Mircea Irimescu
Mircea Irimescu
Ședința Camerei Deputaților din 16 februarie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/26-02-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-09-2021
15-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 16-02-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 16 februarie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.4 Mircea Irimescu - declarație politică cu titlul "Sisteme publice bolnave";

 

Domnul Mircea Dușa:

  ................................................

Grupul parlamentar al independenților, domnul deputat Mircea Irimescu.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

"Sisteme publice bolnave".

Stimați colegi,

Din când în când, parcă tot mai des în ultima vreme, societatea românească dezbate cu ardoare teme aduse în discuție publică de măsurile zise reformatoare ale guvernului.

În sine, această stare de fapt, proprie regimurilor democratice, ar putea fi utilă și normală dacă poziția inițiatorului acțiunilor care se vor înnoitoare ar fi una profesionistă, de bună credință, și dacă sistemul de organizare al dezbaterilor ar fi eficient. Din păcate nu este așa. Guvernul pare că are ceva de ascuns, iar confruntările de idei generate de acțiunile executivului, de obicei nu conduc la nicio finalitate practică, chiar noțiunea de dezbatere, de altfel aparentă, fiind adesea compromisă.

Mai totdeauna în astfel de ocazii, ne toacă mărunt nervii în discuții televizate reprezentanții Guvernului cu mereu aceiași avocați ai lor, "analiștii" presei, aceiași și aceiași pricepuți în toate reprezentanți ai formațiunilor politice, aceiași câțiva gureși lideri sindicali și, ici-colo, specialiști și reprezentanți ai societății civile. Lumea le cunoaște până la sațietate figurile, inflexiunile vocale, ticurile de toate felurile, puținele idei pe care le emit și nu se alege cu mare lucru din urmărirea programelor TV. La rândul ei, presa scrisă, din ce în ce mai puțină, deși conține adesea materiale de calitate, are un impact la public mai scăzut. Pentru nivelul de astăzi al societății românești este limpede că sistemul organizării și promovării dezbaterilor publice este unul ineficient, controlat, puțin netransparent și, în ultimă instanță, bolnav. Din păcate, nu singurul.

Subiectul care captează intens atenția în aceste zile este cel referitor la sistemul (tot bolnav!) public de pensii din România. Este o temă de interes public major care privește nivelul de trai actual sau de viitor al milioane de oameni și cetățenii simt importanța demersului. Ar vrea să fie activi, să se țină seama și de părerile lor, dar au slabe șanse de a-și impune vreun punct de vedere.

Guvernul susține, plecând de la gravul deficit înregistrat în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, că sistemul public de pensii este "nesustenabil", că o parte dintre pensii ar fi fost calculate pe criterii imorale ("pensiile nesimțite") și că el este cel chemat atât să echilibreze bugetul, cât și să reinstituie corectitudinea în calcularea pensiilor.

Înlăturând jenanta zgură propagandistică a demersului guvernamental se vede clar o încercare de manipulare: folosirea (și a) sistemului de pensii pentru decontarea gravei crize economice cu care se confruntă țara. Proiectul legislativ propus de executiv urmărește de fapt rezolvarea unor probleme acute, imediate, evitând o abordare măcar pe termen mediu.

Folosirea sistemului de pensii ca pârghie pentru rezolvarea proceselor reformatoare în cadrul societății românești nu este un lucru nou. Guvernele FSN-iste - de toate nuanțele - de după 1990, după ce au scos la pensie fără respectarea limitei de vârstă a cohortelor de activiști comuniști și securiști, au făcut chiar "reformă economică" abuzând de sistemul public de pensii. Realitatea arată că milioanele de pensionari făcuți atunci pe criterii exclusiv politice sunt balastul care sufocă astăzi sistemul de pensii de stat din România. Ăsta și nu pensiile majorate decent în anii de creștere economică ai primului deceniu din acest secol.

Argumentarea în favoarea reducerii - sub orice formă - a pensiilor din România care pleacă de la numărul tot mai scăzut al contribuabililor la fondul public de pensii și de la numărul tot mai mare al pensionarilor poate fi chiar ea "nesimțită". Cine sunt cei care, guvernând, au scos la pensie în 1991-1995 milioane de oameni înainte de vârsta legală de pensionare? Aceștia sau cei care, la fel ca în majoritatea țărilor europene, prin muncă, au ajuns să aibă o pensie de stat de 8-900 euro sunt "nesimțiții" țării? Inducerea în eroare prin justificarea că majorarea pensiilor mici este posibilă numai prin "tăierea" pensiilor mari seamănă într-o oarecare măsură cu asmuțirea muncitorimii împotriva intelectualității de la începutul anilor '90 ai secolului trecut, ceea ce este grav chiar și numai prin involuția pe care o ascunde.

Perspectiva sistemului public de pensii din România peste 20 de ani este insuficient lămurită. Dacă astăzi avem, să zicem, 3 milioane de contribuabili asta înseamnă că, groso-modo, peste un sfert de veac vor fi tot atâția pensionari. Cum este de presupus că economia își va reveni și se va ajunge la 7 milioane de contribuabili, pensiile vor avea condiții de a se majora din nou. Vor crește ele sau, dimpotrivă, va fi nevoit Guvernul să acorde ajutoare sociale tuturor celor care nu contribuie acum și nu vor contribui nici în viitor la fondul de pensii, pentru că, nu-i așa, vor fi foarte mulți votanți în această situație și nu-i va putea lăsa nimeni "să moară"? Cum vom sta atunci cu principiul contributivității și cu "nesimțirea"? Asta pare a nu interesa pe nimeni acum, așa cum nu-i interesa nici pe cei care ne conduceau cu 20 de ani în urmă din ce se vor plăti pensiile astăzi.

Părem blestemați. În continuare, de la instaurarea regimului comunist, ceea ce face o generație, distruge generația care urmează, fiecare declarându-se "de sacrificiu". Nu știu ce jertfă ar trebui să facem pentru ca civilizația noastră să dobândească fireasca continuitate de care se bucură de secole suratele țării noastre din Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 21 septembrie 2021, 8:13
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro