației, drepturilor omului și pe respectul legii, Alianța a urmărit încă de la începuturile ei să asigure, în principal, pacea în Europa.

Astfel, Alianța nu numai că asigura apărarea membrilor săi, dar și contribuia la menținerea păcii și stabilității în această regiune.

Timp de aproape jumătate de secol, NATO a jucat un rol crucial în timpul Războiului Rece.

Sfârșitul acestei perioade nu a adus însă sfârșitul amenințărilor, ci mai curând o difuziune a lor.

Treptat, NATO se transformă dintr-o alianță politicomilitară într-o comunitate de securitate.

Astfel, în iulie 1990, șefii de stat și de guvern reuniți la Londra au făcut cea mai importantă declarație a NATO de la crearea sa: aceștia au propus guvernelor fostei Uniuni Sovietice și celor ale Europei Centrale și de Est să stabilească o relație normală cu NATO, bazată pe cooperare.

Reprezentanții guvernelor acestor state au fost invitați la sediul Alianței de la Bruxelles, iar Secretarul General al NATO a fost la Moscova pentru a prezenta conducerii sovietice propunerile conținute în declarație.

Potrivit politicii de extindere a NATO, printr-un acord unanim, părțile pot invita la aderare oricare alt stat european capabil să urmeze principiile Tratatului și să contribuie la securitatea zonei euroatlantice.

Mai mult, în noiembrie 2006 statele membre NATO s-au întâlnit, pentru prima dată în istorie, pe fostul teritoriu sovietic, la Riga.

Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia au fost invitate în acest parteneriat.

Treptat, calitatea de stat membru NATO a început să presupună racordarea la un set mult mai bogat de misiuni, pe cele mai diverse spații de pe glob.

De aceea, și exigențele față de țările candidate au început să se multiplice. "Ușile deschise" sunt accesibile doar acelor state care sunt apte de a îndeplini amplele prevederi ale planului de aderare.

Prin implicarea sa, România s-a afirmat ca un aliat european cu vocație euroatlantică.

Acest fapt este demonstrat de prezența militarilor români în toate teatrele importante de operațiuni, acolo unde țările membre NATO desfășoară operațiuni militare: în Bosnia, Afganistan și Irak.

Acțiunile României vizează promovarea și consolidarea democrației, sprijinirea guvernelor și instituțiilor de securitate și apărare în lupta împotriva terorismului, participarea la operațiuni multinaționale, asistență complexă în procesul de prevenire, contracarare și reconstrucție postconflict.

Recunoașterea rolului important pe care l-a câștigat România în interiorul NATO a fost confirmată prin încredințarea misiunii de a organiza summitul din anul 2008 la București.

La un an de la desfășurarea summitului NATO în țara noastră, putem afirma că ne-am îndeplinit cu succes această misiune, ținând cont că a fost cea mai mare reuniune la nivel de șefi de stat și de guvern din istoria Alianței.

Summitul a marcat și angajarea sporită a NATO în cooperarea cu alte organizații în stabilizarea și reconstrucția Afganistanului.

Totodată, summitul a contribuit la creșterea capacității NATO de a răspunde noilor amenințări de securitate ale secolului al XXI-lea.

Astfel, vom susține continuarea extinderii NATO în Balcanii de Vest, unde Alianța trebuie să rămână un element-cheie, alături de Uniunea Europeană și ONU, pentru asigurarea stabilității în această regiune.

România va încuraja menținerea unei politici a ușilor deschise.

Doamnelor și domnilor senatori, iată cum NATO a devenit un univers instituțional nou, diferit foarte mult față de cel care s-a născut acum 60 de ani.

Locul NATO în dinamica continentului european și a sistemului mondial este unul de echilibru, cooperare și aport substanțial la securitate și stabilitate.

Însă, pe fondul extinderii colaborării operaționale cu partenerii globali, cooperarea NATO - Uniunea Europeană trebuie să devină coloana vertebrală a unei comunități euroatlantice puternice.

Uniunea Europeană și NATO trebuie să se folosească de informațiile și de expertiza pe care cele două organizații le dețin în comun, să acorde o atenție mai mare gestionării riscurilor, să-și ridice gradul de cunoaștere privind reacțiile altor culturi și să-și împărtășească reciproc cele mai valoroase practici naționale la nivel internațional și să atingă un nivel mai mare de pregătire în vederea întreprinderii acțiunilor.

În final, doresc să transmit aprecierile și mulțumirile mele militarilor români aflați pe teatrele de operațiuni, să mulțumesc comandanților care i-au pregătit pentru aceste misiuni dure și, mai ales, să mulțumesc familiilor celor care au căzut la datorie.

Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Mâine vom avea o ședință comună a celor două Camere, dedicată acestui eveniment important.

 
Trifon Belacurencu (PSD) - declarație politică având ca titlu Pescuitul în Delta Dunării - istorie și actualitate;

Îl invit pe domnul senator Belacurencu.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Ichim.

 

Domnul Trifon Belacurencu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează "Pescuitul în Delta Dunării - istorie și actualitate".

La capătul unui drum ce șerpuiește 2.840 kilometri, colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafață acoperă 10% din Europa, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent, construiește la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16.000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa și chiar din lume.

Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor și a formelor de viață pe care le găzduiește într-un spațiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al biodiversității, o bancă naturală de gene de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.

Delta Dunării este ținutul despre care, în cursul unui pescuit pe unul din canale, Mihail Sadoveanu spunea unui apropiat: "Îmi pare bine că și dumneata simți că delta este un continent!"

Într-adevăr, dacă prin continent înțelegem o lume aparte, atunci Sadoveanu avea desigur dreptate.

Aceste caracteristici, sumar prezentate, au constituit argumentele care au condus la declararea Deltei Dunării, de către Guvernul României în 1990, rezervație a biosferei, hotărâre confirmată apoi de Parlamentul României prin Legea nr. 82/1993.

Valoarea universală a rezervației a fost recunoscută prin includerea acesteia, în anul 1993, în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei, în cadrul programului "Omul și biosfera", lansat de UNESCO în 1970, deoarece Delta Dunării îndeplinește principalele caracteristici ale unei rezervații a biosferei, caracteristici dintre care astăzi vreau să o reamintesc pe aceea că Delta Dunării este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de știință și populația locală cooperează pentru dezvoltarea unui program model pentru administrarea teritoriului și apei, pentru rezolvarea necesităților umane împreună cu conservarea proceselor naturale și resurselor biologice.

În Delta Dunării multe specii vegetale și animale au constituit, totodată, și importante resurse naturale exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri încă din cele mai vechi timpuri.

Așezările omenești înființate s-au bazat, în principal, pe valorificarea resurselor naturale, dezvoltându-se astfel activități economice tradiționale și relații sociale caracteristice.

Teritoriul Deltei Dunării include aproximativ 1.600 kilometri pătrați de bazine acvatice naturale în care, de secole, la mare căutare este resursa pescărească.

Pescuitul a fost principala activitate a populației locale din Delta Dunării încă din cele mai vechi timpuri.

Activitățile pescărești ale populației locale din Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoe sunt menționate și în timpul ocupației turcești, între secolele XV și XIX.

De-a lungul timpurilor, administrarea resursei pescărești a cunoscut diferite particularități legate de modul de exploatare și de relația dintre proprietari și pescari.

În toate perioadele, bazinele acvatice din Delta Dunării și resursa lor piscicolă au fost proprietate publică administrată de stat, cu unele particularități pe perioade istorice.

Astfel, în perioada otomană, până în 1878, dreptul de pescuit era atribuit de administrația turcească arendașilor de bazine acvatice care, la rândul lor, făceau învoieli cu pescarii contra unei dijme aplicate la cantitatea pescuită.

Acest sistem de administrare poate fi numit "controlul statului prin arendă".

Câtă vreme bălțile Deltei au fost date în administrare arendașilor s-a constatat o scădere dramatică a resursei piscicole.

Grigore Antipa scria în 1892: "Depopularea de pește a Razimului se datorează modului barbar de exploatare din dorința de a câștiga a unor oameni care nu sunt legați cu nimic de aceste locuri."

A urmat perioada regiei de stat, până în 1954, când Grigore Antipa, militând pentru înlăturarea arendașilor, a organizat pescăriile Deltei ca regie de stat în care statul atribuia direct pescarilor dreptul de pescuit în schimbul unei părți din captură.

Acest sistem este numit "controlul prin regie de stat".

După 1954 administrarea pescăriilor s-a făcut, de asemenea, direct prin întreprinderi de stat.

Pescarii erau angajați și plătiți prin acord în funcție de cantitatea de pește pescuită.

În această perioadă, statul controla numărul total de pescari angajați și uneltele de pescuit în cadrul planificării de stat.

Perioada 1991 - 2008 se poate caracteriza prin tranziție de la controlul statului la acces liber, apoi la controlul statului prin concesiune sau autorizare individuală.

Deoarece asociațiile de pescari independenți nu erau constituite până în anul 2006, a existat riscul eșecului asupra îndeplinirii obiectivului social prin implementarea concesionării dreptului de pescuit asupra zonelor de pescuit din Delta Dunării.

Populația Deltei, cele circa 15.000 de suflete, este predispusă la izolare în timpul iernii, atunci când Dunărea este blocată de sloiuri, iar canalele sunt înghețate, la inundații sau la secetă.

Apele mari le intră în grădini și case, de multe ori le ruinează gospodăriile, iar pe drumuri nu se mai circulă decât cu barca.

Seceta face ca apele să scadă foarte mult, nu se mai poate circula cu barca prin toate zonele, nici nu se mai poate pescui, peștele moare de multe ori din lipsă de oxigen sau se ascunde în adâncuri, sub stufăriș.

Localnicii din Delta Dunării au condiții grele de viață.

Pământul nisipos nu permite dezvoltarea culturilor agricole.

Sunt în Deltă comunități foarte sărace, îmbătrânite, unde veți vedea legume plantate în ghivece de flori.

Apa potabilă ajunge greu în localitățile Deltei, asemenea medicilor care refuză ofertele edililor din Delta Dunării de teama izolării și, poate, a plafonării.

Și totuși oamenii Deltei trăiesc în Deltă de când se știu, asemenea părinților, bunicilor, bătrânilor lor.

Pescăriile produc beneficii, în general, pentru zone defavorizate, așa cum este Delta Dunării.

Pescăria asigură locuri de muncă pentru comunitățile izolate din Delta Dunării.

În prezent, stimați colegi, această activitate este practicată de circa 1.700 de pescari licențiați pentru pescuitul comercial, 150 de localnici lucrează în cherhanalele din Deltă, iar peste 350 își desfășoară activitatea în fabricile de conserve din pește indigen.

La momentul actual, pescarii sunt în pragul disperării.

Sunt amenințați cu tot felul de "reguli" voalate, nu li s-au mai vizat permisele de pescuit decât până la prohibiție, le este teamă să nu se oprească pescuitul comercial, așa cum a afirmat la început, în anul 2007, premierul Călin Popescu- Tăriceanu, iar, de curând, și unul dintre miniștrii actualului Guvern.

Dacă se va opri pescuitul comercial, în lipsa oricăror alternative, apare pericolul ca cei peste 2.200 de locuitori ai Deltei, angrenați în prezent în activitatea de pescărie, să devină cu toții braconieri pentru a-și câștiga minimul necesar existenței familiilor lor.

Agricultură nu se poate face, iar pentru agroturism nu au bani.

În localitățile din Deltă s-au construit pensiuni și hoteluri ale unor societăți înregistrate în marile orașe ale țării, iar primăriile din Deltă nu beneficiază nici măcar de taxele pentru ambarcațiunile care sunt și ele înregistrate tot în orașele mari.

Pescarii au făcut eforturi uriașe să-și cumpere bărcile și sculele de pescuit, plătesc toate taxele și impozitele la stat, care nu sunt deloc puține, au de lucru cam 6-7 luni pe an, li se ia peștele la cherhana cu prețuri foarte mici față de cele de pe piață, pescarul primind, în medie, 35% din prețul de desfacere a peștelui.

Ei știu că, prin art. 8 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării", Parlamentul României a garantat dreptul populației locale din teritoriul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" de a păstra obiceiurile specifice locale și activitățile economice tradiționale.

Pescuitul în Delta Dunării este o activitate economică tradițională.

Același Grigore Antipa afirma, la vremea sa, că "o pescuire sistematică a bălților Dunării nu se poate face decât cu pescari autohtoni, oameni crescuți din copilărie în această meserie, deprinși cu viața pe apă și având o conștiință perfectă a condițiilor naturale, a apelor și a vieții peștelui din ele".

Pescarii din Delta Dunării vor definitivarea legislației privind pescuitul și acvacultura, insistând să se țină cont de propunerile formulate prin reprezentanții lor, și anume ca accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop comercial, să se atribuie în mod direct pescarilor profesioniști, organizați în asociații profesionale de profil, pe baza permiselor, licențelor și autorizațiilor de pescuit comercial.

Am să închei cu ceea ce spunea în urmă cu aproape șase ani fostul director tehnic al Administrației Rezervației Biosferei "Delta Dunării", actual guvernator al Rezervației Biosferei "Delta Dunării", domnul Grigore Baboianu:

"Componenta de conservare a diversității biologice este foarte importantă și sigur că aceasta nu se poate face pe fondul unui nivel precar al dezvoltării societății omenești din această zonă.

Nu putem cere oamenilor să protejeze natura, să protejeze resursele, să protejeze diversitatea biologică în condițiile în care încă se confruntă cu foarte multe neajunsuri în plan social, care derivă din componenta economică.

Dacă nu reușim să integrăm cele două componente ale gestionării acestei arii protejate, nu vom avea un rezultat așteptat."

Afirmațiile domnului guvernator sunt la fel de actuale și astăzi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Paul Ichim (PNL) - intervenție despre rostul declarațiilor politice;

Domnul senator Paul Ichim.

Vreau să vă informez că în jurul orei 17.40 voi propune plenului o modificare a ordinii de zi a programului de astăzi, pentru a putea legifera votul final pe legi organice, obligatoriu de făcut în fiecare luni, și să ne putem încadra în acest interval, până la 18.10, pentru emisiunea radiofonică.

Am rugămintea către liderii de grup să-și ordoneze luările de cuvânt care au rămas.

Domnul senator Paul Ichim.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Paul Ichim:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Rolul unei declarații politice este de a consemna ceva care nu merge sau ceva care frământă societatea.

A face o declarație politică diluată, tip sifon cu sirop, nu-și are rostul.

A face o declarație politică la "vorbit viteză", cum spuneam noi în copilărie "traforaj viteză", chiar că nu-și are rostul.

Trebuie să dezvolți subiectul ca să se înțeleagă ce ai de spus.

Așa încât - "vorbit la normă", "vorbit la viteză", "legiferat la normă", "legiferat la viteză", neavând niciun punct de vedere -, recunosc, constituția psihică, fizică nu-mi permite să scot performanță, așa încât, vă rog să mă scuzați, declarația politică o voi depune, scutindu-vă de a asculta ce voiam să spun.

Ea se referea la istorie, pentru că se lega cu declarația politică a domnului senator Corlățean și cu ce s-a mai vorbit aici.

Și dați-mi voie să vă transmit un punct de vedere, pentru că acesta este sentimentul pe care îl încerc la ora actuală în Senat, îl citez pe maestrul Octavian Paler, care spunea:

"Dacă nu pot să fac istorie, o îndur", pentru că văd că opoziția nu are timp să-și spună un punct de vedere.

Din păcate, cei care sunt afară și așteaptă legea de la noi vă transmit că nu o mai îndură și, din păcate, ne iau pe toți la normă, fie putere, fie opoziție.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Vasile Pintilie (PD-L) - declarație politică având ca titlu Agricultura românească și produsele autohtone (declarație politică neprezentată în plen);

În continuare, vă informăm că doamna senator Mihaela Popa a depus declarația politică la secretariat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Vasile Pintilie.

 

Domnul Vasile Pintilie:

Mulțumesc, domnule președinte.

Din cauza faptului că suntem în criză de timp, am hotărât să-mi depun declarația mea politică la secretariat.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc foarte mult domnului senator.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC era înscris la declarații politice domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota.

Doamna secretar mă informează că și domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota a depus declarația politică.

 
Mario Ovidiu Oprea (PNL) - declarație politică având ca temă recredibilizarea instituțiilor statului;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Mario Ovidiu Oprea.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Mario Ovidiu Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte, Distinși colegi, Urmărind evoluțiile de pe scena politică românească din ultima vreme, constatăm, cu neplăcută surprindere, că actualii guvernanți și-au propus să ofere românilor, în locul unor soluții serioase, viabile, menite să amelioreze cât de cât criza economică ale cărei efecte se fac deja simțite, un spectacol ieftin, mai degrabă de umbre decât de lumini, cu conotații electorale aproape nedisimulate.

Cum altfel am putea caracteriza ceea ce se întâmplă în România ultimelor luni? Televiziunile și-au ocupat aproape întreg spațiul de emisie cu difuzarea până la saturație a talk-show-urilor condimentate, pe alocuri, cu scene de suspans despre arestări spectaculoase fie ale unor spioni români sau bulgari, fie ale unor oameni de afaceri mai mult sau mai puțin controversați, fie, mai nou, a unui șef de Serviciu Secret, ca să nu mai vorbim de celebrul, de acum, caz Ciorogârla, rămas învăluit în mister.

Toate acestea se petrec în timp ce DNA instrumentează sute de dosare al căror probatoriu se dovedește, de cele mai multe ori, nerelevant.

În mijlocul acestei babilonii generale se află ministrul de interne Dan Nica, acela care, alături de colegul său Stănișoară, de la apărare, pare că s-a înscris într-o competiție absurdă a cărei miză este pierderea controlului în gestionarea situației.

Pentru că, stimați colegi, nu putem fi îngăduitori cu bâlbâielile ministrului de interne care, mai întâi, ne anunță desființarea DGIPI, pentru ca apoi să asistăm la arestarea șefului aceste direcții, iar, ulterior, același domn ne anunță că vrea reformarea unității "Doi și un sfert".

Unitatea "Doi și un sfert" este de mulți ani o jucărie disputată cu înverșunare și folosită adesea în cu totul alte scopuri decât acelea pentru care a fost creată.

Pe de altă parte, România începe să fie guvernată din exterior de către FMI, în timp ce domnul Traian Băsescu și liderii PD-L au început deja campania electorală.

Tot PD-L, prin vocea unui lider PD-L de Dolj, a mai lansat o petardă:

devansarea datei alegerilor prezidențiale cu scopul, chipurile!, de a lăsa mai mult timp guvernanților să gestioneze criza economică.

Domnilor guvernanți, Într-o Românie în care statul este considerat obez, Serviciile Secrete continuă să fie aservite politic și se luptă între ele pentru supremație, în loc să se ocupe de siguranța națională, într-o astfel de țară se impunea acum, poate mai mult decât oricând, o acțiune concertată de recredibilizare a instituțiilor statului.

În timp ce șefii de stat și guvernele țărilor europene, ai aceleiași Europe în care ne place să spunem că ne-am integrat, sunt cu ochii ațintiți spre problemele cetățenilor lor, cei care au ales să ne conducă îi ignoră, pur și simplu, pe aceia care vor fi loviți în mod direct de criză, adică pe cetățenii țării, fie ei pensionari, funcționari, feroviari sau, mai nou, medici de familie.

Nici acțiunile DNA, nici schimbarea unor șefi ai serviciilor speciale, nici pensionarea unor ofițeri nu vor duce la reformarea sistemului.

Reformă va fi atunci când instituțiile statului își vor redobândi autoritatea, căci lipsa autorității nu poate duce decât la un complex de manifestări anarhice, atât în plan spiritual, cât și politic, și asta ar însemna că am trecut de la patologia totalitară la un alt fel de patologie.

Pentru a evita o asemenea variantă, vă invit, domnilor guvernanți, să vă asumați în mod serios responsabilitățile și să vă apucați de treabă.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică intitulată S.O.S. spațiile verzi! (declarație politică neprezentată în plen);

În continuare, vă informăm că doamna senator Sorina Luminița Plăcintă a depus declarația politică la secretariat.

Domnule senator Dumitru Oprea, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul senator Emilian Frâncu.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Observ un trend și mă aliniez.

Dau numai semnalul: "S.O.S. spațiile verzi!" și finalul: "Să înlocuim «pădurile» de construcții din beton cu pădurile din poveștile de odinioară!"

Restul, în declarația scrisă.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică intitulată Împrumutul convenit cu FMI - o sabie cu două tăișuri;

Domnule senator Frâncu, vă rog.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Împrumutul convenit cu FMI - o sabie cu două tăișuri".

Acordul cu Fondul Monetar Internațional îi deschide României calea spre un împrumut extern de circa 20 de miliarde de euro, iar aproximativ două treimi din această sumă va merge la Banca Națională a României spre a permite diminuarea rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale.

Dacă ar fi să-i credem pe cuvânt pe bancherii austrieci, francezi, olandezi, italieni și greci, care dețin puterea de decizie în marea majoritate a băncilor comerciale din țara noastră, diminuarea rezervelor minime obligatorii din BNR nu va fi urmată de creditarea băncilor-mamă de peste hotare ale băncilor comerciale din România.

Cu alte cuvinte, surplusul de euro din băncile românești nu va fi exportat, ci va fi pus la dispoziția creditării pe plan intern, deci fiecare miliard de euro aflat la dispoziția băncilor românești ar putea produce, în final, credite de câteva miliarde de euro, decurgând din logica inerentă a practicii rezervei fracționale, așa cum este ea descrisă în lucrarea intitulată "Mecanica modernă a banilor", apărută sub egida Băncii Rezervei Federale din Statele Unite.

Cererea mare de credite și disponibilitatea crescută a băncilor de a acorda împrumuturi ar putea duce, după diminuarea rezervei minime obligatorii, chiar la atingerea pragului maxim de creare a noilor bani, adică fiecare leu sau fiecare euro transferat dintr-un cont în altul ar putea genera, pe ansamblul pieței monetare interne, un supliment de șapte până la nouă lei (sau euro).

În funcție de moneda dominantă în piață, vor fi și consecințele pe care le vom resimți la nivel național.

Prea mulți lei vor duce la scăderea puterii de cumpărare, deci la inflație, iar inflația va avea tendința să fie contrabalansată prin creșterea șomajului.

Prea mulți euro în piață vor duce la întărirea leului, cu consecințe negative în scăderea exportului, în creșterea importurilor și, evident, în dezechilibrarea balanței comerciale a țării.

Va fi un dans pe o sârmă foarte subțire, care poate aluneca fie spre crearea propriei noastre crize financiare, fie către amorsarea unei crize economice de proporții.

În orice caz, populația este și va rămâne multă vreme îngrijorată de subiecte care în perioada 2005 - 2008 începuseră să se estompeze: pierderea locurilor de muncă, scăderea puterii de cumpărare și altele.

Nu ne rămâne decât să sperăm că Banca Națională a României va fi un înger păzitor înțelept și prompt în acțiuni, capabil să intervină de fiecare dată când situația o impune, chiar de pe o zi pe alta.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator.

Vă informez că domnul senator Marius Gerard Necula și domnul senator Iulian Urban, din partea Grupului parlamentar al PD-L, au depus în scris declarațiile politice la secretariat.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Grădinița cu program prelungit numărul 14 - Timișoara mai are nevoie de investiții pentru finalizarea lucrărilor în curs, de reabilitare a clădirii (declarație politică neprezentată în plen);

Are cuvântul domnul senator Gheorghe David.

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prin declarația mea, de fapt, doresc să trag un semnal de alarmă asupra acelor unități de învățământ la care au fost începute lucrări și în care nu se pot desfășura activități.

Din această cauză, sunt necesare investiții pentru finalizarea lucrărilor.

Am să depun și eu această declarație a mea prin care arăt că în Grădinița cu program prelungit numărul 14 din Timișoara mai sunt încă necesare lucrări și, în felul acesta, este nevoie de noi investiții.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc foarte mult.

 
Cristian George Țopescu (PNL) - intervenție privind criza orelor de sport;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Cristian Țopescu.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian George Țopescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Vă cer scuze pentru ținuta neprotocolară cu care mă prezint în fața dumneavoastră.

Are legătură cu ceea ce se află sub această bluză.

Este o declarație politică vizuală, probabil, cea mai scurtă declarație din istoria lucrărilor Senatului.

Pe tricoul meu scrie: "Există o singură criză - criza orelor de sport".

Vă rog respectuos să nu considerați această declarație ca fiind o ironie.

Este o realitate...Tristă.

Vă mulțumesc pentru înțelegere. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim foarte mult.

Intrăm în era declarațiilor politice de tip metaforă vizuală.

Mulțumim domnului senator.

 
Radu Alexandru Feldman (PD-L) - declarație politică cu titlul 2:15 - o bombă cu ceas;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Radu Alexandru Feldman.

Am rugămintea către liderii de grup să convoace colegii în sala de plen.

Ne îndreptăm spre finalul declarațiilor politice.

Urmează votul pe legi organice.

Vă rog să invitați toți colegii să revină în sală pentru a putea să trecem la partea de legiferare.

Domnule senator Radu Alexandru Feldman, vă rog.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Stimați colegi,

Văzând ritmul și modul - îmi permit să spun - total inadecvat în care este expediată o componentă importantă a activității noastre parlamentare, declarațiile politice, aș fi fost și eu tentat să depun declarația politică la secretariat și s-o las pentru posteritate în analele Parlamentului.

Dacă vin, totuși, în fața dumneavoastră și vă cer îngăduința să mă ascultați este pentru că mi se pare nefiresc să aflați din presă despre două mesaje pe care le adresez, în mod direct, Biroului permanent al Senatului și prim-ministrului.

Ca atare, voi citi mai repede, sperând să nu abuzez prea mult de timpul dumneavoastră.

Declarația mea politică este intitulată "2:15 - o bombă cu ceas".

Anul trecut, un cotidian central a publicat un lung serial intitulat sugestiv "Cupola".

Era cea mai completă și cea mai copleșitoare radiografie făcută vreodată publică și evidenția, în modul cel mai edificator, felul în care oameni veniți din Serviciile Secrete, mediul de afaceri și politicieni, unii parlamentari cu vechi state de serviciu, s-au prins în rețeaua care controlează de ani de zile domeniile vitale ale economiei românești.

În afara oricărei rațiuni, niciun partid și niciun singur om politic nu s-au simțit datori să încerce să se apropie măcar de bomba care a fost aruncată pe piață.

Astăzi, în plin scandal DGIPI, opinia publică și, în primul rând, clasa politică se confruntă cu o nouă probă a dimensiunii terifiante la care a ajuns corupția.

Putem fi siguri că evenimentele care se succed zi de zi, într-o suită aiuritoare, nu sunt altceva decât subiectul viitorului studiu de caz care va figura de mâine în orice raport care va vorbi despre amploarea corupției în România.

Nu-i lipsește niciun ingredient, totul este ca la carte: trafic de influență, mită, poliție politică, nepotism, favoruri, miliardari născuți din siluirea legii, rechini imobiliari, politicieni veroși, Servicii Secrete, magistrați corupți, presă manipulatoare.

Ani de zile ni s-a aruncat în ochi povestea cu economia supraturată, economia care duduie.

Dacă, într-adevăr, mai duduie ceva în țara asta, apt să concureze de la egal la egal cu structuri similare din orice colț al lumii, atunci acel lucru are un singur nume, și el este mare și inconfundabil: sistemul ticăloșit.

Pentru prima dată în ultimii ani, la alegerile din 2008 corupția nu a mai figurat printre temele predilecte ale campaniei electorale.

Electoratul a obosit, oamenilor li s-a făcut lehamite, sondajele de opinie nu au mai indicat corupția ca unul dintre discursurile cu care se pot câștiga voturi, și noi, oamenii politici, după ani lungi de campanii încheiate fără nicio finalitate, conștienți însă de faptul că metastazele acestui cancer au cuprins întregul organism social, ne-am permis să o trecem într-un plan secund.

Seismul care s-a declanșat în interiorul unuia dintre cele mai importante Servicii Secrete, ramificațiile și implicațiile pe care, deocamdată, abia le putem bănui ilustrează în modul cel mai edificator cât de mult am greșit.

Stimați colegi,

Toate comentariile care se fac de zile întregi, dincolo de inepții antologice sau de probe greu de egalat a ceea ce înseamnă mercenarismul mediatic, nu reușesc să descifreze cutia neagră a celui mai mare scandal în care este implicat rău-famatul "Doi și un sfert".

Câteva concluzii sunt de netăgăduit.

Serviciul este folosit curent ca mijloc de șantaj sau pentru obținerea de favoruri, practică adeseori traficul cu informații secrete și se plasează de multe ori la limita poliției politice.

De aici, atracția și bătălia pentru controlul lui, dacă e să dăm crezare unui om care, de regulă, știe ce vorbește, domnul senator Miron Mitrea, și care mărturisește cu regret că PSD a dat trei ministere în schimbul lui "Doi și un sfert".

Dar întrebarea fundamentală care reclamă un răspuns de urgență este dacă putem ajunge să aflăm adevărul despre ce înseamnă, cu ce se ocupă, sub comanda și în beneficiul cui lucrează DGIPI.

Personal, mă îndoiesc, câtă vreme așteptăm răspunsul de la cei în cauză, mă îndoiesc pentru că, fatalmente, nu va fi decât emanația unui sistem bolnav și ne va fi băgat pe gât tocmai de oameni care au dus astăzi instituția la cea mai joasă cotă de credibilitate.

Într-o asemenea situație, față de gravitatea unor practici care trebuie urgent stopate, cer Biroului permanent al Senatului constituirea unei comisii parlamentare de anchetă care să analizeze modul de funcționare și tarele care marchează de ani de zile activitatea DGIPI.

Pe baza concluziilor acestui raport, factorii abilitați vor trebui să decidă asupra utilității existenței sau nu a DGIPI și, în eventualitatea unui răspuns afirmativ, a măsurilor de restructurare care se impun pentru ca serviciul să ajungă să funcționeze în spiritul și în litera legii.

La fel de important, având în vedere criza actuală, dar și antecedentele de tristă amintire - mă refer aici la un Costel Iancu sau Cornel Șerban -, îl invit pe domnul prim-ministru să reflecteze la oportunitatea înființării de urgență în cadrul Guvernului a unui departament abilitat și responsabil să se pronunțe asupra compatibilității candidaților pe funcții de demnitar cu posturile pe care urmează să le ocupe.

Este o măsură obligatorie, pentru ca, pe viitor, oamenii cu cazier, cu antecedente penale, aflați în cercetarea DNA sau a Parchetului General pentru fapte de corupție să nu mai poată accede în fruntea instituțiilor publice.

Pentru început, sunt două măsuri care ar exprima convingător dorința actualei coaliții de guvernare de a face, într-adevăr, mișcări semnificative în lupta împotriva marii corupții, și aceasta într-un moment în care Occidentul își exprimă tot mai des regretul pentru decizia de a fi acceptat în rândurile Comunității Europene două țări - România și Bulgaria - de care îl despart decenii.

Vă mulțumesc sincer pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

Sunt convins că declarația sa va avea ecoul cuvenit.

 
 

Închidem aici lista declarațiilor politice, cu informația că domnii senatori Ion Ariton, Corneliu Grosu au depus declarațiile politice la secretariat și ele vor fi trecute în stenograma ședinței noastre, ca toate celelalte declarații care ne-au fost supuse atenției.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse la președintele de ședință:

 
Dan Voiculescu (PC) - declarație politică având ca titlu Și statul trebuie să plătească (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dan Voiculescu:

Declarația politică de astăzi se intitulează "Și statul trebuie să plătească".

Întârzierile la rambursarea TVA pot destabiliza economia națională.

Termenul legal de soluționare a unei cereri de rambursare de TVA este de 45 de zile.

Reglementările legale actuale instituie acest termen generos în care statul se creditează, practic, fără dobândă din banii firmelor private.

Situația este cu atât mai gravă cu cât în peste 50% din cazuri nici acest termen nu este respectat.

Un singur exemplu: la finele lunii februarie, în sectorul 1 din București pentru 57% din cererile de rambursare era depășit termenul legal de soluționare.

Puternic afectați de lipsa de lichidități, mulți agenți economici viabili sunt falimentați de aceste întârzieri care îi împiedică să-și îndeplinească obligațiile financiare.

În situația actualei crize economice, redundanța procedurilor birocratice și întârzierile constante la rambursarea de TVA au devenit un obstacol major în calea funcționării economiei românești, iar câștigul statului din creditarea implicită prin TVA este doar unul aparent, pentru că niciun stat nu poate prospera falimentându-și agenții economici.

Pe termen lung, toate pierderile firmelor private se vor regăsi în bugetul de stat.

În consecință, interesul general al statului și al agenților economici deopotrivă este să se simplifice procedurile birocratice și să se scurteze termenele prevăzute pentru rambursarea TVA.

Totodată, este esențial pentru funcționarea întregului sistem să se prevadă penalități pentru întârzierile la rambursarea de TVA.

Dincolo de evidenta necesitate economică, este și o formă de respect pentru contribuabilul obligat să plătească penalități pentru orice întârziere ca și statul, la rândul său, să plătească pentru propriile întârzieri.

Miza nu este să creăm penalități, miza este să ne asigurăm că termenele sunt respectate.

Cred cu tărie în rolul preventiv pe care îl va avea un regim sancționator concret.

Personal, asumându-mi responsabilitățile cu care am fost învestit, mă voi implica direct în identificarea unei soluții pentru problema rambursărilor de TVA.

În acest sens, voi iniția și modera consultări directe între reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice și cei ai mediului de afaceri.

Fiecare dintre noi are puterea de a determina schimbarea în bine a economiei naționale.

Trebuie doar să vrem.

Paul Ichim (PNL) - declarație politică intitulată Apel la istoria națională (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Paul Ichim:

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, De data aceasta am ales un subiect care să nu se intersecteze cu cel al unui coleg de la alt partid, așa cum s-a întâmplat în ședința trecută.

Declarația mea se numește "Apel la istoria națională" și are avantajul că rememorează istoria, în ciuda dezinteresului prezentat de ministrul de resort din guvernarea actuală asupra acestui obiect de studiu.

La 29 martie 1923 a fost publicată în Monitorul Oficial al României a doua Constituție a nației române din istoria modernă, din cele opt Constituții consemnate.

Prima Constituție, din 1866, a fost făcută după modelul Regatului Belgiei, a cărui Constituție a fost publicată pe 25 februarie 1835.

Constituția din 1923 a fost adoptată după Marea Unire, ea rămânând în vigoare până în 1938, când a fost suspendată de Carol al II-lea.

A fost repusă în vigoare în 1944, până la 30 decembrie 1947, când din monarhie constituțională țara a devenit republică.

Ea are la bază Constituția din 1866, iar din cele 138 de articole ale ei aproximativ 60% au fost păstrate din cea veche.

A fost cea mai democratică Constituție din spațiul european al acelor vremuri, singura critică adusă fiind cea referitoare la articolul 6, care reglementa exercitarea drepturilor politice ale femeilor prin apariția unor legi speciale.

Probabil, vremurile aveau o doză de misoginism care, de altfel, se regăsește și astăzi dacă ne uităm la raportul femeilor parlamentar în Legislativul României.

Orice apel la date tehnice devine plictisitor.

Particularitățile vremurilor au fost următoarele: la Regatul României, care avea aproximativ 137.000 kilometri pătrați și aproximativ 8 milioane de locuitori, s-au alipit Ardealul, Banatul, Basarabia și Bucovina, ajungându-se la circa 300.000 kilometri pătrați, locul 10 în Europa ca suprafață, și la aproximativ 16,5 milioane de locuitori, locul 8 în Europa de atunci.

Basarabia provenea din Imperiul Țarist, fără o Constituție și o administrare teritorială corespunzătoare.

De altfel, Basarabia și Bucovina s-au integrat mai rapid la Regatul României.

Ardealul și Banatul, provenite din Imperiul Austro-Ungar, aveau alt nivel educațional și organizațional, cu o viață politică mult mai bine conturată, cu un partid național și unul țărănesc mai intransigente.

Constituția și legile subsecvente au organizat statul român modern sub administrarea liberală a lui Ion I.C.Brătianu.

Regele Ferdinand (1914-1927) exercita puterea executivă, respectiv numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legi, era șeful armatei, avea drept de veto, bătea monedă, acorda decorații, avea dreptul de a acorda amnistie și grațieri, încheia tratate, convoca și dizolva Parlamentul.

Constat o similitudine cu dorința cuiva - extrem de contemporan cu noi toți - de a avea aceeași putere.

Aparentul periplu prin istorie poate părea plictisitor, doar că azi constatăm că la fiecare patru ani descoperim că luăm reforma de la capăt, descoperim că doar legile noastre organizează societatea, descoperim că apoliticii noștri sunt mai buni decât ai voștri, nu avem nicio strategie, nu colaborăm nici în momentele de criză națională, nu știm să ne ascultăm, nu știm să ne respectăm, nu suntem condiționali, nu suntem punctuali, suntem egoiști și nu înțelegem ce înseamnă libertatea individuală garantată încă din 1923.

Proiectele noastre de coduri penale sunt mai restrictive cu privire la libertatea de exprimare decât în România începutului de secol al XX-lea.

Ne-am bătut joc de resursele nației fără discernământ, fapt nemaiîntâlnit în România Mare - vezi Constituția sus-menționată.

Constatând că puterea actuală nu știe, nu vrea, nu poate să colaboreze cu opoziția măcar în perioadă de criză, consemnez vorbele maestrului Octavian Paler: "Dacă nu pot să fac istorie, o îndur."

Atenție, restul lumii a început să nu mai îndure. Și prima instituție culpabilizată, poate și pe bună dreptate, va fi Parlamentul României, cu puterea și cu opoziția la un loc.

Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca temă Ziua Mondială a Autismului (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Mihaela Popa:

Doamnelor și domnilor senatori, Săptămâna aceasta, pe 2 aprilie, marcăm Ziua Mondială a Autismului.

De aceea doresc să supun atenției dumneavoastră situația dramatică în care se află mii de persoane din țara noastră, copii diagnosticați cu autism.

Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în România există, în prezent, aproximativ 3.100 de copii diagnosticați, însă, din nefericire, nu avem o bază de date centralizată la nivel național care să ne ofere amploarea fenomenului.

De aceea, cred că numărul persoanelor care suferă de această boală este mult, mult mai mare.

Specialiștii vorbesc de 30.000 de copii cu tulburări din spectrul autismului.

Stimați colegi,

Nu vreau să insist asupra dramei pe care o trăiesc acești copii și familiile lor.

Prin această declarație politică doresc atât să trag un semnal de alarmă, cât și să ne propunem cu toții un set de măsuri pentru a ușura, pe cât se poate, viața copiilor care suferă de autism.

Consider că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării ar trebui, de urgență, să clasifice autismul ca dizabilitate distinctă în rândul dizabilităților mentale.

De asemenea, pledez pentru crearea de alternative educaționale potrivite nevoilor tuturor copiilor cu autism:

integrare individuală, de grup sau clase în școli obișnuite, cu suportul adecvat nevoilor specifice și individuale ale fiecărui copil.

Părinții copiilor cu autism trebuie să aibă posibilitatea de a alege forma de educație cea mai potrivită pentru copilul lor aflat la vârsta școlară, iar copiilor cu autism trebuie să le asigurăm șanse egale la educație.

De aceea avem nevoie de specialiști în domeniul educației și recuperării autismului, specialiști care trebuie formați, încurajați și sprijiniți de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Un rol important îl are și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, alături de Ministerul Sănătății, pentru a introduce în legislație distincția clară a autismului printre categoriile de dizabilități la adulți.

Nu în ultimul rând, trebuie să sprijinim terapiile recunoscute ca având succes în recuperarea copiilor cu autism, de aceea consider ca necesară măsura decontării parțiale sau totale de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a acestor terapii de succes.

Vă mulțumesc.

Vasile Pintilie (PD-L) - declarație politică având ca titlu Agricultura românească și produsele autohtone (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Vasile Pintilie:

Declarația mea politică se intitulează "Agricultura românească și produsele autohtone".

Starea agriculturii românești este departe de ceea ce ar trebui să fie, iar angajații din structurile Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu au muncit mai nimic în ultimii ani.

Sunt deficiențe, în unele cazuri foarte mari, în rezolvarea problemelor care împiedică derularea fondurilor comunitare, iar banii pentru proiectele cu finanțare de la Uniunea Europeană nu pot fi accesați din cauza ineficienței structurilor care ar trebui să sprijine, prin acțiuni specifice, această activitate.

Mai mult, criza prin care trecem îi afectează și pe cei care se ocupă de această ramură importantă a economiei noastre.

Fidelitatea cetățenilor față de produsele autohtone este cultivată încă de pe băncile școlii în alte țări din Uniunea Europeană.

În fapt, există un fel de cult, bine inoculat în mentalitatea cumpărătorilor, pentru consumul mărfurilor produse în țara lor.

La noi, însă, abia acum, când criza economică a început să ne sărăcească, autoritățile vorbesc de conștientizarea relației dintre consumul de produse autohtone și sănătatea macroeconomică.

"Produs în țara ta!" este sloganul răspândit de asociațiile din domeniul alimentar în unele centre comerciale din țară, slogan care are ca scop susținerea agriculturii, industriei alimentare românești și încurajarea folosirii materiilor prime din țara noastră.

Campania a fost lansată în toate mediile de informare, însă nu este suficient, efortul trebuie preluat de noi toți.

Fiecare român, oriunde s-ar afla el, are datoria patriotică să promoveze și să încurajeze consumul acestor produse.

Textul mesajului răspândit și pe yahoo messenger este:

"Cumpărați made in Romania, tot ce este românesc! Cu cât vor cumpăra mai mulți produse autohtone, cu atât vor avea mai mult de lucru românii din puținele fabrici care mai produc ceva în țara asta.

Cumpărând un produs românesc, se plătesc impozite, salarii, chirii, dobânzi, elemente care fac să funcționeze, în ansamblu, economia unei țări."

În mai toate centrele comerciale, merele, perele, cartofii, ceapa nu au marca made in Ro, ci made in Turcia, Italia, Spania etc.

La fel stau lucrurile și cu alte produse alimentare.

Guvernul, împreună cu asociațiile de producători și distribuitori, ar trebui să elaboreze și să impună un set de coduri de conduită pentru centrele comerciale, astfel încât promovarea produselor românești să fie o preocupare permanentă.

În toate țările din Europa această practică este curentă.

Mai mult de atât, mergeți în hipermarketurile din țară și o să constatați că sunt aprovizionate cu foarte multe produse din țara lor de origine.

Cumpărătorul, pus într-o astfel de situație, nu știe ce să facă: să cumpere ce e românesc pentru a contribui la promovarea produselor românești sau să scoată mai puțini bani din buzunar pentru un produs de import mai ieftin și de o calitate mai slabă, dar mai frumos ambalat?

Producătorii interni trebuie protejați, ajutați și stimulați.

Peste tot, specialiștii în economie și finanțe vorbesc de capacitatea României de a hrăni 100 de milioane de oameni cu produse de calitate, la prețuri accesibile, comparabile cu cele din Uniunea Europeană.

Până acum, realitatea din magazine ne-a dovedit altceva.

Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru ca acest lucru să devină realitate.

Vă mulțumesc.

Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică intitulată Peste 50% din resursele CEC și EximBank trebuie să meargă în agricultură (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte al Senatului,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Peste 50% din resursele CEC și EximBank trebuie să meargă în agricultură".

Conform Comisiei Europene, factorii externi influențează în proporție de circa 85% economia noilor state membre, printre care și pe cea românească, iar șocurile economice de pe piețele internaționale lovesc din plin economia, punând sectorul agricol românesc într-o situație grea.

Efectele crizei economice se vor resimți, mai ales pe termen mediu și lung, fapt ce va adânci decalajele dintre sectorul agricol românesc și cel al țărilor europene.

România va trebui să atragă de la Uniunea Europeană, în următorii patru ani, aproximativ 7,5 miliarde de euro, bani alocați pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Absența mecanismelor simple, ușor de aplicat, de susținere a fermierilor va conduce la imposibilitatea accesării integrale a acestor fonduri.

Normele de finanțare ale CEC Bank și EximBank sunt complicate și dure, făcute parcă împotriva creditării rapide.

Mulți producători nu vor avea banii necesari să asigure cofinanțarea pentru finanțarea proiectelor.

Decapitalizarea va fi și mai puternică în agricultură.

Ca urmare, țara noastră are toate șansele să depindă și mai mult de importuri în domeniul alimentelor.

Doamnelor și domnilor senatori, Situația este din ce în ce mai gravă, iar efectele crizei au făcut deja o primă victimă: un grup de firme cu afaceri în agricultură a anunțat, săptămâna trecută, că își va închide fabricile, urmând ca în perioada următoare să notifice autoritățile privind disponibilizarea tuturor celor 6.700 de salariați.

Dacă nu conștientizăm că agricultura este o prioritate națională care trebuie finanțată mai mult decât economia pasivă, riscăm să intrăm într-un joc extrem de periculos, cu consecințe deosebit de grave din punct de vedere economic și social.

Sectorul agricol face parte din economia activă a unui stat.

Acest domeniu este unul dintre puținele care pot salva România de la o profundă criză economică, deoarece este singurul sector care încă mai poate aduce valoare adăugată direct statului român și să asigure siguranța alimentară a populației.

Dacă dorim ca agricultura să devină un motor economic, în perioada care urmează trebuie să facem mai mult decât declarații politice.

O soluție ar fi susținerea de către Guvern a unei bănci specializate pe credite agricole.

Se vorbește despre capitalizarea CEC și EximBank, însă acestea trebuie să aloce minimum 57% din resurse către agricultori, adică exact ponderea fondurilor europene alocate agriculturii din totalul fondurilor pentru România.

Dacă nu vom lua măsuri imediate, criza financiară nu se va sfârși niciodată în România, pentru că vom avea nevoie, de la an la an, de bani din ce în ce mai mulți pentru a importa, de la an la an, mâncare din ce în ce mai multă.

Vă mulțumesc.

Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică intitulată S.O.S. spațiile verzi! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dumitru Oprea:

Declarația mea politică se intitulează "S.O.S. spațiile verzi!".

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați, Problema spațiilor verzi din zonele urbane s-a agravat tot mai mult în ultimii ani.

Creșterea explozivă a parcului auto, tolerarea construcțiilor abuzive sau pur și simplu nepăsarea autorităților locale au acutizat această agresare a mediului.

Numai în Iași, orașul în care am fost ales senator, numeroase blocuri de locuințe și-au pierdut grădinile din jur, numărul automobilelor a depășit categoric capacitățile parcărilor existente, iar victimele fenomenului sunt spațiile verzi.

Priveliștea locurilor în care asfaltul cucerește orice palmă de pământ este cu adevărat dezolantă.

Nu mai este nevoie să amintesc nici impactul acestui dezastru asupra sănătății oamenilor.

Efectele întregului fenomen vor fi resimțite pe termen lung, iar amploarea lor ar putea fi mult mai serioasă decât și-o închipuie mulți.

Sunt convins că această situație nu este o particularitate a Iașului.

Toate orașele mari ale României se confruntă cu aceeași problemă, iar autoritățile locale sunt pasive ori acționează haotic, în lipsa unei strategii la nivel național.

În multe cazuri soluția este ridicatul din umeri.

Evident, sunt conștient de dificultățile primarilor și consilierilor locali.

Totuși, se dau în continuare autorizații de construcție în orice loc, fără a lua în calcul respectarea unor standarde privind existența spațiilor verzi, a locurilor pentru parcări, prin care să nu fie afectată peisagistica urbană.

Se ridică numeroase clădiri de birouri, spații comerciale și foarte puține dintre ele au parcări subterane.

În mai toate cazurile se ajunge la eliminarea trotuarelor și agresarea grădinilor din jur, iar acesta este rezultatul unei combinații de incompetență administrativă și lăcomie pentru bani.

Cunoașteți, desigur, faptul că este în discuții legislația privind situația spațiilor verzi și a construirii în aceste zone.

Este bine-cunoscută presiunea dezvoltatorilor imobiliari pentru înlăturarea cât mai multor opreliști din calea planurilor lor de afaceri.

Cred că ar fi cazul să ne gândim extrem de bine la forma pe care o va lua legislația în această direcție.

Vreau să cred că vom reuși să preîntâmpinăm ridicarea unor noi "păduri" de construcții acolo unde ar trebui să fie verde.

Sper că vom avea înțelepciunea să lăsăm copiilor noștri mai mult aer, și nu doar mașini și betoane.

Să înlocuim "pădurile" de construcții din beton cu pădurile din poveștile de odinioară!

Vă mulțumesc.

Marius Gerard Necula (PD-L) - declarație politică având ca titlu Comitete județene anticriză (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Marius Gerard Necula:

Declarația mea politică se intitulează "Comitete județene anticriză".

Domnule președinte de ședință, Stimate colege și colegi, Este un truism că România este parte a crizei economicofinanciare mondiale.

Eforturile depuse de Președintele României, domnul Traian Băsescu, Guvernul României, condus de prim-ministrul Emil Boc, și Guvernatorul Băncii Naționale a României Mugur Isărescu se află în prima linie a luptei împotriva efectelor crizei în țara noastră.

Păstrarea locurilor de muncă, protejarea celor cu venituri mici, relansarea economiei printr-un program ambițios de investiții publice, creșterea capacității de absorbție a fondurilor europene, în special prin reducerea termenelor de accesare și a birocrației, modificarea Codului fiscal prin eliminarea a cel puțin 100 de taxe, trimiterea în Parlament spre dezbatere a celor patru coduri, civil, penal, de procedură penală și de procedură civilă, o disciplinare a execuțiilor bugetare și o mai bună activitate de colectare a taxelor și impozitelor, neimpozitarea profitului reinvestit reprezintă doar o prezentare succintă a deciziilor luate de actualul Guvern pentru diminuarea efectelor crizei.

Decizia politică a partidelor aflate la guvernare, PD-L și PSD, de a accesa un împrumut girat de Fondul Monetar Internațional, ca o măsură financiară suplimentară de asigurare a stabilității economiei românești, demonstrează o atitudine responsabilă față de situația actuală prin care trece economia românească.

La acest efort, un rol important îl au autoritățile locale.

Acestea, prin efectul politicii de descentralizare, joacă un rol din ce în ce mai important, reflectat în nivelul de trai și de satisfacție a cetățenilor.

Prin gestiunea bugetelor locale și a sumelor repartizare de la bugetul central, autoritățile locale sunt conectate direct la efortul actual de depășire a crizei.

Din cauza situației excepționale în care se află România, prin această declarație politică solicit domnului prim-ministru să inițieze, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, constituirea de comitete județene anticriză.

Aceste comitete trebuie să aibă în componență prefectul, președintele consiliului județean, primarii de municipii, liderii principalelor sindicate, reprezentanții patronatelor, ai structurilor asociative la nivel județean, reprezentantul administrației financiare, managerii principalilor agenți economici, din punct de vedere al numărului de salariați și al valorii contribuției la bugetele locale și centrale.

Aceste comitete vor emite puncte de vedere având rol consultativ.

Comitetele județene anticriză trebuie să întocmească planuri județene anticriză care să conducă la întocmirea unui plan național anticriză.

Comitetele județene anticriză vor avea un secretariat pus la dispoziție de instituția prefecturii.

Factorii de decizie locali trebuie să aibă obligația de a contribui efectiv la efortul autorităților centrale pentru depășirea situației de criză.

Nu este normal ca, atât timp cât autoritățile locale prin descentralizare, capătă o putere de decizie foarte mare asupra unor zone de impact sociale, acestea să nu-și asume și atitudini și decizii concrete în spiritul eforturilor depuse de autoritățile centrale.

În timp ce la centru politica tăierii de costuri creează tensiuni sociale, la nivel local trebuie asumată aceeași atitudine pentru politicile austere impuse de Guvern.

Lipsa unui sincronism de atitudine responsabilă centru - local poate contribui la percepții greșite ale populației față de eforturile Guvernului în aplicarea măsurilor anticriză.

Este obligatorie însumarea eforturilor autorităților centrale și locale pentru implementarea fără distorsiuni a măsurilor anticriză.

Criza nu este a președintelui Traian Băsescu, a Guvernului Emil Boc sau a Băncii Naționale a României, ci a întregii Românii și fiecare factor de decizie local trebuie să-și asume responsabilități complementare.

Vă mulțumesc.

Iulian Urban (PD-L) - declarație politică intitulată Noul Cod civil - justiția se va administra cu lingurița către români, însă la coada linguriței trebuie să fie mereu un avocat! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Declarația mea politică se intitulează "Noul Cod civil - justiția se va administra cu lingurița către români, însă la coada linguriței trebuie să fie mereu un avocat!".

În cadrul Comisiei speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă am putut să constatăm, dacă mai era nevoie, faptul că actualele coduri sunt făcute în cea mai mare parte pe genunchi, cu exprimări îndoielnice gen "părțile originare din proces", în loc de "părțile inițiale" sau copil "viabil" în loc de "viu", semn că marii profesori care au contribuit la elaborarea lor probabil că le citesc abia acum în amănunt.

Spun asta întrucât am analizat până acum 230 de articole din Codul civil și 85 din Codul de procedură civilă și deja sunt admise peste 100 de amendamente, ceea ce spune multe despre cât de bine au fost gândite și realizate aceste coduri.

În afară de asta, mai există un aspect: faptul că prin toate "înnoirile" aduse codurilor, de fapt, justițiabilul nu vede nicio îmbunătățire reală a situației sale civile și procesual civile, în schimb el nu mai poate să facă niciun fel de act în justiție decât dacă apelează contra cost la un avocat.

Mă scuzați, sunt de acord ca avocații să câștige, însă nu putem admite, ca politicieni, să subsumăm interesele justițiabilului și liberul acces la justiție de administrarea acesteia cu lingurița ținută de avocat.

Vreau să vă spun cu câtă vervă se luptă Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și profesorul Ciobanu să îmi explice la comisie faptul că este bine ca recursul să nu mai poată fi formulat, scris, depus, susținut decât prin avocat sau faptul că, dacă ești pârât într-o cauză în recurs, ești obligat să îți angajezi avocat.

Poziția profesorului este năucitoare - să limităm posibilitatea ca orice român să mai deranjeze instanțele cu cereri informale!

Așadar, nu plătești avocat, ți se interzice accesul la justiție! Am rămas interzis.

Vă spun eu, din practică, că, de multe ori, cereri în justiție făcute de avocați sunt mai informale și mai puerile decât cele pe care justițiabilii autodidacți și le fac singuri, și nu de puține ori un român a câștigat singur un proces în fond și la curtea de apel, și când și-a luat avocat în recurs acesta i-a făcut praf procesul.

În afară de asta, nu poți să limitezi accesul la justiție al românului pentru că încalci drepturile pe care acesta le are conform art. 6 din CEDO.

Le-am spus că i-ar deranja ca, mâine-poimâine, inginerii sau arhitecții să vină cu o lege prin care, așa cum vor să facă ei cu Codul civil și Codul de procedură penală, să îți interzică să îți construiești în regim propriu un balansoar și să riști chiar pușcăria că nu ai apelat la unul dintre ei.

Nu se poate să ducem țara asta direct către "absurdistan"!

Trebuie să avem puterea ca noi, cei 13 parlamentari din Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă să avem tăria, puterea și forța de muncă să trecem prin analiză codurile și să nu lăsăm să treacă asemenea abominații antologice care sunt îmbrăcate în haine juridice care vor servi intereselor financiare ale unor maxim 30.000-40.000 de oameni, aruncând la gunoi interesul pentru o justiție eficientă și liberul acces la actul procesual a 21 milioane de români.

Vă mulțumesc.

Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Grădinița cu program prelungit numărul 14 - Timișoara mai are nevoie de investiții pentru finalizarea lucrărilor în curs, de reabilitare a clădirii (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe David:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Grădinița cu program prelungit numărul 14 - Timișoara mai are nevoie de investiții pentru finalizarea lucrărilor în curs, de reabilitare a clădirii".

La începutul actualului an școlar 2008-2009, pe lista lucrărilor de investiții din județul Timiș se aflau înscrise nu mai puțin de 139 de unități școlare, 73 dintre ele cu finanțare prin centrele bugetare și 66 cu finanțare de la consiliile locale (pe diferite anexe).

Majoritatea dintre acestea aveau ca principal obiectiv investițiile în construcția și extinderea spațiilor existente, precum și reabilitarea clădirilor care, dintr-un motiv sau altul, nu mai puteau satisface cerințele unui învățământ modern.

Un argument în plus în susținerea solicitării de fonduri l-a reprezentat și continuă să fie de actualitate retrocedarea unor clădiri către foștii proprietari.

Suma totală alocată pentru obiectivele înscrise pe cele două liste, pe perioada amintită, a fost de 23,26 milioane lei (RON).

De reținut: cu numai câteva zile înaintea începerii anului școlar, din cele 40 de unități aflate pe lista de investiții doar în trei lucrările erau finalizate, celelalte 37 figurând cu "lucrări în curs", iar la capitolul "Reabilitări", din 57 de unități, 35 se aflau trecute în dreptul aceleiași rubrici "în curs".

Printre unitățile școlare aflate într-o astfel de situație se numără și Grădinița cu program prelungit numărul 14 din Timișoara.

Suma alocată anul trecut, în cazul acesteia, a fost de 500.000 de lei, dintr-un total stabilit prin proiectul de execuție de circa 1,5 milioane de lei.

Lucrările au început și au continuat până la epuizarea banilor intrați în cont.

Pe parcursul executării lucrărilor de reabilitare, experții Inspectoratului de Stat pentru Construcții au constatat însă că este necesară efectuarea unor lucrări suplimentare de consolidare a fundației.

Drept urmare, s-a ajuns ca suma totală necesară să depășească binișor 2.000.000 de lei, bani pe care Grădinița cu program prelungit numărul 14 nu i-a primit prin ordonatorul de credit - ISJ Timiș.

Acești bani sunt absolut necesari.

Dincolo de nevoia asigurării condițiilor optime de desfășurare a actului educațional, există și alte motive care susțin solicitarea făcută de comitetul de părinți și de directoarea grădiniței, Angela Răducan. Iată-le:

  • unitatea este frecventată, în momentul de față, de 140 de copii, 65 dintre ei (patru grupe) sunt înghesuiți în patru sălițe de numai 6 metri pătrați fiecare, aparținând Colegiului Tehnic de Vest, ceilalți 75 învață în spații puse la dispoziție de Grădinița cu program normal numărul 17;
  • clădirea în care își desfășoară activitatea Grădinița cu program normal numărul 17 urmează a fi retrocedată foștilor proprietari;
  • în structura Grădiniței cu program prelungit numărul 14 există două grupe (circa 40 de preșcolari) cu limba de predare germană și o grupă (20 preșcolari) cu limba de predare sârbă; acestea sunt principalele pepiniere furnizoare pentru învățământul primar din Timișoara cu predare în limba germană și, respectiv, sârbă;
  • masa copiilor se prepară de bucătărese la grădinița cu program săptămânal; pentru a fi adusă copiilor de la Grădinița cu program prelungit numărul14, pentru transport se plătesc lunar 800 de lei;
  • prin contractul de execuție și prin modul profesionist în care a efectuat lucrările - în limita sumei avute la dispoziție, firește -, firma de construcții "Pino Fil Construct" a dovedit că își poate finaliza angajamentul asumat până cel târziu la începutul lunii august anul curent.

Vă mulțumesc.

Ion Ariton (PD-L) - declarație politică având ca temă semnarea acordului cu FMI (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ion Ariton:

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Partidul Democrat Liberal salută succesul Guvernului Boc în negocierile pentru încheierea unui acord de finanțare cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană.

Realitatea arată că destinatarul acordului este economia României, în ansamblul ei, iar nu vreo firmă anume.

Vedem, deja de la momentul semnării scrisorii de intenție o relaxare a cursului de schimb.

A devenit, astfel, evident în ce mod acordul cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional dă stabilitate monedei și deschide larg rețeaua de credit de care depinde relaxarea economiei.

În felul acesta, nu se mai poate îndoi nimeni că beneficiile aduse de acest acord se numără în fiecare loc de muncă salvat și în fiecare leu care își păstrează valoarea, spre beneficiul românilor care au credite de rambursat.

Doamnelor și domnilor, Este adevărat, semnatarul acordului este Guvernul României, dar beneficiarul este, strict, cetățeanul român.

Destinația oferită banilor din acest acord de împrumut arată clar acest lucru.

Toți banii de la Fondul Monetar Internațional vor ajunge la rezerva valutară a Băncii Naționale a României, niciun cent în altă parte.

În urma consolidării rezervei valutare se va putea reduce rezerva minimă obligatorie pe care băncile comerciale o păstrează la banca centrală.

Pe cale de consecință, vom putea asista la relaxarea creditării, absolut necesară în relansarea economiei naționale.

Este important să spunem că din banii de la Fondul Monetar Internațional nu se va achita niciun euro care ar reprezenta datoria vreunei firme private.

Când agenții comerciali vor trebui să-și achite datoriile, ei vor exercita însă o presiune sporită asupra cursului de schimb, din cauza nevoii de valută.

Mărirea rezervei valutare a BNR în urma împrumutului contractat va da posibilitatea băncii centrale să cumpere lei, disponibilizând euro pe piață.

În felul acesta, menținerea unui curs scăzut va reprezenta un ajutor neprețuit pentru populația care are de plătit datorii către bănci în valută și va păstra la un nivel redus prețurile produselor importate.

Acordul ne impulsionează în demersurile noastre, deja inițiate, de a moderniza administrația, infrastructura și de a pune frâu exceselor birocratice.

În timpul negocierilor pentru încheierea acordului s-a insistat pe ceea ce Cabinetul Boc identificase deja a fi direcții necesare pentru stoparea cheltuielilor nejustificate, și anume eliminarea birocrației excesive.

Avem, prin acest acord, nu numai un plan național de măsuri anticriză, dar și o corelare cu politica anticriză europeană.

Nu suntem o excepție și nu facem politică pe încercate.

Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană au pus la punct, împreună cu guvernele est-europene, un traseu și un plan de măsuri susținute de fonduri importante.

Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional investesc în Europa de Est și în România.

Spre deosebire însă de alte țări din centrul și estul Europei, acordul semnat de Guvernul Boc nu s-a încheiat sub presiune.

Avem condiții mai bune decât cele obținute de multe țări din zonă.

Nu s-a modificat nici cota unică de impozitare, nici nivelul taxei pe valoarea adăugată, și nici nu se vor introduce alte taxe și impozite.

Banii de la Fondul Monetar Internațional sunt cei mai ieftini pe care îi poate accesa țara noastră: dobânda este de aproximativ 3%.

Dacă România ar dori să se împrumute de pe piața privată externă, cea mai mică dobândă de la care ar porni discuțiile ar fi, probabil, de peste 10-12%.

S-a spus că împrumutul va fi plătit tocmai de cetățenii români - așa este -, dar regulile economiei de piață arată că e mai bine să plătești un împrumut rezonabil, cu o dobândă mai mică decât cea a pieței private externe.

Este, în plus, sănătos să iei acest împrumut la timp, atunci când știi să-l folosești, astfel încât să-ți aducă beneficii pe termen lung.

Ar fi lipsit de sens să eviți să te împrumuți și, din lipsă de lichidități, să ajungi să plătești daune și să ai pagube uriașe și imprevizibile, din cauza faptului că situația economică mondială se degradează într-un ritm neprevăzut.

Acest document reprezintă o dovadă de încredere și de solidaritate cu economia românească.

Reprezentanții Fondului Monetar Internațional chiar au avut cuvinte de laudă față de modul în care administrația de la București, instalată după alegerile din noiembrie, a reușit să păstreze, până acum, deficitul bugetar în limite foarte stricte.

"Aveți autorități competente", a afirmat Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România.

El a menționat că, în conformitate cu calculele făcute de specialiștii Fondului Monetar Internațional, dacă actualul Executiv n-ar fi luat măsurile necesare, deficitul bugetar ar fi fost de 8-9% din produsul intern brut.

Doamnelor și domnilor senatori, Acordul cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional va da economiei românești capacitate optimă de ripostă față de provocările evoluției economice mondiale și va întări încrederea în sănătatea sistemului financiar al țării.

Este un instrument la vedere ce ne oferă posibilitatea să ne preocupăm de aplicarea strategiei noastre pentru dezvoltarea economiei românești pe baze solide.

În acest context, Partidul Democrat Liberal face un nou apel către întreaga clasă politică, în general, și către reprezentanții partidelor parlamentare, în particular, să dea dovadă de solidaritate cu politica Guvernului.

Vă mulțumesc.

Corneliu Grosu (PSD) - declarație politică cu titlul Coduri la minut (declarație politică neprezentată în plen).

Domnul Corneliu Grosu:

Declarația mea politică se intitulează "Coduri la minut", cu cele două subtitluri "Accelerație nepotrivită pentru lucrări legislative de importanță capitală în sistemul juridic românesc" și "Exemplu nefericit de transpunere în realitatea secolului XXI a modelului lui Făt-Frumos care creștea în 7 zile cât alții în 7 ani".

Stimate colege,

Stimați colegi,

Sesizarea Senatului de către Guvern cu privire la dezbaterea celor patru coduri s-a realizat în data de 3 martie 2009 pentru Codul penal, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă, respectiv în data de 12 martie 2009 pentru Codul civil.

Prin Hotărârea nr. 9 din data de 9 martie 2009 a Parlamentului României s-a stabilit ca termen de prezentare a raportului de către Comisia specială comună a Senatului și Camerei Deputaților data de 30 aprilie 2009.

În considerarea acestui termen, s-a stabilit că parlamentarii vor putea depune amendamente doar până în data de 25 martie 2009.

Prezenta declarație politică este un semnal de alarmă și un semn de întrebare major ridicat cu privire la procedura de adoptare a acestor coduri, respectiv cu privire la procesul legislativ în general.

Este inadmisibil ca o operă legislativă de importanță capitală pentru ceea ce înseamnă statul român ca stat de drept să fie tratată într-o astfel de manieră.

Cele 4 coduri nu sunt nici lucrări asupra cărora cineva să își asume o paternitate în scop de laudă, și nici lucrări legislative care să fie fușerite în 3 săptămâni pentru amendamente sau în 2 luni pentru cenzurarea proiectelor de către Parlament.

Atrag atenția și reamintesc celor care au uitat faptul că Parlamentul României este puterea legislativă suverană în România prin mandatul acordat de nația română și această instituție supremă trebuie să impună respectarea tuturor regulilor democratice de reglementare a vieții societății românești.

Nimeni nu se poate substitui Parlamentului și nimeni nu este îndreptățit să jignească Parlamentul cu privire la atribuțiile sale statuate prin legea fundamentală, Constituția României.

Codurile unui stat reprezintă legi de importanță supremă, menite să dăinuie în timp cel puțin 50 de ani pentru a asigura echilibrul sistemului juridic național, pentru a-l face solid, credibil și factor de stabilitate a raporturilor juridice.

Oare prin termenele menționate anterior se respectă aceste principii? Se poate în trei săptămâni să verifici peste 5.000 de articole de lege în mod temeinic și eficient astfel încât opera legislativă să reziste 50 de ani? Categoric, nu.

Nu înțeleg această grabă.

Cu atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestor acte normative se va realiza într-un an de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

Dorește oare cineva să folosească Parlamentul României pentru a spune că pe parcursul unui mandat s-au adoptat codurile?

De asemenea, proiectele propuse de Guvern suferă de carențe evidente chiar și pentru ochiul unui profan în știința dreptului.

Nu știu cum a ajuns Guvernul la aceste forme finale ale proiectelor, dar știu, cu siguranță, că prea mulți experți ai științei dreptului (profesori universitari, magistrați, avocați), cu expertiză solidă și recunoaștere națională și internațională, nu au fost consultați și sunt profund dezamăgiți de ceea ce s-a realizat.

Niciodată nu vor putea fi mulțumiți toți, dar sunt prea mulți care își manifestă fățiș

dezamăgirea și care nu numai că nu au fost consultați, dar chiar au fost evitați.

Copierea unor modele de reglementare, și acelea nepotrivite, de exemplu în materia libertății de exprimare și a presei, arată clar că pentru unii redactori ai proiectelor de coduri Constituția României și reglementările europene sunt aspecte neimportante.

Le spun doar atât: România este un stat democratic și membră a Uniunii Europene.

Respectați acest statut al statului român pentru care mulți au murit în 1989 și pentru care alții și-au dedicat eforturile în anii de după 1989!

Doamnelor și domnilor colegi, Nouă ne revine obligația de a da Parlamentului importanța stabilită de Constituție și susținută de mandatul acordat de poporul acestei țări.

Nu putem permite realizarea unei greșeli colosale în acest proces legislativ de importanță esențială pentru ce înseamnă România ca stat de drept.

În opinia grăbiților spre adoptare, ar trebui să ne pronunțăm asupra acestor coduri în 3 săptămâni, să centralizăm esența criticilor în 45 de zile și apoi să stăm un an ca să vedem ce treabă proastă am făcut.

În calitatea mea de senator al acestei țări, refuz atitudinea plină de inerție ce se resimte, din păcate, în societatea românească.

Să nu fim inerți și să nu acceptăm inerția!

Codurile, legi esențiale pentru sistemul juridic al oricărei nații, sunt apanajul Parlamentului României.

Să le tratăm ca atare.

Nu cred că această legislatură trebuie să intre în istorie ca legislatura care a adoptat codurile în două luni, iar acestea au fost ulterior modificate de 100 de ori, ci, mai degrabă, ca legislatura care a renunțat la inerție în favoarea lucrurilor temeinice.

Concluzionând, solicit Biroului permanent retragerea codurilor din procedura legislativă a Senatului și instituirea unei comisii speciale care să reprezinte și structura politică a Senatului și care să prezinte până la 1 noiembrie anul curent Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări concluziile ei, împreună cu toate amendamentele formulate.

În acest fel, se va reuși stabilirea unei forme onorante a acestor coduri și adoptarea unor acte normative solide și eficiente, cu consultarea celor care utilizează zi de zi aceste legi și care cunosc problemele efective ale practicii și teoriei științei juridice.

Nu avem un vid legislativ în domeniile de reglementare a codurilor, iar, dacă îmbunătățirea reglementărilor se impune cu evidență, atunci să o realizăm temeinic.

Nu trebuie să demonstrăm că Făt-Frumos creștea în 7 zile cât alții în 7 ani, deoarece nu trăim într-o lume de poveste.

Să fim realiști și eficienți, să lăsăm inerția să dispară și să facem loc temeiniciei!

Vă mulțumesc.

   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 16 octombrie 2021, 0:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro