Marius Rogin
Marius Rogin
Ședința Camerei Deputaților din 16 februarie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/26-02-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-09-2021
15-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 16-02-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 16 februarie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.89 Marius Rogin - declarație politică: "Tratatul de la Lisabona - un nou început pentru Uniunea Europeană";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Marius Rogin:

"Tratatul de la Lisabona - un nou început pentru Uniunea Europeană"

În decembrie 2009 a intrat în vigoare documentul poate cel mai important al Uniunii Europene care îi ținea de trei ani în suspans pe euroentuziaști. Respingerea Tratatului de la Lisabona în primul referendum din Irlanda, amânările din Cehia și Polonia păreau să îi rezerve o soartă similară cu cea a Constituției Europene. Și totuși, nu. De anul acesta proiectul european are un instrument oficial pe baza căruia să continue să se dezvolte în viitor.

Ziua de 13 decembrie 2007 a fost, într-adevăr, o zi istorică. Reprezentanții celor 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au reunit în capitala Portugaliei pentru a semna Tratatul de la Lisabona, o gură de oxigen după eșecul răsunător al Constituției Europene. După aderarea noilor membri în două valuri, noul tratat era vital și președinția portugheză s-a achitat de realizarea acestuia.

Semnarea în decorul fastuos al Mănăstirii Jeronimo din Lisabona nu a scutit documentul de probleme și blocaje ulterioare, impasul irlandez părând la un moment dat ca va pune capăt visului european de modernizare și reformare. Miza era tocmai aceasta: pentru a-și valorifica întregul potențial, Uniunea Europeană trebuia să își modifice cadrul instituțional, luarea deciziilor, să dea o voce mai pregnantă cetățenilor. Noul cadru juridic a fost special conceput în acest scop.

După ce a fost semnat de cei 27 lideri europeni, documentul trebuia să fie ratificat de toate statele membre, urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. În afară de Irlanda, care a optat pentru referendum, toate celelalte state membre urmau să supună tratatul aprobării parlamentelor naționale. Prima țară care îl va ratifica la numai câteva zile de la semnare este Ungaria, urmată în aceeași lună de Slovenia și Malta. Pe 4 februarie 2008 România a trecut documentul prin Parlament, acesta fiind aprobat cu 387 de voturi pentru și un vot împotrivă.

În lunile următoare, tratatul a primit undă verde din partea Poloniei, Slovaciei, Portugaliei, Austriei, Danemarcei, Letoniei, Lituaniei, Germaniei, Luxemburgului, Finlandei, Greciei, Estoniei și din partea parlamentului irlandez. Urma însă ca cetățenii irlandezi să se pronunțe prin vot în favoarea sau împotriva noului tratat, în cadrul unui referendum organizat la data de 12 iunie 2008. Deși a fost precedat de o campanie de comunicare și de un lobby politic intens, referendumul a respins tratatul, peste 53% din votanți au spus nu. Reacțiile de la nivelul instituților europene au fost de încurajare, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a cerut statelor membre să continue ratificarea. Au existat voci care au condamnat votul irlandez, iar altele care l-au susținut, dar atât Barroso cât și președintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, au păstrat o poziție echilibrată, afirmând că UE a mai traversat crize și perioade difícile, rezultatul referendumului nu ar trebui considerat ca un vot împotriva Uniunii.

Comisarul irlandez Charlie McCreevy a subliniat că votul trebuie interpretat ca fiind împotriva "multor alte chestiuni", dintre care a menționat creșterea prețurilor la alimente și petrol, regresul economic și amenințarea șomajului, fiind completat de ministrul de externe Michael Martin care a acuzat o "lipsă de comunicare între Europa și oamenii săi".

Dar teama cea mai mare a susținătorilor construcției europene era descurajarea statelor care urmau să ratifice tratatul și accentuarea tendințelor de renaționalizare a politicilor naționale ale statelor membre. Președinției franceze a UE și lui Nicolas Sarkozy le-a revenit misiunea de a salva Tratatul de la Lisabona. Aceasta a fost și una dintre prioritățile noii președinții pe semestrul al doilea al anului 2008. Ceea ce au urmărit oficialii europeni în lunile care au urmat a fost căderea la un acord cu irlandezii pentru organizarea unui al doilea referendum și armonizarea prevederilor tratatului cu unele particularități ale statului irlandez. Este vorba, în principal, despre respectarea statutului tradițional de neutralitate al Irlandei, a legilor care interzic avortul, practic, oferirea de garanții juridice cu privire la suveranitatea națională. Rezultatul? Iranda spune da Tratatului de la Lisabona în 2 octombrie 2009.

Între timp, și restul statelor l-au aprobat și ratificat în parlamentele naționale, unele ca Germania și Polonia cu o amânare pentru examinarea acestuia de către Curțile Constituționale, dar și a euroscepticismului președintelui ultraconservator polonez Lech Kaczynski. Situația a fost dificilă și la Praga, președintele Vaclav Klaus fiind un eurosceptic convins, dar blocajul a fost depășit prin ratificarea de către Cehia a tratatului pe 4 noiembrie.

Drumul a fost lung, însă astăzi, Tratatul de la Lisabona a intrat în sfârșit în vigoare și odată cu el apar o serie de schimbări majore la nivel instituțional, menite să raționalizeze procesul decizional și să confere reprezentare mai vizibilă pe plan extern. Documentul este rezultatul unui efort de reformă absolut necesar. "Tratatul de la Lisabona îi pune pe cetățeni în centrul proiectului european", a declarat președintele Comisiei Europene, Barroso, susținut de Pöttering, care îl consideră "un succes pentru Parlamentul European și o victorie pentru Uniunea Europeană."

Pe lângă multe alte schimbări, Tratatul redistribuie numărul voturilor de care beneficiază statele membre și elimină dreptul de veto național. Prerogativele Comisiei sunt extinse și pentru a asigura eficiența acesteia, numărul comisarilor va fi redus după 2014.

Două noi posturi au fost create la nivel înalt. Primul pas a fost făcut chiar înainte de ceremonia de celebrare a adoptării Tratatului. Liderii UE s-au reunit pentru a atribui cele două noi funcții create: premierul belgian Herman Van Rompuy a fost desemnat primul președinte al UE, iar comisarul Catherine Ashton a preluat postul de șef al diplomației UE care va prezida Consiliul pentru afaceri externe, iar, pe de altă parte, va fi unul dintre vicepreședinții Comisiei. Printre modificări se numără și restructurarea sistemului de rotație a președinției UE la șase luni, astfel încât să se asigure o cooperare strânsă cu președintele și cu șeful diplomației.

Implicarea Parlamentului European în procesul legislativ crește în mod semnificativ. Parlamentul European va alege președintele Comisiei Europene în funcție de rezultatele alegerilor europene. În alegerea președintelui Comisiei și a cabinetului, PE va lua în considerare rezultatele alegerilor europene și majoritatea câștigătoare. În acest fel, cetățenii cu drept de vot vor putea influența orientarea politică a Comisiei Europene. Parlamentul European va avea cuvântul decisiv în ceea ce privește legislația Uniunii. În cea mai mare parte a legislației, PE va avea aceeași putere cu cea a consiliului de miniștri din statele membre, extinderea codeciziei acoperind 95% din legislația comunitară în domenii precum piața internă, controlul la granițe sau lupta împotriva imigrării ilegale. Parlamentul are ultimul cuvânt asupra bugetului UE. Numărul deputaților europeni crește la 751.

Parlamentele naționale vor avea și ele mai multă putere având la dispoziție 8 săptămâni pentru a semnala dacă instanțele comunitare își depășesc autoritatea într-o propunere de lege comunitară.

Cetățenii au de acum posibilitatea de a influența direct politica UE, prin intermediul unui nou proces de înaintare a petițiilor. Dacă vor strânge un milion de semnături din cadrul unui număr semnificativ de state membre, cetățenii vor avea dreptul să ceară Comisiei un plan de lege, aceasta din urmă fiind obligată să ia măsuri de acțiune. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dezbaterea și aprobarea unor legislații europene vor fi în mod obligatoriu deschise și publicului.

Carta Drepturilor Fundamentale, deși nu este parte componentă a Tratatului de la Lisabona, va deveni obligatorie din punct de vedere legal. Aceasta stabilește, într-un text unitar, o serie de drepturi civile, politice, economice, sociale pe care le au cetățenii europeni și toate persoanele cu rezidență pe teritoriul Uniunii Europene.

Se acordă personalitate juridică Uniunii Europene, iar structura pe piloni dispare, astfel încât politicile comune din domeniul libertății, securității și justiției intră în domeniul de aplicare al dreptului comunitar.

Pentru prima dată un stat membru se poate retrage din Uniune, dar și în acest caz este nevoie de acordul Parlamentului European.

Spania, care a preluat președinția prin rotație a Uniunii Europene la începutul anului 2010, a promis că principala sa prioritate va fi Tratatul.

În următorul semestru, Spania va trebui să consolideze rolul UE pe scena mondială și să realizeze, în colaborare cu noul președinte al UE, Herman Van Rompuy, o unitate care să îi permită să se exprime pe o singură voce. Pentru aceasta va fi creat ministerul de externe al UE și corpurile diplomatice conduse de Înaltul Reprezentant, Catherine Ashton.

În conformitate cu dispozițiile Tratatului, președinția UE va colabora strâns cu următoarele două țări care o vor prelua, în cazul Spaniei fiind vorba de Belgia și Ungaria. Rezultatul concret al acestui "trio" este un program comun pe o durată de 18 luni.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 21 septembrie 2021, 7:35
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro