Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 11 ianuarie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.2/21-01-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 11-01-2010 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 11 ianuarie 2010

2. Dezbateri generale asupra Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2010.  
 
consultă fișa PL nr. 721/2009 L708/2009

 

Doamna Roberta-Alma Anastase:

  ................................................

La primul punct din ordinea de zi este înscris Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2010.

Pentru dezbaterea generală la acest proiect de lege, Birourile permanente ale celor două Camere vă propun următoarea desfășurare:

Guvernului i se rezervă 60 de minute, pe care să le utilizeze la începutul și la încheierea dezbaterilor generale.

Grupurilor parlamentare din Camera Deputaților și din Senat, împreună, li se alocă timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul 20 de secunde pentru fiecare parlamentar.

Deputații și senatorii independenți au la dispoziție, de asemenea, câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între parlamentari sau grupurilor parlamentare.

Potrivit acestor propuneri, grupurile parlamentare și deputații și senatorii deveniți independenți au la dispoziție timpul maxim pentru participare la dezbateri după cum urmează:

Grupul parlamentar al PD-L, 55 de minute;

Grupul parlamentar al Alianței Politice PSD+PC, 54 de minute;

Grupul parlamentar al PNL, 31 de minute, Grupul parlamentar al UDMR, 10 minute;

Grupul parlamentar al minorităților naționale, 6 minute;

Deputații și senatorii independenți 8 minute.

Sunt observații? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Voturi pentru? Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Propunerile au fost aprobate cu unanimitate de voturi.

Pentru prezentarea Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2010, dați-mi voie să-l invit la microfon pe domnul Emil Boc, prim-ministrul Guvernului României.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

Domnul Emil Boc - prim-ministru:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să-mi permiteți, în primul rând, ca, acum, la început de an, fiind prima prezență în anul 2010 la această tribună, să vă urez tuturor un an bun, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional, și sunt sigur că dacă vom avea cu toții un an bun, și România va avea un an bun.

Vă rog să-mi permiteți, de asemenea, să vă mulțumesc, încă din start, pentru două lucruri: în primul rând, pentru că ați acceptat să avem la începutul anului o sesiune extraordinară pe perioada vacanței parlamentare pentru a putea adopta Legea bugetului de stat pe anul 2010 și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, două acte legislative extrem de importante pentru ceea ce înseamnă România anului 2010 și în al doilea rând, să mulțumesc tuturor parlamentarilor pentru efortul depus până în acest moment, pentru depunerea amendamentelor, mai ales la dezbaterile din comisii, dezbateri care au fost consistente, temeinice, uneori până la ore târzii din noapte, ceea ce a spulberat oarecum și acea poveste că în Parlament nu se lucrează.

Iată că s-a demonstrat că, atunci când există voință politică, se pot adopta, în termen, Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2010 și Proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, în comisii.

Pornind de la aceste premise, doamnelor și domnilor senatori și deputați, Guvernul vine în fața dumneavoastră pentru a vă solicita ca, în final, să adoptați Legea bugetului de stat pe anul 2010 și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.

Sunt cele mai importante acte legislative din perspectiva creionării politicii de investiții și a ceea ce înseamnă, în ultimă instanță, destinul fiecărui român în acest an.

Condițiile economice în care venim cu acest buget le cunoaștem cu toții.

Venim într-un context internațional extrem de dificil.

Parcurgem cea mai puternică recesiune economică din ultimii 60 de ani, o spun toate organismele internaționale care au făcut analize economice.

Anul 2010 va fi un an mai bun decât 2009, va fi încă un an cu o creștere economică foarte mică, dar care va pregăti o viitoare relansare economică.

Analiștii sunt încă prudenți, nu s-au tras concluzii definitive cu privire la 2010 însă, cu certitudine, vom avea un plus de resurse.

La nivelul economiei globale se vorbește despre o creștere de 3%.

Vom vedea dacă ea se va adeveri.

Oricum, anul 2010 este departe de anul creșterilor economice din anii anteriori, în unele țări creșteri sănătoase, în altele mai puțin sănătoase din punct de vedere economic.

Spun acestea, deoarece în Uniunea Europeană, cu excepția Poloniei, toate țările au avut căderi economice de la -3 la -7.

Toate țările s-au confruntat cu șomaj. Media șomajului în țările Uniunii Europene a fost de 9,5% în 2009, șomaj cu mult peste alte date comparabile ale anilor anteriori.

În acest context internațional pe care, repet, l-am avut dat, nu l-am generat, avem situația din România.

Vestea bună constă în aceea că în 2010-2011 și în prima parte cel puțin a anului 2012 nu avem niciun fel de campanie electorală, niciun fel de alegeri.

Cu alte cuvinte, putem să ne concentrăm 100% pe ceea ce înseamnă soarta țării, soarta fiecărui român.

În al doilea rând, partea cea mai grea a crizei credem că a fost depășită în 2009, fără să spun prin aceasta că am ieșit definitiv din criză.

Anul 2010 este anul ieșirii din criză și al pregătirii creșterii economice și acest buget, pe care noi îl prezentăm în fața dumneavoastră, ține cont de aceste considerente.

Este un buget al ieșirii din criză și al pregătirii relansării economice a țării, dar și un buget al îmbunătățirii vieții pentru fiecare român.

Am reușit în 2009 să evităm derapajele, așa cum am promis, și derapajele sociale, și derapajele economice în condițiile grele pe care le-am avut.

Anul 2010, chiar dacă va presupune în continuare unele măsuri mai aspre cu prezentul și, așa cum am mai spus, corecte cu viitorul, va pregăti o creștere economică sănătoasă a României pe termen mediu și lung.

Nu suntem aici să vindem iluzii românilor! Nu am făcut-o nici în 2009, un an cu două campanii electorale, nu am ezitat nici atunci să luăm măsuri aspre, corecte cu soarta și viitorul țării și nu vom ezita până în 2012 să luăm măsurile necesare pentru țară.

Știți bine că am declarat încă de la învestitură că nu am venit în funcția de prim-ministru, cu Guvernul pe care îl reprezint, ca să devenim mai populari.

Am acceptat această provocare și eu, și Guvernul pe care îl reprezint, să facem în continuare ceea ce trebuie pentru această țară, pentru România, pentru ca fiecare român, fiecare cetățean al acestei țări să aibă încredere că ceea ce facem îi va da siguranță și prosperitate pe termen mediu și lung.

Dragi colegi, nu mai putem continua modelul de creștere economică artificială pe care l-am avut în trecut! Nu mai putem continua cu același tip de stat învechit, cu aceleași proceduri birocratice și cu aceleași modalități de abordare a cheltuirii abuzive a banului public! Trebuie să se schimbe definitiv ceva în această țară! România nu mai poate crește economic doar bazându-se pe consum și pe datorii! Din nefericire, aceasta a fost modelul de creștere economică a României din ultimii 20 de ani.

În esență, datorie și consum. În fiecare an, din nefericire, am consumat mai mult decât am produs.

Din nefericire, banii pe care i-am avut nu i-am direcționat cu prioritate spre investiții și locuri de muncă, care să asigure o creștere sănătoasă acestei țări pe termen mediu și lung.

Acestea au fost greșelile noastre ale tuturor.

Și eu mă consider ca făcând parte din clasa politică și părtaș la toate deciziile pe care le-am luat până în momentul de față, dar dacă vrem să fim cu adevărat o țară care să aibă viitor în Uniunea Europeană, trebuie să adoptăm acele măsuri care dau țării șansa unei creșteri economice sănătoase.

Adică acea șansă prin care salariul pe care îl primim, pensia pe care ne-o aduce poștașul să aibă acoperire legală acum și în anii care vor urma, nu ca la prima zguduire, primul vânt, să pierdem valoarea reală a banilor din salarii, din pensii, din alocații sociale, investițiile să nu se realizeze, iar țara să bată pasul pe loc.

Din nefericire, au fost prea mulți ani în care am stat în aceste politici.

Începând cu 2009, am început să facem ceea ce trebuie, să restrângem cheltuiala ineficientă a banului public, să restrângem cheltuielile cu personalul, să restrângem cheltuielile publice și să le redirecționăm spre investiții și am adoptat câteva legi importante:

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, Legea privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținere mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, legea care vizează sistemul de pensii, și care este pregătită, și alte măsuri care stau în așteptare și care urmează să fie luate.

De ele depinde dacă România va merge în continuare într-o direcție bună, de aceste măsuri depinde dacă fiecare pensionar și salariat, fie că este la privat, fie că este în sistemul public din această țară, va avea cu banii pe care îi va primi acoperire reală în anii viitori.

Veniturile din PIB sunt aproape cele mai mici din întreaga Uniune Europeană.

Ca pondere a veniturilor din PIB suntem la 30-31%, în timp ce alte țări au cifre mult mai mari, iar cheltuielile sunt 37-38-39% din PIB.

Nicăieri nu se poate realiza dezvoltare cu asemenea politică în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, iar marele necaz a fost acela că și atunci când am avut vremuri bune, când am avut creștere economică pe datorie și consum, în loc ca banii să meargă în investiții și locuri de muncă, din nefericire, s-au dus în dublarea numărului de personal, în prime, sporuri și alte alocații fără efect direct și multiplicator în economie.

Am făcut cu toții acest lucru, cu toții am ridicat mâinile în acest Parlament și am luat decizii de acest fel.

Acum însă, dacă vrem să facem ceea ce trebuie pentru țară, chiar cu riscul fiecăruia dintre noi, al meu în primul rând, dar și al dumneavoastră, să fim mai puțin populari, dar corecți cu România, va trebui să inversăm această direcție și să orientăm banii cu precădere pentru ceea ce înseamnă investiții, locuri de muncă și dezvoltare.

Iar odată cu ele, fiți siguri că vor veni și banii aferenți pentru creșterea salariilor, a pensiilor și a alocațiilor sociale.

Credeți, dragi colegi, că eu nu aș fi fost de acord ca, începând chiar de acum, să mărim salariile și pensiile? Ce prim-ministru, ce Guvern nu ar dori să vină cu asemenea măsuri și să le ofere? (Rumoare, discuții)

Dar știm că vindem iluzii dacă le spunem acum.

Astăzi încă suntem cu un nivel al creșterii economice sub zero.

Sperăm ca în 2010 să ajungem la +1,3, la nivelul întregului an.

În primele două trimestre vom avea în continuare o cădere economică, dar vom recupera în trimestrul III și IV, odată cu recuperarea întregii economii europene și mondiale și vom încheia cu +1,3, cel puțin creșterea economică.

Și atunci trebuie să ne gândim când vrem să dăm mai mulți bani la salarii, la pensii de unde vin aceștia? În primul rând eu, ca prim-ministru, și Guvernul pe care îl reprezint, avem responsabilitatea să ne asigurăm că ceea ce există astăzi în plată se plătește și mâine, și în lunile următoare, iar bugetul pe care îl avem ne dă siguranța că salariile, pensiile, alocațiile sociale așa cum sunt ele astăzi, se pot plăti și mâine, și în lunile următoare.

Și dacă vom avea o creștere economică mai bună decât ne așteptăm, și este posibil, în contextul evoluției economiei globale, europene și mondiale, să discutăm și de pensii mai mari, și de salarii mai mari.

Dar, deocamdată, haideți să avem un buget care să ne asigure, în primul rând, că putem plăti salarii și pensii începând cu ziua de mâine și, în același timp, să schimbăm direcția lucrurilor în România și să orientăm banii publici cu preponderență spre investiții, spre locuri de muncă, acele investiții care au efect multiplicator în economie și care ne aduc siguranța că, pe termen lung, vom crește ca țară și vom reuși să avem siguranța zilei de mâine.

De aceea, primul meu apel la toți colegii este la responsabilitate.

Să adoptăm fiecare articol, să analizăm fiecare amendament din perspectiva propriei responsabilități, pe care o avem față de România și în raport cu dorința noastră de a fi mai mult sau mai puțin populari în acest an și în aceste condiții pe care le avem.

Spuneam că parametrii bugetului de la care pornim sunt cei pe care îi cunoaștem cu toții: o creștere economică de 1,3%, cu mențiunea că în primele două trimestre nu ne putem aștepta la creștere pozitivă, dar ne așteptăm în următoarele, un deficit bugetar de 5,9%.

Am avut în 2009 un deficit de 7,3% și vreau să știți că ne-am achitat până la ultima prevedere legală de angajamentele cu Comisia Europeană, cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială, ca o dovadă a seriozității acestei țări în raport cu organismele internaționale.

Am creat, cu alte cuvinte, premisele să avem resursele financiare, să pregătim o creștere economică întrucât sunt de acord cu dumneavoastră, pentru a lua aceste măsuri mai aspre ai nevoie de un deficit bugetar acum, până când direcția în care pleacă țara este una bună, ca după aceea să se poată autosusține.

Și am ținut foarte mult ca angajamentele internaționale pe care le avem să fie respectate, fiindcă ele, pe de o parte, sunt o garanție a seriozității acestei țări, a seriozității pe care trebuie să o afișăm în fața investitorilor străini care au în România în continuare un loc cu investiții sigure, credibile, și cu o fiscalitate pe măsură, adică care să-i avantajeze și, nu în ultimul rând, pentru a ne asigura resursele la buget pentru a face aceste reforme atât de necesare modernizării țării; fie că vorbim despre salarizare unitară, fie că vorbim despre reforma pensiilor, fie că vorbim despre responsabilitate fiscală, fie că vorbim despre descentralizare economică sau despre Legea educației naționale, fie că vorbim despre standardele de cost în administrație sau din alte domenii ale activității publice.

Sunt lucruri pe care trebuie să le facem! Nu reprezintă noutăți nici pentru dumneavoastră, nici pentru noi.

Important este ca, împreună, să găsim această voință politică.

Și vom veni aici, în Parlament, în fața dumneavoastră cu aceste proiecte de lege pentru a le discuta în interes public.

Deci, pornind de la acest cadru macroeconomic mare, 1,3% creștere economică, deficit de 5,9%, am orientat în contextul acesta intern și internațional resursele bugetare pe două componente: pe de o parte, să ne asigurăm că avem un motor al creșterii economice în condițiile acestea de criză, fiscalitatea și investițiile, iar, în al doilea rând, să ne asigurăm că obligațiile sociale ale statului sunt asigurate, plata salariilor, a pensiilor și a altor alocații pe care trebuie să le dăm cetățenilor români.

Atunci, indicatorii macroeconomici majori rămân neschimbați, nu vor crește impozitele și taxele în 2010.

Cota unică de 16% va rămâne nemodificată, ceea ce reprezintă un stimulent în continuare extrem de important pentru mediul de afaceri autohton, pentru investitorii străini și pentru a putea asigura acea resursă financiară capabilă să genereze locuri de muncă, iar locul de muncă reprezintă cea mai bună formă de protecție socială.

Voi face o comparație ca să vedeți unde ne situăm, că tot se vorbește despre faptul că nu sunt măsuri care să susțină economia, din perspectiva impozitului pe venit sau a impozitului ca formă de cotă unică ce se plătește în alte țări din Uniunea Europeană.

Unele țări, ca Cehia, de exemplu, au cota unică de impozitare 20% pentru profiturile realizate de persoanele juridice și 15% pentru veniturile persoanelor fizice, Estonia are cota de 21% pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, Slovacia are cota 19%.

Alte state au un sistem bazat pe cote progresive.

În Germania, nivelul cotelor de impunere pentru veniturile persoanelor fizice, atenție, se situează între 15 și 45%, iar între 30 și 33% pentru profiturile întreprinderilor.

Repet, în Germania! Marea Britanie folosește un sistem de impunere 10-14% pentru persoanele fizice, în timp ce persoanele juridice sunt impozitate cu o cotă de 30%.

Franța, între 0 și 40% pentru persoanele fizice, iar persoanele juridice sunt impozitate cu o cotă de 33%.

Concluzie: România are unul dintre cele mai scăzute niveluri ale fiscalității, în special în domeniul impozitelor directe.

Avem cotă unică 16%.

Este un efort bugetar extraordinar pe care îl facem să menținem această cotă unică ca o măsură anticriză, care a fost și în 2009, dar pe care o menținem și în 2010 pentru a sprijini mediul de afaceri și a da posibilitatea să avem în continuare creare de noi locuri de muncă.

România se află pe poziția 23 din cele 27 de state membre din punctul de vedere al nivelului cotelor de impunere aplicate pentru profiturile realizate de persoanele juridice, deci 23 din 27 și pe locul 25 din statele Uniunii Europene la cota de impunere pe veniturile realizate de persoanele fizice.

Cu alte cuvinte, 24 de state au cote mai mari decât noi sau 22 de state au cote mai mari decât noi pentru profiturile realizate de persoanele juridice.

Deci este un bun câștigat al României, începând cu anul 2005, îl apărăm în continuare și de aceea trebuie să ne înțelegeți că atunci când vorbim despre constrângeri bugetare, dacă dorim să avem cotă unică, atunci trebuie să avem și ajustările bugetare aferente pentru a putea să mergem mai departe.

TVA-ul, de asemenea, rămâne neschimbat.

Nu avem în vedere majorarea TVA-ului.

Știți și aici că ne situăm la nivelul mediu al Uniunii Europene din perspectiva acestei taxe și aceasta numai dacă ne referim la Ungaria, vecina noastră, unde cota de TVA este de 25%.

În 2010 nu se majorează contribuțiile la asigurări sociale, rămân la același nivel din 2009.

De asemenea, se continuă aplicarea măsurii neimpozitării profitului reinvestit.

Am promis, am realizat-o în trimestrul IV din 2009, se va aplica și în 2010, tot ca o măsură care să sprijine economia și locurile de muncă pentru români.

Bani pentru investiții.

Am spus că acest buget este în continuare în limita deficitului bugetar de 5,9%, ancorat pentru susținerea investițiilor. 6,5% din PIB pleacă spre investiții, în termeni reali, 35,2 miliarde de lei, aproximativ 20% din buget, bani care pleacă spre investiții, sume cu mult mai mari față de anii în care am avut creștere economică, dar nu am realizat investiții propriu-zise și, din nefericire, am investit în cheltuieli de personal, prin dublarea numărului bugetarilor și prin alte cheltuieli care nu au avut efect multiplicator în economie.

Și plătim acum acest cost al statului, așa cum spuneam, încât avem 30-31% venituri din PIB, și cheltuieli de 37-38-39% ca pondere în PIB.

Nicăieri în Europa nu mai există o asemenea tendință și niciun stat nu mai are o asemenea modalitate de abordare a raporturilor venituri-cheltuieli în PIB.

Șomajul nu va fi mai mare în 2010, chiar dacă vom avea o creștere la început de an și în prima parte a lui.

În a doua parte a anului vom coborî sub numărul de șomeri pe care îl avem și l-am avut în 2009.

Dacă media șomajului a fost 7,8 în 2009, vom ajunge la 7,5 la finele anului 2010 și avem sumele financiare prevăzute în buget pentru a asigura resursele ca fiecare om care va intra în șomaj să știe că are din partea statului un sprijin pe cel puțin două componente.

Repet, am mai spus-o și la intervenția mea precedentă.

Nimeni în această țară nu va fi uitat, nimeni nu va fi abandonat.

Pentru noi, fiecare om nu este o cifră abstractă, nu este un număr dintr-o statistică, este o persoană cu viață privată, cu viață de familie, cu serviciu, cu tot ce înseamnă viața unui individ, și atunci, când este vorba de a lua măsuri de restructurare, găsim și soluții alternative ca stat, evident, oferind egalitate de șanse și posibilitatea fiecăruia să o utilizeze.

Modul în care o utilizează depinde evident de voința personală a fiecăruia dintre noi.

Dar ajutorul de șomaj pe de o parte, iar pe de altă parte, politicile sociale active de a da prin Fondul Social European sprijin financiar firmelor care încadrează șomeri, firmelor care angajează persoane peste 50 de ani sau peste 40 de ani în funcție de domeniul din care au ajuns în șomaj, combinate cu suportul statului pentru recalificare profesională, adică să-i oferim posibilitatea omului să învețe o altă meserie, să aibă o altă specializare, pentru că educația este permanentă în viața fiecăruia dintre noi și nu trebuie să ne fie frică, la un moment dat, să luăm o altă decizie cu privire la viața noastră profesională... Statul însă trebuie să fie partenerul cetățeanului într-un asemenea demers.

Sunt convins că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin domnul Șeitan, împreună cu celelalte structuri subordonate sunt pregătite să ofere alternative cetățeanului care se află, temporar, într-o stare de șomaj.

Șomajul nu este visul nimănui, nici al statului, nici al cetățeanului, este o stare temporară și prin aceste măsuri active ale statului fiecare va reuși să iasă din această stare de șomaj și să ajungă la un loc de muncă, repet, care este de departe cea mai bună formă de garanție a împlinirii personale, familiale și a noastră ca societate.

În privința inflației, ea va fi mai mică, în jur de 3,7%, față de peste 4% cât a fost în anul 2009.

Vom asigura plata salariilor, așa cum am spus, a pensiilor și a alocațiilor sociale, însă dacă vom avea creștere economică mai mare decât cea prognozată, ne vom putea gândi și la resurse financiare suplimentare pentru ceea ce înseamnă plata acestor drepturi sociale.

Vom aplica în continuare plata pensiei sociale minime, o măsură de solidaritate, o măsură a noastră, ca societate, de apropiere și de sprijinire a celor care sunt cei mai vulnerabili în momentul de față în România, aceia care au trăit până în 2009 dintr-o sută sau 200 de lei, acum au ajuns la 350 de lei.

Nu este foarte mult, dar oricum este un bun câștigat pe care îl vom plăti în continuare și dacă vom putea, evident, și această pensie socială minimă va putea să crească, dar deocamdată o plătim așa cum este ea, pentru a putea avea resursele zilei de mâine asigurate pentru cei care o duc, repet, foarte greu, în această țară.

Fondul național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii și Fondul român de contragarantare vor fi mult mai dinamice și eficiente anul acesta.

Vreau să știți că s-a vorbit puțin despre aceste fonduri de garantare și contragarantare pentru întreprinderile mici și mijlocii.

În anul 2009, prin banii pe care i-am alocat acestui fond, s-au salvat 90.000 de locuri de muncă și 5.200 de firme au fost scăpate de faliment.

Vom avea o intervenție activă și în 2010 în care sunt convins că peste 6000 de firme și peste 110.000 de locuri de muncă vor fi salvate prin intervenția Fondului național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii și a Fondului român de contragarantare, la care vom adăuga în continuare schemele de ajutor de stat pe care le avem în raport cu Uniunea Europeană și utilizând instrumentele EximBank pe care le avem la dispoziție pentru sprijinirea exporturilor și pentru cofinanțarea proiectelor pentru întreprinderile mici și mijlocii în vederea dezghețării creditării atât de necesară economiei românești.

Pentru că, dacă tot ce am spus nu se corelează cu o dezghețare a creditării, degeaba luăm aceste măsuri.

Dar și pachetul de asistență financiară cu organismele internaționale are în vedere această dezghețare a creditării.

Coborârea rezervelor minime obligatorii, scăderea dobânzii de referință a Băncii Naționale înseamnă o corelare a politicii monetare cu politica fiscală a Guvernului, tocmai pentru a putea asigura această relansare a creditării.

Utilizând și instrumentele noastre, ale Fondului de garantare și contragarantare, Eximbank și CEC, sunt convins că putem da și noi pe componenta națională impulsul necesar relansării economice a țării, la care se adaugă anul absorbției fondurilor europene cu cei mai mulți bani în România.

V-o spun de pe acum, anul 2010 va fi anul în care vom avea cei mai mulți bani - evident, pe care îi aducem de la Uniunea Europeană - investiți în România și care se vor concretiza în lucruri reale.

Munca noastră din 2009 își va arăta eficiența, în primul rând, în anul 2010 și le mulțumesc tuturor colegilor, indiferent de partidul politic din care fac parte, pentru munca minuțioasă, de-a dreptul de albină, pe care au făcut-o în anul trecut, pentru ca fondurile europene să fie aduse în România și să eliminăm mecanismele birocratice, uneori excesive și stufoase și să pregătim terenul pentru ca banii aceștia să producă eficiență în România.

Vom continua programele care și-au arătat eficiența și în 2009.

Mă refer la Programul "Rabla", pe care deja l-am extins.

Nu numai că se aplică la persoanele fizice, se va extinde pentru tractoare, pentru persoane juridice și va avea rolul lui în economia națională.

Programul "Prima Casă" merge în forma aceasta până în 15 februarie, merge în continuare și după 15 februarie, dar cu o redirecționare a lui cu un accent mai mare pentru locuințele noi, de la zero, în vederea multiplicării efectului în economie și a asigurării de resurse financiare și pe creditare, și pentru susținerea economiei naționale, dar fără să abandonăm și componenta actuală, care și-a arătat eficiența, încât mii de români, astăzi, sunt în posesia unei locuințe și nu trebuie să mai plătească chirie, ci banii aceia să-i plătească la bancă, ca rată, și să aibă casa în proprietate.

Vom regândi impozitul minim și îl vom transforma într-un adevărat impozit forfetar.

Am spus asta, am avut o primă discuție, chiar la învestitură, cu ministrul finanțelor.

Dânsul o să vă dea mai multe detalii.

Se lucrează la Ministerul Finanțelor Publice la o asemenea schemă de regândire, astfel încât el, cu adevărat, să fie direcționat spre un impozit forfetar, considerând că impozitul minim și-a atins efectul acela de a diminua evaziunea fiscală acolo unde altfel nu putea fi diminuată și a elimina acele firme intermediare de pe piață, care au fost obligate să iasă din pasivitate și să ia decizia corectă.

În privința politicii sociale, așa cum am spus, nu vom ezita să aplicăm ceea ce a fost bun și în 2009.

Mergem mai departe cu ceea ce înseamnă politica în domeniul șomajului, politica în privința pensiei sociale minime, politica în privința medicamentelor compensate, astfel încât oamenii care o duc cel mai greu în țara aceasta - mă refer aici la pensionari - să aibă, prin mijlocul compensatoriu al medicamentelor compensate, o soluție pentru a-și completa veniturile și, în același timp, pentru a face economii la bugetul familiei prin medicamentele compensate pe care le acordăm în proporție de 90% tuturor cetățenilor români care au venituri sub 7 milioane de lei vechi.

Sunt doar câteva din lucrurile pe care vi le-am spus acum, la începutul dezbaterilor generale, pe Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Românii au înțeles că nu mai putem reveni la binele din anii trecuți, de creștere economică, pentru că nu era un bine sănătos, ci era bine înșelător.

Acum, românii au înțeles, cred, că facem ceea ce trebuie, dar avem siguranța pe termen mediu și lung a viitorului acestei țări.

Românii au demonstrat, chiar și la ultimele alegeri, că sunt dispuși să accepte măsuri mai dificile, dacă și din partea noastră, a politicienilor, se vede voința de a schimba, cu adevărat, lucrurile în bine.

Și cred că am dat câteva semnale de la nivelul Guvernului și sunt convins că vor fi și de la nivelul Parlamentului că lucrurile care vizează eliminarea risipei trebuie luate chiar din vârful piramidei, că un guvern responsabil, cu un parlament pe măsură, ca semnale pentru populație că facem ceea ce trebuie, ne va ajuta pe noi toți să trecem această perioadă mai dificilă pe care o avem.

Și să nu uităm un lucru extrem de important.

Fără a produce, nu vom avea resurse de creștere economică.

Fără a produce, nu vom avea o clasă de mijloc care este stabilimentul oricărei democrații și cea care generează, pe termen mediu și lung, prosperitate pentru toți, dar, în același timp, trebuie să nu uităm de principiul solidarității.

Mai ales în vremuri grele, trebuie să nu uităm de cel de lângă noi, trebuie, poate, ca fiecare dintre noi să fim mai buni în raport cu ce avem în preajma noastră, atât ca societate, cât și ca individ.

Și dacă noi, ca stat, nu-i vom uita pe cei care o duc mai greu și noi, ca individ, ne vom uita, poate, mai atent decât am făcut-o până acum, la cel de lângă noi, sunt convins că vom reuși ca națiune, vom reuși ca țară în anul 2010 și în anii următori.

Pentru că ceea ce facem acum este o investiție în ce înseamnă siguranța și prosperitatea României pe termen mediu și lung.

Chiar dacă noi s-ar putea să plătim uneori un cost politic al nepopularității sau al faptului că nu luăm cele mai populare măsuri pentru unele categorii sociale, dar ele, fiind corecte cu 22 de milioane de români, sunt corecte cu România.

De aceea, v-aș invita să reflectați și la Legea bugetului de stat pe anul 2010 din perspectiva acestor argumente pe care le-am formulat și sunt convins că împreună putem avea un buget corect pentru 22 de milioane de români.

Vă mulțumesc și vă urez succes în dezbaterile pe care le vom avea. (Aplauze)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Mulțumim și noi domnului prim-ministru.

În continuare, dau cuvântul reprezentantului Comisiilor reunite de buget, finanțe și bănci, pentru a prezenta raportul comun al acestor comisii ale celor două Camere asupra Proiectului legii bugetului de stat.

Înțeleg că este delegat domnul senator Ariton.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Ion Ariton:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Raport comun asupra Proiectului legii bugetului de stat pe anul 2010.

În urma examinării Proiectului legii bugetului de stat pe anul 2010, a amendamentelor depuse la comisiile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului și a celor depuse de parlamentari, Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a Senatului și Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, care au fost sesizate în fond, cu majoritate de voturi, propun ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere și adoptare plenului, cu amendamentele cuprinse în Anexele 1 și 2 la prezentul raport.

Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulțumesc.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Începem dezbaterile generale.

Grupurile parlamentare au comunicat deja secretariatului parlamentarii care vor lua cuvântul.

Prin urmare, îi dau cuvântul, pentru început, domnului Marius Neculai, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Marius Neculai:

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Ne-am reunit astăzi, în plen, pentru a dezbate Legea bugetului și încep prin a mulțumi tuturor celor implicați în elaborarea unui buget atât de necesar țării.

Mulțumesc, de asemenea, pentru efortul depus de colegii noștri în comisii, astfel încât această lege deosebit de importantă a fost analizată în intervalul de timp propus, cu maximă promptitudine.

Indiferent de rolul pe care ni l-am asumat în elaborarea lui și indiferent de direcția pe care am vrut s-o imprimăm bugetului, ceea ce ne solidarizează pe toți, în acest moment, este responsabilitatea pe care o avem față de instituțiile statului, dar, mai ales, față de cetățenii săi.

Poporul român ne încredințează o parte din resursele sale pentru a fi chibzuite și, mai apoi, reîntoarse în folosul său.

Și, pentru a înțelege mai bine care este rolul nostru în conceperea acestui buget, am să vă reamintesc din Evanghelia lui Matei parabola talanților. "Un om, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a încredințat averea sa.

Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar celui din urmă unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat.

Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți.

De asemenea, și cel cu doi talanți a câștigat alți doi, iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.

La întoarcere, acesta îi chemă pe cei trei și zise:

Voi, ce ați avut grijă de talanții mei, peste puține ați fost credincioși, dar peste multe vă voi pune, iar cel ce nici de un talant nu s-a putut îngriji nu merită grija mea".

Stimați colegi,

e un exemplu simplu, care ne învață să folosim cu înțelepciune resursele pe care le-am primit, pentru ca românii să poată spune același lucru despre chibzuința noastră.

Cu alte cuvinte, nu contează câte resurse avem la îndemână, ci modul în care ne îngrijim de ele.

Din păcate, trăim într-o epocă în care oricât de mult bine am vrea să facem acestei țări, resursele disponibile ne limitează la abordarea unei concepții restrictive a fiecărui capitol în parte.

România este un stat care are un venit scăzut pe cap de locuitor, la nivel european plasându-se pe ultimele locuri.

Pe de o parte, cel mai mare grup social din România este și cel mai sărac.

Pe de altă parte, cea mai mare alocare de resurse pentru asistența socială este, la rândul ei, bugetată insuficient.

În mai toate domeniile de activitate ne facem calcule cum să trecem anul și consider că, în momentul de față, este extrem de dificil să realizăm mai mult decât de obicei.

Se naște o întrebare firească:

Ce ne lipsește pentru a depăși această stare de fapt? Ce ne deosebește de celelalte popoare, care o duc, evident, mai bine? Nu cumva e ceva la noi ce se rezumă într-o atitudine greșită față de muncă? Poți scăpa, oare, de sărăcie fără să te străduiești mai mult? Mai știm, oare, care este rolul unei productivități a muncii crescute?

Nu vreau să generalizez, dar e clar că rămâi în urmă atunci când alergi, dacă nu alergi la fel de repede ca cei cu care te compari.

Eu cred că e timpul să încetăm să mai cerem alocări nejustificate înainte de a fi capabili să oferim soluții eficiente.

Și aici fac apel la întreaga clasă politică, pentru a identifica, mai întâi de toate, acele măsuri de care avem nevoie pentru a crește capacitatea de generare de venituri în România.

Noi suntem datori să ne învățăm și să ne ajutăm contribuabilii să obțină mai multă plusvaloare și, în felul acesta, să putem accesa o bază de impozitare consistentă.

Să cheltuim e foarte ușor și o denotă cele câteva mii de amendamente depuse în acest sens.

Au fost însă prea puțini aceia care să identifice măsuri reale și concrete pentru realizarea unei creșteri economice sau pentru realizarea unei mai bune colectări de taxe și impozite, măsuri de stimulare a mediului de afaceri sau de încurajare a muncii cu productivitate mare.

Eu cred că, dacă vrem cu adevărat să ne ajutăm Guvernul și țara, acesta este domeniul în care trebuie să ne concentrăm atenția și numai dacă ne vom da concursul în acest sens, iar rezultatele vor începe să apară, abia atunci vom avea dreptul moral de a cere mai multă implicare în administrarea resurselor.

La ora actuală, nu putem intra într-o vădită contradicție cu disponibilitatea resurselor pe care le avem la îndemână și nu putem fi decât rezonabili cu ceea ce este realizabil.

Bugetul de anul acesta este un buget care răspunde nevoilor României în actualul context economic.

Poate că nu este unul care să dea prilej de maximă bucurie, dar este un buget care să țină cont de realitățile actuale, în special de criza economico-financiară cu care ne confruntăm.

Am reușit să parcurgem toate prevederile din cadrul bugetului de stat și să avizăm sau nu o serie de amendamente propuse.

Este normal, în opinia mea, ca fiecare dintre dumneavoastră, inclusiv eu, să ne gândim serios la ce vești vom duce către electorii noștri din colegii atunci când vom fi întrebați care au fost amendamentele propuse de noi.

Este normal să ne gândim să atragem, prin propunerile noastre, cât mai multe finanțări pentru obiectivele de investiții din colegiile pe care le reprezentăm aici, dar, înainte de toate, trebuie să avem o gândire de ansamblu și să ne concentrăm la acest mare colegiu pe care îl reprezentăm fiecare dintre noi:

România.

In extenso, putem spune că noi, ca parlamentari, reprezentăm pe fiecare român, reprezentăm pe fiecare salariat, pe fiecare agent economic, pe fiecare elev, profesor sau medic, deoarece de noi depinse cum va evolua starea economică a acestor categorii sociale.

Am dezbătut fiecare prevedere inclusă în bugetul de stat din acest an și putem spune că perspectivele ieșirii din criză sunt în mâinile noastre.

România traversează o perioadă de puternică criză economică, dar care are și o importantă componentă psihologică.

Acest guvern are nevoie de sprijin din partea noastră pentru atingerea principalelor obiective macroeconomice: deficitul bugetar, inflație, șomaj sau creștere economică.

Clasa politică, împreună cu societatea civilă și sindicatele, are obligația să solidarizeze și să manifeste ceva mai multă grijă față de propria activitate, contribuind, astfel, la modernizarea și eficientizarea economiei românești, care, prin revigorare, e singura sursă ce poate susține un buget mai generos în viitor.

Stimați membri ai Guvernului,

Stimați colegi,

Să dea Dumnezeu ca talanții pe care vi i-a încredințat poporul român să-i folosiți cu înțelepciune și numai în avantajul acestei țări!

Vă mulțumesc.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Îi mulțumesc domnului deputat.

Îl invit în continuare la microfon, pentru a vorbi din partea Alianței PSD+PC, pe domnul președinte Mircea Geoană.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Domnule prim-ministru,

Distinși membri ai Guvernului României,

Dragi români,

Din păcate, suntem în fața unui moment pe care mulți dintre români l-au considerat ca momentul adevărului.

Într-adevăr, după ani prelungiți de campanie electorală, s-a sperat că, după un an de criză extrem, extrem de pronunțată, această echipă guvernamentală va putea veni în fața națiunii și în fața Parlamentului națiunii cu un proiect de buget care să reprezinte câteva elemente cumulate.

În primul rând, am așteptat cu toții un buget care să fie, întradevăr, un buget anticriză, un buget care să fi învățat ceva din experiențele nefericite ale anului 2009.

Din păcate, acest buget repetă greșelile din 2009, este afon la ceea ce mediul economic a spus în mod repetat și este insensibil la strigătul social pe care marea majoritate a românilor îl transmite în acest moment.

În acest moment, Guvernul României ne propune, prin prim-ministrul Emil Boc și echipa care îl înconjoară, de fapt, să ne bazăm exclusiv pe accesul la finanțarea Fondului Monetar Internațional, a Băncii Mondiale și a Comisiei Europene.

Atâta tot.

Acest buget este construit într-o manieră pasivă, într-o manieră în care se spune doar, doar dă Domnul să se revigoreze economiile occidentale, haideți să luăm banii de la Fondul Monetar Internațional și, automat, economia României se va relansa.

Niciunul dintre motoarele de creștere economică la dispoziția unui stat, la dispoziția unui guvern, la dispoziția unui buget nu sunt folosite în această schiță de buget: nici reducerea fiscalității, nici stimularea investițiilor, nici stimularea consumului și nici stimularea exporturilor.

De fapt, ceea ce ni se propune astăzi, stimate colege și stimați colegi, este, pur și simplu, să așteptăm pasivi și resemnați, poate cineva va aduce relansare economică în România.

Nu este garantat faptul că economia Vestului se va relansa atât de mult cât am sperat cu toții în acest an.

Sunt dubii extrem de mari față de durabilitatea relansării economiei americane.

Băncile occidentale, de unde a pornit întreaga această nebunie globală, sunt, astăzi, departe de a fi reformate și există un dubiu profund la nivelul agendei internaționale dacă 2010 va fi, într-adevăr, anul relansării globale.

Deci, din punctul nostru de vedere, al social-democraților români și al Alianței PSD+PC, acest buget este un buget pro criză și nu răspunde acestor necesități.

În al doilea rând, din punct de vedere filozofic și al construcției, este prost construit.

Pentru numele lui Dumnezeu, de câți ani de zile vorbim de bugetare multianuală?! Pentru numele lui Dumnezeu, de câți ani de zile vorbim de transparență în alocarea banului public?! De câți ani de zile vorbim de eliminarea alocării resurselor pe criterii clientelare și de culoare politică, pe care le-am folosit cu toții și toți, în această sală, într-o formă sau în alta, suntem vinovați de această stare de fapt?

Dar această criză a fost invocată de multe ori și ca o oportunitate de a corecta răul profund pe care îl avem în modul în care statul român, Guvernele României, la plural, și Parlamentele României, la plural, au înțeles să cheltuiască banul public.

Nu este un buget construit pe politici publice.

Nu este nici măcar un buget construit pe ministere.

Este un buget construit pe persoane.

Este un buget care recompensează pe cei care au fost cei mai iuți de mână în campania pentru alegerile prezidențiale și putem să vedem cum instituții care au fost servile și fidele actualului președinte au fost recompensate cu creșteri spectaculoase de bugete în detrimentul alocării de bugete către domeniile esențiale ale economiei românești și ale protecției sociale în statul român.

Este, în același timp, un buget care nu are viziune.

Ceea ce ne-a prezentat și prim-ministrul Emil Boc, cu tot respectul față de premierul Guvernului României, este o viziune pe termen foarte scurt, nu conține germenii relansării economice și a relansării durabile a economiei românești.

La nivel european, în aceste zile, la Consiliul European începe o nouă dezbatere post agenda Lisabona, o agendă de competitivitate economică, o agendă de alocare a resurselor către domenii cu mai mare valoare adăugată, către sprijinirea activităților de creativitate și a activităților care prezintă interes în domeniul dezvoltării, inovării-cercetării.

Este un buget fără viziune și este un buget care - regret să vă spun, dincolo de faptul că reprezentăm opoziția în acest Parlament - este un buget care nu are șanse să relanseze economia românească.

Ceea ce este cel mai grav pentru noi, social-democrații români, este că acest buget este un buget profund antisocial.

Este de neacceptat pentru noi - și aici nu cred că trebuie să fii un om de stânga ca să recunoști acest lucru - ca acest buget, de fapt, să proclame, în mod explicit, scăderea punctului de pensie de la 43,8% în 2009, în condiții tot de criză, în condiții de profundă recesiune, la 39% în România.

De fapt, aici, în acest proiect de buget, dragii mei, și în bugetul asigurărilor sociale de stat, dacă vom vota un astfel de buget, ne vom face cu toții vinovați, arcul majorității precare și arcul acesta de opoziție, vom fi vinovați de scăderea dramatică a puterii de cumpărare a celor mai vulnerabili dintre români: pensionarii și salariații cu venituri modeste.

Înghețarea salariilor și a pensiilor, nici măcar indexarea cu rata inflației pe 2010, reprezintă o atitudine antisocială și - aș îndrăzni să o spun - antidemocratică, pentru că, dacă cineva dorește să avem în continuare pace socială, nu putem să sacrificăm pe cei mai necăjiți dintre români la nesfârșit.

O tranziție de 20 de ani și o criză atât de dură ca aceasta, din nou și din nou, și din nou se închide pe spinarea oamenilor cu salarii mici și cu venituri mici.

Acest buget, de asemenea, nu acordă ceea ce s-a decis prin legi și prin pactul național, de exemplu, pentru educație.

Este o minciună că există 6% din PIB pentru educație.

De fapt, sunt 4% pentru educație și restul sunt venituri proprii.

Această păcăleală nu poate funcționa și nu putem să ne permitem să dăm afară dascăli din școlile din provincie și din școlile din mediul rural, pentru că și așa am vorbit de prea multe Românii în această țară.

Acest buget, de fapt, siluiește bugetul educației și nu acordă cercetării și dezvoltării un minim de resurse.

Banii pentru bugetul sănătății reprezintă bani care ajung cel mult până în luna august în acest an.

Este un buget construit, practic, pe șapte - opt luni de zile pentru sănătate.

Este un buget care, pentru agricultură - domeniu de care se ocupă atât de mulți concetățeni de-ai noștri și care reprezintă și domeniul economic în care, dacă pui astăzi o subvenție și o resursă, în câteva luni de zile, se întoarce în economie, se întoarce în creștere economică, se întoarce în creșterea PIB-ului, se întoarce în alimente mai ieftine pentru cetățeanul român - este cel mai scăzut buget din istoria postdecembristă a acestei țări.

Suntem conștienți de faptul că există o modificare a regulii acordării de subvenții și sper ca noul ministru al agriculturii, care are experiență la Bruxelles, să poată negocia o relaxare a condițiilor impuse acestei țări, dar, din punctul nostru de vedere, plata datoriilor pe 2009, care va fi făcută cu prioritate, lasă bugetului agriculturii României, în acest an, o sumă infimă și, de aceea, ne vom bate pentru amendamente care, într-adevăr, să completeze resursele extrem de mediocre, extrem de puțin adaptate nevoilor actuale ale societății.

Ceea ce mă frământă și ceea ce a fost și subiectul campaniei prezidențiale precedente și vom continua să ne batem pentru crearea de locuri de muncă, nu există decât utopii în acest proiect de buget, nu există nicio măsură coerentă de programe guvernamentale care să creeze locuri de muncă la modul real.

Investițiile publice, care anul trecut reprezentau, cel puțin pe hârtie, spre 10% din buget, anul acesta ajung la maximum 4 - 5%.

Este evident faptul că locurile de muncă reprezintă cea mai mare slăbiciune a acestui buget.

Domnule prim-ministru,

Nu cred nicio secundă și nu vă crede nimeni atunci când spuneți că rata șomajului în 2010 va fi mai scăzută decât în 2009.

Vom ajunge, din păcate, cu acest tip de buget, la șomaj de peste 1 milion de oameni și vom ajunge la un șomaj în sectorul bugetar și în sectorul privat care ne va duce către 10%, un lucru pe care nu-l putem accepta și care, în acest buget, nu reprezintă nici măcar o brumă de speranță pentru cei care caută să-și păstreze sau să creeze locuri de muncă în economie.

Mai mult decât atât, acest buget nu are nici măcar legătură cu Programul de guvernare.

Multe din lucrurile pe care le-ați spus în Programul de guvernare nu sunt acoperite în proiectul de buget.

Foarte multe inițiative care, altfel, pe hârtie, arată onorabil, nu-și găsesc reflectarea în acest buget.

Este un buget care spune ceea ce, din păcate, s-a mai spus în România și pe care și guvernul dumneavoastră precedent l-a făcut, și alte guverne l-au făcut, este un buget pentru unii, mumă, pentru alții, ciumă.

Există prime și sporuri salariale pentru categorii de privilegiați în sectorul bugetar, în timp ce profesorii, cadrele medicale, cei care sunt funcționari de stat în administrațiile locale sunt chemați, de fapt, să-și reducă veniturile și să le fie în pericol păstrarea locurilor de muncă.

Cum se poate ca într-un buget în care se vorbește despre înghețarea creșterii salariilor în această țară, cheltuielile cu salarizările să crească, pentru că salariile de merit, sporurile și primele de vacanță, în mod diferențiat și în mod deliberat, denaturat, sunt dirijate către anumite categorii de bugetari?!

Pentru noi, social-democrații români, și pentru Alianța PSD+PC, răspunsul la acest buget nu poate fi decât unul singur: este un buget prost construit, este un buget pro criză, este un buget antisocial, este un buget care nu a învățat nimic din lecția dură a anului 2009.

Ceea ce a spus, în mod repetat, sectorul privat românesc, asociațiile profesionale, sindicatele din România, practic, s-a lovit de un zid al tăcerii și al indiferenței din partea acestui guvern și acest buget este un buget care nu poate fi votat, nu va fi votat și vreau să vă anunț, la modul cel mai responsabil...

Știm că avem o obligație comună de a asigura resursele de finanțare internațională, știm că acest lucru este obligatoriu, dar, în același timp, să nu creadă cineva că acest Parlament și acești parlamentari, care încearcă să-și apere, cu bună-credință, obligația de a-i reprezenta cu demnitate pe cei care i-au trimis în Parlamentul României, susținând amendamente, încercând să aducă mai multă transparență în acordarea banului public, încercând să aducă mai multe resurse pentru domenii care sunt strategice și care nu au culoare ideologică...

Parlamentarii noștri își vor susține în mod energic amendamentele, parlamentarii noștri vor vota împotriva acestui buget, parlamentarii noștri vor fi cei care vor spune că acest proiect de buget reprezintă o șansă irosită și, din păcate, o condamnare la agravarea crizei și la adâncirea acestui moment social și economic extrem de dificil.

Votul nostru este împotriva acestui buget prezentat de actualul Guvern. (Aplauze)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Nicolăescu, viceliderul Grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaților.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă și domnule președinți ai Parlamentului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Bugetul de stat, după cum se știe, este instrument de politici publice pentru îndeplinirea Programului de guvernare și a promisiunilor electorale.

După modul în care se prezintă acest proiect de buget, se poate înțelege că PD-L și Guvernul PD-L a fost votat pentru următoarele:

  • să existe criză economică în România;
  • să se înghețe salariile și pensiile;
  • să crească șomajul;
  • să se aplice impozit forfetar care să închidă porțile a zeci de mii de întreprinderi mici;
  • să nu se acorde subvenții în agricultură;
  • să nu crească bugetul agriculturii;
  • să nu se mai aloce medicamente compensate;
  • să nu fie bugete la medicii de familie și la spitale.

Și putem continua: pentru ce a fost votat PD-L și astăzi asigură guvernarea sau bugetul nu a fost prezentat Parlamentului la timp, respectiv 15 octombrie 2009, pentru că se știa că nu se respecta nimic din promisiunile electorale, pentru că urma o perioadă electorală și trebuiau amânate toate aceste măsuri care agravează viața românilor.

Guvernul avea obligația să aducă bugetul atunci în Parlament, dar nu și-a respectat această obligație și a venit pe 29 decembrie 2009 să ne ceară ca bugetul să fie adoptat în câteva zile.

Adică, cea mai importantă lege anuală, care este Legea bugetului de stat, prin care se îmbunătățește sau se deteriorează viața oamenilor, trebuia expediat în câteva ore.

O motivație în plus, a venit Guvernul în a ne cere să adoptăm bugetul într-un ritm foarte rapid, și anume respectarea unor termene pe care și le fixase cu Fondul Monetar Internațional, din care se poate înțelege, pe bună dreptate, că, fără Fondul Monetar Internațional și fără Banca Mondială, România este în colaps.

România nu mai există, România nu are niciun ban.

Așa să fie, domnule prim-ministru?

Eu continui să cred că țara noastră are și forță, are și putere, are și capacitate să-și hrănească populația, să-și plătească pensiile, să-și plătească salariile.

Sigur, nu pot decât să-i solicit domnului prim-ministru să-și asume responsabilitatea întârzierii aducerii bugetului în Parlament, buget care, după cum ați observat și dumneavoastră, când ați participat la comisiile de specialitate, este un buget incoerent, este un buget inconsecvent, este un buget care este încropit pentru a aloca câteva sume de bani în mod ciudat, dar, mai ales, cu multe alocări pentru clientela politică.

Am crezut că bugetul țării va fi de dreapta, așa cum se pretinde Guvernul că este de dreapta.

Pentru acest motiv, probabil, eram invitați noi, PNL, la guvernare, ca să facem un buget de dreapta împreună cu PD-L.

M-am înșelat. Pentru că bugetul nu este nici de dreapta, nici de stânga.

Spunea ministrul finanțelor, în ședințele comisiilor reunite, că este un buget neutru.

Ce o fi înțelegând prin asta e greu de spus! Eu spun numai că este un buget cârpit, cu indicatori impuși de Fondul Monetar Internațional, dar metodele utilizate sunt contradictorii și ineficiente.

Am crezut, de asemenea, că, după un an electoral, Guvernul va lua o măsură simplă și normală.

Să restructureze cheltuielile, dar, după cum observați și dumneavoastră, cheltuielile cu personalul cresc cu peste 10%.

În schimb, cheltuielile cu investițiile, care ar fi trebuit să fie un element important pentru reluarea creșterii economice, scad cu 10%.

De aici, ce să mai înțelegi?

Domnul prim-ministru, de la această tribună, spune una, dar în buget scrie alta! Poate că dânsul are altă variantă de buget și nu ne-a predat-o nouă pe aceea!

Am crezut că se va opta pentru o colectare mai bună a veniturilor fiscale, dar cu o reducere a fiscalității pentru a ajuta mediul de afaceri, cel care asigură locuri de muncă și, evident, venituri la buget, ca să fie o măsură de dreapta.

Din păcate, nu s-a întâmplat asta.

Am crezut, de asemenea, că un buget de dreapta trebuie să se întemeieze pe respect, pe înțelegere, pe o economie sănătoasă, o economie atractivă, care să stimuleze întreprinzătorii.

Din păcate, nimic nu se întâmplă din toate acestea.

Avem diferențe mari de abordare.

PNL crede că resursele interne ale țării noastre ne creează posibilitatea asigurării unei vieți decente pentru români.

Guvernul însă, care merge pe rețeta falimentară a Fondului Monetar Internațional, exercitată în multe țări, din păcate, și de fiecare dată cu eșec, a mers și pe satisfacerea intereselor grupurilor proprii.

Este clar că, în această situație, avem diferențe fundamentale de abordare și opinii complet diferite.

Dacă mai adăugăm și alocările diferențiate, fără niciun fel de prioritizare concretă și corectă pentru cetățeni, este clar că acest buget este departe de a fi ceea ce are nevoie România astăzi.

Aș mai adăuga că acest buget este dramatic pentru câteva sectoare de activitate, și mă refer aici la sănătate, la justiție, la agricultură, unde nu s-au alocat sumele necesare, ceea ce afectează populația în ansamblu.

Aș da un exemplu simplu.

Fondurile pentru medicamente compensate, în 2010, reprezintă 66% din fondurile lui 2009, când nu au ajuns decât pentru 7 luni.

Vă imaginați că, în acest an, medicamente compensate nu vom avea decât 5, maximum 6 luni, iar în acest an trebuie să achităm și datoriile din 2009.

Aceasta este grija unui Guvern de dreapta față de cetățenii săi și, mai ales, față de pensionari, primii care au nevoie de medicamente în această țară.

Este clar că nu există niciun fel de preocupare pentru a scoate România din criză, pentru a veni cu un program de măsuri anticriză serios și care să aibă capacitatea să relanseze economia.

Cei din PNL, noi toți, deputați și senatori, am avut și am susținut multe amendamente care aceasta vizau: să corecteze acest buget neutru, să-l facă un buget de dreapta, un buget care să relanseze economia românească, prin care să asigurăm locuri de muncă mai bune și mai multe, prin care să micșorăm șomajul, prin care să creștem veniturile la bugetul statului.

Puține amendamente ale noastre au fost admise, multe amendamente ale noastre au fost respinse și, din păcate, după acest exercițiu democratic și profesionist, aș spune, în comisiile reunite pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, nu am ajuns la nicio concluzie, și anume că acest buget trebuie să fie așa cum dorește Fondul Monetar Internațional și pe care Guvernul și l-a însușit întru totul.

Din păcate, un asemenea buget, o asemenea atitudine față de țară, față de economie, față de cetățeni, trebuie respinse.

Un asemenea buget nu poate fi aprobat de parlamentarii PNL.

În consecință, Grupurile parlamentare ale PNL din Camera Deputaților și Senat vor vota împotriva acestui proiect de buget.

Vă mulțumesc.

 

(Conducerea ședinței este preluată de domnul Mircea Geoană, președintele Senatului)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR pe domnul deputat Petru Lakatos.

Se pregătește domnul Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnul Petru Lakatos:

Prieteni, cetățeni, români, vă rog să mă ascultați! Venii aici pe buget să-l îngrop, nu slavă să-i aduc.

Stimate doamne și domni senatori și deputați,

Domnule prim-ministru,

Onorați membri ai Guvernului,

Astfel și-ar începe discursul Antoniu din drama lui William Shakespeare, dacă astăzi, aici, în locul meu, ar vrea să-și convingă colegii senatori și deputați să voteze bugetul.

Eu încerc să folosesc același modus operandi.

Proiectul Legii bugetului de stat, cu mici excepții, nemulțumește pe toată lumea, inclusiv pe ministrul de finanțe, deci este nediscriminativ, este la fel de vitreg pentru toți.

Bugetul nu este nici de stânga, nici de dreapta, este buget de sacrificiu, buget de criză.

Aș putea înșira multe observații critice, începând cu primirea foarte târzie a proiectului de buget, cu neîncăpătoarea sală de ședință în care, în fiecare an, în condiții nedemne față de ordonatorii principali de credite, se dezbate Proiectul legii bugetului de stat și terminând cu promisiunile neonorate de mulți ani cu privire la bugetul multianual, bazat pe programe, pe puterea anticipativă și de analiză a Guvernului, și nu pe obișnuință.

Totuși, acest buget, rezultat în urma dezbaterilor din comisii, în sfârșit, deschide drumul reformei administrației publice.

Introducerea finanțării cheltuielilor pe baza standardelor de costuri în învățământ, în cazul serviciilor sociale și sper că lista, prin grija Guvernului, va continua, constituie prima măsură reală de reformă în ultimii în acest domeniu.

Amendamentele admise, de bun-simț, sper să-mi permită domnul președinte Crin Antonescu folosirea acestei sintagme, dacă vor fi confirmate de plen, vor constitui o dublă realizare.

În primul rând, vor contribui la transparentizarea și controlul eficient al alocării resurselor la nivel central.

În al doilea rând, vor evidenția eficiența superioară a dialogului constructiv între putere și opoziție, față de dictatul unei majorități de trei pătrimi în aritmetica parlamentară a anului 2009.

Apropo, trei pătrimi sau două treimi.

Impunerea prin Legea bugetului de stat a obligativității adoptării bugetelor județene cu două treimi, amendament promovat fără consultarea forurilor asociative, cred că este contraproductivă și poate duce la blocarea procesului adoptării bugetelor județene.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu este de acord cu această inițiativă care înseamnă revenirea la o practică dovedită neviabilă.

Adoptarea măsurilor sus-menționate generează necesitatea revizuirii cât mai urgente a Legii finanțelor publice locale, nr. 273/2006, nu mai poate fi tolerată situația în care, anual, prin aprobarea Legii bugetului de stat, se încearcă îmbunătățirea unor prevederi din alte legi care, pe parcursul aplicării, s-au dovedit a fi depășite.

Analizând bugetele ordonatorilor principali de credite și situația bugetului general consolidat, nu trebuie să fii medic să constați că bolnavul român, ca să parafrazez un cunoscut titlu de film, este sistemul nostru sănătate.

Chiar dacă bugetul nu dispune încă de resursele necesare reformei propriu-zise asistenței medicale, etapele pregătitoare trebuie să înceapă.

În alte țări ale Uniunii Europene se constituie colective care analizează posibilitatea restructurării sistemelor de asigurări sociale, de sănătate, de pensii, elaborează variante de prognoze pe 15-50 de ani, pentru a ajuta factorii decizionali în alegerea și luarea celor mai potrivite decizii.

Față de această perioadă mai lungă, mediul nostru de afaceri, mediul nostru economic cere doar 3-5 ani de stabilitate a prevederilor Codului fiscal.

Solicită, pe bună dreptate, strategie fiscală pertinentă, locul inovării aleatorii de noi taxe și impozite neaplicabile, necolectabile sau necontrolabile.

În caz contrar, vom asista neputincioși la creșterea ponderii economiei neobservate în produsul intern brut, tendință demonstrată de următoarele cifre estimative: în primele 9 luni ale anului 2007, ponderea economiei neobservate în PIB a fost de 22,5%, iar în 2009, în aceeași perioadă, 24,1%.

Atât mediul economic, cât și parlamentarii au încredere în ministrul de finanțe Sebastian Vlădescu, dar această încredere este de natura obiectelor de inventar, și nu de natura mijloacelor fixe care se amortizează în mulți ani.

Hic et nunc, aici și acum, conform dictonului latin, trebuie spus adevărul.

Acum ori niciodată, dacă e să citez din versurile imnului, trebuie începută implementarea reformelor, având în vedere că, timp de doi ani și jumătate, nu suntem amenințați de alegeri prezidențiale, parlamentare sau locale și se poate spune adevărul.

Adevăruri dureroase referitoare la șomaj, la reducerea de subvenții, la necesitatea unor eforturi conjugate, dar, pentru a cere solidaritate, strângere din dinți și de curele din partea contribuabililor, clasa politică, noi, cu toții, cu președintele în frunte, trebuie să ne cerem scuze pentru campaniile electorale populiste și să prezentăm situația reală.

Anul trecut, în împrejurări similare, am comparat bugetul de stat pe anul 2009 cu depozitul de la Ciorogârla, spunând că lipsesc armele luptei împotriva crizei.

Comparația și astăzi este valabilă, cu mențiunea că, între timp, s-au găsit o parte dintre arme, cu ocazia amendamentelor admise în Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.

Guvernul, în acest caz, nu trebuie să caute autorii, ci să identifice restul armelor luptei împotriva crizei și pentru relansarea economiei.

Banca Națională, din fericire, a făcut primul pas prin reducerea cu 0,5% a dobânzii de referință.

Este rândul băncilor comerciale și al Guvernului să vină în ajutorul întreprinderilor mici și mijlocii prin înlesnirea accesului la credite.

Prognoza, mai bine zis speranța de creștere a produsului intern brut de 1,3% în 2010, și dimensionarea veniturilor bugetare dau o dovadă a unui optimism exagerat, explicabil doar prin faptul că se dorește ca din acest optimism să ajungă ceva și la populație, fără majorarea deficitului convenit cu Fondul Monetar Internațional, de 5,9% din PIB.

Sunt convins că, dacă previziunile optimiste se confirmă, în primul trimestru, Guvernul va găsi resursele necesare păstrării puterii de cumpărare a pensiilor prin indexarea lor cu inflația anuală prognozată de 3,7%.

Probabil, conform cutumei, la votul final asupra celor două bugete, parlamentarii opoziției vor vota împotrivă.

Nu este nimic condamnabil în acest gest.

Și în alte țări se obișnuiește așa, dar, la discutarea unor amendamente, compromisul în interes public trebuie să primeze.

Parlamentarii UDMR vor vota proiectul Legii bugetului de stat.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

(Doamna Roberta Alma Anastase revine la conducerea ședinței)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Dacă tot este să vorbim despre ceea ce spunea antevorbitorul meu, despre lucruri adevărate care se întâmplă acum, chiar dacă ele par teoretice, ele sunt cele care ne afectează foarte mult viața de zi cu zi și probabil că cel mai mare adevăr care pare teoretic, dar care ne afectează viața de zi cu zi, este că sistemul este greșit, cel în care trăiește toată planeta în momentul de față, nu numai noi.

Asta trăim noi acum.

Un sfârșit de sistem greșit dimensionat și care moare urât, prin depresii economice majore, de durată, și care se vor succeda.

Cea pe care o trăim acum este prima dintr-o succesiune care va urma.

Anul viitor nu va fi un an de relansare economică pentru niciun stat, oricât de mult lucrurile acestea au fost spuse, mai mult sau mai puțin cu prilejuri electorale și mai mult sau mai puțin sprijinite cu bani mulți de la buget, care s-au scurs ca apa în nisipul unui deșert.

Soluțiile nu țin atât de mult de câți bani investește statul, ci de cât de mult este dispus statul să lase mediul economic să funcționeze normal.

Și aici este locul în care sistemul, nu doar cel al nostru, a greșit.

Noi plătim acum datorii făcute de cei care au trăit bine în anii `50, `60, `70, asta plătim și asta vom plăti în continuare.

Bugetul României este un buget construit pe nu avem încotro.

Așa a fost gândit în momentul în care s-a făcut acordul cu Fondul Monetar Internațional.

Nu știu dacă era opțiunea cea mai bună atunci și cred că nu.

Și acum, iată, nu mai avem încotro.

Este un buget construit în restricții uriașe, care nu ne permite nici dezvoltare, nici planuri pe termen lung, ci ne asigură supraviețuirea de azi pe mâine și lucrul acesta derivă clar din acordul pe care l-am semnat anul trecut cu Fondul Monetar Internațional.

La aceasta s-au adăugat o serie de măsuri pe care sper, domnule prim-ministru, să le înlăturăm în acest an.

Și aici mă refer la impozitul forfetar, mă refer la o grămadă de nedeductibilități, la nivelul întreprinderii, care au fost create anul trecut și care au blocat activitatea întreprinderilor, măsuri care nu au făcut nimic altceva decât să mute niște oameni, care erau plătiți cu un salariu într-o întreprindere și pe urmă consumau banii aceia în piață, în zona șomerilor în care statul trebuie să-i plătească.

Nu am rezolvat nimic mai mult decât atât.

De aceea cred că singurul lucru pe care-l putem face în acest moment, altul decât să respectăm cu strictețe parametrii impuși de cel de la care ne-am împrumutat, este să renunțăm la acele măsuri care s-au dovedit, în mod evident, greșite.

Pentru că este un buget făcut în condiții clare în care nu avem ce să facem altceva, îl vom vota, dar, în același timp, vom face tot ce ne stă în putință ca toate măsurile fiscale care au dus la o scădere și mai accentuată, au accentuat efectele depresiei economice în România, să le înlăturăm în acest an.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

În numele deputaților și senatorilor independenți, îl invit la microfon pe domnul ministru Gabriel Oprea.

Domnul Gabriel Oprea:

Doamna președinte a Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Într-o perioadă de criză economică, prioritatea numărul unu pentru Guvern este, în mod evident, depășirea acesteia, iar Proiectul de buget astfel construit răspunde într-o manieră realistă situației economice prin care trece astăzi România.

Trebuie să punem interesul României deasupra celui de partid și deasupra jocului de imagine, și interesul imediat este să aibă un buget realist și un buget adoptat la timp.

Știm cu toții că, dacă acest buget nu va fi adoptat la timp și dacă nu va fi unul realist, atunci există riscul ca banii de la Fondul Monetar Internațional să nu mai vină și criza economică în care ne aflăm să se adâncească.

Trebuie să intrăm în normalitate, România are nevoie de un buget care să asigure pensiile și salariile, programele de investiții, precum și funcționarea în parametri normali ai investițiilor.

Formațiunile politice ar trebui să dea dovadă de înțelepciune și să acționeze în direcția stabilității necesare pentru ca România să depășească rapid această situație economică.

Fac apel la toți parlamentarii, indiferent de culoarea politică a fiecăruia, să nu facă un joc politic pe subiectul bugetului de stat.

Cei care se joacă cu bugetul de stat se joacă de fapt cu banii a milioane de români.

Să fim deci responsabili și, înțelegând situația economică în care ne aflăm, să permitem Guvernului să acționeze în conformitate cu termenii bugetari proiectați.

Grupul parlamentarilor independenți din Camera Deputaților și din Senat consideră că România trebuie să se așeze urgent pe coordonatele unui stat european, iar primul pas pentru ca acest lucru să se întâmple este de a avea cât mai curând un buget.

Grupul parlamentar al independenților din Parlamentul României va vota bugetul pe anul 2010.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

În continuare, din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L, are cuvântul domnul deputat Nicolae Bud și se pregătește domnul Constantin Niță, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC.

Domnul Nicolae Bud:

Doamna președinte a Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi parlamentari,

Multe adevăruri s-au rostit de la microfonul acestei zile de către distinșii vorbitori.

Sigur, și neadevăruri.

Ceea ce s-a uitat să se adauge însă este că fiecare a contribuit într-o proporție mai mare sau mai mică la situația în care România a ajuns astăzi.

Suntem în fața unei decizii cardinale.

Îi vom da României bugetul pentru anul 2010 până în 14 ianuarie a.c. sau, în caz contrar, vor fi amânate două tranșe de împrumut ce ar urma să vină în luna martie, o tranșă restantă, cea din decembrie 2009, și alta curentă.

E cert. Nu avem în față un proiect de buget ideal.

Nici nu este posibil în împrejurările actuale să avem bugetul pe care ni-l dorim și de care țara ar avea nevoie, dar noi, astăzi, suntem chemați să votăm un buget care să corespundă în linii esențiale cerințelor din acordul de împrumut cu Uniunea Europeană, cu Fondul Monetar Internațional și cu alte foruri financiare.

Poate că sumele angajate, în jur de 20 de miliarde de euro, sunt mai mici decât nevoile țării, dar ele sunt absolut necesare pentru acoperirea deficitelor bugetare din 2009 și din 2010 pentru numeroase alte plăți curente și, mai cu seamă, pentru investiții, atâtea câte sunt creionate în proiectul de buget.

Fără îndoială că statul va fi nevoit să găsească și alte surse de finanțare la băncile din țară sau pe piețele de capital internaționale, dar, pentru ca acordurile la care am făcut trimitere să nu fie întrerupte, trebuie să votăm bugetul care ni se supune astăzi spre dezbatere.

Să nu uităm că ani în șir am tras cât am putut de mult de deficitul nostru extern care era gata să se rupă.

O schimbare de concepție nu mai poate să întârzie.

Avem obligația de a ne dezbăra de multe din relele noastre deprinderi.

Ritmurile înalte de creștere a economiei românești din ultimii ani, cu excepția anului trecut, s-au bazat pe consum, dar un consum pe banii altora.

Foștii guvernanți continuă să se laude cu duduitul economiei în 2008, însă nu suflă o vorbă despre uriașul cost al unei asemenea isprăvi: un deficit extern de 12,2% din PIB și unul intern de 5,4%.

De altfel, culmea obrăzniciei, mi-aș îngădui să spun, este să împingi o bătrână pe scări și s-o întrebi apoi de ce se grăbește.

Cam la așa ceva recurg acum și liberalii, care au fost, la rândul lor, împinși de la spate de colegii lor social-democrați.

Și iată că în 2009 deficitul extern a fost restrâns drastic de la 13% la numai 5% - 6% din produsul intern brut.

După ce timp de mulți ani am epuizat o bună parte din resurse, într-o încercare disperată de a trăi mai presus de puterile noastre, acum ne-am trezit că prețul consumului fără reforme este greu de plătit.

Dar trebuie să-l plătim.

Din cauza crizei, sectorul privat trăiește sub nenumărate amenințări.

Economia nu produce încă banii care să fie investiți în acțiuni de anvergură și care să susțină integrat un buget pe care ni l-am dori.

Așa că suntem nevoiți să ținem cu dinții de șansa finanțării externe.

În joc mai este și PIB-ul. Ne-am obișnuit ani la rând cu un PIB extrem de generos și, dintr-o dată, recesiunea ne-a descumpănit.

Cât am avut creștere neîntreruptă, din 2000 până în 2008, valoarea adăugată obținută a îmbunătățit standardul de viață.

Cum însă ne-am confruntat cu performanțe slabe în planul eficienței economice, cu salarii ce n-au fost totdeauna legate de rezultatele muncii, în timp ce a continuat amânarea restructurării economiei, creșterea economică, stresată de climatul inflaționist și de deficitele externe, a produs supraîncălzirea despre care se vorbea.

De aici, pe fondul crizei financiare și al crizei economice, am ajuns la recesiune.

Căderea economică de anul trecut nu ar fi fost atât de puternică dacă Guvernul Tăriceanu nu apăsa pe accelerație când nu trebuia.

Dacă nu am fi avut în 2008 un deficit bugetar de 5,4% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană, România ar fi astăzi în situația Poloniei, care reușește să se strecoare mult mai ușor prin criză decât alte state europene.

Cum să-i ceri Guvernului Boc, în asemenea condiții, să facă minuni, când muniția a fost consumată atunci când nu trebuia?

În aceste condiții nu avem cum să dăm țării decât un buget specific unei etape de recesiune, un buget de austeritate.

Stimați colegi,

Este vremea, cred, ca Parlamentul să tragă semnalul de alarmă, pentru că nu ar fi normal, nu ar fi corect să votăm bugetul și cu aceasta să punem punct.

Și iată de ce: dacă acum, în vremea crizei, în privința obținerii fondurilor pentru cheltuieli bugetare sunt probleme grele, încasările bugetare se confruntă cu probleme și mai grele.

E drept că lucrul acesta nu se întâmplă de azi, de ieri.

România se confruntă cu dificultăți majore în încasarea veniturilor.

Și dacă la capitolul venituri nu se adună sumele scontate, nu pot fi efectuate cheltuielile.

Se ajunge, vrând nevrând, la deficite bugetare suplimentare.

Numai că acum, în 2010, an lovit încă de criza globală, deficitul rămâne sus de tot, aproape dublul cotei maxime admise pentru trecerea la euro.

În plus, în 2009, rata înșelării bugetului statului a crescut vertiginos.

În același timp, companiile corecte se plâng de intenții de fiscalitate nedreaptă, care să ia de la cei ce plătesc și ce se pierde de la cei ce nu plătesc.

Grav este faptul că impozitele și taxele au un singur rol major, acela de a aduna banii în casieria centrală a statului, în timp ce contribuția lor la creșterea eficienței muncii și a competitivității producției naționale rămâne extrem de redusă.

Deși în anii din urmă au fost adoptate multe dintre conceptele proprii economiei de piață, într-o încercare de modernizare a fiscalității, au fost păstrate și tendințe centraliste ale vechiului sistem.

În acest fel, companiile sunt descurajate să remunereze corespunzător competența, inițiativa și creativitatea sau, mai rău, sunt împinse să caute refugii în economia necontabilizată.

Unde s-a ajuns? La cel mai nedorit rezultat: nici nu vin destui bani la buget, nici economia nu este încurajată.

La nivelul societății continuă disputa cu privire la ponderea economiei necontabilizate din PIB.

Unele surse vorbesc de 20%, altele de peste 30%, ceea ce nu înseamnă că se calculează un PIB oficial, la care se mai adaugă o parte informală din adunarea lor, rezultând nivelul creșterii economice.

Nu așa trebuie înțelese lucrurile.

În totalul producției anuale de bunuri și servicii, al producției finale deci, se regăsesc și valori adăugate legate direct ori indirect de economia paralelă, și încă într-o proporție destul de mare.

Toate aceste legături s-au structurat în timp, s-au întărit, și-au făcut ramificațiile.

Pe aceste canale intercondiționate au circulat și circulă tot mai mulți bani, care s-au înmulțit stimulând investițiile și producția și regăsindu-se apoi în rezultatele finale.

Ar fi însă o eroare să legăm necazurile economiei noastre numai de ceea ce se întâmplă în sectorul ascuns.

Există multe alte cauze, una fiind gestionarea ineficientă a încă imensului sector de stat.

O cauză majoră o constituie și dezarticulările din sistemul economic de la suprafață.

Cred că pentru o societate, în zilele noastre, a porni bătălia împotriva acestor dezarticulări constituie o alegere, o opțiune privind atât dimensionarea atacului, a forței de acțiune, cât și asumarea riscurilor.

Importantă este totodată și capacitatea de a face față dezechilibrelor ce pot interveni la nivel social.

Numai de aici poate să înceapă lupta pentru colectarea integrală a veniturilor.

Stimați colegi,

Demnitatea și credibilitatea României sunt strâns legate de cele ale Guvernului său.

Toate măsurile de redresare economică trebuie să fie credibile, transparente, bazate pe date și estimări concrete și corecte.

Nicio altă logică nu intră în analiză.

Iată de ce, Grupurile parlamentare ale PD-L vor vota Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2010, care se supune astăzi spre dezbaterea dumneavoastră.

Mulțumesc.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Constantin Niță.

Se pregătește domnul senator Varujan Vosganian.

Domnul Constantin Niță:

Doamnă președinte,

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Când l-am auzit pe colegul meu de la PD-L, mai că m-a făcut să și votez, cred, bugetul acesta.

Așa de bun este și de frumos conceput.

Dar cum am putea noi caracteriza acest buget pentru 2010?

După părerea mea, un buget politic; un buget politic, și nu economic.

El nu a fost construit după nevoile celor peste 20 de milioane de români, ci după interesele unui singur partid și nevoile membrilor Guvernului și ale apropiaților lor.

Modul în care se comportă actuala guvernare este cinic și arogant.

Pe actualii guvernanți nu i-a preocupat găsirea unor soluții economice viabile, ci pur și simplu asigurarea prin orice mijloace a unei majorități parlamentare, care să treacă la vot orice însăilare de cifre.

Invocând criza ca o fatalitate și speculând slăbiciunea de înger a unor parlamentari, Guvernul și-a creat condiții minunate, în care pe post de buget ar putea trece și "Punguța cu doi bani" sau "O mie și una de nopți".

L-am ascultat pe domnul prim-ministru, care, cu glasul său de Șeherezadă modernă, vrea să ne convingă că doar supunerea și ascultarea în fața comandantului suprem sunt necesare și suficiente pentru a traversa o criză generată de alții, pe alte meleaguri și pe care, nu-i așa, tot cei de acolo ar trebui să o rezolve cândva și pentru noi.

Dar, în afara unei neputințe evidente de a veni cu un buget bazat pe energiile și resursele naționale și orientat către o dezvoltare sustenabilă, constatăm că este vorba și de rea-voință la mijloc.

Bugetul este astfel croit încât la gura sacului, de ochii lumii, se practică austeritatea, iar la baza acestuia, prin diverse ministere, sunt niște găuri bine direcționate.

Și până să ajungă la cetățean, pe bietul buget îl mănâncă sfinții: "Sfântul Vasile", "Sfântul Adrian", "Sfânta Elena" și așa mai departe.

Stimați colegi,

Nu putem fi de acord cu un buget căruia îi lipsesc chestiuni esențiale.

Voi insista pe trei paliere, care pot fi, sigur, ulterior, detaliate.

În primul rând, deși domnul prim-ministru și, de altfel, întregul Guvern recunosc că și în acest an va continua criza și cer înțelegere din partea populației, bugetul nu cuprinde măsuri clare și coerente împotriva crizei.

Deci este un buget procriză.

În al doilea rând, bugetul nu urmărește o serie de politici publice bine determinate, transparente, orientate pe un plan de priorități, ci este construit într-o manieră birocratică, parcă intenționat pentru a încetini lucrurile.

Dacă lași toți banii la îndemâna miniștrilor, ca să fie distribuiți după bunul plac, politic și clientelar, evident, cum poate fi numit acest lucru decât rea-voință?

În al treilea rând - și poate ar fi trebuit să menționez acest aspect încă de la început -, este un buget împotriva cetățenilor, a celor mulți, cărora pensiile nu le ajung, împotriva celor pentru care salariile sunt prea mici, pentru care mâncarea este prea scumpă, care nu au locuri de muncă sau unde să stea și așa mai departe.

Ce vor face acești oameni? Nu-și vor mai plăti facturile, își vor limita consumul, vor pleca din țară.

Mulți ar putea spune că totuși criza este reală și țara nu are bani.

Așa este. Situația nu este roz. Cu atât mai mult însă Guvernul trebuie să vină cu soluții, cu idei, cu măsuri aplicabile.

Un alt element important, care a fost cu desăvârșire ignorat de Guvern, este dialogul cu sindicatele, patronatele și mediul de afaceri.

Niciuna din măsurile importante cerute de aceștia nu se regăsește în actualul proiect de Guvern.

De altfel, aș vrea să vă spun că am citit acest proiect - Raport privind situația macroeconomică pentru anul 2010 -, îl aveți aici și cred că și dumneavoastră v-ați uitat pe el, și sigur, la măsuri privind depășirea crizei economice, nu am găsit decât câteva, așa, trecute lapidar.

Sigur, în afară de neimpozitarea profitului reinvestit sau programul "Rabla", nicio măsură care să fie în sprijinul mediului de afaceri.

La exporturi, am văzut că singura măsură este cea de finanțare prin EximBank.

Domnule prim-ministru,

Vreau să vă spun că exporturile nu se promovează numai prin EximBank.

Sigur, EximBank este un instrument pe care exportatorii pot să-l folosească, dar nu am văzut nicio măsură prin care să creăm acele centre de promovare a exporturilor, pe care vi le-am lăsat la Ministerul IMM-urilor, Comerțului și Mediului de Afaceri, dar pe care tot dumneavoastră l-ați desființat, ca să-l faceți pe domnul Videanu și mai mare decât este.

Cele 500 000 de întreprinderi mici și mijlocii anul acesta trebuiau să aibă 0,2% din PIB.

Nu le-am văzut pe acolo.

Probabil că s-au ascuns în bugetul Ministerului Economiei.

Nu știu ce veți face la anul, când sunt 0,4% din PIB alocate pentru întreprinderi mici și mijlocii.

De altfel, și anul trecut ați dat 100 de milioane de euro pentru promovarea turismului și ați dat 6 milioane de euro pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Și vă amintiți discuțiile pe care le-am avut.

Puteți băga în turism, în promovare, un miliard de euro.

Nu veți face din turism o industrie în condițiile în care nu aveți infrastructură, nu aveți servicii de calitate și nu veți putea face lucrul acesta indiferent câți bani veți băga acolo.

Sigur că, la susținerea pentru IMM-uri, ați trecut aici majorarea capitalului social al Fondului de garantare și al Fondului de contragarantare.

Corectă afirmația și noi o sprijinim.

Problema este unde folosiți aceste fonduri, banii sau garanțiile pe care le dați.

Folosim garanțiile numai pentru întreprinderi mici și mijlocii, și acelea foarte mici și în condiții destul de dificile, sau le folosim și pentru export? Așa ar trebui să gândim.

De aceea mă așteptam ca domnul Videanu să vină cu o măsură prin care să spună: "transformăm Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri și pentru exporturi", așa cum este COFAS în Franța sau Hermes în Germania, ca să putem participa cu firmele românești la licitațiile internaționale.

Nicio firmă românească nu poate să participe la licitații internaționale, pentru că nu are garanțiile necesare.

Or, statul, ca să-și promoveze produsele și interesele, trebuie să facă lucrul acesta.

Apoi, nu ne spuneți nicăieri care sunt orientările pentru promovarea exporturilor.

O să mergem pe Uniunea Europeană, dar, la un moment dat, devenim mai mult importatori decât exportatori și așa mai departe.

V-am dat doar câteva exemple ca să vedeți că totuși este mult de lucru la acest minister, pe care, cu onoare, ați reușit să-l desființați și să-l duceți într-o parte în care am convingerea că nu veți face nimic cu el.

Sigur că aveți, de asemenea, sau există pericolul de blocare a consumului și producției în lipsa unor măsuri de stimulare.

Ne aflăm într-un cerc vicios.

Statul nu investește, consumul scade, veniturile bugetare descresc sau stagnează, în cel mai bun caz.

Nu sunt stimulate investițiile publice în sectoare care să antreneze economia și sigur că, în aceste condiții, Guvernul nu poate să facă altceva decât să crească taxele și impozitele.

Păstrarea și crearea locurilor de muncă, obiectivul în jurul căruia Partidul Social Democrat și-a construit planul anticriză propus și de anul trecut, nu spun că trebuia să fie îmbrățișat cu toată dragostea, acest program, dar nu putea fi ignorat din cauza unui orgoliu de neînțeles.

Nu este corect față de cetățeni, în primul rând, și, în al doilea rând, istoria recentă a demonstrat domnului prim-ministru că noi, cei de la PSD, am avut dreptate atunci când am combătut anumite proiecte discutate: vezi Programul "Prima Casă", la care, din câte am înțeles, nu renunțați, dar îl transformați, pentru că aveți nevoie de caracter multiplicator al proiectului, și bineînțeles modalitatea de implementare a impozitului minim, pe care eu speram să nu-l mai vedem sau cel puțin să anunțați că-l anulați, pentru că așa ați promis anul trecut, că-l anulați.

Sigur, așteptăm să vedem ce impozit forfetar ne aduce domnul Vlădescu și pe ce domenii.

De asemenea, aș vrea să mă întorc puțin la lipsa de viziune a Guvernului, mai ales că mă așteptam, vă spun lucrul acesta cu sinceritate, ca domnul Vlădescu să vină cu o viziune modernă, mai eficientă a bugetului, pentru că nu putem să avem tot timpul, de 20 de ani, o viziune contabilă, îngustă.

Ne tot plângem și tot căutăm soluții de reducere a cheltuielilor bugetare, dar nu am văzut niciun program de creștere a veniturilor.

De aceea noi suntem cu 30% - 32% maximum venituri în PIB de 20 de ani.

Media europeană este de 37% din PIB.

Când vom ajunge la 37% din PIB? Asta trebuia să vină să ne spună domnul ministru de finanțe.

Când? Are un program pentru acest tip de măsură sau nu are?

După cum a creat acest buget, am convingerea că nu are nicio viziune în acest domeniu.

Șomajul va reprezenta una din părțile negre ale anului 2010.

Disponibilizările în sectorul public și concedierile în cel privat reprezintă lucruri certe și nu vom putea spune că am fost luați prin surprindere.

Am căutat în bugetul pe anul 2010 al domnului prim-ministru Boc și nu am găsit nicio soluție de contrabalansare.

Forma actuală a bugetului ne creează probleme și pe plan internațional.

Acordul cu NATO, așa cum bine știți, prevede 2,38% din PIB pentru cheltuielile de apărare.

Ați acordat numai 1,31%.

Deci, iată, v-am dat câteva elemente care ne arată că bugetul a fost construit pe picior, că nu are viziune și, până la urmă, cum este Guvernul, așa este și bugetul: mic, meschin și îngust.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Domnul senator Varujan Vosganian.

Se pregătește domnul deputat Constantin Dascălu.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi, aș vrea să fac câteva considerații de natură generală și câteva considerații de natură tehnică, care să le susțină pe cele dintâi, pentru a argumenta de ce acest buget nu poate fi votat de către Grupurile parlamentare ale PNL.

Da, așa este, domnule Emil Boc - bănuiesc că s-a raliat și dânsul grupului independenților, pentru că nu-l mai văd la tribuna guvernamentală -, așa este, este una dintre cele mai grave crize prin care a trecut România.

Dar eu aș vrea să vă întreb ceva și poate că atunci când răspundeți îmi dați un răspuns și la întrebarea următoare.

Cum se poate ca în perioada în care România traversează cea mai gravă criză, spuneți dumneavoastră, din ultimii 60 de ani să avem cea mai costisitoare campanie electorală?

Cum e posibil ca dumneavoastră să dănțuiți precum Heliogabal pe decadența Imperiului Roman, ca în fiecare județ să se desfășoare campanii de ordinul de mărime a milioanelor de euro și după aceea să veniți la această tribună, triumfător, și să ne spuneți că România trece printr-una dintre cele mai grele perioade?

Aș vrea, vă rog, să ne dați răspuns la această întrebare.

Cum e posibil ca un partid să susțină un candidat la alegerile prezidențiale cheltuind mai mult decât s-a cheltuit vreodată în istoria României într-o asemenea campanie, câtă vreme România este, cum spuneți, în cea mai grea criză din ultimii 60 de ani?

Eu vă mulțumesc pentru recunoștința pe care ne-o arătați pentru că am lucrat la buget.

Îmi pare rău, domnule prim-ministru, eu nu pot să vă reîntorc această recunoștință.

Mie mi se pare că este o continuare a atitudinii incorecte pe care Guvernul o are față de Parlament.

Eu vă previn că deja nu mai aveți nicio scuză.

Sunteți în situația foarte delicată pentru că acum, defăimând fosta guvernare, trebuie să defăimați Guvernul Boc.

Această disociere de personalitate, în care ar trebui să vă arătați singur cu degetul și care aduce aminte de povestea lui Tartarin din Tarascon, care vroia să plece în Alpi, dar era prea comod în așternut ca să se ridice, ne arată nouă cu severitate că orice tentativă de a mai da vina pe altcineva câtă vreme deja dumneavoastră sunteți recidivist, sunteți în al doilea an de guvernare, arată limpede că nu aveți argumente pentru prezent și pentru viitor, iar eu voi demonstra acest lucru.

Domnule Boc, și anul trecut ați făcut la fel.

Ați venit repede, repede cu bugetul - atunci ați întârziat aproape două luni, ați venit în februarie cu bugetul -, ați forțat votarea lui, deși noi v-am prevenit că o să mai veniți o dată peste trei luni și asta ați și făcut.

Acum faceți același lucru.

Eu vreau să vă spun ceva dumneavoastră, stimați colegi, că tranziția aceasta nu este, în primul rând, un proces economic.

Noi vorbim despre tranziție în termeni de macrostabilizare, de inflație, de memorandumuri, de voturi uninominale.

Doresc însă să vă spun că tranziția este, în esență, un proces profund cultural.

Până când nu vom emancipa mentalitățile și până când nu vom pregăti oamenii să aibă cu adevărat puterea de a fi liberi și de a fi sinceri, șansă pe care le-a dat-o momentul 1989, oricât de mulți bani am produce, oricât am îndesa statistici în Anuarul Institutului de Statistică, ar fi ca și cum am sufla într-o pungă înțepată cu acul: se vor risipi toate printre degetele noastre.

Votarea unui buget este un act de educație națională.

Bugetul trebuie prezentat națiunii, trebuie prezentat partenerilor sociali, trebuie întrebați reprezentanții breslelor.

Or, ce am făcut noi? Am votat un buget în ritm de nuntă.

A lipsit doar ciorba de potroace de la 4 dimineața, când, cu glorie, s-a votat bugetul.

Am întrebat pe colegii mei, pe mulți dintre ei, de la toate partidele:

"Stimați colegi de la comisiile pentru buget, când ați votat acest buget v-a prezentat cineva fișele pe domenii?" Nu!

Deci noi am votat acest buget fără să știm, de fapt, care este bugetul consolidat al României, pentru că vă previn că bugetul pe care-l votăm noi astăzi este mai puțin de jumătate din bugetul țării.

Puțină lume știe ce înseamnă bugetul consolidat.

Bugetul consolidat arată sinteza politicilor publice: cât se dă pentru educație, cât se dă pentru sănătate, cât se dă pentru apărare, cât se dă pentru cultură.

Noi votăm un buget fără să știm, de fapt, care este expresia națională a politicilor publice.

Așadar în primul rând noi trebuie să ne educăm.

Bugetul, repet, trebuie să fie un major proces de educare a tuturor, pentru că abia după aceea vom ști cum să veghem asupra bunei cheltuiri a banului public, când știm ce înseamnă, de fapt, un buget național.

N-aș fi vrut să reiau această discuție, dar pentru că ea se pune din nou și pentru că domnii Bud și Boc, Boc și Bud au readus-o în atenție, trebuie să vă spun, stimați colegi, să nu vă mai riscați cu comparații cu 2008.

Nu vă mai plictisesc cu bugetul consolidat, cu acțiunile la Fondul "Proprietatea" și cu excedentele primăriilor, pe care noi nu le-am luat în 2008, cum le-a luat domnul Boc în 2009.

Eu i-am spus domnului prim-ministru Tăriceanu, aici de față, când m-a întrebat ce facem cu banii aceștia: "Mai bine îmi tai mâna decât să iau vreun ban de la primării."

Primăriile au cheltuit banii economisiți, un miliard de euro, care s-au adăugat deficitului.

O fi bine, o fi rău, nu știu.

Dar astea sunt cifrele.

Domnule Bud - nu știu dacă mai sunteți în sală - și domnule Boc, oriunde ați fi, stimați colegi de la Partidul Democrat Liberal, deficitul bugetului de stat în anul 2008 a fost de 19 miliarde de lei, deficitul bugetului de stat în 2009 a fost de 36 de miliarde de lei.

Dacă adăugăm și cele două miliarde de lei, tertipul făcut cu banii de la EximBank ca să luăm ochii Fondului Monetar Internațional, să mai reducem puțin deficitul, rezultă 38 de miliarde de lei: 19 x 2 = 38.

Una e să fie dublu de la 1 la 2 și alta să fie dublu de la 19 la 38, în condițiile, stimați colegi, în care Guvernul Tăriceanu a cheltuit, în 2008, 80 de miliarde de lei - dumneavoastră ați spus că am risipit la cazinou etc. -, iar dumneavoastră ați cheltuit în 2009 frumoasa sumă de 92 de miliarde de lei.

Deci ați cheltuit cu 12 miliarde de lei în plus și ați avut un deficit dublu.

Eu am să vă arăt aceste cifre de câte ori dumneavoastră, în necunoștință de cauză, le veți omite.

Ceea ce s-a întâmplat în 2009 a fost un paradox rușinos al execuției bugetare a României.

Spunea domnul Boc: "Noi suntem corecți cu viitorul."

Stimați colegi, eu nu știu ce înțelegeți dumneavoastră prin corectitudine.

Am văzut la fotografia de la sosire, la candidatura prezidențială, ce înțelegeți prin corectitudine.

Dar vă spun eu ce ar trebui să înțelegeți prin corectitudine.

Când iei datoria publică cu 109 miliarde de lei și o lași, după doi ani - că sper să și lăsați guvernarea - cu 180 de miliarde de lei, dumneavoastră spuneți că sunteți corecți cu viitorul?

Dumneavoastră credeți că viitorul trebuie să arate precum caricatura cu starea a treia din vremea lui Bismarck, în care veneau toți și îi puneau pe spinare tot felul de pover? Așa sunteți corecți cu viitorul, adăugând în numai doi ani datoriei publice 71 de miliarde de lei?

Nu mai pun și anul 2011.

Ferească Dumnezeu să mai fiți și atunci, ca să vedeți că, pe politicile acestea, vom ajunge să dublăm datoria publică în trei ani!

De aceea, eu vă rog să nu mai folosiți cuvinte atât de mari, când pe dinăuntru sunt atât de goale de miez.

Încă un lucru de natură metodologică: să știți, domnule primministru, că a face economie nu înseamnă să strângi cureaua.

E numai o asociere de termeni.

A face economie înseamnă să faci dezvoltare economică, să faci bunăstare.

Dumneavoastră înțelegeți economia în sens restrâns.

Cu cât puneți oamenii să strângă cureaua, cu atât ziceți că faceți mai bună economie.

Or, ar trebui în privința aceasta să vă schimbați oarecum punctul de vedere.

Acum trec la bugetul pe anul 2010.

Stimați colegi,

Poate că nu ați putut observa, fiind noapte când s-a dezbătut bugetul de stat, dar bugetul de stat are un deficit de 6,6%. 5,9% este o proiecție despre care noi nu știm cum arată.

Unde este excedentul acela de un miliard de euro pe care-l ia Guvernul pentru a acoperi deficitul de 6,6% al bugetului de stat?

Interesant este însă că acest deficit urias se repeta in 2010.

Mă întreb care este progresul anului 2010 când deficitul bugetului de stat este identic.

În 2009 a fost de 36 de miliarde de lei, în 2010 este de 36 de miliarde de lei. Identic.

Dacă un Guvern vine și se laudă aici că face macrostabilizare, că face creștere sănătoasă, menținând nivelul deficitului la uluitoarea cifră de 36 de miliarde de lei, înseamnă că trebuie să ne aplecăm mai atent asupra termenilor pe care-i folosim.

Că oamenii au votat așa ceva nu este un argument.

Să știți, cine învinge nu este cel care învinge la începutul mandatului în Monitorul Oficial al României, ci cel care învinge la sfârșitul său.

Deficitul bugetar va fi de aproape 36 de miliarde de lei, în condițiile în care - și aici devine interesant - veniturile bugetului sunt în afara realității.

Produsul Intern Brut ar urma să fie de 538 de miliarde de lei.

S-o credem, deși este vorba de un Guvern care ne-a mai păcălit rău de tot anul trecut.

În condițiile acestui buget, ar urma ca veniturile să crească cu 18%!?

Nu, stimați colegi.

M-am uitat cu atenție pe impozite, unul câte unul.

Cel puțin 1,5% din PIB este "barbă".

Credeți-mă, pentru că vorbesc între confrați.

Este pus din hârtie.

La aceasta se adaugă subfinanțarea de la Ministerul Administrației și Internelor și de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, unde, ca să se încheie bugetul până la sfârșitul anului, va mai fi nevoie de 3 până la 5 miliarde de lei.

Dacă socotim că cheltuielile vor fi cele care sunt în buget și nu se vor mai reajusta în minus, acest buget va avea până la sfârșitul anului un deficit cuprins între 8% și 10%.

Spunea domnul prim-ministru că nu vinde iluzii.

Stimați colegi, acest buget este el însuși o iluzie.

Acest buget ne promite două miliarde de euro venituri proprii ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ceea ce este în afara oricărei fantezii.

Este debordant.

Dacă domnul prim-ministru își asumă aici că-și dă demisia, nu dacă se obțin două miliarde de euro, ci dacă se obține un miliard de euro venituri proprii ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, eu sunt dispus să-mi retrag cuvintele.

V-am dat doar un exemplu.

Aș putea să vă dau încă multe altele.

Vorbeați, domnule prim-ministru, despre faptul că în timpul guvernării liberale s-a făcut dezvoltare pe datorii.

Până când nu o să ajungeți la puterea economică pe care o avea România în 2008, vă rog să nu mai vorbiți despre acest lucru.

Să ajungeți întâi acolo și să vedem atunci ce șomaj aveți, să vedem atunci ce venituri bugetare aveți, dar nu mai vorbiți de lucruri la care dumneavoastră nu veți ajunge în acest mandat, pentru că și cele mai optimiste evaluări arată că abia în anul 2012, la sfârșit, vom ajunge la puterea economică a anului 2008.

Dumneavoastră sunteți în istoria României o buclă, ca-n jocul Piticot, care, dând cu zarul cum nu trebuie, ne întoarce înapoi cu patru ani.

Practic, în anul 2012 vom ajunge la puterea economică a anului 2008 și asta vă va dovedi oricare cifră pe care o veți așeza pe hârtie.

În legătură cu structura acestui buget, ne-am lămurit - sau cel puțin unii dintre noi - cum stăm cu indicatorii mari: veniturile supradimensionate, cheltuielile subfinanțate, la unele capitole, față de necesar.

Ce se întâmplă înăuntru? Înăuntru scad cheltuielile nominal și ca procent în PIB la cultură, scad cheltuielile nominal și ca procent în PIB la agricultură, scad la apărare.

La educație nu mai vorbesc.

Scad la sănătate.

Vine întrebarea: bine, dar unde sunt banii?

Trebuie să vă previn că bugetul acesta năpăstuit, al domnului Boc, are 22 de miliarde de lei mai mult decât am avut noi în anul 2008.

În 2008 noi am risipit banii.

Dânșii, cu 22 de miliarde de lei în plus, vin și se vaită că este un buget de criză.

Dacă acesta este un buget de criză, înseamnă că bugetul nostru era un buget de peștera Mamertina, unde îi arunca pe oameni să crape de foame.

Și totuși, românii nu se plângeau.

Domnule Boc, vă dați seama că aveți o problemă?

Aveți un buget cu 22 de miliarde de lei mai mare decât al nostru și vă văitați întruna.

Vă spun eu de ce vă văitați.

Pentru că nu faceți decât să plătiți datoriile de anul trecut și șomajul.

Stimați colegi, am să vă spun cât costă un șomer, ca să știți de ce avem deficit la bugetul de pensii și de ce suntem în această situație.

Fiecare șomer costă bugetul statului între 4 000 și 5 000 de euro.

De ce? Costă, în primul rând, ajutorul de șomaj.

Costă, în al doilea rând, impozitul pe venit, care nu mai vine.

Costă, în al treilea rând, contribuția la asigurările sociale, care nu mai vine.

Costă, în al patrulea rând, taxa pe valoarea adăugată pentru diferența dintre salariul său și ajutorul de șomaj, consum care nu mai vine.

Toate acestea, adunate, dau între 4 000 și 5000 de euro pe șomer.

Înmulțiți cu cei 300 000 de șomeri în plus și veți vedea unde sunt o parte din bani și de ce plătim noi acum, în 2010, această factură. (Vociferări în sală)

Nu vă impacientați, domnule Boc.

Vă previn, în încheiere, că peste trei luni ne vom reîntâlni și vom discuta iarăși bugetul, pentru că este exact cum ați făcut anul trecut, când ați venit cu un buget situat complet în afara realității și a trebuit aproape să dublați deficitul bugetar.

Așa o să faceți și anul acesta.

Vă propun un târg de pe acum, pe care eu am să-l țin.

Peste trei luni - și sper să fie peste trei luni, nu cum face Ministerul Finanțelor Publice, că pune realizările bugetare după o lună după ce se încheie perioada - să luăm, cu creionul în mână, veniturile bugetare și să vedem, una câte una, unde ajung acestea.

Acum, în final, nu aș face trimiterile biblice pe care le-a făcut colegul nostru.

Dumneavoastră, domnule Boc, ați spus că nu o să uitați pe niciunul dintre noi.

Uite, eu vă rog pe noi, românii, să ne uitați.

Când o să înghețați salariile, să ne uitați.

Când o să impozitați - am înțeles că la anul - pensiile și nu o să mai plătiți ajutoarele de sănătate, să ne uitați.

Când o să crească șomajul la bugetari, vă rog să ne uitați pe noi.

Atunci când o să crească impozitele, să ne uitați.

Adică faceți în așa fel încât să ne uitați pe cât mai mulți dintre noi, ca să ne fie și nouă mai bine.

Nu mai faceți trimiteri biblice, pentru că ar trebui să începeți chiar cu Pentateuhul, cu Cele 10 Porunci: să nu minți, să nu furi, să nu iei femeia altuia, să nu iei numele Domnului în deșert... (Discuții în sală).

Începeți chiar cu asta.

Domnule Boc, nu pot la sfârșit decât să vă spun că într-adevăr ați reușit.

Ne-ați acuzat pe noi că facem un bine înșelător.

Vă felicit că faceți dumneavoastră un rău vârtos, viguros și sănătos! (Aplauze în sală)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Timpul rămas Grupurilor parlamentare ale PNL este de trei minute.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Constantin Dascălu, din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.

Domnul Constantin Dascălu:

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Stimați miniștri,

Stimați colegi parlamentari,

Aș vrea în cuvântul meu să aduc aminte câteva cifre extrem de importante pentru construcția bugetului și pentru situația în care se află România.

Încasăm la bugetul de stat aproape 31% din PIB și cheltuim 37% - 38% din PIB.

Bugetul de stat are niște constrângeri obligatorii.

Practic, 50% din banii de la bugetul de stat sunt: pentru cheltuieli sociale - 64 de miliarde de lei, iar pentru alocări externe - 15,5 miliarde de lei.

În total - 80,42 de miliarde de lei. Deci 50% sunt constrângeri, iar restul se duce în salarii, cheltuieli de funcționare.

Practic, pentru investiții se alocă din deficitul bugetar, pentru a avea și investiții, pentru a crește bunăstarea în această țară, pentru a asigura dezvoltarea.

Constatăm că avem un buget cu 5,9% deficit, că în realitate consumăm mai mult decât se colectează la bugetul de stat.

Toate veniturile din bugetul de stat merg către consum.

Vreau să afirm și eu ceea ce a afirmat aici un deputat de la Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul Pambuccian, pe care-l felicit pentru această constatare, că situația actuală din România este, de fapt, rezultatul politicilor guvernelor anterioare, pentru că, la nivel de macrostructură, ceea ce culegem la un moment dat se observă cu trei, patru, cinci sau mai mulți ani întârziere de la modul în care au fost aplicate politicile anterioare.

Am constatat că ne dă lecții de la acest microfon un fost ministru al finanțelor, care în 2008 a construit un buget în care a spus că va încasa aproape 37% din PIB și în acest fel a crescut toate bugetele din România, la nivel central și la autoritățile locale, de a aruncat toată țara în aer și de au rămas două miliarde și jumătate de euro facturi de plătit din 2008 și lucrări executate de agenți economici tot de peste două miliarde de euro.

Ne dă sfaturi un fost ministru al finanțelor, care a aruncat țara în acest haos, care a transformat statul într-un infractor, pentru că a lăsat agenții economici neplătiți.

Or, l-aș ruga să se abțină la a mai da sfaturi, deoarece a avut ocazia să facă bine României și a făcut foarte mult rău.

De aceea, cred că politicile guvernamentale actuale, ceea ce Guvernul a introdus în buget, efortul pe care l-au făcut colegii noștri din cadrul Comisiilor pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital de la toate partidele politice - și le-aș mulțumi pentru efortul depus în cadrul Comisiilor reunite pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital - au fost propuneri deosebit de interesante.

Din păcate, unele nu se pot aplica în acest moment.

Regret că bugetul a ieșit dezechilibrat din Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital cu câteva miliarde de euro pentru care nu sunt resurse.

Aș ruga toți parlamentarii să susțină acest buget.

Este un buget care dă garanția că se menține un echilibru în societate, că se creează premizele unor investiții pentru dezvoltarea României.

Așa cum am rugat și altădată, aș ruga parlamentarii să se abțină de la a transforma diverse discursuri tehnice în unele populiste, deoarece bugetul României nu este o chestiune pe seama căreia trebuie să glumim, iar bugetul României trebuie să fie echilibrat.

Trebuie să dăm garanția românilor că ceea ce scriem în buget se și întâmplă.

Nu are rost să facem promisiuni deșarte, care nu pot fi acoperite cu substanță în ceea ce se întâmplă în economia reală.

Vă mulțumesc și să ne dea Dumnezeu gândul bun tuturor! (Aplauze în sală)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Ioan Cindrea, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC.

Se pregătește domnul deputat Relu Fenechiu, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulțumesc mult.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Doresc să fac câteva aprecieri în numele Grupurilor parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul de stat, cu componenta sa socială.

Bineînțeles că zilele acestea, prin proiectul de buget prezentat de Guvern și prin votul nostru, putem să contribuim, în bine sau în rău, la soarta pensionarilor, la soarta șomerilor și a celor mai necăjiți oameni din societatea asistaților social.

Cred că prin votul nostru vom contribui la îmbunătățirea sorții acestor oameni, fiindcă îi reprezentăm și le suntem datori la fel cum suntem datori față de orice cetățean din România.

Bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul de stat, cu componenta sa socială, în urma analizei efectuate, este, din păcate, un buget nerealist, antisocial și antieconomic.

O să încerc, pe rând, să explic de ce aceste trei criterii de apreciere.

I. Nerealist Este nerealist pentru că realitatea primelor zile din ianuarie ne arată că un val de scumpiri și lanțul de scumpiri care urmează după scumpirile care s-au anunțat la energie, la gaze, la combustibil și utilități ne vor duce în situația unei inflații mult mai ridicate față de cea avută în vedere la prognozarea bugetului de stat și indicatorilor economici și sociali.

Bugetul este prognozat la o inflație de 3,5%, nerealistă, ruptă de realitate, motiv pentru care considerăm că fundamentarea bugetului este nerealistă.

II. Mai mult, când ne uităm la bugetul asigurărilor sociale de stat, indicatorul fundamental care stă la plata pensiilor în România vorbește de înghețarea pensiilor.

De fapt, nu este o înghețare a pensiilor, este o micșorare a valorii punctului de pensie de la 43,8%, cât era în decembrie 2009, la 39,9% în proiectul de buget.

Calculele noastre ne arată o depreciere a puterii reale de cumpărare a pensionarilor din România cu 12%, motiv pentru care noi, cei din Grupurile parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC, am depus un amendament prin care cerem respectarea Legii nr. 250/2007, prin care s-a stabilit punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, și fundamentarea bugetului de asigurări pe acești parametri.

Guvernul și-a permis, în mod brutal, să intervină la sfârșitul lunii decembrie 2009, să anuleze prevederile legii referitoare la punctul de pensie și considerăm că este o măsură antisocială, împotriva intereselor pensionarilor și nu cred că-și putea permite acest lucru.

De ce? Prin legea prin care am stabilit punctul de pensie la 45% am vrut ca niciun guvern, fie el de dreapta, fie de stânga, să nu mai sacrifice interesele pensionarilor din România și să stabilim o limită minimă a valorii punctului de pensie.

Altfel, vom ajunge, așa cum a fost în ultimii ani, la o limită sub 30%.

III. Antieconomic Bugetul este antieconomic fiindcă prin privarea pensionarilor din România de un milion de lei, mai exact 94 de lei la un punct de pensie, scad veniturile pensionarilor din România, scade puterea de cumpărare și, implicit, scad vânzările de bunuri și servicii către pensionari, ceea ce înseamnă, din punct de vedere economic, o reducere a pieței și înseamnă, din punct de vedere economic, o pierdere accelerată a locurilor de muncă exact în sectoarele cheie, în care se fabrică pâine, în care se fabrică produse din lapte, din carne și așa mai departe, prin scăderea puterii de cumpărare în medie cu un milion de lei pentru fiecare pensionar din România.

În esență, înseamnă descreștere economică, înseamnă venituri mai mici la bugetul statului și pierderi economice uriașe pentru economie, dacă avem în vedere că lunar, cu jumătate de miliard de lei, piața se restrânge numai din cauza acestei măsuri sociale, negândită din punctul nostru de vedere.

Analizând bugetul, și în special bugetul de stat, ne dăm seama că există, în schimb, bani și că repartizarea fondurilor se face fără criterii clare, obiective de repartizare a acestor fonduri.

Există zone instituționale, ministere și alte instituții ale statului, în care cheltuielile prevăzute pentru anul 2010, față de anul 2009, aproape că se dublează.

Nu am văzut nicio măsură de mărire a veniturilor la bugetul de stat, măsură care să poată alimenta acea valoare a punctului de pensie la 45%.

S-a discutat și nu s-a materializat în ce privește impozitarea marilor averi.

S-a discutat și cred că trebuie discutat foarte serios, în perioada următoare, chiar și varianta impozitării progresive.

Nimeni nu se preocupă de impozitarea veniturilor, a economiei la negru sau a muncii la negru.

Sunt câteva din soluțiile pe care noi, cei din opoziție, le propunem echipei guvernamentale și ne angajăm că, în cazul în care vor fi aprobate amendamentele noastre, în special cele care se referă la punctul de pensie, vom sprijini modificarea Codului fiscal pentru reglementarea cel puțin a acestor soluții financiare pentru susținerea punctului de pensie.

Amendamentele noastre se referă și în ce privește ocuparea și șomajul.

Banii prevăzuți pentru măsurile active de stimulare a încadrării în muncă a șomerilor, de calificare-recalificare a șomerilor au scăzut drastic anul acesta față de media realizată în ultimii ani.

În aceste condiții, ne vom susține amendamentele legate de punctul de pensie, legate de problemele sociale și, în cazul în care aceste amendamente nu vor fi acceptate de Parlament, nu vom vota bugetul asigurărilor sociale de stat.

Mulțumesc frumos. (Aplauze în sală)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Relu Fenechiu, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.

Urmează domnul deputat Mircea Dușa, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC.

Domnul Relu Fenechiu:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Dragi colegi, La începutul crizei economice Guvernul susținea că domeniul infrastructurii va fi prioritar pentru 2009 și spunea că reprezintă soluția pentru ieșirea din criză, că numai antrenând investiții în această zonă se va putea salva economia, prin crearea de locuri de muncă.

Ne aflăm acum la dezbaterea bugetului pe anul 2010.

Acest domeniu, care era catalogat cu prima șansă pentru revenire, se află acum în colaps.

Nu mai pomenim de angajamente din Programul de guvernare, a căror îndeplinire este departe măcar de a fi închipuită.

Este mai mult decât evident că acțiunile iresponsabile ale ministrului Radu Berceanu, lipsa unei strategii unitare în gestionarea acestui domeniu vital au creat situația actuală și au dovedit incompetența Guvernului Boc de a gestiona procesul de dezvoltare a domeniilor transporturilor și infrastructurii.

În doar câteva minute câte mi-au mai rămas, vă voi prezenta, utilizând date din bugetul pe anul 2010, de ce avem de-a face cu cel mai iresponsabil ministru al transporturilor și cu cel mai slab proiect de buget pentru acest sector.

Voi începe cu o constatare care arată nefirescul acestui proiect de buget.

Stimați colegi,

banii pentru construcția Autostrăzii Transilvania prevăzuți pentru anul 2010 sunt mai puțini chiar decât datoriile rămase din anul 2009.

Adică sunt prevăzute 175 de milioane de euro și sunt datorii rămase din 2009 de peste 200 de milioane de euro.

Cu toate acestea, există zeci și zeci de milioane de euro pentru proiecte de importanță și urgență pe care dumnealor le consideră mult mai mari pentru România, cum este apărarea de maluri prin Canalul Sulina sau se reabilitează niște drumuri naționale pierdute prin munți, pe care nu trec mai mult de 40 de mașini pe oră.

În privința axei autostradale prioritare de pe Coridorul IV, aici construcția de autostrăzi a fost complet uitată de domnul Berceanu.

Autostrăzi ca Nădlac - Arad - Timișoara - Lugoj - Deva sau Orăștie - Sibiu nici nu apar în proiectul de buget pe anul 2010.

Ca să vă dau un exemplu ce se face cu banii, vă reamintesc ce s-a întâmplat în vara anului trecut, când 24 de milioane de euro au fost plătite Societății "Eurostrade", alias "Golden Blitz", știți, pentru decontaminarea unei zone pe unde urma să treacă Autostrada Transilvania.

Pentru ea s-au găsit bani.

O altă întrebare firească pe care doresc să o adresez domnului ministru, dar mă tem că va rămâne tot fără răspuns, se referă la construcția Autostrăzii Comarnic - Predeal - Brașov.

Dacă în urma licitației consorțiul câștigător ar fi putut demara lucrările din anul 2009 - și aceștia nu sunt bani de la buget, pentru că este concesiune -, de ce a decis ministrul Berceanu amânarea începerii lucrărilor până în anul 2010?

I-aș mai întreba încă ceva, de exemplu, pe domnul Boc, pe domnul Berceanu, pe domnul Dobre și pe toți cei care s-au perindat pe acolo.

Ce au făcut dumnealor de au anulat concesiunea în anul 2004, când era în aceleași condiții, dar la jumătate de preț, pentru că până acum am fi avut această autostradă?

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Domnule deputat Fenechiu, vă rog să încheiați.

Domnul Relu Fenechiu:

O să închei spunând o ultimă frază în care îmi pun întrebarea la ce ne-am putea aștepta de la un ministru care cred că va intra în istorie ca fiind primul ministru al transporturilor care a reușit să blocheze un program guvernamental care avea deja finanțarea asigurată.

Este vorba de construcția centurilor Bacău, Târgu-Mureș, Reghin, Mediaș și Brașov cu bani de la Banca Mondială, obiective pentru care, în perioada 2007 - 2008, erau făcute deja studiile de fezabilitate, iar Domnia Sa a întrerupt acest program.

Vă mulțumesc.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Mircea Dușa, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC.

Urmează domnul senator Ovidiu Bota, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC.

Mai aveți la dispoziție 22 de minute.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumesc.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Am niște notițe și ele se referă la un subiect din buget drag mie, sper că și domnului prim-ministru, ca fost primar.

Înainte de a trece la subiectul acesta, administrație locală, aș vrea să fac câteva considerente legate de ceea ce domnul prim-ministru spunea aici - pentru că este bine să lucrezi cu materialul clientului, pentru că atunci nu produci rebuturi - în legătură cu faptul că acest buget se aprobă în sesiune extraordinară.

Dacă îmi aduc aminte, este chiar o premieră.

Este pentru prima dată când bugetul se aprobă în sesiune extraordinară.

Este bine, pentru că noi suntem conștienți că țara are nevoie de un buget.

Consiliile județene, consiliile locale, localitățile au nevoie de buget, chiar dacă va mai dura până când bugetul, la nivel local, va fi aprobat.

Nu putem fi amenințați că acest buget trebuie aprobat în sesiune extraordinară și foarte urgent pentru că vine FMI-ul.

Sigur, o să vină, este una din condițiile negocierilor cu FMI-ul.

De asemenea, nu putem fi amenințați că dacă acest buget nu trece în forma sa inițială - atunci de ce mai există Parlamentul și dezbaterile parlamentare? - unii miniștri demisionează.

Oare este o problemă că demisionează un ministru? Știu că sunt vreo 18 milioane de alegători în România, din care probabil vreo 15 milioane de alegători au deja 23 de ani și pot fi oricând miniștri.

Problema că pleacă sau vine un ministru nu este a Parlamentului, nu este a noastră, nu este legată de buget și nu poate constitui o amenințare.

Dar l-aș întreba pe domnul prim-ministru, și probabil că va răspunde în intervenția Domniei Sale, de ce bugetul ajunge așa târziu în Parlament.

Dacă îmi amintesc bine, există o lege a finanțelor publice, o lege care ne obligă să trimitem bugetul la Parlament încă în luna octombrie.

Și Guvernul Boc 1, și Guvernul Boc 2, și Guvernul Boc 3 aveau posibilitatea să trimită acest buget în Parlament.

Nu a fost trimis.

Bănuiesc de ce, dar poate ne va explica domnul prim-ministru de ce a încălcat legea.

Să trec la subiectul de care aminteam, respectiv administrația publică locală.

De ani de zile, toate guvernele, nu numai Guvernele Boc 1, 2, 3 și 4, vorbesc de creșterea autonomiei locale, de creșterea autonomiei financiare a autorităților locale, de descentralizare, de deconcentrare.

Vorbim foarte mult de transparența în repartizarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale, de apropierea deciziei de cetățean, de creșterea autonomiei financiare a localităților și a autorităților care le reprezintă, de perfecționare a legislației în domeniul finanțelor publice locale, de repartizarea pe criterii obiective a sumelor pentru administrația locală.

Fiecare Guvern - și domnul Boc este un campion al acestor afirmații - afirmă că va face descentralizare și va face în așa fel încât legislația și măsurile guvernamentale să permită descentralizarea și deconcentrarea, dar mă întreb când se va întâmpla acest lucru.

Dacă acum, când avem în mână bugetul, un instrument important de planificare atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor - aici fac o paranteză, vorbim mai puțin de venituri, de ceea ce trebuie să facem pentru a crește baza de impozitare, toți ne axăm pe repartizarea fondurilor și a cheltuielilor -, dar când vorbim de administrația locală, trebuie să vorbim de ambele capitole, atât de venituri, cât și de cheltuieli.

Ne certăm aici, pentru ce?! Pentru a împărți sărăcia!

Subliniez, pentru a împărți sărăcia! Dacă o împărțim - și este vorba de administrația locală - să împărțim sărăcia în mod echitabil, ca fiecare român din țara asta să fie sărac, dacă acesta poate fi un slogan.

Dacă tot avem instrumentul acesta de planificare în mână, poate că era bine să folosim acest instrument și să dăm câteva semne de descentralizare, de deconcentrare, de creștere a capacității financiare și a autonomiei financiare a localităților.

Eu voi face câteva propuneri, de altfel, atât eu, cât și Grupul parlamentar al Alianței Politice PSD+PC am făcut câteva amendamente în acest sens, unele au fost îmbrățișate și de colegii din Grupul parlamentar al PD-L și Grupul parlamentar al UDMR, să dăm posibilitatea autorităților locale să-și dirijeze fondurile, să-și organizeze bugetele în slujba cetățenilor, pentru că autoritățile locale cunosc cel mai bine problemele cu care se confruntă cetățenii.

Veți vedea că amendamentele - voi enumera două sau trei exemple - propuse nu costă bani, ci se referă doar la filozofia legii, și anume repartizarea banilor într-un alt mod către administrația locală.

Există, de mulți ani, o dezbatere serioasă legat de modul în care se redistribuie banii către administrația locală și mai ales legat de acea formulă.

Sigur că, părerile sunt împărțite.

Consiliile județene vor un mod de repartizare, primarii de municipii, orașe și comune doresc un alt mod de repartizare a banilor, să nu descentralizăm până la nivelul consiliilor județene, și totdeauna există discuții față de această formulă de redistribuire a banilor.

Eu, personal, ca fost primar, sunt adeptul folosirii formulei, dar o formulă pe criterii mult mai obiective decât cele trei pe care formula le are în vedere în momentul de față, respectiv, populația, intravilanul și capacitatea financiară a localității.

Era aici domnul Gherghina cu care am discutat ani de zile această chestiune, și anume că trebuie să găsim o formulă obiectivă.

Sigur, ea nu poate fi găsită astăzi, pentru că înseamnă și experimentarea pe câteva județe în condițiile în care județele ar avea aceleași bugete și nu ar avea același specific, iar aceste criterii să fie mult mai obiective.

Sigur, ce am propus acum, ca totuși să facem un efort în sensul descentralizării, a fost să rămână formula, dar să mărim cota aceea pe care o împart prin hotărâri consiliile județene pentru echilibrarea bugetelor locale.

Eu făcusem o altă propunere, dar am înțeles că din Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a ieșit în alt fel.

Acum vreo doi ani, am făcut un amendament, împreună cu alți colegi, care prevedea ca cei 20% să fie repartizați numai pentru cofinanțare proiecte, să nu mai repartizăm bani pentru "Festivalul Usturoiului", "Festivalul Zmeului" și alte festivaluri, iar cei 10 % să-i folosim pentru echilibrarea bugetelor locale în urma aplicării formulei, pentru că, într-adevăr, unele localități sunt defavorizate de aplicarea formulei și nu primesc bani în concordanță cu costurile care reprezintă cheltuielile pentru administrația locală.

Acesta ar fi un prim grup de probleme, legat de descentralizare.

O a doua măsură ar fi legată de programele naționale.

Poate că putem face un pas înainte în acest moment, să descentralizăm vreo trei programe naționale.

De aceea, dau vreo trei exemple, alese absolut arbitrar - să nu se supere pe mine vreun ministru, că atentez la forța și capacitatea ministrului ca ordonator de credite de a împărți banii, - și luăm ca exemplu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 care foarte bine ar putea trece la localități.

Sigur, o să mi se spună că sunt lucrări în derulare, că trebuie să ținem cont de aceste lucrări, dar am înțeles că amendamentul, care a fost votat în Comisiile pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, pune anumite bariere și condiționări legat de finanțarea acelor proiecte care sunt începute și nu sunt finalizate.

Să luăm un alt program, Programul de reabilitare și reparare a școlilor, al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării sau de ce să nu luăm un program de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, care este un minister foarte mare și care derulează foarte multe programe.

Dacă îmi aduc aminte, bine domnule Blaga, sunt vreo 52 de programe cu privire la administrația locală.

Să luăm, de exemplu, Programul de pietruire a drumurilor și cei peste 300 de milioane de lei alocați pentru acest program de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și să îi ducem la Anexa nr. 6 unde se regăsesc drumurile județene, astfel încât, adăugând la cele 500 de milioane lei încă 300 de milioane, să rezulte o sumă mai mare.

Ca să nu fiu demagog și să vorbesc numai de repartizarea banilor am să dau un exemplu legat de venituri și de lărgirea bazei de impozitare, poate așa cointeresăm administrațiile locale să facă eforturi mai mari pentru colectarea banilor.

M-aș referi la impozitul pe venit.

Dacă ne aducem bine aminte, conform legii, impozitul pe venit ajunge la administrația locală în proporție de 82%, fie la bugetul județean, fie la bugetele consiliilor locale.

De ce să nu transferăm acest impozit la administrația locală pentru a face ea eforturi de a aduna impozitul.

Făcând acest efort sunt cointeresați să lărgească baza materială, să creeze condiții pe plan local de atragere a agenților economici și de lărgire a activității acestora.

Sigur, sunt multe chestiuni care pot fi discutate în legătură cu administrația locală, atât la partea de venituri, cât și de cheltuieli, în a-i cointeresa și pe ei să aibă o execuție bugetară bună.

Dacă analizăm Anexele nr. 4 - 9, care se referă la administrația locală și la finanțarea activității serviciilor publice locale, vom vedea că, deși vorbim de aceste costuri pe persoană, costuri pe elevi, costuri pe unități administrative în funcție de anumite criterii ale acestora, acestea nu s-au avut în vedere și, de foarte multe ori, anumite cheltuieli pe care le au administrațiile locale au fost scăpate din vedere, iar repartizarea pe Anexele nr. 4 - 9, fie că sunt pentru echilibrarea bugetelor locale, fie că... (rumoare, discuții)

Avem 29 de minute.

Din sală: Mai avem și noi.

Domnul Mircea Dușa:

La cererea colegilor mei de partid voi încheia.

Voi încheia spunând următorul lucru:

Domnule prim-ministru,

Dacă în acest an avem un buget - să-i spunem așa cum vă place dumneavoastră - de austeritate, dacă și anul viitor vom avea un buget asemănător, veți rata ceea ce vă propuneau colegii noștri, și anume de a deveni Ștefan cel Mare al României.

 

(Conducerea ședinței este preluată de domnul Mircea Geoană, președintele Senatului)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Bota.

Vor urma la cuvânt domnul senator Marcu și domnul deputat Surdu.

Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:

Mulțumesc.

Onorat prezidiu,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Asistăm astăzi la prezentarea în plenul Parlamentului a celui mai dezechilibrat buget pe care România îl va avea după 1990, dacă va fi votat.

Un buget în care fiecare ministru face ce vrea, nu-și asumă nicio politică sectorială concretă și coerentă, ba mai mult, textul de lege propus nu are nimic legat de responsabilitatea fiscală, așa cum tot cei e la FMI o cer ca o condiție prealabilă pentru acordarea următoarei tranșe de împrumut.

Avem, în schimb, un text de lege privind răspunderea fiscală depus de noi în Parlament, la care Guvernul nu a dat un punct de vedere nici după două luni.

Ce să înțelegem domnule prim-ministru? Că vreți să treceți un buget în care nimeni nu-și asumă responsabilități și abia apoi vom vedea ce va fi și cum, cu răspunderea fiscală? Că doriți să treceți puntea FMI și apoi să schimbați bugetul cum doriți, prin rectificări făcute în funcție de interesele clientelei politice din jurul ministerelor economice? Eu, cel puțin, așa am tradus textul de lege.

Am încercat și chiar am reușit să trecem anumite amendamente în acest sens, prin care să obligăm Guvernul să stea într-o disciplină fiscală, să-și asume răspunderea pentru gestionarea banului public.

Ceea ce vom face în următoarele zile va fi tocmai susținerea acelor amendamente care sunt în sprijinul acordului cu FMI și chiar al dumneavoastră, domnule prim-ministru, asta dacă veți considera că trebuie să ascultați vocea opoziției când semnalează derapajele grosolane în ceea ce privește gestionarea banului public.

Sigur, domnule prim-ministru, noi vorbim și dumneavoastră probabil nu ne auziți.

Vorbim precum radioul într-o cameră goală, eventual în fața unui frigider care îngheață tot, precum bugetul propus de Guvern, care îngheață posturile, îngheață salariile, pensiile și, mai grav, dezvoltarea economiei prin reducerea la jumătate a investițiilor față de 2009, care îngheață chiar și răspunderea gestionării banului public, și chiar mai mult: pentru unii, acest buget devine mumă, iar pentru alții ciumă.

Din păcate, această Lege a bugetului de stat, pe lângă faptul că nu stipulează responsabilități fiscale ale ordonatorilor de credite, nu oferă niciun echilibru macroeconomic sau o direcție de dezvoltare a României în anul 2010.

Dimpotrivă, prin maniera în care se vor derula, prin acest buget, investițiile în zonele și proiectele din care clientela politică a PD-L își trage seva, economia României va regresa.

Nu merg mai departe cu exemplele, mă refer decât la cel al domnului ministru Radu Berceanu care și-a croit anexa aferentă Ministerului Transportului și Infrastructurii - cum spune Domnia Sa - "după materialul clientului", comparându-se, practic, cu un croitor, căruia eu i-aș spune că este un croitor demodat și risipitor, tăind înainte să măsoare.

Practic, la acest minister, prin bugetul propus, acest sector de activitate în loc să devină motor al economiei se va transforma într-un reductor al acesteia, ba mai mult, nici miliardele de la Uniunea Europeană nu vor fi absorbite în acest an, chiar vom pierde sute de milioane de euro, încă necheltuite, din Programul de preaderare ISPA.

Tot aici domnul ministru Berceanu își propune să investească în material rulant și lifturi de milioane de euro, produse desigur în alte țări, într-o valoare mai mare decât își propune pentru a repara calea ferată sau pentru a elimina sufocarea orașelor de tranzit, dacă ar fi finalizat centurile ocolitoare în acest an.

Domnule prim-ministru,

Ați spus că "fără să producem și fără să investim nu vom progresa".

Eu aș adăuga că și puținul pe care îl avem, cu condiționalități cu tot, trebuie să-l gestionăm responsabil și nu doar declarativ responsabil.

Nici teoria și vorba lungă nu vă mai ajută în argumentarea acestui buget.

Noi, aici, vom continua să vă arătăm prin amendamentele noastre greșelile, lipsa de viziune economică și de responsabilitate fiscală, nu doar de dragul camerelor de luat vederi, ci pentru ca România să aibă un viitor mai bun și nu să ne adâncim în criză, așa cum ne oferă ca perspectivă bugetul prezentat de Cabinetul pe care îl conduceți.

Mulțumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumesc.

Grupul parlamentar al Alianței Politice PSD+PC mai are la dispoziție 7 minute.

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe Marcu.

Urmează domnul deputat Victor Surdu.

Domnul Gheorghe Marcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Este penultima intervenție și consider că este cea mai interesantă.

Nu știu cum va fi ultima.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Voi începe prin a preciza că Proiectul bugetului de stat al României pe anul 2010, prezentat astăzi în plenul Parlamentului, reprezintă varianta politicii de guvernare aferentă anului menționat, găsită de PD-L, UDMR, Grupul parlamentar al independenților și Grupul parlamentar al Minorităților Naționale, care și-au asumat responsabilitatea elaborării și susținerii acestui buget.

Se precizează că proiecția bugetară a ținut cont de contextul internațional și de realitatea românească caracterizată de o profundă criză financiară și economică.

La acestea mai adaugă criza structurală și cea morală specifică societății noastre.

Mi-a rămas întipărită în minte întrebarea afișată pe zecile de panouri publicitare în timpul campaniei pentru alegerea Președintelui României: "În ce fel de Românie doresc să trăiesc? În cea săracă și flămândă a lui Mircea Geoană sau în cea bogată și prosperă a lui Traian Băsescu?".

După cum remarcați și dumneavoastră vom trăi într-o Românie "bogată și prosperă".

În același timp, nu contest declarația domnului prim-ministru Emil Boc, referitoare la bugetul pe anul 2010: "Accentul, în 2010, îl vom pune pe susținerea mediului de afaceri astfel încât să putem proteja și crea noi locuri de muncă.

Suntem convinși că fără o susținere eficientă a ceea ce înseamnă mediu de afaceri, investiții publice, nu vom avea locuri de muncă, iar dacă nu vom avea locuri de muncă nu vom avea resursele financiare necesare pentru plata salariilor, a pensiilor și a alocațiilor sociale".

Fără a fi ironic, constatăm că domnii guvernanți una au spus în campania electorală, alta au prezentat în Programul de guvernare și total diferit stau lucrurile în proiecția bugetară pe care o avem în fața noastră.

Stimați colegi,

După un an de guvernare, având ca actor principal Guvernul Boc, constatăm că în anul 2009 Guvernul a cheltui peste 8 miliarde de euro, mai mult decât a încasat, astfel că deficitul bugetar încheiat, de 7,3 procente, a fost cel mai mare de după revoluție.

În anul 2010 avem prognozat, din nou, un deficit semnificativ de 5,9 procente din PIB, ceea ce înseamnă că, în 2 ani, Guvernul Boc va cheltui cu aproximativ 15 miliarde de euro mai mulți bani decât colectează din taxe și impozite.

Cu această administrație și în această manieră de guvernare ministrul de finanțe este nevoit să se împrumute, iar la finele ciclului electoral, în anul 2012, datoria totală a României va depăși probabil cu mult 100 de miliarde de euro.

Am analizat cele patru capitole ce prefațează bugetul și care cuprind evoluțiile și tendințele macroeconomice, politicile fiscale și bugetare aferente anilor 2009 și 2010, precum și prognoza acestora pe perioada anilor 2011 și 2013, capitole care, în final, dau valorile absolute ale bugetului de stat.

În cadrul prezentării evoluțiilor și tendințelor macroeconomice, nu agreez ideea în care încercați să sugerați, domnilor guvernanți, că singurul vinovat al descreșterii economice și implicit al scăderii PIB-ului îl reprezintă factorul extern, și anume, criza financiară internațională.

În primul rând, rolul determinat este dat de factorul intern, și anume, de incapacitatea Guvernului dumneavoastră de a elabora și aplica un program anticriză.

În materialele care însoțesc bugetul afirmați că "Evoluția cadrului macroeconomic și implementarea măsurilor social-bugetare, fiscal-bugetare, depind de modul în care politicile interne sunt sau nu adecvate particularităților economiei românești și pot contracara efectele crizei financiare".

Ne punem mereu întrebarea: de ce Guvernul Boc, nu elaborează politicile interne adecvate care să contracareze efectele crizei financiare?! Nu puteți, nu știți, nu vreți sau toate la un loc?!

Doamnelor și domnilor,

Atât timp cât impunem sectorului privat criterii de performanță, mai exact, activitățile societăților comerciale trebuie obligatoriu să se închidă pe profit, de ce Guvernul, care este administratorul țării, să nu aibă criterii de performanță, acestea referindu-se la: deficitul de cont curent, deficitul bugetar și creșterea sau descreșterea economică?!

Oare este corect să argumentați graba privind aprobarea bugetului de stat având ca principală motivație primirea tranșelor de împrumut de la FMI?! Oare nu realizați că România a devenit o țară asistată social?! De ce am ajuns în această situație?! Cu această viziune de administrare a țării unde vom ajunge?!

Stimați colegi,

Noi, social-democrații, nu suntem indiferenți la deciziile luate de dumneavoastră și ale căror efecte se răsfrâng asupra tuturor cetățenilor.

Bugetul de stat pe care îl analizăm depinde în mare măsură de capacitatea noastră de a menține și a crea locuri de muncă în sfera producției și serviciilor, în economia reală, acolo unde se creează plusvaloarea.

Trebuie acordată aceeași importanță, atât în amonte cât și în avalul acestui buget.

În timpul dezbaterilor referitoare la buget, purtate în cadrul comisiilor de specialitate, parlamentarii Partidului Social Democrat au venit cu soluții concrete privind îmbunătățirea mediului de afaceri.

Dumneavoastră, stimați colegi PD-L-iști, ați respins soluțiile date de noi.

Concret, domnule prim-ministru Boc, și conform declarației pe care v-am citat-o, câte locuri de muncă creați în anul 2010 în sfera productivă?

În același timp, este mult mai ușor să ceri și să primești pe criteriul politic, iar apoi să cheltuiești banul public, decât să produci într-un sistem concurențial, foarte schimbător și foarte subiectiv.

Care este responsabilitatea celor care sunt sancționați? Cum sunt sancționați cei care, pur și simplu, își bat joc de felul în care cheltuiesc banul public?

Stimați colegi,

Referitor la citatul domnului prim-ministru Emil Boc, cu privire la accentul pus pe "investițiile publice ale statului", la această sintagmă aș adăuga și noțiunea de eficiență a acestor investiții.

Fac această precizare dându-vă ca exemplu una dintre cele mai mari investiții ale statului, dar care, din păcate, este ineficientă.

În fiecare an alocăm învățământului sume de ordinul miliardelor de euro pentru educarea tinerei generații.

La formarea unui specialist sunt conjugate atât eforturile familiei, ale respectivei persoane, cât și ale statului.

Nu am găsit până acum nicio modalitate de a valorifica potențialul tinerilor specialiști în țara noastră și asistăm nepăsători la scurgerea fluxului inteligenței acestora în exterior.

În opinia mea, este cea mai mare crimă socială.

Da, crimă socială este să pui tânăra generație în postura de a nu fi de folos societății românești.

De ce am ajuns să fim singura țară din Uniunea Europeană, în care numărul de pensionari depășește numărul de salariați?! Astfel, pentru susținerea asigurărilor sociale de stat în anul 2009 a fost necesară acordarea de subvenții de la bugetul de stat, de aproximativ 1,6 miliarde euro, iar pentru anul 2010 va fi necesară o sumă de aproximativ 2 miliarde de euro.

În acest exemplu se observă adevărata criză de structură a societății românești.

De trei ani suntem integrați în alt sistem de valori, cel al Uniunii Europene, și nu doriți să realizați că "șmechereala politică" de la centru, care este transplantată cu eficiență în teritoriu, nu duce la nimic bun.

Doamnelor și domnilor,

Referitor la repartizarea sumelor defalcate din buget pe capitole de cheltuieli, remarcăm un subiectivism exagerat, funcție de culoarea politică și de poziția socială a ordonatorilor principali de credite.

La acestea se mai adaugă un fapt mult mai pervers, și anume al concentrărilor masive de investiții numai pentru anumite județe.

În cadrul Comisiilor pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital am solicitat ca bugetul de stat să cuprindă o anexă în care să fie prezentată valoarea investițiilor bugetate și alocate pe fiecare județ și pe cap de locuitor.

Veți remarca cu toții diferențele uriașe existente, care duc invariabil la creșterea decalajelor economice dintre județe și regiunile țării.

La un asemenea mod de alocare a investițiilor vin cu propunerea de a avea, pe perioadă de câte un an, câte un premier din fiecare județ.

Lăsând gluma la o parte, situația a devenit dramatică și uitațivă cum am ajuns să vorbim de existența celor două Românii, amintite la începutul intervenției mele.

Acest mod de gândire este dăunător, creează complexe și frustrări regionale și este total diferit de viziunea instituțiilor europene pentru dezvoltarea regiunilor aparținând Uniunii Europene.

Închei cu precizarea că nu putem vota un buget nerealist, clientelar, antieuropean și fără viziune.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

(Doamna Roberta Alma Anastase revine la conducerea ședinței)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Grupurile parlamentare ale Alianței Politice PSD+PC mai au două minute. (Discuții aprinse în sală)

Secretarii de ședință au comunicat acest timp.

Domnule deputat Surdu, doriți să luați cuvântul pentru două minute? Vă rog să respectați timpul alocat.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Asta este situația.

Din păcate, atât a mai rămas pentru cuvântul pe care îl aveam cu privire la susținerea suplimentării bugetului Ministerului Agriculturii pe anul 2010 cu 2,1 miliarde de lei.

2 minute! Atât mai reprezintă, atât a reprezentat în 20 de ani, și atât reprezintă interesul unora dintre noi pentru agricultură.

În minutul care mi-a mai rămas, vreau să vă informez că bugetul agriculturii nu este de 9 miliarde, cheltuiala efectivă este de 3,26 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 0,62% din buget, iar cu acești bani..., 2 miliarde de lei trebuie plătiți imediat, până la sfârșitul lunii februarie, fiind datoriile din anul 2009, neonorate față de fermieri.

Dacă nu se va realiza această suplimentare de 2,1 miliarde de lei, asta înseamnă că 70 % dintre fermele de porci vor intra în faliment, asta înseamnă că 50% dintre fermele de păsări vor intra în faliment, fermele de bovine, unitățile de industrie alimentară la fel.

Atenție, toate fermele vegetale și zootehnice din România au primit de-a lungul timpului, în 20 de ani, peste două bugete naționale cu care s-au constituit ca ajutor al statului pentru modernizare.

Nu vor mai putea plăti creditele la bănci, va intra într-o situație foarte dificilă și Fondul de garantare agricolă, pentru că a dat garanții pentru fondurile respective.

Prețul la produsele agricole va crește cu 21% - 31%, la raft.

Poate nu va crește chiar așa, pentru că vor veni importurile.

În condițiile în care vin importurile, producția agricolă românească are toate șansele să intre în faliment.

Noi am găsit și sursele.

Este singura investiție care ar mări bugetul României cu 0,4% și care ar crea un produs intern brut, o contribuție a agriculturii la un produs intern brut cu 1,2%, având în vedere condițiile de excepție.

De 10 ani, în România, nu a mai fost apă în sol în luna ianuarie, așa cum este acum, iar starea de vegetație a culturilor este foarte bună.

Sper că, așa cum colegii din Comisiile reunite pentru agricultură și cei din Comisiile reunite pentru buget finanțe au admis amendamentul de suplimentare a bugetului agriculturii cu 2,1 miliarde de lei, să facă același lucru și plenul reunit al Senatului și Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc pentru cele două minute acordate agriculturii. (Aplauze)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat Surdu.

Atât a alocat grupul parlamentar din care faceți parte dumneavoastră acestui subiect.

În încheierea dezbaterilor generale, dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

Domnul Emil Boc:

Doamnelor și domnilor,

Vă mulțumesc foarte mult pentru primele aprecieri pe marginea Proiectul Legii bugetului de stat și, uneori, cu referiri la Proiectul Legii privind bugetul asigurărilor sociale de stat.

În primul rând, aș vrea să fac o constatare.

Suntem în forul democratic suprem al țării, Parlamentul României, este firesc să existe dezbateri pro și contra în legătură cu subiecte importante, de interes național.

Dificultatea Guvernului stă în faptul că, din cele ascultate, am putut observa că în rândul opoziției există două direcții diferite și contrare.

Pe de o parte, colegii liberali ne cer să micșorăm contribuțiile de asigurări sociale, pe de altă parte, colegii de la PSD

ne cer să mărim punctul de pensie.

Problema care se pune este cum se poate face acest lucru într-un sistem în care avem tot mai puțini bani și mai ales dacă am reduce contribuțiile de asigurări sociale?!

Să plătim tot mai mult și ca număr și ca valoare?! Nu se poate.

Pe de altă parte, ne cereți mai mulți bani pentru investiții și, în același timp, mai mulți bani pentru pensii.

Nu se poate.

Trebuie să înțelegem că acest buget are, ca orice buget dintr-un stat democratic, anumite limite, anumite constrângeri, și, dacă iei dintr-o parte, trebuie să pui în altă parte.

Deci, dacă luăm bani de la investiții și vom da mai mulți bani pentru cheltuieli sociale, nu vom face autostrăzi, drumuri, centuri ocolitoare, spitale, școli.

Mâine ne vom întreba: au produs acești bani în plus ceva pentru 22 de milioane și pentru țară ca întreg?!

Experiența trecutului arată negativ.

Cât timp această țară nu a investit în lucruri cu efect multiplicator în economie, nu a făcut altceva decât să îngroașe cheltuielile bugetare și în momente dificile, cum a fost criza economică, să avem o poză exactă a vulnerabilității și a situației dificile a țării.

Spuneam mai înainte că nu vreau să căutăm în istoria celor 20 de ani cine este vinovat, dar nici nu am putut să trec cu vederea unele afirmații ale domnului ministru Vosganian.

Domnia Sa a fost ultimul din șirul acelora care au accelerat derapajele majore ale țării, pe o direcție complet nesănătoasă.

Spun acest lucru uitându-mă la cifre, uitându-mă la realități.

Domnul Vosganian a vorbit de la această tribună, uitând că Domnia sa a fost acela care a gestionat un deficit istoric după 1989, de 5,4%, astfel încât Uniunea Europeană să declanșeze procedura de deficit bugetar excesiv împotriva țării noastre, în condițiile unei creșteri economice de 8%.

Trebuie să ai, într-adevăr, fantezie să risipești atâția bani și, în același timp, să vii și să dai lecții în continuare.

Cred că acest lucru nu este posibil.

Același ministru al finanțelor a fost la pupitru când, în 3 luni de zile, a cheltuit aproape 4 miliarde de euro, bani care s-au dus în cheltuieli de personal și nu s-au întors în economie și au accelerat deficitul bugetar al țării, derapajele și dezechilibrele macroeconomice pe care le avem. (Rumoare, discuții)

Dacă acei bani, atunci, erau economisiți puteam fi și noi, în 2009, în situația Poloniei care are bani puși deoparte în vremuri bune pentru vremuri grele.

Dar nu i-am avut, pentru că în 2009, în loc să avem bani puși deoparte, am avut datorii puse deoparte de către domnul Vosganian. (Rumoare, discuții)

Domnul Vosganian a fost acela care a făcut praf banii din Fondul pentru Dezvoltare, bani care trebuiau să meargă în infrastructura țării, în autostrăzi, în drumuri, în spitale, în școli și să se întoarcă în economie, cu efecte benefice.

Au fost făcuți praf! S-au cheltuit la cazinoul politic. (Rumoare, discuții, râsete).

 

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

Vă dau eu banii!

Domnul Emil Boc:

Uitați, când vorbiți despre anul 2009, că nu trăim într-un turn de fildeș.

Toată lumea este într-o recesiune majoră.

Toate țările trec printr-un asemenea proces și am reușit, în acele condiții ale anului 2009, extrem de dificile, să evităm derapajele economice.

Spun asta deoarece, dacă nu era politica iresponsabilă, din punct de vedere financiar, a ministrului Vosganian, România o ducea un pic mai bine în 2009. (Rumoare, discuții)

Spun asta pentru că, în loc să dubleze cheltuielile de personal, trebuia să dubleze cheltuielile în investiții.

Dar a fost mai bine, din punct de vedere electoral, pentru domnul Vosganian, să lase pixul de ministru al finanțelor și să îmbrace haina politică, cedând probabil acelor presiuni și uitând că era primul responsabil de sănătatea finanțelor țării.

Știa la fel de bine, ca orice ministru al finanțelor, că țara aceasta nu poate, cu venituri de 30-31% din PIB, să reziste cu cheltuieli de 37-38% din PIB.

Știați că nicio țară a Uniunii Europene nu poate acest lucru, dar ați acceptat.

Acum, când noi vrem să corectăm aceste derapaje, veniți și aveți aceeași atitudine pe care ați avut-o și când ați fost la guvernare.

Din sală: Chiar tupeu! Are tupeu! (Râsete, discuții)

Domnul Emil Boc:

V-o respect, dar nu pot fi de acord cu ea.

De aceea, dragi colegi, haideți să ne uităm și să spunem lucrurilor pe nume: suntem într-un an, 2010, în care ieșim din criza economică globală.

România, și ea, va reuși să iasă din această criză și să pregătească relansarea economică.

Nu vom avea creșterea din 2008, de 8% - când toată lumea avea creștere economică -, ci vom avea 1,3%, dar în acele condiții ale anului 2010, cu această creștere vom plăti salariile, vom plăti pensiile, vom avea mai mulți bani pentru investiții, pentru că iar, aici, s-a spus un lucru neadevărat: în acest buget, cu o reducere a deficitului bugetar de la 7,3% la 5,9%, cheltuielile pentru investiții cresc de la 6,1% din PIB în 2009, la 6,5% din PIB în 2010. (Rumoare, discuții)

Deci am reorientat, în sfârșit, în această țară ordinea priorităților spre ceea ce aduce beneficii pe termen mediu și lung țării: investiții și locuri de muncă.

Așa vom putea să ne asigurăm că vom putea plăti și pensia domnului Vosganian, când va ajunge la pensie... (Râsete), și pensiile în plata ale celorlalți români sau ale celor care vor veni.

Nu vom putea rezista să plătim în fiecare an, cum am plătit în 2009, 1,5 miliarde de euro, bani de la bugetul de stat, ca să susținem sistemul de pensii.

Mai putem câțiva ani, dar peste câțiva ani, va trebui întregul buget de stat ca să asigurăm plata pensiilor, dacă mergem în ritmul acesta.

Unde vom ajunge? Nu se mai poate.

Chiar dacă asta înseamnă a fi nepopular, spun răspicat, de la acest microfon, că o asemenea politică nu mai poate fi continuată. (Aplauze)

De aceea, colegilor de la PSD, trebuie să le spun sincer - domnului președinte Mircea Geoană - că atunci când am discutat cu Fondul Monetar Internațional politica referitoare la salarii, la pensii, am fost cu dumneavoastră la masă, am fost de aceeași parte a baricadei și am înțeles aceste lucruri.

Nu este posibil ca, la două luni diferență, să uităm ce am discutat, ce am acceptat împreună, la aceeași masă a Guvernului și a Coaliției.

Nu am inventat noi, cei de la PD-L, politica referitoare la ceea ce înseamnă anul 2010 din perspectiva respectării angajamentelor internaționale.

Împreună am făcut acest lucru și am găsit cea mai bună soluție, spun eu, în condiții de criză, pentru a ne asigura finanțarea deficitului.

Evident că este ușor să scăpăm de Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și de Comisia Europeană.

Nicio problemă. Dar asta înseamnă că trebuie să aducem bani pentru a finanța deficitul bugetar din altă parte.

Asta înseamnă că vom cheltui de 4-5 ori mai mulți bani pentru finanțarea deficitului decât dacă am primi bani de la Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială.

Asta este realitatea, pentru că acest acord ne dă șansa să avem bani mai ieftini și să facem ceea ce trebuie pentru țară.

Nimic altceva. Și am fost, repet, la aceeași masă a Guvernului, a Coaliției când am căzut de acord asupra acestor aspecte.

Ceea ce scrie în Angajamentul cu Fondul Monetar Internațional - și îl avem la Parlament, din primul moment, spre aprobare, prin ordonanță - sunt lucruri, repet, de bun-simț, necesare țării.

Indiferent că vorbim despre salarizare unică, despre responsabilitate fiscală, despre pensii, sunt lucruri absolut necesare acestei țări, pentru a avea o disciplină în cheltuirea banului public.

Dacă nu, nu vom putea reuși pe termen mediu și lung ca țară.

În privința cheltuielilor de personal, domnul...

Din sală: Vosganian!...Vosganian... (Râsete, discuții)

Domnul Emil Boc:

Nu. Nu.

Era colegul dumneavoastră.

...domnul Nicolăescu spunea că sunt majorate cheltuielile de personal.

Vreau să-i spun foarte clar domnului Nicolăescu că ele scad de la 46,6 milioane lei la 45,6 milioane lei - deci de la 9,4% din PIB la 8,5% din PIB - în 2010 față de 2009.

Avem mai puține cheltuieli de personal și avem mai mulți bani pentru investiții.

Se întronează, se schimbă, în sfârșit, sensul alocării resurselor bugetare spre o direcție care să aibă efect multiplicator în economie, prin eliminarea risipei.

A fost ușor pentru domnul Vosganian să dubleze cheltuielile de personal.

L-aș întreba dacă s-a dublat productivitatea muncii în perioada în care a fost ministru al finanțelor? Să spună cinstit acest lucru.

 

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

De unde scoateți aceste cifre?!

Domnul Emil Boc:

Dar cheltuielile cu personalul evident că aproape s-au dublat.

În aceste condiții, acum trebuie să fim mai exigenți, pe de o parte să plătim cât muncim și, pe de altă parte, să punem accent pe productivitate, singura care ne poate da creșterea economică sănătoasă în această țară.

Spun asta pentru că noi am reușit să desființăm și 112 agenții, am preluat la bugetul de stat veniturile acestora - și nu puține! peste un miliard de euro - care acum vor fi gestionate în interesul a 22 de milioane de români, nu doar interesul unor agenții, așa cum dumneavoastră, domnule Vosganian, ați reușit să-i duceți la salarii de zeci de mii de euro și la cheltuieli bugetare extraordinare.

Gata! S-a terminat acea politică! (Râsete, discuții)

Știu că vă pare rău.

Regretați că nu mai sunt acei clienți politici pe care i-ați îngrășat! I-ați îngrășat în agențiile guvernamentale, trebuie să recunoașteți, dar nu mai sunt, doare, și probabil că vă pare rău, însă România nu mai poate merge pe același model de creștere economică pe care l-ați patronat dumneavoastră, în vremea în care ați fost ministru al finanțelor.

A mai fost o întrebare cu privire la bugetul de stat, de ce nu a fost trimis, așa cum scrie în lege, în 15 octombrie.

Fraților, v-aș aminti tuturor... (Râsete, discuții)

Din sală, mai multe voci: Fraților?! Auzi, fraților!

Domnul Emil Boc:

... că în 13 octombrie ați demis Guvernul.

Un Guvern demis nu poate înainta un proiect de lege.

Nu vreau să mă întorc în istoria politică a toamnei care a trecut.

A fost, s-a dus! Haideți să ieșim din logica de campanie electorală, să nu mai stăm în tranșeele campaniei electorale - că s-a încheiat de mult, s-au finalizat alegerile, vom mai avea peste doi ani și jumătate alegeri - să ieșim din tranșee și să stăm să ne gândim cum este mai bine, fiecare cu contribuția pe care o are și pe care o poate aduce, astfel încât să facem ceva mai bun pentru țară, pentru oamenii care așteaptă de la noi soluții înțelepte, așteaptă să spunem lucrurilor pe nume, să știe pe ce pot conta.

Acest buget pe care l-am propus nu este unul care să vândă iluzii - și îmi mențin afirmația - ci este unul corect cu prezentul, aspru, în același timp, dar foarte benefic pentru viitorul acestei țări, este un buget care pregătește creșterea economică din acest an.

În primele două trimestre nu vom avea creștere economică, în următoarele două vom avea și vom încheia cu 1,3%, așa cum v-am spus.

Nu mărim impozitele: păstrăm cota unică, păstrăm TVA, alocăm mai mulți bani pentru investiții, plătim pensii, alocații sociale, menținem pensia socială minimă în continuare, asigurăm medicamente compensate pentru cei care au probleme deosebite.

Șomajul, per global, la sfârșitul anului, va fi în limite mai mici decât cele avute anul acesta.

Avem resursele financiare pentru recalificare profesională, banii pentru investiții vor genera locuri de muncă, schema ajutoarelor de stat și a garanțiilor guvernamentale va fi extinsă și pentru investiții, și pentru alte programe care să genereze în continuare locuri de muncă în economie.

Prin parteneriatul cu Banca Națională și corelarea cu politica monetară vom reuși să accentuăm dezghețarea creditării, pentru tot ce înseamnă întreprinderi mici și mijlocii și mediu economic, pentru a avea resurse economice, aceste lucruri pot fi făcute, dar realist, spunând lucrurilor pe nume și fără să încercăm, din motive populiste sau electorale, să vindem gogoși, fiindcă realitatea este cea pe care o cunoaștem cu toții, iar oamenii nu așteaptă, în continuare, ca să-i păcălească politicienii, ci, dimpotrivă, să spună lucrurilor pe nume.

Este un buget pe care ni-l propunem aspru cu risipa banului public și va merge în continuare pe eliminarea acelor surse de cheltuire abuzivă sau cu risipă a banului public, dar, în același timp, este un buget care aduce România pe drumul modernizării adevărate și eficiente, motiv pentru care vă solicităm ca, în finalul dezbaterilor care vor avea loc în forul democratic suprem al țării, să-l adoptați.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru.

Invocați dreptul la replică?

 

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

Da.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Vă rog, domnule senator.

Domnul Varujan Vosganian:

În primul rând, hotărâți-vă, domnule prim-ministru, aici scrie că deficitul a fost 4,9%.

În al doilea rând, eu v-am prezentat cifrele bugetului de stat și faptul că ați dublat deficitul, astea sunt cifre care există.

În al treilea rând, dacă aș fi putut să despăgubesc în valoare de 3 miliarde de euro, 3 miliarde de euro despăgubeam, numai că dumneavoastră omiteți să spuneți că cea mai mare parte a deficitului, de peste 3%, este urmare a despăgubirilor acordate aplicând raportul de condamnare a comunismului pe care, în mod triumfal, l-ați prezentat aici.

În loc să-mi mulțumiți pentru faptul că am dat despăgubiri de 1 miliard de euro, dumneavoastră mă acuzați că am risipit banii.

Pot să trec și peste asta, stimate domnule prim-ministru, însă vreau să vă spun ceva: nu este frumos! Chiar nu este frumos, omenește! Să vii la tribuna asta să depui moțiune că nu dau 50% în plus profesorilor, să răcnești ca din gură de șarpe că dăm prea puțin, iar după alegeri să răcnești ca din gură de șarpe că am dat prea mult și că am fost iresponsabil!

Aș fi vrut să vedeți dumneavoastră cum ar fi arătat țara asta, dacă noi cedam la toate presiunile pe care le-ați propus în Parlament.

De aceea, vă rog frumos, nu fiți, precum Coriolan Drăgănescu al lui Caragiale, într-un fel înainte și în alt fel după și nu încercați prin astfel de demagogii să ascundeți, de fapt, incapacitatea de a face ceea ce ați vândut, adică iluzii românilor! (Rumoare, discuții)

Degeaba dați vina pe mine.

Am dublat 100% salariile, pentru că PIB-ul s-a dublat în 4 ani.

Era incorect să nu se bucure oamenii de propria lor muncă.

Dumneavoastră, cum spuneam, faceți un rău sănătos în locul unui bine înșelător.

Să vă fie de bine, dar noi nu putem accepta acest lucru. (Aplauze)

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Cu aceasta, am încheiat dezbaterile generale și am epuizat programul pentru ziua de astăzi.

Plenul reunit al Parlamentului României își reia activitatea mâine la ora 9.00.

Îi rog pe colegii deputați să rămână în sală pentru ședința extraordinară a Camerei Deputaților, care va începe peste 5 minute.

Lucrările ședinței s-au încheiat la ora 20.00.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 10 aprilie 2021, 17:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro