Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 02-11-2009

Ședința Senatului din 2 noiembrie 2009

  1. Declarații politice prezentate de domnii senatori:
  1.14 Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca subiect unele aspecte privind lupta politică din România (declarație politică neprezentată în plen);

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Iulian Urban:

Trăim deja în dictatură.

Este dictatura Vântu & Voiculescu.

Vom vedea câți vor legitima prin vot această dictatură.

Vom vedea câte creiere au reușit să spele.

Au ajuns la o dictatură media.

Oare de ce în România nu există o lege antitrust în mass-media?

Aseară, la "Irealitatea", la oră de maximă audiență, "agentul de influență Gușă" ne-a invitat, în direct, să-l pupăm pe Băsescu... în fund, sub privirile slugarnice ale "moderatorului" Răzvan Dumitrescu (încep să o regret pe Cretzuleasca).

Oare va reacționa CNA-ul?

Ba mai mult, o să vedem noi după 6 decembrie!

Ce, ne aliniază în piața publică pe cei care avem o altă opinie?

Eu zic să le scutim efortul și să tranșăm votul din primul tur.

Vom realiza două obiective: scăpăm de o gașcă de psihopați și facem și economie la buget.

Încă o pagină neagră în politica României s-a consumat odată cu plângerea ONG-urilor la Curtea Constituțională.

Aceste ONG-uri sunt mai degrabă "orificii" ale PSD - PNL - PC din București, nu poți să le numești organizații.

Dacă te uiți la ele, înțelegi un singur lucru: unde s-a ajuns cu stupizenia unor mercenari de joasă speță plătiți de Vântu, Voiculescu, Patriciu etc., care se pretind, se fac reprezentanți ai unor organizații și induc în eroare poporul român cu informații mincinoase, vădit tendențioase.

Din fericire, tot mai mulți români cred că e ceva în neregulă cu Băsescu dacă s-au coalizat toți împotriva lui.

Minunata coaliție antibăsesciană se va destrăma după alegeri.

Tocmai de aia au dat jos Guvernul Boc acum, ca să fie siguri pe un lucru.

Pe ei, coaliția Anti, îi unește doar interesu' de a ajunge la șefia Serviciilor Secrete, ca apoi să își facă de cap cu afacerile lor cu statu', necontrolați de nimeni.

Asta este adevărata miză și nu tocmai demnitatea de a avea un președinte provenit din partidu' X.

Mă bucur că în țara asta sunt și oameni care observă că Băsescu nu este de fapt problema, ci circarii care vor să îl îndepărteze și fac enorm de mult scandal, zgomot inutil și, mai mult decât oricând, rău țării, punând țara în postura de a nu avea un guvern stabil înainte de alegeri și, mai ales, de a nu i se acorda noi tranșe FMI.

Da, la noi este posibilă o dictatură.

Nu dictatura comunistă, nu dictatura naționalistă.

În acest secol, cel puțin, o țara care face parte din Europa unită nu mai poate derapa la astfel de dictaturi, dar e foarte posibilă o dictatură a banului.

Cei îmbogățiți nu mai sunt satisfăcuți de sumele mari de bani acumulate.

Vor mai mult, vor puterea, satisfacția supremă: să fie Dumnezeu!

Sunt capabili să facă orice ca să ajungă deasupra tuturor.

Cumpără totul (sau aproape totul): terenuri, clădiri, resurse naturale etc., dar, mai ales, cumpără conștiințe.

Foarte multe conștiințe sunt de vânzare.

Prin urmare, mă tem de dictatură, de cea care își face loc prin vânzare-cumpărare.

Cât de jos au ajuns românii și cât de mulți sunt gata să se supună în fața ochiului dracului? Din păcate, oameni în care la un moment dat am avut încredere și ne-am pus speranța în ei acum fac parte din portofoliile candidaților la dictatură.

Dincolo de vinile reale și criticabile care i se pot aduce în mod civilizat lui Băsescu, isteria artificială și cumpărată creată în jurul președintelui a depășit de mult orice limită a bunului-simț.

Demagogia, ipocrizia, fățărnicia, obrăznicia, ticăloșia, superficialitatea, trădarea de țară, lipsa de profesionalism, promovarea incompetențelor și negarea adevăratelor valori, lipsa reală de dorință pentru o reformă reală a societății, manifestate atât la mulți politicieni, dar și la un îngrijorător de mare număr de oameni prezenți în toate structurile statului, toate acestea mă fac să cred că România trăiește încă un coșmar de care îi va fi extrem de greu să se desprindă.

Ce e de făcut? Poate că singura soluție e ca oameni ca dumneavoastră, ca mine și ca mulți alții asemeni nouă să-și continue lupta cu sistemul ăsta parazitar și nenorocit care trăiește pe spinarea noastră.

Fiecare dintre noi trebuie să continue și să ducă această luptă prin toate mijloacele posibile care ne stau la îndemână.

Societatea civilă, și nu aceea reprezentată de niște găști de indivizi compromiși și care nu reprezintă pe nimeni și nimic, trebuie să se manifeste mult mai vocal decât a făcut-o până acum.

Cel mai mare pericol e să devenim suficienți în atitudine și gândire, să ne retragem sub propria carapace, și astfel, să devenim simpli spectatori la ceea ce se întâmplă rău în jurul nostru.

Parafrazându-l pe Edmund Burke, am să spun:

"Singurul lucru necesar pentru ca diavolul să triumfe în proiectul său este ca oamenii buni să nu facă nimic."

Atâta timp cât ai condamnat comunismul, este absolut firesc să iasă la suprafață și să-și exprime mânia proletară ultimele relicve, mirosind a hoit, ultimele scursuri emanate de jegul și mizeria comunistă care au ținut piciorul pe grumazul acestei țări din 1945 și vor să o facă în continuare.

Prin vocile mirosind a lături ale unor așa-ziși analiști politici, militari, economici, de politică externă etc., comunismul încearcă în continuare să facă jocurile în țara asta și cred că adevărata luptă se va da la aceste alegeri între democrație și neocomunism, între libertățile noastre cetățenești și o adunătură proletară bazată pe interese meschine, însă condusă de foste slugi ale regimului comunist.

Singurul regret este că un partid precum PNL a putut să intre într-un asemenea joc și a putut să cadă într-o capcană similară celei din 1947.