Plen
Sittings of the Senate of November 2, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.146/12-11-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-07-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 02-11-2009 Printable version

Sittings of the Senate of November 2, 2009

  1. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.40.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică referitoare la legătura dintre anumite organizații nonguvernamentale și clasa politică românească;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă propun să începem cu declarațiile politice și, după aceea, să aprobăm ordinea de zi și programul de lucru.

Începem declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L îl invit pe domnul Gabriel Mutu, apoi domnul Marian Valer - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmează domnul Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL, și domnul Cseke - Grupul parlamentar al UDMR.

Vă rog, domnule senator Mutu, aveți cuvântul.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi, Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a pune pe tapet o problemă pe care am sesizat-o săptămâna trecută, și anume legătura dintre anumite ONG-uri și clasa politică românească.

Am fost uimit când, în urmă cu câteva zile, patru organizații nonguvernamentale au cerut sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea referendumului inițiat de președintele țării.

Reprezentanții acestor ONG-uri susțineau că referendumul din 22 noiembrie este neconstituțional, pentru că îl avantajează pe actualul președintele în cursa prezidențială.

În aceste condiții, cred că ar fi bine să facem un scurt remember.

Încă de la preluarea mandatului de președinte, Traian Băsescu a susținut că dorește modernizarea statului român și a clasei politice românești.

Deși mulți oameni politici bagatelizează activitatea dumnealui, nu putem uita pașii importanți pe care România i-a făcut în acest sens.

Să ne reamintim că actualul președinte al României a susținut încă din anul 2007 necesitatea reducerii numărului de parlamentari în vederea eficientizării procesului legislativ.

Să ne aducem aminte că partidul cu cei mai mulți reprezentanți în Parlament a susținut în campania electorală de anul trecut reducerea numărului de parlamentari la maximum 300.

Da, domnilor colegi parlamentari, noi, cei din Partidul Democrat Liberal, am mizat în campania electorală pe această temă și, spre deosebire de politicienii din alte partide politice, noi nu uităm ceea ce susținem în campania electorală.

De ce am crezut necesar să fac aceste precizări? Pentru că foarte mulți oameni politici, și mai nou observ că și reprezentanți ai unor organizații ale societății civile, susțin că acest referendum nu reprezintă altceva decât un vehicul electoral pentru Traian Băsescu. Fals!

Vin acum și vă întreb altceva. Atât clasa politică afectată de aceste schimbări, cât și diverse ONG-uri se arată deranjate de acest pas făcut de președinte.

Păi de ce, stimați colegi, nu ați gândit o astfel de reformă anterior, pe care s-o propuneți cetățenilor până la acest moment?

Nu am văzut pe nimeni venind cu un proiect serios, prin care să spună negru pe alb că România are nevoie de un parlament mai suplu, dar știți vorba aceea românească:

"După război, mulți viteji se arată." Altfel spus, vă comportați de aceeași manieră cum v-ați comportat și atunci când președintele a convocat un referendum național care a avut drept scop schimbarea sistemului electoral românesc.

Și acum, ca și atunci, privilegiile clasei politice sunt amenințate.

Dacă până în 2008 ne alegeam parlamentarii pe liste, astăzi îi alegem în colegii uninominale.

Cui i se datorează acest lucru? Evident, cetățenilor, care au votat într-o proporție covârșitoare pentru schimbarea sistemului de vot în cadrul referendumului inițiat de Traian Băsescu.

Și atunci, ca și acum, mai multe organizații nonguvernamentale au susținut că ceea ce încearcă să facă Traian Băsescu nu este democratic, deoarece cel mai bun sistem electoral pentru România este unul bazat pe principiul proporționalității, și nicidecum pe cel al majorității. Și, deși 4 din 5 români doreau să înceapă să fie folosit un sistem de vot majoritar, partidele politice ce se defineau în opoziție cu Traian Băsescu au croit un sistem de vot care să fie în colegii uninominale, dar să nu fie majoritar.

Ce vreau să spun cu aceasta? Că, la acel moment, cea mai mare parte a clasei politice a ținut cont doar în mică măsură de voința populară și a croit un sistem de vot din care oamenii nu au înțeles mare lucru.

De exemplu, nu au înțeles de ce să-i reprezinte în Parlament cel care s-a situat pe locul al doilea sau al treilea în colegiul lor.

Similitudinile între cele două referendumuri sunt izbitoare și cred că le-am indicat destul de explicit.

Așadar, cea mai mare temere pentru mine este că, deși majoritatea oamenilor dorește o reformă parlamentară în sensul celei propuse de Traian Băsescu, din motive diverse, care merg de la celeritatea procesului de legiferare, până la economisirea unor bani publici, cu siguranță că cei care se opun actualului președinte nu vor ține cont de voința a milioane de oameni care vor vota pentru reducerea numărului de parlamentari.

Clasa politică românească este, într-adevăr, divizată, și este divizată nu din cauza lui Traian Băsescu sau a Partidului Democrat Liberal, este divizată de ideea de reformă și modernizare.

Altfel spus, există partide politice care nu doresc sub nicio formă modernizarea, progresul sau evoluția - într-un cuvânt, sunt retrograde - și există un partid politic care dorește reformarea statului român, astfel încât să putem afirma că România este un stat care evoluează în acord cu principiile democrațiilor consolidate.

Ei bine, acest principiu este cel care produce clivajul cel mai evident al clasei politice românești.

Elocvente pentru ceea ce am afirmat mai devreme sunt declarațiile unor politicieni care spun că România nu poate trece la un parlament unicameral, deoarece în Tratatul de la Lisabona se stipulează că, începând cu 2013, toate statele europene vor avea parlamente bicamerale.

Nimic mai fals! Tratatul de la Lisabona nu vorbește niciunde de așa ceva.

Mai mult, Uniunea Europeană este un construct democratic care respectă suveranitatea statelor membre și, prin urmare, respectă modul de gândire al instituțiilor politice din fiecare stat.

Așadar, dacă Uniunea Europeană respectă suveranitatea celor 27 de state, ar trebui ca și noi să respectăm suveranitatea celor care se vor prezenta pe 22 noiembrie la vot, pentru că, să nu uităm, stimați colegi, un referendum reprezintă dreptul constituțional al poporului de a-și exercita suveranitatea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

Ați vorbit 6 minute și 30 de secunde.

 
Valer Marian (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Poliția PD-L-istă;

Îl invit la microfon pe domnul Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Valer Marian:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică este intitulată "Poliția PD-L-istă".

Președintele Traian Băsescu a participat în data de 25 octombrie, zi de duminică, la sărbătorirea Zilei Armatei în municipiul Carei, județul Satu Mare, sosind în municipiul Satu Mare în plină noapte de sâmbătă spre duminică.

Toată noaptea respectivă, municipiul Satu Mare a fost împânzit cu patrule de polițiști.

Toată noaptea respectivă, municipiul Satu Mare a fost împânzit cu afișe cu Traian Băsescu, care au fost lipite ilegal de echipele PD-L pe stâlpii de iluminat, de la aeroport până la ieșirea spre Carei.

Polițiștii sătmăreni nu au luat însă nicio măsură, prefăcându-se că nu văd și protejând tacit operațiunea de afișaj a partidului de guvernământ.

Spre dimineață, în jurul orei 5.00, au ieșit la afișaj și câteva echipe ale PSD, care au început să lipească afișe pe imobile aparținând unor persoane fizice sau juridice care le-au dat în prealabil acordul și pe câțiva stâlpi de afișaj cultural, întrucât Primăria Municipiului Satu Mare nu amenajase încă locurile de afișaj, conform dispozițiilor Legii pentru alegerea Președintelui României.

După atâtea ore de veghe la somnul și afișele comandantului suprem, polițiștii sătmăreni au devenit deosebit de vigilenți și au tăbărât cu trei echipaje cu dube pe echipele PSD, interzicându-le să mai lipească afișe și ducându-i pe membrii acestora la sediul poliției.

Excesul de zel și tratamentul discriminatoriu manifestat de polițiștii sătmăreni au fost determinate nu numai de prezența președintelui Traian Băsescu, ci și de faptul că șeful Poliției Municipiului Satu Mare, comisarul Adrian Zbona, a fost numit în funcție în această vară cu susținerea politică a PD-L, partid care a vrut să-l promoveze recent și șef al Inspectoratului Județean de Poliție Satu Mare, dar din fișa sa informativă a rezultat că a avut legături dubioase cu lumea interlopă și crima organizată, protejând anumiți traficanți de droguri și traficanți de autoturisme furate din Occident.

Partizanatul politic al subalternilor ministrului interimar și ilegal de interne Vasile Blaga este evident din startul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale.

Să nu uităm că Vasile Blaga a fost șeful campaniei electorale a președintelui Traian Băsescu în toamna anului 2004, iar acum este șeful informal al campaniei șefului statului.

Opinia publică trebuie să știe că, actualmente, ministrul Vasile Blaga controlează, direct sau prin interpuși, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Direcția Generală a Vămilor, Poliția de Frontieră, Direcția Generală Anticorupție, AVAS, "Transgaz" și Parchetul General.

Deci, pe lângă că este dublu ministru, Vasile Blaga este secretarul general și eminența cenușie a PD-L - devenit partid unic de guvernământ - și sfetnicul de taină al Președintelui României.

I se spune "Buldogul", la fel cum era poreclit ultimul ministru de interne al ultimului dictator al României, este vorba de Tudor Postelnicu, care a rămas în istorie cu celebra cugetare: "Am fost un dobitoc."

În ultima perioadă, Vasile Blaga a căutat și a reușit să obțină controlul mai multor instituții-cheie ale statului, prin promovarea unor rudenii, prieteni sau subalterni apropiați și obedienți.

În cursul acestui an, după ce a revenit la putere ca ministru al dezvoltării regionale și locuinței în Guvernul Boc, și-a instalat doi foști subalterni de la Direcția Regională Vamală Oradea în fruntea Direcției Generale a Vămilor, respectiv pe Radu Mărginean director și pe Dan Pulbere director adjunct.

Pe fostul său adjunct, Călin Vesa, l-a uns director al Direcției Vamale Regionale Cluj, care cuprinde toate județele din nord-vestul României:

Bihor, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bistrița și Cluj.

Pe consăteana și fina sa Ionela Bruchental, fost deputat PD în legislatura 2004-2008, al cărei soț a fost anchetat și condamnat pentru afaceri cu produse petroliere și ulei alimentar, de care nu era străin, a promovat-o director adjunct la Garda Națională de Mediu.

Nu l-a uitat nici pe bunul său prieten Terente Merce, care a fost mulți ani șeful SIPI, așa-zisul "Doi și un sfert" Bihor, și l-a ajutat în protejarea amicilor săi politici și afaceriști.

Cercetat pentru fapte de corupție și implicat în numeroase scandaluri, acest Terente a fost promovat de Blaga chestor și adjunct al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă în timpul ministeriatului anterior de la interne, 2005-2007, iar în acest an acesta a devenit consilier al președintelui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni.

După ce la 1 octombrie a preluat interimar și ilegal Ministerul Administrației și Internelor, Vasile Blaga l-a numit șef al Inspectoratului Național al Poliției de Frontieră pe chestorul Ioan Buda, fost șef al Direcției Poliției de Frontieră Oradea și bun amic de-al său din vremea în care era director al Direcției Regionale Vamale Oradea.

În fruntea Direcției Generale Anticorupție l-a numit pe comisarul-șef Liviu Popa, care-i este nepot și pe care tot el l-a promovat șef al Inspectoratului Județean de Poliție Bihor în 2005.

Fina și consăteana sa, Ionela Pop Bruchental, a devenit luna trecută vicepreședinte al Autorității de Valorificare a Activelor Statului.

Cireașa de pe tort este recenta numire în postul de director general al "Transgaz" Mediaș, societate națională cu capital de stat, a celui declarat ca fiind cel mai bun prieten al său, Florin Muntean, fost coleg de armată și de facultate și, mai recent, naș de cununie al fiicei sale.

Președinte al Organizației municipale Mediaș a PD-L, Florin Muntean a fost director general la Baza Auto Transport Mediaș până în 2004, când a fost ales deputat la alegerile parlamentare.

În anul următor s-a retras din Parlament pentru funcția de director general al "Transgaz", pe care a deținut-o până în 2007, când a fost înlocuit după ce PD a ieșit de la guvernare.

În perioada în care a fost director general al "Transgaz", Florin Muntean a rămas acționar la Baza Auto Transport Mediaș, la care director general a fost numit un alt prieten declarat al lui Vasile Blaga, Valer Crișan.

În perioada respectivă, între "Transgaz" și Baza Auto Transport Mediaș au fost încheiate contracte profitabile de sute de mii de euro.

Tot în perioada respectivă, mai exact în 2007, Vasile Blaga a primit, conform declarației sale de avere, un împrumut de 500.000 RON (138.000 de euro), pe termen de 10 ani, de la bunul său prieten Valer Crișan.

Florin Muntean și Valer Crișan au fost sponsori importanți ai campaniei prezidențiale a lui Traian Băsescu din 2004, când șeful campaniei acestuia a fost amicul lor Vasile Blaga.

Florin Muntean și Valer Crișan sunt buni prieteni și cu Ioan Lascu, prim-procurorul Parchetului Mediaș de circa 30 de ani.

Ioan Lascu este tatăl procurorului general al României, Laura Codruța Kövesi, numită în această funcție de președintele Traian Băsescu în 2005.

Aceasta este filiera pe care, cu concursul fostului ministru al justiției, Monica Macovei, o procuroare necunoscută din Sibiu a devenit peste noapte șefa tuturor procurorilor din România și sluga credincioasă a președintelui Traian Băsescu și a ministrului administrației și internelor Vasile Blaga.

Așa se creează sistemele mafiote, "sistemele ticăloșite", ca să folosesc sintagme frecvent uzitate de ministrul Vasile Blaga în discursul său public la adresa unor politicieni din opoziție.

Cu astfel de specimene vrea să realizeze președintele Traian Băsescu reformarea instituțională a statului și reformarea morală a societății.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

Ați vorbit 8 minute și 40 de secunde.

 
Mircea Diaconu (PNL) - declarație politică referitoare la imaginea parlamentarilor români, reflectată prin ochii unor cetățeni;

Îl invit la microfon pe domnul senator Mircea Diaconu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Attila Cseke, dacă se poate pregăti până atunci, dacă nu, o să-l invit pe domnul senator Udriștoiu.

Aveți microfonul central, vă rog.

 

Domnul Mircea Diaconu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Obișnuiesc să spun că și un singur om din sală dacă mă privește și mă înțelege mi-e suficient, cu atât mai mult cu cât am sentimentul că totuși ce spunem aici rămâne undeva consemnat.

Vedeți, pornesc de la o întâmplare, pe care nu v-o doresc, dar care riscă să ni se petreacă oricăruia dintre noi.

Mergeam cu o mașină Dacia Logan, cu număr de Senat, prin orașul București și la Universitate, încercând să fac stânga, dintr-un jeep BMW - vă cer scuze că pronunț mărci, dar are un sens tot ce spun, sper - gri metalizat, mult mai înalt decât Dacia Logan în care eram eu, se dă geamul jos și un individ cu ochii holbați la mine - și la mașină, bineînțeles - începe să țipe: "Ești în Senat, nenorocitule, coruptule!"

Și eu, sincer să vă spun, crezând că sunt o persoană publică blândă și nevinovată, ca o muscă socială, am dat geamul, la rândul meu, jos, să încerc să-i explic că nu sunt decât un actor, credeam eu, nevinovat și cu asta basta.

M-a văzut, a înțeles cu cine vorbește și a continuat mai tare: "Coruptule!"

Țipa și arăta cu degetul către mine, mai jos decât el, în Logan.

Zâmbind drăguț, i-am zis: "Nu, nu sunt corupt!"

Până a venit, la rându-ne, verdele, să putem pleca fiecare în drumul lui, degetul lui a continuat către mine la nesfârșit: "Coruptule, coruptule, coruptule!"

Sigur, am râs în timp ce făcea lucrul acesta și după aceea vreo cinci minute, după care m-am speriat.

M-am speriat pentru că am tradus și mi-am tradus întâmplarea asta ca un fel de rezultat al prestației noastre mai vechi și mai noi.

De ce spun asta? Spun că s-a ajuns în punctul în care, în toate sondajele, Parlamentul și, implicit, parlamentarii, deci toți laolaltă și fiecare în parte, pare că suntem, într-adevăr, corupți, suntem îmbuibați, suntem plini de privilegii, de imunități și alte boli.

Sincer să fiu, poate că toți la un loc așa părem.

Sincer să fiu, unul câte unul, așa cum v-am cunoscut pe mulți dintre dumneavoastră... Și vă respect, și sunt onorat că sunt prietenul dumneavoastră, dacă nu chiar mai mult.

Repet, sunt onorat de cunoștința și prietenia multora dintre dumneavoastră și, implicit, sunt destul de liniștit în ceea ce mă privește, dar iată că, pe de-a-ntregul, arătăm cum arătăm.

La asta se adaugă ultima lună, cel puțin, de prestație publică politică, care a acutizat această senzație până la a motiva - ca să mă înțelegeți foarte exact - tot felul de indivizi suficient de violenți de felul lor, suficient de agresivi de felul lor, pentru a se crede îndreptățiți să ne spargă geamurile la mașini, să ne înjure pe stradă etcetera, etcetera, așa plini de imunități cum suntem.

Nu vreau să spun, nu vreau să arăt cu degetul, dar, în același timp, nu pot să uit și n-am să uit niciodată moțiunea de cenzură - aceea trecută, nu aceea de poimâine, care e doar un vot -, când prim-ministrul, cu greutatea unui primministru, arăta cu degetul întins către noi - și am senzația că arăta către toți, nu către unii dintre noi, de aceea mă solidarizez cu toți din această sală și cu toți din acea sală -, arătându-ne cu degetul întregii națiuni cât de urâți, cât de răi, cât de hoți suntem, cât de plini de privilegii suntem.

Atunci am rugat și eu pe cineva să meargă și să ceară o jumătate de minut și pentru mine, să pot vorbi.

Nu s-a putut. Minutele erau împărțite, regia era făcută.

Nu am putut. Sunt un simplu și biet parlamentar, atât și nimic mai mult. Aș fi făcut un singur lucru.

M-aș fi dus și aș fi predat cheile de la Logan prim-ministrului, pentru ca, în fine, să rămân un om normal, și nu plin de privilegii, Loganul, după părerea mea, fiind maximumul de privilegiu și huzur pe care, din păcate, îl folosesc în numele Senatului.

Acum, vin și vă spun, mai departe, că mă sperie acest lucru și din alt punct de vedere, acela al omului care a trăit suficient de mult și care în anii '50 era, deja vorbea.

Deci eu vorbeam în anii '50, vorbeam și înțelegeam ce se întâmpla în jurul meu.

În jurul meu se întâmpla următorul lucru: ne adunam la școală, eram pionieri, blamam pe cei care aveau atitudini burgheze, gândeam și eram învățați să-i urâm zi de zi pe cei îmbuibați, pe chiaburi și pe ceilalți.

Tare mă tem că astăzi genul de discurs public politic - repet, nu spun din ce parte, e neimportant - creează acest nou pericol, acest nou și vechi pericol, al luptei oamenilor cinstiți și simpli, muncitori și săraci, contra bogaților, îmbuibaților etcetera, etcetera.

Este exact ca în anii '50.

Mi-e groază de aceste lucruri.

Sper ca acest coșmar să se termine cât mai repede.

Oricum, numai să se termine.

Sper că în curând, peste o lună și ceva de zile, ne vom liniști, deși tare mă tem că nu.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Îi mulțumesc domnului senator Diaconu.

Ați vorbit 6 minute și 40 de secunde.

 
Tudor Udriștoiu (PD-L) - declarație politică cu titlul Insuficiența serviciilor psihiatrice din România (I.Infrastructura);

Îl invit la microfon pe domnul senator Tudor Udriștoiu - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Daniel Savu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Tudor Udriștoiu:

Declarația mea politică se intitulează "Insuficiența serviciilor psihiatrice din România (I. Infrastructura)".

Citez din Carta verde a sănătății mintale, lansată de Comisia Comunităților Europene în anul 2005: "S-a ajuns deja la un consens că prioritară este oferirea de servicii eficiente și de calitate, de tratament și îngrijire a sănătății, accesibile acelora cu sănătate mintală deficitară."

În România, ultima investiție dedicată asistenței psihiatrice a fost finalizată în anul 1923 în București, actualul sediu al Spitalului "Alexandru Obregia", iar penultima investiție a fost "Socola" - 1905, la Iași.

Iată că în primii 20 de ani ai secolului trecut s-au construit două spitale mari de psihiatrie, iar în 20 de ani de libertate și democrație nu s-a mai construit nimic.

Înainte de a avansa câteva aspecte privind unitățile psihiatrice din România, sunt necesare câteva precizări.

Sărăcia caracterizează oferta de servicii, lista de profesii și unitățile psihiatrice, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ.

Această situație generează bias-uri importante în situațiile statistice naționale, ca să nu mai vorbim de comparațiile cu alte țări.

Din cauza penuriei generale, în unitățile psihiatrice cu paturi se internează acuți și cronici, vârstnici cu demențe, pacienți care prezintă pericol social, pacienți dependenți de droguri, pacienți cu probleme sociale deosebite.

În România există 38 de spitale și 36 de secții de psihiatrie, care totalizează 16.467 de paturi.

În raport cu populația, avem 0,76 paturi de psihiatrie la o mie de locuitori, adică un pat la 1.317 locuitori.

Se adaugă 15 unități de spitalizare de zi, maximum 30 de locuri, adică una la 1.130.000 de locuitori.

În Belgia sunt 67 de spitale de psihiatrie și 67 de secții în spitalele generale, 41 de unități de îngrijire - instituție necunoscută în România - și 96 de proiecte de locuințe protejate.

Asta înseamnă 1,42 paturi de psihiatrie adulți la o mie de locuitori și 1,14 paturi rezidențiale la o mie de locuitori.

În total, de trei ori și jumătate mai multe paturi decât la noi.

Pentru spitalizarea discontinuă, în Belgia sunt 3.000 de locuri de zi și de noapte, adică de circa 10 ori mai multe decât în România, și mai există și 0,6 unități de îngrijire pentru vârstnici la fiecare o mie de locuitori.

Problemele generale în funcționarea spitalelor se complică în unitățile de psihiatrie din cauza specificului specialității și a implicațiilor multiple de natură etică și juridică: urgențe, internări nevoluntare, birocrație suplimentară (corespondență cu diverse instituții), probleme de capacitate de muncă și medico-legale.

Secțiile de psihiatrie din spitalele generale, raportate oficial, aparțin numai administrativ de aceste spitale, nefiind situate în incinta acestora.

Permiteți-mi să redau câteva caracteristici ale spitalelor/secțiilor de psihiatrie:

  • condiții de spitalizare de proastă calitate;
  • aglomerație, multe dintre unități având peste 500 de paturi;
  • tratamente aproape exclusiv biologice;
  • puține activități/terapii nonbiologice;
  • îngrijire medicală generală foarte săracă, fără măsuri de siguranță pentru pacienți și personal;
  • comunicare slabă cu ambulatoriul.

Trecând la asistența ambulatorie, în Belgia funcționează centre comunitare de sănătate mintală - unu la 50.000 de locuitori, în timp ce în România avem 49 de laboratoare de sănătate mintală înființate în anii '70 - nu se știe câte mai funcționează -, adică unu la 347.000 de locuitori.

Raportul este de 7 la 1.

Proiectul Ministerului Sănătății din anul 2006, care prevedea un centru comunitar de sănătate mintală la 150.000 de locuitori, a decedat înainte de a începe.

Este adevărat că alegerea unei țări ca Belgia pentru comparație este nepotrivită, dar diferența este totuși prea mare între două țări din Comunitatea Europeană.

Este la fel de adevărat că nicio țară nu poate acoperi în totalitate nevoia de îngrijire a circa 30% din populație.

Reamintesc faptul că prevalența oficială a bolilor psihice în Comunitatea Europeană este de minimum 27,4%, numai pentru populația de 18-65 de ani.

Dar dacă România a alocat pentru asistența psihiatrică sub 3% din cheltuielile pentru sănătate, în Ungaria ponderea este de peste 15%, iar Belgia consumă 1,9% din bugetul sănătății numai pentru schizofrenie.

Pentru ilustrarea aproximativă a situației din România, redau elementele de infrastructură existente la dispoziția persoanelor cu probleme psihiatrice din județul Dolj, un județ

bine dotat în domeniu față de alte regiuni ale țării: un pat la 1.100 de locuitori, un loc de spitalizare de zi la 14.000 de locuitori și un singur centru de sănătate mintală pentru întreg județul, adică 740.000 de locuitori, și distanțe maxime de circa 90 de kilometri.

Existența acestei unice structuri pentru asistența ambulatorie reduce drastic accesibilitatea pacienților la o serie de măsuri reale luate în favoarea lor, cum ar fi compensarea sau gratuitatea medicamentelor.

În concluzie: subfinanțare, infrastructură săracă, agregare în orașele mari, birocrație excesivă, fără preocupare pentru calitatea actului medical, ofertă săracă de servicii, lipsa reglementărilor privind evaluarea eficienței și calității.

Aș vrea să precizez că o să revin și cu problemele de resurse umane în asistența psihiatrică și să repet ceea ce am spus și la ultima mea intervenție: nu acuz nici persoane, nici instituții, acuz niște situații și vă chem să găsim soluții.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

Ați vorbit 6 minute.

 
Daniel Savu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Parlamentul României, mai important pentru Uniunea Europeană;

Îl invit la microfon pe domnul senator Daniel Savu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Cornel Popa - Grupul parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Daniel Savu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș fi sperat ca măcar domnul senator Mircea Diaconu să mă asculte, măcar din solidaritate de loganiști. Și eu circul cu Loganul foarte des și aștept să mi se întâmple ceea ce i s-a întâmplat...

Din nefericire, Domnia Sa este prins într-o altă discuție și...

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnule senator Diaconu, o să vă rog să stați în sală.

Vi se adresează domnul senator Savu.

 
 

Domnul Daniel Savu:

Nu, nu mă adresez în mod special, dar am sperat ca măcar domnul senator Diaconu să mă asculte, din solidaritate de loganiști am spus și pentru că aștept să mi se întâmple în orice clipă ceea ce vi s-a întâmplat, și cred că trebuie să ne pregătim toți pentru acest lucru.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Parlamentul României, mai important pentru Uniunea Europeană".

Săptămâna trecută, la invitația Comisiei Europene în România și a Biroului de informare al Parlamentului European în România, am participat alături de alți colegi parlamentari la dezbaterea cu tema "Impactul Tratatului de la Lisabona asupra Parlamentului European și asupra parlamentelor naționale", organizat în cadrul seriei "Perspective europene".

Evenimentul a avut ca scop comunicarea și stimularea dezbaterii cu privire la prioritățile Uniunii Europene, în strânsă legătură cu agenda publică națională din România.

Invitați de onoare la această dezbatere au fost comisarul european Leonard Orban, membri ai Parlamentului European, precum și reprezentanți ai ambasadelor de la București din toate statele Uniunii Europene.

După această întâlnire, vreau să-mi exprim în fața dumneavoastră îngrijorarea că, după doi ani de la semnarea Tratatului de la Lisabona, în România nu au fost introduse pe ordinea de priorități dezbaterea și implementarea prevederilor acestui tratat.

Pe cale de consecință, nu a existat nici măcar preocuparea pentru formarea unui grup de experți care, în cadrul Parlamentului României, să urmărească și să gestioneze relaționarea cu Legislativul european.

Existența și funcționarea acestui grup de experți nu ar trebui să fie afectate sub nicio formă de schimbările politice din România.

Printre alte prevederi, Tratatul de la Lisabona întărește rolul parlamentelor naționale din statele membre.

Practic, vorbim despre un rol de prim-plan al parlamentarilor români, care ar trebui să preia opiniile cetățenilor din diverse regiuni, atât în ceea ce privește impactul asupra legislației europene în zonele respective, cât și în ceea ce privește transformarea unor inițiative locale în viitoare proiecte legislative europene.

În egală măsură există și posibilitatea manifestării unui drept de veto al parlamentelor naționale, implicit al Parlamentului României, în ceea ce privește proiectele europene, care ar putea avea un impact negativ asupra țărilor respective.

În totală contradicție cu practica din alte țări europene, unde există o preocupare pentru întărirea rolului Parlamentului național, în România ne confruntăm în această perioadă cu o campanie de denigrare și diminuare a rolului Parlamentului.

Știm cu toții cui folosește această campanie.

Rămâne să ne convingem cine are de pierdut de pe urma ei și să stabilim care este interesul național.

Îmi doresc pentru poporul român să avem înțelepciunea să depășim împreună aceste momente.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, și eu.

Ați vorbit 3 minute și 30 de secunde.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică intitulată Cine spune adevărul?;

Îl invit la microfon pe domnul senator Cornel Popa - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică este intitulată "Cine spune adevărul?".

Suntem în campanie electorală, stimați colegi. Știm asta pentru că ne obturează orizontul miile de afișe cu referendumul de campanie al președintelui.

În schimb, nu vedem o confruntare de idei și de programe electorale, nu vorbim despre mandatul prezidențial.

Când să mai facem asta, dacă toată ziua cineva provoacă un scandal.

Și dacă nu avem un scandal, avem declarații care introduc groaza în noi: fie concedieri pe bandă rulantă, fie salarii și pensii diminuate.

Ultima soluție găsită de partidul prezidențial este radicală și absurdă: reducerea salariilor și a pensiilor.

Mă văd nevoit să mă întreb și să vă întreb cine spune adevărul, pentru că și înainte de această declarație, și după ea domnul Boc ne-a asigurat că situația este sub control, că sunt bani de salarii și pensii. Și atunci, care este, de fapt, situația reală a acestei țări? Unde suntem acum când încet, încet Statele Unite ale Americii au ieșit din criză, când Europa își revine după recesiune?

Ne-au pierdut guvernanții printre declarații și asigurări, printre amenințări și, apoi, reveniri asupra lor.

Chiar nu mai înțelegem nimic.

Fac apel la coerență din partea acestora.

Sunt atât de mulți purtători de mesaje, încât nu mai știi ce variantă este adevărată sau, măcar, cea mai aproape de adevăr.

Chiar asta înseamnă campanie electorală în 2009? Să sperii alegătorii, să-i zăpăcești, pentru ca, în final, să le prezinți o soluție miraculoasă care să te propulseze pe primul loc în cursa prezidențială? Nu mai există pic de milă pentru acei oameni cu salariu minim pe economie, care se simt amenințați zilnic.

Ce mă sperie este faptul că purtătorii aceștia de mesaje trec rapid la alt subiect: economia fantastică pe care o fac dând afară nu știu câți oameni.

Știți care este categoria aceasta de așa-ziși funcționari disponibilizați? Cei de la îngrijire și curățenie, cei cu salariile cele mai mici, cei care, de fapt, nu contează când se calculează măririle de salarii.

În locul acestora se creează posturi de conducere, de consilieri și multe altele, bineînțeles, pentru cei care au recomandare.

Da, domnule Boc, am înțeles exact strategia dumneavoastră de ieșire din criză.

Din păcate, vorbim numai despre ieșirea familiei și a partidului dumneavoastră din criză, nu a României, domnule Boc.

În final, întreb încă o dată: sunt bani de salarii și pensii până la sfârșitul anului?

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

Domnule senator Popa, ați vorbit patru minute.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Despre spaimele celor care se simt «prefraudați»;

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Viorel Arcaș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Înainte de a prezenta declarația politică, am să prezint o situație din orașul Iași, întâmplată ieri, pe aceeși temă invocată de colegul nostru, senatorul Mircea Diaconu, un pic invers.

Dumnealui a fost supărat că un șofer l-a apostrofat cu degetul pe geam, spunându-i: "Coruptule!" Eu am plecat de la un miting din Iași la care au participat peste 30 de mii de oameni, iar unele televiziuni private au prezentat un vorbitor la nori, fără vreo trimitere la zecile de mii de oameni din Piața Unirii din Iași.

Am plecat spre casă cu taximetristul respectiv și acesta a zis: "Nu se poate, domnule, milioane de oameni văd corupția pe sticlă, iar nenorociții aceștia cât mai continuă?" Un taximetrist!

Îl rog pe domnul Mircea Diaconu ca la următoarea declarație politică să vorbească despre corupții sticlelor mediatice, pe care apar chiar oameni cu abonament, și să vedem poziția Domniei Sale, care, într-adevăr, este una respectată de multă lume.

Declarația mea de astăzi a avut și acest moto, pentru că titlul ei este "Despre spaimele celor care se simt «prefraudați»".

Așa cum era de imaginat, ideea trecerii la un parlament unicameral provoacă o puternică rezistență din partea actualei opoziții.

Era de așteptat să se întâmple așa.

Sunt 20 de ani de când Legislativul nu a probat necesitatea funcționării celor două Camere și utilitatea fiecăreia în parte.

Anumite persoane, exploatând puterea interesului de grup, și-au creat avantaje proprii speciale, refuzând, categoric, orice schimbare.

Acum, prin referendumul propus de șeful statului, monopolul grupurilor de interese se sparge.

Dacă nervozitatea celor mai multe dintre partide este de înțeles, surprinzătoare devine reacția unor ONG-uri, ce-i drept foarte puține, doar patru la număr.

Argumentul adus de contestatarii organizării unui referendum odată cu prezidențialele este cel puțin bizar.

Se vehiculează ideea că ceilalți candidați ar fi dezavantajați că ei nu pot declanșa un referendum la fel ca actualul președinte.

Se vorbește chiar de o încălcare a democrației, ba, în mod uluitor, de o presupusă prefraudare morală a alegerilor.

În consecință, s-au făcut sesizări la Avocatul Poporului privind constituționalitatea acțiunii.

Desigur, în acest caz putem vorbi despre o lovitură de imagine în plină campanie electorală, dar în niciun caz de o lovitură juridică.

Cu bună știință sau nu, petiționarii au uitat că dreptul președintelui țării de a organiza un referendum în ziua alegerilor a fost confirmat prin Decizia Curții Constituționale nr. 147 din 21 februarie 2007.

Curtea Constituțională a stabilit atunci că interzicerea organizării unui referendum în ziua alegerilor ar însemna limitarea dreptului constituțional al poporului de a-și exercita suveranitatea prin consultare directă.

Ideea că Traian Băsescu are un avantaj din organizarea lui este și absurdă.

Toți candidații, în mod egal, pot să-și exprime părerea față de subiect, să-și pună pe panourile lor electorale postere pe această temă, pot, prin urmare, să prezinte și punctul de vedere referitor la una sau două Camere, acordul sau nu față de referendum.

Orice candidat are aceleași posibilități în campanie.

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că alegerile prezidențiale atrag oamenii la votul pentru referendum, și nu invers.

Pe lângă toate aceste subiecte, rămâne curios faptul că discursul antireferendum al unor organizații neguvernamentale seamănă leit cu discursul unei alianțe de ultimă oră PSD - PNL, iar acțiunea apare exact în campania electorală, și nu înaintea ei, când proiectul fusese anunțat public de către președinte.

Un lucru este clar: au intrat acum în meciul politic și suflă puternic în pânzele alianței anti-Cotroceni.

Unde va duce această implicare a acelora care devin jucători, în loc să devină arbitri ai confruntării, rămâne de văzut.

Cert este că, după încheierea campaniei, ele ar putea pierde un atribut fundamental cu care asigurau echilibrul democratic: credibilitatea.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

Domnule senator, Ați vorbit 5 minute și 30 de secunde.

 
Viorel Arcaș (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Pumnul în gura presei;

Îl invit la microfon pe domnul senator Arcaș Viorel - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Marius Nicoară - Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Viorel Arcaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Pumnul în gura presei".

Am văzut mai înainte cum se pune pumnul în gura ONG-urilor, să vedem ce se încearcă și cu presa.

Stimați colegi, De multă vreme, suntem martorii unei încercări disperate și ai unei lupte crâncene duse de către președintele Traian Băsescu, secondat de colegii săi din PD-L, pentru a băga pumnul în gură tuturor celor care îndrăznesc să aibă o altă opinie decât el.

Parlamentarii care i se opun sunt catalogați drept mincinoși, oamenii de afaceri care îl contrazic drept hoți, ziariștii care îl critică drept manipulatori.

Într-o Românie care și-a câștigat greu dreptul de a vorbi, în anul 2009 cine vorbește devine imediat criminal, inamic public, dușman al poporului.

Vreau să vă vorbesc astăzi despre o altă acțiune PD-L-istă prin care se încearcă limitarea dreptului la opinie și la informare.

Obsedat de putere și de control, dar și de teama de a nu pierde totul în 6 decembrie, Traian Băsescu și ai lui au pus la cale un plan nou de a cenzura opinia publică, de a băga pumnul în gura presei.

Noua conducere a RODIPET, cel mai mare distribuitor de presă din România, numită după ce statul, prin AVAS, a redevenit acționar majoritar cu 51%, impune editorilor de presă condiții drastice pentru a fi distribuiți.

Unul dintre obiectivele noului președinte AVAS, numit de PD-L, domnul Mircea Ioan Pavelescu, este ca, în scurtul său mandat, să aducă presa, pe cea pe care o poate și este dependentă de rețeaua RODIPET, pe drumul cel bun, adică să răspundă comenzilor politice venite de la Cotroceni.

Prin schimbarea regulilor jocului și obligarea editorilor de presă, în special a celor locali, care nu au putere financiară pentru a-și crea propriile rețele de distribuție, de a semna contracte defavorizante care să le crească dependența de RODIPET, condusă actualmente de omul lui Băsescu, se încearcă transformarea presei locale într-o trâmbiță a mesajelor Cotroceniului.

Stimați colegi,

Pe măsură ce ne apropiem de data alegerilor, suntem martorii a tot mai multe încercări ale lui Băsescu de manipulare, șantajare și fraudare, iar a condiționa presa, prin presiunile făcute de către distribuitor, reprezintă una dintre cele mai grave acțiuni de cenzură.

Vă solicit să veghem cu atenție la modul în care opinia publică ajunge să fie informată.

Dacă se strânge prea mult lațul în jurul presei, iar aceasta nu-și va permite să fie corectă și obiectivă, vom pierde tot ce am reușit să construim din 1989 încoace.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

Ați vorbit 2 minute și 30 de secunde.

 
Marius Petre Nicoară (PNL) - declarație politică având ca titlu Premiul I la astrofizică și corigenți la politică;

Dau cuvântul domnului senator Marius Nicoară - Grupul parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Marius Petre Nicoară:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se numește "Premiul I la astrofizică și corigenți la politică".

România a fost reprezentată cu succes la Olimpiada Internațională de Astrofizică.

După cum probabil știți, elevii noștri s-au clasat pe primul loc în Europa și pe locul III în lume.

Stimați colegi,

Cred că acești copii merită aplauzele noastre, aprecierea și recunoștința noastră.

Vreau să le mulțumesc lor și profesorilor care i-au pregătit, părinților care le susțin eforturile și, în același timp, le cer scuze.

Le cer scuze pentru lipsa de implicare a statului în succesele lor, pentru lipsa de sprijin atunci când au cu adevărat nevoie în pregătirea pentru olimpiadele internaționale la care participă.

Sunt curios cum le mulțumește Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Sunt curios cum răsplătește domnul Boc un asemenea succes.

În partea cealaltă a balanței stă suspendată priceperea unora dintre noi de a face politică în sensul propriu.

Ne place să fim prezenți în ziare și la posturile de televiziune, și asta nu pentru că am avea ceva de spus, ci pentru că mai bine facem scandal decât să dezbatem o idee, mai bine insultăm colegii de Parlament decât să gândim strategii împotriva crizei.

Dacă v-am vorbit la început despre premianții astrofizicii românești, un domeniu despre care știm foarte puține lucruri, vreau să vă vorbesc și despre corigenții politicii dâmbovițene, un capitol la care toți părem să ne pricepem, dar care îi dă de gol pe mulți, le devoalează adevăratul caracter, care nu poate sta ascuns în spatele demnităților obținute odată cu apelativul "domnule senator" sau "domnule deputat".

Începuturile campaniei electorale au stat sub semnul atacurilor, cum era și normal, dar și sub semnul manipulării.

Mă refer aici la candidatul Băsescu, cel care s-a cocoțat pe afișele referendumului președintelui Băsescu.

Îmi pare rău, dar eu încă mai locuiesc în țara asta și, stimați senatori, vreau să locuiesc în continuare.

Pentru aceasta, mă văd nevoit să mă alătur protestului societății civile, care a sesizat Avocatul Poporului în legătură cu avantajul categoric pe care și-l acordă, cu generozitate, președintele în funcție.

Așa cum spuneam, elevii noștri, pe care i-am deturnat de la adevăratul scop al școlii prin atâtea "reforme" școlare, reușesc să câștige premii internaționale, iar președintele țării nu reușește să-și păstreze nici măcar decența.

În schimb, vrea o Românie a bunului-simț.

El vrea o astfel de Românie!

Să înceapă prin a da jos afișele electorale cu amenințarea care nu-i face cinste.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Intervenția dumneavoastră a durat 3 minute și 30 de secunde.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca temă situația Grădiniței cu program prelungit nr. 14 din Timișoara;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am o declarație care poate fi mai puțin semnificativă, însă o fac cu precizarea că în România s-ar putea să se mai găsească - și, în mod sigur, se mai găsesc - o asemenea situație ca cea pe care o voi prezenta eu:

Grădinița cu program prelungit nr. 14 din Timișoara.

Prin această scurtă declarație vreau să trag un semnal de alarmă tocmai pentru ca aceia care trebuie să intervină să o facă cât mai curând.

La începutul anului școlar 2009-2010, în județul Timiș, din cele 40 de unități aflate pe lista de investiții, doar în 3 lucrările erau finalizate, celelalte figurând ca lucrări în curs, iar la capitolul "Reabilitări" se mai aflau 35 în dreptul aceleiași rubrici.

Printre acestea se numără și Grădinița cu program prelungit nr. 14 din Timișoara, unde s-a deschis un șantier la mijlocul anului 2008.

Suma necesară pentru finalizarea lucrărilor este de aproximativ 1 milion de lei, din cei 1,5 milioane lei.

Fac precizarea că la mijlocul anului 2008, respectiv în luna iulie, au fost atribuiți 500.000 de lei.

În structura acestei grădinițe există și două grupe cu predare în limba germană, circa 40 de preșcolari, și o grupă cu predare în limba sârbă de 20 de preșcolari, alături de circa 100 de copii pentru care predarea se face în limba română.

Toți aceștia, la ora actuală, își desfășoară activitatea în alte spații, un fel de spații clandestine aparținând Colegiului Tehnic de Vest Timișoara și Grădiniței cu program normal nr. 17.

Comitetul de părinți, împreună cu conducerea acestei grădinițe, a solicitat și solicită de mai multă vreme sprijin de urgență pentru găsirea resurselor necesare în vederea finalizării lucrărilor respective.

Precizăm că licitația pentru aceste lucrări s-a făcut de către ministerul de resort, iar autoritățile locale, respectiv Primăria Timișoara, afirmă că nu pot aloca sume de la bugetul local, întrucât proiectul a fost aprobat de către autoritățile centrale, astfel că ei nu pot interveni în acest proiect, numai dacă fac un proiect nou cu lucrările existente la ora actuală.

Și unii, și alții au declarat, atât în fața părinților, în fața conducerii acestei grădinițe, cât și în fața opiniei publice, că vor prevedea în bugetul anului viitor bani și pentru această grădiniță, desigur, dacă ei vor fi suficienți.

Și totuși cum rămâne? Se întreabă, în special părinții, dacă mai există vreo speranță de a se găsi banii necesari pentru terminarea acestor lucrări.

Eu, fiind mai optimist, spun că da.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator David.

Ați vorbit 2 minute și 30 de secunde.

 
Marius Sorin Ovidiu Bota (PSD+PC) - declarație politică intitulată Guvernul mituiește tot ce poate pe baza scenariului pus la punct de strategii de la Cotroceni;

Îl invit la microfon pe domnul senator Bota - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota:

Declarația mea se numește "Guvernul mituiește tot ce poate pe baza scenariului pus la punct de strategii de la Cotroceni".

Asistăm la cea mai mare mită publică, în disperarea de a aduna voturi a președintelui Băsescu.

Guvernul demis Boc 2

mituiește tot ce mișcă în țara asta: primar, fermier etc., pe baza scenariului furnizat de la Cotroceni, în care toate cheltuielile pe care Guvernul le face în perioada aceasta trebuie făcute doar la indicația marelui cârmaci care rezolvă problemele din țara asta.

Miniștrii spun: "Nu se poate!", iar fermierul-șef, țăranul-șef, muncitorul-șef, primarul-șef, toți într-unul, dau indicații, și miniștrii devin astfel papagalii neamului, iar el, salvatorul acestuia.

Frați români, primari din toată țara, încă virgini politic, veniți și cereți orice cârmaciului-șef, vă va satisface pe deplin! Câinii sunt cu colaci în coadă pe gardul de la Cotroceni și așteaptă fraierii să voteze încă o dată.

Sper ca toți să luați tot ce vi se dă și să votați împotriva acestui stil de a gestiona și de a conduce țara.

Gaura din averea țării, produsă în ultimii 5 ani, este mult prea mare pentru a ne permite o nouă administrație prezidențială marca Băsescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Prezidențiabilii de România: de la discursuri «de pe ghiveci», la «pârtii» prin mulțime spre moaștele sfinților;

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe Pop - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Prezidențiabilii de România: de la discursuri «de pe ghiveci», la «pârtii» prin mulțime spre moaștele sfinților."

România este în campanie electorală pentru al cincilea ciclu de alegeri din ultimii doi ani.

Populația, apăsată de dificultăți financiare, este mai sătulă ca niciodată de promisiuni electorale.

Destul de ciudat însă, chiar și politicienii par sătui de campanie, altfel de ce ar recurge la gesturi atât de disperate?

Să ne uităm, de exemplu, la domnul președinte Băsescu, nerăbdător nevoie mare să se cocoațe pe un ghiveci din fața Palatului Cotroceni ca să le vorbească bieților fermieri adunați acolo nicidecum să-l susțină electoral, ci pentru că nu-și mai permit să-și țină animalele, care pentru unii reprezintă principala sursă de venit.

Imun la huiduielile protestatarilor, domnul Traian Băsescu a dat-o înainte cu textul șablon că Domnia Sa "se îngrijește de ei", că are "soluții care să-i ajute" și că, citez: "Mă întreabă cineva dacă mai ies președinte.

O să ies.

Haideți să nu facem politică."

Mă întreb de unde atâta siguranță de sine, domnule Băsescu? Știți cumva ceva ce noi nu știm? Parcă domnul ministru Nica a fost demis pentru afirmații fără acoperire, legate de posibila fraudare a alegerilor prezidențiale.

Dar să nu credeți că domnul președinte este singurul cu această abordare de campanie.

Cu o zi înainte, candidatul Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, Mircea Geoană, își făcea loc prin mulțimea adunată la Patriarhie cu ocazia pelerinajului la moaștele Sfântului Dimitrie.

Apostrofat de câteva bătrânici pentru că nu stă la rând, domnul Geoană s-a făcut că plouă, așa cum s-a comportat de fiecare dată când a trebuit să-și asume responsabilitatea pentru ceva, cum ar fi, de pildă, actul de guvernare.

În total contrast, candidatul PNL Crin Antonescu a anunțat oficial că, din respect pentru români, nu va participa la hramuri sau alte manifestări religioase pe perioada campaniei sale electorale.

În același timp, Domnia Sa a refuzat să se preteze la gesturi ieftine de genul celor pe care le întreprinde zilnic domnul Băsescu, lansând, în schimb, o provocare pentru contracandidații săi: o confruntare televizată directă, împreună, pentru a rămâne la latitudinea fiecărui român să decidă cine merită și cine nu merită să fie președinte.

Tare aș vrea să văd cine se încumetă la așa ceva.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Intervenția dumneavoastră a durat 2 minute și 30 de secunde.

 
Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Un lucru în care să credem - un model;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Pop - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Chivu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gheorghe Pop:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se numește "Un lucru în care să credem - un model".

Stimați colegi,

Cu toții, cei credincioși, ca și cei mai puțin credincioși, ne rugăm într-un fel sau altul, fie că zicem "Doamne-ajută!", fie că zicem "Doamne ferește!", fie că zicem "Ce mă fac, Doamne?", fie că cerem liniște, fie că cerem dreptate sau sănătate în fața unor evenimente care ne depășesc, ne rugăm fiecare în felul nostru, căutând un ajutor, un punct fix, un lucru în care să credem.

Bărbații cunosc mai bine ce înseamnă să trăiești fără să ai o teorie perfect valabilă care să ofere verticalitate propriilor principii și fapte.

Vorbesc de bărbați, nu de toți oamenii de sex masculin, pentru că sunt și unii care recunosc ca axiomă propriile vicii și le ridică la rang de modă, de bun-gust, adică ridică imoralitatea la înalt grad de morală și tot ce nu este în trend este anacronic, este sortit pieirii sau, mai bine zis, în scurt timp va fi considerat anormal.

Ce se întâmplă, stimați colegi?

Unii dintre noi vom fi considerați "dinozauri" doar pentru că nu sprijinim imoralitatea viscerală, doar pentru că am învățat de la părinți și de la școală că diferența dintre animal și om este manifestarea conștiinței, guvernată de respect, moralitate, inteligență, cultură, în orice plan - social, familial, instinctual, și cultivarea ei.

Totodată, pentru a nu ne pierde calitatea și capacitatea de a fi oameni, nu avem voie să nu facem apel la egalitatea de șanse, atât în plan social, cât și material. Și, ca să vorbim de ograda noastră, fac apel la dumneavoastră, la calitatea dumneavoastră de oameni politici.

Trebuie să creăm condițiile pe care, la aceste alegeri, să existe egalitatea de șanse în acordarea voturilor cetățenilor unuia sau altuia dintre candidații la președinție.

De fapt, cui să mă adresez? Celor care au pierdut noțiunile elementare ale celor 7 ani de acasă, celor care au pierdut sau poate nu au avut niciodată noțiunile de respect, de cultură, de directori cu diplomă în domeniu măcar, celor care sădesc disperarea și bucuria de a fi mânjit și viciat ca ei în rândul cetățenilor, celor care sfidează bunul-simț, celor care se contrazic în termeni, în idei, celor care sfidează cuvântul dat, atât cel rostit, cât și cel scris, și celor care sfidează cu maximă abnegație Constituția țării - bună sau mai puțin bună, este Constituția țării.

Dragi colegi,

Acestui flagel cultivat cu sârguință de domnul Traian Băsescu, de PD-L, trebuie să ne opunem cu bun-simț, bineînțeles, dar este obligația noastră morală să nu ridicăm incultura, imoralitatea, proastele practici la rang de model pentru noi, pentru cetățenii și copiii țării, la rang de model de președinte al țării, al României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Intervenția dumneavoastră a fost de 5 minute și 20 de secunde.

 
 

Vreau să vă informez că, pe lângă colegii care au prezentat în plen, au mai depus declarații politice:

  • de la Grupul parlamentar al PD-L, domnii senatori: Iulian Urban, Alexandru Mocanu, Petru Bașa;
  • de la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnii senatori: Dan Voiculescu, Șerban Valeca, Mihăiță Găină, Alexandru Mazăre și Sorin Serioja Chivu, iar de la Grupul parlamentar al UDMR, domnul senator Attila Cseke.
 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca subiect unele aspecte privind lupta politică din România (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Trăim deja în dictatură.

Este dictatura Vântu & Voiculescu.

Vom vedea câți vor legitima prin vot această dictatură.

Vom vedea câte creiere au reușit să spele.

Au ajuns la o dictatură media.

Oare de ce în România nu există o lege antitrust în mass-media?

Aseară, la "Irealitatea", la oră de maximă audiență, "agentul de influență Gușă" ne-a invitat, în direct, să-l pupăm pe Băsescu... în fund, sub privirile slugarnice ale "moderatorului" Răzvan Dumitrescu (încep să o regret pe Cretzuleasca).

Oare va reacționa CNA-ul?

Ba mai mult, o să vedem noi după 6 decembrie!

Ce, ne aliniază în piața publică pe cei care avem o altă opinie?

Eu zic să le scutim efortul și să tranșăm votul din primul tur.

Vom realiza două obiective: scăpăm de o gașcă de psihopați și facem și economie la buget.

Încă o pagină neagră în politica României s-a consumat odată cu plângerea ONG-urilor la Curtea Constituțională.

Aceste ONG-uri sunt mai degrabă "orificii" ale PSD - PNL - PC din București, nu poți să le numești organizații.

Dacă te uiți la ele, înțelegi un singur lucru: unde s-a ajuns cu stupizenia unor mercenari de joasă speță plătiți de Vântu, Voiculescu, Patriciu etc., care se pretind, se fac reprezentanți ai unor organizații și induc în eroare poporul român cu informații mincinoase, vădit tendențioase.

Din fericire, tot mai mulți români cred că e ceva în neregulă cu Băsescu dacă s-au coalizat toți împotriva lui.

Minunata coaliție antibăsesciană se va destrăma după alegeri.

Tocmai de aia au dat jos Guvernul Boc acum, ca să fie siguri pe un lucru.

Pe ei, coaliția Anti, îi unește doar interesu' de a ajunge la șefia Serviciilor Secrete, ca apoi să își facă de cap cu afacerile lor cu statu', necontrolați de nimeni.

Asta este adevărata miză și nu tocmai demnitatea de a avea un președinte provenit din partidu' X.

Mă bucur că în țara asta sunt și oameni care observă că Băsescu nu este de fapt problema, ci circarii care vor să îl îndepărteze și fac enorm de mult scandal, zgomot inutil și, mai mult decât oricând, rău țării, punând țara în postura de a nu avea un guvern stabil înainte de alegeri și, mai ales, de a nu i se acorda noi tranșe FMI.

Da, la noi este posibilă o dictatură.

Nu dictatura comunistă, nu dictatura naționalistă.

În acest secol, cel puțin, o țara care face parte din Europa unită nu mai poate derapa la astfel de dictaturi, dar e foarte posibilă o dictatură a banului.

Cei îmbogățiți nu mai sunt satisfăcuți de sumele mari de bani acumulate.

Vor mai mult, vor puterea, satisfacția supremă: să fie Dumnezeu!

Sunt capabili să facă orice ca să ajungă deasupra tuturor.

Cumpără totul (sau aproape totul): terenuri, clădiri, resurse naturale etc., dar, mai ales, cumpără conștiințe.

Foarte multe conștiințe sunt de vânzare.

Prin urmare, mă tem de dictatură, de cea care își face loc prin vânzare-cumpărare.

Cât de jos au ajuns românii și cât de mulți sunt gata să se supună în fața ochiului dracului? Din păcate, oameni în care la un moment dat am avut încredere și ne-am pus speranța în ei acum fac parte din portofoliile candidaților la dictatură.

Dincolo de vinile reale și criticabile care i se pot aduce în mod civilizat lui Băsescu, isteria artificială și cumpărată creată în jurul președintelui a depășit de mult orice limită a bunului-simț.

Demagogia, ipocrizia, fățărnicia, obrăznicia, ticăloșia, superficialitatea, trădarea de țară, lipsa de profesionalism, promovarea incompetențelor și negarea adevăratelor valori, lipsa reală de dorință pentru o reformă reală a societății, manifestate atât la mulți politicieni, dar și la un îngrijorător de mare număr de oameni prezenți în toate structurile statului, toate acestea mă fac să cred că România trăiește încă un coșmar de care îi va fi extrem de greu să se desprindă.

Ce e de făcut? Poate că singura soluție e ca oameni ca dumneavoastră, ca mine și ca mulți alții asemeni nouă să-și continue lupta cu sistemul ăsta parazitar și nenorocit care trăiește pe spinarea noastră.

Fiecare dintre noi trebuie să continue și să ducă această luptă prin toate mijloacele posibile care ne stau la îndemână.

Societatea civilă, și nu aceea reprezentată de niște găști de indivizi compromiși și care nu reprezintă pe nimeni și nimic, trebuie să se manifeste mult mai vocal decât a făcut-o până acum.

Cel mai mare pericol e să devenim suficienți în atitudine și gândire, să ne retragem sub propria carapace, și astfel, să devenim simpli spectatori la ceea ce se întâmplă rău în jurul nostru.

Parafrazându-l pe Edmund Burke, am să spun:

"Singurul lucru necesar pentru ca diavolul să triumfe în proiectul său este ca oamenii buni să nu facă nimic."

Atâta timp cât ai condamnat comunismul, este absolut firesc să iasă la suprafață și să-și exprime mânia proletară ultimele relicve, mirosind a hoit, ultimele scursuri emanate de jegul și mizeria comunistă care au ținut piciorul pe grumazul acestei țări din 1945 și vor să o facă în continuare.

Prin vocile mirosind a lături ale unor așa-ziși analiști politici, militari, economici, de politică externă etc., comunismul încearcă în continuare să facă jocurile în țara asta și cred că adevărata luptă se va da la aceste alegeri între democrație și neocomunism, între libertățile noastre cetățenești și o adunătură proletară bazată pe interese meschine, însă condusă de foste slugi ale regimului comunist.

Singurul regret este că un partid precum PNL a putut să intre într-un asemenea joc și a putut să cadă într-o capcană similară celei din 1947.

Alexandru Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Frăția privilegiaților (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Mocanu:

Declarația politică este intitulată "Frăția privilegiaților".

În primele ore ale audierilor de către comisiile parlamentare de specialitate ale candidaților propuși de premierul desemnat Lucian Croitoru, "frăția privilegiaților", adică liderii PSD - PNL - UDMR, a scârțâit grav, în sensul că atât de mult trâmbițata majoritate de 65% s-a dovedit a fi... o minoritate.

Asta pentru că, așa cum s-a mai întâmplat de atâtea ori, au fost parlamentari care au votat pe bune, după cum au crezut ei că trebuie să voteze.

În acest fel, în ciuda amenințărilor vitriolante ale liderilor coaliției "Grivco", candidații Vasile Blaga - pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și Bogdan Aurescu - pentru Ministerul Afacerilor Externe au primit aviz favorabil.

A fost momentul când au intrat în scenă greii PSD și UDMR, care, desfigurați de atâta furie, au dat buzna la toate comisiile și, fără nicio jenă sau respect pentru instituția Parlamentului, de față cu toată lumea (dar și cu presa, care, iată, tace mâlc), și-au amenințat într-un mod abject propriii colegi să nu mai iasă din rând și să-i trântească pe toți, indiferent de prestație.

Din acel moment, toate avizele au fost negative, cu toate că stenogramele stau mărturie că absolut toți candidații la funcția de ministru la zecile de întrebări ce li s-au adresat în cascadă, cu calm și profesionalism, au dat răspunsuri directe, clare și la obiect.

În plus, au îndurat cu stoicism și cu demnitate toate mojiciile și jignirile debitate de o serie de "bănicioi", care, lipsiți de caracter, de ani buni pângăresc imaginea Parlamentului.

Acum, "frăția privilegiaților", sigură de victoria în alegeri a lui Traian Băsecu, face orice îi stă în putință pentru ca acesta să nu ajungă în situația să poată dizolva Parlamentul, fiindcă se teme de moarte de eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate.

Iar la acestea se poate ajunge dacă, într-un interval de 60 de zile, două încercări de formare a Guvernului sunt respinse, prin vot, în Parlament.

De aceea, deși încă înainte de a-i cunoaște componența și programul au anunțat cât se poate de categoric că vor trânti Guvernul propus de Croitoru, acum amenință că vor amâna votul programat pentru miercuri, 4 noiembrie, până când premierul desemnat va numi alți candidați de miniștri în locul celor respinși de comisii, dar al căror vot este consultativ.

În realitate, trag de timp spre a evita pasul spre anticipate prin respingerea primei încercări de formare a Guvernului.

Iată cum, sperând să câștige puncte, au aruncat țara într-o criză inutilă, fără a avea o soluție constituțională de ieșire.

Astăzi, cel mai mare pericol care ne pândește este această "frăție a privilegiaților", care, orbită de interesele ei meschine, riscă să arunce România în trecut, precum mineriadele lui Iliescu din anii '90.

Timp de 20 de ani, "sistemul ticăloșit" s-a ascuns în spatele unor politicieni corupți și al grupurilor lor de interese nelegitime.

Acum se ascunde în spatele lui Mircea Geoană, Crin Antonescu și, mai nou, al lui Klaus Iohannis, folosiți pe post de paravan.

Dar păpușarii - Voiculescu, Patriciu, Vântu, Verestóy, Vanghelie, Dragnea, Fenechiu, Mazăre, Oprișan - stau în umbră și de acolo încearcă să blocheze învestirea Guvernului Croitoru, reforma sistemului de pensii, referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari, reforma fiscală, în general reformarea României.

De aceea, fac apel la toți parlamentarii de bun-simț din PSD, PNL și UDMR să ceară liderilor ca, prin deciziile lor, să nu lungească la nesfârșit o criză politică inutilă, pe care tot ei au generat-o.

Mai mult, cer acelorași colegi să voteze după cum cred ei că este mai bine pentru cetățenii din colegiile în care au fost aleși, nu pentru șefii lor, mai mult sau mai puțin afișați, care se tem că-și vor pierde privilegiile și, odată cu acestea, puterea lor de influență.

Românii încă mai contează pe responsabilitatea parlamentarilor din toate partidele pentru a stopa criza politică, astfel încât Cabinetul Croitoru să primească votul de încredere al Parlamentului și să treacă cât mai repede la gestionarea treburilor țării ce nu mai pot fi amânate:

negocierile cu FMI și adoptarea în continuare de măsuri care să mențină stabilitatea economică.

FMI ne cere un guvern legitim și stabil.

Prin votul dumneavoastră, stimați colegi, Guvernul Croitoru poate ajunge un guvern legitim, capabil să asigure stabilitatea României.

Petru Bașa (PD-L) - declarație politică intitulată Orgoliile unora, dușmanii tuturor (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Petru Bașa:

Declarația politică se intitulează "Orgoliile unora, dușmanii tuturor".

Dragi colegi,

Trebuie să vă spun, din ceea ce am constatat cu toții, că oamenilor nu le mai pasă de ce se întâmplă pe scena politică, ce miniștri sunt audiați, ce jocuri politice se fac sau nu se fac, ei vor ca problemele lor să se rezolve, și aceasta cred că o simțiți cu toții în colegiile pe care le reprezentați.

Miercurea trecută, când noi ne aflam în comisiile de audiere, fermierii au ieșit în stradă, au venit la Palatul Cotroceni pentru a cere subvențiile de care au nevoie.

Pentru ei nici criza politică, nici criza economică nu sunt percepute la nivel macro, măsurile nu sunt percepute ca necesar a fi luate la nivel generalist, ci individualist.

A doua zi, angajații de la "Metrorex" au venit să se revolte, și mișcările de acest gen vor continua.

Ele nu sunt îndreptate împotriva unui om politic sau a altuia, ele vin ca o cerință lăuntrică a oamenilor de a fi ascultați și de a li se soluționa problemele.

Nu este o atitudine constructivă, dar reprezintă o radiografie a ceea ce înseamnă societatea de azi, cu așteptările ei, acte percepute de către populație ca un efect placebo cu rezultat imediat.

Spectacolul politic nu e un meci de fotbal.

În aceste zile, acest spectacol nu mai are nici pe departe audiența pe care o are un meci de fotbal.

Pe de altă parte însă, are alte implicații în viața reală față de un meci de fotbal.

La un meci de fotbal, spectatorii se uită mai mult sau mai puțin pasivi, pentru că acesta nu le schimbă viața.

La spectacolul politic pe care unii îl creează în mod voit în această perioadă, spectatorii, puțini câți sunt, se uită acum pasivi, poate urmând să devină activi în 22 noiembrie și 6 decembrie.

Dar un lucru este clar, acest spectacol ne poate schimba tuturor viața, iar acest spectacol este generat în această perioadă de orgoliile politice ale unora.

S-a văzut acest lucru și în comisiile de audiere a miniștrilor propuși pentru a face parte din noul Guvern, se vede acest lucru din declarațiile pe care le fac liderii politici.

Presa internațională, mai precis "The Economist", scria săptămâna trecută că "politica românească este dominată de orgolii și nu este motivată de criza economică cu care se confruntă țara în prezent".

Dragi colegi, Cu toții am fost trimiși aici, în Parlament, prin votul uninominal al cetățenilor din colegii.

Pe acești cetățeni, așa cum spuneam, nu îi interesează nici spectacolul politic și, cu atât mai mult, nu îi interesează orgoliile unor lideri.

Ei sunt preocupați de soarta lor și a copiilor lor, de modul în care vor trece peste iarna grea ce va veni.

Le datorăm responsabilitate.

A trecut perioada ideologiilor politice în percepția cetățeanului.

Acum, aceștia se așteaptă la o politică pentru oameni, o politică pentru alegători.

Ei știu că deciziile noastre din aceste zile îi afectează.

Dragi colegi, Aceste decizii ne afectează, în final, chiar și viața noastră.

Un medic se plângea zilele trecute că nu există suficiente fonduri la buget pentru a susține sistemul de salarizare la niveluri mai înalte.

Se plângea că în țara aceasta avem prea mulți pensionari de boală.

Apoi a recunoscut că, de fapt, vina îi aparține chiar și lui, pentru că acordă și el, și colegii lui unele scutiri medicale pentru desfășurarea unor activități, pentru că există medici care își pun parafa pentru astfel de pensionări de boală nejustificate, și că, în final, reacțiunea este chiar împotriva sa.

Dragi colegi,

Acțiunile noastre sunt cauzele reacțiunilor ulterioare.

Acordul cu FMI este deja afectat, dar validarea Guvernului este obstrucționată de orgoliile unor anumiți lideri politici.

Creăm un spectacol politic de dragul unor lideri, un spectacol care știrbește și ultimele fărâme de credibilitate a cetățenilor în noi, clasa politică.

Mă întreb cum vom restabili încrederea populației în noi, clasa politică, după acest spectacol.

Este nevoie de competență, de dorința de a renunța la orgolii, în slujba unui interes național care se mai regăsește doar în demagogia discursurilor.

Nu este obligatoriu ca aleșii să fie săraci, să umble în loganuri și să poarte costume de câteva sute de lei, îmi spuneau cetățenii din colegiul pe care îl reprezint.

Ei se așteaptă însă la responsabilitate, la capacitatea de a subordona interesele proprii ale unora (de înțeles și acestea până la un punct) viitorului României. Și există, slavă Domnului, oameni capabili să miște ceva în direcția cea bună.

Important este să trecem peste orgoliile unora și să facem ceea ce este mai bine pentru noi toți.

Dragi colegi, Pentru că tot ceea ce se întâmplă în această perioadă se canalizează pe linia orgoliilor, voi încheia declarația mea politică de azi cu un citat al psihologului Juliana Mallart: "Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit și cel mai redutabil dintre dușmanii pe care cineva poate să-i aibă."

Vă mulțumesc.

Dan Voiculescu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Nu vă atingeți de TVA! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dan Voiculescu:

Declarația politică este intitulată "Nu vă atingeți de TVA!".

În România, la nivel retoric, criza economică și financiară pare a preocupa pe toată lumea.

Politicieni, economiști și jurnaliști, toți vorbesc despre cauzele și soluțiile crizei.

Dacă în topul măsurilor concrete anticriză suntem constant pe ultimele locuri, într-un potențial top al discuțiilor despre criză suntem lideri mondiali incontestabili.

Însă, din păcate, cei foarte preocupați să vorbească nu mai au timp să gândească.

Și, astfel, demisul Guvern Boc I a adoptat măsuri pe care orice student la distanță la o facultate neautorizată le-ar fi considerat stupide.

Cazul celei mai cunoscute măsuri anticriză, impozitul forfetar, care a determinat închiderea a sute de mii de firme, cauzând importante pierderi bugetului de stat, este elocvent pentru inteligența și competența locvace ale guvernării Boc.

După acest eșec echivalent cu subminarea economiei naționale, se pregătește o nouă lovitură, de această dată fatală: creșterea taxei pe valoarea adăugată.

Astfel, președintele Traian Băsescu, care, după o lectură în notă personală a Constituției, a concluzionat că este și cel mai mare economist al țării, a identificat soluția crizei, afirmând că preferă o creștere a TVA.

Așadar, Domnia Sa preferă o scumpire în lanț a tuturor produselor și serviciilor, o scădere a puterii de cumpărare, a consumului și, implicit, falimentarea, deopotrivă, atât a persoanelor fizice, cât și a agenților economici.

Aceasta ar fi, în esență, strategia economică a președintelui în funcție.

Pentru că nu pot accepta că Traian Băsescu încearcă deliberat să-i falimenteze pe români, voi considera că poziția sa este determinată doar de o crasă ignoranță.

Pentru președinte și pentru persoanele care îl sfătuiesc, explic pe scurt: în acest moment, România are nevoie de o creștere sănătoasă a consumului, care să susțină funcționarea eficientă a agenților economici.

Dacă cetățenii nu cumpără produse și servicii, firmele dau faliment, crește șomajul, bugetul de stat rămâne fără fonduri, deci nu se pot plăti pensiile și salariile, nu se pot construi drumuri etc.

Dacă va crește fiscalitatea, dacă TVA-ul va fi mărit, prețurile vor crește, puterea de cumpărare se va reduce, iar economia națională se va prăbuși.

Nu-i deloc complicat.

Concluzia: Nu vă atingeți de TVA!

Șerban Constantin Valeca (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Biciul, o curea îngustă și în niciun caz pușcă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Șerban Constantin Valeca:

Declarația politică se intitulează "Biciul, o curea îngustă și în niciun caz pușcă".

Domnul prim-ministru încă în funcție și-a achiziționat în ultimul timp, probabil, diverse lucruri, dar a cumpărat și o problemă, adică un bici.

Văzând această "armă" într-un târg de aiurea, a dorit, dintr-o dată, să fie, pentru o clipă, cel mai mare din țară, să fie un fel de comandant din Evul Mediu, dorind, probabil, să pocnească pe cineva pentru a i se asculta poruncile, dar vai, din păcate, nu a reușit să fie decât un personaj cu un mimetism ieftin, dorind să biciuiască la televizor Parlamentul și parlamentarii.

Ca urmare, stimați colegi și colege din Senatul României, nu ne rămân decât întrebări, la care trebuie să dăm răspuns, cum ar fi: dacă ne întoarcem la dictatură, dacă nu cumva am promovat oameni dornici de răzbunare și care nu recunosc Parlamentul ca fiind forul democratic al României sau ce tip de societate girăm.

În urma rezultatului audierilor propunerilor de miniștri, nu am crezut nicio clipă că ceva sau cineva mă va determina să mă gândesc serios să-l votez în această săptămână pe domnul Croitoru în funcția de prim-ministru ca declarațiile prim-ministrului Cabinetului demis.

Sau, poate, aceasta să fi fost ultima carte jucată de cei de la putere?

Ca urmare, amintind și cele spuse de marele savant Albert Einstein - "Nu putem rezolva problemele cu același nivel de gândire care le-a creat." -, cred că trebuie să luăm în serios propunerile majorității parlamentare și să alegem Guvernul care să ne reprezinte.

Va mulțumesc.

Mihăiță Găină (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Să votați așa-cum-trebuie! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Mihăiță Găină:

Declarația politică este intitulată "Să votați așa-cumtrebuie!".

Declanșarea unui referendum pe tema reducerii numărului de parlamentari și a trecerii la unicameralism a fost anunțată în stilul deja caracteristic domnului președinte și oficializată intempestiv printr-o declarație către poporul român. Și astfel, în doar 48 de ore, orașele patriei au fost împânzite de bannere, unde apelul de a participa la referendum se încuscrea cu votul pentru noul-vechi președinte.

Pe cine votăm pe 22 noiembrie, după ce am ștampilat cu DA pătrățica - atenție, nu uitați ochelarii de vedere acasă, în lumina obscură a cabinelor de vot se poate lesne greși! -, în funcția de președinte?

Dacă referendumul își va face treaba, veselia se va citi limpede pe chipul oamenilor, care vor flutura steagurile portocalii, iar șampania va curge a victorie din pălăriile negre ale lui Blaga, Flutur și Videanu.

Acest scenariu a fost îndelung dezbătut de mass-media, care, și de data aceasta, s-a împărțit între înverșunații moguli și adepții actualului președinte.

Ca un haiduc ce se luptă cu ciocoimea din Parlamentul României, Traian Băsescu croiește un argument logic firav în alegerea aceleiași date pentru referendum și prezidențiale:

bugetul patriei, făcând abstracție, în mod "nevinovat", de cheltuielile făcute de Ridzi, Udrea și compania.

Traian Băsescu nu acceptă, pur și simplu, o luptă electorală cinstită.

Încearcă, în fiecare zi, o altă idee, care să-i aducă un avantaj în lupta aceasta, iar ideile sale au însemnat includerea în lupta personală a mai multor instituții vitale pentru România, au însemnat prăbușirea Guvernului, umilirea Parlamentului, chiar a ideii de parlament, ridiculizarea unor inițiative democratice precum referendumul, crearea unor marionete politice, compromiterea tuturor celorlalte partide, în afara PD-L-ului.

Este alarmant când îl vezi pe președintele țării cum îndeamnă la revolta împotriva sistemului politic, atitudine cu adevărat pernicioasă pentru democrație.

Dar să observăm cum stau lucrurile și în alte țări europene vizavi de referendum și unicameralism. "Plebicistul"

autenticului Caragiale se traduce liber în referendumul zilelor noastre.

Acest termen provine din latinescul plebicista și vizează votul direct reieșit din consultarea întregului electorat cu privire la o problemă sau alta, însă nu se poate face referendum decât pe teme grave ce apasă întreaga națiune.

Istoria ne arată că în Croația s-a făcut referendum legat de independența țării, iar în Brazilia a vizat regimul de posesie a armelor de foc.

Harta parlamentarismului european ne reliefează faptul că există și uni, și bicameralism, în funcție de tradiția fiecărui stat.

Există bicameralism în Spania, Franța, Anglia, Belgia, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Polonia, Cehia, Austria, Croația și România.

Câteva dintre statele cu tradiție unicameralistă ar fi:

Norvegia, Estonia, Lituania, Letonia, Ucraina, Bulgaria, Grecia, Turcia și altele.

Parlamentul unicameral și cel bicameral au virtuți și slăbiciuni deopotrivă, însă o analiză simplă arată totuși că națiunile importante în ecuația europeană au parlament bicameral, dar nu acest lucru este cu adevărat important, ci modul abuziv în care actualul președinte utilizează în favoarea sa o prerogativă înscrisă în mult citata și interpretata Constituție.

Suprapunerea referendumului cu alegerile prezidențiale este un atac discret, legal, îndreptat de Traian Băsescu împotriva celorlalți candidați care fac parte din clasa parlamentară, mult hulită de președinte și de prim-ministrul interimar.

Cota de dușmănie și lipsa de respect sunt induse treptat în rândul votanților, care sunt îndemnați să aibă un puseu de conștiință și să voteze așa-cum-trebuie.

Dar dacă este "plebicist", referendum să fie! Vox populi, vox dei - vocea poporului este sfântă, indiferent dacă ea este manipulată în mod direct de chiar președintele în acțiune.

Alexandru Mazăre (PSD+PC) - declarație politică intitulată Războiul unuia împotriva tuturor (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Mazăre:

Declarația politică este intitulată "Războiul unuia împotriva tuturor".

Stimați colegi, Deși am încercat în repetate rânduri să mă lămuresc în privința resortului ascuns care pune în mișcare toate mutările politice ale actualului președinte al țării, vă mărturisesc că nu am reușit încă să mă edific.

Să fie doar orgoliu? Infatuare? Calcul cinic?

Domnul președinte este un actor politic periculos, un adversar redutabil, cândva cu mișcări de scenă și discursuri aparent spontane, datorate caracterului său impulsiv, dar, de fapt, bine regizate și aruncate în arena publică la momentul apreciat de el drept oportun.

Ei bine, ce nu mi se pare deloc oportun, ba aș putea spune că mi se pare de-a dreptul regretabil și contraproductiv, este faptul că sacrificatul de serviciu rămâne cetățeanul simplu, acel anonim fără un profil psihologic special, dacă excludem debusolarea indusă special de unii politicieni, doar că din patru în patru sau din cinci în cinci ani este invitat politicos și insistent la vot.

Mai mult decât atât, se încearcă în disperare de cauză să fie convins acest cetățean de care vă vorbesc, fie țăran, fie orășean, că noi, parlamentarii, acești odioși 322, pomeniți de către președinte mai des decât persoanele dragi din familia sa, suntem contra interesului național. Și în această sintagmă dumnealui nu uită să includă poporul, pe el însuși și FMI-ul, ultimul transformat într-o sperietoare de serviciu care ar urma să ne taie, ca națiune de datornici, de pe lista de preferințe în cazul în care nu ne găsește acasă.

Vă miroase a trădare a interesului național? De acord, dar depinde cine se face vinovat de aceasta.

Mesajul actorului nostru principal - în autoflatantul rol olimpian: "Popor, eu vreau să schimb ceva în țara asta, dar ei (n.r. parlamentarii)

nu mă lasă!" - sună a incitare la revoltă și este, mai presus de toate, o mare minciună.

Și cum lecțiile istoriei pot fi întoarse și în folosul propriu, Domnia Sa pune la cale o revoluție de catifea, aparent perfect democratică, asezonată cu cuvinte sforăitoare precum "referendum național", "parlament unicameral", "reducerea numărului de parlamentari".

Sunt absolut convins că nu va reuși să păcălească pe nimeni cu această găselniță electorală pe care o va abandona singur după alegeri, la fel cum a făcut și cu alte proiecte.

De fapt, avem de-a face cu beția de putere specifică unui om care nu știe să piardă, și nici să joace cinstit, un om pe care propriul partid îl tolerează cu greu.

În ceea ce-i privește pe cetățeni, ultimele sondaje arată o scădere dramatică a cotei de popularitate a personajului nostru.

CURS aprecia că doar 31% din români l-ar vota pe actualul președinte din primul tur, președintele PSD, Mircea Geoană, suflându-i acestuia în ceafă, cu 30% din intențiile de vot ale alegatorilor.

Cât privește turul al doilea, același institut de sondare a opiniei publice mărturisește niște rezultate ale sondajului menite să afecteze orgoliul primului competitor al țării:

50% cu 50%... pentru Mircea Geoană.

În încercarea tragică de a se război cu toată lumea care îndrăznește să fie în dezacord cu el, președintele a ajuns să răstălmăcească până și Constituția, pe care a transformat-o nici mai mult, nici mai puțin decât într-o variantă a Bibliei hazlii.

Nu de mult timp, amenința cu dizolvarea Parlamentului, într-o zi, pentru ca a doua zi să retracteze, ca un alt Galilei, și să recunoască faptul că încurcase ițele.

O altă sfidare a urmat la scurt timp: deși Parlamentul a dat aviz negativ pentru organizarea referendumului național în același timp cu alegerile prezidențiale, căpitanul în derivă s-a încăpățânat să treacă peste acest aviz.

Mai nou, am asistat la o altă încercare de a da o lovitură de imagine, desigur, tot la televizor, vrând parcă să ia pâinea de la gură altei persoane de tristă celebritate mioritică.

"Specialist în oierit", domnul președinte a transformat Palatul Cotroceni într-o strungă și, înarmat cu o talangă din care a sunat cu fermitate, le-a promis tot sprijinul său "răsculaților fără subvenții".

Pe cine crede că mai păcălește cu jocul acesta histrionic nu știu și aș putea spune că nici nu m-ar interesa dacă nu ar fi o miză mult prea mare de salvat pentru următorii cinci ani.

Să nu uităm că nici partidul său, după cum afirmam mai înainte, nu mai suportă așa-numitele valori doctrinare sau ambiții de personalitate istorică fără soclu ale celui care i-a "lungit" sau "lățit" după bunul plac pe membrii PD-L într-un improvizat "pat al lui Procust".

Prea au pierdut prilejuri de guvernare, cu PNL în 2007, cu noi, Partidul Social Democrat, în 2009, pentru a se mai lăsa atrași în sloganul electoral "Băsescu - președinte!".

Deocamdată, se aud doar murmure, și nu scrâșnete sau chiar vociferări, pentru că încă nu se știe cine va ieși învingător în cursa prezidențială și pentru că renumele de dictator al omului amintit îl precedă oriunde s-ar duce.

Nu vreau să mă gândesc însă la ceea ce îl va aștepta în cazul, mai mult decât probabil, al eșecului.

Linșajul în propriul partid va fi o soartă prea blândă pentru cum a jucat la ruletă soarta atâtor oameni și interesele lor.

Cred că cea mai mare pedeapsă pentru "noul Nero" ar fi uitarea.

Ar fi cea mai grea formă de repudiere și blam pe care o suportă un megaloman.

Băsescu a fost la Consiliul European de la Bruxelles.

Miercuri va da însă față cu oierii, care vor dreptate și vor fi prezenți cu mult mai mulți decât săptămâna trecută, la ora fixată de "aranjorul-șef".

Nu vă culcați pe o ureche, numărătoarea inversă a început, domnule președinte! Și, din păcate pentru dumneavoastră, nu mai seamănă cu aceea pe care ați repetat-o, în calitate de primar al Capitalei, la aprinderea luminilor de Crăciun.

Am auzit prin piețe, târguri și satele țării coruri de voci supărate care nu vă apreciau deloc: "Crede el că are toate ploile aranjate, dar noi nu-l votăm, maică, ne-a adus la dezastru." sau "Nu a vrut decât binele lui și al familiei lui."

Ar fi mai decent să vă retrageți din cursă, domnule președinte, ați scuti pe mulți, dar nu și "proști", să vă taie de pe listă.

Se mișcă țara, pentru viitorime!

Sorin Serioja Chivu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Onoarea nu este un atribut băsescian (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Sorin Serioja Chivu:

Declarația politică se intitulează "Onoarea nu este un atribut băsescian".

Pe zi ce trece, suntem obligați să suportăm obrăznicii prezidențiale care depășesc orice închipuire.

Candidatul Traian Băsescu uită că este președintele în exercițiu al republicii și că, în atari condiții, ar trebui să fie primul om din țară în ceea ce privește respectarea legilor, a Constituției.

Ei bine, la Traian Băsescu această onoare nu este și atribut prezidențial, el continuând să subestimeze și să discrediteze totul, sacrificând totul pentru interesul de a dobândi al doilea mandat.

Comportamentul lui Traian Băsescu în această perioadă, ca de altfel în întregul său mandat, este identic cu al unui lider de partid hăituit - deci nu al unui șef de stat -, dar al unui partid pe care, prin însuși felul său de a se manifesta, l-a marginalizat, l-a scos pur și simplu în afara actualului spectru politic din România.

Încăpățânarea lui bolnavă de a nu accepta numirea unui premier susținut de o majoritate politică și parlamentară confortabilă și transparentă face ca ambițiile sale să genereze cel mai mare rău țării, România fiind pe punctul ca, peste mai puțin de două săptămâni, să rămână fără Guvern legal și, în consecință, să nu mai poată conlucra cu organismele internaționale politice, financiare etc.

În loc să-și propună soluționarea acestei situații, Traian Băsescu nu mai prididește să brăzdeze țara în lung și în lat, mobilizând cohortele portocalii pentru a-și trâmbița candidatura, după o alta care s-a dovedit un eșec lamentabil.

Ca și cu cinci ani în urmă, vorbește în același limbaj de lemn despre oligarhii pe care nu i-a putut înfrânge - deși doar aceștia îl susțin financiar - și despre sistemul ticăloșit pe care însuși l-a menținut prin dezbinare, amenințări în Serviciile Secrete, înscenări de tot felul.

De fapt, pentru Traian Băsescu sunt două Românii: una portocalie, aclamatoare, amețită de hăhăielile sale și alta cu "negri", cu lumea care nu-l mai suportă, care-și vede totuși de treburi în condiții din ce în ce mai grele, dar dornică să salveze țara, sperând sincer în votul de blam pe care i-l vor acorda lui Traian Băsescu în stoparea unor fraude tot mai evidente care "împănează" campania prezidențială.

Un exemplu în acest sens sunt sumele virate de către ciracii săi din ministerele de resort pentru încălzirea populației pe timp de iarnă, dar, atenție!, doar a populației portocalii!

11 milioane de euro au fost deja distribuiți portocaliilor din Brașov, în timp ce București, Pitești, Constanța și multe alte localități cu primari pesediști sunt osândite la a suporta frigul iernii, ca să se afle astfel cine este șeful statului!

Dezinteresul lui Traian Băsescu față de climatul normal pe care trebuia să-l asigure în țară, mai ales în perspectiva crizei economico-financiare, este reflectat și de faptul că, în cinci ani de președinție, a schimbat tot atâția miniștri ai agriculturii, domeniu de la care se aștepta totuși redresarea României.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea față de țară și popor la Traian Băsescu este egală cu zero, iar onoarea, cum spuneam, nu este atributul prezidențial.

El, dacă bine ne amintim, i-a cam împușcat pe la spate chiar pe cei care i-au fost alături:

Petre Roman, Theodor Stolojan, Călin Popescu-Tăriceanu.

Iar ca o culme a mârșăviei și fariseismului ce-l caracterizează pe încă șeful statului este apelul său, în plină campanie electorală, la mila prostituatelor și a consumatorilor de droguri, pe care-i ademenește cu facilități ieftine pentru a le smulge votul, precum și convocarea referendumului în ziua alegerilor, procedură care este similară cu cea mai josnică fraudă electorală, pentru că singurul beneficiar al referendumului este Traian Băsescu.

El, președintele-jucător, joacă rol dublu - de șef de stat și de candidat -, dar ambele pe banii publici, deși în mitingurile electorale țipă cât poate că luptă pentru a diminua cheltuielile ineficiente din bugetul de stat.

Concluzia acestor situații este așadar una singură: locul lui Traian Băsescu nu mai trebuie căutat la Cotroceni, ci în fața Palatului Victoria, într-una dintre țepele pe care, cum am mai spus cu altă ocazie, voia să le administreze adversarilor săi.

Acolo îi este locul, îl merită din plin și, cu siguranță, nimeni nu va regreta.

Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică având ca titlu O nouă dovadă a «respectulu» Guvernului față de parlamentarism și democrație:adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Declarația politică este intitulată "O nouă dovadă a «respectului» Guvernului față de parlamentarism și democrație: adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009".

În Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 264 din data de 22 aprilie 2009, a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, un act normativ mult criticat și dezbătut în spațiul public, care nu făcea altceva decât satisfăcea setea de putere a guvernanților de la acea dată.

Ceea ce nu a putut obține coaliția majoritară în Parlament - prin promovarea și adoptarea unei propuneri legislative cu același conținut - a făcut Executivul dintr-un șut, prin adoptarea acelui act normativ.

În temeiul acestui act normativ, au fost schimbați mai toți directorii și directorii adjuncți din serviciile deconcentrate și înlocuiți cu cei care puteau sluji cu devotament "apolitic" - desigur, în ghilimele - interesele Guvernului de la acea dată.

Toate funcțiile publice și posturile încadrate în regim contractual care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate, precum și de adjunct al acestuia erau desființate în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Pe funcțiile nou-înființate de director coordonator erau promovați în mare grabă oamenii partidelor din coaliția guvernamentală.

Era astfel dat imediat uitării acel invizibil, dar totuși existent - e drept, firav - consens politic dintre partidele politice privind crearea unui cadru juridic și constituirea unui corp profesional al funcționarilor publici.

Evoluția și tendința de constituire a unui corp de funcționari publici apolitici erau readuse la stadiul de început.

Se cam termina pe atunci - înainte de a începe cu adevărat - și mult trâmbițata descentralizare, având în vedere faptul că exact serviciile deconcentrate care trebuiau transferate autorităților administrației publice locale (consiliilor județene și consiliilor locale) erau superpolitizate, neexistând practic niciun interes de subordonare a acestora autorităților administrației publice locale.

După parcurgerea procedurii legislative, în cadrul căreia argumentele partidelor de opoziție nu au fost luate în considerare de majoritatea zdrobitoare ce susținea Executivul la acea dată, neavând altă modalitate de a ataca actul normativ al Guvernului Boc, parlamentarii PNL și UDMR

au depus la Curtea Constituțională, în data de 26 iunie, o sesizare cu privire la neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009.

În data de 7 octombrie, Curtea Constituțională a României constata neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, întrucât nu s-au respectat normele de adoptare a ei, prevăzute de art. 115 alin. (6) din legea fundamentală.

Articolul 115 alineatul (6) din Constituție prevede că "ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

Potrivit motivării acestei decizii, dată publicității săptămâna trecută, Curtea Constituțională a constat că, prin reglementările sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, potrivit căruia statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

Au fost și probabil vor mai fi și în continuare - indiferent de culoarea politică a Executivului - acte normative emise de către acesta care vor fi declarate neconstituționale.

De fapt, acesta este rolul principal al Curții Constituționale.

Nimic nou sub soare, am putea spune.

Ar fi însă de dorit să învățăm din greșelile trecutului, mai ales atunci când acestea privesc propria noastră activitate.

Așa ar fi trebuit să facă, în înțelepciunea sa, și Guvernul Boc.

În loc de aceasta, Executivul a emis, într-una dintre ultimele sale ședințe de guvern, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, al cărei titlu nu am curajul să îl copiez aici în declarația mea politică, pentru simplul motiv că ar ocupa vreo șase rânduri, iar la citirea părții finale nimeni nu și-ar mai aduce aminte de conținutul părții de început.

Acest act normativ, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, nu face altceva decât să reia dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, din reglementările cuprinse în cinci articole ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 toate putând fi identificate și în noua reglementare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009.

Adică să înțelegem bine: în timp ce era sesizată Curtea Constituțională cu obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, Guvernul a adoptat, cu o zi înainte, o nouă ordonanță de urgență, nr. 105/2009, care a fost depusă în aceeași zi la Senat, ca primă Cameră sesizată, și a fost publicată tot atunci în Monitorul Oficial al României.

În motivarea deciziei de neconstituționalitate, instanța de control constituțional arată: "Prin această din urmă ordonanță (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009), Guvernul a intervenit sub două aspecte asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, aprobată de Parlament prin legea care a fost supusă controlului de constituționalitate:

  1. în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 a preluat în integralitatea sa reglementarea cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009;
  2. a abrogat această ordonanță de urgență prin art. XIV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009."

Totodată, în motivarea deciziei prin care a stabilit neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, se arată că aceasta "exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice".

Magistrații mai subliniază că soluția aleasă de Guvern de a emite o nouă ordonanță prin care abrogă ordonanța aprobată prin lege de Parlament, dar preia integral conținutul acesteia, chiar în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituțională urma să se pronunțe, pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională.

Această neseriozitate a Executivului, invocată de către Curtea Constituțională, credem că trebuie să dea de gândit tuturor formațiunilor politice de pe scena politică.

Indiferent cine va fi Președintele României după data de 6 decembrie și indiferent cine va avea posibilitatea, dar și răspunderea de a forma viitorul Guvern, va trebui să acționeze cumpătat, cu deferență față de prevederile constituționale, respectând atribuțiile unicei autorități legiuitoare a țării, care este, conform art. 61 alin. (1) din legea fundamentală, Parlamentul României.

De asemenea, credem că la următoarea revizuire a Constituției României este necesară restrângerea drastică, la domenii strict limitate - dacă nu eliminarea totală -, a dreptului Executivului de a emite ordonanțe de urgență.

Numai astfel vor putea fi respectate întocmai litera și spiritul legii fundamentale și se va contribui, totodată, la recâștigarea atribuției principale a forului legislativ din România.

 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Cu aceasta, am încheiat prezentarea declarațiilor politice.

 
   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 12 juillet 2020, 16:50
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro