Nicolae Moga
Nicolae Moga
Ședința Senatului din 19 octombrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.135/29-10-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 19-10-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 19 octombrie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.27 Nicolae Moga (PSD+PC) - declarație politică cu titlul «"Singur împotriva tuturor" sau adevărata "soluție imorală" a președintelui» (declarație politică neprezentată în plen);

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Nicolae Moga:

Declarația politică se intitulează "«Singur împotriva tuturor» sau adevărata «soluție imorală» a președintelui".

Ne aflăm din nou, cu toții, la ceas de răscruce.

La fel ca într-un joc de șah cu parteneri de calibru, situația a fost răsturnată în favoarea adevăratei majorități politice.

Un guvern de operetă, încropit doar pentru a permite "respirația gură la gură" a unor protagoniști anemici, a fost înlăturat democratic de pe scena națională.

Mai rău este faptul că soarta țării pare a se juca la ruleta rusească.

Pistolul îl ține jucătorul principal al momentului, care se așază, din nou, singur împotriva tuturor, împotriva curentului și a interesului public.

Obișnuim să îi numim pe cei care luptă pentru o cauză dreaptă eroi și să-i privim cu admirație.

De data aceasta, deși luptă cu disperare pentru a ieși dintr-o încercuire pe care el însuși a produs-o, președintele nu ne apare în postura de erou, ci de antierou. "Corriere della Serra" îl citează printre mai-marii lumii care și-au propulsat membri ai familiei în primele rânduri, fie ale afacerilor, fie ale politicii, adică în "liga mare".

Cum au reacționat tinerii socialiști francezi când au aflat că Președintele Franței îi dăruiește fiului său, Jean Sarkozy, cheile unui imperiu financiar din centrul Parisului? Au făcut, în ironie, cereri de adopție, afirmând că ar fi suficient să se numească la fel ca președintele în exercițiu pentru a scăpa de sărăcie.

La noi, "Paris Hilton a României", cum este supranumită, tot ironic, mezina președintelui nostru, se află în Parlamentul European pentru a-și demonstra calitățile politice.

E drept, față de băiatul lui Sarkozy, despre care se spune că are doar două semestre de Drept, ea are un singur semestru la o universitate de prestigiu americană.

Vă amintiți că și în acest caz a fost un întreg scandal în care domnul președinte a declarat că studiile fiicei, în întregime, au fost efectuate în SUA, și a revenit, ulterior, cu o dezmințire.

Mai rău este faptul că ne-am obișnuit cu scuzele sau dezmințirile Domniei Sale, ne-am obișnuit cu faptul că nu-și respectă cuvântul, dar să alegi chiar Constituția drept document de citat pentru niște declarații fără suport legitim, mi se pare o încercare de fraudare a bunului-simț.

Domnul președinte are angajați experți în dreptul constituțional, experți pe care nici măcar nu-i consultă, aceștia fiind expuși, la rândul lor, ridicolului când sunt întrebați dacă declarațiile șefului statului au trecut, măcar de formă, și prin filtrul lor.

De curând, cifra șapte, pentru care se pare că președintele-jucător manifestă o adevărată obsesie, a făcut deliciul speculațiilor analiștilor politici și ale presei, în general.

Se pare că cineva se joacă de-a Creația, despre care știm că a avut nevoie tot de șapte zile pentru a lua naștere.

Cert este că, a doua zi după declarația incendiară cum că, teoretic, președintele ar putea dizolva Parlamentul pe data de 7 decembrie, a venit și retractarea, un fel de: "Am greșit, asta este!"

Să vedem ce prevede, de fapt, Legea fundamentală a țării, ajunsă un fel de rețetar pentru oamenii politici în dificultate, la fel ca și Curtea Constituțională, care muncește din greu pentru a soluționa contestații de importanță majoră.

Printre acestea, Curtea se va pronunța în curând și asupra organizării referendumului, piesă de rezistență care va consemna, probabil, viitorul regim constituțional al țării.

Revenind la Constituție și la referirea președintelui la ea, articolul 89 alin. (1) îl contrazice pe de-a-ntregul: "După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură."

Alin. (3) conține de la bun început o negație care dărâmă întregul eșafodaj construit de președinte: "Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României."

Așadar, chiar dacă acel calcul făcut de protagonistul nostru se referea la împingerea la extrem a dreptului de a mai decide asupra sorții Parlamentului și după alegerea noului președinte, până la depunerea jurământului de către acesta, Constituția îl contrazice.

Până atunci, premierul desemnat de președintele Băsescu se bucură de susținere zero în Parlament, după cum afirma unul dintre membrii majorității parlamentare nou-formate după victoria moțiunii de cenzură.

Nu neagă nimeni că dreptul constituțional al președintelui este acela de a desemna premierul, dar nu este moral să facă acest lucru sfidând opinia majorității partidelor politice.

Dacă actualul premier nu va găsi susținerea necesară, președintele va face a doua propunere, iar aceasta va fi una politică pură.

Bănuim de la ce partid.

Criza de autoritate a președintelui este însă departe de a se fi încheiat. Și, mai mult decât atât, se prefigurează faptul că o să-l coste mult.

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 18 octombrie 2021, 8:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro