Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 octombrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 19-10-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 octombrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii deputați Dumitru Pardău și Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaților.

 
Viorel Arion - scrisoare deschisă adresată primarului municipiului Hunedoara;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, stimați colegi. Este ora 8,33.

Declar deschisă ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice.

Începem astăzi cu reprezentanții puterii.

Am să-l invit la microfon pe domnul deputat Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Arion:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este, în fapt, o scrisoare deschisă adresată domnului Ovidiu Hada - primarul municipiului Hunedoara.

În mod normal, ar fi trebuit să folosesc apelativul "domnului primar", dar mi-e greu să numesc așa o persoană, care prin tot ceea ce face, este foarte departe de a merita așa onoare!

Hunedoara este astăzi orașul în care nu se întâmplă mai nimic.

La alegerile din 2008, Hunedoara s-a procopsit cu un primar flotant, aflat într-o scurtă trecere prin viața politică hunedoreană. Din păcate, efemera încununare a domnului Ovidiu Hada cu titlul de primar al Hunedoarei a lăsat acest oraș într-o jalnică amorțire.

De aproape trei ani, în municipiul Hunedoara nu se mai întâmplă nimic. Adică, nu, greșesc! Se întâmplă, totuși, ceva: haitele de câini au devenit adevărații stăpâni ai orașului, Hunedoara geme sub gunoaie, cartierele rămân rând pe rând în beznă - ca în perioada de tristă amintire de dinainte de anii '89 -, străzile sunt adevărate capcane în care mașinile sunt distruse încă de la primul drum. Și dacă de teama de a nu-ți distruge mașina alegi să mergi pe jos, riști să te prăbușești în primul canal rămas de luni bune fără capac.

Aceasta este, din păcate, Hunedoara de azi. Un oraș trist, precum erau, odinioară, orașele Europei după război. Un oraș care arată ca după un recent bombardament. Un oraș în care se pare că nici măcar speranța nu mai există. Și asta dintr-un singur motiv: Hunedoara nu are primar!

Dar cum ar putea să aibă când, în fiecare an, de Crăciun, edilul-șef pleacă o lună să-și revadă familia în Statele Unite ale Americii. În fiecare an, de Paști, edilul-șef pleacă din nou o lună întreagă în Statele Unite ale Americii să își revadă familia. În fiecare an, edilul-șef pleacă în concediu, într-o destinație exotică, pentru că, nu-i așa? are și el dreptul la odihnă! Punând laolaltă cele trei luni destinate petrecerii timpului cu familia în Statele Unite și în concediu, cu cele vreo două-trei săptămâni în care, ca orice muritor de rând, edilul nostru își pregătește deplasările - lăsând baltă treburile orașului cu gândul la avioane, transferuri și aeroporturi -, cu încă vreo două-trei săptămâni care îi sunt necesare să reintre în problemele urbei, constatăm că din douăsprezece luni câte are un an, edilului Hada îi mai rămân vreo șapte luni de făcut treabă.

Dar domnul Ovidiu Hada e și el bugetar ca toți bugetarii și, nu-i așa?, are și el dreptul la o sâmbătă și o duminică liberă în fiecare săptămână, la care trebuie, musai, să adăugăm și ziua de luni care de regulă e destinată aparițiilor la televiziune, ca să vadă tot poporul că prestația domnului Ovidiu Hada poate fi lamentabilă și în direct, pe un post de televiziune, nu numai în administrarea orașului!

Și, uite așa, dintr-un an, edilului nostru i-au mai rămas la dispoziție doar vreo șase luni, în care să poată să-și facă treaba de primar. Care treabă? asta e întrebarea, pentru că, până acum, nu a reușit să facă mai nimic.

Am avut ocazia să primesc o vizită a unor colegi europeni, la Hunedoara. Le-am citit pe chipuri imensa mirare atunci când au văzut în ce hal arată municipiul Hunedoara. Străzi sparte, haite de câini fără stăpân, gunoaie, stații de autobuz devastate, blocuri vopsite în toate culorile, în care unele apartamente sunt îmbrăcate în polistiren, altele cu tencuiala atârnând inestetic, parcuri neîngrijite, în care buruienile cresc laolaltă cu gardurile vii, toate lăsate la voia întâmplării. Mărturisesc că am trăit un moment de jenă, știind că nu pot să le dau o explicație convingătoare: de ce arată orașul meu atât de jalnic.

La alegerile din 2008, domnul Hada promitea în toate ziarele, pe toate televiziunile, pe toți stâlpii din oraș: locuri de muncă foarte bine plătite, investitori străini, străzi și drumuri reparate. Unde sunt toate acestea? Unde e orașul de Formula Unu pe care ni-1 promitea domnul Ovidiu Hada în 2008?

Domnule Hada, apelativul primar este prea mult pentru dumneavoastră. Dumneavoastră nu sunteți primar, ci doar un om depășit de importanta funcției pe care o dețineți. Cred că trei ani au fost suficienți și pentru dumneavoastră, și pentru noi. Ne-am dat seama că această demnitate nu e pentru dumneavoastră.

Vă cer, domnule Ovidiu Hada, dacă mai aveți un minimum de decență, să demisionați din această funcție și să lăsați hunedorenii să își conducă destinele cu oameni care iubesc acest oraș, care îi respectă pe cetățenii săi. Dumneavoastră v-ați dovedit cu vârf și îndesat incompetența, incapacitatea de a gestiona destinele Hunedoarei. Hunedorenii merită cu mult mai mult decât să trăiască zi de zi cu jena de a trăi într-un oraș care a devenit o ruină.

De la tribuna Parlamentului, v-am mai adresat două interpelări, ambele având aceeași temă: starea jalnică în care se află municipiul Hunedoara. Din păcate, le-ați tratat cu aceeași indiferență cu care i-ați tratat pe toți hunedorenii în ultimii trei ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică: Cum dă Guvernul Boc goluri bugetului central;

Îl invit pe distinsul nostru coleg Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Rog să se pregătească domnul deputat Kerekes Karoly, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Cum dă Guvernul Boc goluri bugetului central!"

Cabinetul Emil Boc risipește în continuare banii contribuabililor. Dacă județul Iași nu se pregătește să organizeze vreun campionat mondial de fotbal - dar noi nu am aflat încă de așa ceva! -, atunci nu se justifică sumele uriașe de bani alocate pentru construirea de stadioane!

Recent, Guvernul Partidului Democrat Liberal a oferit unui număr de 20 de comune din județul Iași peste 1,5 milioane de lei. Banii au fost alocați pentru înființarea de baze sportive în mediul rural, în special pentru ridicarea unor stadioane.

Culmea este că unele localități nici nu au echipe de fotbal! În schimb, faptul că, în majoritate, fondurile au fost direcționate către comune conduse de primari PDL, nu ne miră deloc. Așa știe Guvernul Boc să "investească" pentru a depăși criza economică.

Câteva exemple sunt edificatoare. În comuna Aroneanu, satul Șorogari, va fi ridicat un modern complex sportiv, care va avea mai multe terenuri de sport, plus vestiare, parcare și nocturnă. De asemenea, comuna Balș a primit bani pentru finalizarea stadionului comunal, care a fost înființat pe timpul Cabinetului Tăriceanu. Nu în ultimul rând, și comunei Ungheni i-au fost alocate sume frumoase în vederea continuării lucrărilor la stadionul comunal.

Nota Bene! Toate aceste localități au primari democrat-liberali!

Iată cum actualul Cabinet știe să dea goluri foarte frumoase... bugetului central!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Kerekes Karoly - transmiterea unui mesaj de solidarizare cu persoanele care luptă pentru libertățile și drepturile omului, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla, cazul dizidentului chinez ce a primit recent Premiul Nobel pentru Pace;

Domnul deputat Karoly Kerekes, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Se pregătește domnul Tudor Ciuhodaru, din partea independenților de independenți.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Kerekes Karoly:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este dedicată unui eveniment pe care îl consider a fi mult prea important pentru a fi trecut cu vederea de către liderii politici, oamenii de stat din România.

După cum probabil știți, disidentul chinez Liu Xiaobo - literat și activist politic din Beijing - a primit recent Premiul Nobel pentru Pace.

Este vorba despre una dintre cele cinci categorii de premii Nobel, care se decernează anual, iar prestigioasa recunoaștere în această categorie a fost primită de personalități - activiști ai drepturilor omului - ca Nelson Mandela, Martin Luther King sau al XIV-lea Dalai Lama.

Cel mai semnificativ exemplu pentru Europa de Est rămâne totuși Lech Walesa, care a fost distins cu acest premiu în 1983, în perioada anilor grei de comunism din Polonia. Acesta a fost un moment salutat la vremea aceea - chiar dacă se manifesta mai timid în condițiile represive ale regimului totalitar din România - și de către cetățenii români.

Ca reprezentant al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, o formațiune politică care în urma căderii regimului comunist s-a angajat în apărarea drepturilor omului, în lupta pentru drepturile minorității maghiare din România, consider că este important să am un punct de vedere vizând acordarea premiului Nobel pentru Pace din acest an.

Desigur, fără acest premiu, mult mai puțini ar fi știut că omul - care în primăvara lui 1989 părăsea o bună catedră universitară americană pentru a face greva foamei la Beijing în sprijinul manifestanților din Piața Tiananmen - a fost condamnat în decembrie, anul trecut, la 11 ani de închisoare pentru vina de a fi cosemnat Carta 08, un document care cere partidului-stat chinez să renunțe la sistemul totalitar.

Aș vrea să atrag atenția asupra faptului că, chiar și președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, dar și liderul spiritual Dalai Lama, s-au alăturat corului personalităților internaționale din Uniunea Europeană care cer Chinei eliberarea din închisoare a disidentului chinez.

Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a afirmat că primirea premiului de către Liu constituie un mesaj puternic pentru toți aceia din lume, care luptă pentru libertate și pentru drepturile omului, cu atât mai mult cu cât Liu a fost în permanență un promotor al păcii prin metode pașnice, fără confruntări violente cu autoritățile; și cu atât mai mult cu cât acest premiu ne reamintește încă o dată că reformele politice nu au ținut pasul și că drepturile fundamentale ale fiecărui cetățean, de asemenea, nu sunt suficient respectate.

Pledoaria lui Liu Xiaobo pentru reforma statului, separația puterilor, democrație legislativă și stat de drept, independența justiției, protejarea drepturilor omului, protejarea proprietății private, reforme fiscale, protecție socială, mai multe drepturi pentru minorități și reabilitarea victimelor persecuțiilor politice mă duce cu gândul la realitatea românească a zilelor noastre; la fel cum, într-o altă ordine de idei, mă trimite la gestul din 2006 al președintelui de atunci și cel actual al României - Traian Băsescu - de condamnare a comunismului, a unui regim totalitar, după cum afirma șeful statului, născut prin violență și încheiat tot prin violență, unul nelegitim și criminal, care a călcat în picioare, fără drept de apel, drepturile fundamentale ale omului.

Îmi pun întrebarea mai mult sau mai puțin retorică: oare nu s-ar impune ca un act de conștiință, dar și ca un gest consecvent și de solidaritate, din partea șefului statului, să salute această acordare cât se poate de justificată a premiului, solicitând eliberarea intelectualului deținut?

Ca argument în acest sens consider a fi și petiția inițiată de către doi intelectuali români (dintre care unul chiar Vladimir Tismăneanu), publicată în Revista "22", care vizează anularea sentinței împotriva lui Liu Xiaobo.

Simt nevoia ca prin această declarație să transmit un mesaj liderilor de opinie, politicienilor români, și îndeosebi președintelui Traian Băsescu: noi toți cei care am trăit mult prea mulți ani sub teroarea comunistă și nu am uitat acești ani de coșmar, avem datoria de a ne solidariza cu orice persoană care luptă pentru libertățile și drepturile omului, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Tudor Ciuhodaru - comentariu legat de necesitatea de reglementare a asigurărilor de sănătate;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, deputat independent de independenți.

Îl rog să se pregătească pentru a lua cuvântul domnul deputat Mircea Irimescu.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum ați spus-o și dumneavoastră, sunt independent de independenți, dar sunt dependent de pacienții, colegii mei și cei care m-au votat. Și cred că aceștia nu ar trebui condamnați la muncă și moarte în folosul comunității.

România se împrumută cu 2 milioane de euro/oră, teoretic pentru plata pensiilor și salariilor. Un rezident are disponibil un leu/oră pentru întreaga sa viață, adică 733 lei/lună.

În tot acest timp, uitând că sistemul sanitar nu este bugetar în cea mai mare parte, ci plătit de Casa de Asigurări de Sănătate, în funcție de indicatori, Casa subvenționează pe banii asiguraților un director de spital privat.

Vă reamintesc faptul că toți plătim contribuțiile la asigurările sociale de sănătate și nu există vreo posibilitate legală să evităm acest decont social.

Am hotărât chiar în Constituție că statul ocrotește sănătatea și că toți avem dreptul egal la sănătate. Puținii bani strânși astfel sunt direcționați pentru a salva viața unui copil intoxicat, a unui pacient cu infarct sau a unui vârstnic ce necesită o proteză pentru femurul fracturat; sunt folosiți și pentru cel sărac, și pentru parlamentarul ce are nevoie de vreo proteză de aortă.

Mai nou, acești bani sunt direcționați către vreun "latifundiar" al vreunei Case de Asigurări de Sănătate, către directorul unui spital privat, și asta în timp ce spitalele nu au materialele necesare pentru a-i trata pe cei aflați în dificultate.

Sponsorizăm pe banii noștri, ai asiguraților, profitul celor ce au știut să câștige bunăvoința celor ce împart banii și, implicit, sănătatea doar către cei ce au.

Pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple, pentru ca să putem hotărî ce-i important pentru sănătatea noastră voi depune astăzi un proiect legislativ ce prevede ca în consiliile de administrație ale caselor de asigurări sociale de sănătate să fie incluse asociațiile de pacienți, precum și reprezentanți ai Colegiului Medicilor, Ordinul Asistenților Medicali din România și sindicatele din sănătate.

Sperăm ca prin acest proiect legislativ să abrogăm pedeapsa cu moartea în folosul comunității, la care ne condamnă interesele celor ce sunt vremelnic stăpânii absoluți ai banilor din sănătate. De altfel, mă îndoiesc că bona accidentată pe trecerea pietonilor din Iași ar fi fost dusă la vreun spital privat și că ar fi avut posibilitatea să deconteze spitalizarea din fiecare zi din acest spital.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică: Săracele cheltuieli sau cheltuielile săracilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului de parlamentari fără apartenență la un grup parlamentar.

O rog să se pregătească pe doamna deputat Farkas Anna-Lili pentru a veni la microfon.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Săracele cheltuieli sau cheltuielile săracilor"

Stimați colegi,

În această perioadă de pauperizare accentuată și de radicalizare a nemulțumirilor legate de reduceri de venituri ale populației, există o temă de mare interes pentru societatea românească care, surprinzător, nu a fost tratată cu atenția cuvenită de către actorii vieții noastre politice. În repetate rânduri, presa, lideri de opinie, diverse persoane bine informate au atras atenția asupra costurilor suspect de mari cu care se realizează investițiile publice în România. Comparațiile dintre prețurile unitare, cu care se realizează autostrăzile, în general, elementele de infrastructură din România, și cele ale lucrărilor de același tip din țările europene, au fost adesea invocate subliniind diferențe de neexplicat.

În România toate lucrările finanțate din fondurile statului, mari sau mici, sunt scumpe. În pofida acestei evidențe, în lumea politică românească, inclusiv în Parlamentul României, nu s-au înregistrat până în prezent dispute pe această temă, și organele puterilor îndrituite ale statului nu au anchetat serios eventualele fraude în stabilirea prețurilor de decontare a investițiilor publice.

Sub acoperirea că o astfel de atitudine este firească, majoritatea celor aleși în demnități, care presupun calitatea de ordonator de credite, manifestă un suspect exces de zel în atragerea investițiilor în unitățile administrative pe care le diriguiesc.

Iată și alte câteva exemple care duc ușor cu gândul la situații anormale. De multe ori, se promovează lucrări doar pe criteriul fructificării ocaziilor favorabile de finanțare, și nu după necesitatea reclamată de comunitate. Se dau bani pentru birotică și parcuri, mulțumim frumos, ne trebuie. Facem, cum să nu? Nu contează că localitățile respective nu au apă potabilă, de exemplu.

Cele mai multe dintre subiectele de ceartă din politica comunităților locale sunt legate de divergențe cu privire lucrări publice. De multe ori nu este vorba despre adversități, care țin de firescul raporturilor putere-opoziție, ci despre omeneasca invidie a celor norocoșii care împart vremelnic "cașcavalul".

Nu în ultimul rând, listele sponsorilor companiilor electorale, legal înregistrați, cuprind aproape exclusiv numele unor abonați la achiziționarea de lucrări publice.

Persoane oneste, dintre cei care au participat la campaniile electorale ale perioadei postdecembriste, pot mărturisi surpriza cu care au descoperit niveluri foarte ridicate ale fondurilor cheltuite de către diverși candidați. În unele cazuri este vorba despre sume de departe bătătoare la ochi, total nepotrivite pentru o țară care se zbate în sărăcie.

De unde miliardele puse în joc, ușurința cu care se renunță la ele și pasiunile, câteodată, exagerat de mari pe care le stârnesc? Unii, cu destul temei, fac legături de determinare între aceste cheltuieli și cele ale statului pentru investițiile lui publice. Dacă este sau nu așa, nu a anchetat nimeni cu seriozitatea cu care s-ar fi impus.

Există o schemă standard a acestor cheltuieli. În toate etapele de realizare a unei investiții de infrastructură, în România există posibilități de fraudare a fondurilor publice. De la proiectare, expertizare și consultanțe de toate felurile și până la realizarea efectivă, nu există mecanisme de control care să garanteze eventuale scurgeri din banii publici, și așa jenant de puțini.

Se vorbește că numai pentru accesarea fondurilor europene s-au întocmit în România peste 200.000 de proiecte, dintre care doar aproximativ a zecea parte au șanse de a fi aprobate. Nu a făcut public nimeni, pentru că nu cred că s-a cercetat de cineva, cât a cheltuit această țară pentru niște proiecte care doar vor burduși fișetele primăriilor.

Sunt primari care, deși conștienți că nu au nicio șansă de a promova lucrările pe care le susțin, fac eforturi doar pentru a obține aprobarea consiliilor locale, pentru a avea posibilitatea să facă ceva cheltuieli din care, nu-i așa, poate-poate rămâne ceva și pentru partid și pentru propriul buzunar.

Fenomene de acest fel, deși la o scară mai redusă, se petrec și în țările de veche democrație ale Uniunii Europene, sunt proprii de fapt fostelor republici ale Uniunii Sovietice, devenite între timp state independente.

Poate, tocmai din acest motiv, strategiile de reducere a deficitelor bugetare impuse țărilor în dificultate din cadrul comunității europene nu cuprind soluții care vizează anularea risipei și faptelor ilicite care se produc odată cu realizarea investițiilor publice. Ele conțin soluții clasice, reduceri salariale, plafonări ale pensiilor, reducerea alocațiilor sociale, etc.

Guvernului o astfel de abordare i-a venit ca o mănușă și, interesant sau nu, până în momentul de față nu a întreprins nimic pentru a obține reduceri de cheltuieli publice din eficientizarea activităților de investiții, lucru care mi se pare grav. A folosi doar soluțiile care reduc veniturile unei populații la limita supraviețuirii, poate fi un atentat la siguranța națională, dacă ținem seama de grava instabilitate socială care poate rezulta de aici.

O estimare sumară a întregii risipe și a nivelului de fraudare a bugetelor publice, prin derularea investițiilor publice, ar putea evidenția sume chiar de ordinul de mărime al împrumuturilor țării de la organismele financiare internaționale.

Și totuși, în disperarea sa, Executivul dă dovadă de imaginație și caută resurse de economisire unde te aștepți mai puțin, în loc să opereze acolo unde trebuie. De exemplu, reduce subvențiile publicațiilor în limba națională a comunității românești din nordul Bucovinei, și face astfel o "mare economie de 20.000 lei", mai puțin decât "comisionul" care se percepe pentru cea mai modestă lucrare comunală.

Un guvern care nu instituie un control eficient în acest domeniu și care preferă să subfinanțeze spitale, școli, să taie burse, alocații și pensii trebuie supus neîntârziat unei moțiuni în forul legislativ al țării. Altfel, riscăm un dezastru cu repercusiuni pe zeci de ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Farkas Anna-Lili - evocarea momentului Revoluției maghiare din 1956 și marcarea importanței acestuia pentru comunitatea europeană;

O invit la microfon pe doamna deputat Farkas.

Se pregătește domnul deputat Cherecheș Cătălin, din partea Grupului de parlamentari fără apartenență la un grup parlamentar.

Stimată colegă, aveți cuvântul.

 

Doamna Farkas Anna-Lili:

Domnule vicepreședinte,

Domnilor deputați,

În declarația mea de astăzi aș dori să evoc momentul Revoluției din 1956 - 23 octombrie reprezentând nu doar pentru noi, maghiarii, ci și pentru multe popoare din istoria secolului al XX-lea o sărbătoare comună.

Această zi ne amintește de lupta împotriva terorii și a represiunii, dar mai presus de toate, de dorința de libertate. Fără 1956, Europa nu ar putea fi acea comunitate intelectuală, economică și politică, în care noi avem astăzi locul nostru bine definit.

Marele Albert Camus, la vremea aceea, spunea: "Ungaria cucerită și înlănțuită a făcut mai mult pentru libertate și dreptate decât oricare alt popor din lume în ultimii 20 de ani".

Pentru ca această lecție să poată fi înțeleasă de societatea din vest, a trebuit să curgă mult sânge. Sânge care, în cei 54 de ani trecuți de atunci, s-a coagulat deseori poate prea mult în memoria noastră.

Cred că unitatea națională este unul dintre mesajele cele mai importante ale acestui eveniment. Vreme de opt ani, puterea represivă nu a reușit să înfrângă valorile acumulate de-a lungul secolelor, muncitori care anterior au făcut parte din partidul comunist, s-au alăturat în masă revoluției.

Oamenii au luptat uniți împotriva tancurilor sovietice. Tricolorul maghiar rupt și găurit a devenit simbolul națiunii multicolore. Cu alte cuvinte: o națiune mică din Europa, într-un moment crucial al istoriei sale, și-a luat soarta în mâinile proprii cu demnitate și prin vărsare de sânge, și-a cucerit libertatea.

Mulți ar putea argumenta: libertatea nu a fost cucerită de fapt, deoarece revoluția a fost înfrântă. Însă, vreau să vă spun că revoluțiile drepte au câștig de cauză întotdeauna; poate chiar mai accentuat atunci când sunt înfrânte - pentru că schimbă viitorul, viața, sistemul instituțional, conștiința și moralitatea întregii societăți.

Toate acestea în ciuda faptului că după înfrângerea revoluției a urmat o teroare groaznică: sute de mii de maghiari din Ungaria - și deopotrivă români și maghiari din Transilvania -, au fost torturați, sute au fost încarcerați și executați, duși în morminte necunoscute, alții au fugit definitiv din țară. Aceștia au fost aceia, care nu s-au născut eroi, ci liberi fără speranță, care - după zilele de glorie - au fost ajunși totuși din urmă de către puterea tremurândă de libertate.

Însă cu toate acestea, eroismul oamenilor în fața tancurilor sovietice ne-a adus o apreciere vie până în prezent. Sistemul comunist nu și-a mai revenit niciodată cu adevărat din acest șoc. Politicienii țărilor vestice și-au încheiat socotelile cu Uniunea Sovietică și cu iluziile legate de comunism. Mai mult de atât, noi - maghiarii - nu am putut face atunci.

Astfel, moștenirea anului 1956, în acest context, devine una deosebit de importantă. Consider că doar atunci putem rămâne loiali acestei zile de 23 octombrie, dacă sub nicio formă nu trădăm acele idealuri pentru care atâția și-au dat viața; dacă niciodată nu-i justificăm - nici chiar în mod indirect - pe ucigașii de atunci.

Am convingerea că în istoria noastră contemporană vibrează o libertate a umanității, acea libertate, pe care - în ciuda înfrângerii de apoi - revoluționarii ne-au lăsat-o ca un fel de moștenire regală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, stimată colegă.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Cine este România?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cine este România?".

"Rebranding Romania" este încă o temă care îi muncește teribil pe creatorii noștri de imagine, puși la muncă de autoritățile de la București, pentru că la ora "0.0", a anului 2007 am fost primiți (teoretic) în Uniunea Europeană și trebuie să arătăm ce avem noi - România - mai frumos, mai mare, mai grozav, cu ce ne identificăm.

Preocupați de ce anume o să scriem pe etichetă, ce ar da mai bine, am trecut în revistă toate minunățiile pe care știm că occidentalii, "străinii", le apreciază, le cumpără din țara noastră: țuică, mănăstiri, George Enescu, salam de Sibiu, Ciuleandra, cei mai inventivi hackeri adolescenți, cea mai mare a doua clădire din lume, Brâncuși, toleranță etnică, mici, Mircea Eliade...

Dar, deși e frumos, e despre noi, nu asta suntem noi. E prea frumos, dar e prea puțin. Dacă asta scriem pe etichetă, va fi adevărat, dar nu va fi autentic. Dacă vrem să știm ce să scriem pe borcan, ar trebui să vedem și ce e în borcan.

Și, dacă știu că e adevărat că orice moleculă din Univers reproduce universul la scara lui mai mică, atunci, eu o să zic că fiecare dintre noi suntem România, cu tot cu istorie, geografie, psihologia poporului român. Cine suntem noi?

Noi pretindem că suntem speciali, foarte diferiți de ceilalți copii din curte, pentru că suntem mult mai plini de daruri de la Dumnezeu decât ei. Desigur, ne invidiază, de aia nu se joacă cu noi. Noi suntem prea grozavi ca să respectăm regulile jocului. Ei, cu mintea lor simplă, le respectă pentru că sunt lipsiți de imaginație. Mai pretindem că suntem primii în sport, primii în producție și putem să dovedim - Nadia Comăneci, Ilie Năstase, cei mai buni culegători de căpșuni.

Nu ne plac regulile, nu comunicăm, încercăm să muncim mai puțin decât alții, așa că la treburi de echipă o dăm în gard. Mai pretindem că ne dăm în vânt după cultură, după muzică clasică, politici europene, mâncăruri sănătoase și că distracția noastră preferată este educarea copiilor.

Ceea ce ascundem de fapt este că în mașină ascultăm numai manele, ne înnebunim după telenovele și ne lăsăm copiii la televizor spre educare, pentru că ne este prea lene să stăm vorbă cu ei și să avem pe cine da vina atunci când fac prostii. Nu recunoaștem, dar nu ne dezlipim de televizor la știrile de la ora 5 și nici la "Trădați în dragoste", și când vedem nenorocirile, bătăile și tămbălăul din alte curți, viețile noastre sunt chiar suportabile. Bârfim cu plăcere, pentru că nu avem curajul să spunem în față ce gândim. Întârziem mereu la lucru, pentru că nu ne respectăm colegii și nici pe noi înșine nu ne iubim prea tare. Ne declarăm persoane religioase, deși nu știm mare lucru despre Dumnezeu și nici despre Adevăr. Asta pentru că suntem doar superstițioși.

Mai ascundem că avem mereu temele cam nefăcute pentru că suntem isteți și merge și așa, că avem niște "sechele prin dulap" de prin cel de-al doilea război mondial, când nu ne puteam hotărî de cine suntem îndrăgostiți, de ruși sau de nemți, de țărăniști sau de liberali. Mai ascundem niște secrete pe care nici noi nu știm că le știm, din copilărie, de la Ștefan cel Mare, din moși-strămoși și, mai recent, de prin anii '89-'90.

Ascundem că, sub toate mecanismele noastre grozave de adaptare, credem în taină că ceva e în neregulă cu noi, că nu aparținem nici unui grup, că vrem, de fapt, foarte tare să fim în echipă. Toate bâlbâielile și trădările le-am făcut din frică, pentru că avem impresia că suntem destul de buni, că suntem singuri și marea noastră grijă a fost mereu să nu se afle, să nu dăm rău. E clar că suntem foarte nemulțumiți, că am da oricând la schimb lipsa de putere pe bucuria de viață. Că postura de victime ale istoriei, a conjuncturilor nu ne aduce satisfacție. Ne uităm și vedem că nu mai dorim să fim ajutați, că suntem dispuși să învățăm din lecția de viață care ni se tot repetă de sute de ani. Alegem să ne acceptăm așa cum suntem, să nu ne mai ascundem de nimic. Să curățăm tot ce nu e curat - să recunoaștem ce am bârfit, ce lecții am lăsat nefăcute, ce am spus că am făcut și n-am făcut, ceea ce n-am realizat, și cred că trebuie să-i onorăm pe ceilalți, să nu îi judecăm, să nu îi interpretăm. Să ne facem fișa postului pentru tot ceea ce suntem noi: părinte, profesor, îndrumător spiritual, prieten, soț, coleg, ființă umană.

Să ne facem datoria, toată datoria, dar numai datoria noastră, să ne afirmăm sentimentele și dorințele și să ne apărăm opinia bine chibzuită, astfel încât să ne simțim bine și să ținem realmente seama de ceilalți.

Toate acestea mă mișcă și mă inspiră pe mine. Dar dacă oricare dintre noi va fi atins, mișcat, inspirat de posibilitatea de a trăi într-un borcan pe care scrie integritate, de a avea încredere în sine, acces la puterea proprie și pace sufletească, aceasta trebuie să scriem pe eticheta de pe borcan, ca o victorie asupra trecutului.

Pe borcan o să scrie: România, dulceață de 22 de milioane de români, cu foarte multă valoare adăugată de istorie, de geografie și de psihologie a poporului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat Cherecheș.

 
Aledin Amet - declarație politică privind Două evenimente importante pentru comunitatea tătară din România;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet și se pregătește domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Două evenimente importante pentru comunitatea tătară din România".

În localitățile Medgidia și Valu lui Traian (județul Constanța) s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii trecute, două evenimente importante pentru comunitatea tătară din România. În primul rând, trebuie remarcată manifestarea organizată vineri, 15 octombrie a.c., în cadrul Școlii "Mircea Dragomirescu" din Medgidia, manifestare prilejuită de începerea cursului opțional de limbă tătară.

Se cunoaște, o prioritate pentru UDTTMR o reprezintă studiul limbii materne, la nivel oficial, pentru a exista o continuitate în spațiul spiritual al etniei. Preocuparea trebuie diversificată, astfel încât inclusiv istoria comunității noastre, ca disciplină, să fie inclusă în programa școlară.

Sigur, la Medgidia s-a petrecut un fapt remarcabil, așa cum și în anii trecuți, în alte localități, au avut loc manifestări similare. Este meritul cadrelor didactice, al elevilor, al părinților, dar, în egală măsură, și al organizatorilor, sprijinul oferit fiind consistent.

Duminică, 17 octombrie a.c., în localitatea Valu lui Traian a avut loc o altă acțiune deosebită, tematica abordată fiind, ca mesaj, generoasă.

Lucrările prezentate s-au referit la particularitățile valorilor tradiționale ale etniei tătare, la modul de viață al membrilor ei, neomițându-se aspectele legate de limba maternă și religia islamică.

Cele două abordări, prezentate într-un mod eficient, demonstrează, fără îndoială, dorința de a fi promovată, la un înalt standard, imaginea comunității pe care o reprezint.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Țintean - declarație politică privind Ordonanța nr.50/2010;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul Marian Neacșu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră două-trei minute.

 

Domnul Ioan Țintean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarație politică privind Ordonanța nr.50/2010.

Una dintre dezbaterile importante care se poartă în spațiul politic și parlamentar în ultimul timp are la bază Ordonanța de urgență nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. În calitate de membru al comisiei de specialitate din Camera Deputaților, am participat săptămâna trecută la o primă ședință a comisiei, având ca obiect această ordonanță de urgență, și am să expun, în cele ce urmează, câteva considerații personale.

Ordonanța de urgență nr.50/2010 are în vedere soluționarea situației grele în care se află persoanele cu credite la bănci, ținând cont de greutățile provocate de criza economică, dar și de interesele băncilor aflate în aceeași situație. De nenumărate ori, am susținut de aici, de la această tribună, dar și în cadrul dezbaterilor parlamentare și publice la care am participat, că principala provocare a societății românești este găsirea de soluții la criza economică. Este motivul pentru care am prezentat opiniei publice și am depus la Parlament un set de măsuri anticriză pentru a fi dezbătute și adoptate, astfel încât să stopăm recesiunea și să asigurăm premisele relansării economice.

De asemenea, ca membru al partidului politic - Partidul Național Liberal - care s-a declarat și a dovedit-o de atâtea ori că este un dușman înverșunat al abuzurilor de orice fel, indiferent că se manifestă în zonă politică, instituțională sau în mediul privat, în cadrul relațiilor contractuale dintre părți, Ordonanța de urgență nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori se înscrie între preocupările noastre, ale liberalilor, în permanență, în sensul de a găsi antidotul credibil și viabil pentru a scoate România din criză și de a sancționa posibilele abuzuri petrecute între terțe părți. Este motivul pentru care vom susține inițiativa legislativă a Agenției Naționale a Protecției Consumatorilor pentru a proteja familiile cu credite la bănci, pentru a respecta clauzele contractelor, pentru a găsi soluții corecte, adaptate crizei economice, de natură să favorizeze ambele părți.

Cu mulțumiri.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Neacșu - declarație politică intitulată Conu’ Băsescu față cu depresiunea;

Domnul deputat Marian Neacșu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Pavel Horj, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Marian Neacșu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Mă bucur să constat că sunteți prezenți în număr așa de mare la această sesiune de declarații politice, în ciuda vitregiei vremii de afară și a vremurilor.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Conu' Băsescu față cu depresiunea".

Despre raporturile președintelui Băsescu cu Constituția se poate spune că sunt destul de avantajoase pentru acesta.

Atunci când cineva îi subliniază eșecurile celor două mandate la Cotroceni, dumnealui se justifică aruncând vina pe Constituție, care-i limitează atribuțiile.

Când, însă, invocarea Constituției devine convenabilă, dumnealui nu are nicio reținere să o folosească drept pavăză în argumentație. Echilibristica aceasta constituțională, care ar face senzații în altfel de arene, este pentru cetățeanul care a urmărit scena politică a ultimilor ani o statornică înșiruire de inconsecvențe în ceea ce privește ideile politice ale domnului Băsescu.

În final, idee esențială, care se decantează în urma unei analize a tuturor afirmațiilor și ideilor politice emise de acesta, este aceea că PDL trebuie să guverneze, iar pentru aceasta va face și va spune orice.

Într-un recent interviu televizat, domnul Traian Băsescu ne explică ce măsuri economice va lua împreună cu Guvernul actual, ne povestește ce bine vor trăi românii, ne informează despre ultimele tendințe și evoluții din PDL și nu uită să certe angajații Ministerului Finanțelor, care, deși au salarii la fel de mari ca la Palatul Cotroceni, au îndrăznit să ceară bani, după ce că fac parte dintr-un sistem clientelar și corupt.

Mai rar ca dumneata, Bobocule!

Dacă un străin abia sosit în România l-ar fi văzut pe domnul Băsescu la televizor, ar fi crezut că personajul relaxat și locvace este șeful Guvernului sau ministrul de finanțe. Dumnealui subliniază că va face și va drege în domeniul economic și financiar, avertizează ministrul finanțelor că taie stimulentele, stabilește cu ministrul Boagiu să facă 200 de km de autostrăzi, iar când este întrebat de jurnaliști de nerealizările ultimilor ani, se îmbufnează pe motiv că întrebarea este tendențioasă, fiindcă președintele - nu-i așa - nu are altă pârghie decât mesajul, pasămite atribuțiile constituționale nu-i permit decât să dea mesaje.

Curat constituțional, Coane!

Când spune Traian Băsescu adevărul? Este greu de priceput pentru cineva care ar fi dispus să-i acorde un minim credit, mai ales că, discuția fiind prelungită aproape o oră, dumnealui are astfel ocazia să lanseze cât mai multe afirmații contradictorii, care încalcă logica și bunul-simț. Ba acum ne promite că reformează personal statul, că privatizează companiile de stat, ba mai încolo zice că nu a reformat statul până acum pentru că nu a avut pârghii. Acum ne convinge că nu-l interesează ce se întâmplă în PDL, iar apoi ne lămurește că îl vrea pe Blaga în locul lui Boc la conducerea partidului și pe nu știu care candidat la proximele alegeri prezidențiale.

Halal coerență retorică! Frumoasă imparțialitate, constituțională, Bibicule!

Din interviul susținut de domnul Traian Băsescu în locul primului-ministru Emil Boc eu am receptat o informație care ar trebui să-i îngrozească pe români. Dumnealui vrea să încheie un nou acord cu Fondul Monetar Internațional, în valoare de 10 miliarde de euro, dar acordul este numai așa, o precauție, pentru că situația financiară a României este stabilă. Cât de familiar ne sună aceste afirmații ale domnului Băsescu! Și asta pentru că le-am mai auzit de la domnia sa și anul trecut, în timpul negocierilor cu FMI, iar ele, în traducere liberă, înseamnă: Țara este în groapă și ne împrumutăm din nou de la FMI ca să plătim pensiile și salariile.

Una peste alta, printre baliverne îndrugate în același interviu televizat, gura domnului Băsescu a grăit și-un adevăr, spunând că poate românii nu mai vor un președinte-jucător, poate vor un președinte-intelectual.

Ce păcat că nu a înțeles asta înainte de a-și depune candidatura în anul 2009.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Pavel Horj - declarație politică având titlul Atenție la istorie!;

Domnul deputat Pavel Horj este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Gheorghe Antochi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Pavel Horj:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică se intitulează: "Atenție la istorie!"

Sarmizegetusa, capitala dacilor, este în pericol. Identitatea ființei noastre naționale se clatină. Nimeni nu dorește moartea acestei cetăți, dar, cu toate acestea, ea se deteriorează de la o zi la alta. Cetățile dacice din Munții Orăștiei nu aparțin nici ministerelor, nici autorităților locale, nici administrațiilor sau regiilor, deși într-un fel ne aparțin tuturor. Ministerul Culturii alocă bani pentru săpăturile arheologice, iar descoperirile, spun arheologii Muzeului Civilizației Dacice din Deva, nu sunt administrate de nimeni.

Doamnelor si domnilor deputați,

Vă vorbesc din mijlocul unei țări care nu este indiferentă la soarta istoriei din Țara Maramureșului, din țara în care s-au născut întemeietorii de țară: voievozii Dragoș și Bogdan Vodă. Maramureșul a fost leagănul dacilor liberi. Ei au trăit într-o cetate naturală înconjurată de munți și păduri.

Dacii din ținutul Hunedoarei au creat sanctuare și amfiteatrul, au adus zeitățile în cetate și au construit temple.

Astăzi, în Sarmizegetusa, turiștii invocă aceste zeități și spațiile energetice, aprind lumânări, își scrijelesc numele în pietre și lasă în urma trecerii lor mormane uriașe de gunoaie, apoi vântul, ploile și furtunile sapă în pietrele scoase la lumină. An de an se pierd fonduri europene, Sarmizegetusa este în pericol de moarte și puțini sunt cei care vorbesc despre această stare de lucruri de o mare gravitate.

Sunt convins că cei care răspund de destinele României, în momentul de față au avut ocazia în multele vizitele oficiale în străinătate (cu sau fără treabă) să învețe ce înseamnă istoria pentru o țară civilizată. Dacă marile monumente occidentale ar fi tratate precum cetățile dacice, administratorii lor ar sta demult în boxa acuzaților din tribunale.

În România, vestigiile istorice nu sunt exploatate cu scop turistic, câtă vreme nu există un scop comercial. În Sarmizegetusa, nimeni nu are un interes să le păstreze intacte. De aceea, consider că e necesar să se ia măsuri imediate de conservare.

În situl cetății dacice încă se mai găsesc șine de tren și prefabricate de pe vremea când Ceaușescu visa să aterizeze în cetate. Astăzi, oamenii locului visează centrale eoliene și pensiuni turistice. Dovezile istorice nu au nicio relevanță.

Sarmizegetusa ne amintește de viața unui oraș antic, din inima munților, lângă Porțile de Fier ale Transilvaniei. Complexul arheologic cuprinde: Amfiteatrul, Templul zeului Silvanus, Templul lui Liber Pater, Forul lui Traian, Templul Zeiței Nemesis. Nemesis, Zeița norocului și a sorții, cea adorată de gladiatori, este la traci și zeița răzbunării, care pedepsește crimele, supraveghează ordinea și echilibrul în univers. A lăsa să moară Sarmizegetusa este o crimă morală în fața istoriei.

Domnule ministru al culturii,

Știți că, în mitologie Nemesis trebuie să-i pedepsească pe cei care modifică ordinea naturii și a lumii.

Nu Zeița, ci dumneavoastră trebuie să vegheați la vestigiile care atestă destinul acestui popor!

Noi, cei din Maramureș, am oferit ajutor militar în perioada medievală lui Iancu de Hunedoara. Domnul i-a răsplătit pe maramureșeni cu diplome nobiliare. O mare parte a istoricilor susțin că în Maramureș s-au refugiat dacii liberi, iar romanii nu ar fi ajuns niciodată în Maramureș (nu de aceeași părere este și istoricul Alexandru Filipașcu).

Fără a fi suspectat de păcatul trufiei, și noi, maramureșenii, considerăm că avem obligația morală să salvăm capitala Daciei, Sarmizegetusa.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă propun să cerem actualilor guvernanți, în special ministrului culturii, să nu mai trimită banii spre festivalurile și bâlciurile locale, în care se fac campanii electorale!

Domnilor, este în pericol ființa noastră națională, și pentru a rămâne sub spectrul unei metafore cu rădăcini în mitologie, Zeița Nemesis cere răzbunare pentru faptele noastre iresponsabile.

De aceea, avem obligația de a acorda o atenție mai mare istoriei și la ceea ce lăsăm urmașilor noștri!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Antochi - declarație politică intitulată Nu învățăm nimic din experiența și îndemnurile înaintașilor noștri;

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Gheorghe Antochi, din partea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

 

Domnul Gheorghe Antochi:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Nu învățăm nimic din experiența și îndemnurile înaintașilor noștri".

Academia Română și Academia de Științe Agricole și Silvice au organizat, în Aula Magna, vineri 15 octombrie 2010, Sesiunea științifică dedicată comemorării a 125 de ani de la nașterea academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești.

Într-o atmosferă de înălțătoare cinstire a marelui agronom și patriot, la care au participat numeroși oameni de știință, cercetători, profesori și practicieni din agricultură, silvicultură, economie agrară, medicină și alte domenii de activitate, au prezentat comunicări științifice următoarele personalități:

  • academicianul Cristian Hera - vicepreședinte al Academiei Române, a prezentat lucrarea "Din viața și opera marelui savant Gheorghe Ionescu-Șișești";
  • academicianul Nicolae Săulescu a prezentat comunicarea - "Contribuția lui Gheorghe Ionescu-Șișești în ameliorarea plantelor";
  • profesorul Gheorghe Sin - președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, comunicarea - "Gheorghe Ionescu-Șișești - promotor al științelor agrofitotehnice";
  • academicianul Păun Ion Otiman - secretar general al Academiei Române, a prezentat comunicarea - "Concepțiile academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești cu privire la dezvoltarea rurală a României în perioada interbelică";
  • academicianul Victor Giurgiu - a prezentat comunicarea "Contemporaneitatea operei silvice a savantului Gheorghe Ionescu-Șișești"
  • profesorul Valeriu Tabără - vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice și ministru al agriculturii - a prezentat comunicarea -"Gheorghe Ionescu-Șișești în calitate de ministru al agriculturii";
  • profesorul Fritz Lauer a prezentat comunicarea - "În Germania, pe urmele profesorului Gheorghe Ionescu-Șișești" și
  • inginer Roxana Ionescu-Șișești cu comunicarea -"Contribuții la Memorialul Gheorghe Ionescu-Șișești".

Foarte succint doresc să prezint și câteva date biografice ale acestui mare agronom și patriot român, care s-a născut la 16 octombrie 1885, în satul Șișeștii de Jos din județul Mehedinți, într-o familie cu 10 copii. După absolvirea cursului primar din satul natal și a Liceului Traian din Turnu Severin s-a înscris la Școala Superioară de Agricultură de la Hohenheim din Germania, pe care o absolvă la 9 martie 1909, cu calificativul de Foarte Bine spre Eminent. În toamna aceluiași an, se înscrie la Secția de Agronomie a Universității din Jena, unde, la 11 februarie 1911, obține titlul de doctor în filozofie, agronomie, botanică și economie politică cu teza: "Agricultura țărănească în România". Întors în țară la 26 de ani, ocupă funcția de administrator al fermei de stat Clenciu-Spanțov din județul Ilfov, iar din 1913 debutează în activitatea didactică în calitate de administrator al Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău. În anul 1927, prin Decretul Regal nr.1205, se înființează Institutul de Cercetări Agronomice al României, unde, în calitate de director, a condus ample cercetări de îmbunătățire a soiurilor de grâu, porumb, mazăre, fasole, de ameliorare a solurilor erodate, nisipoase și sărăturoase.

În anul 1925 devine membru corespondent al Academiei Române, și din 1936 membru titular, îndeplinind între anii 1938-1941 și 1959-1963 funcția de vicepreședinte al acestui prestigios for științific.

Gheorghe Ionescu-Șișești a ocupat în patru rânduri și funcția de ministru al agriculturii, în perioada 1931-1932; în anul 1937; în anul 1938; și în perioada 1939-1940.

Academician, doctor în științe, profesor universitar și mare patriot, Gheorghe Ionescu-Șișești a lăsat moștenire o impresionantă bibliografie formată din peste 300 de titluri și importante reglementări legislative, între care cea mai reprezentativă este "Legea pentru organizarea și încurajarea agriculturii" - Legea Șișești din 1937.

Și pentru că multe dintre concluziile academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești sunt pe deplin valabile și în zilele noastre, voi evidenția doar câteva citate din opera sa, așa cum au fost prezentate de academicianul Cristian Hera la Sesiunea științifică menționată.

  • "Un popor ajunge creator de civilizație și dobândește dreptul de a trăi neatârnat atunci când prinde conștiința de sine, când își cunoaște zestrea spirituală, moștenirea istorică și pământul său propriu, cu tainele pe care le închide în sânul său și cu viața care se desfășoară pe toată întinderea lui".
  • "E timpul să părăsim rutina și să adoptăm în agricultură procedee tehnice întemeiate pe datele științei. Dacă nu vom face aceasta, vom continua a fi săraci în țară bogată, vom rămâne în urma neamurilor ce ne înconjoară".
  • "Pământul este ca diamantul, cu cât se mărunțește cu atât își pierde valoarea".
  • "Cheltuim sute de milioane cu apărarea de inundații a așezărilor omenești, cu refacerea șoselelor, a căilor ferate, a podurilor, dar continuăm a distruge îmbrăcămintea de pădure, de iarbă a munților și dealurilor".
  • "Pierderea pădurii nu înseamnă numai pierderea unei bogății, ci și pierderea însăși a obârșiei din care izvorăște bogăția... Noi suntem convinși că ruina pădurilor ar însemna ruina agriculturii, și ruina agriculturii ar însemna ruina civilizației".
  • "Ce valoare uriașă se pierde în fiecare an prin faptul că atât pământ stă gol și despoiat. Închipuie-ți ce bogăție ar fi dacă ar crește acolo, dacă nu altceva, cel puțin o întinsă și compactă pădure de salcâm".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule coleg, pentru interesanta declarație politică.

 
Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică având ca subiect Modernizarea prin fonduri europene;

Stimați colegi, întrucât nu mai avem distinși deputați prezenți în sală pentru a-și prezenta declarațiile politice, dați-mi voie să-i nominalizez pe aceia care și-au depus în scris, astăzi, declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Gheorghe Ciobanu, Marius Rogin, Octavian Bot, Dumitru Pardău, Olar Corneliu, Ionescu George, Dascălu Constantin, Buda Daniel, Petru Călian, Dugulescu Marius, Vîlcu Samoil, Gospodaru Gabriel, Știrbeț Cornel, Dan Liga, Chircu Doinița, Eugen Uricec, Toader Stroian, Andrei Sava și Iulian Vladu.

Dați-mi voie să-i ofer totuși cuvântul și domnului deputat Silviu Vasile Prigoană, pe care eu l-am neglijat cu totul și cu totul neintenționat.

Domnule deputat, aveți un bonus de un minut în plus la declarația politică.

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Știți că întotdeauna sunt scurt și nu vreau să rețin auditoriul, că poate are și altă treabă.

Declarația mea politică de astăzi se numește: "Modernizarea prin fonduri europene".

Doamnelor și domnilor deputați,

Este un fapt binecunoscut că, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, o bună parte din Europa era o vastă ruină, cu o populație sărăcită și cu o economie în colaps. Problema a fost, în bună măsură, rezolvată prin proiectul de reconstrucție a Europei Occidentale, cunoscut sub numele de "Planul Marshall". Printr-un efort fără precedent, Statele Unite ale Americii au alocat acestui proiect circa 1,3% din produsul federal brut, echivalat în prezent la circa 60 miliarde de euro.

De acest proiect au știut să beneficieze, într-o manieră responsabilă, 16 țări europene, care au înțeles să conlucreze, păstrându-și identitatea națională și promovându-și propriile interese, dar ținând seama și de noile baze ale cooperării, pe care au construit durabil și eficient Comunitățile Europene.

Mutatis mutandis, România, ca țară a Uniunii Europene, are la dispoziție pentru modernizare și dezvoltare un corespondent al "Planului Marshall", care îl constituie fondurile europene nerambursabile. Europa ne ajută, rămâne, însă, să ne ajutăm și noi înșine.

Fondurile europene trebuie cât mai repede să însemne modernizarea satelor, consolidarea unei agriculturi rentabile, electrificarea ultimelor sate și cătune românești în care încă se mai folosește lampa; înseamnă, totodată, dezvoltarea rețelelor de canalizare, străzi și șosele fără gropi, cât și norme europene de mediu. Pe scurt, înseamnă asigurarea condițiilor minime de decență în viața românilor.

Ținând seama de toate acestea, fac apel la dumneavoastră pentru a ne constitui în adevărați mediatori, facilitatori ai administrațiilor locale din colegiile pe care le reprezentăm, în promovarea proiectelor și în urgentarea susținerii acestora în fața administrației centrale. Vom avea cu toții de câștigat, iar din punct de vedere economic, putem începe relansarea prin implementarea proiectelor cu finanțare europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Valeriu Alecu - declarație politică referitoare la Necesitatea reformării pieței muncii;

Domnul deputat Valeriu Alecu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Valeriu Alecu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la "Necesitatea reformării pieței muncii".

Stimați colegi,

Societatea românească traversează o perioadă dificilă din punct de vedere economic și de criză din punct de vedere al execuției bugetare, din lipsa de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor curente. În acest context, pe lângă eforturile guvernamentale de optimizare a soluțiilor financiare, este necesar să fie găsite și elementele de reformă administrativă care să permită relansarea economică.

Deficitul bugetar datorat cheltuielilor mari pentru pensii, în raport cu numărul redus de angajați care contribuie la fondul de pensii, este elementul de alarmă care ne obligă să găsim rapid soluții de reformare a pieței muncii din România.

Dacă reducerea numărului de bugetari este deja o măsură în derulare, trebuie deschise căile pentru creșterea numărului de angajați din mediul privat. Acest lucru poate fi făcut prin facilitarea fiscală pentru angajatorii privați care deschid noi locuri de muncă sau care reinvestesc profitul în tehnologie de ultimă oră.

Dacă ținem cont de numărul relativ mare de șomeri și de numărul necunoscut de persoane apte fizic de muncă, dar care se limitează la practicarea unei agriculturi de subzistență pe suprafețe agricole mici, este evident că trebuie regândită politica de calificare și recalificare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

Evaluarea ofertei de locuri de muncă arată că sunt solicitări de angajare, însă aceste job-uri implică o calificare specifică, de regulă în domeniul IT sau în cel al serviciilor specializate. Chiar și ofertele de locuri de muncă în industrie arată o tendință spre un anume tip de lucrător, cu anumite abilități și calități specifice pentru activitatea respectivă.

Necesitatea creșterii numărului de angajați în mediul privat obligă la flexibilitate atât din punct de vedere al administrației, prin măsuri de relaxare fiscală, cât și din punct de vedere al calificării și pregătirii profesionale specifice. Acest lucru poate fi făcut prin următoarele măsuri:

  • identificarea tuturor persoanelor apte de muncă, aflate în afara pieței muncii actuale;
  • programe de instruire, recalificare și pregătire profesională, inclusiv prin accesarea fondurilor europene, pentru acest tip de persoane;
  • măsuri fiscale proactive atât pentru angajator, cât și pentru angajat, în situația relocării sau a navetei la locul de muncă;
  • programe de susținere a angajaților în problematica delicată a creșterii copiilor (creșe, grădinițe cu program prelungit);
  • programe școlare, în special în zona studiilor liceale sau universitare, pentru specializare și preangajarea tinerilor (burse, indemnizații de preangajare).

Stimați colegi,

O inițiativă legislativă care să pună în aplicare aceste măsuri ar putea aduce în anul 2011 o relansare pe piața muncii, o creștere a numărului de angajați, o reducere a numărului de șomeri și a numărului de asistați sociali.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat. Să aveți o zi frumoasă.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Revoltă fără precedent, ministru blocat în birou;

Îl invit la microfon acum, pe domnul deputat Ioan Munteanu, din partea parlamentarilor fără apartenență la un grup parlamentar. Independenți de independenți, cum spune domnul doctor Ciuhodaru.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Revoltă fără precedent, ministru blocat în birou."

Scandările din tot timpul protestelor finanțiștilor, respectiv "Demisia!" "Hoții!", "Lașule!" "Marioneta!", "Nu-l lăsați să plece!", arată că situația a devenit intolerabilă.

Pe lângă diminuarea salariilor cu 25%, angajații din acest domeniu s-au trezit și cu pierderea "stimulentelor" care reprezentau 50-60% din veniturile lunare. Se spune că aceste stimulente ar fi ilegale, dar cei aflați la putere ar putea trăi cu salariile rezultate în urma acestor intervenții succesive de "ajustare"?

În zadar a încercat ministrul Ialomițianu să discute cu protestatarii, oamenii care n-au ce mânca nu mai au răbdarea să asculte comentariile demnitarilor. Ialomițianu este "mielul sacrificat", fiind obligat astfel să plătească pentru politicile greșite de până acum. Premierul Boc spunea că "stimulentele pot fi considerate pomeni", dar cum de n-a observat acest lucru în cele patru variante de guvern pe care le-a condus?

Când șeful ANAF afirmă că se poate trăi cu 500 lei pe lună, când ex-ministrul Videanu consideră că 1500 lei sunt destul de mulți bani pentru o familie cu 3 persoane, cu un copil student, atunci chiar crezi că există două Românii, totalmente diferite. Pe de o parte, o mână de oameni de la putere și amici de-ai lor care huzuresc în averi nemeritate, greu de justificat, și, pe de altă parte, oamenii sărăciți a căror demnitate a fost călcată în picioare.

Să ajungi să scoți bani de la cei câțiva veterani de război, rămași în viață, de la handicapați, de la asistații sociali, reprezintă culmea disprețului și a aroganței din partea celor aflați în fruntea țării.

Realitatea din țara noastră este una tristă, disperată pentru că nemulțumirile care se generalizează în sistemul bugetar sunt efectul foametei și al sărăciei.

Protestul finanțiștilor a fost unul spontan, o răbufnire justificată de pierderea unor sume importante și a fost susținut de polițiști, cadre didactice, angajați din domeniul protecției sociale, adică acele categorii profesionale greu afectate de criză, care, efectiv nu mai au cu ce trăi. Există o singură soluție: demisia celor care nu pot conduce destinele țării.

Vă mulțumesc și mai am două pe care le depun la steno.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Florin Țurcanu - declarație politică cu titlul Români contra români!;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Țurcanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

 

Domnul Florin Țurcanu:

Mulțumesc.

Bună dimineața, domnule președinte.

Bună dimineața, domnilor colegi.

"Români contra români!"

Stimați colegi, știu că majoritatea primiți la cabinetele parlamentare numeroase solicitări ale primarilor referitoare la lipsa banilor și la imposibilitatea de a mai efectua plăți către diferiți furnizori. Datoria mea de parlamentar, de altfel singurul parlamentar liberal din județul Botoșani, este aceea de a aduce atât în fața dumneavoastră, cât și a distinșilor noștri guvernanți, problemele cu care se confruntă primarii liberali ai județului și nu numai.

Pornind de la citatul "Înainte de a ne fi mai bine trebuie să ne fie mai rău!", citat aparținând unui "clasic" în viață, vreau să vă spun că în momentul de față oricât de mult ne-am "dori" să "strângem cureaua" nu reușim, pentru că fondurile au fost diminuate, iar valoarea diferitelor necesități a crescut, fapt ce duce încet, încet la colapsul primăriilor botoșănene.

Cum poate un primar să facă față celor care vin să-și ceară indemnizațiile de persoană cu handicap sau indemnizația de însoțitor? Ce explicație poate da un primar acelor copii care vin la grădiniță sau la școală și stau cu cojoacele pe ei fiindcă nu sunt bani de lemne pentru încălzire? Ce explicație poate da un primar locuitorilor comunei cufundată în beznă pentru că nu sunt bani pentru iluminatul public? Ce explicație poate da un primar pentru faptul că a început să pietruiască o uliță, dar s-a oprit din lipsa fondurilor necesare?

Nu toți oamenii au inima de câine și se gândesc doar la interesul propriu. Nu toți se gândesc cum să pitească banii atât de necesari în aceste momente, pentru a putea cumpăra voturi la alegerile din 2012.

Domnilor guvernanți, cum vă puteți uita în ochii unor copii, mulți dintre ei vitregiți de soartă, care vin la școală sau grădiniță pentru a le fi mai bine, dar și aici găsesc aceeași sărăcie și același necaz ca în propriile lor case? Cum puteți dormi, domnilor guvernanți, în vilele dumneavoastră impunătoare și bine încălzite, fără să vă gândiți că și dumneavoastră trebuie să vă "fie mai rău înainte de a vă fi mai bine", fără să va mustre conștiința că, în țara aceasta, în locuri mai puțin știute de dumneavoastră, bătrânii, cei care au construit societatea, copiii și tinerii trăiesc într-o sărăcie lucie?

De fapt de ce v-ar interesa pe domniile voastre situația acestora?! Bătrânii cheltuie doar și nu produc, iar copiii și tinerii nu reprezintă viitorul țării, ci o "marfă" produsă pentru export, marfă care va produce ceva pentru țară, dar nu în interior, ci în afara ei! Spun "marfă" pentru că acești tineri vitregiți de soartă în țara lor vor reprezenta viitorul de mâine al Italiei, Spaniei, Canadei, dar și ale altor țări "de soare pline".

Pe noi, cei din această parte a țării, nu ne interesează "durerea" lui Videanu că abia face față restituirii creditelor la bănci, ci ne interesează soarta noastră, a oamenilor simpli, a oamenilor care au ajuns în pragul disperării din cauza greutăților cu care se confruntă zilnic. Ne interesează soarta primarilor și a comunităților pe care le administrează, pentru că se confruntă cu lipsa fondurilor care va duce la închiderea primăriilor și la imposibilitatea plății salariilor, și așa diminuate cu 25-40%.

Prin urmare, stimabililor, ne puteți spune care ne va fi soarta în următoarea perioadă? Am vrea să știm și noi.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
 

Cred că am epuizat acum lista celor care au dorit să-și prezinte declarația politică de la tribună. Am să continui nominalizarea celor care și-au depus declarațiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii deputați Ioan Stan, Mircea-Gheorghe Drăghici, Dorel Covaci, Ion Burnei, Mircea Dușa, Valeriu Zgonea, doamna deputat Manuela Mitrea, domnii deputați Bogdan Ciucă, Ion Stan, Cristea Victor, Vasile Popeangă, Florin Pâslaru - 5 declarații politice, Neculai Rățoi, Marian Ghiveciu și Ion Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii deputați: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donțu, Andrei Gerea, Radu Stroe, Virgil Pop, Gigel Știrbu, Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Cristina Pocora, Horea Uioreanu, Ciprian Dobre, Viorel Buda, Dan Motreanu, Cristian Buican și Victor Paul Dobre.

Statistic, stimați colegi, astăzi, 16 parlamentari, 16 deputați, și-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaților declarațiile, iar 53 au depus în scris. Statistică mulțumitoare.

Stimați colegi, cu acestea apreciez că ședința noastră și-a epuizat ordinea de zi. O declar închisă. Ne revedem la ora 10, atunci când vom intra în ordinea de zi pentru dezbaterea proiectelor înscrise.

Vă doresc toate cele bune, o zi plăcută, să ne vedem cu drag la ora 10.

Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Să nu ucizi!;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Să nu ucizi!"

Procentul din PIB pentru cheltuieli cu asistența socială al României este la jumătate din media țărilor membre ale Uniunii Europene și asta raportat la unul din cele mai mici PIB-uri din Uniunea Europeană. În condițiile de criză economică prin care trece România, cheltuielile cu asistența socială nu trebuie să scadă deoarece numărul persoanelor defavorizate este în creștere datorită situației economice în care ne aflăm.

Deoarece dezvoltarea de servicii sociale pentru persoane cu dizabilități a fost ultima prioritate a guvernelor succesive ale României, iar la acest moment nu există decât în foarte mică măsură astfel de servicii,iar a reduce indemnizațiile înseamnă a condamna persoana cu dizabilități a rămâne la mila familiei, a rudelor sau a fi abandonată în sistemul public de protecție socială.

În condițiile în care politica guvernelor de până acum a fost aceea de a stimula angajarea membrilor familiei ca și asistent personal al persoanei cu handicap grav în detrimentul formării și angajării de asistenți personali profesioniști, măsurile preconizate referitor la retribuirea și angajarea asistentului personal al persoanei cu handicap grav sunt nerealiste.

Persoanele cu dizabilități sunt una dintre cele mai defavorizate categorii sociale din România. Doar 1% din persoanele adulte cu dizabilități mentale au un loc de muncă. Accesibilitate, incluziune, locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități sunt mai mult concepte teoretice decât realitate în România zilelor noastre.

Speram ca măcar în al doisprezecelea ceas cineva, acolo sus să-și amintească faptul că "Să nu ucizi!" este o poruncă.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Stimulentele, viagra puterii;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Stimulentele, Viagra puterii"

Ca de obicei, guvernanții in corpore sau fiecare pe ministerul lui se ocupă cu lansarea de fumigene. Recenta declarație a ministrului sănătății privind acordarea de stimulente pentru cei de la Casa de Asigurări de Sănătate și minister are rolul, în primul rând, să încerce să liniștească adevărații truditori pe lefuri de mizerie din aceste instituții, pentru a preveni repetarea fenomenului de la finanțe (nu de alta, dar nu are SPP-ul atâția generali câți s-ar putea să aibă nevoie în cazul generalizării nemulțumirilor), iar pe de altă parte să ne anunțe că se vor da niște stimulente... dar nu la toți. La cei care merită... adică la cei colorați corespunzător și aliniați la comanda cui trebuie. Bineînțeles că stimulentele vor fi acordate după bunul plac al unor șefi după criterii doar de ei știute.

Suntem solidari cu truditorii din Casa de Asigurări de Sănătate și ministere, ce au ajuns să aibă salarii la limita subzistenței. Ministrul le promite stimulente, dar nu se știe când le va da, pentru că ministerul are alte priorități "legislative", uitând că face parte din executiv și că singurul său rol este cel de a rezolva problemele din sănătate.

Câțiva vor primi cândva cel mult câteva firimituri de la vreun latifundiar aflat la conducerea vreunei CJAS. Adevăratele "stimulente" se vor acorda probabil celor care împart banii puțini din sănătate în funcție de apartenența politică sau de interes, sau poate spre subvenționarea spitalelor private în detrimentul celor la care avem cu toții acces.

De "stimulente" vor beneficia încă odată doar cei înregimentați politicși nu personalul medical ce tratează zi și noapte pacienți în condiții de ev mediu și cu salariile reduse cu 25% și care sunt "stimulați" din când în când cu gaze lacrimogene.

Nu sunt de acord cu acordarea de astfel de așa zise stimulente din două motive: unul este reprezentat de faptul că lasă să se înțeleagă că salariul se ia pentru o activitate minimală, eventual pentru simpla prezență la locul de muncă, iar în cazul în care te și hotărăști să muncești și să ai rezultate, primești ceva în plus. Al doilea motiv, și care este și principalul, este faptul că aceste stimulente nu reprezintă cheia rezolvării problemei veniturilor de subzistență a celor mai mulți dintre angajații acestor instituții. Toate veniturile trebuiesc scoase la suprafață și incluse în salariu ca și câștiguri permanente și sigure.

Nu înțeleg cum un guvern care și-a făcut din Legea salarizării unice una din piesele importante ale reformării statului (formulare care riscă să se demonetizeze la fel ca și alte concepte care la bază aveau odată un sens cu totul pozitiv) să apeleze la astfel de măsuri pe care tocmai ei le-au atacat cu înverșunare.

Credem că Ministerul Sănătății ar trebui să se preocupe de "stimularea" bugetului sănătății la cel puțin 6% din PIB și de transparența cheltuielilor din sistem și nu de stimularea clientelei politice ajunsă la conducerea instituțiilor statului.

Îi reamintim domnului ministru că majoritatea personalului din sănătate nu e bugetar, ci plătit pe baza contractului cadru cu CAS și nu beneficiază de stimulente, ci doar de tăierile de 25 %.

Sperăm că printre prioritățile legislative ale ministerului se numără nu doar McTaxa, ci și salarizarea corespunzătoare a celor din sănătate pentru a nu asista la un nou Giulești datorat exodului personalului medical.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Jumătate de an etnobotanic;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jumătate de an etnobotanic"

Patru intoxicați cu etnobotanice au ajuns la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" într-o singură gardă. Toți sunt tineri cu vârste între 18 și 25 de ani, iar trei dintre aceștia sunt studenți. O pacientă de 25 de ani din București a ajuns în stare gravă după ce a consumat noile produse apărute pe piață. A necesitat suport respirator și corecția tulburărilor cardiace și a rămas internată în Toxicologie. Când starea clinică se va ameliora, pacienta va necesita internare la drogodependenți fiind consumatoare de astfel de produse de peste jumătate de an. Tânăra a ajuns în Iași la o petrecere "etnobotanică" de Sfânta Parascheva. Unul dintre studenți a necesitat intervenția a cinci polițiști datorită agitației extreme însoțită de derealizare și depersonalizare. Cei de la Urgențe au inițiat un nou proiect legislativ ce prevede ca importul și comercializarea acestor produse să fie avizată de Ministerul de Interne și al Agriculturii în funcție de recomandarea ANA și a Comisiei Europene pentru Droguri și Adicție de Droguri. Nici astăzi, lista de substanțe nu a fost actualizată, în ciuda interpelărilor către Ministerul Sănătății.

Sperăm că veți avea înțelepciunea să votați o lege ce poate salva viețile tinerilor din România și nu alte încropeli legislative ce nu au aplicabilitate practică.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Boxez pentru români;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Boxez pentru români "

Nu pot fi considerat un fan al meciurilor de box. Sporturile excesiv de violente mi-au adus de-a lungul timpului doar pacienți în Unitatea de Primire a Urgențelor. Cred însă că puținele valori ce poartă stema României ar trebui cunoscute și recunoscute de toți cei care facem parte din acest popor.

Ar fi fost normal ca meciul unui român câștigător pentru a șasea oară a unui titlu mondial să poată fi văzut de către toți românii. Ar fi fost normal ca un român ce reprezintă onorant această țară în întreaga lume să poată aduce bucuria celor de acasă. Ar fi fost normal ca un campion al României să fie susținut de către înțelepții aflați vremelnic în fotoliile guvernării.

La noi, normalul devine anormalitate. Ce a primit un campion? Doar promisiuni. În timp ce pe ecrane vedem până la refuz încrâncenarea grobiană a conflictului dintre politicieni, alți oameni de peste mări și țări au putut urmări cum un român câștigă titlul suprem la categoria mijlocie.

El a boxat pentru români, dar nu și pentru guvernanții ce nu i-au oferit această șansă. Nimeni nu e profet în țara lui, dar poate e nevoie doar de o stângă bine țintită pentru a simți din nou românește în această țară.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Efervescența etnobotanică;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Efervescența etnobotanică"

Încă un pacient cu suspiciune de dependență la etnobotanice a ajuns la UPU de la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan". Pacientul a fost adus de ambulanță și a necesitat intervenția poliției. Pacientul a fost preluat în UPU de medicii de urgență, necesitând măsuri terapeutice rapide. Pacientul va rămâne internat în Toxicologie, urmând să fie transferat ulterior la Drogodependenți. Din relatările consumatorilor, noile substanțe dau rapid fenomene de adicție. Cei de la Urgențe au propus în Ministerul Sănătății actualizarea listei de substanțe interzise, dar acest lucru nu s-a realizat încă. Totodată, au mai inițiat un nou proiect legislativ prin care importul și comercializarea acestor tipuri de produse să fie avizat de Ministerul de Interne și cel al Agriculturii în conformitate cu recomandările ANA și ale Centrului European pentru Droguri și Adicție de Droguri. Fără un Centru Regional de Toxicologie care să asigure terapia integrată a acestor pacienți (medic de urgență-toxicolog-psiholog-ANA-asistent social-linie telefonică de suport), fenomenul consumului și adicției de etnobotanice riscă să devină o realitate cotidiană.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Cinci ore și două spitale pentru o fractură;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cinci ore și două spitale pentru o fractură"

Un accidentat rutier, pacient de 33 ani a așteptat aproape cinci ore până a fi rezolvat de un ortoped pentru că echipajul EPA-SMURD l-a dus la un spital ce nu rezolva complet această patologie. Deși pacientul acuza dureri la nivelul umărului drept, iar "protocoalele" prevăd ca traumatismele membrelor să ajungă doar la UPU de la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan", SMURD l-a direcționat la Spitalul "Sf. Spiridon", unde ajunge la ora 18.20. Pacientul este dirijat ulterior cu altă ambulanță la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" unde ajunge la ora 23.05 și în câteva minute ortopedul a rezolvat fractura de claviculă dreapta.

În absența noului spital de urgențe din Copou, în care să poată fi rezolvată complet patologia traumatică, remarcăm că "protocoalele" sunt făcute doar pentru a fi încălcate, ceea ce duce la risc vital și suferință inutilă pentru pacienții traumatizați, precum și la dublarea costurilor intervențiilor medicale în urgență (numai în acest caz s-au utilizat două ambulanțe).

Sperăm ca deschiderea noului spital de urgențe în anul care vine să rezolve definitiv această problemă a "Domnului Lăzărescu" plimbat între spitale, pentru că altfel această medicină pompieristică telefonată duce doar la disfuncții în asistența de urgență a pacientului traumatizat.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Legea cardului de transplant a trecut de Senat;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legea cardului de transplant a trecut de Senat"

Numărul de donatori a scăzut dramatic în timp ce pe listele de așteptare, la nivel național, sunt înscrise peste 2.500 de persoane. În fiecare an, cererile pentru transplantul de ficat și de rinichi cresc cu 8%. România a ajuns în 2008 pe penultimul loc în Europa la donarea și transplantul de organe cu doar 3 donatori la milionul de locuitori, față de valorile medii de 5 ori mai mari în țările civilizate.

Această lege creează un sistem prin care fiecare să își poată da din timpul vieții consimțământul legat de opțiunea donării de țesuturi și organe prin introducerea acestei opțiuni pe cardul național de sănătate, reflectând astfel cu fidelitate voința individuală cu privire la donarea de țesuturi și organe. Practic, persoanele sănătoase, cu capacitate de decizie își pot exprima din timpul vieții voința de a fi donator și se asigură consimțământul explicit, pe care nici măcar familia, în momentul decesului persoanei, nu-l poate anula.

Această opțiune înregistrată pe cardul național de asigurat poate constitui baza Registrului național de transplant.

Sper ca și Camera Deputaților să adopte această lege ce va salva viețile celor ce au nevoie de transplant.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică despre Rolul stimulentelor și necesitatea adoptării Legii unice a salarizării;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Rolul stimulentelor și necesitatea adoptării Legii unice a salarizării"

Săptămâna trecută a fost marcată de protestele angajaților Ministerului de Finanțe și ale angajaților ANAF. Virulența protestelor a generat o dezbatere profundă la nivelul mass-media și al societății românești în ansamblu.

Moral, protestele sunt și nu sunt întemeiate. Sunt întemeiate din perspectiva salariilor mici ale unora dintre angajați, nu ale tuturor. Nu sunt întemeiate din perspectiva activității celor două instituții. O țară în care evaziunea fiscală este estimată la 20-25% nu-și poate permite să plătească stimulente celor care trebuie să combată evaziunea, dacă nu se vede niciun fel de efect.

Cred că este de datoria noastră, a parlamentarilor, să rezolvăm situația cu maximă celeritate. Asta înseamnă că nu putem merge înainte fără să explicităm rolul și condițiile de acordare a stimulentelor și felul în care trebuie să corectăm așezarea angajaților MFP și ANAF în grila unică de salarizare.

Cred că rezolvarea situației ține de raportarea modului în care sunt definite stimulentele și practicile uzuale de la acest moment. Pentru că teoria și practica nu se întâlnesc aici. Pe de o parte, în teorie stimulentul financiar vizează recompensarea celor care și-au atins target-ul asumat sau impus. Pe de altă parte, indiferent de rezultatele muncii prestate, mai toți angajații MFP și ANAF au primit aceste stimulente. Motivația principală a ținut de nivelul scăzut al salariilor de bază. În acest context, rezolvarea diferendului cuprinde trei elemente.

  1. În primă instanță, rezolvarea situației pe lunile august și septembrie, eventual, până la sfârșitul anului. Având în vedere că avem de-a face cu venituri extrabugetare, consider că stimulentele pot fi acordate la nivel practic la fel ca până acum, deși, asemenea Președintelui Traian Băsescu, nu văd de ce instituții ale statului pot fi finanțate din venituri extrabugetare. Trebuie corectată și această anomalie.
  2. Începând de anul viitor, trebuie să avem o lege unică a salarizării care să ridice nivelul veniturilor sigure ale angajaților MFP și ANAF. Asta înseamnă că o parte a stimulentelor de acum trebuie să se regăsească în salariul de bază, pentru a rezolva problema veniturilor care, într-adevăr, sunt prea mici. Dar și pentru a rezolva problema contribuțiilor la bugetul de stat, stimulentele nefiind impozitate la nivelul corespunzător salariilor.
  3. În final, trebuie definit foarte clar (legal) ce înseamnă stimulente, cui se acordă și în ce condiții se acordă. În mediul privat există practica bonusurilor acordate celor care își ating target-ul. Acest sistem trebuie implementat și la noi, mai ales în cazul inspectorilor Gărzii Financiare. Dacă aceștia reușesc să aducă la buget mai mulți bani, atunci merită, sigur, recompensați. Dacă nu, în condițiile măririi salariilor, nu trebuie să primească bonusul (stimulentul). Trebuie rezolvată și situația categoriilor care primesc stimulente. Nu văd de ce un șofer, o secretară, o femeie de serviciu ar primi stimulente, dată fiind activitatea lor, cu nimic diferită de cea din Ministerul Agriculturii să spunem.

Pentru ca această rezolvare în trei pași să se realizeze este nevoie de un acord la nivelul întregii clase politice. Asta înseamnă că și puterea, și opoziția trebuie să ajungă la concluzia că altfel nu se poate. Așa că, prin această declarație politică, fac un apel către parlamentarii Opoziției să nu se mai comporte de o manieră electorală și să susțină Legea unică a salarizării. Pe lângă faptul că PSD este coinițiator, fiind la guvernare în 2009, legea rezolvă o bună parte a problemelor din sistemul bugetar.

  Dorel Covaci - declarație politică cu tema Agricultura, o piatră de moară în zilele noastre, altădată motorul economiei naționale;

Domnul Dorel Covaci:

"Agricultura, o piatră de moară în zilele noastre, altădată motorul economiei naționale"

Zi de zi suntem bombardați cu știri despre scumpirea alimentelor de bază, despre evaziunea fiscală în domeniul agricol, terenuri arabile necultivate din lipsă de mijloace, gospodării rurale ruinate, țărani umiliți, importuri masive și agresive de produse agricole la prețuri de dumping, ce îngroapă agricultura naturală autohtonă, abuzuri ale mafiilor speculante ale piețelor de producători.

Potrivit unor statistici recente, în România avem 3 milioane de hectare de terenuri agricole nelucrate. De curând, pe agenda Guvernului a apărut aplicarea măsurii amendării proprietarilor de terenuri necultivate și neîngrijite, cu un cuantum cuprins între 50 și 60 de euro la hectar. Guvernanții doresc amenzi și pentru micii producători agricoli neînregistrați ca Persoană Fizică Autorizată, care își vând produsele în piețe sau la unitățile de procesare.

Evident, pentru a se descuraja agricultura de subzistență nefiscalizată, nu se mai dorește nici acordarea sprijinului pentru micii producători agricoli neînregistrați la fisc, cu toate că Regulamentul European privind ajutoarele de stat nu obligă la acest lucru, ba chiar precizează că statele UE nu au voie să facă discriminare de niciun fel între micii agricultori și marii fermieri.

Evazioniști nu sunt cei care vând în piață un kilogram de mere și două de ceapă pentru o pâine pe masă. Situația reală a țăranilor din România este aceea că, după ce cu mari eforturi și renunțări reușesc să cultive pământul, recolta obținută nu poate fi valorificată în lipsa unor canale de distribuție, iar bruma de resurse financiare investită rămâne blocată astfel în producția anului trecut. Caracterul perisabil al produselor agricole și zootehnice face ca sume importante, investite cu trudă de țărani, să curgă pe apa sâmbetei, în lipsa aplicării unor strategii coerente și realiste pentru sprijinirea agriculturii de subzistență. Lipsa lichidităților pentru semințe, utilaje agricole, produse de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în agricultură determină blocaje, amânări și întârzieri în calendarul lucrărilor agricole anuale sau chiar declararea falimentului personal a gospodăriei de subzistență și ieșirea din activitate.

Țăranii nu doresc milă. Nu sprijinul material este unica soluție în cazul lor. Singura măsură cu adevărat eficientă ar fi crearea unor structuri pentru colectarea surplusului de produse agricole și zootehnice de către stat, în afara entităților speculative, care dețin controlul total al operațiunilor, în amonte și aval față de producătorul agricol, atât în comerțul cu soluții de înființare și întreținere a culturilor, cât și în colectare și distribuție.

În mod categoric, este nevoie de investiții în infrastructură, tehnică și tehnologie, iar fondurile europene par a fi singura soluție. Din păcate, sistemul este birocratic, greoi, corupt sau incompetent. Banii europeni cer alți bani din buzunarele țăranilor, unde, de cele mai multe ori, flutură vântul. Deseori, coeficientul de contribuție proprie al beneficiarului ajunge peste 50%, datorită diferențelor de curs valutar neasumate în cofinanțarea publică.

Guvernanții noștri s-au exprimat în favoarea necesității țăranilor de a se organiza în asociații de producători locali, care să aibă un cuvânt de spus în accesarea fondurilor, impunerea prețurilor produselor și desenarea structurilor de distribuție. Cu toate acestea, consider că inițiativa trebuie să vină de la nivel central, prin asigurarea consilierii și a sprijinului logistic și informațional pentru realizarea acestor deziderate. Să nu uităm programul Leader, cu rezultate excelente în regiunile rurale din Europa de Vest, care ar fi trebuit să acopere tocmai aceste sincope de identificare ale nevoilor locale, îmbunătățirea capacităților organizatorice, dezvoltarea mediului economic și implementarea strategiilor locale de dezvoltare. Din păcate, în țara noastră a debutat în extaz, ca, mai apoi, să se prăbușească în agonie.

Cauzele pot fi: ori ministerul nu și-a făcut temele, ori țăranul român nu este preocupat de propria soartă. Personal, înclin spre prima variantă.

Stând de vorbă cu țăranii, am auzit cazuri diverse, fiecare o tragedie în felul său. Unul dintre ei cultiva, împreună cu familia și încă alți 4 oameni, 30 ha de teren și creștea 200 de porci. Acum nu mai are cui vinde produsele. Altul avea 10 vaci, iar laptele îl vindea centrului de colectare din sat. Acum, centrul s-a desființat, iar țăranul, împreună cu familia sa, a rămas fără un loc de muncă și fără un mijloc de trai. Un țăran cu 10 ha de teren, productiv altădată, acum nu îl mai cultivă datorită faptului că produsele nu pot fi vândute.

Cred că soluția nu este amendarea țăranilor care nu cultivă pământul, ci asigurarea unui cadru favorabil pentru colectarea sau desfacerea produselor. Țăranii nu sunt leneși, nu vor mila nimănui, dar, pur și simplu, nu au soluții în lupta cu nepăsarea statului și agresivitatea mafiilor locale, care monopolizează piața produselor agricole.

Guvernanții nu pot cere imposibilul unor amărâți ai soartei, cărora nu le dau nimic în schimb. Fără nici un sprijin, țăranii se luptă cu atâtea greutăți și necunoscute, încât aproape e o minune să răzbească învingători. Cadrul în care își desfășoară activitatea este profund instabil și impredictibil: subvențiile sunt sub semnul întrebării în fiecare an, condițiile meteorologice sunt independente de voința omului, cererea de produse se raportează la o multitudine de factori, iar politica agricolă a statului este mereu oscilantă.

Nu putem rămâne insensibili la realitatea dureroasă a țăranului român din zilele noastre. Nu cere mult: doar să fie lăsat să lucreze, să își poată valorifica produsele la un preț onest, să fie tratat cu respect, și nu ca un delincvent. Țăranul român dorește să fie o soluție pentru economia țării noastre, greu încercată, așa cum s-a întâmplat și pe vremuri. Ieșirea din marasmul în care ne-am scufundat nu se poate face decât prin muncă. Avem un extraordinar potențial agrar, avem câmpii line și terenuri fertile, cum puține țări se pot lăuda. Acest capital nu trebuie irosit. Am fost o țară agrară și am avut rezultate excelente în producție, deci avem și experiența necesară. Ne putem inspira din înseși elementele pozitive ale trecutului nostru pentru a ieși la liman. De aceea, dezvoltarea agriculturii trebuie să devină prioritate națională.

Avem obligația și puterea să dăm țării legi bune, pentru a îndrepta răul făcut țăranilor și agriculturii din România. Semnalele nu sunt pozitive, așa că trebuie să luăm măsuri imediat pentru a ne abate de la direcția greșită pe care zăbovim.

  Angel Tîlvăr - declarație politică cu titlul Viitorul pregătit românilor de PDL, încă un motiv ca ei să plece;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Viitorul pregătit românilor de PDL, încă un motiv ca ei să plece"

Conform proiectului de buget pe anul 2011, Guvernul Boc și instituțiile aflate în subordinea acestuia se vor transforma într-o "ceată de vânători de bani". Vor continua aceeași politică de hărțuire practicată ca și până acum pentru a strânge bani la bugetul țării fără a renunța însă la favoritismele pentru clientela politică. Vor miza pe un buget alcătuit din amenzi date puținelor firme care reușesc cu greu să își mai desfășoare activitatea sugrumată de taxe și impozite, vor încasa în continuare aceeași TVA mărită ca și până acum, aplicată nediferențiat la toate produsele de bază, menținând aceleași prețuri ridicate la alimente, și vor confisca în continuare tot ceea ce se poate confisca.

Vor lovi în continuare în aceeași oameni simpli ale căror salarii au fost micșorate, în aceiași pensionari care vor ieși cu greu dintr-o iarnă grea, în puținele cadre medicale care vor mai rămâne în țară și în puținii profesori care vor mai reuși să își ducă la îndeplinire, cu performanțe maxime, munca. Nu e de mirare că aplicând aceste măsuri, guvernanții, în frunte cu președintele, se tratează în spitalele din afara țării sau își trimit copiii la studii în străinătate. Nu e de mirare nici faptul că, chiar și astăzi, guvernanții mint cu nerușinare, scoțând pe bandă rulantă miniștri de sacrificiu pentru politici antisociale si imorale.

Pe fondul manifestărilor de stradă din ultimele zile care, în opinia mea, sunt îndreptățite, guvernanții de astăzi au ales să își paseze pisica de la unul la altul. Ca într-un joc pentru copii, membrii aceluiași guvern, încolțiți de propria lor incompetență, se joaca de-a v-ați ascunselea: uite stimulentele, nu sunt stimulentele.

Stimați guvernanți, oamenii s-au săturat de minciuni și de promisiuni deșarte, oamenii speră astăzi măcar într-un viitor mai bun, dar se pare că la finele acestui an, când, conform acelorași promisiuni mincinoase ale Guvernului, lucrurile ar trebui să revină la normal, Executivul a pregătit un scenariu mult mai sumbru.

Un articol apărut în presa centrală ne anunță că proiectul de buget pe anul 2011 prevede că pensiile din sistemul public, inclusiv pensia minimă garantată acordată în prezent sub forma unei indemnizații sociale, vor fi înghețate la valorile actuale pe parcursul întregului an 2011, iar contribuțiile de asigurări sociale percepute angajatorului și angajatului nu vor scădea sub nivelul actual.

Suntem conduși, doamnelor și domnilor, de un Guvern aberant în frunte cu un premier care de cele mai multe ori pozează în postura de "manipulat". A numit miniștri atât de obedienți și profesioniști încât îi ascund lucruri importante, cum ar fi stimulentele din cadrul Ministerului de Finanțe, ca și cum premierul ar fi trăit până acum în altă țară și nu a auzit niciodată despre asemenea practici, ca și cum presa și televiziunile nu a ar fi adus de nenumărate ori în prim plan acest subiect.

Oricum ar fi, conform noului proiect de buget pe 2011, Executivul vrea să desființeze primăriile. Într-o declarație politică recentă atrăgeam atenția asupra intenției Guvernului de a desființa primăriile, pentru a servi propriile interese. Tabloul pe care îl conturam atunci avea în prim plan aplicarea Ordonanței nr.18/2010 privind rectificarea bugetului de stat și în urma căreia județului Vrancea i-au fost retrase sume care cumulează 34,39 milioane RON. Retragerea acestor sume de bani afectează funcționarea Consiliului Județean Vrancea, dar și bugetele celor 73 de unități administrativ teritoriale din județ care oricum aveau, la începutul anului, bugete doar de supraviețuire, deși am cerut de nenumărate ori atât prin declarații de presă, cât și prin întrebări și interpelări Guvernului Udrea-Boc să soluționeze problemele primăriilor care sunt în colaps financiar și care se găsesc in imposibilitatea de a-și continua activitatea.

Am solicitat Guvernului să găsească soluții pentru ca administrațiile teritoriale din Vrancea să își poată continua proiectele europene aflate în derulare sau cele câștigate. Da, am cerut Guvernului să ajute primăriile să continue acele proiecte din fonduri europene și nu am primit decât rectificări bugetare negative. În aceeași perioada în care premierul României trâmbița peste tot că șansa țării este accesarea fondurilor europene, primăriile vrâncene, și nu numai, care au proiecte europene câștigate au fost uitate de actualul guvern.

Ceea ce am afirmat acum câteva săptămâni începe să se confirme. Conform proiectului de buget pe 2011, Guvernul va interzice autorităților locale să mai finanțeze lucrări de investiții noi și le va obliga să asigure în prealabil surse de finanțare a proiectelor aflate deja în derulare, administrațiile din teritoriu fiind obligate să încheie în primul rând investițiile cu termen de finalizare depășit, deși majoritatea investițiilor întârziate sunt în această situație din cauza aceluiași guvern. Condamnarea comunităților locale la subdezvoltare devine astfel o certitudine.

Acest guvern nu are voie sa transforme țara în propriul teren de joacă, iar pe cetățeni pionii lor. Nu are voie să continue batjocora la adresa românilor. Trebuie sa ne intensificăm eforturile, atât eu, din perspectivă parlamentară cât și cetățenii care nu se bucură de suportul ONG-urilor (active de altfel când a fost vorba să-l susțină pe Traian Băsescu, dar aflate acum în adormire) pentru ca această încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților cetățenilor, practicată de actualul guvern, să înceteze.

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică intitulată Undeva, în est...;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"Undeva, în est..."

Am recitit de curând una din operele maestrului Octavian Paler, "Don Quijote în Est", lucrare scrisă după evenimentele din 1989 și apărută în 1993, o carte complexă și foarte nuanțată despre identitatea noastră și despre modul de a gândi liber.

Doresc ca astăzi, prin această declarație politică, să aduc un omagiu scriitorului Octavian Paler și să supun atenției dumneavoastră câteva pasaje din această carte minunată ce ar trebui citită și răscitită de fiecare român înainte de a merge la vot sau înainte de a se hotărî să se apuce de politică.

«Ideile frumoase în care am crezut când a fugit Ceaușescu s-au cam dus pe apa Sâmbetii. Acum văd că se formează la noi două clase: una a "deștepților", alta a "proștilor". Șmecherii, cinicii prosperă, se căpătuiesc. Lichelele zburdă. "Drepții" au devenit ținte fixe. Scrupule? Moralitate? Baliverne! Fleacuri bune doar pentru proști! Se fac averi din demagogia pe seama mizeriei, în vreme ce "proștii" numără de zece ori fiecare leu. Și nu vrem să auzim de "judecarea" faptelor din urmă...»

"Situația nefericirii prosperă..."

"Practic toată lumea face politică la noi, numai că unii fac politică prin dezgustul de politică..."

"La noi, toți vor să pară mai mult decât sunt...Când a apărut vreun vizionar, el a fost suspectat de sifilis ori a devenit subiect pentru viciul nostru național: bârfa..."

«Pentru mentalitatea românească, "fumul" e mai important decât "focul", de aceea e aproape imposibil să scapi de ceea ce "se zice". De vreme ce a ieșit "fum", aproape nu mai trebuie dovedită existența "focului". E ceva necurat la mijloc zice "gura lumii", fiindcă, nu-i așa?, fără "foc" nu iese "fum"...»

"Apoi ne displace, vai, reușita, când nu e personală. Oricine izbutește să se impună cât de cât, pe malul Dâmboviței, provoacă în alții pizmă, dorința de a-l nimici sau, măcar, de a-l devaloriza. Nu suportăm ieșirea din serie. In aceeași măsură în care înclinăm să exagerăm valorile străine, suntem porniți să le înjosim pe ale noastre."

«"Dictatura celebrității" funcționează numai dacă ne gâdilă vanitatea sau e impusă din afară...»

«În războiul "tuturor împotriva tuturor" de la noi, ne lipsesc din nenorocire judecătorii care să despartă apele tulburi de ceea ce a mai rămas limpede și să ne arate greșelile...»

«Altădată trebuia să îndurăm teroarea Securității. Azi trebuie să ne obișnuim cu teroarea canaliilor care profită de libertate. "Înțelepții" prosperă din nou...»

"E vremea lichelelor și mă tem să nu ajung să detest libertatea..."

«Cu cât meritele cuiva sunt mai mari, cu atât e ponegrit, ofensat cu mai multă patimă, ingratitudinea "înțelepților" lovind mai sigur și mai brutal în "nebuni"...»

"Nu suportăm, oare, să avem modele?..."

"Și se pare că orice e permis azi, să furi, să minți, numai idealismul nu e permis..."

Din idealism, am citit cu nesaț această carte memorabilă în care totul se potrivește cu ce trăim, indiferent de partea cărei ideologii politice ni se pare că suntem, și am simțit nevoia să redescopăr câteva din adevărurile vieții noastre de pe malurile Dâmboviței într-un acut sentiment de trăire "singur în grup".

  Costică Macaleți - declarație politică: Performanțele guvernării portocalii - România este oficial țara cea mai săracă din Uniunea Europeană;

Domnul Costică Macaleți:

"Performanțele guvernării portocalii - România este oficial cea mai săracă țară din Uniunea Europeană"

Domnule președinte, stimați colegi, este oficial! România a devenit țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană. Asta arată, fără echivoc, statisticile Fondului Monetar Internațional, care susțin cu date statistice trista realitate că țara noastră se află în topul țărilor cu cele mai slabe performanțe economice în perioada 2009-2011. Iar acest lucru s-a văzut și la nivelul standardului de viață: produsul intern brut al României pe cap de locuitor, raportat la puterea de cumpărare, a scăzut anul trecut cu 6% față de 2008, până la 11.869 de dolari.

În România guvernată de domnul Boc, inflația anuală a ajuns la 7,77%. Potrivit Institutului Național de Statistică, prețurile de consum au crescut în septembrie cu 0,56% față de august, iar inflația anuală a urcat de la 7,58% la 7,77%, un nou maxim al ultimilor doi ani, în condițiile scumpirii semnificative a pâinii, legumelor, uleiului, ouălor, transportului prin CFR și combustibililor. Prețurile de consum au crescut ușor în august, cu 0,23%, față de iulie, inflația anuală atingând cel mai ridicat nivel al ultimilor doi ani, de 7,58%. Un nivel mai ridicat al inflației a fost înregistrat în august 2008, când prețurile au raportat o creștere anuală de 8,02%. Datele privind inflația în luna septembrie au depășit media estimărilor membrilor Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România, care s-au situat la 0,4% în ceea ce privește rata lunară și 7,6% pentru inflația anuală. Cifrele indicate de analiști au variat între 0,2% și 0,7% în ceea ce privește inflația lunară și între 7,3% și 7,9% pentru rata anuală.

Conform directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, până anul trecut, Bulgaria era țara europeană cu cel mai scăzut nivel de trai. Statisticile Fondului Monetar Internațional arată, însă, că Bulgaria a înregistrat în 2009 un produs intern brut pe cap de locuitor, ajustat la puterea de cumpărare, de 11.883 de dolari peste cel al României, iar estimările incluse în baza de date a FMI arată că decalajul dintre cele două țări se va mări până în 2015, în favoarea vecinilor noștri. Față de celelalte state din regiune, nici nu poate fi vorba de o comparație: Polonia și Ungaria vor încheia acest an cu un PIB de peste 18.800 pe locuitor, iar în Cehia, indicele se apropie de 25.000 de dolari.

Așadar, suntem cei mai săraci dintre cetățenii Uniunii. Reprezint în Parlament județul Botoșani, cel mai sărac județ aflat în cea mai săracă regiune a UE. În fiecare zi, oamenii trăiesc din ce în ce mai prost și în fiecare zi aflăm de tragedii, de suferință, de disperare. Până când? Aceasta e întrebarea pe care o adresez guvernanților noștri. Cât trebuie să mai suporte românii până ce va ieși soarele și pe ulița noastră?

  Mircea Grosaru - declarație politică cu tema Congresul și moțiunea;

Domnul Mircea Grosaru:

"Congresul și moțiunea"

După grevele de săptămâna trecută și presiuni din partea multor categorii sociale, PSD a organizat un Congres extraordinar pentru a beneficia de o mai mare susținere și oficializare a moțiunii de cenzură pe care au pregătit-o împreună cu liberalii. La acest forum la care au participat peste 5.000 de membri de partid din toată țara, s-a prezentat situația economică din România, situația politică extrem de critică la adresa actualului Guvern, s-au spus vorbe grele.

Ca și act politic, Congresul a fost o reușită pentru păstrarea imaginii și procentelor actuale ale PSD, însă pentru concretizarea acestui demers este foarte important ca Parlamentul să voteze căderea Guvernului. Aritmetica actuală, situația politică incertă și plasarea României în fața unui nou împrumut de la Fondul Monetar Internațional, sunt câteva argumente care mă fac să cred că nu se va întâmpla nimic.

Moțiunea nu va trece, legile asumate vor fi adoptate, iar opoziția va trebui să pregătească un nou act politic care să pună în pericol actuala coaliție de guvernare, actualul cabinet. Probabil că în această sesiune parlamentară nu se va întâmpla nimic deosebit din punct de vedere politic, pentru că și bugetul de stat pe anul viitor trebuie adoptat.

Ce va fi însă în primăvară? După o iarnă care se anunță a fi foarte grea, cu salarii mult diminuate, cu facturi la căldură care vor genera mari datorii, cu o populație din ce în ce mai slăbită și îndatorată la bănci, România va avea mult de suferit, politicienii de pregătit noi moțiuni, iar cetățenii noi mișcări sociale.

  Mircea Grosaru - declarație politică cu tema Asumarea răspunderii pune în pericol adoptarea bugetului pe 2011;

Domnul Mircea Grosaru:

"Asumarea răspunderii pune în pericol adoptarea bugetului pe 2011"

Guvernul actual condus de Emil Boc se va afla, peste câteva zile, în fața unei noi moțiuni de cenzură, după ce își va asumat răspunderea pentru Legea educației. Cel mai probabil, această moțiune nu va trece. Să ne amintim că la precedenta moțiune de cenzură, diferența dintre voturile "contra" și cele "pentru" a fost destul de mică. Președintele Partidului Social Democrat susține că a găsit cele opt voturi care "îi lipseau". Așadar, prin asumarea răspunderii, Guvernul și-a asumat și un risc, consecințele acestui gest politic pot fi mult mai importante decât căderea unui Cabinet, în condițiile în care, nu mai târziu de luna viitoare, trebuie să fie luat în discuție bugetul de stat pe anul 2011.

România se va afla într-o situație grea dacă Guvernul va fi obligat să plece. Constituirea noului cabinet, validarea de către Parlament și predarea ștafetei vor lua mult timp și avem experiența schimbărilor anterioare de Cabinet. Astfel, ar fi foarte greu ca bugetul de stat pe 2011 să fie adoptat în termen rezonabil. Drept consecință, relațiile dintre țara noastră și organismele internaționale, față de care s-au făcut angajamente ferme, vor avea de suferit. Din păcate, în acest moment, depindem în măsură mare de aceste relații și nu ne permitem ca ele să fie puse în pericol.

România are nevoie, în primul rând, de stabilitate. Frământările care au loc pe scena politică au efect direct asupra economiei, care și așa trece printr-o perioadă proastă, din cauza crizei. În aceste condiții, poate era mai bine ca Emil Boc să nu își asume, acum, acest risc, însă și Legea educației este importantă. Nu cred că există vreun parlamentar ca să nu fie conștient de lucrul acesta, iar bugetul este și el foarte important. A-l aproba la timp înseamnă, ca stat, a fi un partener responsabil de dialog pentru Fondul Monetar Internațional și celelalte instituții europene.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică cu titlul Unde-i viitorul copiilor români?;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Unde-i viitorul copiilor români?"

Gândim zi de zi politici publice, dezbatem cu anii strategii și perspective de dezvoltare, pe termen mediu și lung, evaluăm proiecte și programe pentru viitorul unei țări și chiar pentru viitorul Uniunii Europene. Dar, despre al cui viitor vorbim dacă nu despre viitorul cetățenilor ei și mai ales al copiilor ei?

Oameni politici, parlamentari, guvernanți, aleși locali au fost mai tot timpul preocupați de soarta copiilor acestor țări, preocupare care nu s-a transpus însă și în realitate. Ziare locale sau naționale scriu zilnic despre copii exploatați, despre copii care nu au știut și nu vor ști ce este copilăria.

Zilnic trecem pe lângă copii abandonați sau extrem de rău îngrijiți. Zilnic vedem copii forțați să cerșească în stradă, indiferent dacă plouă sau ninge, care susțin astfel financiar grupări infracționale extrem de periculoase. În lumea rurală, ei nu mai sunt priviți ca o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru familie, ci ca o povară greu de susținut și, în cel mai bun caz, ca o nouă mână de lucru pentru muncile agricole.

După 1989, deschiderea frontierelor țării a făcut din România o reală oportunitate pentru grupările de crimă organizată, specializate în traficul de carne vie, producție pornografică cu minori sau pedofilie. Din păcate, autoritățile române nu au fost pregătite suficient pentru a face față unor astfel de provocări ale crimei organizate, știindu-se că în domeniul traficului de persoane și al pornografiei se rulează sume mult mai mari decât în domeniul infracțional al traficului de droguri.

Constatăm cu surprindere că, dacă autoritățile române au o experiență fragedă în gestiunea unor astfel de probleme, autoritățile din țări cu mare tradiție, precum Germania, Franța sau Marea Britanie, nu găsesc nici astăzi răspunsuri adecvate la acestea.

În societățile democratice, acolo unde statul a eșuat în intervenția sa, societatea civilă și organizațiile nonguvernamentale au reprezentat soluția salvatoare. Din păcate, și această ultimă speranță tinde să se stingă. Societatea civilă tinde să devină din ce mai amorfă și mai lipsită de reacție în fața greutăților cu care se confruntă o mare parte a copiilor români. De asemenea, organizațiile nonguvernamentale tind să devină mult mai preocupate de animalele comunitare sau de anumite plante pe cale de dispariție, decât de copiii orfani, de cei exploatați sau de lipsa de resurse materiale a unora.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică cu subiectul Prevenția e mult mai ieftină;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Prevenția e mult mai ieftină"

Constatăm cu insatisfacție că statisticile Societății Naționale de Medicină și Familie confirmă cifrele dure ale europenilor și ne mențin pe același loc codaș, după state precum Moldova sau Ucraina, în privința mortalității infantile, cu nu mai puțin de 13,90/00.

Aceleași documente ne demonstrează că, anual, în lume mor peste 1,6 milioane de copii cu vârste sub 5 ani din pricina bolilor pneumococice, aceasta reprezentând cauza cea mai importantă a morții la copii. În ciuda acestor evidențe, în România, copiii sub 2 ani nu au în programul obligatoriu de vaccinări acel vaccin care le-ar asigura imunizarea. În plus, costul pe piață extrem de ridicat al acestui vaccin nu încurajează părinții să-și protejeze copiii, cunoscând chiar riscurile la care își expun copiii.

Costul extrem de mare, aproximativ 250 de euro pentru cele trei doze necesare, provine din faptul că el nu este produs decât de doi sau trei mari producători din străinătate. Cred cu tărie că sprijinirea Institutului Cantacuzino pentru producția acestuia, ar face prețul să coboare la un nivel mult mai accesibil.

Știm cu toții că un principiu extrem de important în actul medical îl reprezintă prevenția, aspect de care ar trebui să ținem cont chiar și în perioadele dificile de restrângere a cheltuielilor bugetare. Introducerea vaccinării obligatorii împotriva unei bacterii care a devenit deja rezistentă la tratamentul cu antibiotice se impune de urgență. Altfel spus, politica de sănătate trebuie ghidată după principiul "mai bine prevenim decât să tratăm", principiul eficient chiar și din perspectiva costurilor.

Un alt argument în plus în favoarea completării spectrului de vaccinuri obligatorii, îl constituie faptul că, începând cu vârsta de 2 ani, copiii părăsesc mediul familiei, îndreptându-se fie către creșe, fie către grădinițe, unde probabilitatea transmiterii bacteriilor de la om la om crește exponențial.

Nu putem pretinde ca numărul celor peste 2.250 de copii, cu vârsta sub 1 an, care au murit anul trecut, să se reducă prin mila lui Dumnezeu, atâta vreme cât politica de sănătate nu va ieși din chingile impuse de guvernările anterioare și nu va acorda o atenție deosebită celei mai importante categorii demografice din orice țară, copiilor.

  Dănuț Liga - declarație politică cu subiectul Dependența de computer;

Domnul Dănuț Liga:

"Dependența de computer"

Trăim într-o lume în care lipsa comunicării este sinonimă cu neființa. Nu comunicăm - nu existăm, pare a fi lozinca unei societăți aflate la începutul unei noi revoluții tehnologice. Dar care sunt consecințele medicale ale unei astfel de transformări, care sunt bolile profesionale ale viitorului? Răspunsurile sunt mai puțin evidente și în bună măsură controversate.

Influența tehnologiei se manifestă la toate nivelurile: de la necesitatea includerii în manualele de psihiatrie a dependenței de Internet, la discuția privind efectele nocive ale radiației electromagnetice emise de telefoanele mobile. Există însă și primele certitudini: sindromul de tunel carpian a fost recunoscut în Olanda drept boală profesională, rezultat al folosirii intensive a tastaturii.

Dependența de computer nu este încă definită strict în termenii unei afecțiuni psihiatrice clasice. De fapt, prezența Internetului și a computerului în viața societății transcede domeniul restrâns al unei științe și presupune creșterea gradului de sofisticare a oricărei activități umane.

După unii autori, între 5 si 10% dintre utilizatorii de Internet devin dependenți. Aproximativ același procent se întâlnește și în cazul consumatorilor de alcool. Dacă opt ore pe săptămână reprezintă o valoare medie "normală" de utilizare a Internetului, persoanele dependente petrec peste 35 de ore în fața calculatorului.

Sunt multe cazuri în care adolescenții dependenți de Internet au ucis ori s-au sinucis, iar părinții trebuie să învețe să prevină această dependență, numai ei pot să-i învețe de mici pe copii să aibă niște limite comportamentale. Este fals atunci când acești părinți cumpără calculator copilului pe motiv ca acesta "să stea cuminte acasă și să nu bată mingea".

În România, această dependență a atins cote alarmante, iar mulți medici psihologi cer urgent înființarea unor centre speciale pentru tratarea acestor boli. În multe țări din Europa au apărut deja tratamente împotriva dependenței de computer, lucru pe care îl putem facem și noi.

La nivelul furnizorilor de Internet trebuie efectuată de urgență securizarea accesului la site-uri dedicate adulților, la site-uri cu jocuri interactive sau de noroc, site-uri de socializare ce devin de multe ori capcane pentru copii.

  Toader Stroian - declarație politică cu subiectul Management performant al fondurilor europene;

Domnul Toader Stroian:

"Management performant al fondurilor europene"

Am exprimat, în mai multe rânduri, că ajutorul financiar de care beneficiază România din partea Uniunii Europene, numai în intervalul bugetar 2007-2013, reprezintă o oportunitate fără precedent în istoria țării noastre, un adevărat plan de reconstrucție și modernizare a unei țări ce a trăit mult prea mulți ani sub un regim falimentar. Guvern, Parlament, administrație publică centrală și administrații publice locale vor trebui să depună toate diligențele pentru ca finanțările ce stau la îndemâna modernizării României să fie utilizate în totalitate, să nu se mai împiedice în birocrație, lacune legislative sau termene prea lungi, management neperformant.

Ceea ce știm cu toții este că nu e suficient să demarezi un proiect, fie că e vorba despre un proiect privind infrastructura, agricultura, educația, sănătatea, cultura, mediul de afaceri, mult mai important este însă ca proiectele demarate să fie și finalizate. Cetățenii români trebuie să ajungă să se bucure de speranțele pe care și le-au legat atât de puternic de integrarea europeană. În caz contrar, prin șantiere demarate și niciodată finalizate, nu vom stârni decât frustrări, nemulțumire și neîncredere în marele proiect european.

Constatăm cu toții cu satisfacție că, în anul 2010, numărul și calitatea proiectelor depuse pe diferitele axe prioritare de dezvoltare depășesc cu mult oportunitățile de finanțare pe care ni le dă Europa. Sunt proiecte bune, care răspund unor cereri ale societății românești. Însă, de la proiect și până la realitate intervine implementarea, administrarea licită a acestor fonduri și atingerea în cel mai înalt grad a obiectivelor și a eficienței.

Aș dori să mai remarc că proporționalitatea distribuirii geografice a acestor proiecte trebuie să reprezinte, de asemenea, un criteriu de realizare a convergenței economice și sociale din România. Spații largi din Ardeal, Moldova și Oltenia rămân în continuare într-un decalaj uriaș de dezvoltare nu numai cu state din Uniunea European, ci chiar cu arii geografice din România. Avem sute, poate chiar mii de administrații publice locale extrem de sărace, care nu pot susține dezvoltarea locală fără o susținere financiară suplimentară. Fondurile europene și proiectele ce se pot realiza prin intermediul acestora pot reprezenta unica oportunitate de modernizare a unor localități din România.

  Constantin Dascălu - declarație politică cu tema Violența școlară, afecțiunea elevilor români;

Domnul Constantin Dascălu:

"Violența școlară, afecțiunea elevilor români"

Am aflat de curând că citarea oamenilor de valoare ne oferă automat și nouă valoare, dar numai în măsura în care îmbrățișăm ideile acestora prin ceea ce spunem și facem. Acestea fiind zise, mă încumet să citez vorbele unui specialist în psihologia copilului, pentru a vă introduce în subiectul pe care o să-l abordez astăzi, dar și pentru a deduce esența acestuia. Dardel Jaouadi spunea că "A lupta împotriva violenței școlare înseamnă a ameliora calitatea relațiilor și a comunicării dintre toate persoanele angrenate în actul educațional" și tind să cred că avea dreptate, date fiind rezultatele proiectului "Violența în școală", derulat în perioada 2004-2005 de către Institutul de Științe ale Educației și Institutul Național de Criminologie, în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Reprezentanța UNICEF în România.

Aduc, așadar, în discuție problema violenței juvenile în școli și în proximitatea acestora, făcând referire la nefericitul eveniment care a avut loc recent la unul din liceele din Craiova și în urma căruia un elev nevinovat a fost înjunghiat mortal. Consider că este datoria mea morală, ca reprezentant al orașului Craiova, dar și ca părinte, om de politică sau cetățean al societății civile, să condamn lipsa unui nivel adecvat de conștientizare a gravității actelor de violență școlară, a unor strategii didactice sau decizii manageriale eficiente, lipsa unei mobilizări a corpului social pentru o luare de poziție, dar și o superficială implicare și participare la prevenirea și combaterea acestui fenomen social.

A priori identificării unor cauze și soluții pe măsură, toate aceste lacune trebuie contextualizate în ansamblul societății românești de după evenimentele din decembrie 1989. Este bine cunoscut faptul că o asemenea schimbare politică, economică, socială generează o perioadă de tranziție însoțită de tensiuni sociale, stres, agresivitate. La toate acestea s-a adăugat democratizarea școlii și nevoia unor reevaluări de rol, statut, norme și valori ale actorilor, precum și liberalizarea mass-mediei, rolul acesteia în informarea publicului și efectele sale asupra dezvoltării copiilor. De asemenea, trebuie să contextualizăm violența școlară și în timp și să avem în vedere faptul că aceasta nu este un fenomen social nou, numai că, actualmente, lumea școlii a căpătat permeabilitate și transparență instituțională datorită mass-mediei, asimilând tensiunile și dificultățile cu care se confruntă societatea contemporană.

Recentul interes pentru acest tip de violență are loc în contextul în care o schimbare profundă și continuă a avut loc în teoria și practica educațională: legile și protecția socială stabilesc, astăzi, drepturile familiei, altădată exclusive, iar raportul adult-copil nu mai aparține doar vieții private. Responsabilitatea parentală nu este anulată sau preluată de diferite instanțe, ci doar controlată, iar ochiul societății privește atent ceea ce altădată era netransparent și secret în familie sau în spațiul închis al instituției școlare. Așadar, societatea contemporană se vede nevoită a regândi școala și rolul ei social.

Contextul violenței și felul în care noi o percepem în prezent s-au schimbat radical în cursul ultimilor ani, mai ales datorită dezvoltării globalizării, criminalității și terorismului internațional. Imaginile prezentate în media și, mai ales, în audiovizual au contribuit substanțial la conturarea unei noi forme de frică, a unui sentiment de insecuritate, generat de impresia conform căreia violența poate izbucni oriunde, în familie, pe stradă, în spațiul public, pe stadioane și chiar în școli.

Ceea ce ne interesează în acest punct al demersului este violența între elevi, pentru că cercetarea de față identifică manifestările conflictuale dintre elevi drept cea mai răspândită formă de violență școlară, după cum mărturisesc în proporție de 90% actorii investigați. Cei mai mulți dintre profesori găsesc explicații pentru această situație în faptul că violența între elevi este specifică vârstei adolescenței și poate apărea ca un fapt "normal" în orice context relațional, inclusiv în cadrul jocurilor. Pe de altă parte, tot profesorii consideră că un comportament agresiv între elevi este o copie a modelelor oferite de mediul familial. Climatul socio-afectiv din familie, atitudinile și comportamentele părinților, relațiile dintre părinți și cele dintre părinți și copii sunt elemente care influențează în mod direct comportamentul și relațiile dintre copii la școală. Astfel, violența între elevi este considerată o formă de "descărcare" a agresivității la care aceștia sunt supuși în cadrul familiei sau a inhibițiilor și lucrurilor interzise în mediul familial. Mai mult decât atât, societatea în ansamblu este și ea agresivă, iar instanțe precum strada sau mass-media (inclusiv emisiunile și programele pentru copii) oferă elevilor modele specifice de relaționare, pe care aceștia le imită, deseori fără să conștientizeze natura lor violentă.

Putem concluziona, până în acest punct, că actele de violență care se petrec în imediata vecinătate a școlii constituie un fenomen îngrijorător și că factorii care le determină sunt de o diversitate și mai alarmantă. Dincolo de reprezentările diferite ale actorilor sau de reținerile de a reclama anumite agresiuni, aceste fenomene afectează profund sentimentul de securitate pe care elevii îl au în spațiul școlar. În acest sens, se poate remarca faptul că numai unul din zece subiecți chestionați se simte în siguranță, în timp ce peste o treime declară că nu se simt deloc protejați față de violența unor colegi sau a altor persoane din jurul școlii. Paradoxal, este posibil ca o politică instituțională de tip "toleranță zero" față de fenomenele de violență din școală, combinată cu ignorarea violenței din vecinătatea școlii, să conducă la apariția unor noi forme de violență. Din această perspectivă, o atitudine proactivă față de cazurile de violență manifeste atât în spațiul din incinta școlii, cât și din vecinătatea acesteia este mai mult decât indicată, iar aceasta presupune ca școala să analizeze în detaliu toate formele de violență care apar, să identifice actorii implicați și să elaboreze o strategie de intervenție adaptată acestui context.

Fără a minimaliza factorii de mediu familial și social, cercetarea în discuție ilustrează faptul că și mediul școlar poate furniza numeroase tensiuni, nemulțumiri, frustrări sau stări de angoasă ca surse pentru dezvoltarea comportamentelor violente ale elevilor. Astfel, mai mult de jumătate din elevii investigați semnalează ca surse ale violenței problemele de comunicare și incorectitudine în evaluarea rezultatelor. De asemenea, impunerea cu orice preț a autorității profesorilor este și ea considerată o sursă importantă de frustrare pentru mai mult de 40% dintre elevi, mai ales că, în opinia multor elevi chestionați, unii profesori nu sunt suficient de bine pregătiți profesional.

Oricât de mult ne-am dori poate să nu vedem tocmai în școală o scenă de acumulare, manifestare și producere a violenței, analiza acestor informații este în măsură să zugrăvească un tablou plin de contradicții, tensiuni, frustrări datorate poate, așa cum sunt gata să explice toți cei intervievați, lipsei de comunicare între personajele principale. Fără îndoială, o strategie de ameliorare a fenomenelor de violență în școală nu poate ignora măsuri care să permită reglarea tensiunilor și conflictelor interne subtile, mai puțin vizibile și de multe ori neconștientizate la nivelul actorilor.

Cei mai mulți elevi investigați argumentează comportamentul violent prin faptul că unii profesori nu sunt deschiși la comunicare. Cel puțin în această privință, toți actorii chestionați semnalează comunicarea ca fiind cea mai tangibilă și acută problemă a școlii, fiind evident faptul că elevii au așteptări mult mai ridicate privind relația lor cu profesorii, doresc ca aceștia să fie mai deschiși, mai direcți, mai apropiați de problemele lor. Chiar și în opinia corpului didactic, deficiențele de comunicare și relaționare în grup sunt pe primul loc în ierarhia cauzelor comportamentelor violente, confirmând, astfel, tensiunea resimțită reciproc de către elevi și profesori în relațiile dintre ei. În acest punct al demersului se justifică vorbele lui Dardel Jaouadi, pentru că, într-adevăr, războiul împotriva violenței școlare se dă pe câmpul de luptă al comunicării și al ameliorării calității relațiilor prin intermediul acesteia. E ciudat cum oamenii, de altfel singurii de pe acest pământ care se pot lăuda că folosesc cuvinte pentru a interacționa, reușesc în puține împrejurări să le aleagă pe cele potrivite astfel încât să evite situații care nu fac deloc cinste speciei noastre superioare. Probabil că Aristotel știa acest lucru atunci când a intrat în istorie afirmând că omul este un "animal social".

Și totuși, prevenirea violenței școlare este cel mai important aspect în răspunsul pe care societatea îl poate da acestui fenomen social. Sistemul educațional, deși dispune de autonomie, este o realitate socială ce se află în interacțiuni complexe cu societatea în general. De aceea, strategia de prevenire a violenței școlare nu poate fi o verigă izolată a prevenirii violenței generale. O asemenea strategie, atunci când este realistă și, deci, eficientă, are consecințe asupra societății la nivel global, motiv pentru care recomandările trebuie făcute la nivelul a patru instanțe: individual, școlar, curricular și strategic. În ceea ce privește individul, trebuie să aibă loc următoarele intervenții: identificarea timpurie a elevilor cu potențial violent, implicarea activă a acestora și valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacității elevilor care au comis acte de violență, precum și evitarea centrării exclusiv pe sancțiune.

Recomandările la nivelul școlii presupun ca violența să fie temă constantă pe agenda întâlnirilor formale ale școlii și ca sursele posibile ale violenței să dispună de o cunoaștere mai bună din partea factorilor decidenți. De asemenea, regulamentul școlar trebuie transformat din instrument formal în mijloc real de prevenție și intervenție, iar elevii trebuie să beneficieze de programe de informare privind modalitățile adecvate de gestionare a unor situații concrete de violență (autocontrol, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace de autoapărare).

În ceea ce privește nivelul curricular, se recomandă încurajarea elevilor la dezbateri și exprimarea opiniei, iar temele relevante pentru problematica violenței trebuie valorificate corespunzător (drepturile și îndatoririle individului, libertate și normă/regulă de comportament, decizie și consecințele deciziilor, abilități sociale etc.). Mai mult decât atât, programele și activitățile extracurriculare trebuie să se centreze pe violența școlară (săptămâna antiviolență, concursuri/expoziții tematice, invitarea unor specialiști care să prezinte într-un mod interactiv teme legate de violența școlară la care să participe, pe lângă elevi, și cadrele didactice și părinții).

Nu în ultimul rând, la nivel strategic trebuie să existe campanii de conștientizare, un sistem de monitorizare la nivel național a fenomenelor de violență în școală și teme privind violența școlară în programele de formare continuă a cadrelor didactice. De asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere stimularea cooperării interinstituționale și implicarea societății civile, precum și stimularea cercetării privind violența școlară. Școala ca instituție, dar și violența pe care o regăsim în interiorul zidurilor acesteia pot constitui subiecte de discuție pe care să nu avem nici timpul și nici spațiul să le dezbatem până la epuizare.

Ca să concluzionez această intervenție, voi menționa faptul că școala este un mediu viu, ea nu trebuie să fie nici fortăreață și nici sanctuar, ci un loc al emancipării educației și valorilor umane. De aceea, școala are ca sarcină promovarea încrederii în sine și dezvoltarea armonioasă a tuturor copiilor, să-i încurajeze în procesul de asimilare a cunoștințelor și deprinderilor necesare rolului lor activ în viața politică, economică, socială și culturală și să-i pregătească să devină cetățeni responsabili, care să contribuie la dezvoltarea societății democratice, și nu să le cultive agresivitate și violență în gândire și acțiuni.

Suntem, într-adevăr, animale sociale, dar, mai presus de orice, suntem ființe raționale și deținem controlul absolut asupra a ceea ce spunem și facem, iar acest lucru trebuie să-l dovedim în fiecare moment al existenței noastre.

  Radu Stroe - declarație politică intitulată Populism și fraudă marca PDL;

Domnul Radu Stroe:

"Populism și fraudă marca PDL"

Confiscarea abuzivă a pârghiilor democratice, prin diverse scamatorii, de către coaliția aflată la putere și girarea totală a acestora de către președintele-premier Traian Băsescu, în ciuda presiunilor și luărilor de poziție, a luat o amploare riscantă pentru însuși statul de drept.

Legalizarea traseismului politic - acest fenomen politic mult incriminat, a cărui sancționabilitate etică este, de fapt, convertită în "virtute" politicianistă atunci când interesele portocalii o cer - prin diverse artificii, reclamă o denunțare și o condamnare fără echivoc.

La fel și o lege cu reverberație puternică în rândul populației, Legea sistemului unitar de pensii publice, votată fraudulos în plenul Camerei, constituțională, potrivit hotărârii Curții Constituționale, dar reîntoarsă la Parlament de către Traian Băsescu, care redescoperă brusc "că nu se pot ignora realitățile sociale din România și că femeile ar trebui să iasă la pensie la 63 de ani", deși în urmă doar cu câteva săptămâni președintele era adeptul convins al egalizării vârstei de pensionare: "Măsura de creștere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare până la 65 de ani, precum și egalizarea acesteia la femei și bărbați, este necesară, având în vedere tendințele demografice îngrijorătoare din România, și nu numai, inclusiv în Uniunea Europeană". Inconstanța constantă cu care ne-a obișnuit Traian Băsescu nu ține de flexibilitatea fastă în luarea celor mai bune decizii pentru cetățenii români, ci ea este substituită calculelor sale politice.

Disimularea practicată insistent de partidul de guvernământ s-a transformat în regulă generală. Tentația de a se lua în serios, l-a determinat pe Emil Boc să declare: "Guvernul nu va merge pe mâna populismului". După cum am văzut, acesta nu este decât un ornament stilistic folosit la timpul viitor, pentru că, în practică, lucrurile stau exact invers: investiții de multe milioane de euro în baze sportive pentru 632 localități, prin Hotărârea de Guvern nr.977/2010 (o "prioritate" absurdă și inutilă într-o perioadă de criză profundă, mai ales în spațiul rural, unde ultima preocupare a sătenilor este să meargă la sala de sport, în condițiile în care sănătatea, învățământul și alte domenii sunt aproape în colaps), acordarea unei sume de 10.000 euro pentru un număr infim de tineri sub 35 de ani (o măsură care nu numai că nu are vreo relevanță economică, dar este chiar stupidă prin expectațiile pe care le revendică), credite preferențiale pentru polițiști (o măsură unicat supervizată de Băsescu-Boc și propagată de cureaua de transmisie în persoana ministrului de interne, etichetată de directorul adjunct al Institutului pentru Politici Publice drept: "trafic de influență", "intruziune", "aberație") etc.

Rezultatele măsurilor anticriză luate de Guvernul Boc-Băsescu se văd: România are cea mai slabă economie din Europa emergentă în 2010, iar în 2011 țara noastră va avea cea mai slabă creștere economică din regiune.

Frustrarea resimțită de toți românii, blocați de un guvern incapabil și incompetent, se transformă în cea mai apăsătoare disperare, orizontul de așteptare se îngustează cu fiecare așa-zisă măsură pe care cei îndrituiți o iau.

Un guvern care legitimează frauda și traseismul politic devine, ipso facto, ilegitim și malign.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: Moțiunea de cenzură: circ mediatic sau alternativă la guvernare?;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Moțiunea de cenzură: circ mediatic sau alternativă la guvernare?"

Apele tulburi care definesc actuala stare a situației în care se află clasa politică românească mă provoacă să iau cuvântul pe tema moțiunii de cenzură înaintată împotriva Guvernului, ieri, 18 octombrie, și să vă invit și pe dumneavoastră la o atentă introspecție înaintea votului ce va avea loc peste 8 zile.

Pentru mine, maniera în care se desfășoară acest demers al opoziției este o continuă incitare la revoltă, o instigare ce dăunează țării, dăunează cetățenilor și dăunează inclusiv credibilității partidelor politice care o inițiază. Sunt convins că nu sunt singurul care consideră că, prin această moțiune, PSD și susținătorii săi urmăresc în primul rând vizibilitate media și un calcul intermediar al procentelor electorale. Dar, dincolo de acestea, este de datoria mea să analizez cu atenție planul de guvernare propus de PSD și măsura în care acesta reprezintă o soluție de viitor.

Recunosc faptul că bâlbâielile Guvernului Boc își au greutatea lor în luarea unei decizii. Actualul Guvern a dat dovadă de grave probleme de comunicare, incoerență la nivel de mesaje, lipsă de flexibilitate în abordarea problemelor bugetarilor, și o lipsă a deschiderii către discuții cu liderii sindicali și populația afectată de criza economică. În repetate rânduri am cerut primului ministru, prin instrumentele pe care le am la îndemână, ca membru al Camerei Deputaților, să dea dovadă de mai multă eficiență, dar în același timp să nu uite că deciziile pe care le ia se răsfrâng asupra oamenilor. În repetate rânduri l-am avertizat pe premierul Boc că nu putem conta doar pe măsurile de ajustare și consolidare fiscală impuse de FMI, că este nevoie și de compensarea acestora cu măsuri curajoase de stimulare a mediului de afaceri prin care să aducem și venituri suplimentare la buget. Doamnelor și domnilor colegi, vă rog să mă credeți că am inima îndoită în a mai da credit premierului Boc pentru guvernarea acestei țări. În momentul de față, premierul Boc merită un vot de blam, iar pentru a hotărî dacă voi vota sau nu în favoarea moțiunii de cenzură, voi examina cu mare atenție acest plan alternativ al PSD și măsura în care vine cu soluții sustenabile de relansare economică.

Pe de o parte avem un premier care timp de 2 ani a încercat să învețe abc-ul economiei, luând tot felul de măsuri pompieristice, dictate în stânga sau dreapta, fără nicio viziune, fără un plan coerent și doar cu spectrul falimentului iminent al țării în spate. Avem de cealaltă parte o inițiativă a opoziției care vine ca urmare a situației economice actuale, a nemulțumirilor sindicaliștilor și a situației delicate în care se află clasele sociale defavorizate, avem de-a face cu pretinși specialiști în economie care ne propun, aparent, un program populist și demagogic, dar un program ce vine, totuși, ca alternativă la actuala guvernare.

Consider că, în momentul de față, este nevoie de pragmatism în ceea ce privește votul care va avea loc peste 8 zile. Atenția mea se îndreaptă nu asupra circului declanșat odată cu depunerea moțiunii, ci asupra românilor, pentru care voi analiza opțiunile oferite de opoziție. Voi cântări variantele ca, în final, să iau o decizie pe care să pot să mi-o asum deschis și sincer în fața cetățenilor acestei țări, păstrându-mi conștiința împăcată cu faptul că acțiunile mele au fost ghidate de fiecare dată de interesul popular și nu de interese politice. În cele din urmă, noi, ca aleși ai cetățenilor în Parlamentul României, mulțumiți sau nu de modul cum guvernează premierul Boc țara, trebuie să luăm o decizie în urma unor analize pertinente, judecând dacă acest program afișat de PSD la toate televiziunile ar putea reprezenta o alternativă.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu titlul Moțiunea de cenzură a opoziției: un exercițiu de imagine al fariseilor vechi și noi;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Moțiunea de cenzură a opoziției: un exercițiu de imagine al fariseilor vechi și noi"

Apogeul iresponsabilității va fi atins odată cu dezbaterea moțiunii de cenzură inițiate de partidele de opoziție din Parlamentul României împotriva guvernării actuale. Dincolo de faptul că este un exercițiu democratic, moțiunea de cenzură din partea opoziției este un veritabil exercițiu de imagine al fariseilor vechi și noi, specializați în a servi cetățenilor României dovezi confuze ale activismului lor politic, dar în niciun caz măsuri concrete și viabile de relansare a economiei, de consolidare a protecției sociale sau de dezvoltare pe termen mediu și lung. Din punct de vedere economic, există doar trei direcții care ne sunt prezentate permanent și reiterate prin moțiunea de cenzură: critica fermă a măsurilor de austeritate, denunțarea constantă a acordurilor cu FMI și susținerea impozitării progresive, în pofida faptului că analiștii economici afirmă că impozitul progresiv înseamnă o ghilotină pentru bugetul de stat și un factor încurajator al evaziunii fiscale.

Cuplul Ponta - Antonescu consideră că ura față de Președintele României ține loc de un program de guvernare coerent și susțin cu tărie o moțiune de cenzură învăluită în iluzii, iresponsabilități și ipocrizii de culise. Criza economică cere actualei guvernări a României stabilitate, măsuri raționale, dar ferme, continuitate și perseverență, identificarea punctelor vulnerabile din sistemul bugetar și încercarea acoperirii deficitelor, aplicarea și respectarea acordurilor cu organismele internaționale. Această viziune a Guvernului Boc, susținută de coaliția de guvernare, trebuie susținută cu responsabilitate de întreaga clasă politică și de cetățenii României, chiar dacă prețul măsurilor de austeritate îl plătim fiecare dintre noi. Bugetarii, tinerii acestei țări, vârstnicii, toate categoriile sociale nu au nevoie de exerciții de imagine populiste în Parlamentul României, ci dimpotrivă au nevoie de adoptarea Legii educației naționale, de adoptarea Legii salarizării unitare, de un cadru legislativ coerent în materia protecției sociale. În definitiv, au nevoie de onestitate, responsabilitate și decență din partea clasei politice.

Nu modificarea titularului de la Palatul Victoria este soluția guvernării României în plină criză economică, ci implementarea cu perseverență și tact economic a măsurilor anticriză. Moțiunea de cenzură se bazează, eufemistic vorbind, pe iluzia că aplicarea în următoarele șase luni a măsurilor conturate de moțiune ar conduce la altceva decât la România de acum 6 luni. Nimic mai fals! Exercițiul de imagine al fariseilor vechi și noi din actuala opoziție parlamentară reprezintă o apropiere populistă de nevoile românilor, servindu-le iluzia că în acest mod le sunt reprezentate cel mai bine interesele.

România nu își poate permite, într-un context al convulsiilor sociale, o criză politică și instituțională, prin schimbarea guvernului și prin eludarea viziunii de guvernare pe termen mediu și lung promovate de actualul guvern. Mai mult, nu pot fi desconsiderate și ignorate, așa cum propune opoziția, acordurile cu FMI și Uniunea Europeană pentru menținerea echilibrului macroeconomic.

În logica democrației consolidate și a statului de drept, moțiunea de cenzură trebuie să fie un act legitim și necesar menit să cenzureze abuzurile unei puteri discreționare. Dar, în contextul actualei guvernări, moțiunea de cenzură poate fi un act legitim, constituțional, dar nu necesar. Astfel, în data de 27 octombrie a.c. nu vom asista decât la supralicitarea unei retorici catastrofale, a unor discursuri demagogice care susțin că demolând programe de guvernare anticriză, România va merge pe un drum bun, uitând că reconstrucția României în vreme de recesiune economică trebuie să continue nu prin iluzii savant prezentate, ci prin măsuri aplicate cu responsabilitate.

  Călin Potor - declarație politică intitulată Guvernanți, dați drumul reformelor în agricultură!;

Domnul Călin Potor:

"Guvernanți, dați drumul reformelor în agricultură!"

La destui ani de la integrarea României în Uniunea Europeană, țăranul român încă trăiește și muncește în confuzie și incertitudine. Mai ales în zootehnie, situația s-a înrăutățit foarte mult de la an la an. Aici, cu deosebire, e nevoie de transformări radicale. Ceea ce nu înseamnă că sunt demne de luat în seamă profețiile vânturate în ultima perioadă, acelea potrivit cărora vom vedea stingându-se o tradiție bimilenară: creșterea animalelor și păsărilor în gospodăriile țărănești. Sunt convins că gospodăriile țăranilor români vor continua să dețină un rol important în aprovizionarea pieței alimentare cu lapte, brânzeturi, ouă și chiar carne, cu amendamentul că vor avea căutare în special produsele în realizarea cărora vor fi respectate rețetele ecologice.

Cam la fel stau lucrurile și în ceea ce privește cultivarea pământului. Este cert că țăranii cu spirit gospodăresc s-ar putea îmbogăți practicând o agricultură în stil tradițional, cu îngrășăminte naturale, dar folosind și cunoștințele moderne din domeniu. Astfel, produsele obținute ar putea fi vândute pe bani grei în toată lumea. Pentru realizarea acestui deziderat însă mai este nevoie de ceva important, respectiv ajutorul pe care țăranii trebuie să îl primească de la statul român, însă nu cum a făcut-o până acum, prin intermediul unor structuri birocratice și hipercentralizate, ci prin legi bune și structuri de piață, care să-i stimuleze pe țărani și să le îndrepte atenția către preocupări de acest fel. Avem chiar o experiență de urmat, din perioada interbelică, când numeroși țărani erau atunci antrenați în cultivarea unui tutun de o calitate specială, spre exemplu. Când stimulentele și preocuparea au dispărut, imediat după război, s-a năruit și cultura acestui tip de tutun.

Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, în timp ce în țările dezvoltate, prin liberă inițiativă și prin intervenția statului, dinamizarea pieței este determinată de organizarea unor companii eficiente în scopul comercializării produselor agricole autohtone. Țăranul român nu se bucură de sprijin pentru a produce, iar dacă reușește acest lucru este sufocat de rețeaua de intermediari și de importurile marilor retaileri. Nu are nici prețuri stimulative de achiziție, nici subvenții și nici credite.

Este evident faptul că, fără o reformă radicală, agricultura românească nu poate supraviețui, iar țăranul român, micul producător, așa cum greșit i se spune, nu va avea cum să reziste, nu numai în fața concurenței din Uniunea Europeană, ci și în fața propriilor sale capacități. Se impune așadar o reformă consistentă a agriculturii autohtone, o schimbare de viziune și mentalitate, în așa fel încât România să nu piardă pariul pe acest domeniu, așa cum se pare că l-am pierdut în turism.

  Călin Potor - declarație politică intitulată Populația nu trebuie să sufere din cauza grevelor;

Domnul Călin Potor:

"Populația nu trebuie să sufere din cauza grevelor"

Într-o toamnă a sărăciei și a lipsurilor, populația României este afectată din nou de grevele repetate și, în marea majoritate, justificate ale funcționarilor publici. Lucrătorii din finanțe, pensii, protecția muncii, vămi și alte sectoare fundamentale de activitate își opresc pe rând activitatea din cauza faptului că nu există o lege a salarizării care să permită creșteri salariale. Mai mult, sindicaliștii amenință cu declanșarea unor greve generale, în cazul în care revendicările nu le vor fi soluționate. Consider că Guvernul trebuie să răspundă într-un fel la cererea sindicaliștilor de a prezenta un proiect al legii salarizării care să respecte creșterile salariale și sporurile solicitate de funcționarii publici. Din păcate, pe lângă faptul că nu reușim să fim consecvenți cu noi înșine, grevele funcționarilor publici ne aduc prejudicii de imagine și în ochii europenilor care ne vizitează țara. O spune un deputat care s-a solidarizat cu protestele de zilele trecute ale angajaților din finanțe: "Sunt total de acord cu aceste nemulțumiri, însă nu voi fi niciodată în asentimentul unor manipulatori de opinie, care își bat joc cu bună știință de marea masă a salariaților din diverse domenii de activitate".

Dincolo de aceste neajunsuri, cei care suferă din cauza acestor acțiuni revendicative sunt, ca de obicei, cetățenii de rând, prin bulversarea activităților de relații cu publicul ale instituțiilor publice. Populația este cea mai afectată pentru că se închid ghișeele la care se plătesc impozitele, amenzile sau alte taxe, formându-se cozi de ore întregi, ca pe vremea lui Ceaușescu. Consider că toate autoritățile statului, de la Guvern la funcționarii publici care se consideră nedreptățiți, trebuie să dea dovadă de maturitate și de spirit civic, pentru a rezolva amiabil aceste nemulțumiri. Activitatea unor instituții publice de strictă necesitate pentru buna funcționare a societății nu poate fi paralizată, iar Executivul trebuie să adopte cele mai bune soluții pentru a soluționa revendicările sindicaliștilor, de comun acord cu aceștia.

  Călin Potor - declarație politică intitulată Rămas bun, dragă Traiane!;

Domnul Călin Potor:

"Rămas bun, dragă Traiane!"

Prestația președintelui Traian Băsescu din ultima perioadă este una grotescă, de mahala, fapt recunoscut nu numai de cei din opoziție, ci chiar de mulți dintre oamenii din PDL. Dizertațiile sale publice sunt dușmănoase, fără respectarea minimelor reguli de bun-simț, etichetă și eleganță diplomatică, fapt ce l-au discreditat definitiv în ochi opiniei publice, și nu de ieri de azi... Indiscutabil, haina de șef de stat nu îl prinde pe acest individ obișnuit cu unduirile navelor aflate în derivă, unde putea să spună oricând orice vroia, fără teama că-i va lua cineva timona din mână. O țară însă nu se poate conduce ca un vapor, iar costumul său de președinte intră din ce în ce mai mult la apă, se strâmtează în fiecare zi și stă să crape.

Comportamentul extremisto-balcanic a lui Traian Băsescu și modul său de a aborda toate situațiile, fără pic de seriozitate și sobrietate, generează atât clasei politice, cât și populației, un disconfort major, o senzație de neîmplinire. Președintele a transformat România într-un iarmaroc al răfuielilor politice ieftine, de maidan, iar românii nevinovați nu trebuie să sufere din cauza orgoliilor stupide ale celor care ne conduc. Este cât se poate de clar că la momentul actual nu mai încap două săbii în aceeași teacă pe scena politică dâmbovițeană, care miroase din ce în ce mai pestilențial, duhoarea ajungând chiar și în birourile oficialilor europeni de la Bruxelles.

Cel mai nimerit să plece este Traian Băsescu, pe motiv că el a fost cel care a semănat vânt ca să culeagă acum furtună. Ar trebui ca domnul Băsescu să fi urmat sfatul lui Zaharia Stancu, care spunea "Nu mă mai cert cu nimeni pentru că nu am timp să mă împac...". Și, ca să-l parafrazez chiar pe domnia sa, președintele ar trebui să se reciteze din acel penibil moment al schimbului de ștafetă cu Theodor Stolojan, și să-și spună singur, ca un adio definitiv, "Rămas bun, dragă Traiane!..."

  Călin Potor - declarație politică intitulată Poliția română, între înzestrarea europeană și metehnele balcanice;

Domnul Călin Potor:

"Poliția română, între înzestrarea europeană și metehnele balcanice"

Mai sunt puține zile până când România va împlini patru ani de la istorica aderare la Uniunea Europeană, din 1 ianuarie 2007. Atunci, România a fost declarată țară europeană, în sensul aderării la Uniune, chiar dacă noi am fost europeni dintotdeauna, prin așezare geografică și prin istorie. Din păcate, avem încă nevoie de ceva mai mult timp și de ceva mai mult efort până să putem simți cu adevărat "europenismul", expresie prin care aș defini suita principiilor și valorilor împărtășite de statele europene moderne.

Cel puțin în ceea ce privește Poliția Română, situația se prezintă încă departe de așteptările europene. Dotările de zeci și sute de milioane de euro din ultimii ani, importante și pe palierului criminalistic, până nu demult punct nevralgic al Poliției, nu au determinat însă și o schimbare de mentalitate. Acum, criminaliștii români se pot lăuda cu sisteme dintre cele mai performante, cu aparatură de ultimă generație, care creează senzația omului de rând că investigația criminalistică se învecinează cu vrăjitoria, dat fiind că posibilitățile oferite de noile echipamente deținute de Institutul de Criminalistică depășesc orice imaginație.

Este mai mult decât îmbucurător acest fapt, cu atât mai mult cu cât, de acum încolo, poate, rezultatele anchetelor vor fi mai aproape de adevăr și mai prompte decât până anii trecuți, când polițiștii foloseau metode a la Sherlock Holmes. Dar iată că, deși noile echipamente sunt mult prea europene, lentoarea polițiștilor români este mult prea balcanică, mult prea tipică pentru alte vremuri și alte situații. Ar fi multe exemple care să probeze faptul că aparatura nu e totul în munca de poliție și investigații. În această perioadă, polițiștii sunt mult mai atenți la acțiunile de protest ale liderilor lor de sindicat decât de infracțiuni, din nefericire. Și asta deoarece nu le mai ajung banii, ratele la bănci sunt mai mari decât salariile, benzina a ajuns ca "pe cartelă", hârtie și pixuri nu mai sunt, iar șefii de la circulație și ordine publică se ocupă acum mai mult de asigurarea logisticii decât de planurile zilnice de acțiune antiinfracțională.

Consider că acest sistem, Poliția Română, în general, are nevoie de încă multe investiții, dintre cele mai urgente, în vederea ridicării standardelor actuale. Ce consider însă extrem de deranjant, nu numai la nivelul Poliției Române, ci la nivelul tuturor instituțiilor statului, este lentoarea. Acea lentoare caracteristică statelor balcanice, foste comuniste, care te împiedică să rezolvi chiar și cele mai simple probleme, dacă acestea pot aștepta și până a doua zi. Este deranjantă birocrația și amânarea sarcinilor și a rezolvării acestora, până când exasperarea unora sau altora creează presiuni menite să miște lucrurile.

Este deranjant că niciun Guvern de până acum nu și-a propus să creeze măsuri menite să educe mentalitatea poporului. Mai mult, toate măsurile și politicile implementate au adus doar o cosmetizare a balcanismului nostru fundamental.

Prin urmare, cred că mentalitatea românească nu a devenit europeană nici la 1 ianuarie 2007, nici acum, la patru ani de atunci. Probabil că vom avea nevoie de încă 20 de ani, vorba regretatului Brucan, pentru a ne reconsidera prioritățile și a învăța cu celeritate mentalitățile europene, nu doar în Poliție, ci în toate sferele instituționale ale statului.

  Teodor Atanasiu - declarație politică: Prioritatea numărul unu a tuturor guvernelor Boc - investițiile în stadioanele rurale!;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Prioritatea numărul unu a tuturor guvernelor Boc: investițiile în stadioanele rurale!"

În fiecare zi a anului 2010 nu am auzit altceva din gura guvernanților portocalii decât lamentările referitoare la lipsa acută a banilor din vistieria statului.

O altă problemă majoră, cu care susțin guvernanții bocieni că se confruntă încă din momentul în care s-au instalat la Palatul Victoria, este cea privind imposibilitatea de a aloca banii necesari investițiilor, din cauza cheltuielilor mult prea mari cu salariile și pensiile din sistemul public, poveri devenite insuportabile.

Care au fost, timp de doi ani, prioritățile majore ale acestor guverne conduse de domnul Boc și girate de președintele Băsescu? Răspunsul este o enigmă, am putea spune, atât timp cât niciun domeniu vital pentru țară nu a intrat vreodată pe lista de urgențe a eternului premier aflat la conducerea celui de al cincilea guvern PDL-ist.

Nici sănătatea, supusă la grele teste de supraviețuire în ultima perioadă, nici educația, care trăiește momente de coșmar și nici alte investiții importante, care să aibă rolul de a genera locuri de muncă, nu au ocupat, în tot acest timp, vreun loc fruntaș în preocupările marilor miniștri din celebrele guverne portocalii.

Doar, dacă urmărim firul banilor cheltuiți cu nemiluita de aceiași guvernanți - deși tot ei susțin că nu au niciun ban de risipit la dispoziție -, putem trage concluzia referitoare la noul hobby descoperit de domnul Boc și practicat cu insistență de toate echipele sale: construirea de stadioane pentru cei ce locuiesc în mediul rural. Și banii direcționați în acest scop nu au fost deloc puțini. Ba chiar sunt distribuiți în continuare, cu obstinație, spre același prioritar obiectiv: sportul. Acesta va fi practicat de mii de echipe comunale viitoare, ce vor fi formate din bătrânii satelor, care ar putea juca, eventual, contra fantomelor căpșunarilor.

Numai săptămâna trecută, premierul Boc a alocat 12 milioane de euro pentru acest tip de proiecte și are de gând să mai aloce încă 100 milioane, cel puțin, în următorii doi ani. Probabil, domnul Boc și-a descoperit vocația, cea de cel mai mare sportiv al țării, sau cea de mare susținător al sportului, dar nu al celui de performanță, în care nu a găsit de cuviință să investească vreun leu, ci o nouă invenție: "dezvoltarea fotbalului rural practicat intens de țăranul român".

Minciuna totală, umflată până la refuz, cu pompa electorală pdl-istă și vândută drept promisiune portocalie, de calitatea întâi, nu mai reprezintă, de multă vreme, o ofertă credibilă pentru vreun cetățean din țara asta. Dar antrenamentul zilnic, al tuturor pdl-iștilor, de a ține la distanță adevărul și de a promova permanent doar tertipurile ieftine, crezând că nu-i poate contrazice nimeni cu argumente, a devenit deja o practică răsuflată, menită să le aducă din ce în ce mai multe prejudicii, în loc de punctele electorale mizate. Și aș lua ca exemplu doar ultimul refren cântat de toți membri pdl-iști, și anume bocitul demn de toată mila maidanezilor, că ei nu fac altceva decât să achite și să finalizeze ce am început noi, liberalii. Nimic mai neadevărat!

Domnule Boc, cu ce hotărâri de guvern puteți demonstra asemenea aberații, atât timp cât ex-premierul Tăriceanu a alocat doar 2 milioane de lei pentru acest tip de proiecte - bazele sportive din mediul rural -, în vremuri bune din punct de vedere financiar, iar dumneavoastră, într-o perioadă în care criza și incompetența îngroapă România, vărsați tot sacul bugetar spre această unică destinație?

Este foarte adevărat faptul că cele două guverne liberale au început un proiect mai amplu de dezvoltare sistematică a mediului rural, prin implementarea OUG nr.7/2006, dar banii alocați atunci au fost îndreptați cu predilecție spre ceea ce chiar era nevoie: construirea de poduri, podețe, reabilitări de drumuri locale, stații de epurare a apei și sisteme de canalizare. Și tot în aceeași perioadă au fost alocați de către guvernele liberale peste 6% pentru educație și peste 4% pentru sănătate, domnule Boc.

Dumneavoastră ce faceți în schimb? Deși împroșcați sistematic cu acuzații toate faptele liberale, care, în realitate, au generat venituri mai mari pentru români, creștere economică fără precedent, investiții în toate domeniile și un trai decent pentru fiecare cetățean, guvernele dumneavoastră au ales să investească puținii bani existenți în buget, adunați cu cele mai mari sacrificii de locuitorii acestei țări, în proiecte efemere, nefolositoare nimănui, în afară de beneficiarii pușculiței pdl-iste.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu titlul Guvernele premierului Boc au calamitat sistemul de sănătate românesc;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Guvernele premierului Boc au calamitat sistemul de sănătate românesc"

Neplata arieratelor datorate de către guvernele Boc atât mediului public, cât și celui privat, a semnat, cu bună știință, condamnarea la moarte sigură a întregului sistem de sănătate românesc și a oferit acestuia gratuit ghilotina la pachet.

Majoritatea spitalelor mari din București, dar și din toate județele țării au intrat deja în colaps financiar, fapt care le face aproape nefuncționabile și care le dă cea mai neagră soluție posibilă: închiderea porților acestora. Din păcate, acesta nu este singurul motiv ce a contribuit la starea muribundă în care se află sistemul de sănătate românesc. Mai sunt și altele, brevetate cu toată mândria și îndărătnicia de către premierul tuturor posibilităților nefaste, domnul Boc și ale sale magnifice cinci guverne, indiferente la consecințele iraționalelor lor hotărâri.

Astfel, după reducerea drastică a salariilor bugetarilor cu 25% dintr-un foc, categorie în care a intrat și personalul medical, mii de asistente și medici și-au dat demisia și au decis să ia calea exilului, pentru a-și oferi serviciile celorlalte țări europene, care, cu siguranță, știu să le aprecieze munca. Aceștia părăsesc spitalele din România și din cauza faptului că aici nu le mai pot oferi pacienților lor servicii medicale de calitate și merg acolo unde sunt convinși că vor putea să-și profeseze corect și decent meseria.

O consecință a politicilor dezastruoase pe care le practică drept infuzii de binefacere guvernanții domnului Boc este punerea în dificultate a funcționării celor mai importante spitale din România. De exemplu, cel mai mare spital de copii din țară, Marie Curie, și-a închis deja mai multe secții din cauza lipsei acute de personal și a dotărilor din ce în ce mai precare și riscă să-și suspende de tot activitatea din motive financiare. Și în județul Brașov, mai toate spitalele sunt în pragul colapsului și chiar spitalul județean are mari probleme de supraviețuire. Nu mai sunt bani nici pentru medicamente și operații, dar nici măcar pentru hrana pacienților internați.

Aproape 80% din medici spun că nu au instrumentarul necesar, personalul e insuficient și riscă să se îmbolnăvească. Din spitale lipsesc până și cele mai elementare materiale sanitare: "La noi în spital nu este nimic, nici mănuși, nici seringi. Le dăm listă pacienților să-și cumpere. Nu mai spun de protecția noastră, care nu există. Noi ne cumpărăm mănuși, halate și ce mai avem nevoie", declară unul dintre medicii participanți la o cercetare comandată de Federația "Solidaritatea Sanitară".

Statisticile oficiale arată că, în prezent, peste 6.000 de medici din cei 40.000 câți erau înregistrați în România au părăsit deja sistemul sanitar. La aceștia se adaugă și numărul asistentelor medicale aflate la muncă în străinătate, adică 6.800 din cele 120.000 înregistrate. Dacă prognozele din studiul privind migrația medicilor se adeveresc, România va ajunge să aibă aproximativ 10.200 de medici pentru 22 de milioane de oameni, ceea înseamnă că un singur doctor va avea peste 2.000 de pacienți. Doar în primele șase luni din 2010, România a pierdut peste 8.100 de cadre medicale care au plecat, prin contracte de muncă, să lucreze în clinicile și spitalele din străinătate.

Dacă reforma portocalie, clamată vehement de toții pdl-iștii la unison, are ca rezultate doar dezastrul economic, haosul în educație și falimentul în sănătate, sărăcia lucie pentru foarte multe categorii sociale și turnatul gazului pe focul protestelor interminabile, mă întreb ce înseamnă cuvântul eficiență în opinia premierului ultimelor cinci guverne.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică intitulată 2010 reprezintă un nou eșec al guvernărilor falimentare marca Boc!;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"2010 reprezintă un nou eșec al guvernărilor falimentare marca Boc!"

România are parte și în acest an, 2010, de o scădere economică dramatică, din păcate, cea mai mare din Europa emergentă. Astfel, după o muncă silnică falimentară depusă cu toată energia neregenerabilă, din cauza combustibilului prea plin cu reziduuri de incompetență și diletantism, de către numeroșii miniștri portocalii, perindați cu duiumul pe la Palatul Victoria, România se califică, și de această dată, pe ultimul loc la creștere economică. Adică țara noastră va înregistra în acest an cea mai severă scădere economică dintre toate țările est-europene, de aproape 2%.

Probabil, numai după îngurgitarea forțată a unei noi doze de supraoptimism, ne-am putea iluziona așteptările ca, poate la anul, în 2011, să visăm la previziunile FMI, care ne-au mai înșelat speranțele, referitoare la o revenire pe trend crescător a economiei românești.

În timp ce Polonia ocupă primul loc al fericiților câștigători, din punct de vedere al ieșirii din criză, beneficiind în acest an de o creștere a PIB-ului de 3,4%, celelalte având un avânt mai ponderat, Estonia de 1,8%, Lituania de 1,3%, Ungaria 0,6% și Bulgaria tinzând spre 0%, România rămâne din nou Cenușăreasa de serviciu, căreia nu-i mai rămâne decât sărăcia. Singura alternativă ar fi să aștepte o virtuală zână bună, menită să o scoată și pe ea din mizerie.

De ce trebuie să fie România mereu fruntașa cozilor, domnule Boc, dacă politicile minunatelor dumneavoastră guverne sunt cu adevărat benefice economiei, iar măsurile pe care le-ați gândit și întreprins până în prezent au avut numai rolul de a îndrepta situația economică și financiară a țării și a o readuce la liman?

De ce creșterea economică, prezisă în fiecare lună de dumneavoastră, domnule Boc, de către domnii Videanu, Pogea, Vlădescu și, în special, de către domnul președinte Băsescu, nu ni se mai arată niciodată?

Domnilor pdl-iști, dacă până acum nu ați făcut altceva decât reformă reală, economii substanțiale la buget și acorduri ieftine pentru binele buzunarului nostru, al tuturor românilor, de ce alții pot să-și crească economia, având mult mai puține pârghii la îndemână, iar dumneavoastră doar promiteți rezultatele și nu realizați decât pagubă?

De ce, în același timp, în jurul nostru, toate celelalte țări reușesc să fie pe plus - unele încă de anul trecut - și fără prea multe datorii și împrumuturi pe termen lung, iar noi ne îndatorăm pe viață și nu facem decât să ne afundăm, cu toată viteza, spre involuție? Deși, atunci când sunteți întrebați ce va fi, textul unic pe care-l recitați este cel în care aflăm că urmează veștile bune, dar, în realitate, România mai ia un premiu al codașelor, fiind pe primul loc și la inflație atât în 2010, cât și în 2011!

Unde sunt rezultatele domnilor guvernanți perfecți și de ce măsurile implementate de dumneavoastră au cele mai proaste efecte de fiecare dată? De ce guvernele celorlalte țări, inclusiv cel al Bulgariei, reușesc să miște motoarele economiilor lor, iar dumneavoastră calați tot ce atingeți? Să fie de vină ghinionul nedescântat, revărsat fără oprire asupra deciziilor portocalii sau incapacitatea crasă de a gândi logic, chiar dacă vremurile sunt grele?

Domnii Boc și Băsescu au decis singurei să taie tot, orice venit care ar putea ține în priză consumul, să oprească investițiile care ar putea genera mai multă muncă și, implicit, mai mulți angajați în loc de milioane de șomeri, crezând că au rezolvat problema inteligent, ca și cum, dacă li s-ar fi întrerupt curentul în palate, dumnealor ar fi ales să spargă toate becurile în loc să repare siguranțele.

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul Președintele Băsescu se contrazice singur și Guvernul execută comanda!;

Domnul Marin Almăjanu:

"Președintele Băsescu se contrazice singur și Guvernul execută comanda!"

Președintele Băsescu nu se dezminte nici de această dată și, cu ocazia ieșirii la rampa declarațiilor vulcanice, odată cu comunicarea hotărârii sale referitoare la decizia de promulgare sau nu a Legii unitare a pensiilor, acesta face declarații controversate și lasă din nou, cu gura căscată, o țară întreagă.

Ca și când memoria românilor ar intra, de la o săptămână la alta, la apa prin care a navigat înaltul demnitar în alte vremuri, amnezicul domn Băsescu uită instant ce ne-a transmis, la cererea dumnealui, cu două-trei săptămâni în urmă, de la tribuna Parlamentului, în legătură cu egalizarea vârstei de pensionare, venind să ne spună, mai nou, cu toată candoarea găsită prin cotloanele Cotrocenilor, că motivul retrimiterii legii respective la Parlament este tocmai viceversa: adică dezacordul dumnealui cu pensionarea femeilor la 65 de ani.

În 21 septembrie a.c., în discursul susținut în Parlament, tot același președinte Băsescu afirma: "Măsura de creștere progresivă până în 2030 a vârstei de pensionare, până la 65 de ani, precum și egalizarea acesteia la femei și bărbați, este necesară, având în vedere tendințele demografice îngrijorătoare din România, și nu numai, inclusiv în Uniunea Europeană".

Iar recent, același președinte, și nu vreo clonă clandestină de-a sa, ne precizează că "nu poate să nu analizeze realitățile socio-economice și să constate că femeile au o situație mult mai grea decât bărbații" și vine cu argumentele care-i contrazic flagrant susținerea anterioară din Parlament: "Plecând de la premisa că aici discutăm despre femei, că au serviciu, trebuie să recunoaștem că realitatea socială din România ne arată că o femeie care are serviciu, în sectorul privat sau de stat, mai are și un serviciu acasă, fiind prima și cea mai importantă responsabilă de gestionarea treburilor casnice, de creșterea copiilor. Deci, femeile fac o dublă muncă în România".

Adică, așa peste noapte, președintele s-a mai gândit la faptul că femeile au o viață grea în România, deși o știa dintotdeauna și nu părea să-l preocupe în niciun fel, și a decis să-și încalce propriile idei afirmate înainte, trecând și peste ceea ce ne cereau UE sau FMI în acest sens, și să nu poată dormi, dintr-o dată, de grija româncelor.

Prin acest demers, președintele nu numai că se contrazice pe el însuși, după o perioadă foarte scurtă, dar reușește să-și pună în dificultate și premierul, care are cu totul alte convingeri și care a lucrat în consecință, pentru buna implementare a acestora, dar și toată armata sa de portocalii, parlamentari sau guvernanți, care s-au tăvălit, cu toate ilegalitățile la îndemână, să-i îndeplinească dorințele anterioare.

Atunci când opoziția s-a luptat și a votat în Comisia de muncă din Camera Deputaților ca vârsta de pensionare a femeilor să rămână la 63 de ani, premierul Boc și-a montat colegii de partid să se opună cu îndârjire și să dărâme, prin orice mijloace, acest succes al opoziției gândit în beneficiul viitoarelor generații de femei pensionare. Astfel, după ce votul din plen a fost "da", în favoarea acestui articol, doamna președinte a Camerei, Roberta Anastase, încălcând orice lege sau regulament valabile, a reluat votul de mai multe ori, până ce i-a ieșit cel necesar dumneaei, conform cu dictatul de la guvern: NU, pentru vârsta de pensionare a femeilor la 63 de ani și DA, pentru egalizarea acesteia la 65 de ani.

Uluitor, domnilor, cum un președinte de țară poate să declare în fiecare ceas altceva, cu totul diferit față de declarațiile sale anterioare, fără a fi sancționat drastic niciodată și, în același timp, să mai utilizeze și o armată de ecouri pe post de trâmbițe la fel de mincinoase, care să se răsucească permanent de la o vorbă la alta, de la o decizie la alta, după cum inventează, pe loc sau peste noapte, favoritul lor numărul unu, președintele Pinocchio.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică intitulată România, campioana Europei și la inflație;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"România, campioana Europei și la inflație"

Deși magnificii guvernanți portocalii au susținut permanent, cu mâna pe inimă, că deciziile lor privind măsurile de austeritate sunt singurele care puteau fi luate și, în același timp, cele mai bune și eficiente, iată că, la nici trei luni de la data aplicării acestora, tăvălugul rezultatelor catastrofale nu mai contenesc să ne afunde economia și toate sistemele publice: de sănătate, educație sau pe cel administrativ. Haosul a fost instalat cu bună știință guvernamentală bociană.

Se știe deja că România va avea în acest an cea mai drastică scădere a PIB din Europa emergentă, de peste 2%, deși domnii Boc și Băsescu ne-au tot asigurat zilnic că am depășit ce era mai greu sau că România va trece curând la creșterea economică mult promisă de vreo doi ani încoace. De asemenea, celebra creștere a TVA cu 5 puncte procentuale dintr-un foc, menită să umple până la refuz sacul bugetar, se dovedește, după niciun trimestru, că reprezintă un alt fiasco, deoarece încasările de la buget sunt aproape pe cale de dispariție și, poate, doar căutătorii de aur din Apuseni mai au vreo șansă să le găsească cu detectoarele speciale din dotare înainte de unda verde pentru minunatul proiect Roșia-Montana.

Iar tăierile de venituri ale salariaților, fără niciun discernământ, cu un procent înfiorător de mare, ar fi declanșat un devastator coșmar pentru orice european dintr-o țară dezvoltată, darămite pentru un salariat român, al cărui buget de familie nu se ridică, din păcate, cu toate eforturile depuse de fiecare membru în parte, nici măcar la sfertul venitului europenilor vestici.

Din păcate, aceste inconștiente măsuri, gândite peste noapte de energicul Magician de la Cotroceni și implementate dimineața, la prima oră, de nedumeritul Somnorilă de la Palatul Victoria, ne demonstrează nouă, tuturor românilor, că discernământul și profesionalismul, dar, mai ales, seriozitatea anticipării consecințelor, nu au nicio legătură cu politicile portocalii inventate în laboratoarele lor obscure și testate pe un întreg popor, adus deja în pragul disperării.

Cea mai recentă, dar nefastă consecință a dezastruoaselor măsuri de austeritate brevet marca Băsescu-Boc, este creșterea fulminantă, ca Făt-Frumos în trei luni, cât alții în trei ani, a inflației: România a avut în luna septembrie cea mai mare rată anuală a inflației din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, (7,7%), urmată de Grecia (5,7%) și Estonia (3,8%), în condițiile în care în zona euro rata anuală a inflației a crescut ușor luna trecută până la 1,8% (de la 1,6% în august), iar în Uniunea Europeană a urcat la 2,2% de la 2% în august, conform unei estimări publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Acest pachet de flagrante greșeli de guvernare portocalie aflată sub bagheta defectă a locatarului de la Cotroceni, greșeli aruncate românilor pe post de soluții salvatoare, miraculoase pentru țară și economie, nu au făcut altceva decât să transforme o Românie cu o economie stabilă și un popor liniștit, într-o junglă întunecoasă și macabră, unde s-a instalat o luptă permanentă între toți și toate și unde domnește un dezastru sumbru, rezultate de care, tot ei, minunații portocalii, ne asigurau că ne-au ferit conștiincioși.

  Marius Rogin - intervenție pe tema Forumul Asia-Uniunea Europeană;

Domnul Marius Rogin:

"Forumul Asia-Uniunea Europeană"

În timp ce negocierile dintre UE și Coreea de Sud au dus la un rezultat dorit, discuțiile din cadrul forumului Asia-Uniunea Europeană de la Bruxelles, dintre reprezentanții statelor comunitare și China, s-au desfășurat într-o atmosferă tensionată.

După negocieri îndelungate și adeseori dificile, Uniunea Europeană și Coreea de Sud au încheiat un Acord de Liber Schimb. Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, s-a declarat entuziasmat de rezultatul negocierilor: "Pactul este de departe cel mai important Acord comercial semnat de Uniunea Europeană cu o altă țară și primul Acord de Liber Schimb cu un stat asiatic."

Prin eliminarea majorității barierelor vamale, ambele părți speră că schimburile comerciale se vor amplifica, ceea ce ar duce și la depășirea crizei economice, iar Uniunea Europeană speră că Acordul de Liber Schimb cu Coreea de Sud este doar începutul, ținând cont că Japonia și Malaiezia doresc semnarea unui pact asemănător.

Comparativ cu armonia care a dominat negocierile comunitare cu Coreea de Sud, diferențele dintre Uniunea Europeană și China au fost și mai evidente. În pofida solicitărilor internaționale, China refuză în continuare să aprecieze moneda națională, yuanul, iar concernele europene se plâng din ce în ce mai des că sunt dezavantajate pe piața chineză și nici piratarea produselor nu poate fi trecută cu vederea. Iar diferențele de opinie nu se opresc aici: Uniunea Europeană și China nu cad de acord nici în privința respectării Drepturilor Omului, nici în negocierile privind protecția mediului.

Președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a declarat față de premierul chinez Wen Jiabao: "Domnule premier, din punctul meu de vedere avem încă multe domenii în care putem colabora. Ca în oricare parteneriat, avem puncte comune, dar și diferențe, ceea ce nu trebuie să stea în calea dorinței noastre privind o mai strânsă colaborare."

Totuși, atmosfera diplomatică dintre reprezentații europeni și cei chinezi a fost încordată și tensionată, iar conferința de presă comună a fost anulată. Singura parte mai relaxată din cadrul discuțiilor cu China a fost întâlnirea reprezentanților din domeniul cultural. "Diversitatea culturilor este cel mai important aspect al civilizației umane. Autonomia și dezvoltarea diferitelor culturi și sporirea dialogului cultural sunt premise ale conservării diversității", a spus Wen Jiabao cu această ocazie.

Stăruința Chinei asupra autonomiei politice și culturale s-a repetat ca un laitmotiv în toate convorbirile avute cu reprezentanții europeni la Bruxelles. Clar este că Uniunea Europeană și China au o serie de interese comune, dar, în același timp, diferențele sunt eclatante.

  Octavian Bot - declarație politică despre Mize false în politica românească;

Domnul Octavian Bot:

"Mize false în politica românească"

Congresul PSD, de la sfârșitul săptămânii trecute, mi-a adus aminte de cele "n" congrese ale Partidului Comunist. Pe alocuri, chiar s-a depășit entuziasmul și frenezia ce caracterizau "mărețele" congrese din epoca de aur. Până și roșul a fost mai mult în decor. Profitând din plin de efectele crizei economice și financiare prin care trece România, PSD încearcă să pozeze în "salvatorul națiunii", Adrian Năstase și compania ne promit nici mai mult nici mai puțin decât un nou model de societate. Vorba poetului:" toate-s vechi și nouă-s toate"…

Despre ce model de societate este vorba, ne-a spus și Ion Iliescu. Cine ar fi crezut că, după 20 de ani de la Revoluție, Ion Iliescu mai poate da lecții de democrație și de economie de piață. Când îl auzi pe Ion Iliescu vorbind despre democrație sau capitalism, ai impresia că timpul s-a oprit în loc și că gargara FSN-istă mai poate ține loc de discurs politic.

"Faimosul" program de guvernare al PSD, realizat în cel mai populist stil posibil, promite câte ceva la toată lumea. La fel a făcut PSD în toți anii în care a fost la guvernare. Prezent la Congresul PSD, Sorin Oprescu, primarul general al capitalei, le-a spus foștilor săi tovarăși că li se adresează cu sintagma "popor PSD". Probabil că domnul doctor nu știe că sintagmă înseamnă grup de două cuvinte, care alăturate au un înțeles. Nu cred că "popor" și "PSD" alăturate ar putea avea vreun înțeles. Nu puteau lipsi de la Congresul PSD nici accentele revoluționare. Era de așteptat de la partidul al cărui lider se joacă de-a Che Guevara, iar Radu Mazăre apare caraghios în uniformă de ofițer. Prostia a mers până acolo, încât s-a lansat îndemnul către populație de a se duce în ziua votării moțiunii de cenzură la locuințele parlamentarilor de la putere.

Ce o fi fost în capul celor care au îndemnat cetățenii să facă asemenea "vizite"? Nu știu că orice mandat imperativ este nul?

A paria în acest moment pe PSD, înseamnă a paria pe o miză falsă. Dacă Victor Ponta, prin teribilismul său, va duce PSD în decor, așa cum a făcut când se juca de-a copilotul la raliu, nu mă privește.

Grav ar fi însă să ducă România în "decor".

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu tema Responsabilitate și politică;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Responsabilitate și politică"

Am fost realmente stupefiat de părerea unui lider PDL - este vorba despre Adriean Videanu - care a declarat, fără nicio reținere, că nu "vede" vreo responsabilitate politică în situația unui final tragic în cazul învățătoarei din Caracal, care este în greva foamei de aproape două luni de zile. Mă întreb, atunci, ce înțelege PDL prin responsabilitate politică? Învățătoarea nu cere altceva decât aplicarea legii și acordarea drepturilor sale, iar acest guvern o condamnă la moarte. Este o crimă ceea ce se întâmplă. Incompetența și disprețul față de cetățeni sunt singurele certitudini ale Guvernării Băsescu-Boc-Anastase.

PSD nu acceptă bătaia de joc la adresa românilor. Stoparea abuzurilor acestui guvern este un gest de responsabilitate. Toți românii care ies în stradă și protestează își cer drepturile. Cui să le ceară? Celor care răspund pentru cum merg lucrurile, celor care iau decizii.

Actualul Guvern se poate lăuda cu nenumărate "realizări", de la distrugerea mediului de afaceri până la exterminarea în masă a pensionarilor și categoriilor sociale defavorizate. Cine răspunde pentru faptul că sărăcirea populației României a fost transformată în politică de stat? Cine este vinovat de dezastrul în care a ajuns România? Nu aștept răspunsul domnului Videanu la aceste întrebări, este limpede că pedeliștii nu "văd" vreo responsabilitate. Ceea ce văd, însă, toți românii este sfârșitul guvernării portocalii, cu miniștri blocați în birouri de oameni furioși.

Protestele tuturor categoriilor socioprofesionale demonstrează că avem nevoie de un nou guvern și de un nou model de dezvoltare în România, bazat pe încredere.

PSD este pregătit să scoată țara din criză, dar pentru aceasta Guvernul portocaliu trebuie să plece.

Peste 2 milioane de români au semnat moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Boc!

PSD propune un program de guvernare serios și coerent, cu măsuri de reașezare a economiei și a societății pe baze mai echitabile, de stimulare a creșterii economice și creare de locuri de muncă. Fiecare cetățean din această țară are dreptul la un trai decent. Vrem să-i protejăm pe cei cu venituri mici și, în același timp, să-i încurajăm pe cei care realizează creștere economică.

Politica înseamnă responsabilitate și grijă pentru oameni. Suntem responsabili în fața tuturor celor care ne-au desemnat să le reprezentăm interesele în Parlamentul României. Avem o responsabilitate față de toți cei care nu pot urca la această tribună, față de cei care protestează și își cer drepturile, față de toți românii care sunt disperați, sărăciți și umiliți.

Trebuie să demonstrăm că ne pasă cu adevărat de problemele tuturor românilor și de problemele fiecărui român în parte. Ne pasă și de soarta pensionarilor, și de viitorul copiilor noștri, și de învățătoarea care e în greva foamei, și de angajații din sănătate și poliție.

Stimați colegi, indiferent de partidul din care faceți parte, îndrăzniți să vorbiți și să vă spuneți cuvântul! Îndrăzniți să votați moțiunea de cenzură! Este șansa de a scăpa țara de acest guvern incompetent și de a recâștiga încrederea oamenilor. Este șansa unui nou drum, cu un plan cinstit de a scoate România din criză.

Pentru unii dintre dumneavoastră, stimați colegi, este și un test: veți vedea dacă mai aveți vreo urmă din ceea ce se numește conștiință.

  Cristian Buican - declarație politică denumită Un stimulent cât o demisie;

Domnul Cristian Buican:

"Un stimulent cât o demisie"

Dezbaterea publică asupra situației de la finanțe, începând de la protestul spontan de săptămâna trecută și până la discuția despre stimulentele pe care angajații de acolo le primeau, ne-a demonstrat încă o dată că Emil Boc este un habarnist. Însuși întâiul cârmaci al țării a venit în fața opiniei publice și a explicat că Emil Boc nu are nicio vină pentru că nu știa de modalitatea de plată a angajaților de la Ministerul de Finanțe. Vă spun sincer că dacă Traian Băsescu nu și-ar fi exprimat clar opțiunea pentru păstrarea lui Boc, aș fi considerat că o asemenea acuzație era echivalentă cu o demisie, ținând cont și de slugărnicia celui care astăzi se află la Palatul Victoria.

Pentru ca această poveste să aibă inclusiv vinovați, chiar dacă doar la nivel declarativ, Gheorghe Pogea a fost scos din joben și a fost desemnat vinovatul de serviciu. Exact pe model consacrat de Traian Băsescu, ni s-a explicat cum Emil Boc nu are nicio vină, iar personajul negativ este Pogea, cel care, cu nerușinare, și-a mințit superiorul. Chiar dacă și pentru o clipă am accepta acest scenariu, intervenția lui Traian Băsescu este târzie și nu face altceva decât să îl minimizeze, dacă mai era nevoie, pe Emil Boc.

Mult mai interesante sunt pozițiile pe care atât liderii de sindicat, cât și vuvuzelele portocalii trimise pe la diverse televiziuni le-au exprimat. Astfel, dacă liderii de sindicat au contrazis cu argumente declarațiile lui Băsescu conform cărora Boc nu ar fi știut de stimulente, vuvuzelele portocalii s-au trezit într-o situație cel puțin stânjenitoare. Atunci când confirmau spusele șefului lor de trib erau acuzați de amatorism și incompetență, neștiind, la doi ani de zile de la preluarea puterii de modalitatea prin care sunt plătiți angajații unei structuri subordonate lui Emil Boc, fie de interese financiare personale, exemplul ministrului Ialomițianu care se judecă cu structura pe care o conduce pentru acordarea unor stimulente restante fiind deja arhicunoscut.

Dacă nu ar fi tragic pentru angajații de la Ministerul de Finanțe, ar fi o adevărată comedie, cu Boc în rol de Stan și Ialomițianu în rol de Bran. Însă să ai pretenții ca structurile Ministerului de Finanțe să colecteze taxele și impozitele corect, să amendeze firme care fac evaziune fiscală de sute de milioane de euro sau să lucreze ore suplimentare în condițiile în care 60% din angajați au salariul de bază de sub 1.000 de lei este o nouă iluzie specifică incompetenților portocalii ce ne conduc.

Nu trebuie uitat nici faptul că această bombă cu ceas de la Ministerul de Finanțe a explodat după ce venerabilul ministru Ialomițianu a executat, până la virgulă, cuvintele-decret ale prea-iubitului conducător. Or, tocmai acest tip de comportament slugarnic de a asculta inepțiile unui om care are pretenția de a se pricepe la orice ne-a adus în situație dezastruoasă în care trăim.

Nu am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a lua apărarea angajaților Ministerului de Finanțe și nici doar de dragul de a critica năzbâtiile habarnistului premier și a subordonaților săi, ci pentru a vă reaminti că simpla declarație a lui Traian Băsescu, conform căreia Emil Boc nu știa cum sunt plătiți subordonații săi, reprezintă, în orice țară de bun-simț, un motiv întemeiat de demisie.

În mod normal, ar trebui să închei această declarație politică printr-o solicitare de demisie a premierului Emil Boc, însă, ținând cont de iminenta moțiune de cenzură de săptămâna viitoare mă voi limita în a vă reaminti că ceea ce v-am prezentat mai sus reprezintă unul din nenumăratele motive pentru care, indiferent de coloratura politică, trebuie să votăm pentru moțiunea de cenzură.

  Cristian Buican - declarație politică denumită Revenirea la normalitate;

Domnul Cristian Buican:

"Revenirea la normalitate"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a face un apel la normalitate, la restabilirea sarcinilor pe care fiecare instituție din această țară le are și la recâștigarea demnității Parlamentului României. Anunțata intenție a Guvernului de a-și asuma răspunderea pe Legea Salarizării unitare nu este altceva decât o nouă modalitate a actualilor guvernați de a ignora ceea ce ar trebui să fie cea mai importantă instituție a statului Român, Parlamentul României.

Instituția sub sigla căreia noi toți, cei de aici, ne desfășurăm activitatea, ar trebui să fie forul suprem de dezbatere a legilor din această țară. Or, în prezent, atât acțiunile Guvernului, care nu face altceva decât să își asume răspunderea pe legi de o importanță crucială pentru viitorul cetățenilor acestui stat, precum și activitatea noastră, a deputaților și senatorilor din Parlamentul României, nu dau decât impresia de inutilitate, iar acest fapt, căci este un fapt, reprezintă un pericol pentru democrația din România.

O lege de o asemenea importanță precum Legea salarizării personalului bugetar ar trebui să reprezinte un consens între toate forțele politice din această țară, între sindicate și guvern, între patronate și organizațiile profesionale. Asumarea răspunderii nu reprezintă altceva decât o încăpățânare a actualului executiv de a realiza o lege care să fie o prelungire a bugetului din anul 2011 și care înglobează atâta inechitate cât nici nu putem da seama în acest moment.

Cursul firesc al oricărei legi este unul anevoios, care uneori poate părea prea îndelungat. Însă, tocmai acest lucru duce la legi mai bune și mai corecte. Dezbaterea parlamentară nu ar trebui să fie o luptă surdă pe proceduri, ci o bătălie a ideilor și a principiilor. Nicio forță politică, nicio confederație sindicală, nicio asociație profesională sau vreun ONG nu dețin adevărul absolut și implicit nu ar trebui să decidă, de unii singuri, cum trebuie remunerați angajații de la stat.

Atunci când am decis să candidez pentru un loc de deputat în Parlamentul României, am avut speranța că voi putea îmbunătăți legislația. La început și mie mi s-a părut că dezbaterile durează prea mult, însă, în timp, am observat că doar așa, prin dezbatere și prin negociere, poți avea o legislație mai bună, mai corectă.

Aș dori, și mă adresez aici în special deputaților care susțin acest guvern, să vă puneți aceeași întrebare: de ce ați ales să candidați pentru un loc de deputat în Parlamentul României? Pentru că, dacă răspunsul la această întrebare este același pe care l-am dat și eu, atunci veți susține demersul meu de a face un apel la actualul guvern de a trimite spre dezbatere, în Parlament, Legea salarizării unitare a bugetarilor, o lege care, dacă va fi adoptată prin asumarea răspunderii, nu va crea decât inechitate, va genera frustrare și multe revolte.

Trimiterea acestei legi spre dezbatere în Parlamentul României ar reprezenta pentru actuala putere un semn de normalitate, de restabilire a ordinii firești de adoptare a unei legi și o modalitate de responsabilizare a celei mai importante instituții democratice a României, Parlamentul.

  Cristian Buican - declarație politică denumită Recunoașterea traseismului politic;

Domnul Cristian Buican:

"Recunoașterea traseismului politic"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă față de un nou abuz pe care puterea portocalie l-a săvârșit în această sală în decursul săptămânilor trecute. Mă refer aici la recunoașterea, prin votul unor colegi deputați, a practicii traseismului politic, prin oferirea posibilității trădătorilor din Camera Deputaților de a constitui un nou grup parlamentar reprezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaților.

Vă spun sincer că pot înțelege rațiunea pentru care puterea portocalie dorea un nou reprezentant în Biroul permanent, însă nu pot accepta modalitatea prin care portocaliii au rezolvat această problemă. Nu vorbesc aici de reguli morale sau de bun-simț, pentru că actualii guvernanți și susținătorii lor din Parlament au demonstrat că nu le au, ci de încălcarea oricărei reguli, practici sau cutume din Camera Deputaților. Recunoașterea grupului UNPR sau al trădătorilor, căci despre ei este vorba, înseamnă de fapt recunoașterea instituțională a traseismului politic, practică pe care aceiași portocalii o condamnau nu cu mult timp în urmă. Dacă însă mă uit mai bine la grupul PDL de azi pot observa că o bună parte din dumneavoastră sunteți proveniți de la alte partide. E și normal, pentru că PDL nu are ideologie politică.

Trebuie, de asemenea, să recunosc că dezertările din rândurile noastre, ale PNL, precum și din rândurile colegilor de opoziție, de la PSD, trebuie să reprezinte și un semnal de alarmă pentru politica de cadre pe care o au aceste partide. Nici nu trebuie să ne mire că primari, consilieri locali sau județeni schimbă partidele politice la fiecare scrutin electoral dacă noi, în Parlament, suntem de acord cu traseismul politic.

Efectele deciziei de săptămâna trecută se vor vedea în timp și sunt devastatoare pentru partidele politice din România. În primul rând, ascunși sub aceeași mantie protectoare a unui vot util, partidele din opoziție vor racola parlamentari ai puterii în vederea susținerii moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Boc. Interes legitim, conform cu cel al 80% din cetățenii români, însă tot prin trădare și dezertări. Mai mult decât atât, decizia PC de săptămâna trecută, aceea conform căreia vor încerca formarea unui nou grup parlamentar sub sigla PC, prin aceeași practică a racolării și implicit impunerea unui reprezentant în Biroul permanent, reprezintă escaladarea procesului de legalizare a traseismului politic.

Această practică a traseismului politic trebuie să înceteze. Știu că fiecare dintre partidele politice aflate azi în Parlament au fost la un moment dat la putere și nu au mai pus pe tapet această problemă, fiindu-i favorabilă, însă noi singuri trebuie să instaurăm un moment zero. Trebuie să încetăm în a ne mai acuza reciproc, cel puțin în această privință, să acționăm unitar și conform unor principii și idei democratice. Așa cum un consilier local sau județean își pierde un mandat dacă partidul din rândurile căruia provine îi retrage sprijinul politic, așa trebuie să se întâmple și cu parlamentarii. Pentru a da exemplu, trebuie să începem cu noi.

Pe această cale fac un apel la dumneavoastră pentru a ne așeza la masa negocierilor și să cădem de acord cel puțin în această privință. Doar așa, prin astfel de măsuri bazate pe principii și idei, vom putea transforma Parlamentul în ceea ce cu toții ne dorim: un for al dezbaterilor bazate pe argumente și pe bun-simț.

  Iulian Vladu - declarație politică: Pălăria prea mare, sau pretențiile noastre prea mari?!;

Domnul Iulian Vladu:

"Pălăria prea mare, sau pretențiile noastre prea mari?!"

Sâmbătă a avut loc Congresul PSD, în cadrul căruia, novice în politică, Victor Ponta a prezentat cele 100 de măsuri anticriză. În sfârșit, după mai bine de 2 ani de așteptări, PSD-ul și PNL-ul au reușit să încropească câteva măsuri. Măsuri electorale, așa cum le stă bine unor partide din opoziție, măsuri care să încânte auzul celor pe care domnul Vântu îi caracteriza drept imbecili, adică auzul nostru, al tuturor. Mi se pare hazliu, ca să nu spun deranjant, să regăsesc în acest program de măsuri anticriză, măsuri care se repetă, altele care sunt nelegale sau măsuri care contravin atât legislației, cât și acquis-ului comunitar. Poate Domnul Ponta reușește să învețe, până la finalul mandatului de președinte al PSD-ului (că de altceva nu poate fi vorba), că suntem membri ai Uniunii Europene, și acest lucru implică, pe lângă drepturi, și obligații, una dintre ele fiind aceea de a pune în acord legislația națională cu cea a Uniunii.

Am observat niște lucruri poate cu un grad mai mare de dificultate, dar apreciez unicul răspuns pe care-l poate oferi oricărei întrebări care i se adresează: Traian Băsescu. Mă așteptam ca, după conferința de presă susținută de către domnul Videanu, în care au fost prezentate profesional implicațiile bugetare și nesustenabilitatea măsurilor propuse, cei trei crai (Ponta, Dragnea și Năstase) invitați la o emisiune televizată, să vină cu contraargumente acuzațiilor. În fapt, am observat același comportament al unor oameni puși în dificultate, care își bazează întregul discurs pe jigniri la adresa PDL-ului și a șefului statului. Nu mai menționez despre incapacitatea domnului Ponta de a reține două procente, astfel încât a fost nevoie să aducă un dosărel din care să se inspire în timpul emisiunii. Dar, să avem îngăduința că, atât cât va mai rezista în funcție, va reuși să învețe și să afle lucruri obligatorii a fi știute de către cineva care aspiră la funcția de prim-ministru.

Într-adevăr, este amuzant să auzi un comentariu precum cel al domnului Iliescu care ne informa că domnul Ponta a început să învețe câte ceva despre mersul economiei. Într-adevăr, poate fi amuzant pentru mine, dar nu pentru cel în cauză, care a răspuns cu un râs în hohote îmbibat în propria incompetență. Dacă domnului Ponta i-a făcut cinste, atunci permiteți-mi să-l felicit. Eu nu pot decât să apreciez ca fiind rușinoasă afirmația domnului Iliescu. Adică, noi, cetățenii, să-nțelegem că doriți să preluați funcția de prim-ministru pentru a învăța mersul economiei?

Domnule Ponta, ne bucurăm dacă ați primit replica domnului Iliescu cu onoare, noi suntem îngrijorați, cu atât mai mult cu cât, mândru de apostrofarea domnului Iliescu, ați repetat, precum un școlar, în cadrul unei emisiuni televizate cu privire la măsurile economice propuse de partidul dumneavoastră, că aveți permisiunea de a vă spune părerea pentru că sunteți în procesul de învățare. Cum este oare să afirmi cu zâmbetul pe buze că, în fapt, ești un incompetent, dar poți învăța? Doar dumneavoastră puteți fi mândru de acest lucru.

Domnule Ponta, din păcate, domnul Iliescu nu v-a precizat faptul că, în afară de economie, trebuie să aveți cunoștințe temeinice și despre istorie. Sau, mai bine spus, sau pe înțelesul dumneavoastră, trebuie să vă învețe că este esențial ca PSD-ul să se "rupă" de originile sale comuniste. Dacă dumneavoastră considerați că un lider, indiferent de funcția sau culoarea sa politică, mai ales șeful statului, poate fi "mai rău decât Ceaușescu", aflați că sunteți primul politician după 1989, care a relativizat crimele comise umanității de către Ceaușescu. Este inacceptabil, este rușinos, este jenant, este inadmisibil ca individ, nu liderul celui mai mare partid din opoziție, să facă astfel de declarații. De responsabilitate sau de certificarea afirmației, nici nu poate fi vorba. În fapt, discutăm despre președintele partidului social-democrat, unde democrația există doar în măsura în care domnul Ponta permite unui lider sau altuia al partidului să-și prezinte opinia, părerea despre partidul din care face parte. Altfel, cum putem aprecia interzicerea la propria opinie, în propriul partid, a domnului Mircea Geoană? Poate ați uitat, domnule Ponta, că domnul Geoană este al doilea om în stat. Sau, poate nu v-a explicat domnul Iliescu ce presupune acest lucru.

Așadar, domnule Ponta, consider că pălăria care ar trebui să acopere responsabilitățile este prea mare, în condițiile în care PSD-ul se consideră a fi soluția viabilă pentru o nouă guvernare. Dar nu pentru guvernarea României!

  Mircia Giurgiu - intervenție cu tema Salina Turda - un punct turistic important pe harta României;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Salina Turda - un punct turistic important pe harta României"

Salina Turda se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda, ciuperca de sare are o înălțime de circa 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).

Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană. Romanii au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime și 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, romanii au exploatat și masivul de sare învecinat de la Băile Romane.

După retragerea romanilor și până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracția sării ar fi continuat. În primul document cunoscut în prezent cu referire la sarea de la Turda, emis de cancelaria maghiară în anul 1075, este menționată vama ocnelor de sare de la Turda, într-un loc de lângă râul Arieș. Acest punct de vamă era situat în preajma fostului pod roman, pe amplasamentul așezării fortificate de mai târziu numită Sfântu Nicolae.

În cursul secolului al XIII-lea este pomenită explicit existența ocnei de la Durgău-Turda. În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda, din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane. Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene.

Salina Turda s-a redeschis în anul 1992, în scop turistic și curativ, și este vizitabilă tot timpul anului. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină, unice în Europa, cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul, cioplit în peretele de sare, precum și Scara Bogaților, o scară lucrată filigranat în lemn.

Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o "roată panoramică", de unde se pot admira stalactitele din sare. Principala atracție a salinei este lacul cu soluție salină suprasaturată, excelentă pentru tratament.

Salina Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice ale județului Cluj, dar trebuie promovată intens ca un punct de atracție important pentru dezvoltarea turistică a Transilvaniei și a României.

  Florin Țurcanu - declarație politică cu titlul Sâc!;

Domnul Florin Țurcanu:

"Sâc!"

Uneori, trebuie să faci eforturi uriașe pentru a mulțumi pe cei din jurul tău și mai ales pe cei care au avut încredere și ți-au acordat votul.

Gândindu-mă ce pot face pentru a scoate din umbră agricultura și zootehnia județului Botoșani și, mai ales pentru a reaminti tuturor că județul este preponderent agrar și că "veșnicia s-a născut la sat", am organizat, în prag de toamnă, un târg cu specific agricol. Acțiunea a purtat numele de "Târgul agro - zoo Botoșani" și a avut loc în perioada 2-3 octombrie 2010 la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor si Caprinelor Popăuți, comuna Răchiți, județul Botoșani.

Târgul a constat în prezentarea de produse tradiționale din carne și lapte, artă populară, apicultură, viticultură, produse agroindustriale necesare pentru diferite culturi și, nu în ultimul rând, în prezentarea diferitelor specii de ovine, bovine, cabaline, suine și păsări. Au fost prezenți expozanți din județ, dar și din alte zone, precum Neamț și Suceava.

Alături de cei care și-au expus produsele în cadrul târgului au fost și numeroși vizitatori care au înfruntat cu stoicism ploaia din prima zi, doar din dorința de a vedea cu ce se pot "lăuda" cei care muncesc dar nu sunt luați în seamă sau răsplătiți la adevărata valoare de către guvernanți. Acțiunea a fost acompaniată pe parcursul celor două zile de un spectacol de muzică populară susținut de formația "Rapsozii Botoșanilor" alături de formații de amatori din comunele județului Botoșani.

În ciuda tuturor cârcotașilor care nu și-ar fi dorit ca acest eveniment să reușească, pot spune că la acțiune au participat, în cele două zile, aproximativ 20.000 de oameni din tot județul. Mărturie pot sta taloanele de tombolă, acțiune ce s-a finalizat cu câștigarea a trei premii ce au constat în produse specifice târgului: un purcel la premiul al III-lea, un berbecuț din rasa Karakul la premiul al II-lea și un vițel din rasa Bălțata Românească la premiul I.

Pentru prima ediție pot spune că târgul a fost o reușită, care însă nu ar fi fost posibilă fără sprijinul fermierilor din județ, a Asociației crescătorilor de ovine și caprine din județul Botoșani "Moldoovis" și a Asociației "Bovilact" Botoșani.

Prin urmare, puteți fi siguri că, în opoziție fiind, poți face multe lucruri benefice celor pe care-i reprezinți înfruntând cu succes răutățile celor aflați la putere și cărora nu le-a trecut prin cap că "puterea este a celor mulți" și nu a unui grup restrâns, dar cu interese comune ce constau în suprimarea evoluției satului românesc, în special, și a societății, în general.

  Ioan Munteanu - declarație politică - Fiecare trebuie să simtă că trăim vremuri de austeritate (citat, Emil Boc);

Domnul Ioan Munteanu:

"Fiecare trebuie să simtă că trăim vremuri de austeritate" (Emil Boc)

Premierul vorbește de austeritate, dar până la ce nivel? Dacă și lucrătorii din domeniul finanțelor au decis să protesteze, înseamnă că devine tot mai greu de trăit. Protestele acestora au frapat prin duritatea limbajului și prin hotărârea de a nu ceda în fața unor promisiuni formale. "Hoții!" și "Demisia!" au fost strigările cele mai des auzite, la fel de înverșunate ca și cele de la Cotroceni, din timpul mitingului polițiștilor.

Există tot mai multă ură, adunată de aproape toți românii, nemulțumiți de austeritatea exagerată, de care vorbea premierul, dar și de lipsa de comunicare dintre cei care se află în grevă și cei care ar trebui să le asculte păsul. Ce efort ar fi făcut un ministru dacă ar fi stat de vorbă cu protestatarii? Să comunici cu oamenii care ți se adresează este o chestiune de bun-simț și de onoare.

Soluțiile greșite aplicate pentru ieșirea din criză și neputința guvernanților de a conduce țara, creează haos în România. Este obligația tuturor politicienilor să lase pe plan secund orice interes și să participe la un efort comun pentru ieșirea din recesiune.

Consider că demisia guvernului actual ar fi un prim pas spre liniște și stabilitate. Există mulți oameni competenți, buni profesioniști, adevărați români care ar putea salva țara de amenințarea prăbușirii în prăpastie. E timpul să iasă în față, să-i vedem cu toții și să preia problemele țării.

Eu nu cred în forța străzii, nu cred că salariații din finanțe sunt o masă manipulată de către câțiva instigatori, nu cred în lovitura de stat despre care se tot vorbește. Cert este că numărul românilor nemulțumiți este, pe zi ce trece, tot mai mare și interesele strict politice ale guvernanților nu ne fac decât rău.

Încotro ne îndreptăm?

  Ioan Munteanu - declarație politică - Unii la bal, alții la răscoală (Titlu, Antena 3);

Domnul Ioan Munteanu:

"Unii la bal, alții la răscoală" (Titlu, Antena 3)

Multă lume bună, miercuri seara, la Ateneul Român! Toată această aleasă adunare a fost ocazionată de lansarea platformei creștin-democrate de către Teodor Baconschi. Cald și bine acolo, tratație, conversație, atmosferă relaxată, adică lucruri absolut normale pentru lumea civilizată.

În paralel cu acest eveniment, televiziunile comentau situația de la Ministerul de Finanțe, acolo unde câteva sute de angajați protestau, destul de violent, pentru recâștigarea drepturilor salariale care fuseseră tăiate în mod drastic. Așteptau apă și sandwich-uri pentru a putea rămâne la ușa ministrului Ialomițianu până dis-de-dimineață, când își reluau protestul.

Iată, deci, că după profesori și polițiști, a venit rândul celor de la finanțe să iasă în stradă.

Întreaga societate românească se mișcă, nemulțumită de măsurile extremiste ale Guvernului. Ar urma, desigur, să protesteze puținii veterani de război, rămași în viață, persoanele cu dizabilități și asistații sociali, categoriile sociale cele mai afectate de boală și de sărăcie, cei de la care urmează să se mai adune ceva bănuți. De ce nu se umblă la averile uriașe ale potențialilor vremii, de ce nu se limitează efectele evaziunii fiscale, de ce nu se aplică impozitele pe obiectele de lux? Ceea ce se întâmplă este o sfidare a demnității umane și a celor mai elementare reguli de bun-simț!

Există pericolul instalării haosului în țară, românii cer schimbarea guvernanților care i-au condus spre sărăcie, la orice miting se strigă "Hoții!", "Jos Guvernul!", dar nu se întâmplă absolut nimic. Dacă cei mai mulți dintre locuitorii țării cer un alt guvern, de ce președintele Traian Băsescu nu le satisface dorința? Ar fi un gest de normalitate și oprirea căderii într-o sărăcie și mai accentuată. Doar Traian Băsescu ar putea să intervină în favoarea românilor, prin demiterea guvernului.

Câtă deosebire între ceea ce se întâmplă acum la Ateneu și ceea ce se întâmplă în stradă, între domni și năpăstuiți!

  Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică cu subiectul Opriți genocidul în rândul persoanelor cu dizabilități!;

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

"Opriți genocidul în rândul persoanelor cu dizabilități!"

Condamn ferm dublul limbaj practicat de membrii cabinetului Emil Boc: pe de o parte, România, prin reprezentanții săi de la putere, ratifică tratate internaționale pentru alinierea legislației interne la cea europeană în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilități și, pe de altă parte, ia măsuri antisociale împotriva acestor persoane. Astfel, Guvernul PDL, condus de Emil Boc, a pregătit o ordonanță de urgență prin care se urmărește diminuarea drepturilor bănești acordate persoanelor cu dizabilități și celor care îngrijesc aceste persoane. Prin intermediul actului normativ, se continuă astfel un program guvernamental al PDL de umilire, înjosire și, practic, condamnare la o viață mizerabilă a persoanelor care și așa sunt bătute de soartă. O situație pe care nu o putem accepta și pe care trebuie să o semnalăm forurilor europene. În plus, se desființează instituțiile abilitate să rezolve problemele și să îndrume persoanele cu dizabilități, așa cum s-a întâmplat cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH).

Menționez, în acest context, ratificarea de către România a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, proiect care se află în dezbaterea Senatului și care presupune, conform Direcției Generale privind Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, modificarea a nu mai puțin de 43 de acte normative. Printre acestea sunt Constituția României, Codul familiei, Codul muncii, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă, legi deosebit de importante și care presupun o procedură specială pentru a fi modificate. Atrag încă o data atenția asupra faptului că nu s-a demarat procesul legislativ necesar pentru amendarea acestora. Din contră, România, prin Guvernul Boc, își bate joc de persoanele cu dizabilități, indiferent că vorbim aici de copii, tineri, adulți sau bătrâni, mulți dintre aceștia fiind în imposibilitatea de a se îngriji singuri.

Ceea ce face astăzi Guvernul Boc nu este o scăpare, nu este un accident sau o eroare umană. Este o politică de stat, măsurile pe care le-a luat până acum în domeniul protecției sociale, în numele reformei statului, fac parte dintr-un program guvernamental de condamnare la o viață de mizerie a celor care au nevoie de îngrijire specială, de susținere, de medicamente, de tratamente medicale, de instituții specializate, de proiecte de integrare în societate. Motivul invocat, criza mondială, nu justifică măsurile dure de austeritate îndreptate asupra persoanelor defavorizate din societatea românească.

Cer public guvernanților și primului-ministru Emil Boc să nu transforme în literă de lege proiectul de ordonanță de urgență pentru adoptarea unor măsuri în domeniul social, precum și pentru modificarea unor acte normative prin care se diminuează drepturile bănești acordate persoanelor cu dizabilități și celor care îngrijesc aceste persoane. În caz contrar, mă vad obligată să sesizez organismele internaționale pentru a le prezenta situația de fapt, în speță dublul limbaj al Guvernului Boc în cazul persoanelor cu dizabilități.

Reamintesc celor care astăzi dețin puterea că românii, indiferent de condiția socială, sex, vârstă, pregătire profesională au dreptul, conform Constituției și a normelor Uniunii Europene, unde România este parte, la o viața decentă, demnă, la garantarea siguranței zilei de mâine.

  Manuela Mitrea - declarație politică cu subiectul Cercetarea din România nu trebuie să fie omorâtă prin subfinanțare;

Doamna Manuela Mitrea:

"Cercetarea din România nu trebuie să fie omorâtă prin subfinanțare"

În anul 1989, România avea 60.000 de cercetători dintr-un total de 170.000 angajați în sistem, iar azi, resursa umană din cercetarea științifică-dezvoltarea tehnologică numără doar vreo 15.000 de salariați, mai puțin de jumătate fiind cercetători atestați.

După 1989, cercetarea științifică a fost distrusă prin diferite metode, multe dintre unitățile de cercetare au fost transformate în societăți comerciale pentru a fi ușor privatizate, dispărând însă ca unități de cercetare, bugetul alocat a scăzut continuu.

Potrivit unui studiu comparativ realizat de National Science Board din SUA, pe 45 de state, România ocupă locul 43 într-un clasament mondial privitor la cercetarea științifică. Analiza s-a făcut pe două niveluri: bugetul alocat de stat pentru cercetare și numărul de articole științifice publicate la nivel internațional.

Dacă în 2007, Guvernul a alocat cercetării 0,53% din PIB, în 2009 a scăzut la 0,3% din PIB. Ca urmare, dintre țările europene, România are cel mai mic număr de cercetători la 1.000 de angajați, ceea ce arată un nivel de educație deficitar. Prin comparație, Finlanda are de opt ori mai mulți angajați în cercetare. România alocă cea mai mică sumă pentru fiecare om de știință - 10.200 de euro/an, în timp ce Elveția alocă de circa 33 de ori mai mult.

Mihnea Boștină, cercetător la Catedra de Chimie Biologică și Farmacologie Moleculară a Școlii Medicale Harvard, susține că ''Situația cercetării românești s-ar putea explica pornind de la locul pe care îl ocupă România pe hartă. De la locul pe care îl ocupă știința în lista priorităților politice. De la locul pe care îl ocupă cunoașterea în atenția publică. Și de la cine ocupă locurile importante din sistem'', și propune "un prim, dar nu și suficient pas, ar fi un cadru legislativ adecvat. Modalități clare și corecte de ocupare a posturilor, modalități echitabile de plată a personalului, modalități adecvate de acordare a granturilor de cercetare."

Fără cercetare științifică, o țară nu poate să se dezvolte, să progreseze, să prospere, de aceea cred că cercetarea are nevoie de o finanțare adecvată. Prin urmare, solicit ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, Daniel Petru Funeriu, ca, în proiectul de buget pentru anul 2011, cercetarea să aibă alocat minim 2% din PIB.

  Ciprian Minodor Dobre - declarație politică cu titlul Cine mai are încredere în promisiunile Guvernului PDL?;

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Cine mai are încredere în promisiunile Guvernului PDL?"

Îmi permiteți să rostesc câteva citate din programul electoral al Partidului Democrat Liberal, pe baza căruia această formațiune politică a câștigat la ultimele alegeri voturile unui număr important de români.

"…vom elimina 100 de taxe și vom constitui fonduri din resurse de la bugetul țării și din resurse europene, pentru creditarea întreprinderilor mici și mijlocii și pentru continuarea unor lucrări de investiții începute în România..."

După doi ani de guvernare, bilanțul este sumbru: PDL a mărit TVA la 24% și a decis introducerea impozitului minim obligatoriu, fapt ce a dus la închiderea a zeci de mii de firme mici pentru care plata acestui impozit însemna pierderi importante. Cât privește garantarea creditelor pentru continuarea lucrărilor de investiții, este greu de identificat ce investiții s-au făcut în ultima perioadă, atâta timp cât majoritatea lucrărilor de reparații și modernizare demarate înainte de 2008 prin Ordonanța nr.7 au fost blocate din lipsă de fonduri și astfel abandonate.

"De la 1 ianuarie 2009 nu va mai exista nicio familie în care să fie pensionari cu o pensie mai mică de 350 lei pe lună."

Încă o promisiune deșartă din moment ce vedem azi cum prioritatea PDL este tocmai aceea de a impozita pensiile. Pensia socială minimă nu numai că nu a crescut, dar abia a scăpat de diminuare.

"... avem în vedere mărirea rentelor viagere, mărirea alocației pentru copii la 100 lei pe lună și [...] vom discuta cu băncile comerciale pentru a găsi formulele cele mai potrivite de restructurare a creditelor sau refinanțare, astfel încât familiile solvabile, dar care au greutăți temporare în achitarea ratelor și dobânzilor crescute, să nu își piardă locuințele."

Ce s-a ales de aceste promisiuni după doi ani de zile? Alocația de copii nu a fost mărită... ce-i drept nici redusă, așa cum a fost cazul altor alocații aflate în plată, dar la drept vorbind ce ar mai fi putut reduce din ea ?!

Cât privește sprijinul acordat familiilor pentru a depăși greutățile întâmpinate cu plata creditelor, guvernarea PDL a avut grijă ca foarte mulți români să ajungă în această situație după ce a redus cu 25% salariile angajaților bugetari. Aroganța supremă a dovedit-o președintele Băsescu care a declarat recent că toți acei români care și-au luat credite ar fi trebuit să-și facă un calcul serios înainte de a apela la bănci, pentru a se asigura că le vor putea plăti pînă la capăt. Desigur, pe același principiu poate ar fi trebuit și PDL să menționeze în lista promisiunilor electorale că vor tăia veniturile a milioane de români și atunci cu siguranță că românii și-ar fi făcut alte calcule.

Așa cum lejer se poate observa, măsurile luate de Guvernul Băsescu-Boc nu au nicio legătură cu promisiunile făcute în campania electorală. Ce este mai grav e că nu au nicio legătură nici măcar cu reglementările incluse de acest guvern în legea bugetului de stat.

Mergând pe principiul "una zicem, alta facem," acest guvern a mințit cu nerușinare, reglementând în buget menținerea în anul 2010 a valorii punctului de pensie la 732,8 lei, pensie socială minimă de 350 lei, care urma să fie majorată cu rata inflației, scăderea numărului de șomeri înregistrați cu 55.000, ca urmare a măsurilor de protecție socială stabilite prin programul anticriză al guvernului, menținerea salariilor la nivelul anului 2009, mai puțin pentru persoanele cu salarii sub 705 lei pe lună, care urmau să fie majorate și susținerea categoriilor sociale afectate de criza economică, lucruri pe care mai apoi a hotărât să nu le respecte.

Ce avem în momentul de față? Avem un punct de pensie decuplat de salariul mediu pe economie, pensia socială minimă, așa cum remarcam mai devreme, abia a scăpat de diminuare, nici vorbă de majorarea ei, șomajul a crescut semnificativ și în 2010, iar măsurile de protecție socială sunt inexistente, salariile au fost reduse cu 25%, inclusiv cele sub 705 lei, care au ajuns la un brut de 600 lei, iar cota TVA-ul a crescut la 24%, determinând creșteri ale prețurilor mai mari decât procentul de 5% și reducerea puterii de cumpărare.

Prin toate aceste decizii, Guvernul PDL a reușit să distrugă tot ceea ce s-a făcut în ultimii ani și să aducă acest popor la limita subzistenței.

Suntem la mijlocul lunii octombrie și președintele statului anunță o creștere a industriei de 5% pe ultimul trimestru, iar premierul Boc se declară optimist în privința creșterilor salariale de anul viitor și a reducerii inflației. Dar experiența ultimilor ani ne-a arătat cât de nerealist este optimismul liderilor PDL.

Tocmai de aceea sper ca toți colegii parlamentari să înțeleagă cât este de important să voteze moțiunea de cenzură depusă în Parlament. Trebuie să punem capăt haosului creat în finanțele acestei țări și să putem implementa acele măsuri care vor determina cu adevărat o creștere economică.

Dar cel mai important lucru este să putem aduce liniște în casele românilor, să oferim predictibilitate pe termen mediu și lung. PDL trebuie să înceteze joaca de-a alba-neagra cu destinele românilor! Acesta este obiectivul moțiunii de cenzură... să readucem normalitatea în viața cetățenilor acestei țări.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată Înlăturarea incompetenței din fruntea României;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Înlăturarea incompetenței din fruntea României"

Mă adresez de această dată cu precădere colegilor parlamentari ce fac parte din coaliția de guvernare, pentru că - mai mult decât oricând - le revine și trebuie să își asume responsabilitatea pentru stoparea parcursului dezastruos al acestei țări. Fără susținerea dumneavoastră, domnilor colegi, acest guvern nu ar putea funcționa, iar România ar fi salvată de cea mai incompetentă guvernare pe care a avut-o vreodată.

Fiecare parlamentar al puterii, și în special colegii de la PDL știu că am dreptate: că sunt conduși de niște diletanți, de oameni care nu se pricep decât la șmecheriile necesare pentru a-și hrăni clientela politică, de politicieni care nu pun nici interesul cetățenilor, nici al țării, dar nici măcar al partidului printre prioritățile lor. Căci altfel, cum s-ar putea explica faptul că PDL înregistrează cel mai slab scor electoral de după alegeri. Iar acest lucru îl știu și ei, acesta fiind motivul pentru care conducerea PDL a amânat pentru a treia oară (!!!) organizarea congresului partidului.

Avem un premier și un președinte care anunță că am ieșit din criză, în timp ce România moare de foame; avem un ministru de finanțe care nu cunoaște PIB-ul României, dar dă statul pe care îl reprezintă la cel mai înalt nivel în judecată pentru recuperarea stimulentelor pe care acum le taie; avem un ministru al muncii care nu cunoaște problemele fondului de pensii, un ministru al agriculturii care anunță creșteri exorbitante ale prețurilor - iar exemplele pot continua!

Acesta este motivul pentru care consider că este un gest de onoare și de demnitate, pentru fiecare parlamentar, indiferent de culoarea sa politică, ca în momentul dezbaterii moțiunii de cenzură împotriva acestui Guvern, să acorde votul său favorabil pentru înlăturarea acestui executiv și salvarea României!

Acum este momentul să demonstrați oamenilor care v-au ales că votul uninominal este relevant și să votați pentru înlăturarea acestui guvern, mai ales având în vedere faptul că 90% din populație nu mai dorește la cârma acestei țări nicio variantă de Guvern Boc, indiferent de numărul ei.

  Titi Holban - declarație politică având tema Guvernul Boc trebuie să plece!;

Domnul Titi Holban:

"Guvernul Boc trebuie să plece!"

Moțiunea de cenzură pe care opoziția a depus-o în Parlament reprezintă cel mai important test pe care noi, parlamentarii, îl vom da în fața națiunii în aceste zile. Este momentul adevărului în politica românească, motiv pentru care voi încerca să fac câteva considerații în cele ce urmează.

În primul rând, această moțiune de cenzură dovedește unitatea fără precedent a opoziției, capabilă să treacă peste toate dificultățile legate de trecut, de doctrină și ideologii, de programe, pentru a demite, democratic, în Parlament, cel mai incompetent Guvern din istoria României. Demersul nostru arată, pe de altă parte, solidaritatea noastră cu toți cetățenii românii, angajați din mediul privat, IMM-uri, salariați, profesori, medici, pensionari, afectați de politicile năucitoare și nimicitoare ale acestui Guvern pus în slujba clientelei politice, și nu a interesului public general.

Nu putem ocoli în textul moțiunii discuția despre responsabilitatea și răspunderea politică pe care distinșii miniștri și le-au asumat în fața forului legislativ la votul de învestitură, dar de care își bat joc de 2 ani încoace. De asemenea, sancționăm prin gestul nostru demagogia și populismul pe care domnul Boc și acoliții săi le-au transformat în virtute națională și în politică oficială de stat. Acum 9 luni, primul-ministru al României a vorbit de măsuri care să ducă la relansare economică: menținerea cotei unice și a TVA, deductibilități pentru IMM-urile care angajează pe timp de criză, eliminarea impozitului minim obligatoriu, reducerea taxelor și impozitelor, consolidarea clasei de mijloc, descentralizare în domeniul sănătății și câte și mai câte. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat!

Măsurile au fost însă încălcate, iar efectele sunt dezastruoase pentru români: lefurile au fost reduse cu 25%, pensiile au fost plafonate la nivelul de anul trecut, încercându-se chiar reducerea lor cu 15%, mila și compasiunea față de cei mai afectați de criză s-a tradus prin reducerea ajutoarele cu 15%, iar mamele au fost încurajate de Guvern să-și întemeieze familii și copii prin reducerea indemnizației de creștere a copiilor cu același procent de 15%. Iar casele promise, prin ANL, prin "Prima Casă", au fost de asemenea promisiuni marcante, fără acoperire. Mediul economic a fost distrus prin taxe și impozite aberante, peste 200.000 de firme fiind închise de impozitul minim obligatoriu, ceea ce a însemnat falimentul clasei de mijloc.

În schimb, guvernanții au avut grijă să creeze o altă clasă în România: clientela politică, pentru care întotdeauna s-au găsit bani pentru a ridica patinoare și săli de sport la prețuri exorbitante.

Toate acestea sunt fapte, mari "realizări" ale Guvernului Boc. Iar consecințele se văd în stradă. Toate acestea sunt motive, suficiente și solide, pentru ca acest Guvern să fie demis!

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Când va deveni agricultura o prioritate?;

Domnul Ion Dumitru:

"Când va deveni agricultura o prioritate?"

România este o țară care încă mai are resurse naturale. Dar în acest moment, din cauza politicii agrare greșite, lipsesc sursele financiare, mai bine zis lipsesc resursele tehnologice pentru a mobiliza eficient resursele naturale.

De ce? Pentru că de la începutul instalării democrației s-a pornit greșit. Drumul a început prin "decimarea" economiei, mai ales a agriculturii, prin degradarea resurselor de mediu și prin reducerea fără seamăn a nivelului de trai, creșterea șomajului, a mortalității, reducerea drastică a populației, degradarea fără seamăn a educației și sănătății constituind rezultante ale politicii interne, și nu externe. Sunt oare aceste simptome, fenomene și rezultante, semne concrete ale unei democrații europene autentice implementate în România?

Actualul Guvern nu dorește să ia în seamă faptul că peste 50% din bugetul țării este vicios cheltuit pe costuri contraproductive și este practic risipit.

Prim-ministrul Boc ar trebui să recunoască că nu se face nimic în domeniul reformei în agricultură, în domeniul infrastructurii, care împreună pot relansa turismul în această țară frumoasă, primită în dar de la Dumnezeu.

Constat că reformele beneficie se lovesc de politica dusă de actuala guvernare. În aceste condiții, investitorul român și străin care dorește să investească în agricultură nu mai are în acest moment nicio șansă de supraviețuire. Licitațiile statului, inclusiv cele organizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, sunt câștigate exclusiv de oameni din interiorul puterii. Legea e pentru fraieri. Agricultura nu a mai fost niciodată într-o astfel de stare de derută. Fiecare țăran, fiecare lucrător agricol ar vrea să lucreze, ar vrea să facă ceva, dar nu poate, din cauza lipsei banilor.

Există firește excepții. Aproape 10% din suprafața țării, care aparține fermierilor mari, este lucrată de tractoare supramoderne și cu mașini supramoderne. Dar nimic, însă, pentru țăranul român de rând.

Suntem în Europa și ar trebui să învățăm de la nemți cum se face agricultura performantă și democrația autentică.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Potopul după guvernarea Boc;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Potopul după guvernarea Boc"

Guvernul nu are un program concret pentru a stopa criza, pentru că nu se mișcă nimic în economie. Presupusul plan lucrează numai pe hârtie, prin ordonanțe, proiecte de lege, hotărâri, măsuri, proiecte care nu pot fi puse în practică. "Planul anticriză" nu poate fi corelat cu realitatea crizei.

Afirmațiile liberalilor - de genul "Potopul" - definesc ceea ce va lăsa Guvernul Boc României.

Programul anticriză al Guvernului Boc, pentru redresarea situației macroeconomice, a intrat în degringoladă.

În continuare, doresc să expun numai câteva din măsurile anticriză promise de prim-ministrul Boc, și care nu și-au atins ținta:

  1. Economia reală începe deja să se simtă, așa declara domnul Emil Boc, nu se simte, pentru că măsurile sunt nesimțite;
  2. Cele 10 miliarde de euro promise din bugetul de stat nu au fost orientate cu prioritate spre investiția publică, spre infrastructură;
  3. Stimularea sectorului privat (IMM) - doar promisiuni:
    • achitarea datoriilor guvernamentale restante către operatorii economici privați - doar fumigene;
    • posibilitatea compensării TVA recuperat cu alte impozite - blocată;
    • capitalizarea CEC și EximBank nu a avut loc;
  4. Creșterea gradului de absorbție a fondurilor comunitare rămâne un vis;
  5. Menținerea unui standard de viață decent pentru populație și sprijinirea categoriilor defavorizate lasă de dorit și i-au adus pe români în prag de dezastru;
  6. Agricultura - declarativ reprezenta pentru Guvernul Boc o prioritate. A ajuns în 2010 în faliment.

Guvernul a irosit resursele bugetare finanțând măsuri ale căror impact a fost incert. Planul anticriză nefiind corelat cu realitatea crizei, Guvernul Boc și-a pierdut credibilitatea și trebuie să ne lase în pace, să plece.

Ceea ce s-a întâmplat până acum este o dovadă a lipsei de profesionalism a Guvernului Boc. Diagnosticul politic privind imposibilitatea și incapacitatea de funcționare normală a organismelor puterii, în condițiile creării unei coaliții politice contra naturii, s-a confirmat, până acum, fără dubii.

Împărtășesc părerea celor mulți, care cred că țara este guvernată de amatori, care nu pot scoate țara din impasul alarmant în care a ajuns.

  Mircea Dușa - declarație politică intitulată Siguranța națională - între mit și stare de fapt;

Domnul Mircea Dușa:

"Siguranța națională - între mit și stare de fapt"

România se află pe un butoi de pulbere care s-ar putea să explodeze mai curând decât credeam. Înmulțirea revoltelor și a pichetelor din ultima săptămână ne arată foarte clar faptul că românii sunt apăsați mult prea tare de probleme, griji și datorii pe care nu le mai pot ține în frâu.

Grija că nu vor mai avea bani pentru familii, nesiguranța zilei de mâine, teama neputinței de a-și mai achita creditele la bănci i-au adus pe foarte mulți angajați ai sistemului bugetar în pragul disperării, iar la toate acestea se adaugă și incapacitatea actualei clase politice de a comunica. Singurul lucru care li se spune celor revoltați este că vor trebui să aștepte hotărârile Parlamentului.

Siguranța națională ar trebui să constituie un pilon de bază al guvernării, dar se pare că fenomenele sociale, tot mai vizibile în ultima perioadă, ne dovedesc contrariul. Starea de echilibru, de stabilitate socială și economică atât de necesară pentru o bună dezvoltare a statului și poporului român lipsesc cu certitudine.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, are nevoie de o nouă strategie politică, capabilă să asigure diminuarea substanțială a decalajelor față de statele mai dezvoltate din spațiul comunitar, să gestioneze operativ și eficient situațiile de criză. Toate acestea vizează promovarea și aplicarea democrației și a stabilității din punct de vedere social.

Siguranța cetățenilor și securitatea națională se poate realiza doar prin măsuri active de natură politică, economică, administrativă și socială. Punerea în aplicare a acestor obiective presupune adoptarea unor măsuri în mod democratic.

Politica în domeniul siguranței naționale ar trebui să vizeze starea de insecuritate individuală, emigrația tineretului, declinul demografic, cu accent pe combaterea sărăciei, consolidarea dialogului, precum și alinierea la normele europene în domeniul ocupării forței de muncă.

Incoerența cadrului legislativ, dar și inconsecvența actualilor guvernanți au dus România în pragul unor conflicte sociale.

Eșecurile repetate ale actualei puteri, precum deteriorarea calității vieții cetățeanului, pot fi incluse în aria falimentului politic.

Românii s-au săturat de Dreptate și de Adevăr!

  Victor Paul Dobre - semnal de alarmă în legătură cu situația siguranței copiilor noștri în școli;

Domnul Victor Paul Dobre:

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu situația siguranței copiilor noștri în școli.

Cazul de la Craiova, care a ținut capul de afiș al tuturor jurnalelor de știri zilele trecute, este doar una dintre situațiile de acest gen care se întâmplă zilnic în perimetrul școlilor românești sau în imediata apropiere a acestora.

Această situație este cauzată din păcate de gravele probleme cu care se confruntă sistemul național de asigurare a ordinii publice, concretizate în lipsa acută de personal, lipsa motivației personalului și subfinanțarea acută a sistemului.

Din păcate, actualul Program de guvernare nu conține referiri stricte la creșterea siguranței individului din mediul școlar. Lipsa, la nivelul Guvernului, a unor documente și acțiuni care să conțină măsuri ce vizează siguranța elevilor în școli, coroborată cu măsurile de austeritate care au generat mari nemulțumiri sociale, vor determina o creștere alarmantă a fenomenului infracțional (în special mica infracționalitate), cu impact major asupra gestionării coerente și eficiente a infracționalității în mediul școlar.

La toate acestea se adaugă și apariția OUG nr.63/2010 de modificare a Legii nr.273 privind finanțele publice locale, în viziunea căreia siguranța publică este cuantificată în cifre care nu au nicio legătură cu realitatea vieții sociale.

Din păcate, poliția locală, care ar trebui să preia atribuțiile poliției naționale pe componenta siguranței în școli, decimează practic structurile locale de ordine și siguranță publică.

În concluzie, cer Ministerului Administrației și Internelor să ia măsuri rapide, în sensul îmbunătățirii activității instituției pe acest palier extrem de important al activității proprii - asigurarea securității copiilor noștri în școală și în afara acesteia.

  Adrian George Scutaru - declarație politică având tema Guvernul Boc conduce România spre sărăcie;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Guvernul Boc conduce România spre sărăcie"

Mai avem puțin până la sfârșitul unui an în care Guvernul condus de premierul Emil Boc și președintele Traian Băsescu ne-au surprins în fiecare zi cu măsurile antipopulare pe care le-au adoptat. Astfel, am putut observa diminuarea drastică a salariilor personalului din sectorul bugetar, falimentarea a zeci de mii de firme și creșterea alarmantă a ratei șomajului, majorarea TVA de la 19% la 24% etc. Toate aceste măsuri au reprezentat efectele unei guvernări incapabile de a face față unei situații economice dificile și, din păcate, acestea nu se termină aici.

Pentru anul 2011, premierul Emil Boc ne anunță că "suntem pe drumul cel bun" și "România va trece pe creștere economică și va ieși astfel din criză, iar deficitul va fi mai mic cu mai mult de două procente". Din nefericire pentru noi, datele actuale privind economia națională, la care se adaugă intențiile total nefaste ale Executivului, ne arată o altă previziune pentru anul ce urmează, astfel încât este posibil să simțim criza mai mult ca niciodată. Din proiectul de buget pentru anul 2011 reiese că Guvernul va tăia drastic din bugetele locale, din fondurile pentru salariile profesorilor și pentru investițiile din infrastructură. La acestea, devine aproape o certitudine menținerea tăierilor salariale de 25% pentru angajații din sectorul bugetar sau, în cel mai fericit caz, vor fi majorări superficiale, de cel mult 10%, după cum anunța premierul Emil Boc. De asemenea, în ceea ce privește ajutoarele pentru căldură, de acestea nu va mai beneficia toată populația.

În concluzie, în cazul în care Guvernul Boc nu va părăsi scena politică, anul 2011 va fi unul în care românii vor deveni și mai săraci decât sunt acum, iar redresarea economică va rămâne doar o utopie. Sper ca parlamentarii care susțin încă actualul Executiv să fie receptivi la vocea disperată a celor din stradă, a milioanelor de români care nu mai susțin Guvernul. Un gest firesc, de bun-simț, ar fi votul în favoarea moțiunii de cenzură a Opoziției.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Marea Adunare a PSD, marea păcăleală;

Domnul Daniel Buda:

"Marea Adunare a PSD, marea păcăleală"

Prin tot felul de acțiuni demagogice și prin organizarea de evenimente pompoase, membrii PSD, de câteva săptămâni bune, se tot chinuie să transmită mesaje, nici de ei înțelese, referitoare la faptul că dețin soluția supremă de ieșire din criză a României. Desigur, pentru un partid coordonat după niște principii antieuropene, comuniste, fără doar și poate, procedura de suspendare sau depunerea unei moțiuni de cenzură reprezintă poate o soluție, fără a avea capacitatea de a se gândi mai departe de acest pas: aruncarea României în haos prin crearea unei crize politice. Devenind aproape un subiect demonizat, după cum spunea și Montesquieu: "tot ceea ce este excesiv, devine insignifiant", eterna temă a moțiunii de cenzură, a suspendării și a prezentării programului alternativ anticriză, riscă să devină subiecte desuete, care cad în derizoriu.

În cadru festiv, ca urmare a organizării "Marii Adunării" la sfârșitul săptămânii trecute, reprezentanții de seamă ai PSD ne-au prezentat oferta de guvernare, un set de măsuri economice menite să scoată țara din haos, un haos în fapt tot de ei creat prin modul în care se poziționează în forul legislativ prin absență desăvârșită.

Prezentarea așa-numitului program alternativ de guvernare s-a dovedit a fi un joc ieftin și demagogic de imagine, un joc făcut exclusiv pentru imagine publică și pentru mass-media, în caz contrar nu îmi pot explica cum un partid care se consideră ancorat în realitate ar fi prezentat astfel de măsuri utopice, unele dintre ele chiar contrare legii, acquis-ului comunitar sau de mult puse în aplicare - cum ar fi, de exemplu, impozitarea profitului reinvestit, reducerea de taxe parafiscale. Desigur că, după modelul promovat în campania electorală de către Mircea Geoană "votați PSD pentru că vom da fiecărui tânăr suma de 20.000 de euro", tot aceeași structură are și acest program alternativ de guvernare, prin promisiuni de genul "aducem salariile din prima zi la nivelul de dinainte". Fără a ține cont de contextul economic, PSD pregătește prăbușirea deficitului bugetar și, implicit, a economiei românești.

M-am oprit numai asupra unei așa-zise măsuri din programul PSD, tocmai pentru că toate măsurile sunt, în fapt, un set de lozinci electorale, fără o fundamentare economică reală și, evident, fără sustenabilitate financiară.

Ceea ce s-a dorit a fi o mișcare politică plină de rafinament s-a dovedit a fi un mare circ, cu arome electorale și cu o dorință de neimaginat de a prelua puterea indiferent de mijloace, important este scopul, fără a ține cont de faptul că oamenii așteaptă decizii rapide și competente de la autorități, și nu măsuri bifate, să iasă la număr. Reformarea și modernizarea unui stat nu pornesc de la numărul de măsuri prezentate sau de la persoane, ci de la obiective care țin de banul public, de economisirea acestuia și de eficientizarea mecanismelor de funcționare ale unui stat de drept, european și modern. Am depășit de mult epoca când politica se făcea după ureche sau numai după sondaje de opinie.

În astfel de condiții, toate aceste măsuri populiste mă îndreptățesc să cred că Partidul Social Democrat este lipsit de viziune politică, discursul politic este adresat aceluiași electorat tradiționalist a lui Nea ŽNelu, adică aceia care se tem de capitalism, de economie de piață și care așteaptă totul de la stat, cei obișnuiți cu pomeni sociale.

Una peste alta, avem un Guvern care își face treaba la modul profesionist, un Guvern care a avut curajul de a-și asuma reformarea și modernizarea statului, un Guvern care a venit cu soluții reale, sustenabile pentru relansarea economică.

Prin urmare, este nevoie de un gest de maturitate politică din partea tuturor partidelor parlamentare pentru ca România să ducă la bun sfârșit setul de măsuri reale pentru ieșirea din criza economică.

  Petru Călian - despre Visul unei moțiuni de toamnă;

Domnul Petru Călian:

"Visul unei moțiuni de toamnă"

Parlamentul României reprezintă o instituție serioasă. Respectarea acestei instituții depinde de cei care o reprezintă. Dezbaterea publică, dialogul sunt mijloace prin care probleme importante își pot găsi soluția, însă, din păcate, circul creat în Parlament de către Opoziție ne aruncă cu zeci de ani în urmă, pe timpul când civilizația era doar o viziune. De câte ori am întâmpinat probleme la dezbaterea unei legi, opoziția a părăsit sala. E ușor să dai bir cu fugiții și să arunci acuze altora, care au rămas până la capăt în luarea unor decizii pentru țară.

Suntem spectatori la teatrul jucat de opoziție de câte ori se anunță discutarea unui punct sensibil. S-a ajuns greu la o stabilitate politică care să implementeze acordurile cu FMI și Banca Mondială, însă moțiunea de cenzură readuce în prim plan faptul că pe scena politică românească nu se poate juca o singură piesă. Credibilitatea României pe plan extern este deseori afectată de câte o moțiune inițiată de opoziție, care, ori de câte ori nu îi convine ceva, apelează la acest demers.

Moțiunea și pachetul propus de PSD sunt lipsite de relevanță și sustenabilitate. Dacă până în prezent am reușit să stabilizăm fiscalitatea din România, o reorganizare a întregului sistem anticriză ar produce un haos economic și financiar fără precedent.Planul de măsuri propus de PSD conduce la imposibilitatea împrumutării de pe piețele de capital și ar elimina orice acord cu FMI, CE sau Banca Mondială. Inflația și cursul monedei naționale nu vor mai putea fi controlate. Acestea sunt doar câteva cauze care ar duce la prăbușirea efectivă a economiei românești.

Nu doar PSD vrea sa redreseze situația salariilor. Și PDL are în vedere revenirea treptată a salarizării din sectorul public și vom prezenta pachetul de măsuri într-o perioadă viitoare, astfel încât România să își poată prezerva echilibrele macroeconomice, ca un element de credibilitate. Creșterea salariului minim la 750 de lei și unificarea acestuia cu salariul minim din privat și de la stat va duce la scăderea competitivității în sectorul privat și la dispariția a peste 100.000 de locuri de muncă în economia reală. Este o măsură care ar distruge sectorul privat din România. Și noi susținem creșterea salariului minim pe economie, deși trebuie atins acel nivel de echilibru care să scoată din economia subterană ceea ce se poate scoate, dar fără ca acest lucru să afecteze competitivitatea mediului de afaceri.

Măsurile luate de actualul Guvern nu au fost înțelese de opinia publică, dar factorii politici care se laudă că ar cunoaște situația reală a țării ar fi trebui să înțeleagă perfect substratul măsurilor luate pentru a scoate țara din criză. Propunerile lor nu trebuiau concretizate într-un plan și prezentate cu surle și trâmbițe, ci, la momentul respectiv, trebuiau discutate prin dialog la fața locului. Faptul că Opoziția a părăsit sala în momentul unui anumit vot și apoi a venit cu propuneri, denotă lașitate și iresponsabilitate față de cetățeni.

  Cornel Știrbeț - declarație politică: Cu ce ne mai amenință PSD;

Domnul Cornel Știrbeț:

"Cu ce ne mai amenință PSD?"

Guvernul Boc, PDL în ansamblul său, dar și partidele care fac parte din coaliția aflată la guvernare, și-au propus și urmăresc cu perseverență, asumându-și toate riscurile politice și toate pierderile electorale, implementarea unor reforme majore, fără de care este cert că România nu va putea ieși din fundătura în care au aruncat-o guvernările anterioare.

Legea pensiilor, Legea salarizării unitare, Legea accelerării proceselor în justiție, Legea educației, adoptarea Codului Penal, a Codului Civil și a celor două coduri de procedură, civilă și penală, sunt doar câteva dintre cele mai importante măsuri legislative care vor contribui decisiv la modernizarea societății românești.

Unele dintre acestea presupun anumite sacrificii din partea românilor, pentru că altfel nu pot fi corectate gravele greșeli ale trecutului. Din păcate, nu numai că nu există o solidaritate a tuturor forțelor societății, dar atât partidele din opoziție, cât și sindicatele se împotrivesc oricăror reforme și incită populația să se revolte, chiar dacă înțeleg perfect necesitatea reformelor pe care le resping cu ipocrizie, numai din dorința de a marca unele câștiguri electorale.

Sunt lansate pe piață tot felul de aberații politice: guverne din umbră sau de umbre, guverne alternative, programe de guvernare, care de care mai neverosimile și mai hilare, toate dovedindu-se a fi însă doar jalnice diversiuni politice, lipsite de credibilitate, dar demne de orice antologie a umorului involuntar.

Crin Antonescu a dat navală în media cu un așa-zis program de guvernare, numit pompos "Statul liberal" și subintitulat "A doua modernizare a României". A doua, pentru că pe prima au înfăptuit-o deja, împreună cu PSD, pricopsindu-ne cu "modernizarea" lor încă de pe vremea lui Tăriceanu, consecința fiind aruncarea țării într-un haos economic și financiar din care tocmai ne zbatem să ieșim.

Cum nici PSD nu putea rămâne mai prejos, a lansat, la congresul din 16 octombrie, "(...) cel mai democratic program de guvernare realizat până acum", așa cum ne-a asigurat, candid, Victor Ponta. Am parcurs cu atenție, dar și cu stupoare documentul intitulat "România Corectă - România Socială", care cuprinde fix 100 de soluții de guvernare marca PSD, structurate pe capitole: pentru prima zi, pentru prima lună, pentru primul an, pentru primul mandat, dar și viziunea PSD pe termen ceva mai lung, până hăt dincolo de anul 2020.

Va fi bine! Asupra românilor se va revărsa Cornul abundenței, peste tot va curge numai lapte și miere, iar maidanezii vor umbla fericiți cu covrigi în coadă prin satele și prin orașele țării, aflată sub guvernarea PSD.

Încă din prima zi, salariile bugetarilor vor fi readuse la nivelul de dinaintea reducerii lor cu 25%!!! Acum depinde și când va fi "prima zi" a guvernării PSD, pentru că dacă va fi peste câțiva ani, atunci cu siguranță că salariile bugetarilor vor fi mai mari decât cele de dinainte de reducere. Tot "în prima zi", PSD va anula măsurile cuprinse în ordonanțele de urgență privind pensiile speciale și pensiile militarilor, renunțând la aplicarea principiului contributivității, ceea ce ar însemna că tot amărâtul de contribuabil să cotizeze, lună de lună, la plata pensiilor năimiților guvernelor PSD și PNL!!! Se va renunța, tot "din prima zi", la plata contribuțiilor sociale de către persoanele angajate cu drepturi de autor, PSD refuzând să mai încarce bugetul de stat și cu aceste contribuții.

Într-un alt plan, dar tot "în prima zi", va fi lansată Cartea neagră a guvernării Băsescu-Boc "(...) pentru a aduce la cunoștința cetățenilor amploarea dezastrului instituțional, economic și social pe care îl va prelua Guvernul PSD". Cu siguranță că în această carte - rechizitoriu, un amplu capitol va fi consacrat celor nouă luni în care PSD a făcut parte din Guvernul Boc.

După ce ne-am lămurit cât de cât asupra a ceea ce ne va rezerva "prima zi" a guvernării PSD, să vedem la ce s-ar putea așteaptă românii "în prima lună": PSD va trece, în primul rând, la "depolitizarea" administrației, ceea ce în traducere liberă înseamnă PDSR-izarea administrației.

Cele mai spectaculoase, dar și cele mai hazlii "reforme" preconizate de PSD pentru perioada iluzoriei sale guvernări sunt cu siguranță cele care vizează domeniul fiscal. Va fi redusă impozitarea muncii, prin scăderea CAS-ului cu 3% la angajator. Angajatorii care vor crea noi locuri de muncă pentru tinerii șomeri sau pentru persoanele trecute de 45 de ani nu vor mai plăti niciun fel de contribuții timp de un an. Firmele private care au de recuperat datorii de la stat - acumulate, cele mai multe, în timpul Guvernului Tăriceanu! -, vor avea numai motive de veselie, pentru că PSD se angajează să le achite toate datoriile mai vechi de 60 de zile!!! Veselia va fi generală în societatea românească dacă va ajunge PSD la guvernare și pentru că, cel puțin în primul an va fi înghețat prețul la energia furnizată populației. Impozitarea veniturilor personale se va face diferențiat, fie în "varianta cu trei trepte", fie în "varianta cu patru trepte", TVA-ul va fi redus la 5% pentru produsele de bază, iar subvențiile pentru agricultură vor fi achitate integral! Agenții economici care vor finanța "acțiuni cu caracter cultural-artistic" vor beneficia de scăderi consistente ale impozitelor, iar lupta împotriva corupției și pentru reducerea evaziunii fiscale va căpăta dimensiuni epopeice în cadrul partidului care grupează în rândurile sale cei mai corupți politicieni, dar și cei mai mari evazioniști fiscali. Guvernarea PSD anunță că vine și în ajutorul tinerelor mame, readucând indemnizația maternală la nivelul de 80% din veniturile din ultimul an. De unde bani? Știe doar PSD, dar nu ne spune! Poate că a descoperit un zăcământ de petrol sub clădirea sediului central al partidului, iar din beneficiile realizate vrea să-și plătească restanțele la chirie, iar dacă mai rămân ceva bănuți, să finanțeze măcar o parte dintre aceste proiecte. Din bani publici de această dată, PSD dorește finanțarea organizațiilor societății civile, intrate astfel în solda sa, dar și subvenționarea accesului la Internet al tuturor școlilor din zonele rurale ale țării, toate acestea fiind posibile, bineînțeles, numai după reducerea la jumătate a taxelor plătite de contribuabili!!!

Viziunea PSD asupra guvernării pe termen lung, ne face să simțim din plin mândria de a fi români! Cel puțin trei universități românești vor trebui să intre, în timpul guvernării PSD, în topul primelor 500 din lume. După ce va fi numit Vanghelie ministru al educației, cu siguranță că vor intra în acest top măcar universitățile din Țăndărei, din Slobozia și din Fălticeni. De altfel, suntem amenințați că pe timpul guvernării partidului lui Iliescu, Năstase și Ponta, în fiecare regiune a țării va răsări câte un centru sportiv polivalent de nivel internațional, iar după anul 2020 România va organiza - și va câștiga! - Turneul Final al Campionatului European de Fotbal!!! Ne așteaptă vremuri minunate sub înțeleapta guvernare a PSD! Noroc că este doar iluzorie!

Ion Iliescu ne asigura că toate cele 100 de soluții de guvernare adoptate de PSD la recentul congres sunt realiste și imediat aplicabile, constituindu-se într-un "material foarte bine lucrat de mâna unui om serios: Adrian Năstase". Bine că ne-am lămurit!

Parcurgerea documentului emanat de la PSD, umorul savuros pe care îl degajă de la un capăt la altul al său, aproape că ne obligă să ne întoarcem la Caragiale, luându-ne permisiunea să operam în celebrul text al lui Nenea Iancu doar o singură schimbare: în loc de republică, am scris PSD. Iată ce a rezultat:

Efimița: Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb și eu un lucru: ce procopseală ar fi și cu PSD la guvernare?

Conu’ Leonida: Ei! bravos! Ș-asta-i bună! Cum ce procopseală? (...) Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei, stai să-ți spui: mai întâi și-întâi că dacă e PSD la guvernare nu mai plătește niminea bir. (...) Al doilea că fiecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate. (...) Par egzamplu, eu...

Efimița: Pe lângă pensie?

Conu’ Leonida: Vezi bine, pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e PSD la guvernare dreptul e sfânt: PSD este garanțiunea tuturor drepturilor. (...) Și al treilea, că se face și lege de murături. (...) Adicătelea că nimini să nu mai aibă dreptul să-și plătească datoriile.

Efimița: Maică Precistă, Doamne! apoi dacă-i așa, de ce nu vine PSD mai curând la guvernare, soro?

Conu’ Leonida: Hei! te lasă reacționarii, domnule?

Efimița: Așa e... da... un lucru nu înțeleg eu (...) Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafa?

Conu’ Leonida: Treaba PSD-ului, domnule, el ce grije are? pentri ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefuri la vreme.

Efimița: Ce bine ar fi! Unde dă Dumnezeu odată să mai vedem ș-asta, PSD la guvernare!

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Puterea Sărăcirii Naționale;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Puterea Sărăcirii Naționale"

"Totul pentru PDL-iști, nimic pentru români", acesta este motto-ul și politica din ultimii ani a puterii antinaționale și antiumane portocalii. Nu contează că un dascăl este în greva foamei de peste 50 de zile, și chiar dacă ar fi 1000 nu ar conta, potrivit afirmațiilor lui Adriean Videanu, deoarece nu sunt bani și în consecință veniturile românilor rămân reduse.

Dar pentru primarii PDL, firmele de partid și camarila din ministere există bani, ei nu sunt afectați de criză, ba chiar prosperă, în timp ce cetățenii acestei țări sunt tot mai săraci, disperați și umiliți de un guvern total inconștient și incompetent.

În timp ce românii sunt scoși în stradă de măsurile aberante și iresponsabile ale Guvernului Boc, reprezentanții puterii portocalii le promit vrute și nevrute cetățenilor acestei țări, dar numai pentru viitor, pentru prezent nimic concret, speranța se va întrezări în anii următori, acum le oferă doar sărăcie, hoție, minciună.

Mai mult chiar, primul vestitor al sărăciei, Președintele României, Traian Băsescu, vrea să le ia românilor și dreptul de a-și apăra drepturile, decretând care protest este ilegal și care nu, cine are dreptul să protesteze și cine nu, încât mai urmează să ne spună și cine are dreptul să trăiască în România și cine nu.

Nimeni și nimic nu mai contează, doar voința conducătorului suprem. Dreptul la un trai decent al românilor a fost încălcat de puterea cenușie Băsescu-Boc, accesul la sănătate este restricționat pentru mulți cetățeni și chiar viața multor pensionari și bugetari ai acestei țări este pusă în pericol de politica dezastruoasă a acestei hoarde de prăduitori numită Guvern.

Astfel, o putere care de la început a depus toate eforturile ca toate categoriile sociale să aibă de suferit de pe urma politicilor sale și cetățenii să fie umiliți și demnitatea să le fie efectiv furată de această gașcă de interese obscure este o putere a sărăcirii naționale, care trebuie să plece cât mai repede pentru binele tuturor românilor.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică având subiectul Ministrul educației vrea să distrugă 100% învățământul;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Ministrul educației vrea să distrugă 100% învățământul"

Deși în întreaga țară, zilnic ne parvin informații privind acțiuni de protest ale cadrelor didactice, atât în ceea ce privește salarizarea, cât și în ceea ce privește intenția guvernului de a adopta Legea educației prin asumarea răspunderii, ministrul Daniel Funeriu rămâne inflexibil la doleanțele mai mult decât legitime ale profesorilor și ale personalului auxiliar din sistemul de învățământ.

Luni, ministrul Daniel Funeriu a reconfirmat ceea ce bănuiam: nu este interesat deloc de creșterea salariilor de mizerie pe care le primesc cadrele didactice. Participând la un videochat al unei agenții de știri, Daniel Funeriu, când a fost întrebat dacă va depune diligențe ca profesorii să primească înapoi cele 25 de procente care le-au fost tăiate din salariu, a preferat să nu răspundă. Întrebat de un tânăr conferențiar: "Cu ce mă motivați să rămân în învățământ, în condițiile în care salariul mi-a scăzut la 1400 lei", Daniel Funeriu a răspuns ca un veritabil propagandist: "Sunt un adept al creșterii salariilor la intrarea în sistem și lucrăm cu Ministerul Muncii în acest sens".

Ei bine, mă văd obligat să îl contrazic pe ministrul educației. Și am să prezint doar exemple din colegiul meu din județul Călărași. Conform unei statistici există profesori cu 43 de ani vechime și gradul didactic I, care luna trecută au primit 993 lei la salariu. Știe oare domnul ministru Daniel Funeriu ce înseamnă o vechime - eu îi spun și fidelitate și dragoste față de meserie - de 43 de ani în învățământ? Nu cred că știe. O viață de om. Știe oare domnul ministru al educației că în județul Călărași cei mai mulți profesori debutanți au primit pe ștatul de plată 500 de lei. Știe oare domnul ministru Daniel Funeriu că la ora actuală valoarea coșului lunar este de 755 lei? Cum poate atunci supraviețui un profesor care câștigă 500 de lei? Întrebarea este valabilă și în cazul profesorilor care câștigă 993, pentru că, să nu uităm, mai există rate la bănci, la CAR.

Vrea oare ministrul Funeriu să gonească profesorii din țară? Numai în județul Călărași s-au înregistrat deja 14 cereri pentru aprobarea concediilor fără plată pentru șase luni de zile, timp în care cadrele didactice intenționează să plece din țară pentru a munci în străinătate. Asta vrea ministrul Funeriu, să transforme profesorii în căpșunari?

Tot luni, ministrul Daniel Funeriu a recunoscut că "Raționalizarea rețelei școlare este una dintre prioritățile mandatului meu. Am făcut multe lucruri în această direcție. Este mult mai util pentru un copil să fie într-o școală bună, la 2-3 km de casă (evident, cu asigurarea transportului) decât să fie într-o școală la 200-300 metri de casă, dar să învețe la simultan".

Această afirmație spune totul despre filozofia ministrului Daniel Funeriu și a Guvernului Boc despre învățământ. În condițiile în care România se confruntă cu fenomenul abandonului școlar, în loc să asigure fonduri pentru reabilitarea școlilor, să asigure condiții propice pentru profesori, preferă închiderea unor școli și obligarea copiilor să învețe departe de casă.

Numai că ministrul de resort nu ține cont de realitățile din teren. Județul Călărași este unul preponderent rural. Spre deosebire de Guvernul Tăriceanu, care în 2008 a alocat 17 microbuze școlare pentru elevii din mediul rural din județ, actualul guvern și ministrul educației au alocat în acest an doar 2 microbuze. Cu o astfel de politică în domeniul educației, cu greu cred că se mai poate vorbi de un învățământ de calitate în România, și în special în județele preponderent rurale.

Salut inițiativa membrilor sindicatului cadrelor didactice din județul Călărași de a purta banderole albe în semn de solidaritate cu colegii care au ieșit în stradă și în semn de solidaritate cu Cristina Anghel, aflată de peste 50 de zile în greva foamei.

  Viorel-Vasile Buda - declarație-apel Nu vă atingeți de veteranii de război și de persoanele care au fost persecutate de regimul comunist!;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Nu vă atingeți de veteranii de război și de persoanele care au fost persecutate de regimul comunist!"

Se pare că regimul Băsescu-Boc întrece orice limită și devine pe zi ce trece unul cât se poate de cinic. Din informații care au transpirat în presă, se pare că actualii guvernanți se gândesc să facă economii pe spinarea unor octogenari și chiar nonagenari. Este vorba de foștii deținuți politici, foștii deportați, foștii strămutați și veteranii din cel de-al Doilea Război Mondial.

Concret, primelor trei categorii mai sus amintite se intenționează să li se taie o serie de drepturi legal câștigate, după cum urmează: transport urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând unităților cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); cele șase călătorii dus-întors gratuite, anual, pe cale ferată, sau, după caz, cele șase călătorii dus-întors gratuite, anual, cu mijloacele de transport auto sau cu mijloace fluviale, de la localitatea de domiciliu la reședința de județ, pentru persoanele care nu au posibilitatea să călătorească pe calea ferată. De asemenea se intenționează eliminarea scutirii de plata taxei de abonament telefonic și reducerea cu 25% a indemnizațiilor acordate prin Legea nr. 189/2000.

În ceea ce-i privește pe veteranii de război, acestora li se taie dreptul de a avea abonament telefonic gratuit și abonament radio-TV gratuit.

Acum, să ne oprim asupra câtorva date, care chiar dacă sunt oficiale, nu sunt sigur că mai sunt de actualitate. La ora actuală, mai sunt în viață în jur de 65.000 de foști persecutați ai regimului comunist (foști deținuți politici, foști deportați, foști strămutați) și în jur de 70.000 de veterani de război. Toți cei în cauză au vârste cuprinse între 82 de ani, cei mai tineri, și peste 90 de ani, cei mai vârstnici, dacă mă pot exprima așa. Iată deci de pe ce categorii de persoane încearcă actualii guvernanți să facă economii.

Chiar dacă țara ar fi pe marginea prăpastiei și s-ar impune să se economisească fiecare leu, efectul retragerii unor drepturi de la 130.000 - 140.000 de octogenari și nonagenari va fi unul nul la buget. În primul rând, pentru că tăierile privind gratuitățile la transportul în comun local, la cel de pe cale ferată, tăierea abonamentului telefonic nu reprezintă practic blocarea în vistieria bugetului a unor sume de bani, alocate în prealabil categoriilor mai sus enumerate.

Deci statul nu câștigă nimic. În schimb, pentru venerabilii octogenari și nonagenari, orice leu în plus cheltuit pe biletul de autobuz, pe biletul de tren contează enorm.

Ceea ce intenționează să facă Guvernul reprezintă un act profund imoral și o lipsă de respect față de niște oameni care, după ce că au suferit mult în tinerețea lor, sunt condamnați să sufere și acum, la bătrânețe. Este un act imoral față de niște oameni care în timpul regimului comunist s-au luptat pentru ca România să fie o țară democratică. Este un act imoral față de acei oameni care și-au riscat viața sub drapel, apărând România.

Solicit imperativ Guvernului României să renunțe la intențiile de a tăia din drepturile veteranilor de război și ale persoanelor care au fost persecutate de regimul comunist. Dacă nu va renunța, acest lucru va echivala cu o palmă pe obrazul României și va contribui la grăbirea sfârșitului celor la care m-am referit.

Consider că mult mai multe economii la buget s-ar face dacă i s-ar interzice ministrului Gabriel Oprea să se deplaseze în țară la adunări de partid (UNPR) cu aeronave ale Ministerului Apărării și cu autoturisme (inclusiv antemergătorii poliției militare) ale aceluiași minister.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată Boc a transformat România în campioană europeană a sărăciei;

Domnul Virgil Pop:

"Boc a transformat România în campioana europeană a sărăciei"

De când gașca patronată de Traian Băsescu a pus mâna pe frâiele puterii, românii au dus-o din ce în ce mai prost. Atât eu, cât și colegii mei am atras de nenumărate ori atenția asupra direcției greșite pe care a luat-o țara sub conducerea acestui Guvern incompetent și rău-voitor.

În ciuda numeroaselor semnale de alarmă, care nu au venit doar din partea noastră, a liberalilor, ci din diverse zone ale sferei sociale sau europene, Emil Boc și colegii săi vremelnici de la Palatul Victoria și-au văzut în continuare doar de propriile interese, fără să țină cont de faptul că românii vor ajunge la sapă de lemn. Ceea ce, în doi ani, s-a și întâmplat. Această afirmație este susținută de însuși Fondul Monetar Internațional, instituție la care Emil Boc s-a îndatorat în neștire.

Potrivit statisticilor recente ale FMI, România a devenit, oficial, țara cea mai săracă, cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană, depășind Bulgaria! Mai mult decât atât, mai arată studiul economiștilor de la FMI, dacă nu se schimbă urgent ceva, viitorul nu ne pregătește o revenire economică, ci, dimpotrivă, o consolidare pe ultima poziție a clasamentului privitor la performanțele economice din perioada 2009-2011.

Să ne mai mire atunci studiile care ne arată că 82% (!) dintre români cred că țara noastră merge într-o direcție greșită? Sau că poporul, cuprins de un pesimism cronic, este mai nemulțumit de acest Guvern decât de toate Executivele din ultimii 20 de ani?

Domnilor guvernanți, pe români i-ați uitat în momentul doi de la câștigarea alegerilor și nu v-a mai păsat de soarta lor de atunci încolo. Pe noi refuzați să ne ascultați din orgoliu, aroganță și nepricepere. De societatea civilă ați trecut de fiecare dată, cu gesturi de sancționare a dreptului la libera exprimare. De data aceasta v-o spun, însă, organismele economice internaționale: din 2009 până astăzi, ați transformat România în campioana sărăciei și i-ați adus pe români la disperare!

Știu că la fel ca mine, stimați colegi, mulți dintre dumneavoastră ați cerut în repetate rânduri demisia de onoare a Guvernului și nu ați primit niciun răspuns. Deciziile aberante trebuie să înceteze, teroarea în țară trebuie să înceteze, iar lucrurile trebuie să intre încet pe un făgaș normal. Iar dacă acest lucru nu se poate obține firesc, vom încerca să tăiem răul de la rădăcină printr-o moțiune de cenzură care trebuie să aibă șanse de reușită! Altfel, pentru România, opțiunile s-au epuizat: mai rău de atât chiar nu se poate!

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având tema Premierul Emil Boc trebuie să revină la facultate. Ca student!;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Premierul Emil Boc trebuie să revină la facultate. Ca student!"

Îmbătat de putere și dornic să rămână în istorie, premierul Emil Boc nu precupețește niciun efort pentru a-și asigura locul în galeria nemuritorilor neamului. El se dovedește a fi consecvent în a nu respecta Constituția (ce dacă a jurat să o respecte?), astfel că a devenit recordman absolut în materie de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor emise de când e premier. Până în acest moment, în dreptul domniei sale sunt trecute 15 acte normative desființate de către Curtea Constituțională!

Dar pentru că aceasta nu e de ajuns, profesorul de drept neconstituțional pare decis să sfideze justiția și să ignore două sentințe ce suspendă aplicarea HG nr.737/2010 privind recalcularea pensiilor speciale de serviciu ale militarilor, polițiștilor, grefierilor, parlamentarilor, diplomaților, angajaților Curții de Conturi, funcționarilor din aparatul administrativ al Parlamentului etc., emisă de Guvernul Boc în baza Legii nr.119/2010 de instituire a unui nou sistem de calculare a pensiilor. Prima sentință de suspendare a aplicării HG nr.737/2010 a fost pronunțată în urmă cu aproape trei săptămâni de Curtea de Apel Cluj, într-un proces intentat de un grup de militari pensionari care cer anularea HG-ului, iar cea de-a doua a fost pronunțată vinerea trecută de Curtea de Apel București, într-un proces similar, intentat de o asociație a grefierilor pensionari.

Cu toate acestea, premierul a declarat că "Legea pensiilor este constituțională, deci se aplică". Se pare că, în viziunea domniei sale, faptul că legea a fost întoarsă în Parlament de șeful domniei-sale nu contează, iar deciziile instanțelor sunt obligatorii doar când îi convine domniei sale! Este foarte adevărat că cele două sentințe pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar, până când această instanță se va pronunța, ele trebuie puse în aplicare, fiind executorii de drept.

Motivele pentru care un profesor de drept ajuns prim-ministru ignoră decizia instanțelor de judecată sunt, deocamdată, învăluite în mister. Ne putem doar imagina ce stă la baza acestor declarații ale premierului de azi. Probabil că e vorba doar de lipsa unei informări prompte și corecte, caz în care vinovați sunt și consilierii domniei sale. Sau poate pe vremea când era student nu a apucat să aprofundeze capitolele din materie legate de aplicarea sentințelor judecătorești, iar ca profesor nu l-au interesat.

Tocmai de aceea consider că domnul Emil Boc trebuie să revină la facultate și să studieze, dar mai serios de data aceasta, tot ceea ce ține de dreptul constituțional. Poate așa va reține și domnia sa faptul că Guvernul nu poate să se substituie puterii judecătorești.

  Gigel-Sorinel Știrbu - O propunere: verificarea medicală și psihiatrică a candidaților la președinție;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"O propunere: verificarea medicală și psihiatrică a candidaților la președinție"

Am urmărit cu atenție duminică, la ProTV emisiunea "După 20 de ani", în care a fost invitat președintele Traian Băsescu. Am rămas cu un gust amar după această emisiune, evident, din cauza unor afirmații ale șefului statului.

Domnia sa a spus la un moment dat că a aflat abia acum două luni despre sistemul stimulentelor practicate în cadrul Ministerului Finanțelor.

Ceea ce a spus președintele este grav. Pentru domnia sa. Din două puncte de vedere. În primul rând, ca șef de stat care are oficial la îndemână toate pârghiile informative din toate domeniile, nu ai voie să nu știi cum sunt plătiți angajații dintr-unul dintre cele mai importante ministere ale țării. Asta înseamnă, pe de o parte, că are o echipă de consilieri submediocri, iar pe de altă parte, că acea componentă economică din cadrul serviciilor secrete nu și-a făcut datoria.

Personal înclin însă să cred altceva: președintele nu avea cum să nu știe care este cutuma la Ministerul Finanțelor (acest aspect nu mă face însă să-mi schimb părerea față de consilierii prezidențiali - n.n.). O cutumă care este valabilă de 14 sau 15 ani. Să nu uităm că problema suplimentelor datează din timpul Cabinetului Ciorbea. Și, de-asemenea, să nu uităm că în respectivul cabinet, Traian Băsescu era ministru. Cum a fost și în următoarele cabinete, până în primăvara anului 2000, cele conduse de Radu Vasile și Mugur Isărescu. Cel puțin în ultimele două, ministrul Traian Băsescu a fost al doilea om din guvern. Între 2000 și 2004, Traian Băsescu a condus cea mai mare primărie din România. Deci era imposibil ca Traian Băsescu să nu fi cunoscut procedurile de la finanțe. Dacă mai adăugăm și faptul că Traian Băsescu a fost desemnat în 1997 coordonator și negociator cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială și alte organizații financiare internaționale, practic nu poate pretinde că nu cunoștea practicile financiare interne. Ținând cont de aceste precedente, nu mă pot gândi decât la faptul că șeful statului încearcă - și nu este pentru prima oară - să păcălească (nu vreau să folosesc un termen mai dur) din nou pe cetățenii acestei țări. Ceea ce este foarte grav și inacceptabil.

Ar mai fi însă și o altă situație. Analizând afirmațiile de duminică ale lui Traian Băsescu am sesizat o serie de nepotriviri și incoerențe.

Cu câteva zile în urmă, șeful statului a afirmat că principala nemulțumire pe care a avut-o față de fostul ministru de finanțe, Sebastian Vlădescu, a constat în faptul că nu a eliminat mult discutatele (acum) suplimente. Duminică însă Traian Băsescu a făcut însă o dezvăluire interesantă. Redau integral citatul: "Oamenii aceia (funcționarii din Ministerul Finanțelor - n.n.) nu au dreptul să se revolte, pentru că au fost doi miniștri ai finanțelor, Remeș și Vlădescu, care s-au întâlnit cu capii Finanțelor și cu sindicatele și i-au întrebat: «Nu vreți să trecem pe o grilă de salarizare corectă și să renunțăm la sistemul de stimulente, care nu se știe cât va mai merge?». Iar răspunsul sindicatelor din Finanțe, răspunsul capilor Finanțelor din teritoriu și de la minister a fost: «Nu, menținem sistemul clientelar». De ce? Acest sistem de stimulente îi face dependenți de fiecare director, directoraș și șef de serviciu".

Domnul Decebal Traian Remeș a fost ministru al finanțelor între 23 septembrie 1998 - 28 decembrie 2000. Ce pot înțelege de aici? În primul rând că Traian Băsescu a cunoscut încă de pe vremea când era ministru problema stimulentelor, din moment ce a făcut referire la o inițiativă a lui Decebal Traian Remeș din perioada respectivă. Cum se împacă această afirmație cu cea anterioară, în care a spus că aflase de stimulente doar de două luni? De asemenea, cum se împacă afirmația anterioară cu aceea că ministrul Vlădescu este vinovat de menținerea stimulentelor, când duminică a afirmat că acesta a încercat să convingă vârfurile finanțelor să se renunțe la ele?

Personal, nu pot da un răspuns la aceste întrebări. Să spui inițial că ministrul Sebastian Vlădescu a fost demis din cauza stimulentelor, iar după câteva zile să-l faci erou pe această temă, să spui la un moment data că ai aflat de problemă cu două luni înainte, și după câteva minute să zici că din 1998 sau 1999 ministrul de atunci al finanțelor a încercat fără succes să rezolve problema, să afirmi duminică, 17 octombrie, că premierul Emil Boc a aflat despre stimulente în ziua protestului de la minister, după ce la învestirea noului ministru de finanțe ai făcut tărăboi - de față cu premierul-referitor la "poziția" ministrului revocat legat de stimulente, toate acestea mi se par că țin de lipsă de coerență, de o deficiență legată de memorie.

Totuși, ținând cont de importanța funcției, de prerogativele pe care actuala Constituție le prevede pentru un șef de stat, propun ca înaintea alegerilor prezidențiale, candidații înscriși în cursă să fie supuși unui amplu control medical, inclusiv psihiatric. Pentru a nu avea surprize mai târziu. Și eventual, aceste controale ar putea să fie făcute și în timpul mandatului. Nu vreau să insinuez ceva vizavi de starea sănătății președintelui Traian Băsescu, dar unele măsuri de prevedere trebuie luate.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Scumpirea gazelor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Scumpirea gazelor "

Scumpirea gazului pentru populație în pragul iernii, într-o perioadă de criză fără precedent, se adaugă la un lung șir de scumpiri, medicamente, produse alimentare, bunuri de larg consum etc. Adunate, toate aceste scumpiri reprezintă o povară financiară pe care mulți români nu o pot suporta.

Afirmațiile lui Adriean Videanu reprezintă dovada supremă de aroganță și de nerecunoaștere a realității. Reprezentanții PDL sunt total rupți de realitate și nu cunosc problemele și dificultățile cu care se confruntă majoritatea populației.

2 lei în plus la factura de gaze și 5,7 lei în plus la gigacalorie nu este mult pentru Adriean Videanu, dar pentru un pensionar sau un bugetar căruia salariul i-a fost tăiat cu 25%, scumpirea gazelor este o tragedie. Pentru un om care are venituri de 4-5 milioane de lei lunar, orice leu contează.

Probabil așa gândește și premierul Boc: un șomer în plus nu e un capăt de țară, un impozit în plus nu o fi foc, o tăiere cu 25% a salariilor nu e o mare tragedie, o firmă în minus nu e un motiv de îngrijorare, o zi trecută fără măsuri de stimulare a economiei și de creare a locurilor de muncă nu e mare lucru.

Asistăm la o dezumanizare totală a actualei guvernări, la lipsa oricărei solidarități și capacități de a înțelege realitatea socială. Cei care conduc în acest moment România nu au conștiința faptului că îi reprezintă pe cetățeni și că trebuie să guverneze în favoarea populației, nu împotriva ei.

Liderii PDL ar trebui să se preocupe de guvernarea acestei țări atât cât încă se află în această postură, și să nu mai sfideze milioane de cetățeni români care privesc disperați la ei și așteaptă ca ceva să se schimbe în bine.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Cel mai prețios capital este omul;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cel mai prețios capital este omul"

Veșnic invocata lipsă de bani nu justifică serviciile tot mai îndoielnice oferite de spitalele românești și ruleta rusească a improvizațiilor făcute pentru a face activitatea să meargă înainte. Când starea de sănătate a populației se va agrava considerabil, cadrele necesare nu vor fi de găsit. Rolul jucat de salariile mizere, posturile insuficiente și mediul de lucru penibil pus la dispoziție se vor vedea cât de curând, dacă nu se iau măsuri urgente.

În timp ce Ministerul Sănătății nu are altceva mai bun de făcut decât să împartă spitalele pe categorii, după dimensiuni și competențe, medicamentele lipsesc iar nemulțumirea cadrelor medicale a ajuns la cota de explozie. Scăderea ponderii medicamentelor decontate în spitale sub zece la sută din total este un semnal de avarie major.

Peste jumătate dintre medici au trecut de vârsta de 50 de ani și mai puțin de o treime sunt bărbați. Piramida demografică conturează o problemă majoră de acoperire a necesarului de forță de muncă în sectorul de sănătate peste zece ani, mai ales dacă ritmul plecărilor personalului tânăr se menține.

Dacă, la începutul acestui deceniu existau circa 45.000 de medici activi, numărul lor se situează în prezent la circa 36.800. Încercarea de revenire spre pragul de 40.000 a eșuat în urma măsurilor aplicate pentru reducerea bugetului sănătății până la cota neverosimilă de 3,6% din PIB. Asta în condițiile în care bolnavii și tratamentele sunt aceleași, dar PIB-ul este la coada Europei.

Sunt specialități-cheie în care numărul de personal a scăzut chiar și atunci când s-au înregistrat timide încercări de revigorare pe alte segmente, specialități-cheie precum pediatria, medicina internă si chirurgia pediatrică. Avem o imagine destul de clară asupra a cât ne pasă de viitorul copiilor noștri și ce poți păți într-un sistem democratic în care ești lipsit de vot până la 18 ani.

Deficitul de specialiști din sistemul spitalicesc se ridică la circa 8.000 de oameni, și asta după normativele reduse practicate la noi. Dacă am vrea să ne ducem spre media europeană, ar fi nevoie de aproximativ 28.000 de noi angajați, care să facă față în condiții rezonabile. Or, noi nu suntem în stare să plătim nici măcar pentru 23.000 de persoane salariile ridicole de dinaintea măsurii catastrofale de a reduce salariile cu 25%, în fapt mai mult prin adăugarea tăierii unor sporuri și gărzi. Un calcul simplu arată că ar fi nevoie doar de 0,2% din PIB pentru a majora salariile din sănătate în medie cu 1.000 de euro și să nu mai plece aproape nimeni în străinătate.

Degeaba se dau pensii umflate fără suport, ajutoare din partea statului fără anchete care să arate sursele reale de venit și subvenții la energie aruncate fără discernământ. Cu un sistem de sănătate care de-abia își mai trage zilele nu se poate vorbi despre politică socială și grijă față oameni. Indiferent câți bani ar primi cineva, tot trebuie să fie suficient de sănătos pentru a apuca să-i și cheltuiască.

Or, mortalitatea infantilă și morbiditatea sunt cele mai ridicate din UE, fiind devansați chiar de țări cu resurse mult mai reduse, precum Albania sau Cuba. Altfel spus, nu de bani este vorba, ci de voință politică și de priorități, dacă nu cumva eliminarea unei doze de nesimțire este absolut necesară la nivel național.

Omul este cel mai prețios capital, atât în partea unde muncește și consumă, cât și în partea unde intervine pentru a-și însănătoși semenii.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Protestul de la Finanțe;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Protestul de la Finanțe"

Protestul lucrătorilor de la Finanțe arată cât de gravă este situația economică și financiară a fiecărui român. Oamenii sunt disperați pentru că nu pot trăi cu 400 sau 500 de lei lunar. Traian Băsescu și guvernul său trebuie să înțeleagă că indiferent de explicațiile pe care le dau în legătură cu statutul legal al stimulentelor, niciun român nu poate supraviețui cu 400 de lei pe lună. Aici nu mai este vorba despre stimulente, sporuri sau salarii, ci despre supraviețuire.

Premierul vorbește despre acordarea stimulentelor în funcție de performanță. În aceste condiții, domnia sa nici nu ar trebui să-și primească salariul. Performanța guvernului este zero.

Ministrul Ialomițianu se contrazice. Pe de o parte vorbește despre faptul că toți angajații își vor încasa stimulentele pe lunile august și septembrie, pe de altă parte spune că acestea vor fi acordate după performanță.

Această contradicție ascunde, de fapt, o încercare de a-i păcăli pe angajați, prin promovarea OUG nr.1/2010. Această ordonanță de urgență a Guvernului impune un sistem de calcul total în dezavantajul angajaților.

Drama tăierilor de stimulente pentru cei de la Finanțe este faptul că în realitate, după reducerile cu 25%, veniturile lor totale au înregistrat scăderi de până la 60%. Rolul stimulentelor era acela de a-i face pe cei mai mulți angajați să ajungă la un venit de 1.000 de ron.

Guvernul Băsescu-Boc nu are nicio perspectivă asupra efectelor în lanț pe care măsurile aberante pe care le impune le au la nivel social. Cum poate trimite inspectorii ANAF să se lupte cu evazioniștii cu 4-500 ron pe lună???

Mai grav este că în fața nemulțumirii oamenilor, atitudinea afișată de actuala putere este una de dispreț și de desconsiderare. Aceasta este o guvernare a forței. Populația este în acest moment captiva unei guvernări ostile care sărăcește România.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: 16 octombrie - Ziua Alimentației;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"16 octombrie - Ziua Alimentației"

Ziua Alimentației este sărbătorită în România, ca și pe plan mondial, pe 16 octombrie. Este un bun moment pentru a trage un semnal de alarmă asupra problemelor de alimentație ale românilor. Conform indicațiilor medicilor nutriționiști, ei vor trebui să își schimbe obișnuințele alimentare și să investească în produse sănătoase, astfel încât să aibă o alimentație echilibrată și un corp sănătos.

Calitatea alimentației zilnice reprezintă unul dintre importantele principii de respectat, alături de toate celelalte care concură la trăirea unei vieți frumoase și sănătoase pentru fiecare dintre noi. În strânsă legătură cu creșterea calității alimentației zilnice, fiind un factor determinant, se află realizarea unei agriculturi ecologice și asigurarea calității și protecției mediului înconjurător.

Ritmul alert al vieții contemporane i-a determinat pe români să adopte cultura occidentală a alimentației de tip fast-food, renunțând la gătitul în casă, în detrimentul consumului produselor semipreparate, bogate în conservanți și aditivi alimentari, dăunătoare sănătății. Acest stil nou de viață a condus la creșterea incidenței afecțiunilor cardiovasculare, a diabetului, a afecțiunilor gastro-intestinale, dar și la o prevalență crescută a obezității.

Fiecare zi a anului ar trebui să reprezinte pentru noi o zi a alimentației sănătoase. Din păcate, acest lucru nu este posibil. Ritmul trepidant al vieții și produsele alimentare pe care le găsim în comerț, mereu mai intens procesate și mai pline de E-uri, accentuează, pe zi ce trece, dezechilibrul nostru alimentar.

  Dumitru Pardău - comentariu legat de modul de a face politică al PSD Suceava;

Domnul Dumitru Pardău:

Doresc să încep această declarație prin a-mi declara dezamăgirea vizavi de modul celor de la PSD Suceava de a face politică. Toată politica lor se rezumă la a ataca persoane sau a face promisiuni fără acoperire. Se pare că vechile metehne ale FSN-ului nu au dispărut.

Domnul deputat C. Nechifor dorește să recâștige alegerile în Suceava, dar trebuie să și poată.

Cu toată criza, în Suceava se întâmplă lucruri bune, se dau în folosință scoli, se reabilitează spitale, se realizează drumuri, aducțiuni de apă, rețele de canalizare. Sunt lucruri care se văd.

PSD din Suceava trăiește într-o lume paralelă. Eu cred că ar vrea să fie la putere, să stoarcă bani din orice, dar lucrul ăsta nu se mai poate, iar oamenii din Suceava i-au taxat.

Am început să mă obișnuiesc că lunea este zi de ieșiri infantile ale unor necunoscuți din PSD Suceava.

Noi ne vedem de treabă și sucevenii, trecând peste toate greutățile pe care le întâmpină, observă că în județul Suceava lucrurile s-au schimbat în bine.

Să se uite câte proiecte de anvergură sunt în derulare în Suceava și cred că ar fi cazul să coboare cu picioarele pe pământ. Politic vorbind, nu pot să ne laude, dar ar fi cazul să dea dovadă de un minim de decență.

Ei sunt încremeniți în vechile obișnuințe: plimbă bătrânii pe la mănăstiri, dau pachete, dar sucevenii, oameni gospodari, nu s-au lăsat și sper că nu se vor lăsa păcăliți.

Ceea ce face PSD la Suceava, precum și în întreaga țară, instigând sindicatele la grevă generală și oamenii la revoltă (așa cum au făcut-o la Congresul PSD), nu arată decât că nu știu o cale democratică de a accede la putere decât prin acțiuni de tip mineriadă și poate fi considerat un atac la siguranța statului român.

Știm cu toții că acum este o perioadă grea pentru toată lumea, dar cu răbdare, înțelepciune și nu în ultimul rând, cu încredere din partea oamenilor, am convingerea că o să arătăm în următoarele luni că suntem pe drumul cel bun și că ceea ce se întâmplă acum, este calea care trebuia urmată pentru a stopa acest declin economic.

Eu personal, cât și colegii mei din PDL, vom duce la bun sfârșit obiectivele propuse în campania electorală și asta prin munca noastră, a Guvernului și nu în ultimul rând, a domnului președinte al Consiliului județean Gheorghe Flutur.

Suntem o echipă care nu va face de rușine Suceava și nu se va face de rușine în fața sucevenilor.

  Samoil Vîlcu - declarație politică: Reforma sistemului sanitar românesc trebuie să continue;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Reforma sistemului sanitar românesc trebuie să continue"

Unul dintre cei mai importanți pași din ultimii ani pentru reformarea sistemului sanitar românesc este descentralizarea spitalelor. Consider că astfel sistemul sanitar se va transforma într-unul mai eficient, iar descentralizarea va aduce mai multă sustenabilitate, dar și stabilitate. Dar reforma sistemului sanitar trebuie să continue.

Următorii pași importanți sunt: identificarea unor surse suplimentare de finanțare a sistemului, informatizarea, reforma structurală a sistemului medical cu punct de plecare medicina primară.

Pentru a aduce fonduri la sistemul de sănătate trebuie să se dezvolte și sistemul privat al asigurărilor de sănătate, ca o alternativă la monopolul statului.

Având în vedere bugetul de criză alocat în acest an sistemului sanitar, au intervenit dificultăți majore în susținerea programelor de sănătate, a programelor de investiții în infrastructură și în aparatură medicală, ne confruntăm cu probleme în asigurarea necesarului de medicamente și materiale sanitare în unitățile de primiri urgențe și cele de transfuzie sanguină. În aceste condiții, se impune eficientizarea folosirii resurselor financiare în sistem.

Sistemul de sănătate are nevoie de o reformă reală pentru că altfel va intra într-un blocaj total. Introducerea de către Ministerul Sănătății a cardului național de sănătate, începând cu 1 ianuarie 2011, reprezintă un mijloc de reducere a birocrației în sistem. Cetățenii nu vor mai avea nevoie de adeverințe care să ateste că sunt plătitori de asigurări, pe acest document urmând să se găsească toate datele privind dovada calității de asigurat, dar și istoricul bolilor și al tratamentelor. Mai mult, angajatul poate verifica dacă angajatorul a plătit contribuția la asigurările de sănătate.

Punctul de plecare în reformarea structurală a sistemului va fi medicul de familie. Acesta trebuie să aibă posibilitatea să-și exercite meseria, nu să fie un funcționar care completează rețete și borderouri cum se întâmplă acum. Reformarea sistemului de medicină primară va fi regândită asemănător cu sistemul de urgență 112. În fiecare județ va fi înființat câte un call-center, la care cetățeanul poate apela atunci când are nevoie de o consultație de la medicul de familie, la ambulatoriul de specialitate sau la spital.

De asemenea, crearea cadrului legislativ necesar pentru implementarea și în sistemul sanitar a managementului corporatist este un alt pas spre reforma sistemului sanitar românesc. Astfel, 3-4 spitale vor putea fi conduse de către un manager sau de o firmă de management specializată.

Și nu în ultimul rând, o strategie cu măsuri pe termen scurt și mediu pentru stoparea migrației medicilor tineri este extrem de importantă și elaborarea unui program pentru susținerea medicilor în mediul rural, acolo unde asistența medicală este deficitară.

Medicul rezident trebuie să aibă mai multă stabilitate prin asigurarea unui loc de muncă după terminarea studiilor și asigurarea gratuită a unei locuințe prin colaborarea cu alte ministere.

Doar prin implementarea acestor măsuri putem transforma actualul sistem sanitar într-unul eficient care să ofere pacienților servicii medicale de calitate și putem rezolva măcar o parte din problemele existente la ora actuală.

  Gheorghe Dragomir - despre Nevoia acută de reformă și dialog în România;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Nevoia acută de reformă și dialog în România"

Am ajuns, din păcate, la limita suportabilității societății românești. Avem nevoie de reforme acum mai acut ca niciodată. Dacă până acum a existat un dialog al instituțiilor și al forțelor politice, în ultimii doi ani, asistăm la o degradare accentuată a acelorași instituții.

Dialogul, cuvânt care pare că a dispărut cu desăvârșire din vocabularul nostru uzual din cauza încăpățânării lui Traian Băsescu de a refuza dialogul social cu sindicatele și societatea civilă, și compromisul politic cu partidele din opoziție în vremurile acestea de criză economică cumplită poate duce în lunile viitoare la manifestări de stradă mai violente ce ne vor îndrepta spre anarhie, criză economică totală și, probabil, spre disoluția instituțiilor statului.

Probabil că asta și dorește domnul președinte Băsescu. Dar îi reamintim care îi sunt atribuțiile prevăzute de Constituție:

Conform art. 80:

"(1) Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.

(2) Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate."

Ceea ce a făcut acum, cu cinism, președintele Băsescu este asumarea, dincolo de orice prevederi legale, a anunțării unor decizii cu consecințe dramatice asupra multor milioane de români și anihilarea rolului și responsabilității Guvernului României. Guvernul este instituția care trebuia să își asume public toate aceste măsuri și responsabilitatea politică a luării unor astfel de decizii.

Așadar, acțiunile președintelui României prăbușesc orice standarde minimale de responsabilitate și acțiune politică!

După minciunile succesive din ultimii doi ani, când a promulgat și susținut public promisiunea populistă a creșterii salariilor cu 50%, după ce a negat că în România va fi criză, după ce a recunoscut-o tardiv, dar a specificat că Guvernul nu trebuie să se lupte cu criza și după ce a anunțat în campania electorală prezidențială ieșirea din criză în trimestrul I al anului 2010, domnul Traian Băsescu și-a pierdut orice fel de credibilitate.

România a devenit teatrul unei lupte surde între reprezentanții aceleiași baricade, respectiv între președinte și oamenii pe care domnia sa i-a girat să fie miniștrii în Guvernul Boc, iar populația țării, măcinată de efectele crizei și al neajunsurilor financiare, este din nou deturnată de la adevăratele sale probleme, fiind silită să urmărească circul mediatic de prost gust pe care-l servesc mai marii vremelnici ai României. Cetățeanul român este văzut de către cei care conduc statul doar ca o povară, ca o sursă de venit care nu cotizează suficient.

A venit momentul în care președintele Băsescu trebuie să devină sincer cu forțele politice și sociale din România, este necesar doar ca domnia sa să înțeleagă acest lucru și să schimbe modul de abordare. Exemplul a fost dat de mandatul 2000 - 2004 al fostului președinte Iliescu. Dacă dorește, va avea în partidele de opoziție un partener, un aliat, în condițiile în care relansarea economiei nu se poate realiza pe fondul unei crize totale spre care se îndreaptă România.

  George Ionescu - declarație politică intitulată Un român cucerește vârful Europa;

Domnul George Ionescu:

"Un român cucerește vârful Europa"

Pe 11 octombrie 2006, alpinistul român Constantin "Ticu" Lăcătușu a reușit, în premieră mondială, cucerirea "Vârfului Necunoscut" (6.403 m), din masivul himalayan Tsartse.

Zona vârfului Tsartse a fost deschisă străinilor de către autoritățile nepaleze în 2001. Alpinistul român a ajuns în Nepal pe 23 septembrie 2006, alături de doi alpiniști germani experimentați, Gotz Wiegand și Frank Mentzner.

Explorând blogul lui Constantin Lăcătușu, cititorii fac cunoștință cu întâmplările ce au presărat drumul alpinistului către masivul Tsartse, aflând totodată și motivele pentru care el și-a ales să escaladeze acest vârf: era cel mai înalt din masiv, nu avea nume (putând fi "botezat" de către alpiniști) și era mai aproape cu circa două ore față de Tsartse. "Aveam o șansă importantă de a cuceri cel mai înalt pisc din acest masiv, care ne făcuse "cu ochiul" și pe hartă și pe Thapa Peak, cu câteva zile în urmă. La ora 13.30, pe o furtună năprasnică, vârful fără nume, cel mai înalt din Mukut (Sandachhe Himal) este cucerit. Am ajuns acolo primul, urmat la 15 minute de Frank și la circa 25 minute de Goetz. Cota 6403 metri. Aveam dreptul să dau un nume acestui vârf, încă necălcat de nimeni până atunci. L-am botezat "Peak Europa". Frank și Gotz au fost de acord și așa a rămas. Poza cu tricolorul a ieșit perfect. Visul fiind împlinit, ne grăbim să coborâm, bănuind ce ne așteaptă", scria Constantin Lăcătușu pe blog.

Expediția "International Himalayan Expedition 2006, prima urcare pe vârful Tsartse, 6.346 m" a durat 46 de zile, a avut un buget estimativ de 41.360 de dolari, din care mai mult de jumătate a reprezentat cheltuieli de transport și cazare.

Ticu Lăcătușu este românul care a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale celor șapte continente, având cel mai bogat palmares alpin: primul vârf de 8.000 de metri pentru România (Broad Peak - 8.047 metri, în 1992), primul român pe Everest (8.850 metri, în 1995), primul român solitar pe un vârf de peste 8.000 metri (Cho Oyu - 8.201 metri, în 1998). La performanțele sale se adaugă numeroase distincții și premii sportive și de televiziune, dar și realizarea de documentare. În 1999, Ticu Lăcătușu a câștigat marele premiu "Cel mai bun sportiv al anului", alături de Gabriela Szabo.

Datorită acestei unice performanțe, alpinistul Constantin Lăcătușu situează România lângă puținele state ale lumii ai căror alpiniști au reușit să parcurgă piscurile himalayene de peste 6.000 metri.

  Corneliu Olar - despre Cheltuirea banului public;

Domnul Corneliu Olar:

"Cheltuirea banului public"

Există o vorbă care spune că "nimeni nu poate câștiga cât poate cheltui"; întrebarea care se pune este dacă aceste cheltuieli efectuate din banul public sunt necesare, legale, oportune și îndeplinesc condițiile de eficiență, economicitate și eficacitate.

Dacă avem în vedere faptul că banul public trebuie cheltuit în interes public, atunci cum explicăm efectuarea de obiective care nu au nimic de a face cu interesul public, iar costurile cu acestea depășesc cu mult nu numai realul, dar și imaginarul (școli unde nu mai sunt elevi, săli de sport unde nu sunt sportivi, drumuri unde nu este circulație), fiind de 4 - 5 ori mai mari decât cele din țările vecine.

De ce nu se vorbește nimic despre studiul efectuat de Institutul de Cercetări Economice și Institutul de Cercetări a Calității Vieții din cadrul Academiei Române care arată că suntem pe ultimul loc în Europa atât în ceea ce privește cheltuielile sociale totale (36,1% din buget), cât și cheltuielile cu protecția socială (13% din buget), în timp ce media europeană este de 55,9% și respectiv 30,1% din buget?

De ce se confundă voit în discursul politic cheltuielile sociale cu cheltuielile cu protecția socială, care sunt numai o parte din acestea?

Unde s-a cheltuit cea mai mare parte din buget (63,9%) și de ce s-au umflat ireal cheltuielile sociale? Sau s-a făcut asta numai pentru a se putea tăia tocmai de acolo și pentru a nu afecta scurgerile de bani publici către categoriile clientelare de sorginte politică sau mafiotă?

Dacă nu înțelegem că în mod natural omul redevine măsura tuturor lucrurilor și că totul pornește și revine la om, nu vom înțelege nimic, nici din ce se întâmplă în România și nici în lume în această perioadă în care criza de identitate este mai mare decât criza economică sau financiară.

Statul român, cu ansamblul instituțiilor sale, are nevoie de o reformă fundamentală prin disponibilizarea clientelei politice și mobilizarea elitelor competente care de 20 de ani au fost învinse, risipite sau alungate de clientele.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată Stimulentele în salarii - altă păcăleală PD!;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Stimulentele în salarii - altă păcăleală PD!"

Salariații din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au fost uitați intenționat când s-a elaborat legea salarizării unitare, veniturile lor urmând să fie majorate prin acordarea de stimulente.

Acești bugetari au rămas la coada grilei de salarizare, doar pentru că guvernanții păcăleau Fondul Monetar Internațional prin prezentarea unor salarii mai mici plătite din bugetul de stat, însă completate din venituri extrabugetare.

Acum, în ultima parte a anului, s-a ajuns la concluzia că acestor oameni ar trebui să li se facă dreptate mărindu-le salariul de bază și armonizându-l cu restul amărâtei de grile de salarizare valabilă pentru toți bugetarii din România.

Dacă ar fi procedat normal și ar fi aranjat grila, ar fi trebuit să dea piept cu sindicatele, cu întreaga societate și să stabilească salarii mai mari decât ar vrea să dea, pentru că nu poți să ceri competență și luptă împotriva corupției de la niște salariați prost plătiți, chiar umiliți de felul în care sunt tratați.

Guvernul a găsit o altă șmecherie: media lunară a stimulentelor din anul 2009 o includem în salariul de bază și așa creștem în grilă salariul celor din finanțe.

De fapt, acest guvern machiavelic recunoaște tocmai sistemul pe care îl critică: clientela a primit bani mai mulți în 2009, va primi tot mai mult și în 2010, chiar acești salariați vor beneficia de salarii de bază mai mari, pentru că au primit stimulente în valori mai mari făcând parte din clientela pd-istă.

De asemenea, cei cu salarii mici, cu stimulente puține, la mâna și la cheremul șefilor, vor primi o nimica toată, adică dezechilibrele semnalate vor face răul care se negocia obscur să devină politică de stat în domeniul salarizării.

Aceasta este o altă păcăleală PD-istă, păcăleala unui guvern incompetent, iresponsabil, a unui guvern antinațional!

Acest guvern este ticălos și trebuie înlăturat imediat!

  Gheorghe Ciocan - declarație politică Reforma statului până la disoluție?;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Reforma statului până la disoluție?"

Guvernarea actuală a ajuns la putere promițând cetățenilor reforma statului.

Păcat că reprezentanții PDL n-au spus atunci și în ce constă reforma pe care urmau s-o facă. După cum arată acum sondajele de opinie, în 2008, dar și în 2009, ar fi strâns mult mai puține voturi. "Reformă", "descentralizare", "restructurare" au fost doar niște cuvinte seducătoare, menite să cucerească electoratul cu forța lor de atracție. Pentru că cine nu-și dorește o Românie modernă, europeană, prosperă? însă i-ar mai fi votat românii în 2008 și 2009 dacă ar fi știut ce-i așteaptă în 2010? Sub aceste cuvinte amăgitoare s-au ascuns altele, care de data aceasta chiar au descris corect o realitate: disponibilizări, reducerea salariilor, înghețarea pensiilor. De ce n-au spus de la bun început că asta e "reforma statului" pe care vor s-o facă? Au promis reformarea statului și au adus disoluția statului: greve, proteste, demonstrații și mitinguri care paralizează instituțiile statului. Pentru că "reforma" lor înseamnă disperare pentru cetățeni: disperare pentru cei din învățământ, din sănătate, din finanțe, din ordinea publică, din administrație. Așa-zisa "reformă" a adus oamenii la limita suportabilității. Ar trebui să facă toți greva foamei pentru ca Guvernul să ia aminte la nemulțumirile oamenilor?

Dar dacă Guvernul nu dă semne că i-ar păsa de ce se întâmplă în societate, cu cetățenii, cu instituțiile, atunci Parlamentul țării nu poate să rămână indiferent. Nu sindicatele, nici grevele și nici manifestațiile de protest nu dau jos guvernul. Acestea nu exprimă decât nemulțumirea populației, refuzul de a mai accepta o "reformă" care aruncă țara în haos. Ci Parlamentul este cel responsabil de activitatea Guvernului, de performanța sau eșecul lui. Conform Constituției, Parlamentul învestește Guvernul cu încredere și tot el îi poate retrage această încredere. El este cel care trebuie să ia măsuri când guvernarea se dovedește a fi dezastruoasă. Iar acum acest lucru se întâmplă: guvernarea PDL îndreaptă țara spre prăpastie. Este, așadar, de datoria noastră, a tuturor parlamentarilor, să ne exprimăm neîncrederea în acest guvern și să votăm moțiunea de cenzură.

E în puterea noastră! Reforma poate fi făcută și altfel, iar PSD știe să o facă!

  Florentin Gust Băloșin - declarație politică atenționare: Nepăsarea Guvernului ne costă vieți omenești;

Domnul Florentin Gust Băloșin:

"Nepăsarea Guvernului ne costă vieți omenești"

Declarația politică pe care o susțin astăzi va fi centrată pe creșterea alarmantă a fenomenului violenței în municipiul Craiova. După cum bine știți, în data de 7 octombrie 2010, în fața liceului "Tudor Arghezi" din Craiova, elevul Andrei Goreci a fost înjunghiat mortal de un fost coleg de liceu. După doar câteva ore de la întâmplarea tragediei, Ministrul Administrației și Internelor, Traian Igaș, s-a deplasat de urgență la Craiova pentru a urmări personal modul în care se derulează ancheta.

Ministrul a afirmat, în cadrul acestei vizite, că în județul Dolj, în ultimele 9 luni, actele de violență au crescut cu 6%. În același timp, în urma unor sondaje privind violența în școli, România ocupă locul al doilea în Europa. Cum s-a ajuns la această situație și care sunt șansele ca pe viitor să fie remediată?

În primul rând, permiteți-mi, domnule ministru Igaș, să vă spun că o simplă constatare a procentului de creștere a violenței nu reprezintă o soluție viabilă a problemelor cu care se confruntă județul Dolj și implicit municipiul Craiova. Unele acte de violență sunt mediatizate intens, însă majoritatea nu sunt, iar acestea se derulează cu o frecvență îngrijorătoare.

De ce să ne mire faptul că România ocupă locul al doilea privind fenomenul violenței în școli atât timp cât cadrele didactice sunt demotivate în urma scăderilor salariale? Și cât timp numărul cadrelor didactice este în continuă scădere, deoarece tot mai mulți profesori abandonează sistemul de învățământ în favoarea unor locuri de muncă în străinătate? Să nu uităm nici de școlile din mediul rural unde situația cadrelor didactice este de-a dreptul dramatică. Un alt aspect grav al școlilor din România este și faptul că nu sunt există psihologi care să asigure consilierea necesară elevilor pentru a evita manifestările violente. Nu există nici programe clare, demarate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, adresate elevilor, care să aibă ca efect diminuarea acestui fenomen al delicvenței juvenile.

O altă cauză a acestor fenomene stradale este și faptul că numărul polițiștilor comunitari a fost diminuat, iar perimetrul pe care trebuie să-l asigure aceștia este unul mult prea mare pentru efectivele existente. Pe de altă parte, nici situația agenților de poliție nu este una încurajatoare. În urma disponibilizărilor de personal se ridică o altă problemă, aceea a numărului redus de polițiști care nu pot face față solicitărilor și care, pe deasupra, se confruntă și cu diminuările salariale.

În aceste condiții cine este vinovat de tot ceea ce se întâmplă cu siguranța noastră, a cetățenilor, domnule prim-ministru?

Privind acest tablou general nu este de mirare de ce fenomenul violenței și implicit al delincventei juvenile a atins cote alarmante. Așadar, domnule prim-ministru, atât timp cât Cabinetul pe care îl conduceți nu va veni cu programe și strategii coerente, acest fenomen se va agrava de la un an la altul.

Sesizând absența unor astfel de programe, ONG-urile craiovene au venit cu o inițiativă de conștientizare a opiniei publice și a autorităților locale asupra lipsei unor programe de reeducare și reintegrare a unor tineri cu comportamente antisociale, însă autoritățile locale au refuzat dialogul cu acestea spunând că astfel de activități vor aduce încă o pată neagră asupra orașului Craiova.

Domnule prim-ministru Emil Boc, vă solicit ca măcar în al doisprezecelea ceas să demarați împreună cu miniștrii responsabili din Cabinetul pe care îl conduceți programe coerente și aplicabile de ameliorare a fenomenului violenței prezent nu doar în Craiova, ci la nivelul întregii țări.

  Neculai Rățoi - despre Români fără drepturi;

Domnul Neculai Rățoi:

"Români fără drepturi"

Angajații de la finanțe nu au dreptul să protesteze: aceasta este afirmația prin care președintele Băsescu își reconfirmă poziția de dictator, călcând în picioare dreptul la libera exprimare și la protest, drepturi garantate prin Constituția României.

Săptămâna trecută am asistat la furia oamenilor și am văzut că situația angajaților din sistemul bugetar este din ce în ce mai grea, fiind departe de a fi rezolvată. Guvernul Boc este unicul vinovat pentru această situație. Am văzut cum ministrul Ialomițianu s-a închis în birou, ignorându-i și sfidându-i pe oamenii din propriul minister. Cei care conduc țara nu vor decât să pună stăpânire pe administrațiile financiare, numind în funcții de directori proprii acoliți. Nu mai este niciunul care să se aplece asupra problemelor angajaților simpli, iar protestul a devenit, pentru aceștia din urmă, singura metodă de manifestare.

Lozincile strigate de către protestatari săptămâna trecută arată situația gravă în care România a ajuns. Angajații și-au strigat ofurile și i-au numit "hoți" pe cei care îi conduc. Această reacție este reacția unor oameni care trăiesc, unii, după 30 de ani de muncă, cu 400 de lei pe lună. Oameni cu studii superioare care câștigă mai puțin de 100 de euro. Asta în condițiile în care viața din România este scumpă, cu prețuri care uneori depășesc prețurile din țările occidentale și în condițiile în care politicienii portocalii promiteau nu de mult, în campania electorală, un salariu mediu de 900 de euro. România, doamnelor și domnilor deputați, a devenit bătaia de joc a unor politicieni incapabili și incompetenți, al căror unic interes este interesul propriu.

Angajații nu trebuie să stea la mila șefilor. Ministrul Ialomițianu a anunțat că aceștia vor primi stimulentele restante pe lunile august și septembrie, iar apoi și-a schimbat poziția anunțând că doar unii dintre aceștia își vor primi drepturile. Acest fapt nu poate decât să preceadă noi proteste, întrucât oamenii nu vor mai accepta să fie călcați în picioare. Foamea este periculoasă, iar viitorul României se află sub semnul sărăciei.

Situația de astăzi este rezultatul reformelor eșuate ale guvernului Boc și contrariul promisiunilor de a trăi bine. Este rezultatul numirii în funcții a unor oameni colorați politic, fără pregătire și viziune, al lipsei de competență și valoare, cât și al lipsei de comunicare cu românii.

România mai are o singură opțiune: îndepărtarea Guvernului Boc prin orice mijloc democratic.

  Vasile Popeangă - declarație politică: Reforma foamei 2;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma foamei 2"

Era odinioară un om atât de sărac încât n-avea după ce bea apă. Singura sa avere o constituia un măgăruș, rămas moștenire de la taică-său. Venind iarna, nu i-a mai putut cumpăra fân destul și, în fiecare zi, rația măgărușului devenea din ce în ce mai mică. Într-o zi, îi mai rămăseseră doar două paie. Omul nostru le luă, hotărât să i le ducă și pe-alea măgărușului. Mare surpriză avu, însă, când, intrând în grajd, găsi măgărușul mort de foame. Atunci, răbufni cu năduf: "Ce măgar prost! A murit tocmai când se învățase cu postitul...!".

Cam așa și cu puterea neputincioasă de la cârma României de azi: taie tot, ia șapte piei de pe omul de rând și își macină gureșă uimirea când românul face dovada că s-a cam săturat de o conducere mai proastă decât puiul de măgar!

Nu demult, adică în ziua în care debutase protestul de la Ministerul Finanțelor, un cunoscut coleg portocaliu la suflet și gândire - atât de cunoscut, încât mi-e și jenă ca să-i amintesc numele... - dădea o declarație din care îi răzbătea o uimire atât de naivă, încât îți venea să-i dai biberonul cu lapte și untură de pește, ca să crească mare și deștept! Și zicea colegul nostru, arătându-și măsura inteligenței, că este foarte uimit că, timp de 20 de ani, finanțiștii nu și-au arătat nemulțumirile și tocmai acum, când li s-au redus veniturile cu cel puțin 60%, i-a apucat protestul!

Nu știu de ce, dar înclin să cred că, în colegiul din care provine, mulți dintre cei care au considerat că-i reprezintă și l-au votat pe colegul nostru cel debordant de inteligent, au fugit să găsească repede un loc de dat cu capul! Căci, întocmai ca proprietarul măgarului antepomenit, colegul care se mira de zor în fața unor microfoane, nu putea să-și închipuie că, dacă n-are ce mânca, un om poate să moară de foame! Asta e: gândire portocalie cu premeditare, care arată cât de desprinși de realitate au devenit PDL-iștii și acoliții lor de când sunt la cârma țării! E o dovadă că au stat prea mult la putere și că, spre binele nației acesteia multimilenare, e timpul să plece și cel puțin 50 de ani să nu mai audă nimeni de ei, până nu coboară cu picioarele pe pământ! Căci, cu gândirea Mariei Antoaneta, vor păți la fel - e cunoscută replica dată de aceasta când parizienii, înfometați, au strigat în fața palatului Tuilleries: "N-avem pâine!", iar în suverana-i prostie, care avea s-o ducă și la eșafod, a replicat: "Nu-i pâine? Atunci, să mănânce cozonaci!".

Căci, frivolitatea puerilă a cârmuitorilor, hoția ridicată la rang de politică de stat, indiferența regală față de suferințele poporului, stilul de gândire și de viață care ruinează o națiune, așa cum a dovedit și familia Ceaușescu (deși din ce în ce mai mulți români se-ntreabă de ce i-am dat jos, dacă o ducem mai rău!), au un singur drum - bineînțeles, simbolic: de la palat la eșafod. Așa că, de la Eschil citire: "Aspru e poporul când scapă de nenorocire!"

  Vasile Popeangă - declarație politică: «Reforma opoziției sau Se poate și fără»;

Domnul Vasile Popeangă:

«Reforma opoziției sau "Se poate și fără"»

Sculatu-s-a, măre, după retragerea opoziției din sală și prinderea la furat a puterii, distinsul ex-Cotoi, cu o declarație foarte cotoioasă, care a ridicat părul pe ceafa oricărui om de bun-simț și cu capul pe umeri: că, cică, într-un parlament cu democrație majoritară portocalie, se poate și fără opoziție! Halucinant a fost însă când stăpânul celui care se crede un șmecher cotoi bătrân a dat pe gură, la întâlnirea cu cel care ocupă degeaba scaunul unui premier competent, că, în marea-i milă, inteligență, putere și pricepere în a nu duce paharul cu cuburi de gheață la ureche (știți vorba aia: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea..."), va substitui el opoziția în discuțiile cu guvernul! Și, uite-așa, au reușit portocaliii să arate urbi et orbi cum ar trebui, după mintea lor cărăbănită cu sorcova, să fie un parlament - de preferat unicameral: doar ei și acoliții lor, care să voteze la patru mâini și cinci cartele, din trei în "paișpe" fără vreo urmă de opoziție. Un fel de Mare Adunare Națională portocalie ultraobedientă, în care cel ce e președinte să poată să se manifeste exact cum visează el noaptea. În care dictatura personală să fie noua lege, bunul plac, cheful și țâfna prezidențială suprema lex est, milioanele de români neavând alt scop în viață, după gândirea cu premeditare a băsescienilor, decât a slugări puterea și a o pupa-n trei litere, de la primul strigăt, din maternitate, și până la punerea mâinilor pe piept.

Băsescienii au nevoie de o opoziție reformată după chipul și asemănarea lor: "pupinbăsistă" până la moarte, care să intre în parlament mancurtizată și să iasă din parlament cu privirea fixă și spălată pe creier, care să se lupte neobosit cu poporul român și să-1 schilodească în toată fibra sa națională drept mulțumire că a fost adusă în fruntea bucatelor. O opoziție care să facă sluj după cum dorește până și ultimul "pupinbăsist" sfertodoct, a cărui singură calitate umană ar fi, în concepția portocalie, apartenența la PDL! Este de mirare cum UDMR și cum reprezentanții minorităților naționale pot sta alături de niște indivizi care nu au nimic sfânt!

Este de mirare cum UDMR-ul, cunoscut ca un partid corect măcar față de proprii alegători, urmărește cu nepăsare cum aceștia sunt măcelăriți de către actuala putere, în complicitate cu vârfurile politice ale maghiarimii! Este de mirare cum Marko Bela și ai săi se uită ca drogați, cu privirea-n gol și fără a pricepe nimic, la înjumătățirea veniturilor maghiarimii de rând, care i-a trimis în Parlament, să le apere interesele și nivelul de trai! Sic transit gloria mundi! Am ajuns noi, PSD-iștii, să le cerem UDMR-iștilor să se trezească!

E bine! Înseamnă că suntem iarăși apți de a readuce democrația în matca ei, de a conduce o țară, indiferent de naționalitățile din ea, fie maghiari, fie sași, fie lipoveni! Așa să ne ajute Dumnezeu!

  Victor Cristea - declarație politică intitulată Eu când vreau să îmi asum, îmi asum!;

Domnul Victor Cristea:

"Eu când vreau să îmi asum, îmi asum!"

Vă aduc astăzi în atenție o problemă extrem de importantă, intenția Guvernului de a-și asuma răspunderea pe noua Lege a educației, dar și câteva motive pentru care acest lucru nu trebuie să se întâmple.

Sunteți de acord cu mine că această lege este una vitală pentru prezentul, dar mai ales pentru viitorul României. Trebuie să cântărim cu foarte multă atenție fiecare prevedere a acestei legi, pentru că de ea depinde formarea tinerelor generații, altfel spus, viitorul țării. Cei care stau astăzi pe băncile școlii sunt cei care mâine vor conduce România. Dacă le vom da acum o lege greșită, vom fi și mai responsabili pentru direcția greșită în care va merge România. Lansez o întrebare: dacă este o lege atât de importantă, de ce atâta grabă? De ce Guvernul vrea să o treacă prin asumarea răspunderii? Această formulă nefericită, care încalcă toate cutumele și legile, afectând de asemenea și democrația, anulează orice comunicare și dialog între cei care au lucrat și lucrează la textul noii legi a educației și beneficiarii acesteia, elevi, cadre didactice și părinți deopotrivă.

În al doilea rând, stimați colegi, ne place să credem că această lege trebuie să fie racordată la realitățile economice și sociale ale prezentului, să fie efectul viziunii despre viitor pe care o avem în prezent. Dorința de asumare cu orice preț demonstrează că nu aveți nicio viziune. Este doar un gest de sfidare la adresa celor care încă mai lucrează la textul noii legi a educației, iar asumarea nu va face decât să bulverseze și să destabilizeze învățământul românesc, pentru că rezultatul final nu va fi rodul unui consens, ci al unor confruntări politice special create pentru ca asumarea să fie posibilă.

Stimați colegi, în calitate de cadru didactic, am o bună reprezentare a modului în care trebuie să arate noua lege. Știu care sunt deficiențele sistemului - subfinanțarea cronică, promovarea nonvalorilor în actul de decizie - pentru a mă referi numai la viciile "politice" ale acestuia. În altă ordine de idei, transferarea clasei a noua la învățământul gimnazial ar echivala cu o catastrofă. Vom condamna elevii să rămână la țară, unde nu au nici cadre calificate să le desăvârșească educația, nici spații adecvate. Altă greșeală majoră: se dorește desființarea învățământului profesional, uitând că țara se reconstruiește nu numai cu ajutorul "competențelor digitale", ci și cu fierari-betoniști sau tractoriști. Nu în ultimul rând, și mă voi opri aici cu exemplele, se dorește ca liceul să aibă trei ani de zile. Ar fi nu numai o încălcare a tradiției românești, ci și o amputare a perioadei în care elevul își formează și validează competențele care îl vor îndrepta spre viitoarea meserie. Peste toate aceste rele, descentralizare cu orice preț. România nu este pregătită economic și social pentru descentralizare. Rezultatele acesteia vor fi dezastruoase. Dar, vorba filmului, eu când vreau să descentralizez, distrug! Și apoi fluier. A pagubă, bineînțeles.

În loc să corectăm aceste erori, ne automutilăm în fața Europei, pentru a arăta că situația actuală a României se datorează învățământului din anii anteriori. Fals, stimați colegi: învățământul este în criză tocmai din cauza celor care au creat și adâncit criza economică și financiară pe care o traversăm. Este vina Guvernului actual, care a aruncat în haos învățământul și cercetarea. De ce, cunoscând aceste realități, vreți să îl bulversați și mai tare? De ce, în fața acestui dezastru, continuați să distrugeți și mai mult învățământul?

L-aș ruga pe domnul ministru Daniel Funeriu să îmi răspundă, dar știu că răspunsurile nu se află la domnia sa. În consecință, adresez aceste întrebări întregului Guvern, domnului prim-ministru Emil Boc și reprezentanților PDL.

În statele civilizate, guvernele investesc în educație, nu taie bugete și nu dau cadrele didactice afară. La noi, învățământul a fost prioritar doar când a fost vorba de reducerea bugetului. Acum, așa lovit cum este, învățământul trebuie să treacă și printr-o asumare. Nu asumare va fi, ci o subminare clară a statului!

Stimați colegi, vă solicit să nu permiteți ca un sistem de învățământ recunoscut, cu tradiții și valori certe, să ajungă să fie obiectul unor negocieri politice meschine! Nu vă asumați răspunderea, stimați colegi de la PDL! Demonstrați acum, în al doisprezecelea ceas, că nu suferiți de meningită morală!

Vă este cunoscut filmul "Eu când vreau să fluier, fluier". Este o definiție a încăpățânării, a egoismului și a lipsei de dialog. Înainte de '89, a mai procedat cineva la fel: își asuma răspunderea pentru orice, fără a ține cont de nevoile și problemele noastre. Acel om a sfârșit rău.

  Ion Stan - declarație politică: Prostia guvernării - scutul secret de protecție a României?!;

Domnul Ion Stan:

"Prostia guvernării - scutul secret de protecție a României?!"

Aflăm din sursele generoase ale mediului Internet că România este pe cale de a deveni cea de-a 11-a țară din lume fără armată.

E interesant de văzut care sunt celelalte țări fără armate și de ce nu au:

Andorra

Țara asta avea o armată de 10 oameni în 1914, suficienți însă pentru a declara război Germaniei și a participa la cel de al Doilea Război Mondial. Nu știm câți s-au mai întors acasă, dar este țara cu cele mai mici pierderi în oameni și totodată cu cel mai mare procentaj de pierderi.

Situația a fost atât de jenantă la capitolul statistică pierderi, încât după 1931 s-a renunțat la armată și acum are doar forțe de poliție cu sarcini duble. Se află însă sub protecția fermă a Franței, a Spaniei și NATO.

Costa Rica

Situată în America Centrală, Costa Rica a avut armată până în a doua jumătate a secolului XX. Nu mai are armată din anul 1948, din cauza războiului civil în care au murit foarte mulți oameni. Are însă tratate cu 21 de țări, inclusiv SUA, prin care acestea se obligă să-i apere suveranitatea, în cazul unui atac.

Grenada

Un nume războinic pentru o țară care din 1983, de la intervenția SUA, nu mai are armată. De ce să o plătești, echipezi, înzestrezi, când ai vecini ca SUA? Ar fi un nonsens, nu?

Are ceva forțe de poliție și un Sistem de Protecție Regională, dar fără armată. Cam așa cum o să avem noi. Și se bazează pe un eventual ajutor nedeclarat al unor vecini cam cât plantațiile de lubenițe din Dăbuleni.

Insulele Marshall

Când te numești Marshall, mai ai nevoie de armată? Aflându-se sub protectorat SUA, au considerat de cuviință ca protectorul să se ocupe de apărarea țării, așa că au dat pas armatei. Și bine au făcut. Ce s-ar face Boc acolo? Cui ar mai recalcula pensiile?

Insulele Solomon

Aflate sub protectorat britanic, s-au văzut lăsate de izbeliște în 1893, când au avut loc tulburări, fiind necesară intervenția Noii Zeelande și Australiei cu care acum au un acord de protecție contra cost.

Lichtenstein

S-a lăsat de manevre militare din 1868, de la războiul austro-prusac, dându-și seama că armata cu așa vecini costă mai mult decât lipsa ei, cu aceleași rezultate. Are o Poliție Națională, dar nu are protector. Neavând dușmani, ce să facă cu prietenii?

Nauru

Este cel mai mic stat insular, situat în Micronezia, are 21 de kilometri pătrați și nu îi lipsește numai armata, ci și capitala. Încă nu s-a oferit nicio familie să își declare coliba drept capitala țării.

Palau

Ca și alte insule minuscule cu pretenție de stat, se află sub protectoratul Statelor Unite și asta îi ocupă tot timpul.

Samoa

Samoa nu are nevoie de armată, pentru că nu are dușmani și nici n-are nevoie de prieteni ca Statele Unite. Se înțelege mai bine cu Noua Zeelandă, dar fără comandă fermă. Doar un gentlemen's agreement.

Vatican

Cel mai mic stat din lume a renunțat la Garda Palatina, un fel de serviciu de gardă, în anul 1970, când a luat foc corpul de gardă și și-au dat brusc seama că nu mai au nevoie de serviciile gărzilor. Când te apără Doamne-Doamne, ce îți mai trebuie armată?

România

România nu va mai avea armată din 2011. Motivul? Are cea mai proastă guvernare din lume și cum de prostie se ferește toată lumea, cine să se apropie de noi? Prostia guvernanților noștri acționează ca un scut.

Nu mai luăm în calcul desființarea statutului de cadru militar, a drepturilor militarilor, trecerea acestora în rândul "nesimțiților", înzestrarea armatei cu fregate și avioane de cimitir, subordonarea intereselor naționale unor găști de infractori, distrugerea industriei naționale de apărare, dispariția rezervelor strategice, vânzarea rezervelor strategice ale subsolului.

Toate astea pălesc pe lângă scutul prostiei lui Boc.

  Ion Stan - declarație politică: Guvernul care omoară și speranța;

Domnul Ion Stan:

"Guvernul care omoară și speranța"

Insecuritatea, lipsa speranței, haosul legislativ - sunt doar câteva dintre trăsăturile care definesc așa-zisele alcătuiri ale găștilor lui Băsescu, denumite în batjocoră "Guvernele Boc". Fie că vorbim despre Boc I, II, III sau V, un lucru rămâne cert - premierul nu mai reușește să fie credibil.

"Micul om mare" și-a început guvernarea "în forță", anunțând eliminarea salariilor și pensiilor nesimțite. Dar iată că justiția a suspendat recalcularea pensiilor pentru parlamentari, aviatori, diplomați și personalul auxiliar din justiție. După doi ani de intenții, niciun rezultat!

Curtea de Apel București a suspendat Hotărârea de Guvern 737 din 2010, care privea recalcularea pensiilor speciale, printr-o decizie care poate fi atacată cu recurs, însă este executorie din momentul pronunțării.

Desigur, nu este "meritul" Guvernului în această decizie, dar Emil Boc riscă să rămână în istorie cu eticheta de "profesorul de drept neconstituțional", pentru numărul mare de legi și hotărâri de Guvern care s-au dovedit, într-un final, a fi neconstituționale.

Desigur, reforma administrativă și a sectorului bugetar este dorită, dar nu știe nimeni cum să o pună în aplicare, din moment ce tot ceea ce animă acest surogat de guvern este o dorință uriașă de a tăia drepturi și câștiguri legale, otova și ilegal, fără nicio logică, atunci consecințele actului de guvernare nu pot fi decât un și mai mare haos legislativ, o enormă harababură în sectorul bugetar, cu mii și zeci de mii de procese pe rol.

Dacă Emil Boc ar fi invitat să numească o singură lege inițiată și dusă la bun sfârșit în mandatele sale succesive din ultimii doi ani, cred că premierului i-ar fi imposibil să dea un exemplu.

Legea salarizării unice, printre primele inițiative ale Guvernului Boc, s-a transformat în Legea salarizării unitare și deja nimeni nu mai știe cum stau lucrurile. Nicio categorie profesională nu este mulțumită, nimeni nu știe exact cât va încasa, de când și mai ales dacă va încasa vreodată venitul prevăzut în lege.

Exemplele pot continua cu Legea educației, cu Legea pensiilor și aproape tot ce a ieșit din mâinile Guvernului Boc.

Un singur lucru a fost capabil să facă - să taie salariile bugetare, cele mai mici din întreaga Uniune Europeană, cu un sfert. Nici mai mult, nici mai puțin. Pensiile nu a reușit să le taie, căci justiția și-a spus din nou cuvântul.

Aceste "performanțe" sunt, de altfel, și singurele succese în domeniul luptei cu criza. Căci ce altă măsură a mai luat Executivul pentru ieșirea din criză?

Este amuzant dacă nu ar fi tragic. Singura viziune reformatoare și de modernizare a statului închipuită și executată de către Guvernul numit de două ori consecutiv de Traian Băsescu a fost să taie salarii, pensii, subvenții, alocații, ajutoare sociale, într-un cuvânt, tot.

Dacă aceasta este reforma și în asta constă modernizarea României, atunci să ne așteptăm ca extratereștrii aceștia portocalii să reformeze totul și să ne "modernizeze" complet, tăindu-ne și pământul de sub picioare?!

Dacă tot suntem în deficit, dacă președintele și premierul se plâng încontinuu că nu sunt bani, dacă salariile și pensiile din România sunt cele mai "nesimțite" din Europa, deși sunt cele mai mici, să nu mai stea pe gânduri și să le elimine pe toate, fiindcă cele ale sinecuriștilor lor rămân de neatins.

Dincolo de haosul Executivului, avem însă declarațiile politice, stupefiante în nesimțirea autorului lor, ale premierului care ne arată că unica preocupare a sa este victoria PDL din 2012. Cum ar putea fi calificată o astfel de viziune politică? În plină criză, în pragul unei ierni care se anunță ucigătoare la propriu, tu, șef de partid aflat la putere, nu te gândești decât la perpetuarea dezastrului în care ai aruncat țara!?

Traian Băsescu nu îl va schimba pe Emil Boc decât atunci când va fi deja prea târziu pentru noi, dar încă nu fără folos pentru domnia sa. Nu poate risca să își pericliteze al doilea mandat, mai ales că oricum ar fi, din 2012, îl așteaptă încă doi ani de conviețuit cu o majoritate cel mai probabil ostilă.

Dacă Emil Boc va rezista până în 2012, iar unica politică a Guvernului său va rămâne "tăierea", trebuie să renunțăm și la speranță. Poporului nu-i va mai rămâne decât să supraviețuiască.

Un motiv fundamental pentru care acest guvern trebuie înlăturat, iar actualul premier dat pe mâna justiției pentru dezastrul țării, datorat incompetenței, prostiei și relei sale voințe sau... premeditatei trădări a intereselor naționale?

  Ion Stan - declarație politică: Dictatura lui Băsescu și istoria rezumată a drumurilor României;

Domnul Ion Stan:

"Dictatura lui Băsescu și istoria rezumată a drumurilor României"

Romanii au făcut pod peste Dunăre în 105 și au ocupat Dacia în 106. Au pornit spre nord făcând drum imperial, drum de piatră. Între 6 și 10 metri lățime, patru straturi adâncime, 90 cm, straturi de bolovani legați cu mortar, piatră spartă mărunt, pietriș sau nisip cu grăunte mare, apoi pavimentul, lespezi șlefuite. Pe margini, borduri solide, din loc în loc brâuri care să țină drumul strâns, rigole ca să se scurgă apa. Inginerii prospectau terenul în față. Știau morfogeodezie și respectau principiile. La numai două zile de mers, în spatele lor venea drumul. În 108 au ajuns la Napoca, apoi la Porolissum, Zalău. 450 km în doi ani. Apoi au făcut drumurile secundare, drumuri pentru transport marfa sau vicinale. Dar și drumuri private. În total, în Dacia au făcut peste 4.300 de kilometri de drumuri și 25 de poduri în primii ani de ocupație... Ei au stat aici 160 de ani.

În următorii 1.600 de ani s-a făcut încă pe atât.

Nemții au realizat, în timpul lui Carol I, 6.800 de kilometri, în mai puțin de 15 ani. În Transilvania, toate măsurătorile topo și hărțile s-au făcut în timpul ocupației habsburgice. Topograful Dorin Ursuț le-a studiat și a predat topografia la universitate spunând tot timpul: de fiecare dată, la fiecare verificare, cotele din hărțile tocmite de austrieci au ieșit la fix!

Administrația Extratereștrilor Portocalii a dictatorului Traian Băsescu a "performat", în trei ani, 5,6 km de drum care ocolește Gherla. În 14 august 2009, Emil Boc, Radu Berceanu, directori locali și primarul Gherlei tăiau panglica acestei centuri ocolitoare. La cinci zile după, drumul s-a prăbușit. A alunecat terenul. Și acum se lucrează la el, iar firma care 1-a făcut se obligă să plătească refacerea lui. Primarul, premierul, ministrul se obligă și ei să-i mai taie o dată panglica, pe 1 decembrie.

Până atunci vom avea timp să spunem și povestea incredibilă a acestui rateu tipic românesc. Și încă ceva. Cam cât suntem de diletanți în comparație cu romanii care ne-au făcut drumurile când au cucerit Dacia. Le-au făcut atunci și au rezistat 2.000 de ani. Până când au venit buldozerele lui Berceanu.

  Ioan Stan - comentariu legat de politica actuală de refacere brutală a resurselor bugetare;

Domnul Ioan Stan:

A devenit clar și vizibil pentru oricine că este necesară mai multă atenție din partea guvernului și a factorilor săi de execuție în decelarea și exploatarea posibilelor surse suplimentare de acumulare a noi resurse bugetare.

Plecând de la adevărul pe care până și Ceaușescu îl descoperise, și anume acela că o sursă importantă de resurse este economia de resurse, Guvernul României a declanșat, după cum simțim cu toții, cea mai brutală acțiune împotriva poporului român, operațiunea "Satârul".

Guvernul taie! Taie orice poate aduce câțiva bănuți la punga cea mai goală din istoria bugetară a României! Taie meschin și ridicol, dar nu mai puțin agresiv, din salarii, din pensii, din ce-i trece prin cap, mai printr-o lege votată de-a frauda, mai printr-un ordin al vreunui ministru, numai bani să iasă!

Numai că, vedeți dumneavoastră, și cu tăiatul ăsta ar trebui să se ocupe măcar un felcer ceva, chirurgii fiind pe cale de dispariție în România, ca să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat la finanțe când tăierea stimulentelor s-a lăsat cu dezvăluiri în loc de parale!

Am văzut cu toții ce s-a întâmplat dacă se lasă o astfel de treabă pe seama unuia care s-a judecat cu statul pentru astfel de stimulente în anul 2009, când a și câștigat și se judecă și în acest an pentru aceleași motive, chit că între timp a fost numit ministru de finanțe.

A rămas bietul guvern cu buzele umflate și cu punga nerotunjită pentru că funcționarii și-au tratat șefii ca pe cei la care se duc în control, adică "nu plecăm de aici fără bani", iar ministrul, solidar cu cei afectați ca unul ce printre ei se numără, le-a dat tot ce au cerut!

Norocul bugetului că, între timp, căutătorii de locuri de "tăiere" au găsit alte locații în care se scurg și acumulează necuvenit, după mintea lor, mult vânații bănișori după care suspină acest guvern devotat neamului și prosperității acestuia!

Păi cum să rămână veteranii de război să se uite gratuit la televizor, ori să asculte gratuit radioul în vreme ce bugetul se clatină în vânt de subțirime?

Să se scalde în bani invalizii, veteranii de război, văduvele acestora, persoanele persecutate politic sau deportate, revoluționarii alături de urmașii eroilor și martirilor?

Să se lăfăie persoanele cu handicap din milostenia indemnizațiilor?

Să huzurească însoțitorii persoanelor cu handicap cu cei 400 de lei primiți lunar pentru îngrijirea unui singur suferind imobilizat în pat pentru toate cele firești ale vieții? La banii ăștia să îngrijească două persoane cu handicap, nu una!

Când mi-am scris acest cuvânt mai erau în viață 54.660 de veterani de război! Nu știu câți mai sunt la ora la care vă vorbesc!

O grămadă de bani alocă bugetul de stat pentru abonamentele radio-tv ale acestor cetățeni care au îndrăznit să supraviețuiască unui război mondial, unei dictaturi comuniste și succesiunii de boc-guverne!

Se va umfla rotofeie punga bugetului de sumele trase din tăierea indemnizațiilor de handicap și înlocuirea lor cu sume fixe lunare!

Aș fi curios să știu ce competențe are personalul guvernamental care a stabilit aceste sume, pe categorii de handicap și funcție de veniturile eventual realizate de persoanele handicapate. Cum au ajuns, prin ce judecăți, dacă au judecat, la sumele avansate în ideea de a fi aplicate de la 1 ianuarie 2011? Cum cred acești, nu știu dacă le pot spune oameni numai pentru că umblă pe două picioare și vorbesc, că se poate îngriji un copil cu handicap grav dintr-un ajutor de 91 de lei lunar la care se mai poate adăuga jumătate din jumătatea salariului unui asistent social debutant, cu studii medii, dacă mama nu mai poate îngriji și un al doilea bolnav cu handicap de aceeași gravitate, situație în care va putea fi remunerată cu jumătate din salariul ipoteticului asistent social!

Dacă disperarea acestor guvernanți a atins cote la care se simt îndreptățiți să facă din meschinărie și neomenie politică de stat, în paralel cu promovarea fraudei și a disprețului pentru dreptate și adevăr, înseamnă că țara aceasta este ajunsă la cel mai greu ceas al existenței sale!

Dacă trebuie să luăm de la gura bătrânilor și năpăstuiților sorții din puținul cu care se nevoiesc a prinde ziua de mâine înseamnă că ne merităm soarta și merităm încă un lanț de boc-guverne pe grumaz!

Anul acesta, în livezile orașului meu au căzut, aparent fără motiv, merele. Mare păcat! spun concetățenii mei la vederea covoarelor de fructe ce acoperă pământul. Mai bine cădea guvernul! Mult mai bine!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică intitulată PSD are soluții pentru România;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"PSD are soluții pentru România"

"România corectă. România socială - 100 de soluții de guvernare", proiect lansat la Congresul PSD de la finele săptămânii trecute demonstrează că suntem partidul care are soluții de viitor și care poate să ofere prin date și cifre concrete, imaginea reală a țării! Care țară, adusă în pragul dezastrului de marinarul portocaliu, trebuie să navigheze în apele tulburi, printre amenințările FMI-ului și bombele decizionale luate de miniștri (era să scriu monștrii) timonierului Boc!

În aceste timpuri furtunoase, PSD vine în fața românilor cu dovezi de clare că salariile pot crește, că traiul zilnic poate fi îmbunătățit, că viața românilor se poate schimba, pentru că stânga îndreaptă România!

Pentru prima zi de guvernare, ne propunem să aducem salariile la nivelul dinainte de tăiere. Concret, vrem să anulăm reducerea cu 25% a salariilor din sectorul bugetar, măsură pe care oricum Băsescu și ai lui au transformat-o în armă de exterminare în masă a poporului român!

În prima lună de guvernare, dorim să realizăm un Pact social, împreună cu sindicatele și să începem depolitizarea administrației, prin interzicerea numirilor politice mai jos de miniștri și secretari de stat.

De asemenea, vom încerca creșterea salariului minim la 750-800 de lei, vom cere unificarea salariului minim din mediul privat cu cel de la stat și impozitarea muncii, prin scăderea CAS cu trei puncte la angajator.

În ceea ce privește primul an de guvernare, ne propunem introducerea sistemului diferențiat de impozitare, cu variante de abordare: impozitarea în patru trepte: 0% pentru veniturile de până la 1.000 lei, 15% pentru veniturile sub 4.500 lei, 25% pentru veniturile între 4.500 și 10.000 lei și 35% pentru veniturile de peste 10.000 lei și impozitarea în trei trepte - 8% pentru veniturile până la 1.000 lei, 12% pentru cele între 1.000 și 4.500 lei și 16% pentru veniturile ce depășesc 4.500 lei.

PSD susține păstrarea impozitului pe profit la 16%, cu scutire de impozit pentru profitul reinvestit. În privința TVA, milităm pentru majorarea în cazul produselor de lux și diminuarea până la 5% pentru pâine, carne proaspătă, lapte, ulei și zahăr.

Tot în primul an, măsurile regăsite în programul nostru de guvernare vizează plata integrală a subvențiilor în agricultură, compensarea medicamentelor cu 90% pentru pensiile sub 1.000 lei și eliminarea legii sponsorizării. Absorbția de fonduri europene, introducerea programării bugetare multianuale, extinderea mecanismului impozitării diferențiate, stimularea industriei, pentru creșterea producției și a exporturilor, dar și investiții majore în inovare și cercetare reprezintă soluții pertinente și competente pentru viitorul României!

PSD a demonstrat țării și actualilor incompetenți de la Palatul Victoria că un guvern de stânga chiar poate trece peste criză! Atunci când unii se pitesc prin birouri de frica oamenilor sau alții știu doar să plece grumazul în fața lui Zeus de la Cotroceni, PSD vine în fața națiunii cu măsuri economice realiste. Vine în fața națiunii cu un proiect nou și perfect realizabil, nu cu vorbe fără acoperire și minciuni! E adevărat că actualul căpitan din fruntea țării ne pune să înotăm în ape foarte reci, împotriva curenților și furtunilor, dar stânga poate îndrepta corabia și ne poate ajuta să ajungem la România corectă!

  Ion Burnei - atenționare asupra dispozițiilor Legii privind sistemul unitar de pensii publice;

Domnul Ion Burnei:

Prin prezenta declarație politică doresc să atrag atenția asupra dispozițiilor legii privind sistemului unitar de pensii publice care se află în acest moment în reexaminare la Senat, la cererea președintelui României.

Încă de la început, declar că nu sunt de acord cu măsura de creștere a vârstei de pensionare. Mărirea vârstei de pensionare nu este motivantă din punct de vedere emoțional pentru cei cărora li se adresează. Cetățenii consideră că nu mai pot ajunge să se bucure de pensie după foarte mulți ani de muncă. În același timp, această dispoziție nu este corelată cu speranța de viață a cetățenilor români. Stabilirea vârstei de pensionare trebuie corelată cu vârsta medie a populației active.

Consider că este salutară decizia președintelui României de a cere reexaminarea legii de către Parlament. Acest fapt demonstrează lipsa de profesionalism a actualului Guvern și a actualei coaliții de guvernământ. În plus, pentru ca legea să respecte principiul constituțional al egalității în drepturi al cetățenilor, consider că trebuie să prevadă aceeași vârstă de pensionare atât pentru femei cât și pentru bărbați și această vârstă trebuie să fie de 63 de ani.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Guvernul Boc trebuie să plece!;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Guvernul Boc trebuie să plece!"

Destinul omului politic real se împlinește strict în destinul comunităților pe care le reprezintă, iar siguranța lucrului bine făcut în politică dă recunoașterea pe care o obții din partea celor care te-au trimis în Parlamentul României.

Din perspectiva acestei interfețe am certitudinea că moțiunea de cenzură trebuie susținută, pentru că este singura modalitate prin care să se revină la dialog real în clasa politică și prin care să ne debarasăm de un monolog al surzilor.

O moțiune de cenzură reprezintă, în acest moment, un punct de sprijin dinspre Parlamentul României înspre stoparea disoluției instituțiilor statului.

Votul meu în favoarea moțiunii de cenzură punctează de fapt nevoia pe care comunitățile din Maramureș o au în a obține instituții ale statului reale, care prin activitatea lor să dea siguranța existenței fiecărui membru al comunității.

În această decizie nu este vorba de nici o înregimentare în mâzga unei anumite ideologii, nu este vorba nici de un gest de ridicare a mingii la vreun fileu de partid, ci este vorba de un apel înspre toți actorii politici să abandoneze armele nihilismului politic și nu numai politic, în favoarea unei munci reale pentru România.

  Gabriel-Dan Gospodaru - declarație politică: Parteneriatul public-privat dă startul la investiții;

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"Parteneriatul public-privat dă startul la investiții"

Pe lângă accesarea resurselor financiare nerambursabile, puse la dispoziție de Uniunea Europeană, parteneriatul public-privat reprezintă în momentul de față una dintre cele mai viabile alternative de finanțare într-o perioadă de criză economică, prin stimularea și implicarea activă a sectorului privat.

În cadrul parteneriatul public-privat beneficiul cel mai important îl are cetățeanul, iar domeniile importante pentru un parteneriat public-privat sunt cele precum sănătatea, prin construcția de spitale și infrastructură sanitară, transportul rutier și feroviar, utilitățile publice, mediul, energia și nu numai.

Astfel, parteneriatul poate asigura, parțial sau total, în funcție de fondurile private atrase, un serviciu de interes public, utilizând totodată know-how-ul sectorului privat.

Prin încheierea unui parteneriat se face transferul de responsabilitate către sectorul privat, autoritatea publică competentă păstrând doar responsabilitatea politică, asigurând cadrul normativ adecvat și punând la dispoziție resursele de care dispune.

Crearea unei asocieri eficiente va confirma avantajele parteneriatului public-privat, printre care se vor evidenția:

  • eficientizarea și performarea economică în îndeplinirea îndatoririlor publice;
  • posibilitatea demarării unui proiect tară obligația finanțării integrale a costurilor proiectului de către autoritatea publică;
  • posibilitatea reducerii costurilor;
  • eliberarea sectorului public de unele probleme administrative.

Prin crearea unui parteneriat public - privat, statul va deține controlul asupra standardelor la care trebuie realizată lucrarea și prin aceasta va putea să-și perfecționeze continuu atât proiectele, cât și parteneriatele cu sectorul privat.

Astfel, trebuie să privim viitoarea colaborare cu mediul privat ca pe o soluție viabilă pentru relansarea diverselor domenii de activitate.

În calitate de parlamentar, consider că legea parteneriatului public-privat va oferi colegiului în care am fost ales posibilitatea revitalizării unor obiective de interes național, cum ar fi Complexul de agrement Bucșoaia din orașul Frasin și Complexul Balada din orașul Gura Humorului.

Dacă s-ar realiza, spre exemplu, un parteneriat public-privat în cazul acestor două obiective, care necesită lucrări urgente de reparații, am convingerea că s-ar aduce un aport economic substanțial pentru dezvoltarea zonei turistice în cauză, asigurându-se totodată o cheltuire profitabilă a banilor publici.

Turismul poate fi considerat astfel un puternic atu pe care Bucovina îl deține, iar administrația județeană acordă tot mai multă importanță creării de oportunități de investiții în acest domeniu, întrucât se dorește exploatarea pe deplin a acestei "bogății".

Este adevărat că zona de munte pe care o reprezint simte tot mai mult efectele recesiunii economice globale, tocmai de aceea, motivat de dorința soluționării acestor probleme, voi susține continuu politicile și programele de redresare economică.

Guvernul are sarcina extrem de dificilă de a elibera România de criza economică și de aceea noi, parlamentarii PDL, dar și colegii din arcul guvernamental, avem datoria să sprijinim actualul cabinet să-și continue procesul de reformă, pe termen mediu și lung, și să pregătească relansarea economică, așa cum solicită și Fondul Monetar Internațional.

În concluzie, consider că promulgarea legii parteneriatului public-privat reprezintă una din realizările actualului legislativ, în totalitatea lui, legea favorizând noi investiții atât de necesare relansării economiei românești.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu subiectul Plantele etnobotanice.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Plantele etnobotanice"

În ultima perioadă de timp se constată existența unui număr semnificativ de magazine care vând substanțe psihoactive, altele decât cele interzise prin Ordonanța de urgență nr.6/2010, ca alternative la drogurile controlate. Deși substanțele oferite spre vânzare de magazinele sunt deseori numite "droguri legale" sau "droguri din plante", în unele țări europene, aceste droguri sunt reglementate de aceleași legi ca și drogurile controlate și pot atrage aceleași pedepse. Magazinele se specializează deseori în anumite tipuri de produse legate de droguri. De exemplu, unele vând mai ales accesorii legate de droguri, altele se specializează în ciuperci halucinogene sau "pilule pentru petreceri", în timp ce altele comercializează o gamă largă de substanțe din plante, semisintetice și sintetice.

Problema se impune a fi rezolvată cu maximă atenție, cu atât mai mult cu cât aceste magazine au invadat și piața românească, iar produsele se comercializează liber la colț de stradă, în licee, în discoteci, cluburi etc. Aici mă refer la "magazinele de vise" care au apărut în ultima perioadă în România, în mod special în orașul Galați, după ce cineva și-a dat probabil seama că nu toate plantele halucinogene sunt ilegale și că amatorii de senzații nu mai trebuie să facă rost de "iarbă" pe sub mână. Ierburile sunt recomandate ca fiind "psihoactive, relaxante și euforice" și "legale 100%". Așa cum era prezentată probabil și marijuana înainte de a fi scoasă în afara legii.

Oferta nu se limitează la ierburi, existând chiar și câteva sortimente de așa-zise pastile "ecstasy" și ele, bineînțeles, garantat sută la sută legale. Desigur că nu se spune nimic despre efectele secundare ale acestor combinații de substanțe și plante, dar folosite pentru consumul uman produsele pot fi toxice, pot provoca deviații de comportament, amețeală, stupoare, confuzie și fasciculații musculare. Consumul unor substanțe psihoactive noi poate avea implicații importante de sănătate, dar monitorizarea tendințelor emergente este o provocare considerabilă.

În România, în acest moment, nu există un cadru normativ care să reglementeze comercializarea acestor produse din plante etnobotanice, acest aspect fiind favorabil comercianților de astfel de produse, care fac profit considerabil și pun în pericol viețile multor persoane. Consider că activitatea comercială a acestor magazine trebuie, având în vedere efectele negative care decurg din astfel de acte de comerț, să se desfășoare în afara localităților, nu lângă școli, în spatele blocurilor și așa mai departe.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 septembrie 2020, 13:45
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro