Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 iunie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.88/03-07-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 23-06-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 iunie 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele camerei Deputaților, asistată de domnii Sever Voinescu-Cotoi și Mihai Alexandru Voicu, secretari.

 
Nicolae Bud - declarație politică intitulată Când inflația scade, este așteptată creșterea ofertei;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Dau curs prezentării declarațiilor politice, astăzi, 23.06.2009. Începem astăzi cu Puterea. Dacă domnul Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, este prezent? Da.

Domnule deputat, aveți cuvântul. Vă rog să prezentați declarația politică.

 

Domnul Nicolae Bud:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi poartă titlul "Când inflația scade, este așteptată creșterea ofertei".

Orice s-ar zice, examenul cel mai sever pe care îl avem de trecut cu toții - clasa politică, finanțele, managementul, alături de ceilalți actori implicați, prin răspunderi specifice în evoluția societății - rămâne legat nemijlocit de gestionarea crizei economice în desfășurare.

Încotro mergem? Ce avem de făcut? Sunt întrebări ale căror răspunsuri ne obligă la reflecții insistente, pe seama observării atente a toate câte se întâmplă.

Așadar, ce constatăm? Inflația nu s-a întors, cum s-a prezis deseori. Dimpotrivă, datele pe luna mai arată o scădere până la 0,01%. Totuși, prețurile, dobânzile, cursurile valutare au dat năvală în prim-planul dezbaterilor publice. Fapt binevenit, de altfel, fiindcă societatea românească are acum șansa să înțeleagă adevărul că locomotiva monetară singură nu poate să tragă trenul economiei. Numai împreună, politica monetară, politica fiscală, politica veniturilor și politica de restructurare, în cadrul unei combinații coerente, pot să ne ajute să ajungem cu bine la mal.

De ce și restructurare? Sunt analiști care gândesc că acum, în Uniunea Europeană, problema nu ar mai fi de actualitate... Ei bine, un astfel de punct de vedere nu stă în picioare. Cum să nu mai fie de actualitate problema restructurării când, referindu-ne bunăoară la inflație, tocmai întârzierea reformelor structurale constituie una dintre cauzele majore ale climatului inflaționist de la noi.

Acum, în vara lui 2009, România are multe probleme de rezolvat. Există însă o urgență a urgențelor: optimizarea ofertei de bunuri și de servicii. Dacă vrem să stabilizăm inflația, pentru a asigura reluarea creșterii economice încă din 2009, o putem face mai cu seamă îmbunătățind oferta internă. Cantitativ și calitativ.

Evident, măsurile esențiale, care să asigure plusuri de competitivitate și eficiență, nu pot fi luate imediat. În prima etapă ar putea fi ambalate trei motoare: disciplina financiară, disciplina salarială și disciplina consumului.

E clar că inflația în 2009 are șanse să se încadreze în ținta stabilită. Bătălia pentru o inflație care să se încadreze în țintă va continua în 2010. Concomitent cu o altă bătălie: pentru reluarea creșterii economice sănătoase, pe fondul grăbirii reformelor structurale.

Uniunea Europeană pune acum un mare accent pe criteriile de performanță, care să pregătească țările membre pentru o integrare eficientă în sistemul economiei globale. Sunt stipulate cerințe în deplin consens cu exigențele acestui început de veac. În primul rând, este accentuat faptul că politicile monetară, fiscală, salarială și de restructurare sunt complementare. Ele se potențează reciproc. Combinarea optimă a acestor politici este obligatorie pentru asigurarea condițiilor unei creșteri neinflaționiste. În al doilea rând, însă, sunt inevitabile investițiile în economia reală, în industrie, în agricultură, în servicii, care să aducă pe piață noi bunuri și noi locuri de muncă, importante pentru coeziunea socială. Altfel, nu vom putea relua creșterea.

Criza ne-a lovit și pe noi. O resimțim în trei direcții importante: 1. o criză macroeconomică clasică; 2. o criză a structurilor bancare; 3. o criză a gestiunii dezvoltării. S-a întâmplat însă și altceva: criza a grăbit, în România, confruntarea între modele de dezvoltare învechite și disciplinele proprii globalizării economice. Fapt ce ne obligă să vizăm excelența în practica macroeconomică. Asta ar însemna să devenim performanți, să fim competitivi, pentru a putea fi luați în calcul în sistemul economiei globale.

Agențiile de rating au plasat România într-un context nefericit, într-o poziție în nici un caz de invidiat, între cele mai vulnerabile țări din lume... Astfel de avertismente trebuie să fie luate în seamă. Doar trăim într-o lume plină de capcane și de riscuri. Acum, însă, o încetare de plăți (așa cum s-a spus) este exclusă. Ne-am mai aflat noi în fața unor astfel de amenințări. Chiar și mai dramatice. Vă mai amintiți că ni s-a prezis prăbușirea financiară și în 1999? Nu s-a întâmplat însă așa ceva. Cum nu se va întâmpla nici acum. Dar nu puteam să nu ținem cont de analizele unor agenții specializate privind starea economiei românești. Pentru că mediul de afaceri din România n-a scăpat de riscuri. Multe legate de faptul că a întârziat nejustificat de mult trecerea la o altă manieră de organizare a muncii, dominată de spirit managerial modern, de flexibilitate și caracter prospectiv.

Suntem nevoiți să alegem: ori să grăbim restructurarea, pentru a reduce uriașele pierderi din economie și de a lua astfel din spatele bugetului o povară cumplită, ori vom accepta, în anii viitori, o reducere a cheltuielilor bugetare, în combinație cu noi impozite și taxe. Nu e însă de acceptat o miză pe cea de-a doua variantă. Pentru că ar trebui să suportăm atât somnolența în continuare a economiei, cât și un buget gâtuit. Și cum bine se știe, nici securitatea socială nu este posibilă fără protejarea economiei, îndeosebi prin expansiunea mecanismelor de piață.

Lentoarea competitivității, boală nepermis de mult lungită, nu mai poate continua, fiindcă în acest fel se închid canalele creșterii profitului. Numai o atitudine corectă față de competitivitate ne va scăpa de structurile de cost supraîncărcate, de consumurile exagerate, reprezentând fie prețul risipei de resurse, fie schemele de personal supraponderale, ce constituie una din frânele care țin în loc productivitatea. Și, mai cu seamă, nu vom ajunge la inflația de 2-3 la sută, ca rată anuală, atât timp cât toate aceste structuri vor continua să vadă în prețurile mari speranța unei minime rentabilități.

Iată de ce cred că în ce ne privește, ca parlamentari, trebuie să punem să opereze acei catalizatori de sprijin pentru performanța reală la scara societății. Să facem să lucreze mecanisme capabile să susțină economia românească în atingerea parametrilor așteptați de calitate și competitivitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Îngăduiți-mi să vă informez că durata unei intervenții este de trei minute. Vă rog foarte mult, nu mă puneți în situația să vă întrerup în timpul prezentării acestor declarații politice. Sunt foarte mulți colegi înscriși pe ordinea de zi. Să dăm posibilitatea câtor mai mulți să și le susțină de la tribuna Camerei.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul O strategie pentru Regiunea de Nord-Est;

Următorul intervenient este domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul Mihai-Aurel Donțu, din partea Grupului parlamentar Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, aveți 3 minute.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "O strategie pentru Regiunea de Nord-Est".

Un raport recent al UNICEF arată că Regiunea de Nord-Est va rămâne și în perioada următoare cea mai săracă regiune a Uniunii Europene. Din nefericire, criza financiară din ultimul an, care afectează aproape întreaga lume, este pe cale să înrăutățească situația economică a celor șase județe din Moldova care formează Regiunea de Nord-Est.

Potrivit raportului, rata sărăciei din România ar putea crește de la 5,7% în 2008 la circa 7,4% în 2009, în timp ce numărul persoanelor sărace ar putea crește până la peste 1,5 milioane, bună parte dintre aceștia fiind copii cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani.

Raportul UNICEF consideră că intră în categoria persoanelor afectate de sărăcie absolută cele care nu beneficiază decât de un venit zilnic de cel mult trei dolari.

Sărăcia va fi în continuare concentrată în mediul rural, mai ales, după cum mai spuneam, în Regiunea de Nord-Est, care cuprinde județele Suceava, Neamț, Bacău, Botoșani, Vaslui și Iași. Conform raportului menționat, circa 11% din populația acestei regiuni ar putea fi formată din români săraci și foarte săraci.

Am afirmat de mai multe ori în ultimii ani, pe diferite căi, faptul că Regiunea de Nord-Est are nevoie, mai mult decât alte regiuni ale țării noastre, de o strategie integrată de dezvoltare. Ultimii patru ani nu au fost prea buni pentru cele șase județe ale Moldovei de care pomeneam mai sus. Deși, nu cu multă vreme în urmă, liberalii se lăudau că economia națională "duduie" și că sunt bani cu duiumul, investițiile în zonă au fost reduse și nu au avut efectul scontat. Au fost promise autostrăzi care să lege Moldova de Ardeal, șosele de centură pentru toate orașele importante, spitale regionale de urgență și multe altele, dar nu s-a făcut nimic. Locuitorii Regiunii de Nord-Est au rămas doar cu promisiunile.

Eu cred că a venit vremea să ne ocupăm cu seriozitate de problemele acestei regiuni. Există anumite proiecte care, derulate așa cum trebuie, dar și când trebuie, pot reduce gradul de sărăcie a acestei zone. Nu putem ignora la nesfârșit faptul că în România se află polul sărăciei din Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Am apreciat operativitatea dumneavoastră, sper ca și ceilalți colegi să facă la fel.

 
Mihai-Aurel Donțu - semnal de alarmă asupra creșterii îngrijorătoare asupra ratei șomajului în județul Brașov.

Domnul deputat Mihai-Aurel Donțu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul ministru Theodor Paleologu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Vin în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra creșterii îngrijorătoare a ratei șomajului în județul Brașov.

Dacă la sfârșitul guvernării Tăriceanu, în România, erau 400 de mii de șomeri, la sfârșitul acestui an, estimările arată că sunt peste 800 de mii de șomeri, persoane care nu vor mai avea de lucru. Numai în județul Brașov existau luna trecută 15 mii de șomeri, cu 20% mai mult decât la sfârșitul anului 2008.

Vorbeam de numărul de șomeri din județul Brașov: 15 mii de persoane, 40% dintre ei se regăsesc în mediul rural, acolo unde afacerile mici mai asigurau până acum un loc de muncă. Vă dau exemplu de localități din colegiul meu, unde procentul șomerilor depășește cu mult 10%: Ungra - 349 șomeri, Hoghiz 345, Apata 250, Cata 213, Bunești 193, Racos 179.

Ceea ce este mai grav este faptul că guvernanții nu au niciun plan concret de redresare economică a zonelor afectate puternic de declin economic. Se pune totul în seama crizei economice. Dar oare ultimele măsuri privind introducerea impozitului minim și alte astfel de măsuri chiar au menirea să scoată o economie din criză sau din contră? Ei bine, gândiți-vă că o astfel de măsură lovește mai ales în micii întreprinzători și va crește considerabil și numărul șomerilor în toate satele, comunele și orașele din țară, unde întreprinderile mici și mijlocii reprezentau singura soluție de redresare economică. Vă aduc aminte că Brașovul a fost puternic afectat de declinul marii industrii, în special colegiul meu Rupea-Feldioara. Singura șansă pentru ca oamenii să-și găsească un loc de muncă erau IMM-urile. Unde vor lucra acești oameni, în condițiile în care se vor închide și micile afaceri din sate și comune din cauza măsurilor fiscale eronate adoptate de guvernanți?

Domnilor colegi din partidele aflate la guvernare,

Ați vorbit în campania electorală de turism ca soluție de redresare economică a zonelor puternic afectate de șomaj. Perfect de acord, însă fără sprijinul dumneavoastră pentru alocarea de fonduri necesare realizării unei infrastructuri adecvate nici un turist nu va călca prea curând în zona respectivă. Haideți să luăm în calcul și un alt aspect: lipsa unei politici coerente a guvernului de combatere a șomajului va conduce destul de repede la creșterea infracționalității în zonă. Vorbesc de comunități cu un procent ridicat de populație rromă inactivă din punct de vedere economic. Și acei oameni trebuie să se hrănească, să se încălzească și să-și trimită copiii la școală.

Constat, prin urmare, o profundă lipsă de interes din partea guvernanților pentru rezolvarea problemelor reale cu care se confruntă județul Brașov. Ba mai mult, în loc să sprijine dezvoltarea economică a regiunii, reprezentanții puterii au încercat din răsputeri să pună bețe în roate oricărui proiect menit să facă acest lucru. Să vă amintesc de modul în care au fost tergiversate discuțiile privind realizarea Aeroportului Internațional de la Ghimbav atât de necesar în centrul țării?

Chiar dacă nu vreți să vedeți problemele cu care se confruntă județul Brașov, eu voi veni în fața dumneavoastră pentru a vă aduce aminte acest lucru, pentru că și aici locuitorii merg la vot și merită respect din partea dumneavoastră.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Theodor Paleologu - declarație politică pe marginea Cărții negre a patrimoniului;

Îl invit la microfon pe domnul ministru Theodor Paleologu și o rog să se pregătească doamna deputat Maria Pető, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

 

Domnul Theodor Paleologu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau doar să vă atrag atenția asupra Cărții negre a patrimoniului, pe care ați primit-o cu toții, sper, deja, în acest moment. E o carte prin care Ministerul Culturii vrea să atragă atenția și să sensibilizeze opinia publică la ce se întâmplă de zeci de ani, de fapt, în România, de distrugerile de patrimoniu.

Am putea socoti ca începutul acestei opere de distrugere desființarea Direcției pentru monumentele istorice de către Ceaușescu în 1977. Ei bine, de atunci lucrurile nu s-au ameliorat și avem de-a face cu ceea ce eu numesc "Războiul de 30 de ani împotriva patrimoniului României". E un lucru extraordinar de grav, care trebuie prezentat în Parlament, pentru că dumneavoastră, stimați parlamentari, sunteți încarnarea suveranului și ține de fiecare dintre dumneavoastră ca identitatea națională să rămână, s-o păstrăm și s-o valorificăm. E o chestiune de demnitate națională, e o chestie de identitate, punem întrebarea a fi sau a nu fi, vrem sau nu vrem să avem memorie colectivă. Vrem sau nu vrem să păstrăm patrimoniul nostru care ne formează identitatea și arată ceea ce suntem.

Am început cu Bucureștiul, pentru că Bucureștiul e cazul cel mai flagrant de distrugere a patrimoniului, dar și pentru că este blazonul țării, iar chiar dacă majoritatea dintre dumneavoastră, firește, reprezentați alte regiuni ale țării, alte orașe, alte județe, totuși importanța capitalei este o importanță simbolică cu totul aparte.

Când vine cineva în România, când vine în București, nu știe dacă este într-o țară europeană sau nu sau, mai grav, sunt clădiri frumoase din trecutul țării, din secolele XVII, XIX, XX, iar ele sunt pur și simplu mutilate de comportamentul din ultimii ani.

Ai uneori impresia că ești într-un oraș din lumea a treia care a fost pe vremuri colonie și că un alt popor s-a substituit celui de dinainte și atârnă tot felul de cearșafuri, de mesh-uri, cum se spune, pe monumente istorice importante. Așa ceva este inacceptabil, iar Cartea neagră pe care am realizat-o, menționez, cu costuri minime, contrar a ceea ce s-a spus, din păcate, de către un coleg de Coaliție, care răspândește totdeauna fițuici despre mine, deci repet, e vorba de costuri minime, în jur de 17 mii de lei. Îmi pare rău că trebuie să vin cu asemenea mărunțișuri în fața dumneavoastră.

Această carte prezintă o radiografie a situației din București și este doar un prim demers în vederea realizării unei Cărți negre a patrimoniului în întreaga Românie și mai sunt niște volume în pregătire. Și am vrut să vă prezint dumneavoastră acest lucru, pentru că doar împreună vom putea ameliora legea patrimoniului, Legea nr.422 și doar împreună, doar dacă este vorba de o voință politică colectivă, putem ameliora, putem salva patrimoniul din această țară.

Voința unui ministru este, desigur, importantă, susținerea Guvernului este importantă, dar numai împreună și numai alături de dumneavoastră vom putea cu adevărat reuși în salvarea patrimoniului, deci în prezervarea identității naționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, domnule ministru.

 
Petö Csilla-Maria - declarație politică intitulată Bolnavii de scleroză multiplă rămân fără tratament;

Urmează doamna deputat Maria Pető, din partea Grupului parlamentar al UDMR, și se pregătește domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Doamna deputat, aveți microfonul pentru trei minute.

 

Doamna Pető Csilla-Maria:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Bolnavii de scleroză multiplă rămân fără tratament".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la subfinanțarea programului de tratament pentru bolnavii cu scleroză multiplă.

În urma sesizării doamnei Claudia Torje, director executiv al Societății de Scleroză Multiplă din România, am constatat că bugetul actual înregistrează un deficit de 27.528.000 lei.

Societatea de Scleroză Multiplă din România atrage atenția asupra faptului că suma alocată privind programul de tratament al bolnavilor cu scleroză multiplă pentru anul 2009 a fost redusă cu aproape 30 de milioane de lei, astfel tratamentul acestor persoane este asigurat doar până în luna august 2009. După această dată toate persoanele cu scleroză multiplă se vor afla în imposibilitatea de a continua tratamentul pentru afecțiunea lor.

Aș enumera câteva motive din care rezultă importanța asigurării tratamentului persoanelor bolnave de scleroză multiplă și mai mult, necesitatea continuității acestuia:

  • scleroza multiplă este considerată o problemă majoră de sănătate publică datorită faptului că este prima cauză de invaliditate majoră în rândul adulților tineri, de vârstă activă din punct de vedere socio-economic, care implică costuri sociale mari și care are un impact psiho-social negativ;
  • în țara noastră procentul persoanelor suferind de scleroză multiplă aflate în tratament și care sunt încadrate în muncă este de aproximativ 60%. Aceste persoane sunt susținătoare ale bugetului de stat prin plata contribuțiilor sociale și a impozitului pe salariu, dar în momentul în care vor ajunge în incapacitate de muncă - din cauza lipsei de tratament sau a întreruperii periodice a acestuia - vor deveni susținuți de către stat, vor avea nevoie de prestații sociale și servicii sociale specializate;
  • datele din mai multe studii realizate în țările Uniunii Europene au arătat că scleroza multiplă, dacă nu este tratată, reduce speranța medie de viață a pacienților cu 7 - 10 ani, față de populația generală;
  • în marea majoritate a cazurilor boala debutează la vârsta adultului tânăr, în jur de 20 de ani.

Cele amintite mai sus sunt doar câteva din multitudinea de motive evidențiate de studiile și cercetările efectuate de către comunitatea științifică din România și străinătate.

În condițiile în care bugetul alocat rămâne la nivelul anunțat pentru 2009, bolnavii cu scleroză ar putea beneficia de medicație doar până în luna august, iar întreruperea tratamentului ar însemna agravarea bolii și, implicit, costuri mai mari.

În aceste condiții, solicit ministrului sănătății să analizeze situația gravă în care ar putea ajunge bolnavii cu scleroză multiplă și să întreprindă toate demersurile necesare pentru completarea bugetului pentru programul de tratament în cazul sclerozei multiple, fiind bine cunoscut faptul că întreruperea acestui tratament poate duce la creșterea rapidă a gradului de dizabilitate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată De ce nu ajung banii europeni în România?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălina Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ioan Țintean.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "De ce nu ajung banii europeni în România?"

Doamnelor și domnilor deputați,

19 miliarde euro a alocat Uniunea Europeană României până în 2013, prin Planul Național de Dezvoltare, menit să acopere decalajul existent între România și cele mai importante state din Uniunea Europeană. Autoritățile române trebuie să realizeze cu acești bani șapte programe operaționale care vizează dezvoltarea administrativă, a infrastructurii sau creșterea competitivității economice.

Din păcate, din suma pusă la dispoziție de comunitatea europeană, au fost cheltuiți doar 2,4 miliarde de euro. România beneficiază de foarte puține fonduri din cauza ezitărilor autorităților de management, perioadelor lungi de evaluare și întârzierilor la elaborarea documentelor, la care se adaugă, bineînțeles, lipsa de comunicare.

Din discuțiile avute cu administrațiile locale din Maramureș, județul pe care îl reprezint în Parlament, reiese faptul că proiecte există, dar peste 50% dintre acestea sunt respinse pentru chestiuni administrative. De aceea, e foarte important ca beneficiarii acestor fonduri să fie sprijiniți de firmele de consultanță pentru întocmirea documentațiilor.

Am mai constatat că autoritățile locale din localitățile mici au nevoie de sprijinul consiliilor județene sau să se asocieze în cadrul unor asociații regionale, pentru a putea elabora proiecte cu valori mari (șansele de accesare a banilor europeni crescând considerabil).

O altă cauză a neaccesării de fonduri o constituie faptul că autoritățile locale nu dispun de acești bani pentru demararea proiectelor. Nedispunând de sumele necesare, mulți dintre beneficiarii acestor fonduri renunță la realizarea de proiecte. De aceea, statul ar trebui să intervină și să sprijine proiectele aprobate în cadrul celor șapte programe. Altfel, banii nefolosiți rămân în vistieria Uniunii Europene, lucru foarte posibil să se întâmple dacă ținem cont de ritmul de absorbție a fondurilor europene.

Guvernul a adoptat o serie de măsuri care ar trebui să conducă la o îmbunătățire semnificativă a procesului de absorbție în viitorul apropiat. Este vorba despre proceduri de achiziție publică mai puțin greoaie și mai alerte și creșterea prefinanțării până la 35% din costurile eligibile ale proiectelor, dar și din dorința de a recupera din decalaj, autoritățile încearcă să se concentreze doar pe operațiunea de atragere de fonduri și mai puțin pe proiecția strategică a etapelor imediat următoare.

Atragerea fondurilor fără o planificare atentă a administrării și implementării lor ulterioare ar putea atrage riscuri majore, mai ales în condițiile crizei financiare actuale. S-ar putea ajunge la o incapacitate de plată și, implicit, la o contracție suplimentară a economiei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Țintean - declarație politică intitulată Ministrul Pogea încurajează agenții economici să eludeze, să nu respecte legea;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Țintean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Ministrul Pogea încurajează agenții economici să eludeze, să nu respecte legea".

Deși în Codul fiscal, Legea nr. 571/2003, la capitolul destinat calculării impozitului pe profit, art.21 alin.(1) - Determinarea cheltuielilor - se precizează foarte clar pentru toată lumea: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare". Ministrul Finanțelor Publice a promovat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 prin care încurajează agenții economici să deturneze sensul elementelor de cheltuială care se scad la calculul profitului impozabil, contrar prevederilor Legii contabilității nr.82/1991.

Cu toate că la art.21 alin.(3) lit.n), Codul fiscal, se arată că "cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajați cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale", prin ordonanța menționată mai sus ministrul pune agenții economici în situația de a face înregistrări contabile ilegale. Astfel, grație actului normativ promovat de ministrul finanțelor, la grupa de cheltuieli deductibile clasa V, în loc să înregistreze cheltuielile mai sus menționate la analiticele de cheltuieli nedeductibile, agenții economici sunt forțați practic să le înregistreze la cheltuieli nedeductibile. Scopul este acela de a crește artificial profitul net, astfel încât să fie impozitate suplimentar, îngreunându-se și mai mult situația agenților economici.

Cerem ministerului finanțelor publice să elimine de urgență această prevedere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2009 prin care a modificat art.21 și să revină la forma inițială din Codul fiscal, în concordanță cu prevederile Legii contabilității nr.82/1991. Îi amintim domnului Pogea că menirea ministerului finanțelor este acea de a veni în sprijinul agenților economici și de a nu încorseta mediul economic. Prin această măsură, agenții economici vor beneficia de resurse suplimentare de venituri pe care le vor putea dirija către sectorul de investiții, sursă sigură de creare de locuri de muncă, vitale pentru relansarea unei economii aflate în criză.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Problema rezidenței pentru cetățenii turci stabiliți în România;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și se pregătește domnul deputat Tinel Gheorghe.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Problema rezidenței pentru cetățenii turci stabiliți în România".

În România, după anul 1990, s-au stabilit, promovând afaceri în diferite domenii ale economiei, numeroși cetățeni turci. La început, într-un cadru restrâns, inițiativele au căpătat amploare, astfel încât, în ultima perioadă, acestea s-au diversificat. Există importante societăți cu capital turcesc. Dacă până în anul 2007, situația vizelor de ședere a acestor persoane în țara noastră era una structurată în baza acordurilor dintre cele două state, după data respectivă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, problematica a căpătat o altă dimensiune.

Mulți cetățeni turci rezidenți și-au întemeiat familii și își desfășoară aici activitatea. Marea lor problemă este că obțin greu cetățenia română, chiar dacă își doresc acest lucru, motivele fiind prevederile stricte din legislație. Considerăm că o mai mare flexibilitate ar fi, până la urmă, un lucru benefic. Firesc, respectarea legii este un act indiscutabil. O revizuire, însă, într-un mod pozitiv, a tematicii, reprezintă un pas firesc și, de ce nu?, necesar.

Problema vizelor și problema rezidenței sunt cele pe care le propun, în discuții, cetățenii turci stabiliți în România. Este corect să-i ascultăm, este bine să oferim încrederea noastră unor oameni atașați deja de valorile spirituale ale națiunii române.

Într-o Europă unitară, diversitatea culturală joacă un rol esențial. Mesajul este, însă, unul singur și el se reflectă în progres.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică intitulată Testul APIA, prea greu pentru a putea fi trecut de Ministerul Agriculturii;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal și se pregătește domnul deputat Cristian Rizea.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Testul APIA, prea greu pentru a putea fi trecut de Ministerul Agriculturii".

În martie, anul curent, făceam de la această tribună o declarație politică pe care o intitulam "Țăranii ialomițeni și testul satelitului".

Arătam atunci că datorită incompetenței manageriale manifestată atât la nivelul conducerii centrale a Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), cât și a celor județene, România era sancționată cu aproximativ 14 milioane de euro pentru "excepționala performanță" de a nu fi capabilă să efectueze la termen plățile pe suprafața aferentă a anului 2007, adică acei 100 de euro pe hectar pe care fermierul român trebuia să-i primească.

Arătam de asemenea că numărul cererilor depuse pe anul 2008 este mai mic cu 20% față de anul 2007, ceea ce scoate în evidență apariția sentimentului de neîncredere a fermierului român în APIA și în modul de funcționare a acesteia. Am subscris atunci la primele măsuri luate de ministrul Ilie Sârbu, de demitere a întregii conduceri a Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură.

Cred însă că problemele APIA sunt mult mai complexe și ele țin atât de superficialitate și de gradul redus de conștiință a funcționarilor publici, dar și de inconsecvența, lipsa de coerență și transparența măsurilor dispuse de conducerea ministerului.

Da, domnule ministru Ilie Sârbu, vă aduceți aminte că în martie vă atrăgeam atenția asupra faptului că acei 100 și ceva de euro la hectar, trebuie să ajungă la timp la țăranul român, altfel își pierd din valoare.

Din păcate, datele preliminare la 23.06.2009 indică faptul că peste aproximativ o săptămână, adică la 30.06.2009, nivelul de efectuare a plăților complementare nu va depăși maxim 75%, în cel mai fericit caz, iar România va fi iarăși penalizată de Uniunea Europeană cu milioane importante de euro, bani pe care va trebui să-i suportăm din nou de la bugetul de stat.

Explicația că nu sunt bani pentru partea de cofinanțare pe care trebuie s-o suporte statul român nu stă în picioare, dat fiind faptul că la începutul anului 2009, Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură a semnat un contract de mentenanță pentru softul, care și așa nu merge, de, atenție!, 12,5 milioane euro.

Și atunci mă întreb și vă întreb: dacă nu cumva gestionarea problemelor la APIA au scăpat de sub control fiind necesară o analiză profundă, și asta într-un timp cât mai scurt posibil, dat fiind implicațiile activității acestei structuri din subordinea Ministerului Agriculturii.

Iată de ce vă solicit, domnule prim-ministru, să dispuneți cât mai urgent o analiză a activității Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură pentru a identifica toate problemele cu care se confruntă această structură ce ar trebui să fie de succes în agricultura românească.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Rizea - declarație politică cu tema Rolul intelectualilor în politică. Școala scoate tâmpiți.;

Dacă domnul deputat Rizea este prezent.

Domnul deputat Cristian Rizea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este rugat să-și prezinte declarația. Și se pregătește domnul deputat Mihăiță Calimente.

 

Domnul Cristian Rizea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației mele politice de astăzi este "Rolul intelectualilor în politică. Școala scoate tâmpiți".

Doamnelor și domnilor,

Considerațiile președintelui în exercițiu, Traian Băsescu, în ultimele luni ale mandatului său, sunt ritmice, generaliste, imprevizibile și îngrijorătoare. Este lesne de înțeles nevoia sa de vizibilitate maximă când peste câteva luni va cere voturile noastre.

Aparițiile sale televizate respectă cadența din două în două zile sau din trei în trei zile, în funcție de reacția mass-media sau a publicului la prestațiile prezidențiale. Putem spune că reușește să acopere teme nu numai de politica externă, în care ar trebui, teoretic, să exceleze. El abordează subiecte economice, financiare, pe teme agricole, dar și de învățământ. Practic, acreditează ideea președintelui polivalent, atoateștiutor, gata să înfiereze adversarii politici deopotrivă cu fidelii care nu-i mai sunt de folos.

Săptămâna trecută, președintele a atacat problema învățământului, reproșând sistemului carențe în pregătirea specialiștilor chelneri și tinichigii și excedentul de filozofi. Într-o confesiune făcută lui Gabriel Liiceanu, președintele a mărturisit că, de fapt, a vrut să zică "școala scoate tâmpiți". Pentru că este un admirator al lui Traian Băsescu, filozoful Liiceanu a înghițit jignirea și a încercat să atenueze prostia spusă de șeful statului.

Dincolo de acest aspect, sesizez decepția președintelui față de filozofi și, implicit, față de intelectuali. În istoria recentă sunt numeroase exemple de intelectuali care au părăsit barca președintelui Băsescu. Deși motivele reale au fost ocolite cu discreție, rămâne certitudinea că șeful statului agreează persoanele docile, gata să-l aplaude, indiferent de motiv, și fără păreri personale care să difere fundamental de ale sale. Reacția Cotrocenilor la intelectuali are rădăcini adânci. În sistemul în care s-a format Traian Băsescu. Un sistem care promova proletcultismul, iubea fățarnic oamenii muncii și detesta intelectualii.

Translatând în PD-L atitudinea prezidențială față de această categorie socială, se poate observa că intelectualii democrat-liberali sunt uniformizați, iar cei care nu s-au adaptat sistemului impus au fost excluși.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată Ora adevărului;

Domnul deputat Mihăiță Calimente, din partea Grupului parlamentar al Partidul Național Liberal, este invitat la microfon.

Și se pregătește domnul deputat Petru Călian.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ora adevărului".

La șase luni de la preluarea puterii, actuala coaliție de guvernământ a ajuns la fundul sacului.

"În prima zi de guvernare vom mări salariile profesorilor cu 50%. În prima zi de guvernare vom acorda mărirea cu 50% a pensiei celor din grupele I și II de muncă. În prima zi de guvernare vom acorda 20.000 de euro fiecărui român care se întoarce în țară.

Avem o majoritate solidă, în jur de 70%, care va fi capabilă să legifereze tot ceea ce ne-am propus.

E criză, dar actualul guvern, prin măsurile de economisire și investiții în infrastructură va avea o creștere de 2,5% a p.i.b.-ului."

Au trecut șase luni. Realitatea e cu totul alta decât cea prezentată în momentul formării guvernului.

Din măsurile preconizate, niciuna nu s-a realizat. Ba au realizat una: au dat trei milioane tuturor celor care nu au muncit din diferite motive, în așa fel încât și cei cu cotizație completă dar și cei fără cotizație, au de multe ori aceeași pensie. Taxele nu au scăzut. Prin introducerea impozitului forfetar au renunțat practic și la cota unică.

Au obținut, mai mult obligați decât de bunăvoie, un împrumut de 20 de miliarde de euro, mai mult în favoarea băncilor străine decât a economiei românești.

Finanțarea nu a fost reluată. Investițiile în infrastructură de 10 miliarde nu se văd nicăieri. Deficitul a ajuns la 6,5% în 6 luni. Guvernul a împrumutat de pe piața interbancară 9 miliarde de euro. Viteza cu care se împrumută guvernul este de 50 milioane de euro pe zi.

Singura explicație pe care o au actualii guvernanți este o trezorerie goală lăsată de liberali și cheltuielile din ultimele două luni ale guvernării liberale. În prima fază poate că a ținut această minciună susținută, nu fără interes, și de unii analiști.

Vreau să vă aduc la cunoștință că trezoreria nu este un cufăr în care se lasă galbeni ca pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Atacurile reciproce sub centură din partea celor două partide care formează guvernul, nu țin loc de soluții, cel mult înseamnă aruncarea pisicii moarte peste gardul vecinului.

În consecință, vedem că învățământul este la pământ, iar mult trâmbițata reformă a acestuia întârzie să apară. În sănătate, situația este identică. Spitalele noi preconizate de guvernarea liberală sunt pe hârtie, în timp ce medicamentele și hrana sunt pe terminate. Salariile și pensiile înghețate pentru cei din partea de jos a grilei de salarizare.

Grila unică de salarizare la calendele grecești. Infrastructura rutieră pe hârtie, CFR-ul în pragul falimentului. Anveloparea blocurilor, o șmecherie de partid PD-L-istă. Armata, poliția și serviciile lăsate de izbeliște în pragul revoltei.

Agricultura poate crede numai în vreo slujbă de resuscitare a părintelui Sârbu. Singurele reușite sunt ale doamnelor Elena Udrea și Ritzi care, cu bugetele celor două ministere și ale administrațiilor locale P.D., au realizat un europarlamentar independent, EBA.

Un singur lucru nu știm și pe care actualii guvernanți îl țin la secret: Quo vadis Romania Domine?

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică cu tema Agroturismul, colacul de salvare al zonei rurale;

Invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregătește doamna Farkas Ana, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul "Agroturismul, colacul de salvare al zonei rurale".

Am să prezint azi un subiect arzător, despre care s-a tot discutat, dar care întârzie să-și găsească finalitatea. Este vorba despre agroturism, componenta turismului rural care ar putea salva economia zonei rurale.

Turismul este o activitate care se adresează tuturor categoriilor sociale, îmbinând partea materială (economică) a vieții cu cea spirituală. Omul a simțit mereu nevoia de a se deconecta, de a ieși din cotidian, de a cunoaște noi locuri și obiceiuri. Deci, sub o formă sau alta, turismul a existat dintotdeauna.

Agroturismul poate fi stimulent pentru dezvoltarea locală în multe zone rurale. Acest sector permite dinamizarea activităților economice tradiționale și valorificarea particularităților culturale locale, oferind în același timp locuri de muncă și stăvilind astfel exodul rural pe care societatea românească îl deține.

Am vizitat în urmă cu câțiva ani o zonă agroturistică de lângă Viena și am rămas impresionat de funcționalitatea pârghiilor economico-sociale pe care le poate oferi fenomenul de agroturism. M-am hotărât să depun un proiect de lege prin care să încurajez activitatea de agroturism prin scutirea de taxe și impozite pentru toate pensiunile care se încadrează în această categorie de turism.

La nivel european există un larg interes legat de dezvoltarea turismului rural și de capacitatea acestuia de a diminua o parte din efectele dăunătoare ale politicii agrare ale Uniunii Europene, prin protejarea moștenirii din zonele rurale ale continentului și pentru a îmbunătății pretutindeni rezultatele turismului rural. Agroturismul nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor și proiectat de guvernele și ministerele agriculturii și turismului din țările Comunității Europene, pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situația zonelor rurale, și anume: reducerea puternică a veniturilor agrare, abandonarea agriculturii, noua cerere de servicii privind mediul, precum și stabilitatea populației.

Țări precum Franța, Germania, Austria, Belgia, Elveția, Italia au încurajat dezvoltarea agroturismului, iar experiența lor în acest domeniu este de ordinul zecilor de ani. Am făcut o analiză asupra modelului european și am constatat faptul că statul oferă facilități de natură fiscală și materială substanțiale: în Germania, în anumite landuri, nu se percep taxe, iar în Austria activitatea este neimpozitată.

Avantajele economice oferite de agroturism sunt foarte multe: se creează direct și indirect locuri de muncă; se măresc veniturile familiei; vor exista schimburi între veniturile urbane și cele rurale; se vitalizează economia locală; se produc, de asemenea, efecte benefice asupra activităților meșteșugărești. Pe lângă aceste avantaje economice se pot aminti și cele sociale și culturale: sporirea speranțelor pentru locuri de muncă; stoparea exodului tinerilor, stabilitatea populației; scăderea numărului de case abandonate; îmbunătățirea infrastructurii publice; extinderea ofertei de servicii publice; schimburi între vizitatori și populația rezidentă; revalorificarea obiceiurilor tradiționale etc.

Problema agroturismului din România este extrem de importantă, iar agroturismul poate constitui salvarea satului românesc. Potrivit proiectului meu de lege, localurile și pensiunile vor fi scutite de orice sistem de impozitare fiscală, în condițiile în care folosesc în meniurile lor numai produse de bază din producția proprie, și dau câteva exemple: carne, brânzeturi, lactate, legume, precum și altele. Astfel, doresc să încurajez țăranul român și produsele naturale pe care le obține în propria-i gospodărie.

Agroturismul este colacul de salvare al zonelor rurale, reprezentând o soluție care nu a dat greș în nicio zonă unde a fost aplicat. Europa este exemplul cel mai apropiat, în care succesul agroturismului vorbește prin cifre și prin datele statistice: încasări extraordinare, număr de turiști în continuă creștere și o puternică imagine pe piața internațională. Dacă la ei se poate, înseamnă că și noi putem, mai ales dacă luăm în considerare potențialul turistic impresionant al României.

Stimați colegi,

Fac apel la susținerea dumneavoastră pentru acest proiect de lege și îmi doresc ca un număr cât mai mare de colegi să semneze această inițiativă pentru sprijinirea satului românesc pentru ca sectorul agroturistic să fie o emblemă pentru deviza "Unitate în diversitate!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Sper ca apelul dumneavoastră să fie bine recepționat.

 
Farkas Anna-Lilli - declarație politică cu subiectul Proprietatea privată trebuie apărată ca orice alt drept constituțional;

Invit acum la microfon pe doamna deputat Ana Farkas. Și-l rog să se pregătească domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

 

Doamna Farkas Anna-Lilli:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Proprietatea privată trebuie apărată ca orice alt drept constituțional."

După instaurarea regimului totalitar comunist, dar și în anii anteriori acestuia, statul român a preluat în mod abuziv o parte din bunurile care au aparținut cetățenilor săi, ca persoane individuale ori ca membri ai unor comunități etnice și religioase.

Măsurile legislative și administrative întreprinse de autoritățile române după 1989 au fost de natură să repare numai parțial prejudiciile cauzate de confiscările și exproprierile abuzive făcute de statul român. Ele au fost într-o măsură insuficientă în acord cu principiul restituirii in integrum a proprietăților sau cu acordarea unei despăgubiri echitabile în schimb.

Zeci de scrisori vin pe adresa cabinetului meu teritorial Brașov de la cei ce nu reușesc, nici după 20 de ani de la căderea regimului comunist, să-și recupereze bunurile abuziv luate după 1945.

Nu se poate constata nici până astăzi din partea statului român o manifestare reală care să indice existența unei voințe politice pentru soluționarea problemei proprietății private. Asta în ciuda faptului că Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) amenință România cu excluderea din organizație dacă țara noastră nu se pune la punct rapid cu legislația referitoare la dreptul de proprietate și nu urgentează procesul de restituire. Informația apare într-un document semnat de către premierul Emil Boc, respectiv în expunerea de motive a unui proiect care modifică Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, perioada comunismului. Potrivit documentului citat, CEDO s-a săturat de tergiversarea restituirilor în România, fapt care a dus la un număr mare de procese în urma cărora statul a fost sancționat cu sume imense.

Mai mult, Curtea Europeană a avertizat Guvernul că "lacunele identificate în aceste cauze pot să mai dea naștere în viitor la numeroase cereri întemeiate" și subliniază că incapacitatea statului român de a pune ordine în sistemul legislativ nu este numai un factor agravant în ceea ce privește responsabilitatea statului față de Convenție pentru o situație trecută sau actuală, ci și o amenințare pentru eficiența viitoare a mecanismului pus în practică.

Potrivit ultimelor statistici, România ocupă locul trei în topul țărilor cu cele mai multe plângeri la CEDO, după Rusia și Turcia, care însă nu sunt state membre ale Uniunii Europene.

Deși aparent Guvernul a înțeles importanța restituirii proprietății, totuși evaluarea corectă a acesteia și urgentarea procesului legislativ se lasă în continuare așteptată, iar statisticile vizând restituirea confirmă acest lucru. Astfel se justifică și faptul că proprietarii deposedați abuziv nu mai au încredere în nimeni.

Pe de altă parte, un aspect îngrijorător constă în modul de despăgubire a foștilor proprietari, care primesc o acțiune ce valorează doar 0,77 lei pentru fiecare leu la care au dreptul în contul imobilelor naționalizate. Se încalcă astfel prevederile Convenției Drepturilor Omului privind despăgubirea la valoarea justă.

Nici alternativa despăgubirilor în numerar nu este mai sigură. Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților a primit anul trecut cereri de restituire în numerar în valoare de 699 milioane de lei, însă pentru 544 milioane de lei n-au existat fonduri.

Pentru anul 2009, prin buget a fost alocată o sumă și mai mică decât anul trecut, numai 95 de milioane de lei, care nu va permite nici măcar onorarea cererilor restante de anul trecut.

Cu toate acestea, este necesar ca, într-un timp cât mai scurt cu putință, statul român să facă demersuri pentru stabilirea unor măsuri clare, care să conducă la urgentarea procesului de retrocedare.

Sper ca acei oameni în vârstă de peste 80 de ani să poată beneficia de aceste sume, să nu sufere de boală și de faptul că au pensii mici.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Stimați colegi,

Vă reamintesc, durata unei intervenții este de trei minute. Vă rog foarte mult să încercați să vă integrați în acest timp.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică: 112. Numărul speranței. Să nu ucizi!;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Și o rog să se pregătească pe doamna deputat Sanda-Maria Ardelean.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineața!

"112. Numărul speranței. Să nu ucizi!"

Să nu ucizi! A cincia sau a șasea poruncă a Decalogului...dar ne-am gândit vreodată la suicidări? La cei ce ucid ca să-și provoace moartea?

Sinuciderea estre dovada disperării unui om care nu mai vrea să mai trăiască, acțiunea voluntară de suprimare a vieții. Cel mai adesea pentru a scăpa! De ce? De o situație devenită intolerabilă.

Îmi este greu să vorbesc despre acest lucru, dar realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat și mai amenințător. Organizația Mondială a Sănătății vorbește de un val sau o epidemie de suicid acum când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-și ia viața. Mortalitatea prin această cauză a ajuns să ocupe un funest loc doi la adulții tineri și adolescenți, la mică distanță de cea prin accident.

Cum s-a ajuns aici?

Nu cred în etichetări sau fanatisme. Nu este admisibil să vezi doar nebunie în fiecare sinucigaș. Țările cu cei mai puțini subiecți cu tulburări psihopatologice au numărul cel mai ridicat de sinucideri. Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii își iau viața cu mai multă ușurință atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie, atât economică, sau familială, intrapersonală favorizează creșterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, șomajul, schimbările și conflictele profesionale, absența statutului profesional sau nesiguranța acestuia, izolarea socială, angoasa marilor orașe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecțiunile cronice și pierderea credinței sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.

Unii încearcă să se sinucidă, alții pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.

Între 60% și 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenția lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizația Mondială a Sănătății estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluții adecvate de comunicare de către autoritățile sanitare naționale.

Ce putem face? Am inițiat la Iași un proiect "Cârtița", al Centrului Integrat Regional de Tratamente, Intoxicații, Traume și Arși. În cadrul acestui proiect, în unitatea de primire a urgențelor de la Spitalul clinic de urgențe "Sfântul Ioan", se asigură asistența medico-chirurgicală de urgență pentru acești pacienți concomitent cu suportul psihologic oferit de către cei patru psihologi voluntari, precum și cel duhovnicesc asigurat de preotul spitalului.

Deși e greu, lucrurile funcționează de aproape doi ani, în condițiile extrem de dificile ale unui spital aflat încă în curs de strămutare în noul sediu din Copou. Dar totuși lipsește ceva: o lege simplă ce prevede ca prin numărul unic de urgență 112, orice pacient să poată beneficia de asistență psihologică gratuită zi și noapte. Atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde.

Am inițiat această lege. Vă amintesc acum porunca "Să nu ucizi!". Prin vot, puteți salva acum o viață!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică cu titlul Din nou, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării dezamăgește copii, profesori și părinți;

O invit pe doamna deputat Sanda Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, să-și prezinte declarația.

Și-l rog pe domnul deputat Mihai Apostolache să se pregătească.

 

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi, pe care v-o prezint, este "Din nou, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării dezamăgește copii, profesori și părinți".

Felul în care transmitem mesaje viitorului depinde, în mare măsură, de modul în care generațiile tinere își primesc educația astăzi.

Vă mărturisesc, dragi colegi, că dintr-un activ om al școlii, am devenit brusc, ca parlamentar, un spectator neputincios, dar revoltat în fața unor triste întâmplări ce au loc pe scena învățământului românesc.

Mă voi opri asupra unui episod neplăcut care mă face să cred că problemele cu care sistemul de învățământ românesc se confruntă sunt din ce în ce mai grave, că soluțiile găsite de conducerea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării dovedesc lipsă totală de interes pentru vreo reformă, precum și inadecvare la cerințele pieței muncii din România. În aceste condiții, misiunea mea de deputat, membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, devine, pentru moment, iluzorie.

În urmă cu doi ani, Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava a avut inițiativa înființării unei secții în premieră națională pentru învățământul preuniversitar din România, și anume Conservare-restaurare bunuri culturale. Specializarea urmează să pregătească tehnicieni în tehnici fundamentale de conservare-restaurare a bunurilor de patrimoniu, meserie care lipsește cu desăvârșire pe piața muncii. În acest domeniu există numai cadre supracalificate, cu studii superioare, masterate și doctorate, care fac cercetare, dar nu lucrează efectiv operațiunile primare de tratare a obiectelor de patrimoniu.

Acțiunile întreprinse de Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" pentru realizarea acestei "cauze" au fost încurajate și susținute, până la un anumit moment, chiar de doamna ministru, Ecaterina Andronescu.

Demersurile Colegiului de Artă de la Suceava au vizat, într-o primă etapă, introducerea calificării de conservator-restaurator în nomenclatorul de calificări pentru învățământul preuniversitar, demers finalizat cu succes în data de 26 august 2008. În data de 5 decembrie 2008, se obținea avizul ARACIP, cu observația obligației îndeplinirii indicatorului B/a/2.1/2.1.1., privitor la obținerea Ordinului ministrului în vederea funcționării specializării. Acum urmează sincopa...

De la data de 26 martie 2009, când doamna ministru a dispus, cu mențiune "urgent", eliberarea ordinului, nu s-a mai întâmplat nimic. În ciuda diverselor intervenții din partea Colegiului de Artă "Ciprian Porumbescu", a Inspectoratului școlar județean Suceava, cât și a mea, redactarea acestui ordin nu a mai avut loc, fiind blocată, se pare, la nivelul Departamentului pentru Curriculum din Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Au urmat câteva luni de tergiversare, iar pe 15 iunie 2009, doamna ministru a dat verdictul: lipsa fondurilor necesare convocării Comisiei de evaluare împiedică aprobarea funcționării clasei care începuse deja să se constituie la Suceava pentru anul școlar următor.

De asemenea, doamna ministru Ecaterina Andronescu, în care școala suceveană și-a pus toată nădejdea și speranța rezolvării acestor demersuri ce durează de mai bine de 2 ani, invocă acum "fărâmițarea învățământului", prin funcționarea acestei specializări care ar presupune fonduri suplimentare și creșterea normelor didactice.

Ne întrebăm care este logica de decizie a doamnei Ecaterina Andronescu care, inițial, și-a dat acordul, prin semnătură, pentru funcționarea acestei specializări, pentru planul de școlarizare aprobat de minister, dar care nu a dispus un răspuns în termen de 30 de zile către Colegiul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava, sfidând și demersurile metodologice de organizare și înscriere în învățământul vocațional.

Absurdul își face loc și de această dată în sistemul nostru de învățământ: gafa Ministerului Educației, Cercetării și Inovării va fi trecută în contul tinerilor care apucaseră deja să se înscrie la această specializare, dar al căror vis s-a năruit într-o clipă.

Evidența faptelor ne demonstrează că buna intenție declarată este total lipsită de valoare, iar forța de acțiune a discursului anihilată de decizii contradictorii. Mai mult, faptele decredibilizează instituția.

Stimați colegi,

Avem două alternative: ori ne resemnăm în fața propriilor noastre neputințe și așteptăm să ni se termine mandatul, ori pledăm neobosit pentru reformarea sistemului de educație care produce, din păcate, în continuare, noi victime. Personal, o aleg pe cea de-a doua.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, stimată colegă.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Între reconversie și uitare;

Următorul deputat este domnul Mihai Apostolache. Nu este.

Atunci îl invit la microfon pe domnul Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Îl rog pe domnul Cristian Burlacu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să se pregătească.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Doresc să prezint în fața dumneavoastră declarația politică "Între reconversie și uitare".

La sfârșitul săptămânii trecute, am avut o întâlnire cu reprezentanții celor care au slujit una dintre cele mai apreciate instituții din România, și anume armata. Această instituție a cunoscut transformări radicale în ultimii 20 ani, afectându-se traiectoriile personale ale multora dintre cei care și-au ales cariera militară.

Din discuțiile purtate cu aceștia, am constatat că marea majoritate a ales pregătirea în această profesie din vocație. Practicarea au făcut-o cu dăruire, după un program care a creat automatisme și o mai mică înțelegere a transformărilor la care a fost supusă societatea civilă în ansamblul ei, în care promovarea și așezarea valorilor au avut de suferit.

Mulți și-au încheiat cariera militară activă înainte de vârsta normală a pensionării; au o pregătire profesională foarte bună, se luptă cu un puternic sentiment al inutilității și caută posibilitatea unor colaborări în care să aibă posibilitatea de a valorifica experiența profesională și de viață în domeniul civil.

În același timp, aceștia sunt preocupați de starea actuală a armatei, de bugetul care este alocat, de resursele disponibilizate structurilor componente, de misiunile pe care le întreprinde armata română în străinătate, de starea sporurilor care au fost acordate în timp militarilor, de statutul angajaților cu contract civil și diferența care există între aceștia și colegii lor din structurile militare, aparținând Ministerului Administrației și Internelor, de faptul că în cadrul stărilor conflictuale militarii nu sunt reprezentați, așa cum se întâmplă în alte cazuri, de faptul că propunerea pentru Legea salarizării unice îi așează într-o competiție cu alte profesii și structuri, nu întotdeauna benefică, la nivelul orgoliilor lor, prezente și de o parte și de cealaltă.

Cu seriozitate, mi-au povestit de eforturile financiare pe care le fac, unele dintre acestea fiind consistente, de exemplu, 18.000 euro pentru atestarea unui aviator militar pentru efectuarea zborurilor civile, de dorința implicării în activitățile de voluntariat, de posibilitatea includerii lor în viața comunității.

Unii dintre foștii militari au solicitat chiar un program de pregătire de tranziție, de la activitatea militară la integrarea în activitățile specifice mediului civil.

Pentru că problemele ridicate sunt reale, preocupările fiind încărcate de îngrijorare și de dorința de a-și realiza o nouă poziționare pentru partea a doua a vieții lor active, consider că, în centrele unde există un număr important de reprezentanți ai acestei categorii, este necesar și util să se creeze centre sau laboratoare de consiliere și afaceri, care să asigure o bună orientare a celor care își încheie activitatea din domeniul militar.

Având în vedere faptul că reprezint un colegiu, Colegiul Câmpia Turzii, în care rezerviștii militari sunt foarte bine reprezentați, fac propunerea de realizare a unui asemenea centru în Câmpia Turzii, cu sprijinul și implicarea directă a Ministerului Apărării, Ministerului Muncii și Solidarității, autorităților locale, a unităților de învățământ și a unităților de monitorizare a fondurilor europene.

Nu este singura categorie socială care are nevoie de sprijin în acest moment, moment caracterizat de o criză puternică cu efecte negative majore asupra mediului de afaceri și asupra locurilor de muncă, dar apreciez că valoarea investiției inițiale și a pregătirii profesionale făcute în timp, ne obligă să acționăm cu responsabilitate pentru inițierea unor proceduri de valorificare a potențialului existent în interes național, local și individual.

Afirm acest lucru, deoarece cunoașterea din ce în ce mai rafinată devine o valoare care conduce la realizarea avuției, lucru ce poate fi generat la nivelul pregătirii continue a adulților, formă ce se poate face cu eficiență la nivelul centrelor propuse.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian-Ion Burlacu - declarație politică cu tema Valea Prahovei, uitată de ministrul Udrea;

Domnul deputat Cristian Burlacu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, este invitat la microfon.

O rog să se pregătească pe distinsa noastră colegă Doinița Chircu.

 

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Valea Prahovei, uitată de ministrul Udrea".

La șase luni de la preluarea mandatului de ministru al turismului, doamna Udrea se poate lăuda doar cu o prezență activă ".. la televizor și în presă. În rest, nu a irosit niciun efort, nu a căutat nicio soluție pentru susținerea efectivă a agenților economici din turism, pentru combaterea efectelor crizei din acest sector atât de important.

Am văzut-o pe doamna Udrea plimbându-se pe bicicletă, am văzut-o îmbrăcând costume populare, am văzut-o vorbind despre promovarea turismului în Bucovina, pe litoral sau în Deltă, dar niciun cuvânt despre Valea Prahovei. Se pare că pe harta de interes a domniei sale, această zonă lipsește cu desăvârșire, din moment ce nu a catadicsit să-i acorde o minimă atenție, deși este o regiune care aduce un raport consistent la bugetul de stat, prin miile de turiști care vizitează stațiunile de pe Valea Prahovei.

În condițiile în care această zonă nu este menționată nici măcar în zonele publice de poziție, nu este promovată în acțiunile publice de imagine, ne întrebăm care este poziționarea în strategia privind stimularea turismului și alocarea de resurse. Dar, de fapt, mă întreb, care strategie?! Pentru că, după jumătate de an de guvernare, nu a fost prezentat public niciun document care să arate direcțiile strategice de dezvoltare a turismului în România. Totul se face intuitiv și haotic: dăm tichete de vacanță, pe care ulterior le retragem; promovăm turismul pe litoral, pe malul Mării Negre și Delta, exact la Sulina, ca și cum oamenii de acolo nu știu ce potențial de dezvoltare au respectivele zone.

Ar fi interesant de văzut dacă există vreo acțiune de promovare a turismului pe litoral, în orașele Vaslui sau Baia-Mare, pentru a atrage oamenii de acolo să vină la Marea Neagră românească, în loc să opteze pentru un sejur la vecinii bulgari.

Cu alte cuvinte, doamna Udrea a ales să "vândă castraveți grădinarilor", singura explicație fiind că este metoda cea mai simplă de a-și promova imaginea... personală.

Și, am putea chiar să trecem cu o critică majoră peste aceste vanități, dacă acțiunea doamnei ministru ar fi dublate de o strategie coerentă, cu raportări concrete la indicatori și evoluții economice în turism, cu măsuri concrete de stimulare și susținere a agenților economici în acest domeniu.

Dar realitatea ne arată un adevăr trist. În spatele unei spoieli strălucitoare de imagine, obținută prin cheltuirea unor milioane de euro, nu se află absolut nimic și va veni o vreme când acest nimic se va vedea mai tare decât orice acțiune de imagine a doamnei ministru.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Doinița-Mariana Chircu - declarație politică: Doar profesorilor le pasă de elevi?;

Doamna deputat Doinița Chircu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, este invitată la microfon.

Se pregătește domnul deputat Kelemen Hunor, chestor al Camerei Deputaților, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

 

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică are ca titlu o întrebare retorică, care din păcate exprimă un trist adevăr: "Doar profesorilor le pasă de elevi?".

Cred că, săptămâna aceasta, ministrul educației, Ecaterina Andronescu, întreaga clasă politică și unii lideri sindicali au primit încă o lecție de viață și de moralitate de la cei care fac în realitate educația în școlile românești.

Nu este nicidecum prima dată când dascălii noștri pun mai presus decât drepturile lor salariale interesele elevilor lor, adică interesele copiilor noștri, și participă la examenele de bacalaureat.

Câți dintre oamenii politici din România se pot lăuda cu un astfel de comportament? Câți dintre oamenii politici din România înțeleg importanța socială a muncii profesorilor noștri?

Din fericire pentru această categorie profesională, dar și pentru altele, Guvernul Boc va înlătura cea mai mare parte a inechităților prin adoptarea Legii unice a salarizării din sistemul bugetar.

Din nefericire pentru școala românească, această măsură vine destul de târziu, pentru că politica salarială defectuoasă din ultimii 20 de ani a dus constant la migrația personalului didactic bine pregătit spre alte domenii de activitate. S-a ajuns astfel la situația neplăcută în care numărul posturilor didactice ocupate de profesori suplinitori să fie pe an ce trece tot mai mare.

Nu cred că există cineva care să conteste faptul că valoarea instituțiilor este dată, în primul rând, de valoarea oamenilor din aceste instituții și de respectul pe care statul și societatea le-a acordat acestora.

Reforma educației din România trebuie să înceteze a mai fi disputa partidelor politice și a orgoliilor liderilor politici și sindicali. Discuțiile răuvoitoare, care au fost purtate în ultimul timp de unii lideri politici ai partidelor din România și lideri sindicali, se detașează total de fondul problemelor din educație.

Educația nu este și nu trebuie să fie o miză politică, ci ea este miza întregii societăți și cheia către dezvoltarea viitoare a țării.

Dacă oamenii politici vor urma lecția dascălilor noștri și vor renunța la propriile interese în favoarea intereselor generațiilor viitoare, succesul reformei din educație va fi asigurat.

Mulțumim, dragi profesori, încă o dată, pentru lecția primită și pentru faptul că examenul de bacalaureat de anul acesta se desfășoară în condiții normale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, doamna deputat.

 
Kelemen Hunor - declarație politică cu titlul Cu discriminarea la purtător;

Domnul chestor Kelemen, din partea UDMR, este invitat la microfon.

Este rugat să se pregătească domnul Bogdan Liviu Ciucă dacă este. Dacă nu, că nu îl văd în sală, atunci se pregătește domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule chestor, domnule deputat, aveți trei minute la dispoziție.

 

Domnul Kelemen Hunor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

"Cu discriminarea la purtător"

Trebuie să vă dau o veste bună: Guvernul spune că avem bani în Fondul de rezervă. Declarația a făcut-o extrem de clar, prin Hotărârea Guvernului nr.605/3 iunie 2009.

Vestea proastă este că nu sunt suficienți bani.

Vestea și mai proastă este că banii nu sunt deloc pentru localitățile conduse de alți primari decât PSD și PD-L. Bani nu sunt deloc pentru localitățile conduse de primarii UDMR.

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Aceste localități nu au primit niciun ban. Având în vedere atitudinea PD-L-ului și PSD-ului față de minoritatea maghiară, nici nu era necesar să ne uităm pe textul hotărârii emise de Guvern ca să ne dăm seama de conținutul acesteia.

A fost foarte simplu de aflat care sunt localitățile care beneficiază de fonduri din partea Guvernului. Am luat lista localităților unde primarul nu este din partea UDMR, din județele Covasna, Harhita și Mureșul, și am așezat-o pur și simplu peste lista localităților beneficiare ale sumelor alocate. Rezultatul ne-a convins și de faptul că aici nu este vorba de o simplă coincidență, ci de o rețetă general-valabilă pentru toate județele și toate localitățile conduse de UDMR.

Stimați colegi din partidele de guvernământ,

Nu știu dacă domniile voastre vă dați seama, dar cu fiecare mișcare adânciți neîncrederea între comunitatea majoritară și cea minoritară din aceste județe, umblați cu discriminarea la purtător.

Localitățile conduse de primarii UDMR au, înainte de orice culoare politică, o populație în majoritate de etnie maghiară. Dacă dumneavoastră credeți că acești contribuabili, acești plătitori de taxe trebuie să fie pedepsiți și să tragă ponoasele faptului că UDMR, formațiune care îi reprezintă, se află în opoziție, vă rog să le comunicați chiar dumneavoastră.

La următoarea degustare de cârnați sau de alte bucate secuiești, puteți să le spuneți chiar dumneavoastră, clar și răspicat: "Dragi compatrioți maghiari, nu luați, nu ați luat și nu veți lua niciun ban pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru renovarea școlilor, pentru echilibrarea bugetelor locale, din cauză că..." și să le înșirați dumneavoastră motivele care v-au făcut să îi excludeți din această hotărâre.

Recunosc, eu nu sunt îndeajuns de inspirat să găsesc o explicație credibilă, valabilă și viabilă, în afară de criteriul apartenenței politice și etnice. Presupun că există niște criterii foarte rafinate, pe care vă rugăm să le comunicați, fiindcă noi n-am reușit să le deslușim.

Și dacă tot vă aflați, stimați membri ai Cabinetului Boc, prin partea locului, în județele secuiești, într-o nouă vizită electorală pentru alegerile prezidențiale, să le spuneți maghiarilor și faptul că alaiul de miniștri desfășurat nu demult și în mai multe tranșe, cu surle și trâmbițe, pe meleagurile Ținutului Secuiesc, în județele Covasna și Harghita, de la bun început nu a fost altceva decât praf electoral în ochii maghiarilor, o mascaradă ieftină fără nicio relevanță și fără vreun rezultat.

Le-ați rămas datori, pentru că dumneavoastră nu le-ați promis doar că nu vor fi discriminați față de restul plătitorilor, dar ați promis mult mai mult: le-ați promis bani pentru drumuri, poduri, școli, spitale, pentru dezvoltarea regională și echitate socială și alte lucruri la fel de "mărunte". Total neinspirat, fiindcă știați de la bun început că nu vă veți ține de cuvânt.

Uniunea Democrată Maghiară din România protestează ferm împotriva demersului Guvernului și ține să vă atragă atenția că există viață și în afara localităților conduse de PD-L și PSD. Și acolo trăiesc oameni care au dreptul la creșterea nivelului de viață, au plătit taxe și impozite și au dreptul să primească bani de la buget.

Bugetul nu este portofelul domnului Boc și nici portofelul domnului Geoană!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulțumim și noi.

 
Gheorghe Ana - declarație politică cu subiectul Să nu închidem Termocentrala Doicești ca pe un butic;

Domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat la microfon.

Se pregătește domnul deputat Cornel Știrbeț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Să nu închidem Termocentrala Doicești ca pe un butic".

Săraca țară bogată! Citat cu un puternic izvor istoric, fapt care denotă că încă nu ne-am găsit locul în lume și că totdeauna am avut de înfruntat furtunile vremurilor. Ca și acum, când criza economică răvășește omenirea, iar valurile sale năpraznice izbesc adânc în trupul României.

Din 1990 încoace, economia se află în chinurile... refacerii. Un mod ciudat de a încerca să reclădești pe alte principii ceea ce ai demolat cu bună știință. Așa se întâmplă acum în județul Dâmbovița. O serie de unități economice, altădată etalon pentru diferite sectoare industriale, sunt aproape închise. Li se cântă prohodul.

Termocentrala de la Doicești, locul în care își desfășoară activitatea 750 de angajați, pare să fi intrat în moarte clinică. Băieții "deștepți" din energie i-au pus gând rău. În cursul anului 2007, Termoelectrica a demarat procedurile pentru atragerea unor investitori în scopul realizării unor societăți mixte la sucursalele sale din Borzești, Brăila și Doicești.

Ceea ce a urmat după, demonstrează că în cazul Termocentralei Doicești totul nu a fost decât un aranjament. Protocolul semnat de ministrul economiei și comerțului, Varujan Vosganian, în 2008, cu Federația Energetică și Sindicatul Energie și Solidaritatea de la Doicești a fost încălcat flagrant.

Ministerul Economiei și Comerțului nu a anunțat din timp decizia de selectare a investitorului și pentru Proiectul Docești, ceea ce a dus la pierderea celui mai fezabil investitor dispus să investească circa 500 milioane de euro. Este absurd ca o astfel de unitate, care a pompat energie electrică peste 40 de ani în sistemul național, să fie închisă ca un simplu butic.

O parte din sudoarea poporului român se găsește în Termocentrala Doicești. Este simplu, este ușor să închizi ochii și să o clasezi ca pe un caz oarecare, să o consideri un morman de fiare. De fapt, o comoară, la care jinduiesc conchistadorii fierului vechi, care văd în dezmembrarea Termocentralei Doicești o sursă de îmbogățire.

Termocentrala Doicești nu trebuie să piară! Este o emblemă a județului Dâmbovița, un simbol al țării. Trebuie găsite neîntârziat soluții. Termocentrala Doicești merită să fie inclusă în programul de reorganizare a sistemului energetic național.

Să nu dăm înainte cu criza financiară mondială. Să nu folosim această lozincă drept pretext pentru distrugere.

Stimați colegi,

Tensiunea socială crește de la o zi la alta. Protestele sindicale se înmulțesc pe fondul neajunsurilor, pe fondul sărăciei. Constatăm că lipsesc soluțiile de ieșire din criză. Se organizează ședințe, simpozioane, colocvii, comisii de toate tipurile. Totul sună frumos din punct de vedere teoretic. Hârtia pare să abunde de idei, dar acestea nu depășesc spațiul impus de șina de la dosar.

Angajații din sectorul energetic se pregătesc de grevă generală. Mii de oameni sunt gata să iasă în stradă pe 6 iulie.

Chiar dacă unitățile economice în care își desfășoară activitatea au fost ciopârțite, pe modelul reorganizării, salariații din energie sunt bine legați prin același lanț al amărăciunii.

Trebuie, de îndată, găsite metode de rezolvare a tuturor problemelor sociale și economice apărute. Poate că nu avem șanse să ieșim din criză, fiindcă tăvălugul lucrează la nivel mondial, dar măcar putem să-i stopăm ascensiunea cauzată și de lipsa de profesionalism și de neimplicarea loială a celor care au condus și conduc acest sector de activitate.

Greva energeticienilor reprezintă un semnal de alarmă deosebit de grav pentru întreaga societate.

Organismul socio-economic poate rămâne fără vlagă. Intră în agonie și noi odată cu el.

Este timpul să trecem de la vorbe la fapte, să punem în aplicare măsurile pe care le tot vehiculăm și pe care le plimbăm în mape pe la tot soiul de comisii.

Solicit ca domnul ministru Adriean Videanu să treacă de la declarații la fapte, iar Termocentrala de la Doicești să-și regăsească locul în noul sistem energetic ce va fi creat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cornel Știrbeț - declarație politică intitulată De Măgurele!;

Îl invit la microfon pe domnul Cornel Știrbeț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Și, un ultim vorbitor, dacă este în sală, domnul deputat Neculai Rățoi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cornel Știrbeț:

Mulțumesc, domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "De Măgurele!"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De câteva săptămâni, PSD-iștii umplu paginile ziarelor și ecranele televizoarelor cu tot soiul de declarații, care mai de care mai spumoase, că vor să iasă de la guvernare, că vor să rămână la guvernare, că-și doresc să scape de Băsescu, că fac analize peste analize.

Pe scurt, fumigene, strategii politice ieftine de tip "Geoană". În ultima sa apariție publică, domnul Geoană vorbește despre interesul național. Și cum definește el acest interes național? "Trebuie să scăpăm de Traian Băsescu", spune domnul Geoană. Foarte bine, scăpăm de Băsescu și vine Geoană, dar nu în numele interesului național. Interesul național este cu totul altceva decât obsesia lui Geoană și a acoliților săi adunați în șezătoarea de la Turnu Măgurele.

Singurul interes pentru care trebuie să scăpăm de Băsescu este interesul lui Geoană și al PSD de a prelua controlul integral asupra instituțiilor statului și a reinstaura dictatura PSD, similară celei din 2000 - 2004. O spun explicit toți liderii PSD de Măgurele, și anume: "Trebuie să punem mâna pe putere la toamnă; trebuie să avem pârghiile, și pârghiile sunt scoase la concurs în noiembrie", declară unul din "baronii locali" ai PSD.

Ăsta este interesul național pentru dumneavoastră, domnule Geoană, însă nu aveți bărbăția să vă recunoașteți propriile gânduri. Lăsați, domnule Geoană, interesul național în grija celor care-l percep ca fiind dezideratul celor 22 milioane de români, al celor care măcar au bunul simț să-l invoce mai rar.

În ceea ce privește concursul din toamnă, vă înțeleg starea de disperare în care vă aflați: sunteți sub media partidului în sondaje și mult sub alți potențiali candidați. Chiar și domnul Iliescu v-a lăsat repetent, numindu-vă cu un termen apropiat de limbajul de Măgurele.

Ați promis că învățați, dar nu ați învățat nimic de la Ion Iliescu. Ați preluat doar tupeul de a invoca interesul național. Așa stând lucrurile, puteți să organizați șezători, în continuare, puteți să atacați partenerii de guvernare, puteți să mințiți, puteți să copiați, însă veți rămâne acolo unde sunteți și unde ați fost, în spatele lui Traian Băsescu. Nu aveți capacitatea să promovați concursul.

Ca și cum nu ar fi destul cu domnul Geoană, strategii partidului, în frunte cu maestrul Vanghelie, urlă din toți rărunchii, de dimineața și până seara, că ei fac analize, vezi Doamne, dacă mai este sau nu oportun să rămână la guvernare.

Domnul Geoană se codește din nou: vrea și cu banii în traistă și cu sufletul în rai. Nu se poate așa, domnule Geoană, dar vă dau un pont: nu mai este nevoie să vă tociți neuronii, sunteți liber să părăsiți Palatul Victoria oricând doriți. Ar fi de salutat o asemenea decizie, poate de această dată chiar în numele interesului național. Nu mai stați pe gânduri.

Pentru ca orchestra de seară a PSD-ului să fie în formulă completă, de sub scenă apare și dirijorul Iliescu care, într-un moment de revelație absolută, propune o întâlnire Geoană-Boc-Băsescu. De ce? Ca să-i spună președintelui Băsescu să nu mai intefereze cu Executivul.

Sunteți cinic, domnule Iliescu, tocmai dumneavoastră vorbiți de interferare cu Executivul?! Asta înseamnă că ați fost degeaba președinte două mandate, că nu ați priceput nimic din rolul constituțional al președintelui într-o țară cu o Constituție care s-a plămădit și s-a votat în urma implicării dumneavoastră directe. Înclin să cred că este vorba de răutate, invidie și neîmpăcare cu gândul că puterea, așa cum o percepeți dumneavoastră, nu vă mai este la îndemână. Ați uitat de sinergia faptelor sub domnia voastră, ați uitat de baronii locali, de aroganța, hoția, corupția și celelalte rele pe care le recunoșteați în perioada 2000-2004 și vreți acum să puneți piciorul în prag, să reinstaurați dictatura PSD.

Domnule Iliescu, lăsați viața să-și urmeze cursul! Piciorul în prag, așa cum propuneți dumneavoastră, ar constitui o piedică, o întoarcere în timp, pe care românii au trecut-o cu bine. Iertați poporul român pentru că nu v-a mai acordat și un al patrulea mandat. Iertați-l și pe Mircea Geoană pentru unul din puținele lucruri bune făcute și împăcați-vă cu gândul că puterea este trecătoare și este firesc să o dețină și alții.

În rest, să auzim numai de bine, dar nu de Măgurele!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Neculai Rățoi - declarație politică cu tema Fondurile europene, o necesitate;

Dacă domnul Neculai Rățoi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, ultimul vorbitor, este? Da.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Neculai Rățoi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Fondurile europene, o necesitate".

Atragerea fondurilor europene rămâne o prioritate în contextul crizei economice care a lovit toate țările. România are obligația să acceseze fondurile pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziția țării noastre.

Stimați colegi, atragerea fondurilor europene nu este o temă doar pentru administrația centrală. Administrația locală trebuie să se implice în acest proces, care știm cu toții că nu este cel mai ușor lucru. Birocrația și lipsa de informare sunt cele mai mari obstacole pe care atât autoritățile, cât și oamenii trebuie să le depășească pentru accesarea acestor fonduri. La aceasta se adaugă, mai grav, schimbarea criteriilor de eligibilitate în timpul jocului.

Politicile care se stabilesc la nivel central trebuie transmise către administrația locală. Noi, parlamentarii, avem un rol important de jucat în ajutorarea primarilor din colegiile în care am fost aleși. Cu sprijinul nostru, aceștia pot realiza proiecte eligibile, care să îmbunătățească în mod real viața celor care ne-au acordat încrederea.

Este foarte important ca informațiile pe care noi le deținem, sau pe care noi le putem obține, să ajungă în teritoriu. Personal, m-am confruntat cu lipsa de informare în calitate de consilier pe problema atragerii fondurilor europene al președintelui Consiliului județean Iași. Foarte multe proiecte au fost declarate neeligibile, din cauza modului în care au fost realizate sau, mai rău, nu s-au depus proiecte din lipsă de informare.

Până în anul 2013, România poate accesa peste 30 miliarde de euro. Sunt bani care ne vin în mod gratuit, bani nerambursabili, iar noi trebuie să folosim toate resursele pentru a atragerea acestor bani. Trecutul demonstrează că am abordat în mod greșit și cu prea mare lejeritate problema accesării fondurilor europene. Rezultatul? Suntem pe penultimul loc în Europa în ceea ce privește rata absorbției fondurilor europene. Problema ține atât de fosta guvernare Tăriceanu, cât și de funcționarii care se ocupă de verificarea dosarelor și care, nu de puține ori, sunt slab pregătiți.

Este esențial să accelerăm ritmul de accesare a fondurilor, iar pentru asta trebuie să folosim oameni bine pregătiți în domeniu și să facem accesibilă informarea celor interesați.

Fondurile europene nu înseamnă doar bani. Înseamnă spitale, înseamnă școli, drumuri, înseamnă o agricultură modernă, înseamnă apă, canalizare și electricitate în satele noastre, înseamnă scăderea șomajului.

Este o crimă să ai de primit și să nu iei, când tu duci lipsă!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
 

Stimați colegi,

Pe lângă declarațiile prezentate de la microfonul Camerei, următorii colegi au depus declarațiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Zanfir Iorguș, Stelică Iacob Strugaru, Răzvan Mustea-Șerban, Constantin Severus Militaru, Dan-Gabriel Gospodaru, Cornel Ghiță, Daniel Buda, Doru Leșe, George Ionescu, Iulian Vladu, Mircia Giurgiu, Marius Rogin, Petru Movilă, Viorel Arion, Ioan Oltean, Chirilă Constantin, Lucian Riviș-Tipei și Mihai Stroe;

din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidul Conservator: doamna deputat Oana Niculescu-Mizil și domnii deputați Adrian Mocanu, Costică Macaleți, Bogdan-Liviu Ciucă, Filip Georgescu, Culiță Tărâță, Emil Radu Moldovan, Marian-Florian Săniuță, Marian Ghiveciu, Florin-Costin Pâslaru, Radu Costin Vasilică, Angel Tîlvăr, Florin Iordache, Dumitru Ion și Victor Surdu;

din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, următorii deputați au depus declarațiile în scris: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Andrei Dominic Gerea, Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Neculai Rebenciuc, Virgil Pop, Ionel Paler, Cristina Elena Dobre, Cristian Adomniței, Cristian Buican, Horia Cristian, Grațiela Gavrilescu și Florin Țurcanu;

din partea Grupului parlamentar al UDMR: domnul Derzsi Akos, iar din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Miron Ignat. În total, 52 de deputați au depus declarațiile în scris, iar statistic, de la microfonul Camerei, au prezentat declarații 22 de deputați - 7 de la Partidul Democrat Liberal, 7 de la Partidul Social Democrat, 4 de la Partidul Național Liberal, 3 de la UDMR și unul de la Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Cu acestea, stimați colegi, închidem ședința consacrată declarațiilor politice.

În câteva minute, ședința va continua cu dezbaterea moțiunii prezentate sau depuse de către Grupul parlamentar al PNL.

Tuturor, o zi bună!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice, au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - despre Codurile juridice, marea provocare a democrației;

Domnul Daniel Buda:

"Codurile juridice, marea provocare a democrației"

România este un stat de drept, cu drepturi depline ca membru al Uniunii Europene, în care nimeni nu este mai presus de lege și în care cetățeanul trebuie să respecte și să aibă încredere în autoritatea morală a unui sistem judiciar profesionist și integru. De aceea, obiectivele noastre fundamentale sunt reforma profundă a sistemului judiciar și lupta împotriva corupției.

Avem nevoie de un sistem bazat pe predictibilitatea deciziilor, pe strategii și programe eficiente, pe simplificare legislativă, pe o separare clară a funcțiilor de reglementare de cele de execuție și administrare a politicilor publice. O justiție europeană înseamnă simplificarea procedurilor judiciare, înseamnă un corp de magistrați profesionist și responsabil, înseamnă un acces neîngrădit la justiție, înseamnă legislație stabilă, simplă și aplicabilă. Coerența, stabilitatea legislativă, aplicabilitatea actelor normative sunt condițiile unei justiții funcționale și credibile.

România a devenit membră a Uniunii Europene, dar face în continuare obiectul monitorizărilor în ceea ce privește justiția. Trebuie să conștientizăm importanța unei stabilități, în mod deosebit acum, în această perioadă afectată de criza economico-financiară internațională. Justiția este barometrul de raportare a întregii societăți, este expresia stării de normalitate și de reglementare corectă a raporturilor dintre membrii societății.

Asumarea răspunderii Guvernului României pentru adoptarea codurilor juridice este un act de responsabilitate de care țara noastră are atâta nevoie. Desigur, acest act de curaj stârnește controverse și reacții negative, avem tendința să le blamăm, deoarece este ceva nou pentru noi, ceva cu care nu am fost obișnuiți, este poate pentru prima dată din istoria legislativă postdecembristă când executivul recurge la varianta asumării răspunderii pe proiecte legislative de o importanță deosebită pentru țara noastră.

Însă un aspect fundamental este faptul că nu vorbim despre o oarecare asumare a răspunderii Guvernului Boc pe un oarecare proiect legislativ, ci o răspundere care are ca finalitate încetarea monitorizării pe justiție a țării noastre, ceea ce duce la instituirea unei stări de normalitate, un aspect ce ține de demnitatea națională și de statutul României ca țară membră cu statut egal cu al celorlalte 26 de state ale Uniunii Europene. Este angajamentul pe care ni l-am asumat, fiecare dintre noi, în ianuarie 2007.

Noi, politicienii, am fost cei care le-am promis oamenilor că vom depune toată diligența pentru a le crea condițiile unui stat european pentru România. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, de a face tot ceea ce se poate astfel încât România să își îndeplinească angajamentele europene, de a lua măsurile care se impun pentru a elimina orice monitorizare și, mai mult decât atât, un eventual raport negativ. Este momentul când trebuie să privim lucrurile cu maturitate, să contribuim la deblocarea sistemului judiciar și, bineînțeles, să dăm dovadă că ne merităm statutul de stat european.

Sunt sigur că reforma judiciară preconizată pentru anul 2009 este cea mai importantă din anul 1864 și va înscrie în istorie eforturile actualei clase politice de implementare a unui sistem judiciar modern, transparent și echitabil, în consonanță cu principiile de drept aplicabile în sistemul comunitar.

  Adrian Mocanu - declarație politică cu subiectul Țăranul român, agricultura și fondurile structurale;

Domnul Adrian Mocanu:

"Țăranul român, agricultura și fondurile structurale"

"Stau câteodată și-mi aduc aminte " - așa își încep țăranii trista lor poveste prin care hotărârea puterii politice din martie 1949, referitoare la transformarea socialistă a agriculturii, le-a luat pământurile. "Marea colectivizare", cum a fost numită la acea vreme, a fost realizată în 24 de ore. Scopul declarat al colectivizării era modernizarea agriculturii românești și introducerea structurilor socialiste la sate. Puțini dintre românii de acum mai vor să-și amintească de acele clipe care au aruncat atâta necaz în gospodării, iar mulți nu vor ști poate niciodată prin ce dramă a trecut atunci țăranul român.

Începând cu anul 1990, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, în baza legilor fondului funciar, însă puțini țărani își pot lucra pământul cu utilaje moderne sau beneficiază de sisteme de irigații.

Vremea secetoasă din ultimii ani, dar și cea prognozată de meteorologi pentru anul 2009, precum și criza economică mondială, îi determină, mai ales pe micii agricultori, să renunțe să mai lucreze pământul. De asemenea, subvențiile mici din agricultură, stoparea creditării, precum și lipsa unui program coerent privind irigarea terenurilor agricole, sunt motive de nemulțumire pentru țăranul român. Anul 2009 va fi un an destul de dificil pentru agricultură, datorită secetei prognozate, crizei financiare, suprafețelor mici irigate, dar și a investițiilor insuficiente efectuate până în prezent, drept pentru care vom plăti consecințele prin importuri masive de cereale și alimente.

În multe localități din țară, locuitorii acestora fie nu cunosc procedura de accesare a fondurilor europene, fie nu au un capital de pornire pentru accesarea acestor fonduri sau nu știu cum se obține un credit agricol subvenționat. În acest sens, unul din scopurile noastre, prin activitatea din teritoriu pe care o desfășurăm, este de a informa cetățenii din mediul rural asupra modalităților de accesare și de utilizare a mijloacelor financiare alocate prin programele de finanțare din fonduri structurale.

Programele de finanțare ale Uniunii Europene, cât și ajutoarele din fonduri publice pot relansa agricultura printr-o atingere treptată a parametrilor minimali de performanță, reprezentând o soluție pentru înviorarea agriculturii.

A fost elaborată strategia de descentralizare a administrației agricole, bazată, în primul rând, pe constituirea camerelor agricole. Legea camerelor agricole este un proiect legislativ important în reformarea agriculturii românești, înființarea acestora fiind prevăzută în Programul de guvernare 2009-2012. Obiectivele noastre, precum și ale autorităților publice centrale și locale implicate în acest mare proiect național, revigorarea agriculturii românești, sunt acelea de a crea mecanismele pentru aplicarea acestei strategii, dar și de a monitoriza funcționarea acestora în vederea găsirii soluțiilor optime de eficientizare a acestora.

  Adrian Mocanu - declarație politică cu subiectul Abandonul școlar în mediul rural;

Domnul Adrian Mocanu:

"Abandonul școlar în mediul rural"

"Fiecare ceas pierdut la tinerețe este o șansă de nefericire pentru viitor" - Napoleon I

În ultimii ani s-au înregistrat creșteri alarmante ale abandonului școlar, cea mai mare rată fiind în mediul rural. Cauzele abandonului școlar sunt multiple: situația financiară precară a familiilor, reticența părinților care preferă să-și țină copiii acasă pentru a-i ajuta în gospodărie sau pentru a avea grijă de frații mai mici, căsătoriile timpurii, în special ale fetelor de etnie rromă etc.

Multe sate sunt situate la kilometri distanță de școlile cu clase de învățământ gimnaziale, copiii fiind nevoiți să parcurgă aceste distanțe pe jos. Statisticile arată că sunt copii din mediul rural care nu au fost niciodată înscriși într-o formă de învățământ preprimar sau primar, crescând astfel numărul copiilor analfabeți.

Efectele abandonului școlar sunt multiple. Pe termen lung, efectele abandonului școlar se regăsesc în eșecul social. Analfabetismul trebuie înțeles nu doar ca incapacitatea persoanei de a citi și de a scrie, ci în sens de incapacitate de a folosi instrucția și educația primită în școală,astfel încât să se adapteze cerințelor sociale și profesionale.

Implicarea autorităților publice locale, a inspectoratelor județene școlare, cât și a Ministerului Educației Cercetarii și Inovării, prin demararea unor strategii de prevenție și de intervenție în abandonul școlar, găsirea unor soluții viabile atât pe termen lung, cât și pe termen scurt, va reduce numărul de elevi care renunță la școală și recuperarea școlară a celor care au abandonat cursurile, prin măsuri de susținere a elevilor cu risc de abandon școlar și de recuperare școlară a celor care nu au încheiat ciclul gimnazial. Obiectivele acestor strategii trebuie să fie mai clar evidențiate pentru conștientizarea de către părinți a importanței educației în formarea copilului, pentru reducerea numărului de copii neșcolarizați și a procentului de elevi cu risc de abandon și performanțe școlare scăzute.

Rezultatele finale trebuie să fie materializate prin creșterea prezenței la cursuri a elevilor, cuprinderea în învățământul gimnazial a unui procent de cel puțin 70% din numărul copiilor neșcolarizați, îmbunătățirea nivelului de educație și de calificare al elevilor și reducerea numărului de elevi care abandonează școala înainte de încheierea ciclului gimnazial.

Din activitățile întreprinse de către autoritățile publice centrale și locale rezultă că au fost făcute eforturi pentru a îmbunătăți accesul copiilor din mediul rural în învățământul preșcolar, care au condus și la obținerea unor rezultate locale bune. Pentru diminuarea acestui fenomen, cu toții trebuie să ne implicăm mai mult prin activitatea întreprinsă în teritoriu, având convingerea că îi putem ajuta să se dezvolte pe măsura posibilităților lor și că le putem oferi șansa de a avea o calitate a vieții mai bună.

  Nicolae Bud - declarație politică: Nevoia de armonie;

Domnul Nicolae Bud:

Declarație politică: "Nevoia de armonie"

Actul alegerilor europarlamentare s-a consumat și putem considera că până în toamnă, când disputa pentru Cotroceni va deveni oficial și legal evenimentul central al atenției publice, putem considera că viața politică din țara noastră are temeiuri să funcționeze în parametri de croazieră. Adică, normal.

Sunt întrunite condiții, așadar, pentru a ne întoarce privirea asupra a toate câte așteaptă să-și găsească rezolvarea în lista celor promise de fiecare partid în parte și de fiecare din noi în campania electorală de anul trecut. Trăim un moment cât se poate de nimerit pentru a remăsura distanța dintre promisiunile electorale și reprezentarea lor în realitate. Operație necesară ca exercițiu de bilanț, obligatoriu la urma urmei în orice demers care îți cere să măsori drumul parcurs și să te dumirești cu un ceas mai devreme cu privire la pașii următori. Dar folositor îndeosebi pentru a-ți organiza efortul și investiția în vrerea acoperirii dificultăților de traseu în perioada care urmează.

Trăim zile grele și nu poate spune cineva că nu observă, nu simte acest lucru. Cu toate acestea, sunt destui cei care par a considera că efectele crizei și durata ei îi privește doar pe alții. Alții privesc vijelia și furtunile care ne toacă, făcute pentru a trânti copaci doar peste mașinile altora. Cât privește canicula și, inevitabil, seceta care ne amenință, să fie la ei acolo, noi cei de la oraș ce treabă avem cu asta?

N-am de gând să glumesc cu lucrurile serioase dar parca ne ocupăm timpul cu altceva în loc să luăm seama la cât de mult diferă realitatea de azi în raport de ceea ce ne închipuiam noi anul trecut în campania pentru locale și, apoi, pentru parlamentare. Obligația de a prelua efectele crizei apasă în plus față de câte sunt de făcut în această țară. Opinia publică nu ne iartă. Cum se vede, au început oamenii să iasă în stradă. Bruxelles-ul ne dă de înțeles că la noi treburile nu merg cum ne-am angajat. Ne așteaptă în toamnă, din câte înțeleg, un raport de țară deloc roz. Așadar, suficiente motive, pentru a vedea ce și cum putem face mai bine, astfel ca să îndreptăm cât mai multe din câte așteaptă să fie așezate în rostul lor, pentru binele cetățeanului de la sat ori de la oraș. Cel care, la urma urmei, ne-a trimis, prin votul său, aici unde ne aflăm.

Nu dau eu lecții nimănui de felul cum să-și organizeze agenda verii ori pe durata care a ramas din acest an. Ceea ce cred este că putem fi mai vizibili ca generatori de valoare adăugată în primul rând reprimându-ne gesturi de polemică gratuită și refuzul cooperării, ambele provenind din apartenența noastră la grupări politice diferite. Mă întreb dacă, după experiența deja acumulată într-o secțiune sau alta a societății, nu ar fi cazul să căutam și să găsim în primul rând ceea ce ne unește în obiectivele, în programele partidelor din care facem parte. Primează, în fond, lucrul deja realizat și nu neapărat cine figurează pe antetul certificatului de inventator, proiectant general ori de executant. Că se poate persevera pe aceasta linie de evoluție o dovedesc și comentariile, dezbaterile, confruntările, în cadrul comisiilor de specialitate. Și am în vedere, înainte de toate, pentru că știu mai bine cum stă situația, Comisia pentru buget, finanțe și bănci, din care fac parte.

Nu îmi permit eu să fac observații asupra dezbaterilor parlamentare în plenul Camerei ori al Parlamentului. Ceea ce-mi îngădui să observ se referă la aparițiile noastre în public. În mass-media se consumă scene deloc agreabile, care situează în tabere diverse membri ai coaliției care, vreau să spun, stârnește în rândul cetațenilor cu care eu mă întâlnesc saptămână de saptămână - ei m-au votat, nu-i așa? - comentarii cu totul defavorabile. Cele două partide par, prin prisma a ceea ce spun membrii lor, uneori chiar liderii lor, mai degrabă într-o permanentă dispută decât într-o colaborare asumată.

Un capital aparte, cu o producție de luat în seamă, de epitete sclipitoare și invective pe măsură, se consumă între Putere și Opoziție. Disprețul exprimat la Centru se regăsește nu arareori și la nivel local, cu efecte deloc suportabile între reprezentanții diferitelor grupări politice.

Ca să fiu sincer, mi-au displăcut întotdeauna asemenea comportamente. Îmi amintește de perioada în care unii profesori se certau în cancelarie, prelungind spectacolul nedorit pe coridoare ori în curtea școlii. Vă închipuiți efectul dezastruos pentru noi, elevii, în planul autorității și al respectului nostru. Am câștiga timp concetrându-ne pe lupta de idei, pe utilitatea și eficiența lor. Pe efectul lor.

Știu, pot fi privit drept un visător naiv așteptând ca oamenii politici să nu se mai certe între ei. Ce doresc eu nu privește felul cum fiecare își gândește existența publică, ci doar modul cum o parte din energia potențială, intelectuală, doza de expertiză a fiecăruia se poate converti prin cooperare în energie cinetică, în soluții valoroase.

Nu putem pretinde comportamente de școlar persecutat, de temeri venind dinspre cei care-l judecă. Dar ne-am putea îngădui un plus de severitate în risipirea propriilor energii pe te miri ce. Un plus de armonie ne-ar aduce cu siguranță câștiguri importante în planul așteptărilor electoratului, atât de nerăbdător să ne vadă la lucru și nu consumându-ne în polemici sterile și păguboase.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică cu referire la OUG nr.61/2009.

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

Declarație politică: "OUG nr.61/2009"

În urmă cu două săptămâni, Guvernul a propus spre adoptare Ordonanța de urgență nr.61/2009 care prevede că actele normative vor fi completate sau, după caz, abrogate, după adoptare și înainte de intrarea lor în vigoare, în situații temeinic justificate. Prin această ordonanță de urgență, Guvernul a venit cu o derogare de la imperativul abrogării actelor numai după intrarea în vigoare a acestora. După adoptarea lor, în situații temeinic justificate, actele normative pot fi completate sau, după caz, abrogate și înainte de data intrării lor în vigoare. Această aberație legislativă este motivată de Guvern printr-o altă aberație, care ține însă de realitățile autohtone. Există acte normative adoptate care nu au intrat încă în vigoare și care nu mai pot fi aplicate, având în vedere că acestea nu mai corespund realităților societății românești. Aceste legi sunt amânate sine die, deoarece intrarea lor în vigoare ar produce efecte juridice nefavorabile, cu un impact negativ asupra sistemului judiciar, cât și asupra cetățenilor. Spre exemplu, este cazul Codului penal adoptat în 2004 sau al Legii spitalelor nr. 270/2003, al căror termen de intrare în vigoare a fost amânat în mod repetat.

În rapoartele de țară din ultimii ani, Comisia Europeană a atras atenția Executivului că recurge prea des la ordonanțe de urgență. Iată că Guvernul a mai elaborat un OUG, care ar putea să ocupa un loc de frunte în viitorul raport de țară, prin care și-a arogat prerogativele de a abroga o lege chiar înainte de intrarea ei în vigoare, pe motiv că vrea să ajute Parlamentul, să-i ofere instrumentele legislative de care are nevoie.

Din punctul meu de vedere este anormal și periculos pentru o democrație reală punerea în discuție a unei asemenea aberații juridice, prin care Guvernul devine un cenzor al Parlamentului. În această situație, întrebarea firească este: care mai e rolul Parlamentului, cum își va mai exercita rolul constituțional de organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, dacă a ajuns să aibă nevoie de instrumente de la Guvern pentru a putea legifera?

  Cornel Ghiță - declarație politică cu tema Modificări aduse OUG nr.148/2006 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului;

Domnul Cornel Ghiță:

Declarație politică cu tema "Modificări aduse la OUG nr.148/2006 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului"

Declarația mea de astăzi privește modificările aduse OUG nr. 148/2006 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Ca membru în Comisia pentru muncă și protecție socială m-am bucurat să văd în Monitorul Oficial de luni, 15 iunie 2009, publicarea celor două acte normative ce modifică substanțial Ordonanța privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului: acordarea începând cu al 2-lea copil născut a sumei de 600 lei, cât și acordarea pentru mamele ce urmează cursurile, la zi, preuniversitare și universitare a indemnizației pentru creșterea copilului.

Consider că era timpul ca natalitatea în România să fie susținută și cred că acesta a fost un prim mod de încurajare. Deși cunosc multe mămici care sunt fericite pentru apariția noilor modificări, fac un apel pe această cale către instituțiile publice locale pentru a nu îngreuna procedura de acordare a acestor drepturi. Cunosc situații în care birocrația a fost cea care a demoralizat tinerele familii de a mai avea un copil.

Mai mult, în prezent sunt multe mămici care renunță la proprii copii întrucât nu-i pot crește, fie nu cunosc că statul le ajută în vederea susținerii familiei pentru creșterea copiilor, fie sunt dezamăgite de birocrația greoaie pe care o întâmpină.

Stimați colegi,

Cred că, în calitate de deputați, este obligația noastră de a face cunoscut modificările aduse OUG nr. 148/2006, apărute în M.Of. nr.403/15.062009 - Legea nr. 239/2009 și Legea nr. 240/2009, pentru ca tinerele ce doresc un copil să fie sigure că statul le poate susține în vederea creșterii copilului.

  Cristina Elena Dobre - declarație politică: Parlamentul a votat o nouă lege populistă, o lege care va aduce deservicii statului;

Domnul Cristina Elena Dobre:

"Parlamentul a votat o nouă lege populistă, o lege care va aduce deservicii statului"

În ziua de 10 mai - o dată care prin semnificațiile ei istorice provoacă și acum frisoane stângii FSN-iste, urmașa PCR - în Cameră s-a votat Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.32/2009 pentru modificarea art.7 din Legea nr.263/2004 privind asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență.

Vreau să atrag atenția că prin aprobarea acestei ordonanțe, actualele partide aflate la guvernare, PD-L și PSD, au tras România cu ani buni înapoi. Nu mă refer în primul rând la faptul că medicii de familie vor fi obligați să facă - prin asigurarea continuității în centrele de permanență - muncă voluntară, activitate specifică regimurilor comuniste, mai precis activitate dusă până la perfecțiune de autoritățile comuniste române pentru a ține ocupate și sub observație întregi categorii profesionale în cadrul acelui imens "Big Brother" care a fost România înainte de decembrie 1989.

Nimeni nu neagă faptul că este extrem de important acest sector - medicina primară. Nimeni nu neagă faptul că este important să se asigure anumite servicii în perioada în care medicii de familie nu-și mai desfășoară activitatea, nemaiavând program. Nimeni nu neagă importanța existenței centrelor de permanență funcționale, dar este imoral și ilegal să obligi medicii de familie, adică medicii care își desfășoară activitatea în regim privat să presteze servicii neplătite, care sunt de apanajul statului. Stat care a tăiat banii care ar fi revenit medicilor de familie care mai sunt împovărați și cu alte persoane, adică cele neasigurate.

Nu aș vrea să fiu greșit înțeleasă. Un medic este un medic. Este o persoană care a depus un jurământ în ceea ce privește profesia sa. În orice situație și când nu este în orele de program, un medic, dacă se află într-un loc în care se întâmplă ceva și o persoană are nevoie de prim-ajutor, îl acordă fără să întrebe dacă persoana în cauză este sau nu asigurată. Dar nici cele de mai sus nu reprezintă elementul cel mai grav pe care îl legiferează OUG nr.32/2009.

Foarte grav este faptul că prin această ordonanță de urgență se încurajează neasigurarea cetățenilor. Văzând prevederile noii legi, cei care, dintr-un motiv sau altul nu sunt asigurați, vor avea un imbold în plus să nu se asigure. Până acum, aceste persoane au "aplicat" principiul 100% românesc: "merge și așa". De acum înainte, acest principiu se legalizează. În statele civilizate aproape că nu mai există persoane neasigurate. Vrem să atingem standardele Uniunii Europene, dar dăm legi cu reminiscențe comuniste.

Sigur, cel sau cei care au gândit OUG nr.32/2009 exultă la ora actuală. A mai fost votată o lege populistă. O lege care va fi foarte utilă în campania electorală. Dar este și o lege care, în ultimă instanță, va fi dăunătoare statului. În primul rând, pentru că nu va crește numărul de persoane asigurate. Și în al doilea rând că va genera un nou val de plecări din țară a medicilor spre state unde munca medicului este apreciată la adevărata ei valoare. Și când va veni din nou un Traian Băsescu să întrebe de ce pleacă așa de mulți medici, unul dintre răspunsuri îl reprezintă și OUG nr.32/2009.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Bagabonțeală pe bani publici;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

«"Bagabonțeală" pe bani publici»

Asistăm zilele acestea la un circ de nedescris între membrii actualei coaliții de guvernare formată din PSD și PD-L. Cuvintele cheie la ordinea zilei sunt "bagabonțeală", "nesimțit", "țâști-bâști" și alte apelative cu care membrii coalițieie "se alintă" în spatele ușilor închise.

În mod normal, certurile din cadrul coaliției nu ar trebui să fie principala preocupare a românilor în aceste vremuri în care criza economică a pus stăpânire pe țară, din simplul motiv că cele două partide partenere, PSD și PD-L, ar trebui să își rezolve dificultățile de comunicare în bucătăria internă a coaliței. Însă bâlciul cu care cei de la guvernare ne-au obișnuit deja ridică mari semne de întrebare cu privire la aptitudinile coaliției de a gestiona destinul României. Cum poți să conduci o țară când coaliția de guvernare, ce se presupune că ne va scoate din criză, funcționează deja pe sistem de avarie? Cum poate cineva avea încredere în buna judecată a acestor domni ce își spun miniștri câtă vreme aceștia nu își pot convinge nici măcar partenerii de guvernare de oportunitatea unor măsuri ce sunt angajate de întregul Guvern? Și cum vor putea aceste personaje demne de schițele lui Caragiale să ne convingă că tot ce fac e pentru binele poporului român?

Stimați colegi,

Răspunsul la aceste întrebări, după cum ne arată realitatea, nu este nici pe departe apreciativ la adresa Guvernului Boc. Pentru că, dincolo de injuriile presărate în relația dintre cele două partide de guvernare, pe PSD și PD-L îi mai leagă un singur lucru: monopolizarea tuturor resurselor financiare ale țării și asupra acestui pericol ar trebui să ne îndreptăm privirile. Din acest motiv, această comedie ieftină trebuie uitată cât mai repede. Nu doar pentru că vom asista la acest circ politic până când PD-L își va fi atins scopul, acela de a guverna fără PSD, ci pentru că, de fapt, această scenetă ne distrage atenția de la chestiunile importante ce necesită dezbateri publice, cum ar fi cheltuirea banilor țării.

Ministrul tineretului și sportului, Monica Iacob-Ridzi, a cheltuit 600 de mii de euro din bani publici și când a fost chestionată cu privire la destinația acestor bani, a ridicat candid din umeri. Totodată, potrivit mass-media, mai multe firme din Cluj, despre care se spune că sunt apropiate premierului Emil Boc, au câștigat licitațiile organizate de Agenția de Strategii Guvernamentale, în vreme ce un membru al Parlamentului României, care este și ministru al turismului, a pus la dispoziția unui candidat la europarlamentare un sediu de campanie a cărui chirie este plătită din banii contribuabililor. Mai mult, ministrul mediului a atribuit, prin negociere directă, un contract de 500 de mii de euro unei firme oarecare de publicitate. Și Guvernul Boc nu oferă nicio explicație referitoare la aceste cheltuieli.

Din câte se poate observa "cu ochiul liber", guvernanților nu le pasă nici cât negru sub unghie de banii publici. Aruncă în stânga și în dreapta cu fondurile statului, fără să se gândească la coșul zilnic al românilor, la profesori, la sistemul medical sau la infrastructură. Acesta este adevăratul subiect al zilei, care ar trebui să ne preocupe pe toți și noi, liberalii, îi asigurăm pe români că cei ce au greșit vor trebui să dea explicații și vor plăti dacă au comis fapte ilegale, pentru că acest ospăț indecent pe banii statutului, din care se înfruptă coaliția de la guvernare, trebuie să ia sfârșit.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu subiectul Președintele Băsescu s-a hotărât să șteargă definitiv optimismul oficialilor BNR și al propriului guvern;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Președintele Băsescu s-a hotărât să șteargă definitiv optimismul oficialilor BNR și al propriului guvern"

"România va înregistra o scădere a produsului intern brut și în trimestrul al doilea din anul 2009, ceea ce înseamnă că intrăm în recesiune, oficial, pe toate planurile", ne-a spus președintele Traian Basescu zilele trecute.

Gata cu "partea plină a paharului" văzută de premierul Boc în urmă cu câteva săptămâni, gata cu "V" economiei visat de guvernatorul Isărescu, gata cu soluția salariilor plătite din bani FMI!

Fără iluzii, domnilor guvernanți, că veți putea face ce vreți cu banii, doar pentru că începe o nouă campanie electorală! Fără optimism la Banca Națională, domnule Guvernator! Președintele a spus "stop"!

Dramatic, cum îl știm, în momentele cheie pentru domnia sa, președintele Băsescu s-a hotărât să anunțe public recesiunea instalată în România, având grijă să atenționeze Banca Națională a României că nu a făcut cele mai corecte previziuni și că ar trebui să ia cu totul alte măsuri necesare acum pentru relansarea investițiilor și pentru reducerea inflației.

Astfel, optimismul "roz" manifestat de oficialii BNR și, mai ales, de Guvernul Boc până nu demult, a fost pus la colț de președinte, care se vrea acum cel mai responsabil și sincer politician din România.

Președintele nu ține nici de această dată cont că se contrazice în declarații de la o lună la alta. Dacă în luna mai, dumnealui ne transmitea: "încă nu sunt îndeplinite standardele să putem afirma ca România este în recesiune", în luna iunie, acesta se răsgândește brusc și ne anunță că a devenit oficial: "România este în re-ce-si-une!"

Ce să mai înțelegem, dacă șeful statului spune, la jumătatea lunii mai, că, deși începem să ne revenim din punct de vedere economic, România nu este încă pe punctul de a ieși din criză, dar trendul este pozitiv, iar în iunie suntem deja în recesiune și ne îndreptăm cu pași repezi spre derapajul economic!?

N-ar trebui, oare, președintele să fie cu adevărat sincer în acest moment și să recunoască în fața românilor că protejatul său, marele Guvern Boc, pe care l-a girat cu toată tăria în decembrie 2008, nu a adus României nicio schimbare în bine, ci doar promisiuni neonorate în fața profesorilor, a pensionarilor, a celorlalte categorii sociale și a mediului privat?

N-ar trebui, oare, acum, când însuși Președintele României recunoaște că țara se îndreaptă spre derapaj economic și social, acesta să devină în al treisprezecelea ceas responsabil în fața românilor, a problemelor nesfârșite ale acestora, a nesiguranței zilei de mâine cu care se confruntă majoritatea de mai bine de jumătate de an și să demită acest guvern incapabil de a lua vreo măsură ce ar putea să stopeze toate aceste neajunsuri pe care, prin multitudinea de decizii aberante, miniștrii acestui cabinet nu contenesc să le mai genereze?

Dacă anunțul președintelui nu are doar iz de început de campanie electorală prezidențială, prin arătarea vinovaților de ceea ce li se întâmplă românilor, în cu totul alte direcții decât la Cotroceni, ne așteptăm ca soluțiile dumnealui de stopare a declaratului derapaj să fie prezentate neîntârziat și prima dintre acestea, o știe foarte bine domnul Băsescu: guvernul Boc trebuie să-și asume eșecul revărsat asupra acestei națiuni și să plece.

  Cristian Mihai Adomniței - despre Programul Prima casă;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

«Programul "Prima casă"»

Stimați colegi, prin Programul "Prima casă", statul ar putea garanta circa 16.000-17.000 de case noi cumparate și ar putea dubla suma garantată la 200 de milioane de euro dacă piața se mișcă, iar băncile se preconizează să înceapă să dea credite din august-septembrie 2009. Statul va selecta băncile care vor participa la program pe baza unor criterii precum costurile efective cele mai mici și limitarea avansului la 5%. În plus, dacă cineva dorește să cumpere un apartament de 100.000 de euro și va merge la bancă pentru un împrumut, banca cere în avans 30%, iar dacă persoana în cauză nu are 30%, atunci fondul de garantare de la stat vine și garantează băncii. Orice persoană care nu are o locuință în proprietate poate apela la acest fond și va garanta cu locuința pe care o cumpără. Acesta era programul în varianta inițială.

Acum, Guvernul a decis ca Programul "Prima casă" să includă toate tipurile de construcții rezidențiale, chiar și pe cele ale samsarilor, astfel că Guvernul Emil Boc dă bani dezvoltatorilor imobiliari pentru ca aceștia să-și finanțeze proiectele rezidențiale, dar prin modificările de ultimă oră aduse programului, guvernul arată de fapt pe cine vrea să ajute cu adevărat să treacă criza.

Banii angajați de Guvern pot fi folosiți la procurarea oricărui tip de locuință - mică, mare, veche, nouă, existentă, în construcție sau pur și simplu în stare de proiect, ba, mai mult, care poate fi înstrăinată imediat după obținerea finanțării de la stat, conform deciziei senatorilor PD-L și PSD, dovedindu-se astfel că principalii beneficiari ai acestui program vor fi dezvoltatorii imobiliari care, în trecut, au speculat masiv pe creșterea prețurilor, iar înghețarea pieței i-a prins cu locuințele nevândute, dar cu cotizațiile la partid plătite la zi.

În concluzie, acest program nu reprezintă altceva decât o mână întinsă de Guvern pentru clientela politică și nici într-un caz în sprijinul tinerilor care la fel se vor îndatora pe viață pentru a cumpăra o locuință.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Guvernul - e vina voastră!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Guvernul - e vina voastră!"

Audiogramele din ședința de vineri a Comitetului Executiv al PSD, difuzate în exclusivitate de un post de televiziune de știri, au stârnit comentarii nu doar în lumea politică.

Crochiul întocmit ministrului transporturilor, Radu Berceanu, de către Liviu Dragnea arată cam așa: "Berceanu, un tâmpit. În timpul unei întâlniri a coaliției spune: «Noi n-avem probleme cu seceta în România! Hai să-mi arătați și mie", zice Dragnea. "Așa pun ei problema" mai spune Dragnea și continuă: "Cu ce e mai capabil Emil Boc, un țâști-bâști, decât Dan Nica? Păi, ajungem să ne dea ei lecții?!", "Și Blaga ce e? Ăsta vorbește numai dimineața, că după-amiază are o problemă", spune el făcând aluzie, probabil, la anumite efuziuni bahice ale ministrului dezvoltării. "Sau Pogea... Cu ce e Pogea mai capabil decât Niță? Nici nu e comparație!!", a putut fi auzit Dragnea.» La aceeași discuție, Radu Mazăre, președintele PSD Constanța, a catalogat Programul "Prima casă" al Guvernului Boc ca fiind o "vrăjeală": "Ce e asta prima casă? A venit Boc cu vrăjeala asta. Păi, cum îl las eu pe Pogea, când am jumătate din Guvern, să facă bagabonțeala asta? Ăștia cum ajung miniștri de finanțe, cum sunt foarte deștepți", a opinat Mazăre.

El a mai subliniat că unul dintre scopurile întâlnirii de vineri ar fi să scape de Traian Băsescu. "Suntem aici să ne batem capul să scăpăm de Iuda ăsta de Băsescu, că ăsta e cel mai rău", a zis Mazăre. La rândul său, președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, l-a catalogat pe Traian Băsescu ca fiind "bădăran", "om fără calități de om de stat" și "primitiv".

Premierul Emil Boc a evitat să facă declarații despre cea mai recentă ședință a CExN a PSD, el precizând doar că se va întâlni cu liderii social-democrați, în cadrul ședinței coaliției, "la fel ca în fiecare luni". Nu același lucru se poate spune de ministrul economiei, Adriean Videanu, care a reacționat dur după acuzele aduse de Mircea Geoană și Radu Mazăre în cadrul ședinței Comitetului executiv al PSD de la Turnu Măgurele. Liderii PSD au spus că "atunci când vorbește Videanu, în spate e un business, când respiră vrea să facă bani". În replică, Videanu a anunțat că îl va da în judecată pe Geoană dacă nu-și probează afirmațiile.

Reprezentanții PD-L s-au exprimat pentru necesitatea întâlnirii anunțate de premierul Boc, menită să clarifice o serie de nemulțumiri exprimate de fiecare parte. Democrat-liberalii vor cere socoteală pesediștilor pentru jignirile aduse de Liviu Dragnea sau Mircea Geoană miniștrilor Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga și Gheorghe Pogea și vor repune pe masă problema dosarului lui Adrian Năstase, blocat în Parlament de deputații PSD.

De cealaltă parte, social-democrații au emis un ultimatum în direcția PD-L, cerând liderilor acestui partid să se disocieze de președintele Traian Băsescu și să nu mai permită imixtiunea acestuia în treburile Guvernului.

  Mircea Irimescu - declarație politică intitulată Sisteme termice centralizate locale, afectate de neplata subvențiilor la energia termică;

Domnul Mircea Irimescu:

Declarație politică: "Sisteme termice centralizate locale, afectate de neplata subvențiilor la energia termică"

Odată cu decizia de trecere a subvenției la energia termică de la bugetul de stat la bugetele locale, nu s-a întâmplat nicio minune care să aducă mai multă căldură, apă caldă la orice oră sau mai mulți bani economisiți în casele românilor așa cum promiteau guvernanții actuali atunci când se refereau la descentralizare. Acum, românii pot constata pe pielea lor cum stau lucrurile în realitate.

După ce multă vreme au fost nevoiți să "cumpere" iluziile guvernanților referitoare la reabilitarea sau modernizarea rețelelor și punctelor termice care să conducă la scăderea prețurilor la producător astfel încât consumatorii să fie avantajați prin obținerea unor servicii îmbunătățite și prin reducerea facturilor lor, cetățenii constată că, de fapt, n-au câștigat nimic.

Iată exemplul municipiului Rădăuți, județul Suceava. Administrația locală, cu destulă naivitate, s-a îndatorat peste măsură prin celebrul program garantat de Guvernul României "Utilități și mediu la standarde europene" și a modernizat instalațiile termice din oraș. Se promiteau randamente substanțial mărite și prin asta servicii de calitate și facturi mai mici pentru consumatori. În realitate, prin obligația de a plăti dobânzi foarte mari, pentru mai bine de un deceniu de acum înainte, facturile la energia termică ale locuitorilor vor fi mai mari, la același nivel al consumului ca și în prezent. Asigurarea edililor rădăuțeni de atunci că fiecare cetățean care beneficiează de serviciile de termoficare centralizată va avea parte de facturi mai mici, nu mai are nicio valoare în prezent.

Peste această situație negativă a mai venit o pacoste printr-o hotărâre guvernamentală: o parte din subvențiile pe care la plătea statul trec în sarcina administrațiilor locale. Urmarea este că apa caldă este întreruptă deja în Rădăuți, deoarece Primăria municipiului este datoare cu peste 3 milioane de lei către SC Servicii Comunale, din care deconturi subvenție la energia termică pentru populație, cotă parte a primăriei pentru lunile noiembrie - decembrie 2008, în sumă de 516.275 și cele ce trebuiau plătite prin primărie de la Ministerul Afacerilor Interne, în sumă de 622.384, în total 1.138.660 lei datorii neachitate pentru energie termică. Consecința este că, la rândul ei, SC "Servicii Comunale" are restanțe la furnizorul de gaze care, după mai multe reeșalonări, a întrerupt furnizarea combustibilului și orașul a rămas fără apa caldă care se produce în sistem centralizat.

La ce ne putem aștepta în acest caz în perioada următoare? Având în vedere că disputa dintre primarul municipiului Rădăuți și conducerea SC Servicii Comunale este interminabilă, nu ne putem gândi decât la faptul că, din nefericire, și căldura va fi un lux în iarna care urmează pentru abonații la serviciul centralizat de termoficare.

Interese, mari și mici, personale sau de grup, măruntul și condamnabilul politicianism local, fac ca lucrurile să meargă prost. Primarul nu vrea să gasească o soluție de rezolvare a situației conflictuale pentru că urmărește să obțină controlul absolut asupra serviciilor de gospodărire locală din Rădăuți, iar un grup apropiat fostului primar ține și cu dinții de SC "Servicii Comunale" SA. Evident, suferă cetățenii!

Pretextul pentru justificarea stării inacceptabile descrise mai sus este tot "criza", cuvântul coșmar al perioadei actuale. Guvernul a aruncat sarcina achitării subvenției pentru trimestrul IV al anului 2008 pe umerii administrației locale din motive de "criză", iar primarul, deși se pare că are posibilități de plată, își justifică refuzul, evident, tot prin "criză". Despre un control sau o reglare a anomaliilor printr-o intervenție de la nivel superior (județ sau guvern) nici nu pomenește nimeni că, deh, promovăm de zor descentralizarea!

Așa că cetățeanului nu-i mai rămâne decât să se roage să treacă recesiunea pentru a putea spera că se va spăla și încălzi la "standarde europene". Numai că, probabil, și asta este tot o iluzie.

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul Doar Houdini mai pot face autostrăzi în România;

Domnul Marin Almăjanu:

"Doar Houdini sau Iosefini mai pot face autostrăzi în România"

"Eu nu sunt Houdini sau Iosefini, ca să fac de două ori mai multe autostrăzi cu 70% mai puține fonduri", ne spune ministrul Berceanu după mai bine de șase luni de guvernare.

Anul trecut, cu puțin timp înainte de a intra la guvernare, cei de la PD-L, prin vocea președintelui partidului, ne promiteau că partidul își va angaja răspunderea în fața Parlamentului pe un proiect denumit "Pactul național cu privire la autostrăzile României" și, mai mult decât atât, domnul Boc ne jura solemn că: "Din primul minut al guvernării vom veni în fața Parlamentului cu acest plan urbanistic național al autostrăzilor care vor fi create și construite în următorii patru ani, pe fiecare an în parte cu numărul de kilometri și cu sursa de finanțare. Odată aprobat de Parlament, acest program va fi obligatoriu pe perioada mandatului. Indiferent cine va fi ministru al transporturilor, va fi obligat sa respecte acel calendar al realizarii autostrăzilor".

Dar, între timp, liderul democrat-liberal a uitat subit că le-a promis românilor și cifre exacte: "pentru perioada 2008 - 2012, obiectivul PD-L este de a construi 834 de kilometri de autostrada". Apoi, imediat după intrarea la guvernare, domnul Boc, în calitate de premier, atunci când a trecut Legea bugetului pe anul 2009 prin Parlamentul României, a susținut cu mâna pe inimă că peste 9 miliarde de euro din buget vor fi alocați investițiilor.

Întrebarea mea este foarte logică și destul de simplă, dat fiind toate cele citate mai sus: Ce s-a întâmplat, domnilor guvernanți, cu acești bani pe care i-ați inclus într-o lege, cea a bugetului pentru acest an, de care erați atât de siguri, și mai ales mândri că veți crea o mulțime de noi locuri de muncă în industriile conexe domeniului infrastructurii, că programul de investiții se va derula cu viteza luminii și că acest guvern nu va cheltui, pentru nimic în lume, nici un euro în plus pe bunuri și servicii, așa cum susțineați că au procedat alții?

Acum nu răspunde nimeni pentru acești bani care, probabil, cu ajutorul invocaților Iosefini sau Houdini, s-au volatilizat? Sau a fost și aceasta încă o mare minciună aruncată doar pentru a le mai alimenta puțin iluziile românilor că ar fi votat pe cine trebuie și că vor avea parte de un trai și mai bun în conformitate cu promisiunile primite la pachet, decât în perioada de guvernare liberală?

Domnul Berceanu se lamentează acum la TV sau prin ziare că în Guvernul Tăriceanu au fost cu 70% mai multe fonduri pentru infrastructură. Îi reamintesc domnului ministru Berceanu, că timp de doi ani, democrații și chiar dumnealui au făcut parte din acel guvern. Și mai mult decât atât, în perioada mai sus amintită, au fost demarate o mulțime de proiecte de infrastructură sau aduse aproape de finalizare, având în vedere că nici procedurile referitoare la licitații sau expropieri nu au fost tocmai simple, altfel ar fi trebuit și democrații să aibă rezultate măsurate în km de asfalt în cei doi ani de guvernare.

Domnul ministru Berceanu nu ar fi trebuit decât să continue proiectele începute de guvernarea Tăriceanu, și mă refer aici macar la cele 75 de proiecte de centuri ocolitoare ale marilor orașe sau la drumurile expres absolut necesare în anumite zone, dacă autostrăzile sunt atât de costisitoare încât numai Iosefini sau Houdini le pot construi...

Și ar mai trebui domnul ministru al transporturilor să se hotărească când spune adevărul: atunci când susține că are banii necesari pentru investiții în infrastructură și ne vorbește de 9 miliarde de euro sau acum când apelează la celebrii magicieni ca să-i termine treaba?

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică: În timp ce Președintele ne anunță recesiunea instalată în România, aflăm că un ministru PD-L a cheltuit 628.000 de euro prin familia Georgescu;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"În timp ce Președintele ne anunță recesiunea instalată în România, aflăm că un ministru PD-L a cheltuit 628.000 de euro prin familia Georgescu"

România a devenit țara guvernată de cei mai iresponsabili și neprofesioniști miniștri pe care i-a avut vreodată. Și nu spun acest lucru doar de dragul de a ataca vreun ministru al actualului guvern, ci prezentând fapte absolut incredibile, fapte care se petrec în grădina premierului Boc, fără ca acesta să ia nici cea mai mică măsură, cel puțin de dragul aparențelor, în fața a milioane de români năpăstuiți de condițiile din ce în ce mai grele prin care trec în această perioadă.

În timp ce recesiunea a devenit oficială în România, prin anunțul recent al președintelui țării, și, mai mult decât atât, acesta i-a înștiințat pe românii că în toamna acestui an îi așteaptă cele mai sumbre previziuni în ceea ce privește posibilitatea de a-și mai obține salariile sau pensiile, ministrul tineretului și sportului, doamna Ridzi, cheltuie dintr-un foc 0,7% din bugetul instituției pe care o conduce, pe evenimente organizate de o firmă de apartament.

Ce înseamnă acest 0,7% din bugetul Ministerului Tineretului și Sportului? Doar "banala" sumă de 628.000 de euro, care ajunge la familia Georgescu, ce patronează două firme aflate la același sediu, un apartament din blocul M52 situat pe strada Poet Panait Cerna din București.

Când i se cer lămuriri în acest sens, doamna Ridzi nu are nicio problemă în a spune că nu trebuia să organizeze nicio licitație pentru a atribui banii necesari organizării evenimentelor din 2 mai a.c., Ziua tineretului, dar nu are nici decența de a justifica cum a ajuns această sumă, nu tocmai mică, în buzunarele a două firme "fantomă", cu sediul în același apartament din București și cu aceiași acționari.

Contribuabilului român, căruia i se cere de mai bine de șase luni să înțeleagă că România trece prin criză, că nu mai sunt bani de creșteri salariale, de pensii indexate măcar, de salarii conform legii pentru profesori, de investiții în educație, infrastructură, agricultură, sănătate, nu trebuie să i se dea nicio explicație nici atunci când banii publici, bani plătiți statului din buzunarul fiecărui cetățean român, ajung nici mai mult nici mai puțin decât la un patron de apartament, pe nume Georgescu, pentru că așa a decis doamna ministru Ridzi, în ideea celui mai "bun" preț ofertat.

"Apropo, nu sunt firme de buzunar. Sunt firme mari, chiar dacă au sedii în apartamente", ne spune ministrul tineretului!

Doamnă ministru, nu credeți că ar trebui să le precizați românilor cum ați decis să cheltuiți atâția bani din buget, organizând evenimente de care românii, mai mult ca sigur, nu aveau nevoie în acest moment, când li se spune chiar de către președintele țării că, în curând, nu vor mai putea fi plătiți pentru munca lor, că vor fi din ce în ce mai mulți șomeri în România până la sfârșitul anului și că mâine nu vor mai fi bani deloc, iar Guvernul trebuie să se împrumute în fiecare zi pentru a face față plăților și a nu intra în colaps financiar?

Doamna Ridzi nu ne poate spune decât că alte ministere cheltuie mai mult pe evenimente și acest lucru nu pare a reprezenta vreo problemă pentru premierul Boc, de aceea, dumneaei ne asigură cu tărie că în viitor va avea grijă să cheltuie și mai mulți bani tot pentru evenimente, că doar îi dă mâna.

MTS nu se poate lăsa mai prejos. Dacă alții pot și ministrul Ridzi poate! Guvernul Boc are de unde cheltui și la tineret și la IT și la turism. Recesiunea este un element vehiculat nejustificat de președintele țării, doar pentru că acesta a intrat în propria campanie elctorală...!

  Zanfir Iorguș - declarație politică cu referire la Criza și reforma învățământului;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Criza și reforma învățământului"

Educația de bază reprezintă esența întregului edificiu cultural, profesional și social al personalității umane, fiind un important factor de progres cultural, cu implicații directe asupra stării generale a resurselor umane.

Derapajul învățământului românesc a început odată cu reforma comunistă din 1948, când printre obiectivele primordiale ale acesteia au fost și formarea omului nou - homo sovieticus, promovabilitatea de 100%, deci estomparea elitismului prin desființarea oricărei forme de exigență. În acest fel, promovarea non-valorii a reprezentat principiul de bază al doctrinei comuniste, asigurând libertate totală de acțiune nomenclaturii. Elitele care, totuși s-au format, au evadat din sistem sau au acceptat compromisul sub diferite forme cu Puterea.

La fel ca în toate celelalte domenii ale societății românești și în domeniul educației, anii '90 au fost caracterizați prin multiple frustrări. Dar de ceva, totuși, nu s-a dus lipsă: de declarații sau chiar de încercări efective de reformare. Până în prezent, încercările de reformare a educației câte au fost ele dincolo de declarații, au eșuat. Programele de modernizare a învățământului au produs efecte superficiale la nivelul curriculumului, materialelor didactice sau procedurilor de evaluare a elevilor.

Din rațiuni probabil exclusiv politice, problema scăderii nivelului de pregătire în învățământul românesc este tratată fals, numai în relație exclusivă cu veniturile bugetare. Autonomia școlilor generează, din păcate, haos. Nu puțini profesori își țin orele (cursurile) când și dacă vor. Alții (sau aceiași) dau meditații plătite propriilor lor elevi. În facultăți, la examene, la fel. În acest fel, cultul educației muncii încă din școală a devenit inutil. Și atunci, încotro mergem?

Una dintre problemele majore ale sistemului de învățământ este chiar incapacitatea acestuia de a-și rezolva propriile probleme. Școala românească nu reușește să răspundă în mod eficient nevoilor prezentului și provocărilor legate de tranziția spre societatea post-industrială.

Misiunea școlii este reprezentată de un set de standarde generale prin intermediul cărora aceasta interpretează așteptările statului sau a diferitelor comunități pe care încearcă să le deservească: comunitatea națională, comunitatea locală, lumea afacerilor etc. Ea este în același timp un angajament asumat de această organizație față de elevi și părinți în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor educaționale oferite de învățământul public. Îndeplinirea acestor responsabilități în raport cu autoritățile, cu diferite grupuri sociale, cu indivizii și în general cu toți cei interesați de starea educației naționale justifică, în ultimă instanță, existența școlii și efortul public și privat pentru educație.

Scopurile generale ale educației și idealul educațional descriu rațiunea de a fi a sistemului de învățământ. Legislația învățământului și documentele de politică educațională (programul de guvernare, programele de reformă sau inițiativele prezidențiale) trebuie să exprime responsabilitățile acestuia, valorile împărtășite de oamenii școlii și modalitatea în care ei își propun să satisfacă cererea națională, socială și individuală de educație. Ele formulează de asemenea o perspectivă strategică privind viitorul cel mai dezirabil al școlii și prioritățile naționale în acest domeniu.

Lipsa unor standarde de performanță ale instituției școlare în raport cu principalii ei beneficiari și absența mecanismelor de dare de seamă pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare a educației reprezintă principalele modalități de manifestare a crizei de responsabilitate din școala românească. Preocupându-se doar de satisfacerea intereselor pe termen scurt ale personalului didactic, școala nu își asumă răspunderile sale firești față de clienții serviciilor educaționale și față de mediul său economic, social și politic.

Învățământul public este responsabil de calitatea serviciilor educaționale pe care le furnizează, față de principalii săi utilizatori. Aceștia consideră că, la ora actuală, școala românească nu-și îndeplinește aceste responsabilități.

Având în vedere toate aceste aspecte, învățământul românesc are nevoie de o reformă sistematică, eficientă și coerentă care să sporească valoarea adăugată a procesului educațional. Nu se poate dezvolta o economie a cunoașterii competitivă fără a rezolva problema rupturii dintre comunitatea de afaceri și cea din educație și cercetare. Sistemul nostru de învățământ ar trebui proiectat în funcție de noile realități ale ofertei europene de pe piața muncii, cum ar fi modificarea rolului profesiilor și evoluția calificărilor. Fără coordonarea cerințelor pieței cu oferta pentru formare inițială și continuă, tot mai multe locuri de muncă vor rămâne neocupate. Cultura generală ar trebui dublată de o cultură practică, de specialitate și antreprenorială. Un veritabil dialog nu poate fi purtat decât pe o piață a ideilor și a culturii de specialitate.

  Derzsi Akos - declarație politică intitulată Praf de cauciuc în ochii organelor de control;

Domnul Derzsi Ákos:

Declarația mea politică este intitulată "Praf de cauciuc în ochii organelor de control".

Satul bihorean Telechiu a fost o localitate liniștită până în anul 2004, când s-a revoluționat tehnologia și în locul fostului CAP s-a realizat o investiție spectaculoasă prin care resturile de cauciuc sunt transformate în combustibil rafinat. Chiar și la prima vedere miroase atât locul cât și afacerea, cu atât mai mult că pe platforma de "lucru" pe lângă munți întregi de anvelope sunt depozitate tone de praf de cauciuc în saci care sunt etichetate conform normelor europene, în limba engleză, dar de proveniență spaniolă. Oare de ce se ambalează cauciucul măcinat la Telechiu în saci cu etichete spaniole? Sau cumva cauciucul măcinat este import? Cine știe? Oricum nu are importanță pentru că societatea inovatoare are autorizații de funcționare de la toate instituțile publice competente.

Toate bune și frumoase până în ziua de 25.01.2009 când pe amplasamentul în cauză a izbucnit un incendiu de proporții care a fost stins de către mai multe echipaje de pompieri din Oradea și Aleșd. Din declarațiile specialiștilor rezultă că aceste cauciucuri continuă să ardă mocnit și în prezent, sub stratul de pământ, fapt care a cauzat și cel de-al doilea incendiu. Situația a ajuns explozivă și Agenția pentru Protecția Mediului a efectuat analize pe probe prelevate concluzionând că atât calitatea aerului (pentru produși gazoși, pulberi în suspensie și pulberi sedimentate), cât și calitatea apei la sursa de alimentare a localității Telechiu, a apei distribuite locuitorilor, precum și a apelor subterane în zona monitorizată, se încadrează în valorile maxim admise de standardele în vigoare pentru fiecare categorie. În același timp s-au dispus următoarele:

  • solicitarea revizuirii autorizației de mediu - termen: 12 februarie 2009;
  • efectuarea a trei analize de sol cu OSPA în date diferite din luna februarie; termen de prezentare a buletinelor de analiză: 1 martie 2009;
  • elaborarea unui studiu privind impactul incendiului asupra biodiversității din zonă - termen prezentare studiu: 1 martie 2009;
  • desființarea instalației de piroliză existentă pe amplasamentul societății din Telechiu - termen: 30 iunie 2009.

S-a constatat că autorizația de mediu nu s-a eliberat pentru depozitare praf de cauciuc.

Cred că nu este nicio surpriză că măsurile dispuse nu au fost realizate. Și nu am vorbit încă despre respectarea normelor PSI, normelor de igiena muncii, normelor de securitate a muncii.

Oare cât cauciuc trebuie să mai ardă sau cât praf de cauciuc trebuie să apară din senin sau cât trebuie să mai suporte localnicii, ca autoritățile să-și facă datoria astfel încât să nu devenim groapa de experiențe urât mirositoare a Europei?

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică având ca subiect Maramureș - civilizație unică din lemn și piatră;

Doru Doru Brașoan Leșe:

"Maramureș - civilizație unică din lemn și piatră"

Necesitatea ocrotirii, conservării și dezvoltării pădurilor nu mai trebuie motivată, deoarece sunt cunoscute fără nici un dubiu rolul si funcțiile pădurilor și a altor terenuri cu vegetație forestieră pentru economia națională, pentru toți cetățenii.

În urmă cu mai multe decenii, România se afla, sub raportul volumului de masă lemnoasă, pe locul al patrulea în Europa, fondul forestier depășind 6.378.000 ha, adică 26,8% din suprafața țării.

Nicolae Iorga, în prefața la Documentele lui Hurmuzaki, vol.X, pag. XXY, spunea: "Din vestiții codri, astăzi dispăruți în parte, țara noastră era silită să dea turcilor, cu prețuri comode pentru aceștia sau gratis, lemne pentru cetățile dunărene, lemne pentru casele din Constantinopol, lemne pentru poduri, lemne pentru corăbii."

Cel de-al doilea val de secătuire a pădurilor în țara noastră este declanșat, culminând in perioada dintre cele două războaie mondiale.

În ultimele secole, fondul forestier al țării noastre a pierdut cel puțin 5 milioane hectare de pădure. Potrivit datelor statistice, în mai puțin de o sută de ani, respectiv din 1829 până în 1922, au fost defrișate aproape 3 milioane hectare, adică aproape jumătate din actuala suprafață a fondului forestier național. Din acestea, peste un milion hectare de păduri au fost distruse prin aplicarea Legii din septembrie 1920 privind înființarea de pășuni comunale.

Ponderea pe care suprafața fondului forestier național o ocupă în teritoriul național este de 26,8%, România situându-se din acest punct de vedere pe locul 17 în Europa.

Fondul forestier pe picior însumează un volum total de 1.350 milioane mc (39% rășinoase, 37% fag, 13% stejar si 11% alte foioase),- volumul mediu de masă lemnoasa la hectar fiind de 217 mc, iar creșterea medie anuală la hectar de 5,6 mc.

Aplicarea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere a produs în ultimii ani mutații importante asupra structurii proprietății, în sensul creșterii numărului proprietarilor. Astfel, din suprafața de 6.396.986 ha, reprezentând fondul forestier național la momentul actual, 4.234.135 ha sunt păduri proprietate publică a statului, administrate de Regia Naționala a Pădurilor - Romsilva, iar diferența de 2.162.851 ha aparțin unităților administrativ-teritoriale, persoanelor juridice si persoanelor fizice.

În perioada de aplicare a legilor fondului funciar, noțiunea de proprietate privată asupra pădurilor a fost interpretată de o mare parte a noilor proprietari în mod eronat, determinând ca exploatarea acestora să se efectueze, în cele mai multe cazuri, fără respectarea regimului silvic.

Dragi colegi,

Doresc să salut pe aceasta cale acțiunile întreprinse de autoritățile abilitate în acest scop, pentru combaterea eficienta a infracțiunilor silvice care, de altfel, se află în continuă creștere in Maramureș. De asemenea, apreciez că pe linie de prevenire s-a acționat atât în baza planurilor de acțiune proprii, cât și conform unor planuri comune pe linie silvică, întocmite la nivel județean în comun cu celelalte instituții cu atribuțiuni în domeniu. Astfel, în primul trimestru al acestui an, în Maramureș, infracțiunile silvice au fost în creștere față de perioada similară a anului trecut. În ceea ce privește tăierea arborilor, în acest an s-au înregistrat 38 de infracțiuni, cu un volum total de masă lemnoasă de 506 mc. Valoarea lemnului dispărut se ridică la 137.790 lei. De asemenea, s-au înregistrat 73 contravenții, cu un volum de masă lemnoasă de 67 mc, în valoare de 9.219 lei. Cele mai multe infracțiuni s-au înregistrat pe raza Ocoalelor Silvice Poieni (13), Vișeu (9) și Mara (6). Personalul silvic nu a reușit să justifice 252 mc de lemn, în valoare de 58.377 lei, prejudiciul în această situație fiind recuperat de la pădurarii gestionari ai cantoanelor silvice, cărora li se vor reține bani din salariu.

În ciuda neregulilor înregistrate în jurul gaterelor, echipe mixte formate din lucrători silvici, jandarmi si polițiști au efectuat controale în trafic pentru a afla proveniența materialului lemnos transportat. Astfel, în primul trimestru al anului au avut loc 298 de astfel de acțiuni, ocazie cu care au fost depistați 93 de contravenienți. Cu aceasta ocazie a fost confiscat un volum de masă lemnoasă de 233 mc., în valoare de 67.780 lei. În atenția silvicilor au intrat și activitățile desfășurate în jurul instalațiilor de debitat. Aici se comit cele mai mari nereguli în privința masei lemnoase. Din totalul celor 64 de acțiuni, s-au înregistrat 12 contravenții, confiscându-se 233 mc, în valoare de 14.600 de lei. Anul trecut, în primele trei luni, acțiunile întreprinse au fost mult mai intense. Astfel, au fost efectuate 141 de controale, ocazie cu care s-au înregistrat 34 de contravenții, confiscându-se 26 mc de lemn, în valoare de 9.060 de lei. Astfel de acțiuni continuă, scopul acestora fiind limitarea furturilor din păduri și transportul fără forme legale ale masei lemnoase.

Stimați colegi, trebuie avut în vedere că, în momentul de față, nu se mai poate vorbi despre pădure ca o "resursă naturală" a cărei reproducere are loc pe baza jocului orb al forțelor naturii. Înțelegerea acestui fapt constituie premisa succesului al activităților de ocrotire, conservare și dezvoltare a fondului forestier.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu titlul Coaliția marii împărțeli;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Coaliția marii împărțeli"

Am atras atenția de nenumărate ori asupra situației îngrijorătoare în care se găsește administrația locală din România. Marea majoritate a primăriilor, mai ales cele ale comunelor, dar și multor orașe, susțin că nu mai au bani decât până în luna august, având probleme inclusiv cu plata salariilor angajaților.

Ținând cont de acestea, de unde ar mai putea să găsească bani de investiții sau pentru cofinanțarea proiectelor europene?

Iar dacă autoritățile locale susțin că nu mai au bani pentru investiții, iar administrațiilor locale le lipsesc banii pentru cofinanțări, cum ar putea să se îmbunătățească viața oamenilor din comunități, care au acordat votul celor care le promiteau salarii și pensii mai mari, sute de kilometri de autostrăzi, mii de case noi, locuri noi de muncă?

În acest context a apărut știrea conform căreia Guvernul a alocat 26 mil. euro pentru unele primării înainte de alegeri, evident cu alocarea celor mai multe sume la PSD si PD-L. Probabil că este stimulentul necesar pentru susținerea coaliției în teritoriu, coaliție care pe zi ce trece își arată fragilitatea, adică scârțâie din toate încheieturile. Și cum singurul numitor comun care îi unește este împărțirea ciolanului puterii, atunci s-a luat decizia de acordare a acestor sume de bani către administrațiile locale pentru a rezista foamei activului de partid și de stat.

PD-L și PSD trebuie să mintă în continuare populația cu promisiuni din banul public, de data aceasta prin aleșii lor locali, numai așa stimulați să facă demersuri electorale eficiente pentru conducerile PSD și PD-L.

De altfel, nu ar fi fost nimic condamnabil dacă criteriile de împărțire a banului public ar fi fost dictate de motive reale, profesioniste și de interes pentru viața oamenilor: inițierea unor lucrări de infrastructură atât de necesare, continuarea finanțării unor proiecte aflate în derulare și stopate de către actuala coaliție de guvernare sau susținerea unor localități ce se confruntă cu grave probleme generate de criza economică: închiderea de fabrici, creșterea numărului de șomeri etc.

Din păcate, unicele criterii au fost cele de apartenență politică la partidele coaliției dornice să-și sporească propriile venituri și luați aminte la cazurile miniștrilor Ridzi, Udrea, Nemirschi și altele pe care le vom descoperi în perioada următoare, pe lângă afacerile baronilor locali ai coaliției mincinoase și ipocrite.

Acolo sunt banii dumneavoastră, ai tuturor celor care munciți cinstit și plătiți impozite și taxe unui stat condus imoral și deseori ilegal de o coaliție pusă pe jaful public.

  George Ionescu - intervenție cu tema Ziua Drapelului Național al României;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Drapelului național al României"

Prin lege, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua Drapelului național al României. Aceasta a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat că Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor.

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului național prin Legea nr.96 din 20 mai 1998. Marcarea acestei zile, conditiile în care drapelul este arborat sau este coborât în bernă sunt prevazute de lege. Drapelul României trebuie arborat în mod permanent pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de învățământ și cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum și la aeroporturile cu trafic internațional. Drapelul nu poate lipsi nici de la sediul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum și la reședința șefilor misiunilor diplomatice și oficiilor consulare. Ca pavilion, este permanent arborat pe navele de orice fel și alte ambarcațiuni ce navighează sub pavilion românesc. Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea depunerii jurământului militar, la paradele trupelor și revistele de front, la predarea sau luarea comenzii unității respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare. Drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu național, stabilite de Guvern.

De mici ne învățăm copiii semnificația culorilor drapelului: albastrul cerului, galbenul ogoarelor și roșul sângelui vărsat de stramoșii noștri. Cele trei culori - roșu, galben și albastru - au fost legate de poporul român, iar astăzi ele alcătuiesc drapelul României. Acesta are formă dreptunghiulară, dimensiunile fâșiilor culorilor sunt egale, fiind așezate vertical, iar ordinea este albastru, galben, roșu, începând de la lance. Culorile împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnificând verticalitatea neamului de-a lungul istoriei.

Reunirea celor trei culori are semnificații istorice: statornicia, dorința de unitate și independență nutrită de neamul românesc de-a lungul întregii sale existențe.

Istoria drapelului național începe în 1834, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica, a obținut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii". Pentru corăbiile negustorești se prevedea "steag cu fața galbenă și roșie, având pe dânsul stele și la mijloc pasăre albastră cu cap", iar pentru armată, "steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și acesta stele și pasăre cu cap în mijloc."

Revoluționarii de la 1848 au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca "Frăția: Dreptate - Frăție" și dându-i denumire de "stindard al libertății". Decretul nr.1 din 14 iunie al Guvernului Provizoriu este primul decret pentru Steagul Național, în care se arată: "Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu". A doua zi ,15 iunie, drapelul național tricolor a fost sfințit în cadrul unei mari adunări populare, pe Câmpia Libertății. O lună mai târziu, "văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale", decretul guvernamental nr.252 din 13 iulie 1848, preciza din nou că "stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin". Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: "lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind".

Înlăturat odată cu interventia străină din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel național la 1 septembrie 1863, de către Alexandru Ioan Cuza. El avea însă culorile dispuse orizontal, redate roșu, galben, albastru, și se va menșine în această alcătuire până în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului țării și-a însușit propunerea lui N. Golescu, fostul pașoptist, "culorile să fie așezate cum era la 1848, adică vertical, în ordinea albastru, galben, roșu", care s-a păstrat până azi.

Stimați colegi,

Steagul este cel mai statornic simbol al unui popor, reprezentând individualitatea și suveranitatea națiunii, prestigiul de care se bucură în rândul celorlalte națiuni.

Ca cetățeni, avem datoria de a conștientiza respectul ce i se cuvine acestui simbol al identității naționale ce înglobeaza virtuțile și valorile morale ale neamului românesc.

Sărbătoarea drapelului național ne unește și ne aduce aminte cu mândrie și patriotism că suntem români.

Referindu-se la originea și semnificația drapelului de stat, Mihail Kogălniceanu preciza în ședinta Parlamentului din 26 martie 1867 că: "Drapelul tricolor, cum era astăzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însuși drapelul neamului nostru, din toate șările locuite de români".

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu tema Absenteismul electoral ne delegitimează pe toți!;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Absenteismul electoral ne delegitimează pe toți!"

Peste câteva zile încheiem o sesiune parlamentară. Fiind la primul mandat de deputat, nu pot să fac comparația cu alte sesiuni. Dar, fără îndoială, am parcurs o primă jumătate de an foarte complicată. În primul rând, pentru România și, pe cale de consecință, și pentru scena politică. Am avut - și încă avem - parte de criză economică, am avut rectificare de buget, moțiuni, asumarea răspunderii Guvernului, am avut dezbateri aprinse și atacuri uneori duse peste limita decenței. Nu în ultimul rând, am avut alegeri. Alegeri la care au venit la vot mai puțin de 30% dintre cetățeni. Este un semn rău!

Desigur, mulți analiști au afirmat că Parlamentul European este o instituție mult prea depărtată de nevoile și înțelegerea cetățeanului român, că nu avem încă acea cultură a implicării care a stat la baza Uniunii Europene. Că, la urma urmei, nu România e codașa la prezența la vot, că mai sunt și alte trei sau patru țări în urma noastră.

Și că, dacă e vorba despre un scrutin care să reprezinte o miză importantă, atunci concetățenii noștri își vor activa ca prin minune simțul civic și se vor buluci la vot.

Dragi colegi, dați-mi voie să afirm că acestea sunt răspunsuri false la o problemă adevărată.

Alegătorii sunt obosiți de promisiuni, plictisiți de aceleași figuri de politicieni care candidează pentru toate funcțiile posibile, lehămesiți de ineficiența celor aleși. De ce nu l-ar crede, atunci, pe un cunoscut realizator tv care, periodic, repetă: "Nu vă duceți la vot, că tot aia e!" Dacă ne legănăm în continuare în iluzia legitimității unui sistem în care votează mai puțin de o treime din cetățeni s-ar putea să avem parte de surprize foarte neplăcute.

Adevărul e că, din anii '90 încoace prezența la vot a scăzut continuu. Până la un punct, e un proces tolerabil. Dar când, în trei procese electorale consecutive, prezența e sub 50%, ar trebui să căutăm o soluție. Absenteismul electoral ne delegitimează pe toți, deopotrivă. Și pe cei aleși, pentru că nu exprimă o voință democratică, și pe alegători, pentru că, în acest fel, destructurează societatea.

În toamnă vom avea o nouă campanie electorală. Am da dovadă de responsabilitate dacă ne-am gândi, de acum, la o asemenea soluție.

Stimați colegi,

S-ar putea ca unii să spună "Ce treabă are Ciobanu, care e economist, cu problema votului, care e o problemă juridică?" Are, pentru că statul cheltuiește tot atâția bani și dacă la vot vin 99% din alegători, și dacă vin 1% din alegători. Și e o problemă de eficiență: dacă tot cheltuim bani, haideți să și merite.

Dar, să zicem că aveți dreptate. Tocmai de aceea propunerea de față e prezentată ca declarație politică și nu ca proiect de lege. Vreau să o considerați mai degrabă ca un subiect de reflecție și, neapărat, cu o doză de umor. Asta nu înseamnă, însă, neseriozitate.

Au existat deja voci care au pus problema votului obligatoriu. Dacă omul va fi obligat să intre în cabina de vot, atunci fie va avea vreo preferință - ceea ce ar duce la creșterea legitimității aleșilor -, fie va folosi "votul alb" ca formă de protest. Sunt, în Europa, câteva țări în care funcționează acest sistem. Acestor voci li s-a răspuns că votul e un drept, nu o obligație. Și că amenințarea unei amenzi nu ar duce deloc la trezirea conștiinței, ci, mai curând, la amintirea vremurilor lui Ceaușescu.

Stimați colegi,

Acum vin eu și vă spun: dar dacă am folosi o discriminare pozitivă, în loc de una negativă? Dacă persoana care ar vota ar primi, pe baza ștampilei din buletin, un beneficiu? Să zicem că ar primi o zi liberă. Sau niște tichete de masă. Sau un set de analize medicale gratuite. Sau, la urma urmei, de ce nu?, o sumă de bani!

Veți spune: "Uite, Ciobanu vrea să legalizeze mita electorală!" Și eu voi spune: "Ba nu, dimpotrivă!" Se știe că, în campaniile electorale, foarte mulți candidați, din toate partidele, împart lucruri care sunt departe de nevinovatele "obiecte promoționale". Că se dau pungi cu făină, mălai, zahăr, pulpe de pui sau bancnote de 50 de lei, o știu oamenii, o știu ziariștii, o știu și autoritățile. Dacă statul ar fi cel care ar "premia" alegătorii, atunci "atențiile" candidaților ar avea mai puțin efect. Și ca să fie treaba limpede, am să vă indic și sursa de finanțare. E simplu. Fondurile pentru aceste "premieri" să fie scăzute din fondurile care se alocă partidelor pentru campania electorală.

Stimați colegi,

Repet, dacă mai e nevoie: am convingerea profundă că democrația nu se poate cumpăra. Că oamenii trebuie să fie conștienți, responsabili și implicați. Dar această educație se dobândește în timp. Și, până acolo, cetățenii trebuie să aibă dovada utilității votului lor. Ei trebuie să vadă că lucrurile se îndreaptă pentru că au fost la vot și nu faptul că lucrurile sunt la fel pentru că nu au fost la vot.

  Mircea Grosaru - declarație politică Studenții basarabeni și drepturile constituționale;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Studenții basarabeni și drepturile constituționale"

În data de 19 iunie 2009, prin scrisoarea cu nr. de înregistrare 584, studenții basarabeni din România m-au sesizat cu următoarea scrisoare, pe care o redau integral:

"Organizația Studenților Basarabeni din București și Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara, inițiatorii campaniei "Pro Cetățenie Română" consideră că unele dispoziții ale Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr.21/1991, proiect ce a fost adoptat de Senat în ședința din 9 iunie 2009 și care a fost trimis spre dezbatere și adoptare către Camera Deputaților la data de 10 iunie 2009, sunt în totală neconcordanță cu dispozițiile art.5, art.16 din Constituția României, ale art.4, art.5 și art.34 din Legea nr.21/1991 din următoarele motive:

În fapt, în luna aprilie, la Biroul Permanent al Camerei Deputaților, precum și la Senat, sub nr. BP 266/02.04.2009, respectiv sub nr. BP 168/08.04.2009, a fost înregistrată Propunerea Legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.21/1991 privind cetățenia română, semnată de 50 de deputați și senatori din Parlamentul României "

Astfel, în totală concordanța cu prevederile art.5 din Constituția României și ale art. 5 și art.34 din Legea nr.21/1991, prin inițiativa legislativă se propune "umplerea golului legislativ" prin introducerea, în cuprinsul legii, a noțiunii de "recunoaștere" a cetățeniei române pentru persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

  1. au dobândit această calitate prin naștere, conform principiului "ius sanguinis" sau sunt descendenții acestora,
  2. nu au săvârșit vreo faptă de natură să constituie motiv legal de pierdere a cetățeniei române,
  3. din diferite motive, nu pot face dovada cetățeniei române conform art.21 din Legea nr.21/1991.

Se propune doar o dezvoltare a principiului statuat prin dispozițiile art.34 din Legea nr.21/1991 conform căruia "Sunt și rămân cetățeni români persoanele care au dobândit și au păstrat această cetățenie potrivit legislației anterioare" și, totodată, o reglementare mai clară a unor situații prevăzute de către legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, dar care nu-și găseau o reglementare expresă în legea specială sau în orice alt act normativ. Se dorea totodată și accentuarea caracterului perpetuu al acestui drept fundamental.

La data de 15.04.2009, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr.36 care avea scopul de a îmbunătăți procedura de redobândire și acordare a cetățeniei române. În aceeași zi, prin Hotărârea nr.71, Guvernul a trimis spre aprobare Parlamentului proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonațe de urgență.

Așa cum s-a precizat, acest proiect de lege a fost adoptat de Senat, însă, cu unele modificări și completări, printre care și întroducerea, în cuprinsul legii, a noțiunii de "recunoaștere" despre care se face referire în inițiativa legislativă susținută de catre 50 de parlamentari.

Considerăm că membrii Senatului, poate, în mod involuntar, au deturnat sensul acestei noțiuni, înlăturând în totalitate rațiunea acesteia și făcând abstracție de trăsaturile definitorii și esențiale ce o caracterizează, așa cum rezultă ele după o analiză gramaticală și logico-juridică a noțiunii folosite. Această concluzie logică apare evidentă, deoarece "a recunoaște" o calitate înseamnă:

  • a identifica ceva ce a fost cunoscut mai înainte;
  • a admite existența acesteia,
  • a mărturisi, a nu nega,
  • a admite o anume situație preexistentă.

Nicidecum între noțiunile de "recunoaștere" și "acordare" sau "redobândire" nu se poate pune semn de egalitate așa cum se propune prin proiectul legii aprobat de Senat, deoarece:

"A acorda" înseamnă a da, a oferi unei persoane ceva ce nu i-a aparținut niciodată.

"A redobândi" înseamnă a obține din nou, o stare pierdută pe care a mai avut-o cel căruia i se dă.

"A recunoaștere" are, însă, cu totul alt sens și altă rațiune.

Astfel, după cum se poate observa cu ușurință, noțiunea de "recunoaștere" nu are nicio trăsătură comună cu noțiunile de "acordare" și "redobândire" deoarece, acestea din urmă presupun acțiunea de "a da, de a oferi", iar prima noțiune presupune doar o simplă manifestare de voință exprimată printr-o marturisire afirmativă a unei situații preexistente.

În mod inexplicabil, membrii Senatului propun ca recunoașterea cetățeniei române să se facă persoanelor care îndeplinesc următoarele două condiții: au dobândit cetățenia română prin naștere sau sunt descendenții acestora; se află în cel puțin una dintre următoarele 3 situații: au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor; cetățenia română le-a fost retrasă fără voia lor; nu le-a fost recunoscută calitatea de cetațeni români pe care, oricum, au dobândit-o prin naștere.

Considerăm că, dacă va fi adoptat proiectul contestat, tratamentul la care vor fi supuse persoanele care se încadrează în prevederile punctului c) este discriminatoriu deoarece ei sunt de facto cetățeni români, iar calitatea lor de cetățean român a fost dobândită prin efectul legii, de drept, fără îndeplinirea altor condiții. Mai mult chiar, introducerea acestor situații în cuprinsul legii este inoportună deoarece genul acesta de situații pot fi clarificate conform prevederilor art.29 alin.(4) și art.35 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

În speță, conform modificărilor art.101 propuse de catre membrii Senatului, persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție sau descendenții acestora, cărora nu li s-a recunoscut cetățenia română din diferite motive, pot solicita acordarea cetățeniei române prin recunoaștere, fiind obligați să respecte procedura birocratică prevăzută pentru persoanele care solicită acordarea cetățeniei române.

Or, Constituția României prin dispozițiile art.16 nu face nicio deosebire între cetățenii românî cu acte (de iure) și cei fără acte (de facto). De aici rezultă și caracterul neconstituțional al acestor modificări propuse de Senat.

Față de aspectele sesizate, noi, membrii Organizațiilor Studenților Basarabeni din România, vă solicităm să puneți în discuție în cadrul comisiei din care faceți parte, precum și cu orice altă ocazie, în fața colegilor dumneavoastră deputați, aceste încălcări grave ale Constituției care puteau fi legiferate dacă nu ar fi fost constatate la timp. Chiar și dacă, în situația în care colegii dumneavoastră vor face abstracție de solicitarea noastră, vă informăm că vom solicita Curții Constituționale, conform procedurilor legale, să se pronunțe cu privire la constituționalitatea eventualelor modificări aduse Legii nr.21/1991 prin legea care urmează să fie adoptată.

În concluzie, considerăm că, acum, când Camera Deputaților dezbate Proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.36 din 2009 este momentul oportun de a reda noțiunii de "recunoaștere" sensul firesc pe care-l are. Solicităm, de asemenea, ca competența și procedura "recunoașterii cetățeniei române" să fie reglementată în spiritul propunerii legislative nr.BP 266/02.04.2009, respectiv nr.BP 168/08.04.2009, nicidecum în mod discriminatoriu, neconstituțional și, până la urmă, injust."

Sunt convins că îi putem ajuta și trebuiesc ajutați.

  Mircea Grosaru - declarație politică Legea Camerelor și comercianții;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Legea Camerelor și comercianții"

Începând cu anul 2002, mai precis prin OUG nr. 192/2002 și ulterior prin Legea nr.503/2003, de aprobare a ordonanței mai sus menționate, prin care Registrul comerțului a trecut în subordinea Ministerului Justiției, lege adoptată în regim de lege organică, Legea Camerelor de Comerț este "plimbată" între Guvern, Parlament și Curtea Constituțională, iar aceasta din urmă a hotărât în 5 iulie 2006 că Legea Camerelor de Comerț este neconstituțională.

Curtea detaliază prin Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în M.Of. nr.638/25 iulie 2006, aspectele privind neconstituționalitatea Legii Camerelor de Comerț din România și implicit trecerea Oficiului Registrului Comerțului la Ministerul Justiției, care a creat de asemenea o polemică neîntreruptă în toată această perioadă, datorată faptului că acesta reprezintă o importantă sursă de venit.

De unde provine confuzia și până unde se poate merge ?

Tot Decizia nr.545 a Curții Constituționale lămurește lucrurile în dispozitivul său, arătând, printre altele, că, în conformitate cu art.3 alin.(3):

"Camerele înființate în baza Decretului-lege nr.139/1990, cu completările ulterioare, sunt succesoarele și continuatoarele de drept ale Camerelor de comerț și industrie desființate prin Decretul-lege nr.74/1949 pentru desființarea Camerelor de Comerț și industrie, publicat în M.Of. nr.47/25 februarie 1949".

În art.33 alin.(2) lit.a), se arată, de asemenea:

"Camera de comerț și industrie asigură organizarea și funcționarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, precum și îndrumarea metodologică a funcționării registrului comerțului de pe lângă camerele județene"

Din coroborarea celor două articole, reiese clar că Legea Camerelor de Comerț trebuie să pornească de la vechea lege abrogată și trebuie să se refere la organizarea și funcționarea Oficiului Registrului Comerțului într-o formă nouă, modernă și conformă cu noile reglementări ale legislației europene.

Pe când, totuși, această nouă lege, importantă pentru comercianți și pentru noi toți în aceeași măsură ?

  Mircea Grosaru - declarație politică Politica și puterea exemplului;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Politica și puterea exemplului"

În multe domenii de activitate auzim frecvent de puterea exemplului, fie că este vorba de școală, facultate, apoi la serviciu, la firmă sau oriunde în altă parte, și mă gândesc dacă acest lucru funcționează și în politică.

Am învățat multe lucruri la școală și la facultate, nu numai legat de cunoștințe, dar și de caracter sau comportament, încercând să-mi creez un model pe care să încerc să-l urmez, însă desigur că este foarte greu să fii ceea ce ți-ai dori.

Dacă nu încerci însă a fi ceea ce ți se potrivește și ceea ce îți place, se spune că nu ai avea nici un ideal etc.

Poate că cel mai greu model de urmat în viață, cel puțin în România, este modelul politicianului român, care nu seamănă de multe ori cu nimeni și cu nimic, pentru rațiuni pe care le poți înțelege doar dacă trăiești în interior.

Mă gândesc la politicienii actuali, persoane deosebit de mediatizate în toată mass-media și despre care se spun lucruri nu prea plăcute, auzind frecvent apelative precum "mincinos", "fără cuvânt", "fără viziune" și nu aș dori să merg mai departe, pentru că nu are sens.

Pe canalele de știri, zilnic auzim lucruri senzaționale, construite unele cu multă dibăcie în culisele partidelor politice sau ale posturilor de radio sau televiziune, pentru că sunt foarte eficiente, și nu degeaba se spune că "România la ora actuală este condusă cu televizorul".

Știrile ajung la urechile cetățenilor foarte repede, însă nimeni nu mai are timp parcă să verifice nici gradul de adevăr și nici sursa de unde provin, pentru a face un raționament rapid.

Dar, totuși, în politică există puterea exemplului propriu ?

Liderii politici actuali sunt credibili ?

Cât timp poate dura o perioadă de tranziție, cum tot ne place să o numim pe cea din România ?

La toate aceste întrebări și la multe altele pe care ni le putem pune, fără a găsi un răspuns, vom putea răspunde atunci când în România va funcționa puterea exemplului în politică.

  Mircea Grosaru - declarație politică Agricultura din România - între secetă și criză;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Agricultura din România - între secetă și criză"

Dacă ar fi să analizăm evoluția agriculturii din România în ultimii 20 de ani, am constata mai mult o lipsă de proiecte pe termen scurt sau mediu decât o dezvoltare a acestui important sector al economiei naționale.

Chiar dacă previziunile meteo arătau că lunile de vară vor fi secetoase și neproductive pentru agricultură, la ultima rectificare a bugetului de stat discutată de guvern, cele mai multe resurse au fost tăiate agriculturii și așa lovită de secetă și nu numai.

Oare care ar fi soluția pentru revigorarea acestui sector cu care România mulți ani s-a lăudat și datorită căruia mulți, foarte mulți investitori străini s-au oprit în țara noastră.

Putem afirma fără să greșim cu nimic că datorită agriculturii România este considerată de specialiști că deține un "pământ" pe care mulți și-l doresc în țara lor și o climă deosebit de prielnică agriculturii și totuși...

De ce nu investim în agricultură?

De ce importăm atâtea produse agricole?

De ce nu avem mai multe produse ecologice, pe care le putem ușor cultiva în România ?

De ce nu avem o strategie în acest sens ?

Dacă vom pune aceste întrebări reprezentanților Guvernului, sunt sigur că ne vor răspunde formal, și mai bine am încerca o altă metodă de a răspunde tuturor acestor minime exigențe ale acestui sector, și anume, în locul emisiunilor de televiziune în care asistăm la dispute și explicații cu încărcătură politică la care nu găsim ușor un răspuns cât de cât corect, ar fi de preferat diverse reportaje destinate modului de pregătire a acestui sector, printr-un proiect care să mobilizeze actuala populație a țării de a deveni mici cultivatori și producători, măcar pentru propriile necesități.

Cred că metoda ar prinde bine tuturor, iar de la mica producție și micile gospodării, însoțite de o experiență pe măsură, se poate gândi și la o extindere în acest domeniu, important fiind să începem.

Să începem cât mai repede, până nu va fi prea târziu !

  Mircea Grosaru - declarație politică Legea Camerelor de Comerț, o nouă dispută politică;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Legea Camerelor de Comerț, o nouă dispută politică"

Într-o zi de marți, ca de obicei la votul final, în data de 20 iunie 2006, deputații din vechiul mandat au adoptat Legea Camerelor de Comerț și Industrie, care prevede în principal trecerea Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în administrarea Camerelor de Comerț.

După exact 3 ani și 3 zile, legea revine în plenul Camerei Deputaților cu aceeași temă, după ce în anul 2002, Oficiul Registrului Comerțului a fost trecut din subordinea Camerelor de Comerț în cea a Ministerului Justiției, mai exact în subordinea Tribunalelor.

Este ușor de observat că această dispută politică, dar și economică în același timp revine periodic în actualitate, din 3 în 3 ani, cu aceeași temă, și dacă auzi argumentele fiecărei părți ești tentat să dai dreptate pe rând și unora, și altora.

Un serviciu public poate fi dat în administrare unei persoane private?

Cum va funcționa instituția judecătorului delegat?

Cine va putea dispune prin hotărâre înființarea unei firme?

Cum se vor face mențiunile sau modificarea statutelor?

Oricine ar face-o, în afara judecătorului delegat, ar comite o faptă penală.

Cine va asigura discreția informațiilor?

Este lege organică sau lege ordinară?

În circa doi ani, Registrul comerțului înregistrează profit de circa 15 milioane de euro, atât cât este la ora actuală și patrimoniul său, și se pare că aceasta este și miza acestor dispute, pentru că aș vrea să știu care instituție nu și-ar fi dorit să aibă în subordine o asemenea sursă de venit.

Ieri am votat din nou Legea Camerelor de Comerț și sunt convins că această lege va reveni în actualitate și în dezbaterea partidelor politice cât de curând, mai ales datorită art.56 alin.(11) din OUG. nr.61/2009, care modifică Legea nr.24/2000, la fel de contestată precum legea cu pricina: "După adoptarea lor, în situații temeinic justificate, actele normative pot fi completate sau, după caz, abrogate și înainte de data intrării lor în vigoare"

Pe când oare legi clare, concise și eficiente? Ceea ce avem nevoie!

  Mircea Grosaru - declarație politică FSN-ul, minerii și securitatea;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "FSN-ul, minerii și securitatea"

Conducerea FSN-istă s-a arătat foarte productivă în primele luni ale anului 1990 când, cu ajutorul "băieților cu ochii albaștri", s-au stârnit evenimentele sângeroase de la Târgu-Mureș, ciocniri violente între români și maghiari, izbucnite pe fondul fricii adânc înrădăcinate în conștiința oamenilor, precum că ungurii ar lucra la recucerirea, la distrugerea țării.

Securitatea - cu un nou nume, Serviciul Roman de Informații - SRI, care avea la bază aceeași băieți discreți, pe 26 martie 1990, împreună cu Președintele României, primul-ministru și noul director al SRI acuzau serviciile secrete străine, adică "agenturile", că ar fi profitat de desființarea Securității pentru a-și urmări agenda antiromânească, prin orchestrarea evenimentelor de la Târgu-Mureș.

Avizi de legitimitate, în condițiile în care deja se făceau auzite voci care îi contestau, au făcut exact ce trebuia, știind că în caz de pericol iminent, oamenii se strângeau în jurul conducătorilor. Învrăjbind o parte a sa împotriva celeilalte, președintele și ai săi au căutat să declanșeze un conflict interetnic care să ducă la coalizarea populației românești în jurul său.

Conducătorii Puterii de la București au dat vina pe "agenturile străine" și au fost crezuți, cu prețul șifonării serioase a imaginii externe a țării (casetele cu maghiarul Cofariu bătut de naționaliștii români au făcut înconjurul lumii...) și a distrugerii vieții unor oameni, simpli pioni pentru niște indivizi - ași ai diversiunii și manipulării cetățenilor.

Pregătiți pentru a desăvârși furtul Revoluției - câștigarea alegerilor, printr-un alt plan bine pus la punct, Frontul Salvării Naționale, care promisese că nu va participa la alegeri, desființează printr-o campanie puternică de discreditare partidele istorice și reprezentanții acestora - forțele democratice din Romania, declanșând o campanie extrem de puternică de discreditare a PNȚCD și PNL, precum și împotriva liderilor Corneliu Coposu, Ion Rațiu, Radu Câmpeanu, și obțin peste 85% din voturi. Tom Gallagher a numit întreaga manevră de atunci "furtul unei națiuni", însă în România, chiar după dispariția unuia dintre cele două mari partide istorice și trecerea a 20 de ani, istoria nu se poate repeta!

  Mircea Grosaru - declarație politică Casa d'Italia - după 60 de ani;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Casa d'Italia - după 60 de ani"

În municipiul Târgoviște de astăzi există o structură arhitecturală în formă de semicerc, unică în lume, nemodificată de peste cinci secole, care îmbină perfect edificiile secolelor XVII-XVIII, adică mai exact cele de la Curtea Domnească până la Liceul Văcărescu.

Apoi, în rânduri succesive sunt așezate frumoasele clădiri și monumente ale municipiului Târgoviște, care dau farmec acestui oraș, construite în secolele următoare, XVIII - XX, reprezentative pentru istoria și civilizația de altădată a acestor locuri.

Nu sunt născut în această zonă a țării, însă vizitând orașul Târgoviște, te îndrăgostești de aceste meleaguri dâmbovițene și de istoria locurilor, marcate de prezența arhitecților italieni, care au construit printre altele Casa d'Italia, locul unde altădată se întâlneau cetățenii români și italieni deopotrivă, pentru diverse manifestări, zile onomastice, cursuri de cultură și civilizație pentru copii sau adulți, întâlniri și dezbateri pe diverse teme de actualitate.

După anul 1948 însă, odată cu naționalizarea a început declinul tuturor clădirilor de acest fel, clădiri vechi și martor că România începe sistematizarea în regim comunist a țării, adică distrugerea pe zi ce trece a tot ceea ce în alte țări nu ai voie prin lege nici măcar să atingi.

Se pregătea de fapt o schimbare totală a sistemului de valori.

Am mai scris și am mai făcut demersuri în care am arătat despre Casa d'Italia și în alte declarații politice, care sper să ajungă la urechile autorităților locale din Târgoviște, în egală măsură ca și la autoritățile italiene, iar împreună să salvăm Casa d'Italia.

Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. se va implica în acest proiect important în egală măsură pentru Italia, cât și pentru România, fiind încă o dovadă a relațiilor de frăție a celor două state.

Salvând Casa d'Italia, salvăm frăția, istoria și tradițiile ce ne leagă de mai mult de 2 milenii și nu numai atât.

  Horia Cristian - declarație politică adresată domnului ministru Vasile Blaga;

Domnul Horia Cristian:

Declarație politică adresată domnului ministru Vasile Blaga

Cu interes am luat la cunoștință de comunicatul de presă, referitor la programul de reabilitare termică a blocurilor din Timișoara, emis de ministerul pe care cu onoare îl conduceți.

Doresc să vă aduc la cunoștință că niciunul din cele 74 de blocuri nu va fi reabilitat termic în acest an, așa cum rezulta din informațiile publicate pe site-ul ministrului dumneavoastră. De asemenea, Timișoara se afla pe locul 66 din 69 de localități, într-un top sui generis publicat pe același site. Acestea fiind zise, vă informez că în afirmațiile mele nu este niciun neadevăr, așa cum în mod fals prezentați în comunicat.

Dar trebuie să constat că în buna tradiție a liderilor PD-L, înțelegeți ca dezbaterile, polemicile să fie duse cu injurii, și nu cu argumente, motiv pentru care ați înțeles să transmiteți acest comunicat calomnios.

Ceea ce consider dincolo de orice dispută politică este faptul că funcționarii publici, și chiar o instituție publică se implică în campania electorală, emițând comunicate de presă calomnioase la adresa parlamentarilor opoziției, în timpul unei campanii electorale. Acest lucru este imoral și ilegal, fiind expres interzis de Legea funcționarului public. În acest sens, vă solicit public să declanșați o ancheta administrativă, să îmi prezentați numele persoanei care m-a calomniat, precum și sancțiunile administrative acordate.

Pe de altă parte, mă bucur să constat că un deputat al opoziției a stârnit o reacție atât de violentă din partea unui minister. Aceasta înseamnă că problema este deja pe jumătate rezolvată.

Doresc sa va informez că din discuțiile purtate cu asociațiile de proprietari din aceste blocuri, marea majoritate au luat foarte în serios promisiunile dumneavoastră și au strâns sumele de bani necesare aportului cetățenilor la acest program. Am discutat cu asociații de proprietari care au strâns sume de 100.000 sau chiar 150.000 lei, și aceștia sunt extrem de dezamăgiți de atitudinea dumneavoastră.

Aștept o reacție din partea dumneavoastră, alta decât una electorală.

  Miron Ignat - intervenție pe tema Zilei Mondiale a Pescuitului;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a pescuitului"

Pe data de 27 iunie, în toată țara este sărbătorită "Ziua Mondială a Pescuitului".

Delta Dunării este un paradis al naturii, caracterizat prin bogăția faunei și florei, prin speciile de păsări unice și prin peisajul mirific care atrage anual zeci de mii de turiști.

An de an, Delta Dunării atrage tot mai mulți pescari, zona dezvoltându-se și din punct de vedere turistic. S-a dezvoltat turismul rural, acesta asigurând locuri de cazare în vile, case, hoteluri și pontoane plutitoare.

În ultimii ani, starea fondului piscicol a înregistrat instabilități, pescarii au fost puși în imposibilitatea de a-și practica activitatea, zona Deltei Dunării a fost delimitată în loturi, gestionate de concesionari după bunul plac. În unele localități, pescarii s-au organizat în sindicate și au reușit să negocieze cu concesionarii prețuri bune pentru pește, având la dispoziție puncte sigure de predare a peștelui. Din cauza condițiilor impuse de unii concesionari, mulți pescari au renunțat la această situație și au obținut permise și autorizații pentru pescuitul comercial, de la Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură. Conform actului normativ, pescarii au obligația să achiziționeze și să monteze mărci pe uneltele de pescuit, înscrise în perimetrul de pescuit comercial, acestea fiind trecute în permisele de pescuit, care mai conțin și date referitoare la identificarea navei/ambarcațiunii de pescuit, perioada de valabilitate și cota alocată de specii.

S-au instituit măsuri de prohibiție pentru pescuitul oricărei specii de pești în apele continentale în perioada 13 aprilie-11 iunie a.c, iar în perioada 15 aprilie-30 mai în apele care constituie frontiera de stat.

În Complexul lagunar Razelm-Sinoe, pescuitul este interzis 90 de zile în perioada 1 aprilie-30 iunie, iar mai multe locuri din Delta Dunării au fost declarate, conform ordinului ministerial, "zone de protecție pentru resurse acvatice vii". Astfel, în zone de pe Dunărea Veche și pe canalele și gârlele adiacente, considerate habitat al reproducătorilor mai multor specii de pește, s-a interzis pescuitul pe tot parcursul anului.

Au fost introduse restricții privind pescuitul în amenajări piscicole din Delta Dunării, pentru a se impiedica "braconajul legal" în perioada de prohibiție, prin intermediul fermelor de acvacultură din aceste zone. Fermierii piscicoli din Deltă vor putea pescui în perioada de prohibiție doar dacă dețin licența de acvacultură eliberată de ANPA și ARBDD, și dacă fac dovada achiziționării puietului de pește cu facturi fiscale a consumului de energie electrică pentru alimentarea cu apă a bazinelor piscicole din care intenționează să pescuiască și au evidențiat în bilanțul contabil.

Acest lucru a înrăutățit situația pentru locuitorii din această zonă, deoarece o mare parte din populație a rămas fără locuri de muncă și fără posibilitatea de a-și asigura traiul de zi cu zi. Majoritatea locuitorilor nu-și pot desfășura activitatea zilnică în condiții normale, respectând condițiile clare și acceptabile. Nivelul de trai, deja sub nivelul întregii țări, va fi redus drastic.

Trebuie să avem în vedere că pescarii din Delta Dunării cunosc această îndeletnicire de sute de ani. Ei cunosc secretele acestui meșteșug, pe care îl apără și îl prețuiesc, fiind sursa lor de venit de bază.

Trebuie să-i sprijinim cu programe și măsuri care să-i determine să-și continue activitatea tradițională în condiții favorabile și să-și permită un trai de viață decent.

  Ioan Oltean - declarație politică având tema Fondurile europene, o necesitate stringentă;

Domnul Ioan Oltean:

"Fondurile europene, o necesitate stringentă"

După cum bine știți, fondurile structurale și fondul de coeziune sunt instrumentele financiare specifice politicii de coeziune economică și socială comunitare, prin care se urmărește reducerea decalajului dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni din statele membre ale Uniunii Europene, dar și promovarea, pe cale de consecință, a coeziunii economice și sociale.

În această perioadă de grea încercare economică, este esențial să deținem abilitățile, strategiile și competențele corespunzătoare pentru a reuși o bună administrare și gestionare a situației de criză cu care ne confruntăm.

În acest sens, dragi colegi, vă reamintesc ca este imperativ să păstrăm gestul de largă disponibilitate a Comisiei Europene în ceea ce privește alocarea acestor tipuri de fonduri României.

Fără intenția de a aduce în prim-plan precaritatea sistemului de management pe care vechea guvernare l-a propagat și propulsat în mod repetat, să nu uităm, dragi colegi, că România ar fi putut primi de la Uniunea Europeană în cursul anilor 2007 și 2008, 3 miliarde 129 de milioane de euro, bani care ar fi fost destinați beneficiarilor din România. Din păcate, însă, guvernarea trecută a reușit performanța de a aduce doar 6% din acești bani, adică 176 de milioane de euro.

În momentul de față, România riscă să piardă fondurile europene alocate dacă raportul Comisiei Europene pe justiție nu va fi unul favorabil.

În aceste sens, o delegație de experți supraveghează și monitorizează activitatea instituțiilor care luptă împotriva corupției. Din nefericire, DNA, principala instituție care se ocupă cu combaterea marii corupții, prezintă o evaluare complet nesatisfăcătoare. Astfel, conform statisticilor preluate de pe site-ul DNA, din aproape 17.000 de dosare pe care procurorii le-au avut în lucru în septembrie 2002, momentul înființării DNA, și până la sfârșitul anului trecut, au fost trimise în judecată 3.000 de persoane. Dintre aceste 3.000 de persoane, doar 670 au fost condamnate definitiv.

De asemenea, o cifră de 41,9 milioane de lei, adică peste 10 milioane de euro, ar putea să-i scape României printre degete, suma reprezentând fonduri europene de pre-aderare, acordate prin programele PHARE, ISPA și SAPARD, motivele fiind unele din cele mai jenante și care în mod firesc și direct se raportează la seriozitatea și profesionalismul cu care ar trebui să ne implicăm în cadrul desfășurării unor astfel de programe, respectiv: nerespectarea convențiilor încheiate, nefinalizarea la timp a proiectelor tehnice, lipsa resurselor proprii pentru cofinanțare, precum și licitațiile întârziate.

Încerc, stimați colegi, prin intermediul acestei declarații politice, să trag un semnal de alarmă în ceea ce privește aspectul alocării fondurilor europene țării noastre. România trece prin vremuri grele, astfel că este absolut imperativ să ținem cu dinții de toate oportunitățile care ni se oferă.

În concluzie, consider că este de datoria noastră să păstrăm și să fructificăm toate șansele prin care ni se oferă în mod real fonduri europene, prin adoptarea de măsuri pertinente, menite să genereze rezultate pozitive, optime.

  Ionel Palăr - considerații despre Cum actuala guvernare faultează administrația publică;

Domnul Ionel Palăr:

"Cum actuala guvernare faulteză administrația publică"

Am asistat cu uimire luni, în ședința Comisiei pentru administrație publică, la aprobarea Proiectului de Lege al Ordonanței de urgență nr.37/2009 privind serviciile deconcentrate, prin care se vizează schimbarea din funcție a aproximativ 2.100 de funcționari publici. Prin adoptarea acestui act normativ putem spune că ne-am întors cu câteva secole în urmă din punctul de vedere al arhitecturii sistemului administrativ. Din punctul meu de vedere, momentul ales de actuala majoritate parlamentară pentru dezbaterea acestei ordonanțe, vitală, decisivă pentru administrația publică românească, este unul agitat, tumultuos, ceea ce face să nu avem o dezbatere reală pe acest subiect, subiectul trecând astfel în plan secund pe agenda publică și politică.

În contextul în care avem în Parlament asumarea răspunderii Guvernului pe cele două coduri juridice, dezbaterea moțiunii simple pe cercetare depusă de opoziție și votul pentru începerea urmăririi penale pentru fostul premier Adrian Năstase, mă face să cred că acest moment a fost ales special pentru a trece "pe furiș" un act normativ de care va depinde modernizarea administrației publice din România sau mai bine zis regresul acesteia.

Astfel, toți banii investiți în ultimii ani pentru modernizarea administrației publice, pentru formarea experților au fost irosiți, prin subordonarea funcționarilor față de clasa politică. Noii numiți pe criterii politice semnează noi contracte de management, al căror conținut ar trebui făcut public deoarece, în mod normal, periodic se face o evaluare a prestației acestora, și ar trebui să știm care sunt noile criterii de performanță: sper că nu servilismul sau abilitatea de a deturna banii publici.

Așa cum am susținut cu fiecare ocazie, această ordonanță reprezintă o întoarcere la feudalism, disprețul total față de cetățeanul plătitor de taxe și impozite și aservirea funcționarilor publici politicului.

Parada făcută pe această temă de către coaliția PSD-PD-L, la care se adaugă declarațiile Președintelui Băsescu, care a îndemnat coaliția să reflecteze pe acest subiect înainte să adopte actul normativ în Parlament, se înscriu în același registru demagogic și populist cu care ne-au obișnuit. Subiecte foarte importante, cum este și cel de față sunt tratate cu superficialitate și într-un mod iresponsabil de către cei care ne conduc.

Aș vrea să le reamintesc celor care au fost foarte vocali pe acest subiect și care ne linișteau că această ordonanță va suferi modificări în Parlament, astfel încât să nu devină toxică pentru administrația românească, că în Comisia pentru administrație, amendamentele aduse au fost mai mult pe formă decât pe fond.

Există riscul ca Parlamentul, principalul for de dezbatere al unui stat democratic, să se transforme într-o anexă a Guvernului care propune acte normative, iar parlamentarii să ridice doar mâna pentru a le aproba, fără a le mai îmbunătăți sau amenda eventualele erori.

  Iulian Vladu - declarație politică cu tema Toate drumurile conduc la... investiții;

Domnul Iulian Vladu:

Declarație politică cu tema "Toate drumurile conduc la investiții"

Potrivit zicalei "Toate drumurile duc la Roma", subliniind performanța sistemului rutier, în România postdecembristă, majoritatea contractelor de autostrăzi s-au dus către străini. Un pas important a fost în anul 2006, când Președintele Traian Băsescu a lansat un apel pentru realizarea unor consorții ale firmelor românești pentru a participa la marile proiecte de infrastructură. Din păcate, aceste consorții nu au putut fi duse la bun sfârșit, din cauza luptei pentru întaietate. Probabil românii sunt atât de conservatori și nu sunt deschiși spre colaborare. Un alt factor care, de asemenea, a blocat accesul companiilor românești la multe proiecte a fost, de multe ori, exigența caietelor de sarcini pentru licitațiile de autostrăzi, care propuneau experiență semnificativă în realizarea unor proiecte de investiții mari, cu un număr de kilometri deja executați. Nici licitațiile care erau deja câștigate de companiile care ofereau cel mai mic preț nu sunt dezirabile, în condițiile în care compania solicită uterior de la stat suplimentarea bugetului, determinând cele mai ridicate prețuri de construcție raportată la kilometru de autostradă. Acești factori, cumulați, reprezintă o parte din cei construiți în Europa (sursa Eurostat). Trebuie să conștientizăm importanța fiecărui kilometru de autostradă construit, importanța pe care autostrăzile o au în ceea ce privește dezvoltarea socio-economică a țării. Doar existența autostrăzilor poate conduce la atragerea de noi turiști, respectiv cu efect de bumerang către investiții și crearea de noi locuri de muncă.

Avem nevoie de creștere economică. În mod cert, dezvoltarea infrastructurii va alimenta și creșterea economică, o va susține, va permite în continuare României să atragă investiții, să promoveze investiții românești și străine și, în final, va conduce la continuarea creșterii nivelului de trai.

De asemenea, autostrăzile maritime reprezintă rute maritime-cheie între statele membre UE care oferă servicii regulate de o înaltă calitate, combinate cu alte moduri de transport și care furnizează o alternativă eficientă la transportul rutier. Toate acestea conduc la creșterea economică a țării. Fiecare țară trebuie să susțină transportul intermodal, care furnizează o soluție prin combinarea diferitelor moduri de transport pentru o singură calătorie și prin utilizarea cea mai eficientă a infrastructurii disponibile, cu costuri generale reduse ale societății. Este important de beneficiat de orice subvenție venită din partea UE care poate conduce la facilități și oportunități, adică obiective de investiții. Este foarte importantă vizita pe care oficialii europeni au facut-o la Portul Constanța și discuțiile cu oficialitățile române despre beneficiile alternativei la transportul pe uscat. Este foarte important interesul pe care această guvernare îl manifestă pentru investiții, sursă sigură de venit pentru dezvoltarea economiei.

  Stelică-Iacob Strugaru - declarație politică intitulată Criza corectează deficitul de cont curent;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Criza corectează deficitul de cont curent"

Zilele trecute, Banca Națională a României a făcut publici principalii indicatori macroeconomici ce reflectă cu mare acuratețe atât performanțele economiei românești, cât și vulnerabilitățile mediului concurențial autohton. La prima citire a sintezelor BNR am putea spune că avem și motive de bucurie, dar și multe motive de îngrijorare.

Veștile bune aduse de statistici sunt exprimate într-o diminuare substanțială a deficitului de cont curent, balanța de plăți înregistrând după primele patru luni un deficit de 1,182 miliarde de euro, în scădere cu 78,9%, față de perioada similară din anul 2008. Balanța comercială s-a redus și ea, cu o pondere semnificativă, de 66,5%, însumând 1,97 miliarde de euro.

Așa cum spuneam, există și vești rele, acestea vizând scăderea cu peste 44,4% a investițiilor străine directe, însumând după primele patru luni ale anului doar 2,05 miliarde de euro. Din totalul celor 2 miliarde de euro, participațiile la capital au reprezentat 51,2%, creditele intra-grup 40% și profitul reinvestit 8,8%.

Dacă unii analiștii economici pun această diminuare pe seama faptului că majoritatea investițiilor străine provin din țările Uniunii Europene, țări în care criza economică s-a instalat și pare că se află la apogeu său, aș putea spune că reducerea semnificativă a investițiilor își are o parte din justificare și în modul de dezvoltare al economiei românești. Trebuie să recunoaștem cu toții că statutul de economie de piață funcțională, câștigat abia în anul 2004, este cu greu demonstrat de actualele realități economice românești.

Dintre principalele deficiențe care fac în continuare neatractivă piața autohtonă, continuă să rămână sistemul fiscal neatractiv și stufos, asupra căruia actualul guvern a făcut deja primele ajustări, în sensul diminuării numărului de taxe și impozite pentru mediul de afaceri din România.

De asemenea, concurența loială în România continuă să rămână o mare necunoscută, diferitele piețe fiind profund marcate de înțelegeri de tip cartel, de existența în continuare a unor quasi-monopoluri, de agenți economici ce beneficiază de ajutorul direct sau indirect al statului sau al unor contracte preferențiale cu statul, și lista problemelor poate fi continuată. Nu în ultimul rând, aș adăuga că instabilitatea legislației românești în materia investițiilor străine directe, precum și lipsa unei politici stimulative pentru acestea creează în continuare o atractivitate redusă pentru mediul economic din România. Știm cu toții că rating-ul "investment grade" se obține greu, principalele instrumente prin care noi putem să-l obținem fiind previzibilitatea și atractivitatea mediului concurențial românesc.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică având tema Să... corectați bine!;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: "Să... corectați bine!"

Zilele trecute, în weekend, ca de obicei, m-am aflat în colegiul meu, unde m-am întâlnit cu cetățenii, cu reprezentanți ai autorităților locale, cu cadre didactice.

Cred că știți, pentru că trăim în aceeași țară!, care a fost principala lor nemulțumire: dubla măsură cu care lucrează Guvernul când este vorba despre banii publici!

Colegiul nr.3 Prahova, cu precădere în zona sa liberală, a fost extrem de nedreptățit la alocarea fondurilor! Primarii au "înghițit" greu explicația "re-ce-si-u-nii", dar au strâns din dinți și au încercat să își vadă de treabă.

Ceea ce eu, ei și cetățenii nu suntem dispuși, însă, să mai acceptăm este obrăznicia!

Pentru "Ziua Tineretului", doamna ministru Ridzi și-a permis să toace peste 600 mii euro pentru clipuri publicitare proprii și spectacole clar electorale, la care și-a invitat prietenii, fără ca măcar să aibă vreo tresărire de rușine sau de frică. În paralel, până în... penultima clipă nu s-a știut dacă și cu cât vor putea fi plătiți profesorii care urmau să participe în comisiile de bacalaureat!

Peste 220 de mii de copii, absolvenți de liceu, familiile lor și profesorii au pus sub semnul întrebării organizarea examenului de maturitate!

Doamna ministru Andronescu și-a mai televizat câteva lacrimi de emoție, făcând apel la responsabilitatea dascălilor de a nu pune în pericol viitorul copiilor, boicotând acest examen! Apoi a apărut și "bomba": fiind "re-ce-si-u-ne", sumele alocate membrilor comisiilor au fost înjumătățite față de anul trecut!

Duminică, reprezentanți ai aceluiași guvern- de- largă-dar-ce-folos- coaliție anunțau, victorioși, în mass-media, că "bacul" se va ține conform programului, niciun profesor nedeclinându-și participarea!

RUȘINE!

Profesorilor li s-au promis salarii mărite cu 50% de către PSD și PD-L și au fost MINȚIȚI.

RUȘINE!

De mai bine de o lună se negociază o așa-zisă mărire de salariu asigurată prin grila unică, fără a se spune când anume exact anunțatele măsuri vor fi și puse în operă! Perdea de fum, pentru ca anul școlar să se încheie, "bacul" și admiterile să se desfășoare, profesorii să plece în vacanță și, până se dezmeticesc, să apuce să pună și ștampila pe candidatul Băsescu Traian!

RUȘINE!

Care este adevărata părere a guvernanților despre școala românească s-a văzut: școala românească scoate "tâmpiți", pardon, "filozofi"!

Până când nu vor scoate ospătari fruntași în olimpiada de făcut șpriț, "tinichigii" și "mecanici auto" capabili să repare mașinile cu numere devenite sigle electorale, profesorii României să facă ciocul mic și... la muncă, nu la întins mâna! Să... corectați bine, stimați profesori! Urarea cu trăitul bine e pentru toți oamenii președintelui!

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Locurile de muncă în criză;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică - "Locurile de muncă în criză"

Declarația mea politica de azi se refera la numărul din ce în ce mai mic de locuri de muncă, și în special la locurile de muncă pentru tineri, la nivelul județului Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament.

Potrivit ultimelor statistici ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, la sfârșitul lunii mai, anul curent, numărul șomerilor înscriși în baza de date se ridica la 8.610, rata șomajului fiind de 5,4%. Din noiembrie și până în prezent, și-au pierdut locurile de munca aproape 2.000 de botoșăneni. Situația este de-a dreptul îngrijorătoare, în condițiile în care, comparativ cu aceeași perioada a anului trecut, numărul persoanelor fără loc de muncă aproape s-a dublat. Din totalul șomerilor aflați la ora actuala în baza de date oficială, doar 3.810 beneficiază de indemnizația de șomaj. Dacă anul trecut, în luna mai, erau în evidențele AJOFM puțin peste 400 de tineri, anul acesta, numărul lor ajunge la 700, reprezentanții instituției așteptându-se ca, în perioada următoare, numărul acestora să crească.

Statistica privind numărul șomerilor devine, așadar, din ce în ce mai îngrijorătoare. Și situația nu dă semne să se îmbunătățească în lunile ce urmează. Pe lângă angajații cu state vechi care își vor pierde locurile de muncă, fiind deja anunțate concedieri colective pentru luna iulie, rândurile șomerilor vor fi îngroșate de absolvenții care abia au ieșit de pe băncile școlii sau ale facultăților. Criza tot mai mare de pe piața muncii, situația critică în care au ajuns multe firme, precum și oferta din ce în ce mai slabă a locurilor de muncă vor face ca sute de tineri să devină absolvenți cu diplomă de șomer. Având în vedere că suntem în perioadă de criză și ținând cont de faptul că în ultimele luni s-au făcut multe disponibilizări la nivelul județului, cel mai probabil numărul șomerilor va crește, printre aceștia regăsindu-se și absolvenți.

La o atare situație nu putem să nu adresăm un apel la autorități, să găsească politicile necesare pentru a oferi locuri de muncă pentru botoșăneni. Este foarte cunoscut, la nivel specialiștilor și al autorităților, faptul că există programe gratuite de calificare-recalificare. Din nefericire, prea puțini șomeri aleg sa urmeze aceste cursuri. Mai există și problema fondurilor necesare susținerii financiare din partea statului a acestor cursuri și există relatări care reflectă apariția germenilor unei crize și în această zonă. Iată de ce fac un apel la autoritățile locale și naționale să ia de urgență măsurile ce se impun pentru a nu crește și mai mult rata șomajului, și așa destul de mare la nivelul județului nostru.

  Mihai Stroe - declarație politică cu tema Biosfera Delta Dunării;

Domnul Mihai Stroe:

"Biosfera Delta Dunării"

Valoarea universală a Rezervației Biosferei Delta Dunării nu poate fi contestată de nimeni, ea fiind inclusă imediat după Revoluție, în anul 1990, în rețeaua internațională a rezervațiilor, în cadrul Programului "Omul și Biosfera". Din nefericire, atât politicile regimului comunist, cât și cele din perioada postdecembristă s-au caracterizat printr-un management defectuos pentru resursele naturale, cu impact nefavorabil atât asupra florei, cât și a faunei din Delta Dunării.

Deși imediat după anul 1990 a fost creată și instituția specializată să se ocupe de gestiunea celor peste 58.000 de hectare, reprezentând 2,2% din suprafața teritoriului național, problemele specifice zonei persistă și astăzi.

Biosfera Delta Dunării a funcționat după legea rezervației dar nu a beneficiat până acum de o legislație modernă, unitară, care să acopere întregul spectru de probleme pe care le generează această regiune a României. S-a pierdut din vedere că această regiune are o populație cu probleme și nevoi specifice, fiind privată de o infrastructură minimă necesară.

Mare parte a activităților agricole, înființate de regimul comunist prin desecarea anumitor suprafețe, au fost continuate și de guvernele postdecembriste, prin concesionarea acestor incluziuni din Rezervația Biosferei Delta Dunării, pentru redevențe nesemnificative în raport cu valoarea inestimabilă a arealului în care se face așa-zisa agricultură, ce produce pagube imense florei și faunei.

Se impune renaturarea acestor arii și revenirea la ceea ce a fost inițial - și anume luciu de apă. De asemenea, politicile de protejare a masei piscicole s-au limitat doar la înlăturarea activităților de braconaj și pentru respectarea perioadelor de prohibiție, însă nici un moment nu s-a avut în vedere exploatarea piscicolă rațională și popularea controlată a zonelor. S-ar fi creat, astfel, condițiile creării de locuri de muncă stabile, pe termen lung, pentru populația rezidentă și ar fi fost creați factorii favorabili dezvoltării economice sustenabile a acestor zone. Unicitatea zonei a fost extrem de slab exploatată din punct de vedere turistic, infrastructura fiind principalul obstacol în calea turismului de masă. Toate aceste activități ar fi putut fi generatoare de resurse financiare pentru administrați locală și un generator de dezvoltare socială pentru populația din Deltă.

Aceste aspecte reclamă, fără întârziere, o strategie pe termen lung asupra unuia dintre elementele principale ale patrimoniului național. Misiunea actualului Parlament este aceea de a elabora o legislație modernă, cuprinzătoare și adaptată problemelor specifice, ținând cont de faptul că actuala lege a rezervației este depășită, ea fiind completată cu OUG nr.57/2007, cu referire la ariile naturale protejate, și OUG nr.195/2005 privind protecția mediului în România, iar prin aderarea României la Uniunea Europeană, legislația trebuie revizuită și adaptată politicilor europene specifice.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Drumuri de tot felul;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Drumuri de tot felul"

Primul lucru pe care îl făceau romanii după ce cucereau un teritoriu era să construiască drumuri, pentru a lega noua provincie cu capitala imperiului - Roma. La câteva sute de ani distanță, românii nu reușesc să construiască drumuri pentru a fi legați nu numai de capitală, dar și între ei și cu restul lumii civilizate.

La 20 de ani de la revoluția din 1989 nu există o rețea de autostăzi, marile orașe nu au centuri de ocolire, iar drumurile care străbat țara dintr-o parte în alta nu se ridică la standardele unei țări cu pretenții de civilizație, așa cum este România. Turismul nu se dezvoltă dacă drumurile de acces către stațiuni - la munte ori la mare - sunt pline de gropi sau chiar mai rău.

De ce toate acestea? Pentru că poate nu ne interesează potențialul turistic al României și ne gândim să ne dezvoltăm pe altă direcție. Care ar fi aceasta, însă, nu pare să existe o părere unanimă. România reprezintă un paradis, din punct de vedere turistic: avem munți, mare, lacuri, păduri frumoase. Potențial există, dar nu îl exploatează nimeni.

Municipiul Cluj-Napoca este catalogat de unii drept capitala Transilvaniei. Numai că acesta nu are o centură de ocolire. Lucrările începute cu ani în urmă nu sunt nici pe departe de a fi finalizate. Nu este normal ca în acest secol marile orașe să nu aibe o centură de ocolire, în special pentru devierea traficului greu.

Toți ar trebui să luăm exemplu de la strămoșii noștri romanii, care construiau, înainte de toate, infrastructura, și abia apoi restul. Poate așa vom ajunge și noi în rândul țărilor civilizate!

  Răzvan Șerban-Mustea - declarație politică având tema Indisciplina în construcții;

Domnul Răzvan Șerban-Mustea:

"Indisciplina în construcții"

Ne-am bucurat cu toții că în ultimul deceniu domeniul construcțiilor de imobile din România a înregistrat o dezvoltare fără precedent. S-a asigurat prin aceasta o creștere substanțială a produsului intern brut, o diminuare a șomajului pe acest segment al pieței muncii și o creștere a industriei conexe, producătoare de materiale de construcții. S-a atenuat, de asemenea, și o parte a cererii excedentare de spații locative, fie cu destinație de locuințe, fie pentru uz comercial sau spații de birouri. Datele pieței contrazic de departe ipotezele neprofesioniste acreditate de unii specialiști, potrivit cărora în România am avea o supraofertă imobiliară. Rostul intervenției mele politice de astăzi este acela de a infirma aceste zvonuri răuvoitoare și de a atrage atenția asupra adevăratelor probleme ale acestui sector.

În primul rând, administrațiile locale, extaziate de faptul că domeniul construcțiilor le va aduce resurse bugetare locale suplimentare, au ignorat orice exigență de urbanism și amenajarea teritoriului. Nu la păduri care au dispărut peste noapte, înlocuite de vile luxoase, nu la construcții realizate pe malul lacurilor protejate sau în mijlocul parcurilor de recreere mă refer. Ci la aspecte care țin de însăși securitatea acestor construcții și a posesorilor lor.

În primul rând, deși de sute de ani administrațiile locale știu cu siguranță unde există pericolul producerii de inundații sau de alunecări de teren, au fost eliberate în continuare autorizații de construire, fără nici un fel de responsabilitate față de destinul acestor cetățeni.

În al doilea rând, așa-zisele noi cartiere rezidențiale sunt în realitate adevărate capodopere de haos urbanistic și dispreț arhitectonic. S-au permis de către administrațiile locale, prin planurile de urbanism și din pricina prețului terenului, căi de acces către aceste locuințe, repet "căi de acces", căci străzi nu pot fi numite, cu lățimi de sub 4 și chiar 3 metri, și chiar intrări cu lățimi de 2 metri. Nu numai că accesul nu permite tranzitarea a două autovehicule în același timp, dar este practic imposibil mașinilor de salvare, pompieri și chiar de ecologizare să intre în aceste zone. Apoi, întâlnim blocuri între case, case între blocuri și distanțe minime de siguranță ce trebuie respectate la amplasarea imobilelor ignorate total. Dumnezeu să ne apere de posibilitatea izbucnirii unui incendiu sau fenomen natural extrem, căci nimeni nu poate estima consecințele unei astfel de situații.

Nu în ultimul rând, calitatea structurii de rezistență a noilor construcții este pusă sub un mare semn de întrebare. Creșterea prețului materialelor de construcție a determinat pe unii din managerii de proiect să reducă din costuri, reducere ce se pare că a afectat exact ceea ce nu se vede într-o construcție, și anume coeficientul ei de rezistență la mișcări tectonice.

Stimați colegi.

Dacă administrațiile locale și Inspectoratul de Stat în Construcții au trecut cu vederea, nu dezinteresat, o astfel de situație, eu nu am de gând să tolerez o stare care pune în pericol viața românilor. Cu riscul de a-mi face foarte mulți "prieteni", voi propune o profundă modificare a legislației în materie și mai ales o reconsiderare a controlului disciplinei în construcții. Deocamdată ea rămâne doar un deziderat și o iluzie, și nu o realitate efectivă.

  Neculai Rebenciuc - declarație politică intitulată Certitudini prezidențiale: să facem ospătari, nu filosofi;

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Certitudini prezidențiale: să facem ospătari, nu filosofi"

În urmă cu ceva timp, în cadrul unei ședințe de guvern, miniștrii au asistat la devoalarea gândirii băsesciene în privința reformei învățământului. "Am convingerea că despre păpădie și salată orice copil, dacă intră pe Google, află cum e cu păpădia și salata. Dacă vrea să știe despre istoria antică, Herodot, intră pe Google. Hai să revenim pe o programă adecvată, neîncărcată și pe cât posibil adaptată economiei românești, pentru că toate semnalele sunt că nu mai avem mecanici auto, tinichigii pregătiți în școli". Revelație controversată dacă ținem seama de unda declanșată, de reacțiile de contracarare și punere la punct, dar și de provocarea unei alte serii de cuvinte rident-memorabile în panoplia vangheliană: gogal, goagăl, gagal... Și pentru a se face mai bine înțeles, Președintele a simțit nevoia să accentueze: "Nu mai sunt licee de alimentație, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie! Nu facem filozofi, și ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu ușurință". Există o expresie legată de acest subiect, folosită chiar ca titlu de un ziarist: "Dacă tăcea, filosof rămânea". Dar Traian Băsescu nu a pretins vreodată a fi un "filosof", acțiunile sale putând fi interpretate mai curând în cheie hedonistă decât în cheie carteziană, de aici derivând și popularitatea sa. În orice caz, nu ne îndoim că ospătarii și chelnerii de la restaurantele unde șeful statului sărbătorește, televizat, în diverse ocazii, sunt bine pregătiți și suficienți de mulți.

Indubitabil, este nevoie și de învățământ orientat pe profesii, de adaptarea programei de învățământ la nevoile economiei. Nimeni nu contestă acest lucru. Dar el există, și ministrul Andronescu a demonstrat-o cu cifre. De aceea, disprețul față de "filosofi", pe lângă faptul că nu-și poate găsi o justificare, nici nu intră în logica unei gândiri raționale, ci în logica politicianistă de antagonizare și aruncare în derizoriu a unui segment social. Acest lucru însemnă reintroducerea conceptului comunist de "luptă de clasă", intelectualii (adică cei care gândesc, creează conexiuni, rezolvă probleme la nivel teoretic) reprezentând un soi de paraziți inutili, neproductivi, care trăiesc din "sudoarea poporului". Dacă inițial nu era clar la ce se gândea șeful statului când a folosit acest termen (la cei care termină Facultatea de filozofie sau la teoreticieni în ansamblu), câteva zile mai târziu acesta spulberă echivocul, explicându-i filosofului Gabriel Liiceanu că, de fapt, a "greșit": a vrut să spună că școala scoate "tâmpiți". Așadar, în opinia Președintelui României, filosof este sinonim cu tâmpit (este, de fapt, un oximoron, dar se pare că și semantica s-a schimbat cu 180°) sau, prin extensie, toată populația România care a terminat școala este "tâmpită". Să renunțăm la această analiză "filosofică" pentru că, în fapt, lucrurile sunt foarte simple: "războiul" prezidențial cu Educația, în preajma alegerilor prezidențiale, nu înseamnă altceva decât încercarea de câștigare a voturilor părinților, deci capital electoral, prin aruncarea pe piață a unei alte gogorițe: aceea că ministrul educației și liderii sindicali "plimbă" legile propuse de Mircea Miclea, pentru că "Au intrat în aceeași logică a parteneriatului împotriva elevului". Și ministrul educației, Ecaterina Andronescu, a pus lucrurile la punct, apreciind că acuzațiile președintelui Băsescu sunt "incorecte și răuvoitoare" și că acesta folosește școala ca temă pentru a-și face campanie electorală.

Ce încheiere poate fi mai potrivită decât reflecția aceluiași președinte, care avertiza: «Dacă vindem din nou copiii pentru voturi la prezidențiale, putem să scriem pe noi "Imorali"»

  Oana Niculescu-Mizil Tohme - declarație politică pe subiectul Copiii români - copiii nimănui;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Declarație politică: "Copiii români - copiii nimănui"

Gradul de abandon al copiilor a crescut cu 50% și chiar cu 100% în unele județe din România. Ce-i face pe părinți să-și lase copiii pe la ușile Direcțiilor de Asistență Socială din toata țara? Lipsa posibilității de a-i hrăni a doua zi. Nivelul de trai al românilor a scăzut dramatic în ultimele trei luni. Oamenii care acum cateva luni și-au pierdut slujbele au ajuns acum să-și abandoneze copiii pentru că nu le mai pot oferi nici măcar un trai la limita subzistenței. Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor avertizează că, dacă abandonurile continuă în acest ritm, direcțiile pentru protecție socială din țară nu vor mai putea face față numărului mare de copii care trebuie instituționalizați.

Forurile internaționale au intervenit și ele, atenționând asupra problemelor pe care românii le au în ceea ce privește drepturile copiilor și ale tinerilor. Raportul Comisiei ONU pentru Protecția Drepturilor Copilului arată în mod expres nemulțumirea internațională vizavi de interesul scăzut al instituțiilor politice românești față de problemele privind sănătatea și educația tinerilor și a copiilor.

În tot acest timp, în țară, numărul abandonului familial și abandonului școlar crește alarmant. Sărăcia îi împiedică pe părinți să-și trimită copiii la școală, dar, și mai grav, să-i țină lângă ei.

Pe de altă parte, copiii care încă mai merg la școală și care, de exemplu, se pregătesc pentru examenul de bacalaureat, sunt în pericol să rămână fără profesori în comisiile de examinare. Motivul? Nu sunt bani pentru ca profesorii să fie remunerați pentru activitatea din timpul examenului.

Oamenii trăiesc în sărăcie lucie, își abandonează copiii pentru că nu-i mai pot întreține, elevii absolvenți de liceu sunt în pericol să nu-și poată lua diploma de bacalaureat. Este clar pentru toată lumea că suntem în mijlocul unei crize financiare, economice și sociale crunte. Mulți dintre noi încercăm să găsim soluții. Lucrăm la proiecte sociale, căutăm portițe pentru ieșirea dintr-o situație care este disperată. Alții, însă, se pare că nu sunt în criză. Se pare că pentru ei există un fond special, un fel de rezervă pentru extravaganțe. Nu-mi explic altfel cum se poate ca, dacă Guvernul nu își permite să scoată educația din criză, unii colegi îți permit totuși să plătească peste 7.000 de euro pentru o scândură sau peste 700.000 de euro pentru manifestații în scopuri electorale și, culmea, să răspundă că nu-i interesează, atunci când sunt întrebați pe ce au fost cheltuiți banii.

Vă propun, așadar, stimați colegi, să ne îndreptăm privirile și interesul către categoriile sociale defavorizate, așa cum sunt cele ale căror probleme le-am prezentat mai devreme, și nu către problemele și interesele personale și de partid. Vă propun să fim responsabili și uniți, pentru a le arăta celor care ne-au acordat un vot de încredere acum câteva luni că nu stăm degeaba în cel mai înalt for instituțional al țării!

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Să sprijinim și industria românească!;

Domnul Petru Movilă:

"Să sprijinim și industria românească!"

Vreau să vă vorbesc despre o stare mai puțin normală în care se află industria românească. Cea în care așteaptă un mic ajutor din partea clasei politice, ajutor ce este aproape inexistent, prin însăși lipsa de asumare a unui rol hotărîtor, determinant.

Se vorbește despre o criză mondială. Se vorbește despre închiderea societăților comerciale, din lipsă de piață de desfacere și de comenzi. Se vorbește despre creșterea șomajului. Se vorbește despre măsuri ce trebuie luate pentru a depăși această situație dificilă. La noi se vorbește.

În alte țări s-a trecut deja la fapte. Franța a anunțat sprijinirea financiară a companiei Renault. Dar condiția a fost cea a investirii sumei în fabricile din Franța ale concernului. Italia sprijină financiar producătorii tradiționali. Dar numai unitățile din Italia. SUA pompează aproape 900 de miliarde de dolari în companiile americane pentru a le ajuta să depășească criza.

Noi, pe de altă parte, sprijinim firmele străine din România, în detrimentul celor locale. Concernul Daewoo, care, printre altele, a preluat portul Mangalia, construiește nave aducînd repere din Coreea, în condițiile în care aceleași repere se pot face în societăți românești, la un preț avantajos. Dar conducerea Daewoo sprijină astfel economia coreeană. Dezvoltatori imobiliari străini își aduc materiile prime din țările din care provin pentru a sprijini propria economie, deși aceleași materiale sunt fabricate și în țara noastră, la prețuri și calitate competitive.

Gravă, însă, este o altă situație. Cea în care lucrări de importanță publică sunt concesionate unor firme străine de către autoritățile române, fără impunerea unor condiții cum ar fi aprovizionare cu un procent de, să zicem, 30% din reperele necesare de la firme românești. Pentru că, domnilor colegi, industria românească există, sau mai bine spus, încă există.

Vă dau un exemplu concludent în acest sens, o situație pe care o cunosc destul de bine. Este vorba despre concesionarea de către statul român a parcului eolian din Dobrogea către firma Continental Wind Parteners, aceasta din urmă vînzîndu-l către firma cehă CEZ. Proiectul presupune amplasare a peste 240 de turbine eoliene în două localități, Fântânele și Cogealac. Firma CEZ a demarat proiectul, iar piesele componente ale turbinelor eoliene sunt produs în fabrici din Cehia și aduse la noi în țară.

Astfel de piese au fost produse și se produc la Fortus Iași. Societatea a livrat arbori pentru turbinele eoliene chiar și pentru firma CEZ. A produs astfel de repere pentr doi dintre cei mai mari dezvoltatori din domeniu, firmele Siemens și Nordex, în condiții de calitate excepționale. Societatea ieșeană are posibilitatea producerii și a altor repere pentru aceste turbine. Dar trebuie ajutată în acest sens chiar și de clasa politică.

Nu sunt împotriva investițiilor străine în România. Dimpotrivă. Dar dacă o firmă străină vrea cu adevărat să investească la noi, în condițiile actualei crize economice mondiale, consider că poate ajuta industria românească prin însăși aprovizionarea cu repere ce se produc în țară, nu prin importarea lor. În special în situațiile în care este cîștigătoare a unor licitații organizate de autoritățile române, privitoare la concesionarea unor activități.

Putem sprijini industria românească și putem să ne ajutăm pe noi înșine prin astfel de măsuri.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică având tema Toți tâmpiții președintelui votează;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Toți tâmpiții președintelui votează"

De regulă, când un om face o gafă, ori se scuză, ori încearcă să pună batista pe țambal pentru a se uita repede orice repercusiune negativă. Dar, când președintele Băsescu face o gafă, gândirea sa de căpitan de vas îl determină să persiste penibil în a populariza greșeala cu iz de hăhăit. Întâiul conducător al națiunii a reușit performanța de a lăuda generații de absolvenți printr-un apelativ de-a dreptul stupefiant... tâmpiți. Bâlbâiala prezidențială, de fapt mintea îngustă a președintelui, poate fi interpretată extrem de simplu. În prima fază, așa cum a explicat chiar Băsescu, a vrut să spună că școala românească nu produce decât tâmpiți, însă pe ultimul neuron s-a răzgândit și a spus că elevii români termină liceul drept filosofi. Sunt doar două ipoteze în această situație. Ori pentru Traian Băsescu filosofii sunt niște tâmpiți, iar în acest caz filosofii care l-au susținut pe acesta au o mare problemă de atașament prezidențial, ori, într-adevăr, avem un președinte care iși bate joc de elevii României.

Cred că ambele variante sunt valabile, deoarece întâiul om în stat s-a lăudat, nu o dată, cu "prolifica sa activitate școlară", mândru de chiulul și dezinteresul de care a dat dovadă pe băncile școlii. S-ar explica oarecum parcursul elevului Basescu, deoarece nu puțină lume avizată știe cum fosta Secu i-a suflat în pânzele ascensiunii. Ceea ce nu știe președintele, în schimb, este faptul că imensa majoritate a elevilor români au greutăți, nu au o instituție specializată care să le vegheze chiulul și să-i promoveze, și cu toate acestea avem zeci de premianți români la olimpiadele internaționale și sute de absolvenți români vânați de marile universități ale lumii. Nici nu are de unde să știe, deoarece este complet rupt de realitatea din societatea românească, singura sa preocupare fiind aceea de a contempla nocturn vrajba pe care a semănat-o în ultimii ani.

Pentru Traian Băsescu, toate acestea nu contează, în mintea lui toți suntem o apă și-un pământ, niște tâmpiți, în frunte cu miile de elevi care tocmai au absolvit liceul și trec prin emoțiile primului examen al maturității, bacalaureatul. Chefurile de la Golden Blitz, dansurile cu țigăncile de la malul mării, tunsul oilor sunt preocupări mult mai demne pentru Traian Băsescu decât sprijinirea tinerilor absolvenți, măcar cu o vorbă bună, dacă nu cu o strategie sau o viziune corectă a sistemului.

Nu pot să-i spun președintelui să-i fie rușine, pentru că nu cunoaște acest sentiment, dar pot sa-i spun că s-a făcut singur de rușine, atât în fața miilor de elevi, cât și a părinților acestora. Sunt sigur că în toamnă "generația de tâmpiți" îi va arăta președintelui ce înseamnă o alegere deșteaptă, iar modelul Băsescu va fi doar o amintire urâtă, inclusiv pentru toți filosofii președintelui.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?;

Domnul Marius Rogin:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?"

În stânga Prutului populația visează la un trai mai bun, iar toate așteptările și le îndreaptă către Uniunea Europeană. Numai că din 1993 încoace, relațiile moldo-europene au evoluat prea lent. În plus, așa-zisa putere comunistă de la Chișinău a stârnit o adevărată nebuloasă, îmbinând fidelitatea față de Rusia.

Această politică duplicitară, care i-a derutat atât pe europeni, cât și pe moldoveni, a constituit un calcul machiavellic de succes, însă protestele din 7 aprilie a.c. și urmările lor au arătat fața adevărată a puterii politice. Inevitabil, a apărut întrebarea: "Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?" Un răspuns în prezent îl oferă Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația postelectorală din Moldova, iar unul definitiv va veni curând, în mai puțin de două luni.

Între Nistru și Prut, aspirațiile proeuropene ale populației sunt evidente. Argumentul-forte în susținerea acestei afirmații îl oferă barometrele de opinie publică, ultimul fiind publicat în martie 2009. La întrebarea "Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privire la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dumneavoastră ați vota pentru sau contra?" 65% din respondenți s-au pronunțat pentru, 18% împotrivă, iar 13% au răspuns că sunt încă indeciși. În comparație cu penultimul barometru de opinie publică, cel din octombrie 2008, opțiunea proeuropeană a cetățenilor moldoveni a suferit o mică depreciere (atunci 71% din respondenți s-au pronunțat pentru), însă asta nu înseamnă că percepția opiniei publice din Republica Moldova față de Uniunea Europeană (UE) a fost afectată în vreun fel. Dimpotrivă, majoritatea populației abia așteaptă ca Republica Moldova să se integreze în UE. Asta pentru că moldovenii din stânga Prutului sunt convinși că în UE se va trăi mai bine, fapt confirmat de 70% din intervievați în barometrul de opinie publică din octombrie 2008.

Alegerile parlamentare din 5 aprilie a.c. au consfințit victoria PCRM. O victorie obținută lejer, de un partid care deține puterea absolută asupra spațiului mediatic și resurselor administrative ale țării. Inerția cu care au votat bunicii pentru stabilitate nu a fost pe placul nepoților dornici de schimbare. Un protest pașnic, inițiat de câțiva tineri din Chișinău, care au aprins lumânări pentru moartea democrației în Republica Moldova, a adunat în timp-record, cu ajutorul rețelei Twitter, zeci de mii de tineri revoluționari, care au cerut să nu li se îngroape viitorul. În lipsa unui lider și din cauza provocărilor puterii, pe 7 aprilie protestele au degenerat în acțiuni de vandalism asupra instituțiilor statului și violențe. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a amintit de practicile caracteristice regimurilor autoritare: transformarea statului într-un regim polițienesc, nerespectarea drepturilor omului, întărirea controlului asupra populației, constrângerea libertății de exprimare, exercitarea presiunilor politice asupra presei libere, societății civile, opoziției și subjugarea justiției. Desigur, aceste practici nu au constituit o noutate, însă felul în care puterea a gestionat situația le-a arătat celor ce evitau să vadă, mai ales la nivelul UE, fața adevărată a partidului care nu se ferește să țină discursuri despre integrarea Europeană.

Totodată, evenimentele din 7 aprilie au ridicat o întrebare pertinentă: "Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?" Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie, ce analizează situația postelectorală din Republica Moldova, nu oferă nici o șansă. Partidul Comuniștilor, de când a venit la putere, a știut numai să beneficieze de banii europeni. În rest, a uitat să respecte valorile europene precum supremația legii, democrația, economia de piață și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ceea ce este foarte trist, uitând de situația deplorabilă din economie și infrastructură, de relațiile încordate cu vecinii, de esența Parteneriatului Estic, care nu oferă o perspectivă clară de aderare, și de problema transnistreană, care constituie problema adevărată a integrării.
Oficialii de la Chișinău și Bruxelles trebuie să se așeze din nou la masa discuțiilor. Reprezentanții Moldovei joacă tare și cer semnarea unui acord de asociere. Însă europenii nu sunt orbi, ca să nu vadă că de la începerea planului bilateral de acțiuni s-au scurs patru ani degeaba, și cel mai probabil îi vor cere Moldovei să o ia de la capăt.

  Samoil Vîlcu - declarație politică având tema Prima casă, cea mai bună măsură pentru cei care nu au încă o locuință;

Domnul Samoil Vîlcu:

Declarație politică - «"Prima casă", cea mai bună măsură pentru cei care nu au încă o locuință»

Programul "Prima casă", prin care Guvernul a anunțat că vor fi garantate în proporție de 80% creditele ipotecare cu o valoare de maximum 60.000 de euro, contractate pentru achiziția unei prime locuințe, este cea mai bună măsură venită în sprijinul dezvoltatorilor imobiliari și a celor care din diverse motive nu au încă o casă.

Această masură va impulsiona puternic sectorul construcțiilor imobiliare. Un alt efect, cel puțin la fel de important, este deblocarea pieței de credit. Băncile vor putea reveni la o politică de credit imobiliar activă, sprijinindu-se pe garanțiile oferite de stat.

În plus, cei care vor cumpăra o locuință prin intermediul programului "Prima casă" vor beneficia de t.v.a. redus de 5%, la achiziționarea primei locuințe, iar notarii și-au exprimat intenția de a sprijini Guvernul în programul "Prima casă", anunțând că vor reduce cu 30% onorariile pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. De asemenea, reprezentanții băncilor au ajuns la concluzia că piața imobiliară se va debloca rapid, iar programul "Prima Casă" este unul foarte bun, bancherii primind asigurări că garanția statului va fi acordată imediat, în caz de neplată a ratelor aferente creditului contractat, fără ca băncile să fie obligate să execute garanția.

Românii care încă nu au o casă pot profita de noul program al Guvernului - "Prima Casă", întrucât Cabinetul Boc va garanta locuințe în România în valoare de un miliard de euro. Primul-ministru Emil Boc a precizat că în maximum două săptămâni vor fi aprobate normele metodologice, care vor cuprinde toate criteriile de acordare a acestui ajutor al statului pentru achiziționarea primei locuințe, iar acest lucru este bine-venit.

În calitate de deputat în Parlamentul României, sprijin această masură a Guvernului, întrucât programul "Prima Casă" dă speranțe multor tineri care nu au o locuință și are atât scop social, dar și economic, întrucât va conduce la relansarea creditării, deblocarea pieței imobiliare și impulsionarea sectorului de construcții.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică în legătură cu Dependența de gaze rusești;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Dependența de gaze rusești"

Sunt și astăzi foarte vii emoțiile de iarna trecută, atunci când majoritatea țărilor europene s-au văzut private de aprovizionarea cu resurse de gaz natural de proveniență rusească. La acel moment, reacțiile europene au fost virulente, s-au făcut planuri de acțiune, s-au resuscitat proiecte energetice mai vechi, însă până la urmă liniștea s-a așternut asupra tuturor acelor inițiative. Este și normal, atâta timp cât anumiți membri ai Uniunii Europene au definit proiecte și strategii energetice proprii încă de la criza petrolului din anii '70, iar relațiile lor bilaterale cu furnizorul de la Est sunt unele privilegiate.

Riscul ca o nouă criză a gazelor rusești să se declanșeze în următoarele luni s-a reactivat din nou săptămânile trecute, prin faptul că situația economică, precum și cea politică din Ucraina, creează grave dificultăți în privința onorării angajamentelor sale de plată către furnizorul rus. Deși Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barrosso, caută soluții financiare internaționale pentru sprijinirea Ucrainei, trebuie să recunoaștem că dependența față de un furnizor extrem de sensibil și instabil este una periculoasă. Soluțiile sunt de moment, iar noi nu trebuie să fim inerți. Marea șansă a României se traduce în rata de dependență energetică extrem de redusă în raport cu alte țări europene, ea situându-se la sub o treime din necesarul de consum național.

Cabinetul Emil Boc, prin intermediul Ministerului Economiei, este primul care și-a asumat o strategie pe termen mediu privind creșterea independenței energetice naționale și pentru producția eficientă de energie. Organizarea sistemului energetic național în două companii energetice naționale, precum și măsurile active de relansare și eficientizare a activității acestora trebuie să fie doar primul pas în realizarea unui sistem energetic riguros și puternic în fața provocărilor ciclice ale economiei.

De asemenea, diversitatea surselor de energie, precum și eficientizarea celor care produc la costuri duble față de media pieței europene trebuie să reprezinte un al doilea obiectiv major pe termen mediu. Reforma sistemului energetic din România presupune investiții majore, de miliarde de euro, ce nu pot caracteriza nicidecum mandatul unui singur ministru sau cabinet. Așadar, strategia de creștere a independenței energetice a României nu este și nu trebuie să fie o miză politică, ci o miză de creștere a securității naționale și a competitivității economiei României în ansamblul provocărilor și interdependențelor internaționale.

  Radu Bogdan Țîmpău - considerații având ca temă necesitatea demisiei ministrului tineretului și sportului;

Domnul Bogdan Radu Țîmpău:

Doamna Monica Iacob-Ridzi trebuie invitată respectuos să părăsească Palatul Victoria după ce cele două firme de apartament, Artisan SRL și Mark SRL, care au aceiași acționari și sediul comun, într-un apartament locuit de o familie, au primit 600.000 de euro fără licitație, pentru organizarea evenimentelor cu ocazia "Zilei Tineretului" la București, Costinești și în alte orașe din țară.

Astfel, Partidul Național Liberal, deși a depus plângere penală împotriva așa-zisei ministru, are convingerea că nu trebuie așteptat verdictul procurorilor, care, iată, par cam timizi când vine vorba de verificarea principalului aliat al fiicei mici a președintelui Băsescu. Este suficientă atitudinea disprețuitoare pe care Ridzi a manifestat-o față de banul public, și asta în plină criză.

"Pe mine nu mă interesează cum au fost cheltuiți banii, ci mă interesează obiectivul final. Acesta a fost îndeplinit, am reușit să strângem 100.000 de oameni la evenimentele din toată țara." Dincolo de aceste cuvinte, rostite pe un ton răstit de Ministrul Tineretului și Sportului, nu mai rămân multe lucruri de analizat. Pentru Monica Iacob-Ridzi poate doar demisia și, eventual, niște declarații în fața procurorilor DNA, cu condiția ca acestora să li se pară ceva ciudat în faptul că unul dintre cele mai sărace ministere din România a dat fără licitație peste 600.000 de euro pe trei concerte amărâte. Adică 20% din întregul buget alocat Tineretului, și asta într-un moment în care Educația riscă să pice bacul pentru că nu are bani și ar vrea să reducă cu 50% cheltuielile. Această atitudine disprețuitoare față de banul public este principalul motiv pentru care doamna ministru trebuie să plece urgent de la Palatul Victoria. Retorica guvernamentală cu care ne-am tot obișnuit în ultima perioadă, pleda pentru stricta gestionare a fondurilor publice, bunul-simț față de taxele și impozitele plătite de către noi toți. Acțiunile celor din Guvern contrazic însă declarațiile acestora, faptele doamnei ministru întrecând orice limită a bunului- simț.

Justificările ministrului tineretului sunt o pată pe obrazul Guvernului, dar și o piatră de moară de gâtul candidatului Traian Băsescu, care și-a făcut din lupta împotriva crizei principala armă electorală. Pe ce ați cheltuit, domnule Băsescu, banii împrumutați la FMI? Pe o scenă de 75.000 de euro? Grea întrebare pentru șeful statului, care dacă și-ar dori s-o schimbe pe Ridzi, cu siguranță nu va întâmpina nici un fel de opoziție din partea PD-L, dar va avea mari probleme în familie.

  Titi Holban - declarație politică intitulată De la Parteneriatul pentru România la Parteneriatul împotriva viitorului României;

Domnul Titi Holban:

"De la Parteneriatul pentru România la Parteneriatul împotriva viitorului României"

Anul 2009 a început în forță cu echipa de "succes" formată dintr-un președinte-premier și un guvern susținut de o majoritate de 70% în Parlament, puși pe fapte mari și încărcați cu promisiuni fantasmagorice pe care fiecare din cele două partide le făcuseră în timpul campaniei electorale.

A fost însă o lună de miere scurtă, pentru că mult prea repede am constatat și am simțit cu toții pe pielea noastră incompetența actualului guvern și a președintelui-premier de a gestiona guvernarea acestei țări.

Educația este din păcate cel mai bun exemplu al felului deficitar în care președintele și guvernul înțeleg să acționeze. Inutil să menționez aici marea minciună a creșterilor salariale, pe care atât PSD, cât și PD-L, în frunte cu președintele Băsescu, au susținut-o pe durata campaniei electorale.

Vreau să trag un semnal de alarmă asupra unui alt aspect care ține de performanțele actuale și viitoare ale învățământului din România. Este îngrijorător felul în care președintele și guvernul înțeleg să abordeze reforma în acest domeniu. Acțiunile superficiale, deciziile pripite, fără consultarea factorilor implicați, pasarea responsabilității între cele două palate, pentru ca o dată la două luni, rând pe rând, reprezentanți ai celor două partide aflate la guvernare să constate situația "dramatică" în care se află educația, în condițiile în care nu au făcut altceva, de la începutul anului, decât să aducă și mai mult haos în sistem.

Președintele ne vorbea zilele trecute despre nevoia de a reforma sistemul educației pentru ca: "școala să se apropie mai mult de piața muncii", prin orientarea tinerilor către meseriile cerute de piață, ignorând cu desăvârșire faptul că guvernul pe care îl patronează a luat decizia în urmă cu câteva luni de a desființa școlile de arte și meserii, instituții de învățământ pe care guvernul liberal a decis să le reînființeze în urmă cu doi ani, tocmai pentru a veni în întâmpinarea cererii din piață de a pregăti tinerii în domenii variate, precum domeniul agricol și al alimentației publice, dar și alte domenii, precum instalații, construcții sau turism.

În condițiile în care piața forței de muncă din România se confruntă în ultimii ani cu o lipsă acută de muncitori calificați, urmare a migrației masive a forței de muncă, intervenită după aderarea României la Uniunea Europeană, reactivarea școlilor de arte și meserii a fost considerată o măsură viabilă, capabilă să furnizeze forță de muncă calificată în domeniile în care există o cerere mare.

Este regretabil faptul că actualul Guvern a luat decizia de a desființa școlile de arte și meserii, sub pretextul, neexplicat de altfel, că acestea nu s-au dovedit performante. Ne-am fi dorit în schimb o cu totul altă abordare din partea conducerii ministerului. Aceea de a asigura o mai bună dotare materială pentru aceste școli și profesori calificați, ca un demers constructiv de a crește calitatea serviciului educațional oferit în cadrul școlilor de arte și meserii.

Vreau să atrag atenția conducerii Ministerului Educației că la începutul anului 2008 toate partidele politice din România au semnat Pactul pentru Educație, un acord al cărui principal obiectiv a fost acela de a decide că orice modificare sau propunere de reformă în domeniul educației nu va mai fi făcută fără o consultare prealabilă și o analiză atentă a implicațiilor care pot apărea de pe urma implementării unor reglementări noi în acest sector.

  Toader Stroian - declarație politică cu tema Generația Singur acasă;

Domnul Toader Stroian:

«Generația "Singur acasă"»

De la tribuna Parlamentului României s-au făcut nenumărate declarații politice legate de situația copiilor emigranților români, sugestiv intitulată de Organizația Națiunilor Unite, generația "Singur acasă". Declarații s-au făcut și probabil se vor mai face, însă măsurile concrete vor continua să fie așteptate de copiii rămași fără familie. Zilele trecute, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului avea să confirme cele spuse de mine și să recomande României îmbunătățirea de urgență a măsurilor de identificare și de sprijinire a copiilor din generația "Singur acasă". În evaluarea sa, Comitetul ONU avea să aprecieze favorabil programele inițiate și demersul legislativ care au vizat mecanismul de identificare și monitorizare a minorilor lăsați în țară de părinții plecați la muncă în străinătate, dar atrage atenția asupra numărului mare de copii care continuă să se afle într-o situație de risc.

O sugestie a Comitetului ONU se referă la eforturile autorităților române de a spori alocațiile bugetare destinate aplicării drepturilor copilului. Este o măsură greu de îndeplinit, mai ales în anul 2009, dar care trebuie anticipată pentru bugetul anilor următori.

Personal, cred că observațiile Comitetului ONU sunt cât se poate de pertinente, iar cele peste o sută de mii de cazuri inventariate, care vizează acest subiect, nu trebuie nicidecum ignorate. Trebuie să avem în vedere că este vorba nu de un număr de copii, nu de o problemă anume, ci de soarta unei întregi generații. Este generația în rândul căreia se înregistrează cel mai mare abandon școlar, cea mai slabă rată de monitorizare a stării de sănătate, cel mai mare număr de abuzuri și cele mai frecvente nerespectări ale drepturilor.

Cred cu fermitate că în această problemă rolul cel mai important este și trebuie să fie al autorităților administrației publice locale. Ele trebuie să preia sarcina monitorizării acestor familii, a informării părinților care părăsesc țara și a protejării drepturilor acestor copii.

La nivel național, mai vechea inițiativă a colegilor mei democrat-liberali privind înființarea unei instituții independente, denumită Avocatul Copilului, ar trebui reactivată și adoptată în cel mai scurt timp, așa cum chiar Comitetul ONU a apreciat.

De asemenea, simpla înființare a acestei instituții nu este de la sine suficientă, ea trebuind să fie cea care va veghea la respectarea fără niciun fel de excepție a drepturilor copilului, adică a generație care va construi mâine România.

  Florin Țurcanu - declarație politică: Abuzurile autorităților locale;

Domnul Florin Țurcanu:

"Abuzurile autorităților locale"

Stimați colegi, în calitatea mea de deputat al unui colegiu în componența căruia se află 8 localități conduse de primari liberali, vin în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta problemele cu care se confruntă aceștia. Problemele nu sunt în principal de natură financiară, ci de natură ideologică.

Trecând peste faptul că primarii liberali nu au fost luați în seamă la împărțirea fondurilor guvernamentale care au ajuns în județul Botoșani, ajungem la abuzurile demne de Cartea Recordurilor din partea autorităților locale PD-L aflate în momentul de față la conducerea județului (președintele consiliului județean, primar de municipiu, prefect etc.) Comenzile politice executate de prefectul apolitic se răsfrâng atât asupra primarilor liberali, cât și asupra comunităților pe care aceștia le conduc.

Îmi voi începe "epopeea" cu situația oarecum comică care a avut loc în comuna Manoleasa, județul Botoșani, unde primarul PNL a avut de trecut mai multe obstacole puse la cale de către președintele PD-L din comună, un oarecare Alexandru Boroleanu.

O primă încercare a fost "otrăvirea" biroului primarului. Aflat în timpul unei ședințe a Consiliului local, întors în biroul său, primarul a constata că biroul său a fost "parfumat" cu insecticid. Martorii oculari au declarat că un angajat al președintelui PD-L a făcut acest lucru. Declarațiile acestora au fost ignorate de postul de poliție local, care, se pare este aservit "PD-L-iștilor".

A urmat apoi o reclamație "anonimă" la Regia Autonomă a Apelor Române, la adresa fiului primarului, un tânăr fermier, absolvent al Facultății de Zootehnie, care deține o fermă de bovine în comună. Inițial, inspectorii care au realizat controlul nu au găsit motive de amendare a acestuia. Ulterior însă, "dându-și seama" că este vorba de o comandă politică, cei doi inspectori au revenit cu un proces-verbal în cadrul căruia era prevăzută o amendă de 25000 lei. Bineînțeles că s-au găsit și motivele: vidanjarea nu s-a făcut la timp, urina de la bovine se scurge într-un pârâu din apropiere etc. Martor ...un botoșănean get beget, care locuiește în Botoșani, pe strada Împărat Traian nr.42, la 70 de km de Manoleasa! Singura "legătură"a acestui "martor" cu cele prevăzute în procesul verbal de amendă este calitatea de membru PD-L a acestuia!

Motivele prevăzute în procesul verbal nu sunt reale, fapt recunoscut și de cei 2 inspectori de la Apele Române care au motivat că nu au avut ce face în acest sens.

Urmează apoi terorizarea membrilor PNL din organizația Manoleasa. De trei ori pe săptămână, aceștia, în frunte cu viceprimarul liberal și consilierul personal al primarului, sunt luați de poliție și interogați în legătură cu o serie de reclamații, de asemenea anonime și nemotivate real și legal. (Informații în acest sens: arhiva on-line a ziarului Monitorul de Botoșani: www.monitorulbt.ro)

Liberalii din comună care au magazine sau alte afaceri sunt amenințați frecvent cu diferite controale ale Gărzii Financiare, a celor de la Finanțe, precum și cu închiderea afacerilor dacă continuă să susțină primarul și PNL.

Ce se încearcă, domnilor, prin acest demers? La început am crezut că e vorba de o încercare de destabilizare a PNL-ului la nivel local. Dar, treptat, mi-am dat seama că dictatura comunistă care a luat sfârșit în decembrie 1989 e înlocuită din ce în ce mai pregnant de "dictatura portocalie". Va lua oare sfârșit în decembrie 2009?!

Voi continua să vă prezint fiecare caz de abuz asupra primarilor liberali, abuzuri care vin din aceeași direcție: PD-L.

  Viorel Arion - declarație politică dedicată lui Nicolae Bălcescu, ideologul României moderne - mesaj vibrant și model pentru România europeană;

Domnul Viorel Arion:

"Nicolae Bălcescu, ideologul României moderne - mesaj vibrant și model pentru România europeană"

Pe 29 iunie 2009 se împlinesc 190 de ani de când Nicolae Bălcescu a văzut lumina zilei. Mai contează astăzi, pentru cineva, fapta și lucrarea politică, istorică și națională a pașoptistului român, primul promotor al ideii de Europă Unită?

Tânăra generație n-a prea auzit de marele istoric, chiar dacă Bălcescu ne-a demonstrat că se poate face alianță și cu maghiarii în momentele de interes național, el fiind artizanul primei înțelegeri româno-maghiare realizate în iulie 1849.

Se poate spune despre Nicolae Bălcescu că a fost un înainte-mergător al social-democrației din România, un adevărat român și naționalist convins. "Eu mi-am început viața intrând în închisoare pentru revoluție, și închisoarea obligă, ca și noblețea", mărturisea cel care avea să devină, câțiva ani mai târziu, unul dintre întemeietorii "Frăției".

Având în vedere toate aceste argumente, nu-mi rămâne decât să punctez astăzi, în plenul Parlamentului, importanța personalității marelui pașoptist român, la cele aproape două secole care au trecut de la nașterea sa.

Nicolae Bălcescu poate fi perceput ca un caz singular în grupul fruntașilor mișcării de eliberare a națiunii române, singular prin tragismul existenței sale și a sfârșitului prematur, dar mai ales prin personalitatea lui deosebită, incomparabilă.

Bălcescu a apărut pe scena istoriei naționale mult mai devreme, din păcate, fiind prea puțin prețuit pentru fapta sa.

Elev fiind, acesta s-a comportat prea matur și serios pentru vârsta lui, însușirile sale remarcabile fiindu-i recunoscute repede de către contemporani. Peste ani, el a pus bazele istoriografiei moderne românești, demersurile sale fiind la nivelul celor mai importanți istorici ai secolului al XIX-lea. Dedicându-se cu pasiune istoriografiei, "scrierile sale au fost subsumate țelurilor naționale", așa cum mărturisește academicianul Dan Berindei, contribuind prin fapta și pana sa la construirea statului național român modern.

Înainte de viața și sănătatea proprie, au stat țara și datoria de a sluji o Românie virtuală. Și chiar dacă Luxița Florescu, mama copilului pe care nu l-a văzut niciodată, s-a aflat mereu în inima sa, România a fost marea sa iubită!

Deși măcinat de boală, a luptat împotriva ei cu aceeași tenacitate cu care s-a împotrivit și dușmanilor revoluției, căutând să se comporte ca un om sănătos până la final. N-a fost interesat să dobândească bunuri materiale, trăind o viață la limita sărăciei, liber consimțită, el însuși provenind dintr-o familie modestă. Astfel, sărac, dar demn, conștient de însușirile sale, cu o mare putere de dăruire pentru semenii săi - ca un adevărat creștin, deși nu credea în dogma religioasă, Bălcescu s-a comportat mereu ca un fruntaș al națiunii, ca "acela căruia îi revenea nu numai a o sluji, dar și a se număra printre îndrumătorii ei".

A surprins și prin credința sa în izbânda țelurilor pe care le urmărea, optimismul său fiind motivat de argumentul evoluțiilor istorice. Prin toate acestea, Bălcescu poate fi considerat un model de viețuire și comportament, un adevărat Apostol al națiunii, neclintit în convingerile sale privind împlinirea unor năzuințe, ce pentru mulți dintre contemporanii săi păreau doar simple utopii.

Bălcescu ar putea fi o figură exemplară, în primul rând, pentru oamenii politici, al celor care trebuie "să zidească o țară nouă, vindecând-o de suferințe" și redându-i locul ei "sub soare", așa cum a făcut-o el - cu dăruire, cinste și jertfă de sine.

Marele român al secolului al XIX-lea poate fi un model pentru cetățenii României europene, dornici de drepturi și mai puțin de datorii. De asemenea, pentru tinerii țării, marcați uneori de individualism egoist și uitând de solidaritate, dornici de căpătuială și de imitat modele apusene, mai mult decât să dea curs inteligenței creatoare pentru a deveni români de succes, slujind țara în care s-au născut și societatea căreia îi aparțin, fie că le place sau nu această realitate.

Prea puțini dintre noi înțeleg că dacă ar exista mai mulți Bălcești, soarta țării ar fi alta și această înălțare spirituală ar fi benefică în plan economic, politic și social, scoțându-ne din rândul "rudelor sărace".

Bălcescu s-a impus, prin personalitatea sa de mare valoare, atât prietenilor și admiratorilor, cât mai ales dușmanilor. "Inteligent, ardent și entuziast", cum îl vedea Ion Ghica, slăvind "înzeita libertate", istoricul este un exemplu de luciditate politică, căci la el avântul înnoitor s-a îmbinat cu profunda cunoaștere a realității, înțelegând trebuințele țării, studiind problemele dominante ale vremii și căutând cele mai bune căi de rezolvare, fiind însuflețit totodată de dorința de progres și dragoste de patrie.

Cunoscând drumul către inima contemporanilor săi, așa cum l-a văzut Alecsandri, acesta vorbește despre Bălcescu ca despre un adevărat patriot, om de acțiune, cărturar de cinste, cel care le-a cerut românilor să-și ia "rangul" cuvenit "în marea familie a națiunilor europene", deoarece "niciodată o nație nu se poate mântui decât prin sine însăși".

Citindu-l astăzi pe Bălcescu, ne dăm seama că ar putea fi contemporan cu noi. Acesta le dezvăluia conaționalilor săi, că românii se găseau "într-o epocă de tranziție, între trecutul care piere și viitorul care începe a ne luci (...); astfel, domnilor, cei mai mulți dintre noi nu știm unde trebuie să mergem și ce cale să luăm ca să ajungem la țintă". În ceea ce îi privește pe români, în ansamblul lor, ei sunt, în opinia lui Nicolae Bălcescu, "corupți, degradați, resemnați cu starea în care se regăsesc". Totuși, revoluționarul pașoptist își exprimă credința neclintită în destinul neamului românesc, în faptul că "acesta are o misiune de îndeplinit pe pământ, totul depinzând însă de felul în care fiecare va face ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestei misiuni, oricare ar fi ea".

El a făcut apel la istorie și de aceea chestiunile sociale, mersul revoluției în istoria românilor, istoria militară în condițiile renașterii armatei au constituit principalele teme cărora li s-a consacrat, deoarece argumentul istoric l-a folosit la consolidarea motivației politice. Istoricul a crezut în unitatea națiunii, militând pentru transpunerea acestei realități într-un fapt statal: "ținta noastră socotesc că nu poate fi alta decât unitatea națională a românilor. Unitatea mai întâi în idei și simțăminte, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică... Românii nu vor pieri! Românii nu pot pieri!", dând exemplu fapta lui Mihai Viteazul.

În opinia lui Bălcescu, pentru a fi român trebuie, în primul rând, să fii conștient de ceea ce reprezinți tu, de apartenența ta la națiunea română. Acesta este lucrul cel mai important: să nu-ți pierzi conștiința națională, să nu-ți pierzi naționalitatea. Restul valorilor, inclusiv libertatea, sunt mai puțin importante decât aceasta, pentru că ele se pot redobândi, pe când naționalitatea nu, așa cum arată revoluționarul român într-o scrisoare către Ion Ghica.

Cărturar cu o largă viziune asupra destinelor umanității, Bălcescu milita pentru înțelegerea între popoare și pentru pace, combătând ideea de "popoare alese" și "popoare osândite", dorind "respect, recunoaștere, egalitate și solidaritate" între națiuni.

În ceea ce privește revoluția română de la 1848, aceasta "n-a fost un fenomen neregular, efemer, fără trecut și viitor (...); revoluția generală fu ocazia, iar nu cauza revoluției române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferințe și lucrare a poporului român asupra lui însuși", considera cel care își făcuse ucenicia pe baricadele Parisului revoluționar.

Membru al Comitetului executiv, secretar de stat, secretar al Guvernului provizoriu, personalitate marcantă a Comitetului revoluționar, Bălcescu a căutat ca acționând în domenii variate, să pună în practică convingerile afirmate în scris: problema agrară, votul universal ca soluție electorală, susținerea presei revoluționare fiind doar câteva exemplificări.

Acest "erudit de prim ordin", cum îl elogia marele istoric francez Jules Michelet pe Nicolae Bălcescu, va ocupa mereu un loc de cinste în Panteonul creatorilor României moderne, iar opera sa se poate impune și astăzi ca un mesaj vibrant și înălțător pentru toți cei care mai cred în binele acestei națiuni.

  Virgil Pop - declarație politică: Se impune de urgență (cel puțin) suspendarea din funcție a ministrului Monica Iacob-Ridzi;

Domnul Virgil Pop:

"Se impune de urgență (cel puțin) suspendarea din funcție a ministrului Monica Iacob-Ridzi"

Despre afacerea "2 mai" și cheltuirea iresponsabilă și dubioasă a banului public de către ministrul tineretului și sportului, Monica Iacob Ridzi, se scrie de mai bine de trei săptămâni. Nici din partea PD-L, nici din partea primului-ministru nu a existat nici cea mai mică reacție până acum.

Presa de luni informează însă că procurorul general, Laura Codruța Kovesi, a confirmat că a primit sesizarea depusă de PNL în ceea ce privește pe ministrul tineretului și sportului și că a dat "dosarul în lucrare".

În termeni juridici, acest lucru înseamnă cercetare penală. Există doar două posibilități în ceea ce privește dosarul penal care o vizează pe doamna Monica Iacob-Ridzi: este trimisă în judecată sau procurorii decid neînceperea urmăririi penale.

Până la o decizie a procurorilor, trebuie ca președintele Traian Băsescu să solicite suspendarea din funcție a ministrului Monica Iacob Ridzi. Să nu uităm că în guvernarea trecută, cum unui ministru - în special din zona PNL - i se deschidea un dosar penal, imediat venea suspendarea dictată de la Palatul Cotroceni. Să nu uităm de cazul lui Teodor Atanasiu. Pentru o serie de acuzații infinit sub nivelul celor ce planează în privința doamnei Monica Iacob Ridzi, acuzații cel mult morale și pe care procurorii nu le-au confirmat, Teodor Atanasiu a fost în mare vizează suspendat din funcție. În cazul ministrului tineretului și sportului este însă vorba de acuzații de genul delapidare și abuz în dauna interesului public. Este vorba de cheltuirea dubioasă a unei sume substanțiale: 630.000 de Euro. Deci sunt înzecit mai multe motive pentru ca odată pornită acțiunea Parchetului, președintele României să ceară suspendarea din funcție a doamnei Monica Iacob-Ridzi.

Până astăzi, Președinția României nu a reacționat. Îi acord președintelui Traian Băsescu prezumția lipsei de timp în privința informării. Dar dacă până la sfârșitul săptămânii nu va cere suspendarea ministrului tineretului și sportului, atunci este clar că șeful statului acționează cu dublă măsură, atunci când este vorba de miniștrii PD-L.

PS: Aștept din partea premierului Emil Boc măcar un comentariu privind declarația sfidătoare la adresa opiniei publice a doamnei Monica Iacob-Ridzi: "Nu mă interesează costurile" "

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată De ce nu mai votează românii?;

Domnul Lucian Riviș-Tipei

Mi-am intitulat declarația politică "De ce nu mai votează românii?"

Iată că alegerile pentru Parlamentul european au trecut. După prezența la vot, ne-am situat undeva în zona de mijloc a clasamentului. Prezența la vot, pe țară, 27,65%, este însă mică, orice s-ar spune. De la primele alegeri libere din 1990, interesul și încrederea românilor în puterea de a schimba lucrurile prin vot s-au degradat constant: în 1990 participarea la vot la alegerile generale era de 86%, în 1992 și 1996 a scăzut la 76%, în 2000 a ajuns la 65%, în 2004 - 58%, în 2007, la primele alegeri europarlamentare prezența a fost de 29%, iar în 2008 puțin peste o treime dintre români mai mergeau la vot.

La nivelul Uniunii Europene se înregistrează o scădere constantă a participării la vot. În 1979, la primele alegeri pentru PE, s-a înregistrat o prezență de 63%, în timp ce la următoarele interesul s-a diminuat: 1984 - 61% ,1989 - 58,5% ,1994 - 56,8%, 1999 - 49,8%, 2004 - 45,6% "

Dincolo de faptul că miza politică a acestui scrutin este mică, dincolo de faptul că impactul politicii noastre la Bruxelles este minor, rămâne deschisă întrebarea pe care o lansa și Institutul de Politici Publice: "Vor renunța toți românii la dreptul de vot în semn de protest față de clasa politică?"

Stimați colegi,

Institutul de Politici Publice susține că "Aceste cifre indică un deficit grav de democrație reprezentativă, atât din partea candidaților și a partidelor care îi susțin - prin incapacitatea de a convinge alegătorii să voteze, cât și din partea cetățenilor care au renunțat să se mai implice în treburile publice, dar le susțin invariabil prin plata de taxe și impozite". Institutul condamnă eșecul partidelor de a promova o campanie electorală competitivă, cu mesaje care să informeze corect electoratul despre importanța votului pentru Parlamentul European.

Și totuși, dincolo de ce spun unele organizații sau instituții, românii care au fost chestionați pe tema neprezenței la vot au declarat că nu mai sunt interesați de acest aspect întrucât "nu mai au încredere în clasa politică din România și în dorința ei de a schimba ceva" (potrivit NewsIn).

Stimați colegi,

Nu știu dacă prezența obligatorie la vot, așa cum se întâmplă de exemplu în Cipru, ar revolva problema legitimității și reprezentativității la nivelul puterii, sau dacă obligativitatea ar fi un atac la unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, și anume libertatea de a-ți folosi drepturile, dar sunt convins că absenteismul de la vot este un efect, și nu o cauză. Votul prin omisiune este totuși o formă de vot.

Nu știu dacă Andrei Pleșu avea dreptate când spunea că "e preferabil să consolidăm, prin lege, anemicul simț civic autohton, decât să fim campionii absenteismului european și să ne lăsăm conduși de opțiunile (aproximative) ale unei minorități active sau manipulate. Cred că nervii sunt mai buni decât lehamitea, că îndeplinirea unei obligații antipatice e mai utilă decît satisfacția unei libertăți fără reguli", însă cred că un lucru este sigur: prezența la vot are legătură fundamentală cu responsabilitatea clasei politice.

Cred că este acum momentul potrivit să ne întrebăm: "Cui vrem să slujim?" Fără o schimbare de mentalitate și atitudine, la nivel politic, nici obligativitatea votării nu va schimba lucrurile. Sau poate că nu dorim cu adevărat schimbarea, întrucât este mai bine așa.

Și, în acest context, întrebarea cetățeanului turmentat tot nu își va găsi un răspuns pertinent: "Eu cu cine votez?".

  Angel Tîlvăr - despre Demnitatea dascălului român;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Demnitatea dascălului român"

Ieri s-a dat startul examenului de bacalaureat. 220.000 de absolvenți de liceu s-au pregătit timp de 4 ani pentru a susține examenul maturității. Unii cu emoții mai puternice decât în prima zi de școală, alții mai relaxați, s-au prezentat ieri pentru a susține proba orală la limba și literatura română. Cu siguranță, însă, stresul cel mai mare l-au avut fie părinții fie profesorii care s-au ocupat cu pregătirea elevilor. Până aici, nimic nou. Acesta este scenariul tipic care se repetă în fiecare an în această perioadă. Nu despre acest aspect doresc să vă vorbesc astăzi, ci despre demnitatea dascălilor români.

Am fost cu toții martori, zilele acestea, la spectacolul mediatic care s-a ținut pe seama desfășurării bacalaureatului. Se susține, nu se susține, vin profesorii la bacalaureat, nu vin profesorii la bacalaureat, avem o criză a sistemului de învățământ, nu avem criză?! E vinovată doamna ministru pentru situația creată, e vinovat guvernul... nici acum nu știm!? Rezultatul însă cred că a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că profesorii din România își fac meseria cu demnitate, cu respect față de elevi și față de părinții acestora și față de un sistem care, de cele mai multe ori, îi nedreptățește. Profesorii ne-au dat zilele acestea o lecție de morală și devotament predată cu stil chiar și după încheierea anului școlar.

Vă las pe dumneavoastră, doamnelor și domnilor, să apreciați dacă astfel de oameni pot după 4 ani de zile să trimită în societate "niște tâmpiți".

În anul 2007, la Olimpiada Internațională de Filosofie România a obținut 2 mențiuni din 2 lucrări participante, în anul 2008 țara noastră, fiind organizatoare, a participat cu 10 elevi și a obținut 7 premii: două medalii de aur, o medalie de bronz, două mențiuni și două premii speciale, iar anul acesta România a obținut medalia de bronz la Olimpiada Internațională de Filosofie, care a avut loc în perioada 22-26 mai la Helsinki, din 52 de participanți reprezentând 22 de state. Aceștia sunt "tâmpiții" pe care îi scoate școala românească, oameni apreciați peste tot în lume, care ne aduc cinste și de care uităm să ne mândrim.

Este adevărat că sistemul românesc de educație întâmpină probleme și neajunsuri, însă rezultatele dascălilor nu întârzie să apară chiar și în aceste condiții.

Suntem cu toții la curent cu problemele din țară privind neplata salariilor unor dascăli de către primării, condițiile în care profesorii își desfășoară activitatea. Zilele acestea am aflat că datorită crizei bugetul de anul acesta pentru bacalaureat s-a înjumătățit de la 58.000.000 cât a fost anul trecut la 33.000.000 de anul acesta. În aceste condiții, un președinte de comisie - în sarcina căruia cade toată responsabilitatea pentru buna desfășurare a examenului - va primi 850 de lei, sumă căreia i se vor aplica impozitele aferente oricărui venit. Membrii comisiei vor primi 400 de lei, iar profesorii examinatori 2 lei de candidat (pentru probele orale) și 4 lei de candidat (pentru probele scrise).

Și totuși, stimați colegi, ieri bacalaureatul a început. Profesorii s-au prezentat la examene și totul a decurs normal. De ce?... Cu siguranță nu au venit pentru bani. Au venit tocmai din cauza acelei demnități care îi caracterizează, din cauza efortului pe care l-au depus timp de 4 ani de zile cu niște adolescenți care în scurt timp poate îi vor uita și nu în ultimul rând poate din respect pentru părinții care le-au încredințat educația copiilor lor.

  Florin Iordache - despre Apărarea unor principii de drept în Parlament;

Domnul Florin Iordache:

"Apărarea unor principii de drept în Parlament"

În aceste zile, Parlamentul este pus în fața unei dileme, în urma solicitării Procurorului General al României de a revota un dosar pentru începerea urmăririi penale împotriva domnului deputat Adrian Năstase.

Am spus dilemă pentru că în mod normal o astfel de solicitare este inacceptabilă, deoarece Hotărârile Curții Constituționale au efecte numai pentru viitor, iar Regulamentul Camerei Deputaților în 13.08.08 era și valabil și constituțional. În plus, s-ar crea un precedent pentru Parlament că hotărârile odată adoptate pot fi rediscutate și revotate.

Am încredere în discernământul colegilor mei și indiferent de decizia politică a grupurilor parlamentare, votul parlamentarilor va fi în concordanță cu Constituția, principiile de drept și practica parlamentară.

  Ciprian-Florin Luca - declarație politică cu tema Aradul - oraș al terorii;

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Tema declarației politice: "Aradul — oraș al terorii, unde poliția este o unealtă în mâna celor care conduc județul".

Șeful IPJ Arad, comisarul șef Alexandru Tanco implicat în alegerile electorale din anul 2008 în favoarea PNL și alături de prefectul Gavril Popescu, în prezent fiind omul de ordine publică al PD-L și agentul de serviciu al prefectului Călin Bibarț.

Tratativele de aderare și apoi integrare a României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 trebuiau să profesionalizeze aparatul administrativ românesc și să-1 scoată de sub tutela politicului, clasa politică a mimat astfel modelul francez privind instituția prefectului.

După alegerile din toamna anului 2004, Alianța DA și-a numit prefecții din rândul celor două partide, prefecții erau oameni politici cu carnet de partid.

Odată cu intensificarea procesului de integrare europeană s-a accelerat aplicarea statutului funcționarului public, conform faptului că prefecții erau înalți funcționari publici fără apartenență la un partid politic. Prin Legea nr.340/2004, republicată în anul 2008, s-a făcut un pas hotărâtor în depolitizarea administrației publice.

Executivul a invocat necesitatea atingerii obiectivului din Programul de guvernare 2009-2012 privind eficientizarea conducerii instituției prefectului pe principiul mobilității înalților funcționari publici.

Temeiul procedural al numirii domnului Călin Bibarț în funcția publică de prefect al Prefecturii Arad, a întrunit probabil criteriul "eficientizării instituției prefectului", măsura administrativă a numirii fiind luată cel mai probabil în funcție de îndeplinirea criteriului profesional și a celui volițional, cunoscut fiind faptul că domnul inginer silvic Călin Bibarț a fost o opțiune a PD după alegerile generale din anul 2004 pentru funcția de prefect al județului Arad.

Dacă la prima alianță DA domnul inginer silvic Călin Bibarț nu s-a calificat în procesul de evaluare pentru ocuparea funcției de prefect al județului Arad deși filiala PD de la acea vreme a apreciat implicarea dumnealui în campania electorală, nu a fost decât o chestiune de timp pentru a reuși să intre în echipa funcționarilor publici ai Consiliului Județean Arad, prin bunăvoința președintelui acestuia, care a reușit un lucru extraordinar, respectiv a crescut nivelul pregătirii profesionale a domnului Călin Bibarț în numai câteva zile, făcându-1 să evolueze de la nivelul unui simplu inginer silvic la înaltul funcționar public - reprezentant al Guvernului în teritoriu.

Capacitatea prezumtivă a domnului prefect Călin Bibarț, garantată prin însăși responsabilitatea înaltei funcții publice ocupate, în prezent se identifică cu abuzul în funcție publică contra intereselor persoanelor, comis de inspectorul șef al IPJ Arad domnul Tanco Alexandru, care, în data de 05.06.2009, la instigarea prefectului județului Arad a intervenit în desfășurarea evenimentului PSD girat de deputatul Ciprian-Florin Luca sub genericul "Ziua arădeanului nemulțumit", girând și dispunând abuziv, cu exces de putere publică, intervenția în forță a echipajului de poliție din incinta Ștrandului Arad pentru cercetări cu consecința întreruperii acțiunii.

La data de 05.06.2009, în momentul în care reprezentanții Organizației municipale PSD sub coordonarea domnului președinte, deputat Ciprian Florin Luca, s-au prezentat pentru desfășurarea acțiunii "Ziua arădeanului nemulțumit" împreună cu cetățenii Aradului, în mod abuziv și nelegal, în spațiul astfel închiriat de organizația PSD prin contractul nr.2/02.06.209, s-a desfășurat o partidă de minifotbal a tineretului PD-L sub coordonarea domnului Marcel Grec reprezentant al fundației "Nelu Aristide Dragomir".

La fața locului, în jurul orelor 17:15, în incinta parcării au sosit inițial cadrele punctului local de poliție Ștrand Neptun Arad, care, însoțiți de echipaje mobile ale Jandarmeriei, au procedat la intervenția și legitimarea celor împotriva cărora a fost exercitată acțiunea.

În jurul orei 17:35 la fața locului a sosit inspectorul șef al IPJ Arad la instigarea domnului prefect Călin Bibarț, ce a solicitat părților vătămate, respectiv Organizației municipale PSD, domnului deputat Ciprian Florin Luca, domnului Leontin Aslău să fie de acord cu desfășurarea evenimentului nelegal al PD-L, amenințând cu amenzi și întocmirea de dosare penale părți vătămate nu și făptuitorilor de fapt, respectiv reprezentanții și membrii PD-L ce au încălcat normele juridice ce privesc protecția proprietății și a folosinței terenului parcării auto, respectarea opiniei și a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Prin conduita domnului inspector șef al IPJ Arad față de infracțiunile și încălcările sesizate de părțile vătămate și de domnul deputat Ciprian-Florin Luca în mod special, ne situăm în fața unui abuz de putere comis de către cel mai înalt responsabil cu eradicarea manifestărilor antisociale și discriminatorii, considerînd totodată că suntem discriminați de autoritățile statului: Inspectoratul de Poliție a Județului Arad, Jandarmeria Arad, Prefectura Arad, pe temeiul opiniei și a convingerilor politice, de înaltul funcționar public prefect al județului Arad ca instigator și de către domnul Alexandru Tanco - inspector șef al IPJ Arad.

În anul 2008 la alegerile locale din orașul Ineu, cu aceeași logică politică conjuncturală, s-a manifestat domnul comisar șef Alexandru Tanco, în perioada mandatului asumat cu sprijinul politic al prefectului liberal Gavril Popescu, când urmare unui incident politic izbucnit la Ineu prin implicarea unui polițist de la serviciul DPIR Arad, care în timpul unei întâlniri politice desfășurate de PNL la Casa de Cultură Ineu și-a permis, cu depășirea îndatoririlor publice de statut special al polițistului să intervină public în favoarea candidatului PD-L la Primăria orașului Ineu în timpul său liber, sunt de natură să arate promptitudinea și slugărnicia organelor de poliție din județul Arad față de cerințele mediului politic aflat la putere.

Folosirea instituțiilor publice în mandatul PNL de desfășurare a a campaniei electorale în anul 2008 în județul Arad a fost un exercițiu preluat de puterea democrat -liberală din județul Arad în anul 2009, iar Aradul a devenit oraș al terorii, unde poliția este o unealtă în mâna celor care conduc județul.

  Cristian Buican - declarație politică Incompetența din Ministerul Sănătății a condus la colapsul sistemului sanitar din România;

Domnul Cristian Buican:

Declarație politică: "Incompetența din Ministerul Sănătății a condus la colapsul sistemului sanitar din România"

Dragi colegi, mă adresez dumneavostră pentru a vă semnala un fapt extrem de grav care se petrece în sistemul sanitar din România, problemă ce va duce cu siguranță atât la nemulțumiri ale cetățenilor pacienți ai spitalelor, cât și a salariaților din sistemul sanitar.

În urma sesizărilor din presă și în urma audiențelor din teritoriu, am constatat un fapt extrem de grav la nivelul unor spitale din județul Vâlcea, fapt ce pare a se extinde la nivel național, aceeași situație regăsindu-se și în alte județe.

În primul rând, un avertisment extrem de grav a fost dat de către Asociația Furnizorilor de Produse Medicale care a anunțat că va opri livrările de medicamente și materiale sanitare către spitalele care au acumulat datorii, iar după cum știți, acestea nu sunt puține.

În al doilea rând, aș dori să vă prezint situația extrem de gravă de la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie din Vâlcea, acolo unde lipsa fondurilor necesare a dus la o situație critică. În această unitate există întârzieri cu salariile, precum și o lipsă acută a materialelor sanitare necesare unei nașteri, fie că este vorba de cezariană sau naștere normală, atât pacientele cât și doctorii fiind astfel nevoiți să scoată bani din buzunar pentru a asigura condiții minime pentru desfășurarea actului medical. Spitalul de Obstetrică-Ginecologie este singurul spital de acest gen de pe teritoriul județului Vâlcea, iar intrarea lui într-un colaps financiar reprezintă o tragedie. La nivel județean au existat tentative de remediere a acestei situații, însă până la această oră, fără sprijinul Ministerului Sănătății nu s-au găsit soluții. Consider că este de neconceput ca într-o țară a Uniunii Europene, într-un spital de stat, pacientul, asigurat medical, să își plătească singur medicamentele și materialele sanitare necesare.

Aș vrea să vă anunț că prin intermediul unei interpelări am anunțat Ministerul Sănătății atât de cazul Spitalului de Obstetrică-Ginecologie din Vâlcea, cât și de avertismentul extrem de grav dat de Asociația Furnizorilor de Produse Medicale, însă, consider că interesul acestui Guvern pentru problemele reale ale cetățenilor nu există și astfel am ales să mă adresez dumneavostră pentru a încerca să-1 punem pe ministrul Ion Bazac la treabă.

Se poate declara oficial că sistemul sanitar din România este în pragul prăpastiei, lipsa de reacție a Ministerului Sănătății ducând spitalele din România în colaps. Lipsa medicamentelor și a materialelor sanitare din spitale și "practicile" găsite de fiecare spital în parte pentru supraviețuire pun existența sistemului sanitar din România sub semnul întrebării.

Consider că doar acționând cu promtitudine situația nu va degenera și din acest motiv trag astăzi un sistem de alarmă care sper că va avea efectul scontat. Cred că în cazul în care ministrul sănătății nu va lua măsuri, va trebui să-și prezinte demisia, intrarea sistemului sanitar în colaps datorându-se incapacității sale manageriale.

  Culiță Tărâță - comentariu legat de asumarea răspunderii Guvernului pe Codurile civil și penal;

Domnul Culiță Tărâță:

Guvernul a decis să-și asume răspunderea pe proiectele de lege privind Codul penal și Codul civil. După dezbaterile tensionate din lunile anterioare, pe marginea Codurilor penal și civil, intenția Executivului de a urni lucrurile din loc stârnește reacții dintre cele mai diferite.

Astfel, Coaliția aflată la putere consideră că adoptarea cât mai rapidă a Codurilor reprezintă o "bilă albă", ce va îmbunătăți Raportul asupra Justiției pe care Comisia Europeană îl va face cunoscut în lunile următoare. Cele două acte normative, sublinia în acest sens premierul Boc, sunt importante în contextul reformei profunde a sistemului nostru judiciar. Adoptarea lor răspunde exigențelor ridicate de mecanismul de cooperare și verificare pe justiție, în sensul de a ne achita la timp de obligațiile pe care România le are în vederea eliminării acestui mecanism, astfel încât să nu mai existe niciun fel de restanță în domeniul judiciar.

Pe de altă parte, opoziția susține că adoptarea Codurilor juridice prin asumarea răspunderii de către Guvern constituie o sfidare la adresa Parlamentului și a societății românești, amenințând cu o moțiune de cenzură la adresa Executivului. În corul opozanților se înscriu, de asemenea, o serie de organizații ale societății civile, precum și Transparency International Romania care consideră că asumarea celor patru Coduri reprezintă o acțiune contrară principiilor europene.

Unele ONG-uri afirmă că România nu are nevoie de coduri neconstituționale, care să treacă prin Legislativ fără o analiză amănunțită, fără îmbunătățiri și amendări serioase, întrucât există riscul ca la prima sesizare a Curții Constituționale, tot eșafodul juridic să se surpe. Însuși Consiliul Superior al Magistraturii, care a avizat favorabil proiectul noilor Coduri penal și civil, a formulat unele observații asupra noilor reglementări înscrise în cele două proiecte. Între altele, reprezentanții CSM consideră că în Codul penal nu este precizat momentul în care legea temporară iese din vigoare, că în același Cod se creează confuzii între noțiunea de vinovăție și cea de imputabilitate, precum și constatarea că regimul sancționator al infracțiunilor de corupție este mai redus, precizând că blândețea nu se justifică.

Controverse au apărut până și în rândul celor care au elaborat codurile. În timp ce Comisia de redactare a Codului civil a susținut varianta succesiunii la data la care moștenitorul a aflat de deces, pe motiv că certificatul de moștenitor nu poate fi eliberat în prezența unui singur moștenitor, membrii subcomisiei de Coduri consideră că succesoratul ar trebui să intervină de la data decesului, pentru securitatea circuitului civil. La rândul lor, parlamentarii din subcomisia de analiză a Codurilor civile au purtat discuții contradictorii cu reprezentanții CSM în privința despăgubirilor la divorț. În timp ce Consiliul Superior al Magistraturii consideră că prevederile referitoare la instituția prestației compensatorii sunt descurajante, sugerând să se refacă prevederile articolului respectiv, membrii subcomisiei sunt de părere că posibilitatea soțului de a obține despăgubiri ar transforma căsătoria într-o afacere.

Un recent sondaj arată că șapte din zece români nu sunt de acord cu micșorarea pedepselor. Nu mai puțin de 92 la sută dintre cetățenii interogați consideră că pentru omor condamnarea trebuie să fie mai mare de 20 de ani sau detenție pe viață. În privința noului Cod civil, CSM a constatat că cele 896 de amendamente aduse în Parlament au constituit mai degrabă o "peticire" a acestui act normativ decât o încununare a unui tot unitar.

În multe cazuri și susținătorii fervenți, dar și criticii vehemenți ai Codurilor juridice au dreptate, într-o mai mică sau mai mare măsură. Este extrem de greu să elaborezi o lege întrutotul perfectă, darmite un Cod juridic. Trebuie să se țină seama însă, că și în privința legislației, ca în oricare domeniu, totul este perfectiv.

Noile Coduri penal și civil, au fost dezbătute timp de aproape trei luni de către profesori de specialitate, magistrați, parlamentari, lideri de partide, reprezentanți ai societății civile și simpli cetățeni, care și-au spus cuvântul de la tribuna unor înalte foruri politice, în coloanele presei scrise sau în emisiunile posturilor de televiziune. Poate că ar fi fost nevoie de încă trei luni sau de încă un an pentru dezbateri. Din păcate, Comisia Europeană nu poate să asiste la infinit doar la dezbateri, oricât ar fi ele de docte și interesante.

Raportul de țară, care va constata situația precară a justiției din țara noastră, este pe punctul să se încheie. El nu poate aștepta la infinit noi și noi fapte, nu poate să rămână în stadiul de elaborare până când noi vom ajunge cu Codurile la unison. Afectat de scandaluri și influențe politice, sistemul nostru juridic așteaptă adoptarea grabnică a unor Coduri îmbunătățite, moderne, europene, ca o soluție obligatorie de recredibilizare a Justiției.

După Constituție, codurile reprezintă cele mai complexe, unitare și importante acte legislative care reglementează funcționarea Justiției, dar și raporturile cetățenilor cu instituțiile publice. Actualul nostru Cod civil datează de la 1 decembrie 1865, din vremea domnitorului Cuza, fiind o reproducere, cu modificări neînsemnate, a Codului civil napoleonian din 1804, iar Codul penal în vigoare este cel adoptat în 1968, reprezentând o actualizare a celui din 1936. În atari condiții, actualizarea lor, punerea lor în acord cu legislația europeană reprezintă nu doar un demers important, ci înainte de toate unul necesar.

Așa cum sublinia ministrul justiției, domnul Cătălin Predoiu, proiectul noului Cod penal simplifică reglementările în domeniu, ceea ce va facilita aplicarea lor unitară și cu celeritate de către organele judiciare, va asigura satisfacerea exigențelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituție și de pactele și tratatele privind drepturile esențiale ale omului, la care România este parte. În ceea ce privește noul Cod civil, s-a urmărit crearea unui cadru legislativ modern, care să răspundă nevoilor de reformare a instituțiilor și să reflecte realitatea și cerințele societății românești actuale.

În baza acestor constatări, sunt convins, stimați colegi, că noile coduri vor reprezenta un punct de cotitură pentru reforma justiției în țara noastră, reformă care să pună capăt, odată pentru totdeauna, tergiversării și blocării în Parlament a dosarelor de corupție, a influenței nefaste pe care clanurile interlope o au în cadrul Parchetelor, a eliberării sistemului judiciar de sub tutela politicului și de reacreditare a ideii că Justiția este un domeniu vital pentru milioane de români. Toate aceste concluzii mă fac să cred că asumarea răspunderii pe Codurile penal și civil de către Cabinetul Boc este un act politic binevenit și salutar.

  Filip Georgescu - un nou apel adresat organelor abilitate și Parlamentului de a se implica în salvarea Parcului Trivale;

Domnul Filip Georgescu:

Am mai atras atenția, de la acest microfon, asupra situației inadmisibile în care se află, de câțiva ani, Parcul Trivale, dar semnalul nostru a rămas fără ecou. Reamintesc astăzi că, în ultimii 4-5 ani, ca urmare a retrocedărilor ilegale, întemeiate pe legi aberante, Pădurea Trivale, însumând 2000 de hectare, a fost supusă unui jaf inimaginabil. Sub oblăduirea unor reprezentanți ai autorităților locale și ai unor factori de răspundere din cadrul Direcției Silvice Argeș, Pădurea Trivale a ieșit de sub jurisdicția statului și a legilor care-i asigurau protecție, transformându-se într-o marfă aptă pentru tranzacții mafiote. În ultimii ani au fost acaparate încă 400 din cele 480 de hectare câte mai rămăseseră în patrimoniul Parcului Trivale, care în 2004 fusese inclus de Ministerul Agriculturii în categoria pădurilor cu caracter de "rezervații științifice, păduri monumente ale naturii și alte arii strict protejate".

O cercetare mai amănunțită a jafului din Trivale ar pune în evidență falsitatea cererilor de revendicare, formulate de zeci și zeci de impostori, întrucât documentele de arhivă atestă că, în intervalul 1890 - 1910, Primăria orașului Pitești, Prefectura Argeș și Ministerul Agriculturii și Domeniilor au cumpărat, pe bani mulți, numeroase loturi de pădure de la cetățenii care locuiau la periferia orașului, în zona Trivale. În atari condiții, ne întrebăm cu stupoare: de unde au răsărit astăzi atâția chilipirgii și cum de le sunt soluționate favorabil cererile frauduloase de către autoritățile locale? Piteștenii sunt din ce în ce mai neliniștiți, întrucât mafia care a acaparat cele 400 de hectare din Parcul Trivale va trece, mai devreme sau mai târziu, la defrișarea acestei suprafețe, știut fiind că afaceriștii din domeniul imobiliar, temperați pentru o vreme de rigorile crizei economice, așteaptă ca păsările de pradă să iasă la atac. Parcul Trivale, încărcat de legende și de istorie, este pentru piteșteni nu doar locul pe care natura l-a blagoslovit cu superlativul frumuseții, ci și un perimetru sacru, care așa trebuie să rămână pentru eternitate.

Tot mai mulți locuitori ai orașului, dar și oameni de prin alte așezări argeșene ne scriu, rugându-ne să acționăm, prin toate mijloacele de care dispunem ca parlamentari, pentru a salva Trivalea. Împărtășind întru totul dorința lor îndreptățită, ne-am adresat organelor locale și centrale, solicitându-le să declanșeze o anchetă temeinică asupra afacerilor murdare, care au avut drept țintă distrugerea Parcului Trivale, tragerea la răspundere a tuturor celor care au jefuit această comoară a naturii, precum și inițierea procedurilor de anulare a titlurilor acordate în mod discreționar, încât vestitul parc piteștean să redevină ceea ce a fost odinioară.

Mă adresez organelor abilitate să sprijine cu toată autoritatea de care dispun această acțiune legitimă și, nu în ultimă instanță, mă adresez dumneavoastră, stimați colegi parlamentari, cerându-vă imperios să vă implicați în salvarea Parcului Trivale. În speranța că apelul meu și al locuitorilor orașului Pitești va găsi ecoul cuvenit, vă mulțumesc anticipat.

  Marian Ghiveciu - despre Reabilitarea și dezvoltarea turismului rural, istoric și cultural;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Reabilitarea și dezvoltarea turismului rural, istoric și cultural"

În ultimii zece ani s-a făcut o confuzie gravă între agroturism și turismul practicat în pensiunile din zona noastră rurală. Putem vorbi, în cazul a peste 90% din pensiunile din România, de turism rural, de aceea consider că el ar trebui definit ca atare și trebuie introduse norme clare de apariție, dezvoltare și susținere a investițiilor din acest domeniu.

Consider că turismul rural poate fi realizat cu prioritate în comunele care pot primi atributul de comune turistice, în alte cazuri pensiunile putând fi catalogate doar ca spații de cazare pentru tranzit. În acest scop este necesară crearea unei baze de date privind potențialul turistic al tuturor localităților rurale din țară și atribuirea, în baza unor criterii clare, a calificativului de localitate turistică.

Ca direcții de dezvoltare a turismului rural propun următoarele:

  • dezvoltarea unor centre zonale pentru instruirea investitorilor în turismul rural;
  • introducerea unor criterii clare care să vizeze specificul zonei pentru acordarea licențelor în turismul rural;
  • obligarea investitorului de a respecta condițiile cu specific local.

Având în vedere atât specificul economic, cât și dimensiunea redusă a investițiilor în turismul rural, este necesar un program stabil de susținere financiară și promovare a investițiilor în acest tip de turism.

Foarte puțin valorificat la noi, turismul istoric și cultural se adresează multor categorii de vârstă, dar are, în special, un scop formator pentru generația tânără. În același timp este o mină de aur pentru administrațiile locale ale multor localități.

Consider turismul istoric și cultural ca o obligație națională și cred că este rolul nostru să readucem obiective și monumente ale istoriei cu care ar trebui să ne mândrim la nivelul de obiectiv de interes pentru circuitele turistice.

Ca direcții de dezvoltare propun:

  • parteneriate cu administrațiile locale pentru programe de promovare a unor obiective culturale;
  • promovarea și colaborarea cu instituții sau întreprinzători din domeniul cultural;
  • intensificarea demersurilor pe lângă UNESCO pentru introducerea mai multor obiective din România în patrimoniul lor;
  • introducerea unor zone ale României în circuitele și evenimentele europene.

Turismul alături de agricultură pot scoate România din criză.

  Marian Ghiveciu - despre Reabilitarea și dezvoltarea turismului de litoral;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Reabilitarea și dezvoltarea turismului de litoral"

În ultimii ani, turismul de litoral a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă datorită serviciilor de proastă calitate, precum și a prețurilor practicate de agenții de turism, oferta fiind net depășită de țările învecinate. În același timp, s-a neglijat complet coordonarea dezvoltării stațiunilor românești, multe dintre acestea degenerând într-un adevărat haos în perioada de vârf de sezon, permițându-se apariția cu prioritate a prostului gust și a kitsch-ului. De asemenea, rolul social și educativ al turismului de litoral a fost complet dat uitării, litoralul românesc ajungând un fief al consumului de alcool, al prostituției și chiar al traficului de droguri. În aceste condiții și mai ales pentru că vorbim de un Program de guvernare, consider că trebuie pus accentul pe câteva principii clare de lucru:

  • susținerea turismului social prin dezvoltarea sau chiar înființarea unor stațiuni economice
  • instituirea unui regim special pentru localitățile cu potențial turistic prin elaborarea unor planuri de urbanism concepute de specialiști, precum și a unor programe de dezvoltare peisagistică pentru zonele agricole care au tendința de a se transforma în zone rezidențiale sau turistice de maxim interes pe litoral;
  • respectarea normativelor, a clasificărilor și intensificarea controalelor care să asigure respectarea acestor criterii;
  • creșterea calității serviciilor, ajungându-se până la închiderea unităților care nu înțeleg să angajeze și să pregătească personal calificat;
  • intervenția statului, în condițiile legii, în cazul obiectivelor privatizate care nu au respectat programele de investiții menționate în contractele de privatizare;
  • însănătoșirea climatului prin constituirea unor comandamente de vară, împreună cu Poliția Română, pentru eliminarea zonelor de promiscuitate și de infracționalitate de pe litoral;
  • o campanie agresivă, împreună cu Ministerul Sănătății și Poliția Română împotriva consumului de alcool, mai ales de către tinerii sub 18 ani.

O direcție de dezvoltare importantă ar putea să fie parteneriatul cu administrațiile locale ale unor comune cu potențial de dezvoltare (Tuzla, 23 August, Corbu etc.) pentru investiții în parteneriat pentru realizarea unor stațiuni economice, a unor parcuri turistice sau chiar a unor tabere pentru elevi și studenți.

Drumul reabilitării turismului este lung, dar poate fi validat, pentru a nu prelungi agonia.

  Ion Dumitru - declarație politică: Competiția cu bioenergia mărește cererea de biomasă din sectorul agricol;

Domnul Ion Dumitru:

"Competiția cu bioenergia mărește cererea de biomasă din sectorul agricol"

Inițial, energia de bază a omenirii a fost oferită de biomasă. În 1850, combustibilul de bază pentru încălzirea și gătitul hranei era alcătuit din lemn și alte resturi organice. Tot în jurul lui 1850 au început și primele exploatări industriale ale cărbunelui, ca una dir principalele forme de energie, până în zilele noastre.

Odată cu anul 1900 a început exploatarea masivă a petrolului, iar în 1925 și a gazelor naturale. În 1970 s-au dezvoltat masiv centralele nucleare și hidro, acesta din urmă fiind prima formă de energie regenerabilă utilizată în producerea de curent electric.

Din 1950 până în anul 2000 aprovizionările cu energie și consumul au crescut logaritmic, numai în acești ani consumându-se de circa 300 de ori mai multă energie decât în întreaga istorie a omenirii.

Din 1950 apar și marile fenomene de poluare cu emisii gazoase, lichide și solide, care au anesteziat complet biodiversitatea acvatică și terestră, până în 1980, când s-au luat primele măsuri de reconstrucție ecologică a componentelor mediului.

Există o diferență mare de concepție privind siguranța pe care o oferă bioenergia oferită de agricultură între politicienii lumii și realitatea zilnică oferită de cercetători.

Dacă ne gândim la circulația rutieră, procentul de bioenergie utilizat va fi în 2030 de 3,4%. Deci, în acest segment siguranța energetică nu poate fi oferită. Este foarte adevărat însă că actualele forme de combustibil luate în calcul nu reprezintă cea mai elaborată tehnologie în domeniul discutat.

În 2006 America a produs 18 miliarde tone de bioetanol, echivalentul a peste 5 milioane tone de porumb și printr-o legislație specială urmărește ca în 2022 să producă 57 miliarde litri, adică echivalentul a 15 milioane tone de porumb. Prea puțin pentru o țară atât de consumatoare. Același lucru se poate spune și despre biodiesel.

Costurile de producere a combustibililor neconvenționali sunt mult prea mari comparativ cu efectele. La costuri trebuie adăugate și creșterile de prețuri la alimente foarte prezente și în spațiul românesc în acest început de an 2009.

În concepția mea, "tehnologiile noi" încă nu sunt prezente în producția de bioenergie, ele zăcând încă în sertarele multor multinaționale care nu pot renunța încă la profiturile mari obținute din petrolul clasic.

Bioenergia de primă generație bazată pe biodiesel și bioetanol este mai degrabă o "ambiție politică" decât o realitate tehnică și economică durabilă.

Expansiunea combustibililor bio nu se poate face fără sacrificarea a o parte din consumul de alimente. Pentru a oferi oportunitatea unei expansiuni semnificative a biocombustibililor omenirea ar trebui să renunțe la 6-9% din consumul de calorii. Deci, tehnologiile de obținere a carburanților pornind de la cereale și plante oleaginoase nu sunt viabile pe termen lung și nu le putem recomanda nici României.

Pe fond, este de reținut că soarele produce mai multă energie decât are nevoie planeta. Captarea energiei solare va rezolva cu siguranță orice criză energetică dacă din punct de vedere politic se vrea rezolvată. Pe de altă parte, populația planetei poate fi manipulată exact cu problema asigurării energiei.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Pescuitul în scop științific;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiectul: "Pescuitul în scop științific"

În contextul în care în forul legislativ al României se analizează Proiectul de Ordin privind condițiile de acordare a autorizației speciale de pescuit în scop științific, venim cu rugămintea de a susține un amendament la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008, secțiunea a III-a cap.VII art.51, prin care sectorul Acvariu din cadrul CMSN Galați, precum și celelalte 14 acvarii publice din țară să poată primi la cerere autorizație de pescuit în scop științific pentru derularea programului propriu de educație și cercetare științifică.

Pentru susținerea amendamentului menționăm că în cadrul Complexului Muzeal de Științele Naturii Galați funcționează sectorul Acvariu cu activități care se desfășoară în domeniile cercetare științifică, conservare, educație.

Pe o suprafață de 835 mp, Acvariul public din Galați deține toate utilitățile pentru a-și transmite mesajul: vulnerabilitatea resurselor acvatice, necesitatea conservării biodiversității și a habitatelor naturale.

Colecția vie expusă publicului este formată din 72 specii de pești, respectiv 790 exemplare, din zona temperată și tropicală, din mediul dulcicol și mediul marin tropical. 50% din volumul Acvariului destinat expoziției deține exemplare din ihtiofauna nativă în bazinul hidrografic al cursului inferior al Dunării.

Expunerea speciilor vulnerabile sau periclitate de pești din zona montană, colinară sau de șes, din diferite habitate aflate sub puternica presiune a acțiunilor antropice, reprezintă unul dintre obiectivele importante ale instituției, în perfectă concordanță cu rolul muzeului precum și cu mijloacele tehnico-materiale pe care le deține Acvariul public, la acest moment.

Colecția de specii de pești dulcicoli indigeni cuprinde, la această dată, un număr de 26 de specii cu 163 de exemplare, care acoperă aproape toată rețeaua hidrografică a României. Sunt prezentate publicului vizitator speciile de pești ce trăiesc în pârâuri și râuri din zona de munte, râurile, lacurile și bălțile din zona colinară și de șes, Dunăre și Delta Dunării.

Aria expozițională înfățișând ihtiofauna bazinului hidrografic al cursului inferior al Dunării, permite informarea publicului vizitator cu privire la biologia, etologia și ecologia peștilor, biodiversitatea faunei și a habitatelor naturale, impactul pe care îl au diferiți factori antropici și modificarea ecosistemelor asupra populațiilor acvatice. Sunt prezentate vizitatorilor speciile vulnerabile și periclitate de pești indigeni (pietrarul, răspărul, sturionii, linul, speciile semimigratoare din lunca inundabilă a Dunării etc), cauzele ce au determinat această situație și măsurile ce trebuie luate pentru conservarea ihtiofaunei.

Menționăm că prin soluționarea acestui deziderat, acvariile publice din țară vor putea fi asimilate unităților de cercetare și vor intra în legalitate în ceea ce privește asigurarea bazei materiale și de date pentru derularea programelor proprii de educație, cercetare și conservare, achiziția de pește și de hrană vie pentru colecția de pești răpitori etc.

În acest spirit, art. 51 poate fi enunțat astfel: Art.51 alin.(1) Agenția Naționala pentru Pescuit și Acvacultură eliberează, la cerere, o autorizație specială de pescuit în scop științific, netransmisibilă, instituțiilor de cercetare din sectorul pescăresc, acvariilor publice, care au ca obiective de cercetare... completat cu: lit.e), educația, cercetarea și conservarea sepeciilor.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România"

Pe site-ul Camerei Deputaților a fost postat Proiectul de Lege nr.778/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care stabilește la pct.8 al articolului 1 modificarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prin introducerea obligativității certificării declarațiilor fiscale anuale ale contribuabililor, persoane juridice de către un consultant fiscal, cu stadiul: "depus la Secretarul general în vederea exercitării de către deputați a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională".

Având în vedere efectele pe care le-ar putea produce adoptarea acestei legi pentru cei peste 50.000 membri ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, din care peste 1.000 de membri activează în județul Galați, din analiza efectuată la nivelul conducerii Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, s-au desprins câteva constatări, pe care le expunem în continuare.

După cum cunoașteți, potrivit Legii nr.200/2004, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, a fost desemnat autoritatea competentă în domeniul activității de expert contabil și de contabil autorizat. Prin Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 aprobată prin Legea nr. 42/1995, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România gestionează activitatea de expert contabil și de contabil autorizat din România; potrivit standardelor și uzanțelor internaționale, activitățile de consultanță, consiliere și asistență fiscală constituie apanajul profesiei contabile, mai precis al experților contabili.

Un studiu efectuat recent de IFAC (Federația Internațională a Contabililor) a concluzionat că serviciile fiscale sunt furnizate în cea mai mare parte de asociațiile profesionale din domeniul contabilității (Austria, peste 90%, Italia, peste 95%, Japonia, aproape 100%, Suedia, peste 90% etc).

De asemenea, cifrele statistice ale unui studiu efectuat pe 7 țări europene (între care Franța, Spania și Marea Britanie) demonstrează că cifra de afaceri obținută de firmele de contabilitate din prestarea serviciilor de consultanță fiscală și managerială reprezintă între 31% în Spania și 70% în Suedia din totalul încasărilor.

Măsura contravine directivelor europene; astfel, în timp ce Directiva Volkestein precede liberalizarea circulației unor astfel de servicii, reglementarea în cauză creează un monopol asupra serviciilor liberale și nu orice monopol, ci un monopol de stat.

Reglementarea conduce la scăderea dramatică a autorității uneia din cele mai importante instituții ale statului, Ministerul Finanțelor Publice. Nu e posibil ca o instituție publică care emite reglementări fiscale și stabilește impozite, să acorde și consultanță fiscală contribuabilului.

Reglementarea are consecințe dramatice asupra contribuabilului și implicit asupra mediului de afaceri și bugetului statului cel puțin din două puncte de vedere:

  • creșterea costurilor legate de noi tarife, onorarii (care în prezent sunt asociate serviciilor contabile) care, fiind deductibile, au impact asupra veniturilor bugetului de stat. Este știut că pe axa fisc - contribuabil, trebuie să apară o persoană neutră, independentă, care să asigure pe de o parte contribuabilul - că nu va fi obiect al unor abuzuri și nedreptăți și pe de altă parte fiscul - ca respectivul contribuabil respectă legea.

Prin eliminarea acestui specialist neutru - expertul contabil - și închiderea circuitului între fisc și contribuabil se ridică două probleme:

  • cel care emite reglementarea fiscală și stabilește impozitul, tot el să acorde și consultanță, iar în caz de litigiu să efectueze expertiza, creându-se astfel un monopol total al statului și toate condițiile pentru disfuncționalități în relațiile contribuabilului cu fiscul.
  • cum va fi influențat mediul de afaceri în legătură cu aceste măsuri generatoare de noi costuri?

Considerând că acum este momentul să eliminăm neajunsurile și neînțelegerile legate de activitatea de consultață fiscală din România, vă rugăm să eliminăm pct. 8 al art. I din OG nr. 47/2007 în baza argumentelor menționate mai sus.

  Radu Costin Vasilică - declarație politică având ca obiect nevoia unei transparențe instituționale cât mai largi în România;

Domnul Radu Costin Vasilică:

Obiectul declarației mele de astăzi îl constituie nevoia unei transparențe instituționale cât mai largi în România, aceasta fiind atât o măsură de civilizație democratică, cât și una de creștere a eficienței utilizării banului public.

Personal, cred că în afara informațiilor care vizează direct siguranța națională, orice altă problemă care privește statul, dar mai ales utilizarea fondurilor publice, trebuie să fie adusă la cunoștința oamenilor care contribuie la constituirea acestor fonduri: cetățenii României. Pentru că numai în acest fel activitatea celor care dirijează banul public poate fi analizată corect și, eventual, sancționată democratic prin vot.

Transparența utilizării fondurilor publice este, poate, cea mai bună măsură de combatere a corupției. În caz contrar, ori de câte ori caracterul secret împiedică accesul cetățeanului la informațiile referitoare la modalitățile de utilizare a banilor publici, se ivește suspiciunea cheltuirii incorecte a acestora.

În acest moment, România nu își mai poate permite risipirea banului public sau cheltuirea acestuia fără a se observa vreun rezultat concret sau fără ca nimeni să dea socoteală pentru incompetență ori rea-voință. Prea mult timp interesele unei minorități decidente au afectat interesul majoritar comun, și anume nevoia unei dezvoltări economice echitabile. Deturnarea banului public nu a făcut altceva decât să zădărnicească eforturile de dezvoltare și să conducă la discrepanțe sociale uriașe.

Tocmai de aceea se impune necesitatea existenței unei transparențe cât mai largi la nivelul utilizării fondurilor bugetare. De asemenea, nu aș vrea să mai auzim despre contracte de privatizare secrete, despre achiziții publice făcute peste noapte sub diferite pretexte, despre salarii uriașe, dar confidențiale în instituțiile de stat, acolo unde angajările se fac pe diferite criterii, între care însă, din ce în ce mai rar, se regăsește competența profesională.

Ne-am săturat ca la adăpostul opacității instituționale să se întâmple tot felul de abuzuri și ilegalități, în disprețul banului public și al contribuabililor români. Lipsa transparenței decizionale în administrația publică a permis, de exemplu, ca resursele României să nu mai fie ale românilor, ca autostrăzile și drumurile naționale să fie contractate la cele mai mari prețuri din Europa, ca păcura să fie cumpărată fără licitație într-o așa-zisă situație de criză, ca mașinile poliției să coste de câteva ori mai mult decât era normal, ca viitorul României să fie grevat de diferite contracte de împrumut cu finalitate incertă, ca anveloparea blocurilor să fie făcută numai de către firmele agreate la partid, ca unele instituții ale statului să fie transformate în adevărate caste, în care salariile sunt indecent de mari, dar secrete și multe altele. Peste toate astea, organizăm concerte extrem de costisitoare pe bani publici, după principiul "în loc de pâine, să le dăm circ".

Vă invit, stimați colegi, să dăm dovadă de voință politică - atât la nivel legislativ, cât și la nivel executiv - și să creștem gradul de transparență a mijloacelor de constituire și utilizare a fondurilor publice. Vom da astfel României o mai bună șansă de dezvoltare, într-un climat mai onest și mai demn.

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică: Un pod prea îndepărtat;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"Un pod prea îndepărtat"

Programul de guvernare pentru perioada 2009-2012 prevede la Capitolul 13 "Infrastructura de transport", punctul 6 din obiectivele de guvernare, "dezvoltarea infrastructurii feroviare coordonată cu cea rutieră, în conformitate cu cerințele europene".

Nimic mai fals pentru Ministerul Transporturilor și Infrastructurii condus de PD-L prin persoana domnului Radu Berceanu. Să vedem însă și de ce.

Orașul-stațiune Slănic din Prahova este una din localitățile cu pondere importantă în peisajul economic din acest județ. Orașul este legat de municipiul Ploiești prin DJ 102B și prin calea ferată ce străbate localitățile de pe Valea Slănicului. Orașul-stațiune Slănic, recunoscut mai ales prin existența pe teritoriul său a salinei ce îi poartă numele, cea mai mare, de altfel, din Europa, și a celor patru băi cu ape sărate, respectiv Baia Baciului, Baia Roșie, Baia Porcilor și Lacul Verde. Băile cu concentrație mare de sare, sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale degenerative și diartritice, la tratarea bolnavilor aflați în stări posttraumatismale și a celor acuzând boli ale sistemului nervos periferic, a bolilor ginecologice, respiratorii și a celor vasculare.

Activitatea de exploatare a sării se desfășoară în mina Cantacuzino, iar vechea mină de sare Unirea a fost transformată în sanatoriu, la adâncimea de 210 m, pentru tratamentul bolilor respiratorii în microclimatul de aer sărat.

Stațiunea dispune de complex balnear ca și de multe vile, pavilioane și case private pentru cazare. Turismul intensiv din zonă este determinat și de existența pitorescului lac al Miresii (sau Grota Miresii, 425 mp, 20 m adâncime) care s-a format în 1914, prin prăbușirea unei mine de sare. De mare însemnătate este faptul că stațiunea este deschisă tot timpul anului.

În prezent, cei ce fac naveta în alte localități își asigură transportul ori cu mașinile personale, ori cu microbuzul, ambele mijloace fiind foarte scumpe pentru mulți dintre localnici. Dacă se pun la socoteală și turiștii sau bolnavii ce vin la tratament în stațiune, de multe ori microbuzele sunt insuficiente. În plus, în sezonul estival, când foarte mulți prahoveni aleg să-și petreacă sfârșitul de săptămână la una din băile Slănicului, traficul rutier ce se desfășoară pe o șosea cu o singură bandă pe sens, este foarte aglomerat. Totuși, dacă în cazul arterei rutiere, în aceste condiții, lucrurile stau bine grație eforturilor depuse de edilii prahoveni, în cazul căii ferate lucrurile nu mai sunt în ordine datorită ministerului condus de domnul Berceanu.

În aceste condiții, repararea podului de cale ferată de la km 30+370 este o reală necesitate. Reluarea traficului feroviar pe ruta Ploiești-Slănic trebuie să aibă loc cât mai curând, din mai multe considerente:

  • social - soluționarea acestui deziderat ar readuce majorității locuitorilor orașului deschiderea către capitala de județ, și nu numai, și le-ar micșora navetiștilor bugetul alocat transportului până la locul de muncă;
  • economic - traficul rutier ar fi mai puțin aglomerat, ceea ce ar conduce la scăderea bugetelor alocate pentru repararea și întreținerea șoselei; în plus, sarea exploatată din salină ar fi transportată pe calea feroviară, ceea ce este, de altfel, recomandabil, atât din considerente financiare, cât și din cele pe care le-am menționat mai sus;
  • turistic - prin repunerea în circulație a trenului s-ar încuraja turismul estival, cel de sfârșit de săptămână, și cel balnear, ce se practică tot timpul anului.

Dar care e situația actuală a podului? Încă din 19.10.2007, după ploile puternice din toamna acelui an, podul de cale ferată de la km 30+370, situat în Poiana Vărbilău, a trebuit să fie închis din motive ce țin de siguranța circulației. De atunci și până în prezent s-au făcut eforturi și demersuri nenumărate pentru efectuarea reparațiilor necesare, dar de fiecare dată ne-am lovit de opacitatea ministerului condus de domnul Radu Berceanu. Ba că se obține autorizația de construire și lucrările încep în aprilie 2009, ba că se înregistrează contestații la licitația de atribuire a lucrărilor de construcție, ba că nu sunt bani prevăzuți în buget, toate acestea fiind motivațiile invocate de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Ultima variantă este închiderea acestei căi ferate.

În felul acesta se refuză șansa la dezvoltare a acestei zone, care a votat cu PSD, e drept, și care este astfel "pedepsită" pentru opțiunea sa, și se dă credit unor "afaceriști cu carnet de partid" să-și dezvolte afacerile în domeniul transporturilor de mărfuri și persoane, dar și să preia Salina Slănic, ce va intra în faliment datorită costurilor prea mari de transport al sării pe șosea.

Toate acestea să fie oare întâmplătoare? Eu cred că nu, din moment ce acest pod prea îndepărtat pentru cetățenii din Slănic devine motiv de acaparare a afacerilor din zonă de "unii băieți deștepți". Cu carnete portocalii.

Căci deh, la bine pentru ei, la greu pentru cetățenii din Slănic!

  Constantin Chirilă - despre Solurile României.

Domnul Constantin Chirilă:

"Solurile României"

A trecut de mult vremea când România producea cu ușurință 10-15 milioane tone de cereale. Astăzi, ne declarăm fericiți dacă obținem cele 3-4 milioane, atât cât să nu plesnim de foame.

Și, în timp ce lucrurile stau așa cum stau în câmp, puțini se gândesc la arături de vară, la semănături de toamnă, în vederea folosirii bogăției pe care o avem: solul.

Solul reprezintă cea mai de preț resursă naturală a României, bogăția naturală cea mai valoroasă, care, împreună cu apa și aerul, dau naștere Hranei, fără de care populația s-ar prăpădi în câteva zile.

Ei bine, pământul, solurile sunt în mare pericol datorită gravelor erori de decizie politică în privința măsurilor de conservare. Solurile românești și-au pierdut peste 40% din starea naturală a fertilității lor datorită:

  • practicării unei agriculturi primitive în care îngrășămintele ca factor de producție nu mai există. Peste 50% din producțiile care cu greu se mai obțin astăzi sunt realizate pe seama resurselor solurilor- fenomen prezent numai în Africa - în agriculturile cele mai primitive;
  • distrugerii a circa 60% din păduri, favorizând regruparea precipitațiilor spre zonele umede și accentuând seceta în zonele secetoase;
  • secetei devenite foarte frecvente pe circa 3,9 milioane ha;
  • mai mult de jumătate din solurile României, și anume circa 6 milioane ha, sunt puternic compactate;
  • alte 700.000 ha au fost supuse unor catastrofe, alunecări de teren, distrugând solul, ca și mii de locuințe, grajduri, animale și oameni.

O suprafață de peste 300.000 ha a fost erodată până la schelet. Dacă fenomenele nu vor fi stopate, și nu se întrevede nimic în acest sens, în circa 50 de ani, România ar putea avea aproximativ 1,5 milioane ha de deșert, iar peisajul țării ar deveni unul din cele mai urâte din Europa.

Pe toți care vor putea să aibă un minim de sensibilitate pentru dezastrul pe care în trăim, îi informez că 1 cm de sol se reface în minimum 400 de ani. Biodiversitatea este în pericol, sudul și estul României tind spre selenizare pe termen lung.

Programe concrete de refacere a fertilității solului și optimizare a factorilor de producție, deși sunt urgent necesare, nu se întrevăd în curând sau cel puțin nu sunt prezente până în 2009. Dacă ar fi, acestea ar trebui să înlocuiască neglijența criminală a guvernelor comuniste și postcomuniste privind gestionarea patrimoniului natural român. Românii au dreptul la o țară frumoasă și nu cred că vor accepta în continuare distrugerea ei.

Am dreptul să solicit Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să pună capăt distrugerii solului, prin inițierea actelor normative de profil.

De aceea, voi milita pentru urgentarea dezbaterilor asupra inițiativei privind Legea solului.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 septembrie 2020, 21:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro