Victor Socaciu
Victor Socaciu
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 21 decembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.164/31-12-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-04-2021
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 21-12-2009 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 21 decembrie 2009

  1. Alocuțiuni dedicate împlinirii a 20 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989, prezentate de domnii senatori și deputați:  
  1.2 Victor Socaciu (PSD+PC);

 

Domnul Mircea Dan Geoană:

  ................................................

Îl invit să ia cuvântul pe domnul deputat Victor Socaciu, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Raymond Luca, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, președintele comisiei speciale a Parlamentului - Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989.

Domnul Victor Socaciu:

Doamnă președinte,

Domnilor președinți,

Stimați senatori,

Stimați deputați,

Am să spun câteva gânduri despre, poate, cea mai frumoasă pagină de istorie pe care a trăit-o poporul român în ultimii 100 de ani sau, cel puțin, de la 1 decembrie 1918.

Poate că această pagină de istorie n-ar fi fost atât de frumoasă dacă nu ar fi revelat solidaritatea poporului român în momentele-cheie ale istoriei sale.

Cei mai frumoși copii ai neamului nostru și-au deschis cămășile și au pus piepturile goale, cu flori în mână, împotriva țevilor și armelor potrivnice.

A fost, poate, cel mai înălțător moment al Revoluției române, lucru care s-a petrecut în Timișoara și, apoi, la București, în 21 decembrie 1989, și, firește, asaltul din 22 decembrie, care a fost momentul de apogeu al Revoluției române, care a însemnat și victoria Revoluției române.

Este aproape jignitoare ideea că Revoluția română nu a fost făcută de poporul român.

Este adevărat, exista un context internațional, un context internațional care nu exista, de exemplu, în 1987, la 15 noiembrie, la Brașov.

Trebuie să-i omagiem acum și pe acești nemaipomeniți oameni, muncitorii de la "Steagul Roșu", de la "Rulmentul", de la "Tractorul", din Brașov, care au dat prima lovitură și care au făcut prima fisură în regimul comunist, atunci, la 15 noiembrie 1987. (Aplauze în sală.)

Actul lor eroic nu este cu nimic mai prejos decât ceea ce au făcut timișorenii, începând cu 15, 16 decembrie 1989, sau bucureștenii în 21 sau 22 decembrie 1989 și chiar și după aceste zile de cumpănă.

De aceea, un omagiu trebuie adus acestor oameni de la Brașov, care au dat semnalul revoluției române.

Nu exista, este adevărat, contextul internațional, că, poate, atunci ar fi fost dărâmat Ceaușescu, dar și regimul său, despre care nu pot spune că a fost un regim comunist, a fost o structură de tip mafiot care a preluat conducerea României și a condus-o plecând de la o ideologie comunistă.

Aș mai spune că a existat în România, asemenea acelor oameni de la 15 noiembrie 1987 și de la 22 decembrie 1989, mai ales după Al Doilea Război Mondial și mai ales după ce au preluat comuniștii puterea, o pătură de intelectuali, și nu numai, care au constituit luptătorii anticomuniști din România, și cred că acum, la 20 de ani de la Revoluția română, putem să le aducem un omagiu acestor oameni care și-au jertfit viața pentru democrație.

Așa cum a existat, de-a lungul celor cinci decenii de comunism, o disidență continuă în România, să nu uităm că, cel puțin în ultimii ani, să zicem după 1980, figuri excepționale precum Gheorghe Ursu, doamna Doina Cornea, poeți ca Ana Blandiana, Mircea Dinescu sau filozofi ca Andrei Pleșu sunt oameni cărora le datorăm un respect deosebit, așa cum, în ciuda unor derapaje, în anii comunismului, în anii 1970 și 1980, un poet de excepție al românilor a lăsat o operă disidentă și a scris o operă disidentă, atunci poeme care au circulat în popor și mai circulă și astăzi, este vorba de Adrian Păunescu.

Aș mai spune că revoluția a emanat câteva figuri politice poate exemplare pentru tot ce s-a întâmplat în România postrevoluționară.

Firește, o personalitate puternică este Petre Roman, fondatorul PD-ului, o figură proeminentă și providențială este Ion Iliescu, fondatorul PSD-ului (Aplauze în sală.), iar la PNL, sigur, un domn Câmpeanu, un domn Quintus și atâtea alte personalități. (Aplauze în sală.)

Aș vorbi însă mai mult despre cel care, la mijlocul anului 1990, a avut sprijinul a mai mult de 80% din poporul român, din votanți, din electoratul român, Ion Iliescu.

Pentru că există încă voci care vorbesc despre o apartenență ba la Partidul Comunist, ba la KGB și așa mai departe, aș vrea să le amintesc acestor oameni că sub conducerea lui Ion Iliescu România a construit toate instituțiile democratice care funcționează astăzi, sub conducerea lui Ion Iliescu România a intrat în NATO, România a încheiat toate capitolele generate de contractul cu Uniunea Europeană, ceea ce nu este puțin, ceea ce este definitoriu și este esențial, de fapt.

M-aș întoarce însă la excepționala pildă de eroism, de frumusețe morală a acelor copii care și-au jertfit viața în 21 și 22 decembrie 1989, dar și în zilele fantastice ale Timișoarei.

Poate că acum, de acolo, din mormintele lor, ei ne întreabă: "După 20 de ani, românii și-au găsit dreptatea?" Și ne întreabă pe toți acest lucru.

Ce le putem răspunde? Că nu, încă nu există dreptate întru totul în România.

Ei ne-ar putea întreba dacă suntem liberi, pentru că noi am cerut atunci libertate.

Ce le-am putea spune noi acum? Suntem liberi în măsura în care ne sunt ascultate telefoanele și ne este violată intimitatea. (Aplauze în sală.)

Și ne-ar mai întreba dacă noi, după 20 de ani, trăim mai bine decât atunci. Și această chestiune a rămas doar un deziderat.

Societatea românească s-a polarizat, există o masă mare de oameni săraci, de oameni disperați, de oameni care au fugit din țara lor pentru a câștiga o coajă de pâine, umilitor, în țări dezvoltate.

Și atunci, pentru ce au murit acești tineri?

Poate fiecare dintre noi ar putea să dea un răspuns la această întrebare.

Cu toate acestea, în această zi de omagiere a eroilor noștri, a Revoluției române, să ne gândim că există totuși o speranță, că România mai are bărbați, că România mai are femei care să schimbe soarta din rădăcini.

Să facem o Românie frumoasă, să ne ținem de cuvânt, să nu uităm eroii noștri, să nu uităm că putem vorbi astăzi cât de liber putem, că avem o presă liberă, și este un mare câștig acum!

Am să vă rog încă un lucru.

Încă mai circulă prin eterul României stafia lui Ceaușescu, încă mai circulă în aerul României slugărnicia lui Emil Bo...bu.

Poate fiecare dintre noi trage o concluzie și va face ceva pentru a ajunge la acel deziderat pe care-l numim consens național.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Doamne, binecuvântează-i pe români! (Aplauze în sală.)

Domnul Mircea Dan Geoană:

Îi mulțumesc domnului deputat Socaciu pentru frumoasa alocuțiune.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 13 aprilie 2021, 9:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro