|
Domnul Frunda György: Distins Senat, Doamnelor și domnilor senatori, Esența democrației și a statului de drept constă în faptul ca puterile statului să fie separate, să se controleze și să se echilibreze reciproc. Acest principiu este prevăzut chiar în primul articol al Constituției României, act fundamental care prevede, de asemenea, că singurul organ legiuitor în țara noastră este Parlamentul. Constituanta a stabilit însă și o derogare, permițând delegarea legislativă, pentru anumite situații, în favoarea Guvernului. În baza acestei delegări, Guvernul poate adopta ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență. Întrucât până în 2003, anul revizuirii Constituției, a fost o avalanșă de ordonanțe de urgență și ordonanțe simple, numărul lor crescând de la o guvernare la alta, Constituanta, în 2003, a simțit nevoia să restrângă plaja ordonanțelor simple sau a ordonanțelor de urgență, arătând că ordonanțele de urgență trebuie motivate de Guvern, iar Parlamentul trebuie să discute și să adopte procedura de urgență solicitată. Din nefericire, și noul Guvern a adoptat o serie de ordonanțe care au fost stabilite neconstituționale sau care sunt în dezbaterea Curții Constituționale. Niciodată însă, din 1990 până astăzi, nu a existat o tentativă de înfrângere a democrației și a statului de drept așa cum face actualul Guvern prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 61 din 3 iunie 2009. Ce dorește această ordonanță? Această ordonanță dorește nici mai mult nici mai puțin decât să-și permită să modifice prevederile proiectelor de lege adoptate de Parlament între momentul adoptării și momentul publicării în Monitorul Oficial. Adică, doamnelor și domnilor colegi, Parlamentul nu va mai fi organ legislativ, corp legiuitor, dacă adoptăm această ordonanță, ci va fi un simplu instrument de recomandare, iar Guvernul poate, deciziile acestea, proiectele de hotărâri, să le modifice când și cum vrea, chiar să le abroge, să le proroge, să taie din conținutul lor sau să adauge la conținutul lor. Dacă această ordonanță este admisă, doamnelor și domnilor colegi, înseamnă sfârșitul democrației și al incipientului stat de drept în România, înseamnă că Parlamentul României nu mai există, că Parlamentul României devine un corp de recomandare către onoratul Guvern, care poate să adopte ceea ce vrea el. Avem actualul sistem în care, după adoptarea proiectelor de lege, acestea sunt trimise spre promulgare președintelui țării, care, potrivit Constituției, poate refuza promulgarea o singură dată și să formuleze o cerere de reexaminare, iar după cererea de reexaminare este obligat ca, într-un număr determinat de zile, să promulge legea sau, în perioada respectivă, anumite corpuri stabilite de Constituție pot ataca proiectul de lege la Curtea Constituțională. După adoptarea ei, însă, de către Parlament, legea devine sfântă și trebuie respectată de toată lumea. Mai mult decât atât, doamnelor și domnilor colegi, într-un stat de drept o lege, odată adoptată, nu poate fi schimbată de Guvern decât într-un timp rezonabil. În țările occidentale, pentru o lege adoptată, cel puțin 6-8 luni Guvernul nu are nici posibilitatea de a modifica legea respectivă, nu ca la noi, când, prin ordonanțe de urgență sau ordonanțe simple, o lege adoptată este schimbată, la câteva zile după adoptarea ei, de către Guvern. Vă dau un exemplu concret. Legea salarizării profesorilor a fost modificată printr-o ordonanță de urgență despre care Curtea Constituțională a stabilit că este neconstituțională și își pierde efectele. Ce avem de făcut, doamnelor și domnilor colegi? Cel mai simplu este să vă cer ca această ordonanță, care este pe ordinea de zi a comisiilor, să nu fie aprobată. Acest lucru este mult prea puțin, doamnelor și domnilor colegi din coaliția guvernamentală. Eu vă cer dumneavoastră, fiind convins de faptul că sunteți cu toții profund conștienți de importanța statului de drept și a democrației, să solicitați Guvernului revocarea acestei ordonanțe. Ar fi singurul act de decență politică pe care Guvernul îl poate face. Nu este admis să admitem o asemenea tentativă la înfrângerea fragilei instituții a statului de drept și a principiului democrației în România. Dacă acceptăm acest lucru, ne merităm soarta, înseamnă că nu suntem parlamentari, înseamnă că poporul nu ne-a trimis aici să-l reprezentăm și să stabilim aici legea, înseamnă că am venit aici ca o anexă a Guvernului României, înseamnă că, din momentul adoptării ei, nu ne vom numi Parlamentul României, ci vom redeveni Marea Adunare Națională sau poate nici atât. Puneți-vă mâna pe inimă, gândiți-vă lucid la interesele comune ale țării noastre. Nu este suficient să fii patriot prin declarații, important este ca atunci când votezi și iei măsuri legislative să servești interesul poporului. Or, cetățenii acestei țări acest lucru așteaptă, ca democrația, statul de drept și drepturile omului să fie respectate. Dacă nu, degeaba stăm în aceste fotolii. Vă mulțumesc că m-ați ascultat. (Aplauze.)
|
