Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 noiembrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.166/19-11-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 09-11-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 noiembrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,39.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ștefan Zgonea, vicepreședinte al Camerei Deputaților, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, și de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii deputați Mihai Alexandru Voicu și Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Bună dimineața!

Sărut mâna doamnelor,

Dați-mi voie să deschid ședința Camerei Deputaților cu privire la declarațiile politice ale parlamentarilor și să vă informez că sunt 31 de colegi de la Partidul Democrat Liberal care s-au înscris la declarații politice, 31 de colegi de la Partidul Social Democrat, 24 de colegi de la Partidul Național Liberal, 3 deputați de la minoritățile naționale și 5 deputați independenți.

 
Viorel Arion - declarație politică: In memoriam, Corneliu Coposu;

Din partea Grupului Democrat Liberal, vă rog frumos.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Arion:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "In memoriam Corneliu Coposu".

"Cerne Doamne liniștea uitării

peste nesfârșita suferință

seamănă întinderi de credință

și sporește roua îndurării

Răsădește Doamne dragostea și crinul

în ogorul năpădit de ură

și așterne peste munți de zgură

liniștea, iertarea și seninul."

Sunt versuri scrise de Corneliu Coposu. La 15 ani de la dispariția sa, realizăm că cel care ne-a reînvățat ce e democrația este el, Corneliu Coposu. A crezut în valorile democrației chiar și atunci când bâtele minerilor făceau legea pe străzile Bucureștiului, a crezut în democrație chiar și atunci când Iliescu le mulțumea minerilor pentru că au știut să își facă eficiente bâtele, a crezut în democrație chiar și atunci când se părea că stânga va domina veșnic eșichierul politic românesc. A murit în 11 noiembrie 1995, fără funeralii naționale, dar cu sufletele a milioane de români alături de el pe ultimul drum.

S-a născut la Bobota, în județul Sălaj, în 20 mai 1914. A fost președinte al Organizației de Tineret PNȚ din Cluj, colaborator la ziarul "România Nouă", a fost secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu.

În data de 14 iulie 1947 este arestat, împreună cu întreaga conducere a PNȚ, după înscenarea de la Tămădău. A făcut 17 ani de detenție în penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla, Sighetu Marmației etc.

După 1964, lucrează ca muncitor necalificat pe șantierele de construcții, fiind permanent urmărit și convocat periodic la Securitate. I se fac 27 de percheziții între 1964-1989, i se confiscă dulapuri întregi de documente și manuscrise. În anul 1987 afiliază Partidul Național Țărănesc, aflat în clandestinitate, la Internaționala Creștin Democrată.

În 22-23 decembrie 1989 anunța printr-un mesaj-manifest reintrarea în viața publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior Creștin și Democrat - PNȚCD. Devine, practic, liderul opoziției.

Corneliu Coposu e un reper în politica românească. Românii l-au iubit și l-au apreciat și în timpul vieții, dar și după moartea sa. La moartea sa, n-a fost nevoie de salve de tunuri. Au bubuit inimile românilor în piepturi, de emoția despărțirii. La moartea sa n-a fost nevoie de emisiuni interminabile și dispute televizate. A fost destulă pioșenia celor care l-au apreciat și recunoscut drept un mare om politic. La moartea sa, cunoscutul lider comunist Alexandru Bârlădeanu, fost președinte al Senatului, avea să declare: "În tinerețe am fost adversari. Timpul a demonstrat că ideile și idealurile sale au fost cele bune."

Atât de bune au fost ideile sale, încât comuniștii l-au răsplătit cu ani grei de temniță. Cum au fost anii aceia, în beciurile temnițelor comuniste, doar Dumnezeu mai știe și sufletele martirilor acestui neam.

"Cel mai cumplit a fost la Râmnicu-Sărat. Treizeci și patru de celule complet izolate. Patru-cinci sute calorii pe zi. Opt ani nu am vorbit cu nimeni." Este mărturia făcută de către Corneliu Coposu Luciei Hossu-Longin, în Memorialul Durerii.

Și mai spune Corneliu Coposu: "Bătăile, în pușcărie, erau bătăile obișnuite pentru obținerea disciplinei, nu erau cele mai grave. Am fost bătut cumplit, am fost bătut cu saci de nisip, cu cearceaf ud în baie, am fost pus să fac manej, nu mai vorbesc de suspendările pe o ruda de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de vedere." Una dintre surorile lui Coposu mărturisea, peste ani, că "Și la moarte purta urmele cătușelor."

Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.

O, ce trist, ce înalt era Christ!

Luna-a intrat după El în celulă,

Și-L făcea mai înalt și mai trist.

Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.

Din lună venea fum de cățui.

M-am pipăit, și pe mâinile mele

Am găsit urmele cuielor Lui.

Sunt versurile lui Radu Gyr, un alt martir al Gulagului românesc.

Și totuși, într-un interviu dat după anul 1991, Corneliu Coposu spunea: "Suferințele au trecut. Totul este ca viitorul să asigure pentru țară ceva bine, în rest nu mai are importanță. Față de sacrificiile pe care le-au făcut eroii, niște bieți ani de pușcărie contează mai puțin."

Cât adevăr pot conține aceste cuvinte și câtă suferință ascund în spatele lor. Coposu și-a iertat călăii, dar numai pentru ca țara să redevină la normalitate. Coposu nu a cerut sânge în schimbul sângelui de pe pereții temnițelor comuniste, nu a cerut să zdrăngăne cătușele și pentru torționarii săi, dar și-a dorit o Românie europeană, democratică, normală.

În memoria lui, să ne aducem aminte. Să nu-l uităm și să nu-i uităm pe martirii Gulagului românesc.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Portocaliul a devenit culoarea sărăciei;

De la Grupul parlamentar al PDL au depus în scris următorii: domnul Marius Rogin, doamna Doinița Chircu, domnul Adrian Bădulescu, doamna Claudia Boghicevici, domnul Cornel Ghiță, domnul Samoil Vîlcu, domnul Silviu Prigoană și domnul Cătălin Obuf Buhăianu.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat au depus în scris domnul Ioan Stan, Valeriu Ștefan Zgonea, domnul Neculai Rățoi și domnul Mircea Drăghici.

Care dintre colegii noștri de la Partidul Social Democrat vor să ia cuvântul? Muntenia sau Moldova? Moldova lui Ștefan cel Mare.

Aveți cuvântul.

Să nu-i loviți rău. Agricultura nu funcționează, dar să nu-i loviți rău. Trei minute, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Portocaliul a devenit culoarea sărăciei".

Sărăcia face ravagii în județul Iași. Poate părea de necrezut, dar, în anul 2010, într-o Românie europeană, numai în județul Iași sunt abandonați câte doi copii în fiecare zi!

Statisticile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sunt dureroase. Aproximativ 300 de copii au ajuns în plasament în primul semestru al acestui an. Față de aceeași perioadă a anului trecut, consemnăm o creștere a numărului de intrări în sistemul de protecție cu 24%. Concret, din cei 288 de minori intrați în 2010 în grija DGASPC, 65 au mers în plasament familial, la rude, 74 au fost dați în grija asistenților maternali și 149 de copii au ajuns în centrele de plasament.

Dar realitatea de pe teren este mult mai îngrijorătoare. Mii de alți copii din județul Iași trăiesc, sau mai bine zis se zbat să supraviețuiască, în condiții greu de imaginat în secolul al XXI-lea. Ei locuiesc în colibe lipsite de căldură și electricitate, uneori chiar de o sursă de apă potabilă, flămânzi și prost îmbrăcați. Mai grav, deseori, acești copii cresc fără părinți, aceștia fiind alungați de sărăcie la muncă în străinătate. DGASPC monitorizează toate aceste familii, dar situația lor se degradează de la o lună la alta. În cele din urmă, siliți de viața mizerabilă pe care o duc, minorii ajung în grija statului.

Pentru a stăvili abandonurile de acest fel, autoritatea de protecție a copilului a cerut modificarea legislației actuale, cerând sancțiuni dure pentru părinții care-și părăsesc copiii. Dar, în condițiile în care oamenii sunt tot mai săraci, e greu de crezut că sancțiunile vor rezolva această problemă.

Guvernul României pare complet depășit de situație. La fel ca în toate celelalte domenii, guvernanții sunt incapabili de a propune o strategie pentru a rezolva măcar o parte dintre aceste probleme sociale. Sărăcia se întinde ca o pecingine în toate comunele județului Iași și, probabil, la fel se întâmplă peste tot în țară. Nu mai avem nici un dubiu. Lipsa de soluții a actualei puteri la gravele probleme cu care se confruntă România pune în pericol însuși viitorul acestei țări.

Portocaliul a devenit culoarea sărăciei!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică cu titlul Poetul nu moare niciodată!

Alături de dumneavoastră a depus în scris și domnul Mugurel Surupăceanu.

Din partea Grupului Partidului Național Liberal au depus în scris: domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donțu, doamna Grațiela Gavrilescu, domnul Cristian Buican, domnul Ciprian Dobre, domnul Titi Holban, domnul Bogdan Radu Țîmpău, domnul Radu Stroe, domnul Horea-Dorin Uioreanu, domnul Dan Motreanu, domnul Virgil Pop, domnul Relu Fenechiu și domnul Gigel-Sorinel Știrbu.

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul Miron Ignat a depus în scris.

Are cuvântul domnul Amet Aledin.

Domnule deputat, cum se spune? Salamalecu, nu? Alecum salam?!

Aveți cuvântul trei minute. Știu că dumneavoastră trebuie să spuneți.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

"Poetul nu moare niciodată!"

Săptămâna trecută, o mare conștiință a națiunii române, Adrian Păunescu, și-a transformat trupul în pulbere de stele și a devenit nemuritor.

În acest început de veac teribil, iată, încă o personalitate remarcabilă ne părăsește pentru o lume, cu siguranță, mai capabilă să înțeleagă adevăratele valori.

Noi, muritorii de rând, suntem striviți de lumina versului interiorizat, dar atât de dăruit spiritului.

Noi, muritorii de rând, ne prefacem că existăm, neavând, însă, curajul să deslușim idealul, așa cum este: nu hâd, nu persiflat, nu uitat.

Poetul, nu-i așa?, nu piere. Poetul se naște cu două inimi, iar când inima-inimă încetează să mai bată, inima-carte rămâne veșnică. Așadar, Poetul nu piere. Nu piere, deoarece lumina nu are nici început, nu are nici sfârșit. Nu piere, deoarece versul nu are nici început, nu are nici sfârșit. L-a inventat nemărginirea și se contopește cu nemărginirea.

Poetul Adrian Păunescu, precum Poetul Mihai Eminescu, precum Poetul Nichita Stănescu, precum Poetul Nicolae Labiș, precum Poetul Lucian Blaga, precum Poetul Octavian Goga, precum Poetul Marin Sorescu, a devenit fascinanta linie a copilăriei, numită Orizont.

Vor răzbate cuvintele, purtate de ploaia rece a dimineții, purtate de vântul plăpând al după-amiezii, purtate de ninsoarea unui decembrie bacovian, și se vor transforma în urme de pași, și se vor transforma în aduceri-aminte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc mult, domnule deputat.

 
Laurențiu Nistor - declarație politică intitulată Conducerea Marii Adunări Naționale, de la Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, la Roberta Anastase și Ioan Oltean;

Domnul Cătălin Cherecheș a depus în scris câteva declarații politice, ca întotdeauna. Domnul Vasile Popeangă de la Partidul Social Democrat, domnul Sorin Stragea de la același partid, doamna Sonia-Maria Drăghici, doamna Antonella Marinescu, domnul Ioan Sorin Roman, domnul Aurel Vlădoiu și domnul Florin Pâslaru au depus și dânșii în scris declarațiile politice.

Ardealul. Scurt, domnule deputat. Vă rog frumos. Trei minute aveți să vă exprimați punctele de vedere.

Bună dimineața, domnule Nistor, și bine ați venit.

 

Domnul Laurențiu Nistor:

Bună dimineața, domnule președinte.

Chiar vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat trei minute.

Declarația politică se intitulează "Conducerea Marii Adunări Naționale, de la Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, la Roberta Anastase și Ioan Oltean".

L-am auzit cu toții, cu foarte puțin timp în urmă, pe "înțeleptul" român ardelean Ioan Oltean - na, că ne ieși și-o rimă, da' nu din baltă, ca antepomenitului personagiu... - exclamând voios că Parlamentul a început să se confunde cu fosta Mare Adunare Națională. Probabil săraca victimă a unui creier evadat își închipuie ba că-i dotat cu simțul umorului, ba că istoria-i va pune inepțiile în cartea de aur, rămânând mai cunoscut pentru posteritate drept Ioan cel Haios al Țâșpelea ori Oltean - Cel-mai-miștocar-ardelean întâiul. Acum, nu știm dacă asta ar trebui să fie de rău sau de bine, numai că sigur știm următoarele.

Marea Adunare Națională a fost organismul legislativ unicameral (adică așa cum visează și Băsescu și slugoii săi) al Republicii Populare Române și al Republicii Socialiste România, în perioada 1948-1989. Organul suprem al puterii din stat a avut sediul în Palatul Marii Adunări Naționale (Palatul Camerei Deputaților - după evenimentele din 1989 până în 1997, sediul Camerei Deputaților, din 1997 Palatul Patriarhal).

Între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948, președintele MAN a fost reputatul scriitor Mihail Sadoveanu, membru titular, timp de două decenii, al Academiei Române, posesorul unei opere de o valoare de necontestat, unul dintre cei mai importanți prozatori români ai primei jumătăți a secolului XX.

Între 13 aprilie 1948 și 2 iunie 1952, președintele MAN a fost doctorul Constantin I. Parhon, endocrinolog și neuropsihiatru român de reputație internațională, membru titular al Academiei Române vreme de 30 de ani.

Ce știm și despre actuala conducere a Camerei Deputaților? Păi, știm că Roberta Alma Anastase conduce un for legislativ al României, deși în toată viața ei n-a fost în stare de a conduce trei hămesiți la o masă-mbelșugată.

Roberta Alma Anastase face practică, sub atenta îndrumare a matrozului tupilat pe la Cotroceni, în vederea dării doctoratului în "Hoția din România - Palmatul democratic al voturilor", cu anexele: "Calomniați, calomniați, că tot mai rămâne ceva", "Microfonul de Argint pentru un Șantaj de Aur" și "Strângerea de gât cu mâinile proprii a democrației românești".

Ioan Oltean pare că se pregătește să scrie și el o teză de doctorat, în medicină, cu titlul "Extragerea subtil-băsesciană a broscoilor din gât", momentan ajunsă la capitolul "Autodenunț" (știți care, ăla cu "Nu... cu Nica la interne nu câștigăm prezidențialele!").

Același măreț specialist în administrație, Ioan Oltean, se mai gândește cum să-și treacă - bineînțeles, în mod administrativ - prin Parlament propriul număr de telefon, drept amendament la bugetul de stat; coautor - UDMR-istul Mate Andras Levente...

Ioan Oltean a devenit și un fin psiholog, dublat de o acuitate vizuală a unei cârtițe pensionate, văzând în Emil Boc "un tip deosebit, cu dorința de a face bine", dar "înzestrat cu mai multe calități" care "nu se văd și nu aduc un spor de bine în buzunar"; or, eminescian grăind, așa-l vedem, da' nu e..., conform modelului pupilei prezidențiale: "Domnu' Boc știe să editeze perfect câteva fraze" amărâte, da-și-ar cu acuzativu'n cap!

Nu trebuie uitat nici rolul de subtil lider politic român, de fin observator și imparțial arbitru al aceluiași Ioan Oltean, care declara, bineînțeles, în interes național (a se citi în interesul găștilor portocalii!): "Emil Boc oricum este sacrificat și încă nu a încasat destul, încă mai poate să încaseze" și că, "spre binele partidului, PDL trebuie să rămână la guvernare până în 2012, dacă își mai dorește să guverneze vreodată". Sau, cum ar zice un anumit text de lege: "Jur credință patriei mele, România! Jur să respect Constituția și legile țării! Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României! Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor! Așa să mă ajute Dumnezeu!". Adică, vorba cântecului: "Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!".

Asta e! Sau, cum ar spune strămoșii noștri latini: "Sic transit gloria mundi!" Or, în traducere liberă, neaoșă: ce am fost și ce-am ajuns! De la căpeteniile neamului: Burebista, Gelu, Vlad, Ștefan sau Mihai, la căpetenia de pirați, matrozul machitor și bordelist Traian - Hâc! - Băsescu, de la prozatorul și academicianul Mihail Sadoveanu, cel care-a semnat opere ca "Neamul Șoimăreștilor", "Creanga de aur" sau "Divanul persian", la Roberta Alma Anastase, semnatara legii care consfințește furtul voturilor și înlocuirea forței dreptului cu dreptul forței ca metode băsesciene oficiale de lucru, și de la academicianul neurochirurg de reputație internațională Constantin I. Parhon la portocaliul cvasinecunoscut I. Oltean, alias Neica Nimeni, văr din cuscri cu Duncă din Luncă, specializat în chirurgia de salvare a broscoilor din gât, pârât ca fiind și fidel discipol anonim al lui Ciomu, antrenat de Băsescu în tehnica "tai gâtul ca să scoți broasca"... Păcat că au plecat berzele, că scăpam și noi de Ioan Oltean, căci insul ar fi fugit cu elicopterul SMURD-ului să scoată broaștele din gâturile lungi ale bietelor înaripate, lăsându-le, întocmai ca pe poporul român, să moară exsanguinate, gândindu-se (în ciuda lumii cu scaun la cap, care se miră cu ce!) că face o imensă favoare și un mare bine biosferei și biocenozei...

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, devastator! Ce-a făcut domnul senator Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l odihnească, în patru ani cât a fost senatorul dumneavoastră, toată lumea scrie în versuri acum. Extraordinar! Mai spuneați despre Sadoveanu cu divanul persian și deja mă gândeam că sunt la Academie.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu titlul Oboseala democrației;

Domnule deputat, aveți cuvântul. Mulțumesc mult de tot.

Vreau să vă mai informez că din partea Partidului Social Democrat au mai depus în scris: doamna Manuela Mitrea, domnul Cristian Rizea, domnul Liviu-Bogdan Ciucă, domnul Ion Călin.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Declarația mea politică se intitulează "Oboseala democrației".

Stimați colegi,

În 1990, mulți au fost șocați atunci când unul dintre actorii principali ai evenimentelor care au condus la căderea comunismului anunța - ce-i drept, pentru străinătate - că vor fi necesare două decenii până la instaurarea unei democrații veritabile în România. Deși susținerea bătrânului politruc a produs nemulțumiri prin punerea la îndoială a capacității noastre de a ne construi o societate la nivelul celor din țările Europei Occidentale, în scurt timp românii au ajuns să creadă predicția eminenței cenușii a grupului care a profitat de revolta populară și a smuls puterea de la Ceaușescu. Dusă în eroare de marile dezinformări care se practicau atunci, o mare parte dintre cetățenii României s-a resemnat și a crezut că, așteptând și răbdând douăzeci de ani, va ajunge să se bucure de avantajele unei societăți libere și deschise. Pentru că, pentru numeroși cetățeni, la nivelul de instruire pe care-l aveau în 1990, democrația însemna pe lângă alte avantaje, în primul rând bunăstare.

Acum, la încheierea perioadei de așteptare prezise, foarte puțini au ajuns în postura de a se bucura de o viață îndestulată. Cei care așteptau ca, an de an, democrația să se întărească și să se perfecționeze de la sine au toate motivele să constate că s-au înșelat. Dimpotrivă, în timpul celor 20 de ani, democrația noastră, în multe privințe, pare să se fi uzat căci, prin definiție, o democrație în condiții de sărăcie prelungită nu poate fi apreciată decât ca debilă și precară.

Este limpede că, în România, dezvoltarea și întărirea democrației nu s-a făcut și nu se face liniar, constant, în sensul benefic al unei continue perfecționări. Ca-n aproape toate ale noastre și aici avem suișuri și coborâșuri. N-ar fi de mirare chiar să mai apară cineva și să ne facă predicția că abia peste alți douăzeci de ani vom ajunge la fericire.

Dacă privim perioada interbelică a țării noastre descoperim că și atunci, de la entuziasmul firesc de după împlinirea statului unitar până la suprimarea democrației din 1938, au trecut tot 20 de ani. Și atunci s-a mizat, cu un optimism parcă fără margini, pe promovarea țării noastre în grupul select al țărilor cu economie prosperă, cu niveluri de trai și civilizație de vârf, idealuri rămase nerealizate până astăzi. Atunci, ca și acum, dovada pregnantă a neîncrederii populației în democrație era condamnarea cvasiunanimă de către aceasta a disputelor parlamentare considerate păguboase.

Pentru omul simplu al anilor premergători celui de-al doilea război mondial și, în egală măsură, pentru cetățeanul de nivel mediu al României de astăzi, toate tarele politicianismului sunt întrupate în viața parlamentară pe care din acest motiv o condamnă. Declarând că nu are încredere decât în biserică și armată, de fapt el nu are încredere în nimic. Pentru că se simte păcălit de cei pe care i-a ales, urăște cu sinceritate întreaga clasă politică a țării. Nu are nimeni răbdare să vadă că aceasta (compusă și din oameni pricepuți, onești și bine intenționați) este, ca și justiția sau agricultura, presa sau învățământul, sănătatea sau ordinea publică, sistemul bancar sau serviciile publice, așa cum este societatea românească în ansamblul ei. Nici mai bună, nici mai rea.

De cele mai multe ori, oamenii reacționează instinctiv la realitățile cu care se confruntă. Ideea că democrație = bogăție, încet-încet, s-a pierdut pe drum. Așteptând trecerea celor douăzeci de ani, greutățile susținerii unui trai decent au devenit, pentru milioane bune de oameni, din ce în ce mai mari și mai dificil de trecut. Prin asta, creditul acordat democrației a luat o mare lovitură, lăsând locul unei suspiciuni generalizate care nu se știe unde ne va duce. Democrația pare că mai subzistă la noi doar datorită conjuncturii internaționale în care ne aflăm și asta pentru că răul care-i atacă din interior substanța are destule surse din care-și trage seva.

După mai bine de două decenii de la instaurarea democrației, pe lângă injustiția socială cu care se confruntă zilnic, românul vede multe alte lucruri în măsură să-l facă să considere că democrația, nu numai că nu-i aduce ceea ce așteptă, dar îl costă prea mult și, în plus, este și ineficientă. Vede un șef de stat care, la fel ca și cel din 1938, guvernează țara prin interpuși și prin controlul discreționar al serviciilor secrete. Vede un proces de îmbogățire de neadmis a celor care au intrat în politică sau conduc sindicate și o lentă tendință de restrângere a drepturilor cetățenești. Vede și aude că lucrările publice sunt mijloace de spoliere a bugetului de stat. Vede un dezmăț de netolerat în cheltuielile din campaniile electorale. Vede o presă derutantă și o prăbușire a serviciilor publice ale țării. Vede o țară care s-a dezvățat să mai muncească, care are aproape jumătate din terenul agricol în paragină, care trăiește din îndatorare zilnică. Și, cel mai important, vede că lui și familiei sale nu-i ajung mijloacele pentru masă și casă omenești.

Dincolo de forma regimului politic, cât se mai poate miza pe răbdarea acestui om? Să privim în istorie și s-o spunem cinstit: foarte puțin...Tocmai pentru că, aidoma celor întâmplate altădată, democrația noastră pare a fi obosit din nou. Dacă pericolul prăbușirii ei nu-i de actualitate, meritul nu este al nostru. Noi nu facem nimic pentru credibilitatea democrației, nici măcar nu luăm în calcul răul care ne paște: probabilitatea de a ajunge în Parlamentul României, prin mijloace democratice, forțe politice antidemocratice care ar accentua și mai mult declinul democrației. În istoria noastră s-au mai întâmplat astfel de evenimente și prețul pe care l-am plătit a fost imens. Deși nu pare să fie afectată de aceste lucruri, conducerea politică a țării are obligația să țină seama de experiențele secolului trecut și de realitățile contemporane. Altfel se va încărca cu o răspundere enormă în fața posterității.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cosmin Mihai Popescu - declarație politică cu tema Informatizarea - prioritate națională;

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, au mai depus în scris domnul Adrian Bădulescu și domnul Stelică Iacob Strugaru.

Domnul Cosmin Popescu are cuvântul.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, domnul Marian Neacșu a depus în scris declarația politică și domnul Cornel Itu.

 

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

"Informatizarea - prioritate națională".

Stimați colegi,

Trăim de mai bine de două decenii într-o epocă a computerelor, a programelor informatice, a comunicațiilor rapide, fără ca acest lucru să se resimtă și la nivelul creșterii performanțelor instituțiilor publice din România. Deși ani de-a rândul s-au utilizat resurse însemnate pentru achiziția de logistică, software și rețele, interconectarea informațiilor dintre instituțiile publice nu s-a realizat. Sistemul de sănătate publică, cel de educație, fiscal, electoral, dar și alte componente ale serviciilor publice ar fi putut primi un plus de eficiență prin utilizarea sistemelor informatice.

Stimați colegi,

implementarea sistemului informatic la nivelul sistemului de sănătate, ar însemna nu numai economii substanțiale determinate de excesul de servicii medicale, ci și o sursă importantă de informații pentru medicul pus în situația de a trata un bolnav despre care nu cunoaște parcursul său medical, grupa de sânge sau spectrul bolilor anterioare.

La nivel fiscal, atât cetățenii simpli, cât și persoanele juridice trebuie să poată răspunde sarcinilor fiscale, fără a mai îngroșa cozile la ghișee, fără a mai suporta costuri suplimentare taxelor și impozitelor datorate statului.

De asemenea, la nivel electoral, dacă implementarea votului electronic pare destul de greu de realizat, măcar controlul votului multiplu ar putea fi unul dintre cele mai mari realizări pentru democrația românească.

La nivelul prestațiilor sociale, urmărirea beneficiarilor după codul numeric personal, ar putea degreva ponderea cheltuielilor bugetare prin înlăturarea celor nedreptățiți și o alocare mai consistentă către cei care au nevoie de asistență: persoane cu dizabilități, persoane aflate în suferință, copii orfani sau familii monoparentale.

La cea mai simplistă evaluare, operabilizarea sistemelor bazelor de date instituționale și a conexiunilor comunicaționale ar eficientiza acțiunea acestora, dar ar aduce și reduceri semnificative de cheltuieli bugetare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Bună dimineața!

Dați-mi voie, înainte de a vorbi în numele Grupului parlamentar Social Democrat, să mai comunic următorii colegi de la Grupul parlamentar al PDL, care au depus în scris: doamna Carmen Axenie, domnii Daniel Buda, Petru Călian, Marius-Cristinel Dugulescu, Gheorghe Ciobanu, George Ionescu, Constantin Chirilă și Corneliu Olar.

 
Sorin Constantin Stragea - declarație politică cu titlul Ce este rău în noua lege a învățământului;

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Ce este rău în noua lege a învățământului".

Noua lege a învățământului, cea propusă de PDL, de Guvern, va fi una creatoare de haos în sistemul deja alambicat de legislația ordinelor de miniștri ai învățământului, contradictorii de cele mai multe ori. Este suficient să cauți o programă școlară pe site-ul edu.ro, al ministerului, și realizezi relativ simplu că ai o problemă mare în a naviga pe multitudinea de ordine și de anexe.

Legea are evident probleme legate de conținut:

1. Se desființează titularizarea, profesorii ajungând, astfel, la discreția directorului de școală (numit politic) și a primarului.

2. Negarantarea finanțării școlilor prin modificarea procedurilor (primăriile și consiliile județene nu mai sunt obligate să asigure cu prioritate finanțarea școlilor, așa cum este prevăzut în legislația actuală).

3. Suspendarea finanțării cu 6 % din PIB, deși Pactul pentru educație și Legea educației nr.84/1995, cu modificările ulterioare, statuează acest lucru. Vor urma alte curbe de sacrificiu pentru cadrele didactice, respectiv reduceri de salariu și disponibilizări masive în anul școlar în curs. Aceste lucruri sunt confirmate de:

- proiecția bugetară pentru 2011;

- declarațiile oficialilor FMI cu ocazia ultimei vizite la București.

4.Schimbarea structurii ciclurilor de învățământ, contrar tradiției românești, prin trecerea grupei pregătitoare la ciclul primar și a clasei a IX-a la gimnaziu, ceea ce înseamnă:

- reducerea șanselor copiilor din mediul rural de a accede și finaliza studiile liceale;

- amputarea cu un an, în dauna calității, a duratei liceului;

- inexistența spațiilor de învățământ și a cadrelor didactice care să acopere aceste transformări.

5. Modificarea tuturor metodologiilor de evaluare a elevilor, de finalizare a studiilor și admitere la liceu.

6. Anularea autonomiei universitare prin creșterea puterilor ministrului de a decide inclusiv asupra structurii universitare și conținuturilor educaționale.

7. Deși se enunță principiul descentralizării, de fapt, această lege definește cel mai centralizat sistem pe care școala românească l-a cunoscut în ultimii 150 de ani.

8. Politizarea fără precedent a învățământului preuniversitar și superior.

9. Se tratează cu lejeritate problema patrimoniului școlar și universitar, și așa diminuat în ultimii ani, prin deschiderea portițelor pentru închirieri, concesionări și înstrăinări. Acest demers vine în continuarea unei măsuri similare, deja adoptate de Guvern în 30 iunie 2010, și care vizează bazele școlare sportive și taberele pentru elevi și studenți.

10. Noua lege calcă în picioare drepturile majorității. Astfel:

- finanțarea per student pentru copiii aparținând minorităților naționale este, prin lege, mai mare decât cea pentru ceilalți copii;

- se induce ideea că în România nu pot fi concepute manuale pentru minoritățile naționale, prin urmare este necesar să legalizăm "manualele de import";

- prin modul în care este predată la clasă, limba română devine oficial limbă străină pentru cetățenii aparținând minorităților naționale;

- în timp ce regula de bază este aceea de a se putea înființa o școală, dacă există 300 de copii pe raza unei localități, în cazul minorităților naționale acest lucru se întâmplă dacă există un singur copil.

11. Proiectul de Lege a educației naționale prezentat de PDL Parlamentului României încalcă drepturi fundamentale ale membrilor comunității școlare și academice.

Sistemul de învățământ, sigur are nevoie de reformă și sigur sunt multe aspecte care trebuiesc luate în considerare într-o astfel de reformă. Dar, pentru ca aceasta să fie una de substanță, este nevoie de timp și de dezbateri reale, cu toți factorii implicați.

Nu pot decât să mă bucur de decizia recentă a Curții Constituționale, aceasta dându-ne o șansă de elaborare a unei legi bune, crucială pentru viitorul nostru ca nație și ca țară.

Mulțumesc. Așa să ne ajute Dumnezeu!

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc mult de tot.

 
Pavel Horj - declarație politică intitulată Turism și drumuri;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Pavel Horj.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

 

Domnul Pavel Horj:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Turism și drumuri".

După revoluția din 1989, Țara Maramureșului trebuia să se așeze în rând cu Țara și să se caute noi forme de promovare a acesteia în concertul statelor europene. Încă de atunci am subscris ideii, mai mult ca oricând, că Țara Maramureșului se poate salva prin turism și drumuri.

Ținută secole de-a rândul izolată de restul țării, din multe puncte de vedere un mare dezavantaj, această zonă și-a conservat însă foarte bine zestrea culturală, etnografică și religioasă care a fost ferită în permanență de influențele dezvoltării economice si sociale.

După încetarea activității miniere, după exploatarea abuzivă a pădurilor, maramureșenii au plecat în străinătate cu scopul de câștiga bani și de a se întoarce într-o zi pentru a ridica o pensiune sau un hotel.

Despre Borșa s-a spus că este o mică Elveție, despre Valea Vaserului că este locul cel mai pitoresc din țară, ce poate fi traversat cu o mocăniță pe o distanță de 45 de km. Aceste localități au fost considerate și în perioada interbelică adevărate stațiuni balneoclimaterice.

Din păcate, astăzi lipsesc Maramureșului cele două noțiuni: turismul și drumurile. Academicianul Răzvan Theodorescu consideră Maramureșul Țara de la Miazănoapte, care printr-o fericită potrivire poate deveni astăzi o unitate contemporană a turismului modern, iar Horia Roman Patapievici a afirmat ca omul recent ar arăta altfel în armonia unei case de lemn din Maramureș. Trebuie se recunoaștem cu regret că această formă de turism este încă departe de a fi atinsă.

Țara Maramureșului este lipsită în continuare de drumuri modernizate. "Capitalismul original local" a dus uneori la adevărate acte de vandalism. Așa s-a mistuit în flăcări Hanul de la Prislop, o bijuterie arhitectonică susținută financiar de regele Carul al II-lea, în anul 1936. Despre acest fenomen vorbește și Francisc Nistor, primul director al Muzeului Etnografic din Sighetul Marmației, într-un raport înaintat guvernului de atunci, "cum că în permanență sunt incendiate cabanele din munți din pricina neînțelegerii dintre oamenii locului care doresc să facă turism."

Vă recomand să nu vizitați Maramureșul primăvara, când este plin de praf, gunoaie și fum. Dar, vă rog să ajungeți în Maramureș în celelalte anotimpuri, pentru că Maramureșul este, după cum susține Nicolae Stenhardt, un simbol, este o chintesență, un semn sub care se ascunde sufletul românesc în forma lui cea mai loială, ademenitoare și elevată.

Aici, domnilor deputați, "nu au rămas urme de mâl turcesc cu servituți levantine, cu manevre și tertipuri, nu au suflat nici dinspre stepă vânturi atotpustietoare, interesul nu a avut frecvente prilejuri de a-și pune fesul pe cap."

Maramureșul, zice marele scriitor, este o taină, este acea oglindă fermecată capabilă a reda însușirile de bază ale neamului: dârzenia, neîngânfarea, toleranța, puterea de a ierta, ospitalitatea. Din păcate, Maramureșul este uitat. Timp de 20 de ani, în Maramureșul istoric nu s-a construit un km de drum nou, vechile drumuri s-au peticit cu prilejul vizitelor prezidențiale: la Rozavlea, pentru Ion Iliescu, la Hoteni și Prislop, pentru Traian Băsescu. Încă nu se poate vorbi de turism în Maramureș.

Pensiunile turistice din anumite localități nu acoperă potențialul turistic al acestei țări din partea de nord, deși turiștii caută oazele liniștite ale satului maramureșean de altădată.

De aceea, domnilor deputați, chiar în perioada de criză în care ne aflăm, trebuie să puneți în discuție și soarta drumurilor din Maramureș. Trebuie să redăm ținutului acesta turismul de care are nevoie. Când aceste două deziderate se vor realiza - drumuri și turism -, Țara Maramureșului va fi căutată pentru esența neamului românesc, care se ascunde aici în câteva trăsături de caracter dominante. Iar dacă vă este dor de curaj, dârzenie, demnitate, toleranță, putere de a ierta, ospitalitate, vă așteptăm cu drag să ajungeți aici prin teleportare, că pe drumuri nu-i de venit, vă omoară mașinile și nervii, domnilor deputați!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, mulțumesc. Este emoționant discursul dumneavoastră. Vă reamintesc că Partidul Național Liberal a guvernat România 8 ani. poate ați uitat! Ce să fac? Memoria!

 
Tudor Ciuhodaru - apel adresat Camerei Deputaților pentru a pune pe ordinea de zi proiectul de lege ce prevede deschiderea noului Spital de Urgență din Iași;

Domnule deputat de la Iași, vă rugăm frumos, dumneavoastră cum stați cu drumurile? Cu pensiunile stați bine, că aveți vinurile de Cotnari.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Știți dumneavoastră, domnule Zgonea.

Până una alta, domnule Zgonea, domnule Cseke, vara a trecut.

Vreau să vă spun că suntem în a cincea zi de când în Spitalul de Urgență din Iași nu mai este niciun loc. Pacienții stau câte 2-3 în pat la ortopedie, stau câte 2-3 în pat în chirurgie reconstructivă, nu mai sunt locuri pe nicăieri și am ajuns să ținem pacienții chiar și la registratură, pentru că, asta este, trăim în România. N-aș putea spune că ne ocupă timpul, dar ne mănâncă sănătatea.

În tot acest timp, pe ordinea de zi a Camerei Deputaților stă amânată, încă din noiembrie, anul trecut, o lege ce prevede deschiderea noului Spital de Urgență din Iași și a Institutului de Oncologie.

Domnule Zgonea, dacă tot vorbim de pensiuni, haideți să vorbim de ceea ce este important pentru oameni, și vă rog, astăzi, dacă tot sunteți aici, să ne ajutați să punem proiectul de lege pe ordinea de zi și să votăm această lege. Pentru că, fără ea, mă întreb cine și câți trebuie să mai moară pentru ca românii, ieșenii, moldovenii să aibă un nou spital de urgență în care să se poată trata. Și, de ce spun că, domnule Cseke, vara a trecut?! Pentru că am avut doi miniștri ai sănătății care au trecut prin acest spital și au văzut situația, pentru că unele legi sunt preluate de către Guvern, și vorbesc de Legea cadrului național de sănătate ce stă și ea din martie pe ordinea de zi a Camerei.

Haideți să gândim soluțiile sănătoase care sunt importante pentru toți românii și să facem astăzi ceea ce ar trebui să facă Parlamentul României: să asigure sănătatea tuturor românilor!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, aveți dreptate. La cât ne-au îmbolnăvit democrat-liberalii, ar trebui să asigurăm noi, măcar, deputații, sănătatea României.

 
 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Când vorbesc de sănătate, nu mă uit la culoarea politică, și sunt convins că toți cei care, puțini din cei care sunt astăzi aici, în plenul Camerei, mă vor susține în acest proiect legislativ.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Suntem convinși că toți prietenii dumneavoastră, și nu numai, o să vă susțină în demersul dumneavoastră, că este în interesul cetățeanului.

Vă mulțumesc pentru declarația dumneavoastră politică.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Ave, Traianus, morituri te salutant!;

De la Gorj, domnul Vasile Popeangă, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Ave, Traianus, morituri te salutant!"

"Cei care urmează să moară, te salută!". Așa au salutat pe împărat captivii Romei la intrarea în arenă, unde aveau să lupte până la moarte, în anul 52 d. Chr. Două mii de ani mai târziu, un alt popor își găsește finalul ca națiune, salutându-și conducătorul înainte de a muri de foame și de frig, de boli incurabile sau de stres: "Zeus, cei ce urmează să moară, te salută! Ai fost invincibil, bazându-te pe lașitatea noastră! Ai scos și te-ai folosit de tot ce era mai rău în noi și l-ai întors împotriva noastră! Unde n-ai reușit să ne înfrângi prin frică, ne-ai înfrânt prin egoismul nostru, prin mită - fie c-a fost o amărâtă de găleată, un frigider sau sume impresionante de bani! Ai reușit să ne faci să ne urâm cel puțin cât ne urăști tu pe noi: ne urâm tatăl, că nu mai moare odată, ca să-i moștenim averea; ne urâm fratele, că nu putem să moștenim singuri averea; ne urâm copiii, că așteaptă ca să murim noi și să ne moștenească; ne urâm vecinii că au capra mai grasă; ne urâm nevestele, că avem impresia că ne înșeală; ne urâm pe noi înșine, că suntem proști, inculți, cu memorie scurtă și că stăm cu gura căscată la poveștile politicienilor tăi, de trei parale, în loc să ne urmărim interesele noastre, individuale și ca națiune.

Te salutăm că ne tai salariile, sporurile și alte venituri, ne dai pumni în barbă și noi nu reușim să ne dezmeticim! Te salutăm că ne minți c-o să trăim bine, iar noi punem botu' mai rău ca niște maimuțe la banane! Te salutăm că ni le-ai oferit în politica românească pe Elena Udrea, pe Roberta Alma Anastase, pe Monica Iacob Ridzi, pe Raluca Turcan, pe Sulfina Barbu și alte blonde fără de care politica românească ar fi fost în suferință letală!

Te salutăm că ai ridicat în politica românească pe vajnicii urmași ai lui Titulescu: Boc, Hoară, Vișan, Oprea, Toader, Pirpiliu, Boureanu, Gheorghe Tinel, Ialomițianu, Liga, Oltean, Paleologu, Popoviciu, Preda, Prigoană, Spînu și alți Cotoi! Te salutăm că ai ridicat agresivitatea, incompetența, hoția, minciuna fără clipire, înșelăciunea, escrocheria, mita, nemernicia, ticăloșia, trădarea de neam și țară, sperjurul și nesimțirea la nivel de politică de stat! Te salutăm că ne-ai învrăjbit între noi: judecători contra doctori, doctori contra profesori, profesori contra jandarmi, jandarmi contra omului de rând, țărani contra muncitori, muncitori contra intelectuali...!

Te salutăm, pentru că ai reușit să distrugi ce n-a reușit nici Ceaușescu: tradiția, dreptatea, fraternitatea, colaborarea, solidaritatea, calitățile umane! Te salutăm că ai reușit să ne obișnuiești cu răul, cu jegul, cu mizeria morală, cu frigul, cu foamea, și chiar a început să ne placă!

Te salutăm, iar acum putem să murim liniștiți: decât o așa viață, cu sentimentul acut al inutilității, cu umilințe subumane, cu batjocuri pe toate planurile și în toate activitățile, mai bine o moarte mai devreme, înainte de a ne pierde și bruma de conștiință pe care, unii, mai îndrăznim să o avem. Rămâne doar să mai imporți lucrătorii necesari muncii forțate care să vă asigure, în continuare, huzurul găștilor portocalii, rămase cam singure să dea cu mătura, cu sapa, să-și ducă tomberoanele, să-și tundă iarba și să-și spele piscinele.

Traiane, să trăiești bine, doar tu și portocaliii tăi, și iartă-ne că noi, restul poporului normal, fără pitici oranj tropăind, rânjind și hăhăind pe creier, ne ducem să murim puțin, pentru că voi n-aveți nevoie, în România, de mai mult de 1.000 de oameni, toți după chipul și asemănarea ta. toate guvernele Boc au demonstrat că nu știți ce să faceți cu o populație mai multă! Definitivați-vă restructurările și reformele pentru voi și familiile voastre, dar măcar aveți bunul simț să mai așteptați un pic, doar până-n primăvară, până murim cu toții. Oricum, cu măsurile pe care le-ați luat și pe care le preconizați, pe de o parte, nu va mai dura mult, iar pe de altă parte, vom muri cu zâmbetul pe buze, că măcar așa putem scăpa de voi.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, nu numai că ați depășit timpul, dar nu ne-ați spus care este soluția să nu ne mai certăm cu femeile din casă. Deci, să le iubim și să nu le suspectăm. au rămas mai multe întrebări după declarația domnului deputat. Oameni de calitate, gorjenii ăștia, domnilor! Îți lasă mai multe probleme decât soluții.

Vă mulțumesc mult de tot, domnule deputat. Foarte frumoasă declarația dumneavoastră.

 
Constantin Severus Militaru - declarație politică cu titlul Pentru cine este interzis braconajul?;

Domnul Ioan Munteanu, fără apartenență la un grup parlamentar, a depus în scris declarația politică.

Domnule deputat, aveți cuvântul. Dumneavoastră, care ridicați mâna, stați așa, poftiți, este locul dumneavoastră.

Nu, nu, colegul de la PDL, vă rog frumos. Să-i luăm în ordinea venirii în sală. Adică, să le mulțumim că s-au trezit de dimineață, totuși.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Pentru cine este interzis braconajul?"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, provocările toamnei pentru agricultori erau legate de compromiterea culturilor de către mistreți, căprioare, iepuri sau alte animale sălbatice ce populau diversele forme de relief ale țării. Pe atunci, aceste specii nu erau amenințate decât de factori naturali, precum iarna grea sau verile prea aride.

Astăzi, incoerența politicilor de protecție a mediului, dar mai ales a faunei, coroborată cu lungul drum pe care l-a avut reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor și reglementarea modului de administrarea a acestora, se resimte izbitor asupra populațiilor sălbatice care, practic, au dispărut în cele mai multe regiuni.

Mistreți, căprioare, cerbi și chiar și iepurii de câmp au devenit specii rare, izolate la zeci de kilometri de ultima așezare umană, acolo unde ar mai avea vreo minimă șansă să se mai perpetueze.

La aceste efecte nefavorabile au contribuit în mod decisiv atât proasta exploatare a faunei, dar, mai ales, după reglementarea ei prin legi, braconajul excesiv, niciodată diminuat în mod semnificativ.

Profiturile uriașe pe care le aduce această activitate îi determină pe cei care o practică să riște uneori sancțiunile codului penal, alteori chiar și focurile de avertisment ale ocrotitorilor fondului cinegetic. În alte cazuri, braconierii, aflați sub protecția infracțională a organelor de control, au exploatat până la epuizare acest fond greu de reconstituit.

Capturile record cu care se lăuda în trecut fostul regim al lui Ceaușescu au fost înlocuite ulterior de alte capturi record ale oamenilor politici. Unii dintre politicienii postdecembriști erau prim-miniștri, alții miniștri însărcinați chiar cu politica în domeniul agriculturii, pădurilor și protecției faunei. Altfel spus, lupul pus de pază la stână.

Nici astăzi, dragi colegi, nu este târziu pentru o decizie fermă de stopare a fenomenului de degradare ireversibilă a faunei. Decizia, însă, nu va trebui să mai permită excepții în privința vânătorii de agrement pentru amatorii de sporturi care, sincer, nu știu ce satisfacție pot da.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc mult, domnule deputat.

 
Florin Țurcanu - declarație politică intitulată Români în țara nimănui;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Florin Țurcanu:

Bună dimineața, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi.

Declarația mea politica se intitulează "Români în țara nimănui".

Stimați colegi,

Cu toții cunoaștem și simțim duritatea vremurilor pe care le traversăm, dar de la "neputință" la "bătaie de joc" există o foarte mare distanță și între cei doi termeni este o foarte mare diferență.

Fără să fiu părtinitor și fără a vă readuce în memorie vremuri de mult apuse, doresc să vă aduc la cunoștință o problemă referitoare la situația financiară a primăriilor liberale din județul Botoșani, situație care nu este singulară, pentru că mai toți cei din opoziție se confruntă în această perioadă cu acest tip de probleme.

Vitregite de soartă și victime ale rectificărilor bugetare negative, primăriile din opoziție se află în colaps. În urma unei "celebre" hotărâri de guvern, hotărâre ce prevedea reducerea bugetului primăriilor cu 25%, din conturile acestora au fost retrase sume de bani care au fost returnate ulterior către primăriile democrat-liberale.

În asemenea condiții pot spune că proverbul românesc "Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!" se potrivește perfect situației existente. În timp ce primăriile democrat -liberale din județ au primit tot felul de fonduri, cele liberale se chinuiesc să supraviețuiască.

Înțelegem că trebuie să "strângem cureaua", dar nu înțelegem de ce trebuie să facă acest lucru doar anumite culori politice și nu întreaga clasă politică. De asemenea, nu înțelegem de ce nu putem avea cel puțin banii necesari pentru plata salariilor "incomensurabile" ale funcționarilor din primării, pentru plata curentului și încălzirea școlilor și grădinițelor, pentru plata indemnizațiilor de handicapat și a însoțitorilor lor.

Am adresat în acest sens întrebări miniștrilor de finanțe și chiar primului ministru, drept pentru care "încă mai aștept și mai sper" că domniile lor vor binevoi să-mi răspundă, dar să și facă tot posibilul pentru a remedia situația creată. Nu le-am cerut acestor somități politice să facă eforturi supraomenești, ci doar să acorde acelor comunități conduse de primari liberali sumele necesare pentru a-și putea duce traiul zilnic, pentru a nu fi puși în situația să-și suspende activitatea și să pună lacătul pe uși.

Știu, doamnelor și domnilor, că traversăm o perioadă neo-fanariotă în care clientela politică are întâietate, dar haideți să sperăm că deciziile luate de către Curtea Constituțională, în ultima perioadă, vor lumina mintea celor care vor să distrugă această "săracă țară bogată"!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc mult.

 
Florentin Gust Băloșin - prezentarea unei analize critice a măsurilor aberante pe care le-a luat actualul guvern;

Domnul Florentin Gust, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat + PC.

Se pregătește domnul Vasile Filip Soporan.

 

Domnul Florentin Gust Băloșin:

Mulțumesc, domnule președinte.

Încă o dată, Guvernul Boc nu a trecut testul intereselor personale și al jocului de cuvinte în defavoarea intereselor cetățenilor.

Moțiunea de cenzură de pe data de 27 octombrie 2010, inițiată de opoziție, a picat, nereușind să spargă bariera coaliției fraudelor și intereselor meschine. Nu a reușit, astfel, stoparea măsurilor aberante pe care le-a luat acest guvern.

Mecanismul de unitate al puterii s-a dovedit unul mai eficient și mai capabil să nu cedeze în fața suferințelor miilor de oameni aflați în stradă, și a altor milioane de oameni care au semnat moțiunea de cenzură.

Ceea ce nu au înțeles guvernanții și parlamentarii puterii este faptul că această pierdere este a cetățenilor disperați, care nu mai găsesc soluții pentru a se descurca în viața cotidiană. Oamenii sunt puși în situația de a alege între medicamente și hrana zilnică, între asigurarea traiului și cărțile copiilor pentru școală. Aceste alegeri nu fac altceva decât să arunce o deznădejde pe o întreagă țară. după 20 de ani de libertate socială și politică, românii sunt conduși de cel mai incapabil guvern, de un guvern total desprins de realitatea cotidiană.

Deși în ziua de 27 octombrie, mii de oameni au manifestat neputincioși în fața Parlamentului, deși oamenii au implorat ca nimeni să nu-și mai bată joc de munca lor, oameni care ne-au impresionat cumplit, parlamentarii puterii nu trăiau astfel de emoție. Emoția de a rămâne la putere, emoția de a se asigura că mai au timp să-și abandoneze scopurile pentru care au venit acolo, să fure în continuare fără regrete, aruncând într-o aprigă sărăcie cetățenii României.

Acest guvern de incompetenți se poate lăuda cu eliminarea mediului de afaceri, se poate lăuda cu distrugerea în masă a pensionarilor, se poate lăuda cu nepăsarea față de suferința bugetarilor și cu cele mai aberante măsuri îndreptate în totalitate împotriva cetățenilor români.

Cu ce nu se poate lăuda acest guvern? Tocmai cu îmbunătățirea nivelului de trai, așa cum au amintit în campania electorală.

Pentru a întări ceea ce am spus mai sus, vă reamintesc ceea ce se întâmplă zilele acestea în legătură cu ajutoarele destinate pensionarilor și șomerilor, ajutoare care nu sunt date de Guvernul României, sunt date de Uniunea Europeană. Sunt oameni disperați, care stau la cozi interminabile în speranța de a primi aceste alimente. Oameni care trăiesc o realitate cruntă, o realitate pe care guvernanții nu vor s-o vadă.

Ducând aceeași politică opresivă, aceeași politică ce încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, Guvernul Boc nu poate decât să arunce o țară întreagă în haos și deznădejde. Oamenii au ajuns la capătul puterilor. Nu mai cred în cuvintele fără sens ale politicienilor care-i conduc și nu mai găsesc soluții pentru a-și asigura traiul cotidian.

Analizând această situație, ne întrebăm de ce plătesc oamenii nevinovați pentru incapacitatea de guvernare a politicienilor puterii. Ne întrebăm cu toții cât mai avem de îndurat, cât timp trebuie să mai asistăm neputincioși la furtul în masă, în timp ce milioane de oameni sunt la limita supraviețuirii.

În încheiere, vreau să fac un comentariu despre o mare pierdere care a avut loc săptămâna trecută și vreau să trag un semnal de alarmă și să dau un mesaj foarte clar celor de la Televiziunea Română: să le fie rușine celor din conducerea Televiziunii Române pentru modul cum au prezentat pierderea unui mare patriot și, în același timp, a unui mare poet contemporan, modului cum, în timpul când Adrian Păunescu era decedat, cei de la Televiziunea Română, întreaga zi au difuzat telenovele, fel și fel de documentare care nu aveau nicio legătură, să zic așa, cu ce se întâmpla în acea zi.

De aceea, trag un semnal de alarmă și cer celor de la Televiziunea Română să ne spună dacă sunt televiziunea românilor sau sunt Televiziunea Română doar pentru că au sediul în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Televiziunea Română nu mai e televiziunea românilor de mult timp.

 
Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică cu titlul Reacție la... reacțiile generate de Legea educației naționale;

Din partea Grupului social democrat au mai depus în scris domnii Ion Dumitru, domnul Andrei Dolineaschi, doamna Lucreția Maria Roșca, domnul Angel Tîlvăr, domnul Filip Georgescu, domnul Emil Radu Moldovan și domnul Costică Macaleți. Și cu această ocazie s-a încheiat și lista.

Doamna deputat, aveți cuvântul, după care, tot de la Partidul Democrat Liberal, domnul deputat aveți cuvântul și s-au cam închis declarațiile pentru astăzi.

Vă rog.

 

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să prezint o "Reacție la... reacțiile generate de Legea educației naționale."

Ca oricărui alt text și textului Legii educației naționale i se pot aplica numeroase coduri de lectură și receptare/interpretare, în funcție de reprezentările sau imaginarul cititorului, de experiența sa de viață sau în domeniu, de așteptările vârstei, de deschiderea culturală, de spiritul democratic ș.a.m.d.

Câți cititori atâtea sensuri, spune teoria receptării, prin urmare e firesc ca opiniile asupra Legii educației naționale, propuse de Guvern, să fie atât de diverse și contradictorii. Aceasta nu înseamnă însă că legea e contradictorie. Spiritul contestatar al unor cititori nu transformă automat conținutul textului nostru de referință într-unul contestabil. Și apoi, sensul decodării mesajului merge, conform acelorași teorii ale discursului, în dublu sens: de la cititor către text, dar și invers, de la text către cititor, dezvăluindu-i tipul de personalitate, atitudinile și comportamentele, interesele și imaginarul (social, lingvistic).

Intervențiile numeroase în ultimele zile asupra importanței textului noii Legi a educației naționale, a corectitudinii lui politice, a respectării normei lingvistice, dezbaterile cu "iz de revoluție" (negări, amenințări, conflicte ireconciliabile, "lexic tare") ilustrează cum nu se poate mai bine creativitatea în a demola o construcție textuală. E creativitatea unor minți strălucite, luminate și bine mobilate, dar, vai, de data aceasta, înțepenite în stereotipuri și clișee impardonabile.

Numeric vorbind, "ceata denigratorilor" este mult mai puternică, vorbitorii "de bine" abia reușind să răspundă unei părți infime a reproșului generalizat. Dă bine să fii în opoziție, chiar dacă logica ar trebui să te conducă imperativ de aceeași parte a baricadei cu colegii tăi constructori, cu nevoile sistemului, a beneficiarilor lui. Să fii într-o opoziție, fie ea și textual/discursivă e mult mai credibil, se pare, decât să accepți să intervii onest, cu argumente "la rece", asupra unui document de importanță capitală pentru viitorul societății românești.

Vintilă Mihăilescu, cunoscut antropolog și fin cunoscător al spațiului românesc, spunea la un moment dat: "Cultura română este esențialmente efemeră, bazată pe frumusețea efemerului, de aici izvorăște și creativitatea noastră, o creativitate ce poate fi surprinzătoare, dar care nu durează".

Unui text de lege, ce își propune să împrospăteze cadrul educației din România, exprimând nevoile de educare și formare a tinerilor în următorii zece-cincisprezece ani, discursul public mediatic îi opune o efemeridă sub forma artei negației de dragul negației.

Sau poate că perioada comunistă încă are un impact considerabil asupra memoriei și comportamentului nostru, nelăsându-ne încă "bolnavi de rău", să credem în "construcția de bine". Sau, poate, avem din nou confirmarea celei mai frumoase calități a românului: cea de a pierde timpul, indiferent de cauză. Căci, oricum nimic nu durează.

Dragi colegi,

Sunt profesor de peste 30 de ani în România. Copiii și nepoții mei au fost și sunt beneficiarii educației oferite de grădinița, școala și universitatea românească. Suntem cu toții, membrii familiei mele, oameni care au reușit în viață, în profesie.

Nu pot să accept, ca om de școală, dar și ca român, această nouă campanie denigratoare, "antieducație și antiromânească", construită artificial, acum, când pentru prima oară, ne aflăm cu adevărat, înaintea unui moment de răscruce al școlii românești: începerea reformării sistemului, pe baza unor principii moderne, europene.

Cum vrem să construim în educație cu un discurs demolator? Cum vrem să recredibilizăm școala românească cu magiștri care învederează o tentativă de modernizare a ei? Ce modele oferim copiilor și tinerilor noștri, noi, dascălii români, dacă, în loc să rămânem fideli discursului didactic, academic, ne compromitem prin declarații partizane, generate de orgolii nestăpânite și de parti-pris-uri politicianiste jenante?

Noua Lege a educației are la bază principii menite să schimbe sistemul din temelii. Un text care a fost dezbătut întreg anul 2010 și care, prin amendamentele acceptate, se apropie de o formă corespunzătoare. Profesori, părinți, tineri, politicieni, societate civilă, toți cei care au dorit să susțină un anumit aspect legat de acest document au făcut-o sau au putut să o facă.

Trebuie să acceptăm cu toții că acesta este momentul finalizării unei reforme începută deja. De ce atâta ură acum? De ce atâta invidie din partea unor vârfuri ale școlii românești spre care se uită, cu uimită așteptare, toți românii? O reformă începută chiar de ei, criticii și detractorii noii Legi a educației naționale. Tot ce s-a întâmplat în această perioadă cu textul Legii educației naționale este de neînțeles pentru mine, dar și pentru foarte mulți copii, părinți și colegi.

Cred că este nevoie de consens în acest moment al începutului. Urmează atât de multe lucruri ce țin de implementare - metodologii, legislație secundară, terțiară, care pot să schimbe cu adevărat în bine, așa cum ne-o dorim cu toții, școala noastră.

Stimați colegi,

Alăturați-vă celor care au reușit să redacteze, cu ajutorul dumneavoastră, un text coerent ca punct de plecare al unei mari reforme: reforma în educație!

Vă mulțumesc

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Doamna deputat, mulțumesc mult de tot pentru declarația dumneavoastră.

Dați-mi voie să vă citesc numele colegilor de la Partidul Național Liberal care au depus în scris: domnul Eugen Nicolăescu, domnul Mihăiță Calimente, domnul Ionel Palăr, doamna Lucia Varga și domnul Viorel Buda au depus în scris.

Domnul Vasile Filip Soporan de la Grupul deputaților declarați independenți a depus și domnia sa în scris.

 
Valeriu Alecu - declarație politică cu subiectul Tineretul în mișcare;

Domnul deputat din partea Grupului democrat liberal, ultima intervenție. Vă rog frumos, domnul Valeriu Alecu.

 

Domnul Valeriu Alecu:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Tineretul în mișcare"

Comisia Europeană a lansat, în octombrie 2010, proiectul "Tineretul în mișcare" pentru a aborda provocările cu care se confruntă tinerii în domeniul educației, al formării și al ocupării forței de muncă. Proiectul este gândit ca o foaie de parcurs pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, care va contribui la crearea locurilor de muncă necesare pentru o societate bazată pe cunoaștere.

Eforturile sunt concentrate asupra educației, deoarece tinerii sunt cea mai bună resursă de care dispunem și de aceea este necesar să răspundem urgent la întrebarea "Tinerii noștri primesc pregătirea necesară pentru a răspunde exigențelor de mâine?"

Pentru a găsi răspunsul la întrebare, trebuie să privim cifrele statistice. La nivel european, 20% dintre tineri sunt șomeri, iar mai puțin de 30% dintre tineri se îndreaptă spre învățământul superior, în comparație cu 40% în Statele Unite și 50% în Japonia. În Europa, 15% dintre tineri părăsesc școala prematur, având, în cel mai bun caz, calificări de bază. Economia europeană va avea nevoie, în anul 2020, pentru cel puțin 35% dintre locurile de muncă de personal cu calificare înaltă și pentru 50% dintre locurile de muncă vor fi necesare calificării la nivel mediu.

În România anului 2010, abandonul școlar se ridică la 20% și, în contextul crizei economice, acest procent este posibil să crească, în timp ce obiectivul Uniunii Europene este să reducă abandonul școlar sub 10%, iar minim 40% dintre tineri să urmeze o formă de învățământ superior.

Experții Uniunii Europene au constatat un regres în privința alfabetizării și a competențelor numerice la tinerii sub 15 ani, semnalând că aproape 25% dintre tineri au competențe scăzute în aceste domenii, fapt inacceptabil și care trebuie urgent remediat. Acest fenomen este prezent și în România și trebuie avut în vedere, cu prioritate, în procesul de învățare din ciclurile primare.

Pentru învățământul gimnazial și liceal este de reținut că tinerii au de câștigat dacă învață să colaboreze cu alte persoane, să facă schimb de idei și să exploreze alte culturi. Aceste experiențe le oferă mai multe șanse de a obține un loc de muncă.

Mobilitatea (libertatea de mișcare în spațiul european) este un mijloc de a le oferi tinerilor competențele necesare pentru o viață aflată sub semnul schimbării și adaptării. Tinerii trebuie încurajați să studieze și să participe la acțiuni de formare în străinătate, precum și să li se faciliteze tranziția către locurile de muncă.

Proiectul "Tineretul în mișcare" este un pachet de măsuri care va ajuta la reformarea sistemelor noastre de învățământ și îi va ajuta pe tineri să efectueze tranziția de la educație la piața forței de muncă. Un nou Monitor European al posturilor vacante va oferi tinerilor și consultanților în domeniul ocupării locurilor de muncă informații privind sectoarele care oferă locuri de muncă în Europa și competențele necesare. Un pașaport european al competențelor va facilita compararea experiențelor dobândite de tineri în diferite țări.

Având în vedere că una dintre provocările cele mai dure va fi punerea în aplicare a acestui pachet de măsuri într-o perioadă de austeritate, este clar că sprijinul Uniunii Europene este crucial.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc foarte mult pentru intervenția dumneavoastră. Am speranța că o trimiteți și la partid, s-o citească și colegii dumneavoastră. Cu ocazia asta, poate mai reducem din cele 40% de familii care n-au bani pentru prima zi de școală.

 
 

Declar închisă ședința de declarații politice pentru astăzi.

Doamnelor și domnilor colegi,

Ne vedem la ora 10,00 în plenul Camerei Deputaților.

Distinse doamne, mulțumim pentru stenogramă. Sărut mâna! Mulțumim pentru suport.

O zi frumoasă vă urez!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică: «Guvernul Boc a câștigat - botoșănenii vor tremura de frig pentru că nu se mai încadrează în noile condiții de alocare a ajutoarelor pentru încălzire»;

Domnul Costică Macaleți:

«Guvernul Boc "a câștigat" - botoșănenii vor tremura de frig pentru că nu se mai încadrează în noile condiții de alocare a ajutoarelor pentru încălzire»

Declarația mea politică de azi se referă la urmările tragice ale modificării condițiilor de alocare a ajutoarelor pentru încălzire.

Așa cum am declarat într-o intervenție recentă, disperarea guvernului Boc de a-și păstra veniturile pe timp de criză pentru clientela politică în dauna celor defavorizați a determinat foarte mulți botoșăneni să nu mai depună cereri de acordare a ajutoarelor pentru încălzire. Anul trecut, în primele zile ale lunii noiembrie erau depuse mii de cereri pentru ajutoare. Acum, până la începutul acestei luni, au fost înregistrate doar 183 de solicitări pentru ajutor la lemne și 1.180 de cereri pentru cei care își încălzesc locuințele cu centrale sau sobe racordate la rețeaua de gaz. Au înaintat cereri și 2.500 de botoșăneni care au apartamentele racordate la rețeaua centralizată de termoficare. Iarna trecută, 7.000 de clienți ai Termica au primit ajutor la plata facturii.

Înăsprirea criteriilor în baza cărora se acordă ajutoarele va duce în unele localități la reducerea cu până la 50% a numărului beneficiarilor, spun specialiștii. Și în mediul rural numărul cererilor este inferior celui de anul trecut. Banii depuși la bancă pentru cheltuielile de înmormântare sau pământul dat copiilor fără a fi perfectate acte îi lasă pe mulți botoșăneni fără ajutorul la încălzire. Sunt mulți bătrâni care nu se încadrează. Ei au strâns banii pentru înmormântare, dar nu se poate face nimic în condițiile noii legislații. Oamenii vin și întreabă, dar nu se încadrează. Au teren dat copiilor, dar nu prin notariat, din cauză că sunt prea săraci. În mediul urban dar și în cel rural printre solicitanți se numără și polițiști sau jandarmi în ale căror familii venitul pe fiecare membru a scăzut sub 615 lei urmare a diminuării salariilor bugetarilor.

Spre deosebire de anii trecuți, sunt exceptați de la ajutoare cei care dețin autoturism cu o capacitate de peste 1.600 de centimetri cubi, autoutilitară, remorcă, șalupă, scuter de apă, dar și tractor sau orice alt utilaj agricol. Nici familiile care au o moară de cereale, presă de ulei, gater sau vreun depozit bancar de peste 3.000 de lei nu mai au dreptul la ajutor. Sunt excluși și deținătorii unor terenuri de împrejmuire a locuinței care depășesc 1.000 de metri pătrați în zona urbană și 2.000 de metri pătrați în zona rurală, cei care dețin ori au închiriat sau concesionat încă un imobil pe lângă cel pe care-l au în proprietate. Au fost eliminați de pe lista beneficiarilor și cei care au mai mult de trei bovine, cinci porcine, 20 de ovine sau 15 familii de albine.

Așadar, Guvernul Boc poate să fie mulțumit! A adus polițiștii și jandarmii să fie nevoiți să ceară ajutoare pentru încălzire și a scăpat de pensionarii care au strâns din puținul lor, rupându-și de la gură, bani pentru înmormântare, bani care depuși fiind în conturi îi fac să nu se mai încadreze în absurdele noi prevederi legale de acordare a ajutoarelor pentru încălzire. "Felicitări" și la mai mare, iubiți guvernanți!

  Adrian Gurzău - declarație politică: Domnule Antonescu, erați prezent în viața României când s-a semnat Pactul pentru Educație?;

Domnul Adrian Gurzău:

Declarație politică: "Domnule Antonescu, erați prezent în viața României când s-a semnat Pactul pentru Educație?"

Scrisoare-deschisă domnului Crin Antonescu, președinte al PNL

Îi scriu domnului Antonescu în speranța că scrisoarea îl găsește la destinație și că îi va trezi amintiri importante.

Domnule Antonescu, chiar dacă suntem, ca politicieni, în tabere opuse, dumneavoastră în opoziție și partidul din care fac parte, la putere, cred totuși că putem avea un dialog normal. Sunteți tânăr și intelectual și oricât de "furios" vă percepem noi, cei din tabăra puterii, sunt convins că aveți o busolă rațională după care vă ghidați. Altfel nu ați fi reușit să câștigați șefia unui partid important cum este PNL.

Așadar, vreau să vă confirm îndoiala pe care simt că ați început să o aveți în privința discursului anti-Legea educație al vicepreședintelui PNL Andrei Marga. La început vă spun sincer, și eu am avut tentația să-l iau în serios pe rectorul Marga. Cu atât mai mult cu cât suntem din același oraș.

Urmărind însă luările de poziție ale domnului Marga am fost șocat de nivelul subcultural, visceral și agresiv al așa-zisei sale argumentații. Cred că ați remarcat, ca și mine, faptul că a adus ca principal argument împotriva Legii educației înfățișarea de "băiețaș" a ministrului Funeriu sau "nazismul" premierului Boc și notele sale de la școală (care între noi fie spus, au fost de zece, dar neimportant pentru subiect).

Așadar, am vrut să vă scriu ca să vă amintesc faptul că partidul dumneavoastră și-a asumat Pactul pentru Educație prin semnătura ministrului Cristian Adomniței. Că acel pact nu este o înșiruire de vorbe goale, tocmai de aceea a devenit un document semnat public, pentru a nu mai trece la capitolul declarații de bon ton uitate a doua zi.

Dacă astăzi alegeți să urmați interesele și pornirile viscerale ale unor rectori afectați personal de prevederile legii, nu doar că v-ați lăsa o pată în cariera politică, dar ați trăda interesele pe termen lung ale națiunii. V-ați trăda ca intelectual și coleg de generație cu Cristian Adomniței, cu Daniel Funeriu sau Mircea Miclea, oameni care au avut contribuții la redactarea acestei legi. Sunt convins că nu o veți face, pentru că gândiți și doriți o țară pentru viitoarele generații, indiferent de ce parte a luptei politice vă plasează acum istoria.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică cu referire la sectorul energetic;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

România întreagă se prăbușește: toate sectoarele bugetare sunt golite de orice înseamnă profesionalism și performanță, fiecare angajat al statului se simte prăduit de politica haotică a Guvernului, fiecare sector economic, precum și mediul privat se confruntă cu situații limită, insolvențe și falimente ale propriilor afaceri.

În tot acest context, un singur sector pare să beneficieze de grija exclusivă a președintelui, dar și a Guvernului: cel energetic. În plin scandal ALRO, președintele Băsescu își face apariția la o televiziune de casă și încearcă să ne povestească cât de mică este influența sa asupra afacerilor dintre stat și "băieții deștepți" din energie și, mai ales, cât de tare s-a luptat pentru a fi schimbat directorul Hidroelectrica care "a și prelungit contractele cu băieții deștepți și de câte ori ceri contractele spune că sunt secrete ca și cum Hidroelectrica este moșia mamei lui și contractele sunt secrete". Și, în final, a reușit!

Cu toate acestea, trebuie să-i reamintim domnului președinte câteva lucruri esențiale:

1. Domnia sa este parte din sistemul pe care l-a protejat din 2009 încoace și nu este vreun revoluționar sau disident care se află în afara acestuia. Mai mult, instituția prezidențială este parte a puterii executive și, așa cum a avut competențe în a anunța tăieri de pensii și de salarii sau alte măsuri de austeritate, tot așa ar fi putut avea un punct de vedere și cerințe în ceea ce privește afacerile dubioase din energie.

2. Sectorul energetic românesc se află de doi ani de zile sub ocârmuirea, influența și strategia partidului aflat la Guvernare. nu există o independență a acestui domeniu și nimic nu se mișcă fără știrea celor din partidul de guvernământ.

3. Președintele Băsescu ar fi putut cere oricând desecretizarea contractelor din energie, direct sau prin intermediul Guvernului, dar acest lucru este evident nefavorabil acoliților și ocrotiților săi.

4. Președintele declară textual: "Deci cu toată influența politică pe care o am, în cele din urmă am reușit să fac să fie schimbat domnul Oprea Traian." Întrebarea noastră: care este urmarea acestui fapt: s-a desecretizat vreun contract de către noii numiți sau aceștia reprezintă doar niște pârghii mai accesibile pentru puterea portocalie și grupurile ei de interese ?

Stați liniștit, domnule președinte, acest text este doar o declarație politică, la care știu că nu veți răspunde niciodată și pe care sunt convins că o veți ignora, așa cum faceți cu toate celelalte puteri ale statului.

  Daniel Buda - declarație politică Despre un parlamentar corect;

Domnul Daniel Buda:

"Despre un parlamentar corect"

Pentru foarte mulți dintre noi, momentul decembrie ’89 a însemnat, în mod cert, libertate, egalitate și liberă exprimare fără constrângeri, repercusiuni sau sancțiuni. Democrația, în esența ei, înseamnă tocmai acest lucru. Însă, din nefericire, această libertate de exprimare, de manifestare, nu de puține ori, de-a lungul anilor, a fost înțeleasă, de fiecare în parte, în mod diferit și la fel a fost pusă și în practică. Și mă refer aici, în special, la politicieni.

Imediat după momentul 22 decembrie ’89, vizibilitatea politică a Parlamentului român a cunoscut un real interes din partea celor chemați să îi ofere legitimitate, și anume poporul, când a devenit un adevărat for de dezbateri unde sunt permise manifestările democratice multă vreme cenzurate de regimurile autoritare. În fapt, forul legislativ, Parlamentul a devenit în țara noastră o arenă de desfășurare a forțelor politice, de discutare și de regândire a întregului sistem legislativ românesc. Desigur că, dincolo de funcționarea unor mecanisme consacrate de legea fundamentală și actele normative în vigoare, peisajul dezbaterilor din cadrul Parlamentului cunoaște la momentul actual o dinamică ce ridică în mod constant întrebări legate de deținătorul real al puterii, de legitimitate, moralitate și credibilitate.

În actualul context politic, marcat de o puternică criză economică internațională, fiecare dintre noi, parlamentarii, găsim de cuviință în abordarea firească a dezbaterilor legislative să ne exprimăm poziția și să ne manifestăm convingerile în funcție de conjunctura politică, de contextul economico-social și, evident, în funcție de interesele cetățenilor pe care îi reprezentăm. Fără doar și poate, reformarea și modernizarea României ca stat membru al Comunității Europene reprezintă pentru fiecare dintre noi un scop al activității pe care o desfășurăm, însă, din păcate, sunt puțini aceia care înțeleg cu adevărat ce înseamnă asumarea unui pachet de măsuri de austeritate în vederea ieșirii cât mai rapide din criza financiară a României. Poate pentru unii, aceste măsuri anunțate și unele dintre ele chiar asumate reprezintă pur o chestiune de orgoliu sau de interes personal al celora care astăzi dețin frâiele actului guvernamental. Nimic mai fals.

Actualul guvern este singurul care după 20 de ani a reușit să restabilească ordinea de drept într-un stat democratic și european. Este singurul guvern care, după 20 de ani, a plasat în centrul politicilor guvernamentale interesul țării și al cetățeanului pe care îl reprezintă și nu interesul personal sau al unor grupuri de interese cum se întâmpla până în 2009. Este mai mult decât un sacrificiu personal, este un sacrificiu al unui partid responsabil, al celui mai curajos partid de guvernământ din România. Spun acest lucru deoarece deciziile luate de principalul partid de guvernământ sunt singurele care pot ajuta România să își respecte angajamentele luate în fața instituțiilor internaționale, europene și, desigur, în fața cetățenilor pe care îi reprezintă.

În acest context, în care se dorește o redresarea economică a țării noastre pe baza unor principii sănătoase, este absolut nefiresc ca unii dintre noi să aibă reacții și manifestări necontrolate la un moment dat tocmai datorită faptul că rezultatele nu sunt acelea pe care le-am intuit sau cele pe care le-am așteptat.

Revenind la ceea ce spuneam la începutul acestei declarații, si anume faptul că în politică sunt permise comportamente, manifestări și argumentarea poziției până la un anumit moment și acela este momentul votului. M-aș opri foarte pe scurt și asupra recentelor manifestări ale unor colegi de partid, care fac parte din filiala pe care o conduc în calitate de președinte, și aș dori să subliniez un aspect esențial, și anume faptul că politica se face pe voturi, la fel ca și fotbalul pe goluri. Prin urmare, contează într-o foarte mică măsură manifestările politice, exaltările de moment sau declarațiile atâta timp cât în momentul votului se poziționează pentru susținerea măsurilor Guvernului actual. Văd, din păcate și reversul medaliei, respectiv reacțiile colegilor care în cadrul dezbaterilor politice își exprimă entuziasmul, iar când vine vorba de vot, poziția lor este una diametral opusă.

Fără să fiu acuzat de subiectivism, pot spune că, indiferent de convingerile personale sau de contextul politic, președintele comisiei de învățământ din Senat nu își va vinde niciodată votul, dar nici nu va renunța la lupta pentru eficiență în sistemul educațional românesc.

Am convingerea că, dacă cel puțin jumătate dintre distinșii parlamentarii ar avea conștiința domnului senator Mihail Hărdău, deoarece despre el este vorba, acum, în momentul actual, România ar fi avut mai puțin de pătimit ca urmare a politicilor incoerente ale unor politicieni de marcă, dar slab profesioniști, cum ar fi colegii săi de comisie de la PSD și PNL care nu fac altceva decât să tergiverseze un act normativ esențial pentru România europeană, legea educației naționale.

  Cristian Buican - declarație politică privind un Exemplu de neseriozitate;

Domnul Cristian Buican:

"Exemplu de neseriozitate"

Situația politică actuală din România, fie că ne referim la prezent sau la trecutul apropiat, ne-a demonstrat că nu se poate guverna decât în coaliție și că probabil nici în perioada imediat următoare un partid politic nu va obține majoritatea absolută pentru a guverna singur. În aceste condiții, negocierea, compromisul și respectarea înțelegerilor reprezintă virtuți necesare ale unei coaliții guvernamentale. Coabitarea și colaborarea au fost, sunt și trebuie să rămână două dintre principiile care pot sta la baza unei majorități parlamentare.

Situația politică rezultată în urma alegerilor parlamentare din 2008, care poate fi descrisă succint ca un echilibru de forțe între cele trei mari partide, a fost modificată de actuala conducere portocalie prin migrație politică. Acest lucru ne-a adus în situația de a avea la guvernare o coaliție fragilă, care însă reușește să-și impună planurile de distrugere a cetățenilor acestei țări, distrugere recunoscută de însuși întâiul cârmaci al țării care a catalogat această majoritate ca fiind una toxică.

Lăsând la o parte raționamentele logice legate de modalitatea în care s-a constituit această coaliție, trebuie să ne îndreptăm atenția asupra situației existente și să afirmăm mai convingător faptul că partidul portocaliu nu este de încredere. În relația cu cetățenii a demonstrat-o, în relația cu PNL și PSD a demonstrat-o, iar de săptămâna trecută și UDMR a simțit, pe propria piele, lipsa de seriozitate, cultul trădării și al trasului pe sfoară ce îi caracterizează pe majoritatea celor de la PDL.

Știm cu toții că prețul plătit de PDL-iști pentru ca UDMR să nu voteze moțiunea de cenzură a fost acela al asumării răspunderii pe Legea educației, pentru care, plini de sine cum îi știm, actualii guvernanți portocalii au dat asigurări că va trece și de Curtea Constituțională. Iată că ițele au fost încurcate și UDMR s-a trezit tras pe sfoară tocmai de partenerii de guvernare cu care fuseseră solidari în asumarea unor măsuri care au afectat grav și electoratul maghiar.

Vă pot asigura că nu am niciun fel de îndoială referitoare la faptul că UDMR, ca forță politică distinctă și diferită de celelalte trei forțe politice din Parlamentul României, știe să coabiteze în cadrul unei coaliții. Sunt serioși atâta timp cât și partenerii își respectă înțelegerile, iar parcursul UDMR în cadrul ultimilor 20 de ani a demonstrat acest lucru.

Reacția lor de până acum legată de trădarea portocalie la Legea educației reprezintă un semnal de alarmă și, totodată, începutul sfârșitului pentru Guvernul Boc. În politică, odată ce ți-ai încălcat cuvântul dat, odată ce nu ai respectat o înțelegere, ești izolat și sortit eșecului. Aștept cu nerăbdare ieșirea UDMR de la guvernare, fie că ea se va petrece acum, fie ca se va petrece mai târziu, pentru că sunt convins că UDMR nu va mai avea încredere de acum înainte în partenerii săi portocalii.

Ce doresc să subliniez așadar, dragi colegi, este neseriozitatea cu care PDL își tratează toți partenerii cu care la un moment dat a încercat un proiect comun. Nu este posibil ca totdeauna ceilalți să fie direct răspunzători, iar tu să nu ai nicio vină doar pentru că ești PDL-ist. Dacă facem un scurt apel la memorie, putem observa cum de fiecare dată, pe modelul lansat în politică de Traian Băsescu, PDL a fost la guvernare cu diferiți parteneri politici și de fiecare dată a ajuns să nu se mai înțeleagă cu aceștia, să își încalce promisiunile, să treacă peste negocierile făcute cu o seară înainte, fără a-și asuma vreodată partea de vină.

  Carmen Axenie - declarație politică cu subiectul Fără opțiunea educației acasă, învățământul românesc este incomplet;

Doamna Carmen Axenie:

"Fără opțiunea educației acasă, învățământul românesc este incomplet"

Nu este prima oară când ridic în fața dumneavoastră această temă și am convingerea că nu va fi nici ultima. Mi-am asumat, în fața sutelor de persoane care mi-au scris pentru a mă sprijini, un rol de mijlocitor între familiile din România și forul legislativ al țării. De curând, însă, prin colegi care reprezintă diaspora, am primit nenumărate semnale de sprijin și noi solicitări de a merge mai departe.

Un adevăr al vieții este că tot ce este omenesc este perfectibil. Activitatea noastră legislativă presupune însăși această axiomă. În ce privește domeniul educației, prin actuala lege asumată de Guvern, socotesc că am făcut pași îndrăzneți, necesari, dar nu și suficienți. Ca jurist, găsesc folositoare rigurozitatea cu care s-a întocmit acest document, dar ca mijlocitor al celor care doresc legalizată forma de învățământ acasă, mă declar nemulțumită.

O lege care pretinde că "asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții" (Art. 1), dar care nu cuprinde posibilitatea educației acasă, este o lege care necesită îmbunătățiri. Dacă privim în mod esențial lucrurile, statul asigură un învățământ pentru mase, centrat pe acestea. Masele sunt formate din numeroase grupuri eterogene cărora profesorul trebuie să le asigure educația. În ultima vreme se fac încercări de a se trece de la centrarea pe grup, la centrarea pe elev. Actuala lege mai permite, după cum știți, și alternativele educaționale (pedagogia Waldorf, Montessori, Freinet, alternativa Step by Step, Planul Jena). Acestea, spre deosebire de învățământul pentru mase, sunt orientate pe individ.

Stimați colegi, dacă privim cu atenție, din învățământul românesc lipsește educația centrată pe familie. Oare să fie acest tip de educație lipsit de relevanță într-o vreme în care familia este din ce în ce mai supusă fărâmițării? Oare să nu se înțeleagă deloc că acest mod de educație nu substituie educația de masă, ci o completează? Oare nu observăm că libertatea de a fi educat în lumea de azi presupune libertatea de a alege între cele trei tipuri de învățământ?

Iată de ce, pentru mine, educația acasă va fi una dintre prioritățile legislative ale mandatului. Am auzit, de-a lungul vremii, mai multe așa-zise argumente împotriva învățământului acasă. În esență, toate sunt argumente împotriva libertății și responsabilității familiei de azi. Acum când ne dorim o educație pragmatică, închei cu o întrebare: oare se îngrijește cineva mai mult decât familia ca un tânăr să poată face față dificultăților vieții? Eu cred că nu.

  Petru Călian - declarație politică intitulată Modificări ale Legii nr.85/1992 și Legii nr.112/1995;

Domnul Petru Călian:

"Modificări ale Legilor nr.85/1992 și nr.112/1995"

Readuc în atenție cadrul legislativ al caselor naționalizate și a locuințelor sociale. Am inițiat în acest sens două legi pentru modificarea Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat și modificarea Legii nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Prima modificare face referire la articolul 16 al Legii nr.85/1992 care se va modifica complet, astfel valoarea de vânzare a locuinței să se calculeze raportat la prețul pieței de către autoritățile administrației publice locale. Explicația constă în faptul că sumele în cauză se fac conform Legii nr.79/1992 și se consideră venit la bugetul local. Prin modificarea prevederilor legislative actuale, în sensul stabilirii unei proceduri de calcul ce să asigure o majorare a sumelor obținute din vânzări de locuințe, s-ar asigura un venit mai mare la buget, venit ce urmează a fi folosit în vederea construirii de locuințe noi.

Primăriile se confruntă cu probleme de natură financiară atunci când e vorba de atragerea de fonduri pentru construirea de noi locuințe. Prin această modificare, bugetul unei primării s-ar mări substanțial, iar banii adunați ar rămâne în ciclul investițiilor sociale.

Consider motivată această modificare legislativă, corelată cu propunerea de mai sus, în condițiile în care sunt necesare fonduri pentru realizarea de locuințe noi.

A doua modificare face referire la abrogarea alineatului 5 al articolului 9 din Legea nr.112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Articolul prevedea încasarea de către unitățile specializate care evaluează și vând apartamente a unui comision de 1 % din prețul de vânzare.

Propunerea este corelată cu cea privitoare la HG nr.20/1996 referitor la faptul că sumele obținute se constituie venit la bugetul local, motiv pentru care prevederile legislative existente nu se mai justifică.

Astfel, abrogarea articolului 9 e oportună.

Legea nr.112/1995 este o lege controversată, care trebuie adaptată situației actuale. De-a lungul timpului casele naționalizate și cele trecute în proprietatea statului au făcut obiectul multor procese care și-au găsit finalitate la CEDO.

  Cătălin Cherecheș - declarație politica: Cu delicatețe despre Legea educației;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Cu delicatețe despre Legea educației"

Există parcă o cutumă legată de educație în România (și când scriu educație - punctez că este vorba de un sistem complicat de funcționare a învățământului pe toate palierele). Apariția unei noi legi legată de "revoluționarea" educației este, din păcate, un lucru (fapt) comun, specific fiecărui Guvern postdecembrist. Parcă este un blestem național ce ține de transformarea (din patru în patru ani) a sistemului educațional.

Eu văd în primul rând creatorii acestui sistem și apoi Legea educației. Profesorii, învățătorii, funcționarii ce muncesc în învățământul românesc se află parcă într-un ring de box unde apare "campionul mondial" recte guvernul și prinde a lovi cu pumnul. Nu cred că asta este soluția.

De asemenea, eu văd în sistemul de învățământ românesc elevii de pe toate palierele, ajunși cobaii de serviciu ai Guvernului. Există multă inconștiență în bulversarea sistemului.

Dincolo de trauma creatorilor învățământului (a celor ce la nivelul unor salarii mizere practică apostolatul și-n secolul XXI ) - generațiile de elevi apar în școală fără repere, fără sistemul de valori și fără credința în valoarea indestructibilă a studiului.

O societate umană coerentă determină generațiile tinere să se perfecționeze în sistemul educațional, având credința că viitorul se construiește în școală.

O societate umană fără repere generează dispreț și haos mental în generații de elevi, care constată că valoarea lor intelectuală nu e răsplătită, ba mai mult, este disprețuită de cei care trăiesc în sfera banului.

Dacă banul, ca reper al reușitei în viață, a pătruns și-n băncile școlii, oricare ar fi Legea educației (avansată înspre societate) nu reprezintă nimic.

Reforma reală începe cu introducerea sistemului de valori în întreaga societate. De-abia apoi putem vorbi, ori scrie, despre Legea educației și despre demnitatea pe care o generează în elev sistemul educațional în care suveran e criteriul valoric și unde selecția reală a valorii generează performanța.

Până atunci, avem o nouă lege a educației prezentată pompos, dar care în ansamblul ei are câteva articole de lege cel mult iritante și generatoare de controverse politicianiste.

Din păcate, avem încă mult de așteptat până ce un guvern va înțelege națiunea pe care o guvernează și până când foștii elevi ai sistemului românesc de învățământ, ajunși miniștri, își vor aminti cum era pe vremea lor legea educației și măcar mimetic vor oferi actualelor generații tinere posibilitatea unei instrucții serioase, aptă a genera competiție reală, în care învinge inteligența fiecăruia și prin cumul inteligența națiunii române.

  Cătălin Cherecheș - declarație politica: Pământul țării, ca o rană deschisă;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Pământul Țării ca o rană deschisă"

Poetul Adrian Păunescu a adunat în revărsarea cuvintelor limbii române, simțirea fiecăruia dintre noi. A debutat în urmă cu 50 de ani și versurile lui au adus bucurie, tristețe, calm ori revoltă, în fiecare generație de români, de atunci și până astăzi. Implicat în viața cetății, poetul a trezit multe controverse. Dar forța lui a trecut peste răutăți și a născut în această trecere binele pentru marea comunitate a națiunii.

Astăzi, omul a plecat la cele veșnice - Poetul este parcă mai viu printre români. Când pleacă o personalitate să se odihnească puțin, pământul țării apare ca o rană deschisă. La ceas de taină, citindu-i poemele, noi ne vom vindeca de toate răutățile care ne chinuie existențele.

Acesta este rolul major al Poetului. Prin ceea ce ne-a lăsat moștenire, Poetul devine un mare vindecător al durerilor care ne macină.

Poetul Adrian Păunescu este mai viu decât în urmă cu câteva zile, omul Adrian Păunescu ne-a lăsat moștenire Poetul.

Nu cred că vom învăța vreodată să ne prețuim adevăratele valori cât timp acestea se află printre noi. Este parcă un blestem al aceste țări! Când nu le mai avem, ne cuprind regretele.

Dumnezeu l-a primit pe Adrian Păunescu în împărăția Lui! Omul se află la odihna fără de sfârșit. Nu s-a temut de moarte și nici de veșnicia ei. Adrian Păunescu - Poetul - va deveni în ani modelul pe care îl caută românii în această nesfârșită tranziție.

Rămas bun, Maestre, și mulțumim pentru uriașa operă literară pur românească pe care ne-ai lăsat-o moștenire.

Veșnică recunoștință!

  Constantin Chirilă - declarație politică despre Cârlanul și avertismentul:

Domnul Constantin Chirilă:

"Cârlanul și aventurierul"

Fără să cunoască mecanismele economiei de piață, guvernele domnului Iliescu nu au făcut altceva, decât să dezvolte o economie subterană, ca o alternativă la o economie de piață reală, greu în acest moment să fie adusă la suprafață.

Au apărut atunci grupuri financiare și economice, bazate pe sprijinul puterii - așa zișii "miliardari de carton", care nu au avut nimic cu economia de piață, nesupunându-se concurenței și încorsetărilor solicitate de forțele pieței. În felul acesta, s-a instituționalizat corupția, ca principală politică a statului.

Agricultura "iliesciană" a fost subjugată unor afaceriști care și-au dat seama foarte repede că, în această ramură strategică a economiei naționale, se pot îmbogăți.

În epoca Tăriceanu, ajutat de camarila "iliesciană", după renunțarea la acordul cu FMI, Tăriceanu a putut să-și răsplătească în voie clienții politici prin contracte și salarii de lux în administrația centrală și nu a făcut nicidecum investiții. Mai mult decât atât, Tăriceanu a cheltuit și banii încasați din privatizări, bani care ar fi trebuit direcționați către infrastructură. Astfel, trei miliarde de euro din privatizare s-au volatilizat. Acești bani au fost risipiți pe cheltuieli neproductive. Este cu atât mai iresponsabilă atitudinea Guvernului Tăriceanu 2, cu cât privatizarea BCR a fost cea mai mare privatizare din istoria României. Cu trei miliarde de euro puteam să construim sute de kilometri de infrastructură.

Astăzi, în 2010, când România se află în criză severă, opoziția reprezentată de PSD și PNL promit un guvern nou și democratic, cu un program nou, prin care în România va curge numai lapte și miere. Dar, ei nu iau în considerare că populația țării a mai primit asemenea promisiuni de la guvernele "iliesciene".

Reprezentanții partidelor sus menționate, Ponta și Antonescu, însă, odată ajunși la putere, ar anunța cu mare durere populația țării că nu a știut cât de grea este moștenirea lăsată de guvernul anterior. Să fie oare așa ? Să fi uitat că tătucul lor a instalat în România situația penibilă prezentată?

De fapt, ei vor să ajungă la putere, fără un program de scoatere a României din criză, ci pentru a-și rezolva problemele personale, de familie și clientelare.

Actualele acțiuni politice ale lui Ponta și Antonescu sunt foarte asemănătoare cu cele din guvernele iliesciene și mă fac să cred că democrația și instituțiile democratice ale statului sunt puse la grea încercare.

Comportarea politicienilor Ponta și Antonescu în această perioadă grea pentru România mă fac, de data aceasta, să-i dau dreptate domnului Iliescu: în politică Ponta este un "cârlan", iar Antonescu un "aventurier".

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică în legătură cu Ce avem de făcut în acest sfârșit de an;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Ce avem de făcut în acest sfârșit de an"

Încă de acum doi ani, când acest legislativ a luat ființă, cea mai mare parte a lucrărilor Parlamentului a fost dominată de calculul politic. Așa se face că am avut parte de o luptă crâncenă în care niciuna dintre tabere nu a cedat, dar în urma căreia au pierdut românii. Să știți că menirea clasei politice nu este numai de a duce o luptă perpetuă, ci și de a găsi consens și a crea ceva în favoarea celor pe care îi reprezintă.

Tot din cauza unor calcule politice, înainte și după 2008, ca să fim cinstiți cu istoria, România a ajuns în situația asta dificilă din punct de vedere economic. Criza pe care o parcurgem acum ar fi fost mult mai ușor traversată dacă Guvernul Tăriceanu ar fi fost mai puțin avântat. La fel cum ieșirea din criză ar fi fost mult scurtată dacă nu ar fi existat războiul de anul trecut pentru funcția de Președinte al României. Pentru că, să ne aducem aminte, am pierdut aproape 4 luni pentru ca domnii Antonescu și Geoană să aibă mai multe șanse.

Riscul este același și anul acesta. Prea concentrați pe moțiuni de cenzură (depuneri și respingeri), pe contestarea președinților ambelor camere, pe împotrivirea față de legi îndelung tergiversate, uităm esențialul: România trebuie să iasă în 2011 din criza economică. Dacă nu facem asta, ne adâncim și mai tare în mocirlă și în dificultăți.

Tocmai de aceea îmi permit, de la tribuna Parlamentului, să militez pentru urgentarea procedurilor parlamentare pentru aprobarea a două legi esențiale: Legea pensiilor și Legea salarizării unice. S-a discutat despre ele îndelung în ultimul an și jumătate, încă de când au fost inițiate de PSD, dar din păcate nu s-a ajuns la un consens din partea aceluiași tip de duplicitate maladivă de stângă: una susțineau când erau la Putere, alta, acum, în Opoziție.

Modificările aduse celor două legi sunt relativ mărunte, în raport cu fondul legislativ propus de PSD. Tocmai de aceea, tergiversarea aceasta a Opoziției crește gradul de incertitudine și mărește posibilitatea ca România să rămână în criză și anul viitor.

Avem nevoie de aceste două legi, pentru că, fără ele, nu putem construi un buget corect, precizând clar cheltuielile cu bugetarii și pensionarii. Odată ce legile vor fi adoptate, Guvernul trebuie să prezinte în Parlament, de urgență, bugetul pe 2011.

Vă aduc tuturor aminte că, și în 2009, și în 2010, am votat Bugetul după începutul anului calendaristic, chiar la ceva timp distanță. În acest context, execuția bugetară a avut de suferit, tocmai pentru că o perioadă s-a operat pe Bugetul vechi. Or, acest lucru nu trebuie să se mai întâmple. Prioritatea numărul unu a acestei guvernări ar trebui să fie, la acest sfârșit de an, construirea unui buget cât mai echilibrat și cât mai echitabil din punct de vedere al cheltuielilor cu pensiile și salariile.

Toată lumea vorbește în același timp și zumzetul astfel creat ne împiedică pe noi, politicienii, să auzim ce ne spun cei de la BNR sau de la FMI. În esență, același lucru: trebuie rezolvată problema cheltuielilor bugetare cu pensii și salarii și construit un plan de investiții, pentru că numai acestea ne pot scoate din criză. L-am văzut pe Guvernatorul Mugur Isărescu, chiar în săptămâna ce s-a încheiat, vorbind despre șansele României de a ieși din criză. Mi-a părut discursul unui român dezamăgit de clasa politică pe care a ales-o. În sine, Guvernatorul milita pentru aceleași două lucruri pe care le cer și eu acum: stabilitate politică și responsabilitate în fața celor care ne-au ales.

De aceea, vă cer un moment de respiro, un armistițiu politic, în care să dezbatem și să votăm cele două legi, să dezbatem și să amendăm Bugetul de Stat, pentru a construi șansa unui 2011 mai bun pentru români. Repetabila poveste a anilor 2008 și 2009 nu trebuie să se mai întâmple, pentru că ar fi deja trei ani pierduți pentru România.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: High România;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"High România"

TT de 23 de ani a ajuns la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan", după consumul de etnobotanice de la weedshop. Pacientul prezenta agitație extremă, grețuri, vărsături, pupile miotice și bradicardie. Medicii de urgență din UPU au asigurat măsurile de resuscitare și antidotismul, iar la examenul toxicologic a fost depistată și cocaină, arătând că produsele etnobotanice conțin droguri de sinteză. Și o elevă de 18 ani este internată la Toxicologie, după ce a consumat astfel de produse.

Nici azi lista acestor produse nu a fost actualizată, iar legea pe care plenul a adoptat-o pe 9 februarie nu a fost promulgată de președinte, ci retrimisă parlamentului.

Ce argumente mai trebuie aduse pentru ca legea să fie adoptată?

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Amputații sistemului;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Amputații sistemului"

Un pacient GI de 52 de ani din Neamț a fost adus de ambulanță la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan", după ce un buștean i-a strivit gamba stângă. Pacientul a fost preluat rapid în UPU de medicii de urgență, ortoped-traumatolog, chirurg de urgență și chirurg vascular, evaluat clinic și imagistic. Severitatea lezională (fractură deschisă tip III C), mecanismul (strivire) și timpul scurs din momentul producerii accidentului (7 ore) duc la imposibilitatea salvării piciorului acestui pacient.

În acest context, remarcăm că șansele unui pacient traumatizat în Moldova sunt reduse, prin lipsa noului spital de urgențe din Copou cu Centru Regional de Traumă ce ar putea coordona adecvat, atât mijloacele de intervenție în prespital, cât și utilizarea corespunzătoare a resurselor.

Ne întrebăm câți pacienți trebuie să rămână fără o mână, fără un picior sau fără viață, pentru ca cei care împart sănătatea să rezolve această problemă.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Un veșnic Halloween;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un veșnic Halloween"

Peste 100 de pacienți, 50 de cazuri de traumă din toate județele Moldovei, 2 stopuri cardiorespiratorii, 6 intoxicații, 3 tentative de sinucidere, 10 etilici. Așa arată o gardă de Hallowen la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan".

Doi medici de urgență, trei ortopezi - traumatologi, trei chirurgi reconstructivi, doi chirurgi generaliști și doar un anestezist, trei asistenți și doi brancardieri au deservit întreaga patologie de urgență a Iașiului într-o singură gardă.

Atmosfera de Halloween a fost accentuată de condițiile în care suntem nevoiți a ne trata pacienții ce se aseamănă mult cu cele de pe la 1900, când dr. Lucinescu a donat clădirea spre a fi spital. Acestea presupun primirea urgențelor într-o baracă de tablă, transportul prin curte pe tărgi sudate chiar de personal, urcatul pe scări la sălile de operație, culoarele înguste spre terapie intensivăși săli de așteptare improvizate de cei din UPU.

Întrucât secții cu profil unic de urgență din Moldova -chirurgie reconstructivă, arși, toxicologie, ortopedie-traumatologie sunt pline la refuz s-a ajuns ca pacienții să stea pe tărgi în UPU și câte trei în pat, în așteptarea unui loc în secție.

Cei din UPU nu au avut nici măcar un moment de respiro, încercând să găsească condițiile necesare pentru a trata pacienții, în timp ce noua clădire a spitalului de urgențe stă nefolosită.

Ne întrebăm încă o dată cine și de ce pedepsește întreaga Moldovă la un veșnic Halloween, când soluția imediată pentru acești pacienți din Neamț, Suceava, Botoșani, Bacău și Iași este atât de simplă?

Există o lege pe ordinea de zi a Camerei Deputaților ce permite mutarea urgenta în noul spital, dar e uitată pe ordinea de zi din 9.11.2009.

Ne întrebăm cum va arăta această iarnă și dacă frigul și ploaia nu vor aduce disperarea, atât pentru pacienți, cât și pentru personal?

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Cine îl ține pe Boc?;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine îl ține pe Boc?"

Logica lucrurilor te duce la o concluzie care nu se potrivește cu realitatea din teren. Deși premierul s-a prezentat cu același discurs obosit, prin care asigura românii că măsurile aberante de austeritate sunt adevărata cale a mântuirii, deși cu toții am văzut o doamnă ministru ieșită la înaintare ca adevăratul lider al guvernului și care s-a îmbrăcat în haina neprihănirii și onestității imaculate, constatăm că am rămas cu toții neputincioși.

Ați simțit vreodată că vă deranjează teribil o mâncărime într-o zonă care nu este tocmai precis delimitată și la care nu ajungi să te scarpini cu nici un mijloc? cam așa a fost și reacția împotriva puterii. Problema rămâne cu nu înțelegem de ce se întâmplă așa. Paleta de vinovați se întinde de la o extremitate la alta, între președinte și moguli, fără a surprinde nimeni care e mecanismul intrinsec care permite acestui sistem hidos și aberant, care nu se poate încadra în nici o clasificare cunoscută, să perpetue.

În parlament scorul a fost mai prost decât se așteptau și pesimiștii, în stradă, numărul protestatarilor a fost mai mic decât spera proaspătul uns de la interne. De ce? Probabil pentru că oamenii care teoretic au ajuns la fundul sacului și ar fi trebuit să își urle foamea în stradă, nu au ajuns chiar la acel capăt. De ce? Pentru că în continuare există o economie subterană care încet, încet, începe să fie mai viguroasă decât cea lavedere.Aceasta permite românului să supraviețuiască și să tacă în continuare, iar guvernuluisă își vadă de împărțirea banului public slugilor credincioase.

În aceste condiții, nimeni, niciodată, în actuala formulă nu va combate evaziunea și economia la negru, ea este cea care va permite hrănirea și supraviețuirea guvernului-hidră.

Am susținut și am expus mereu cuvântul celor care m-au ales, este momentul în care și ei să iasă din amorțire și să înțeleagă că numai împreună putem ieși din acest coșmar cu care ne trezim dimineață de dimineață.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Suicid și criză;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Suicid și criză"

La nivel global, fiecărei creșteri cu 1% a ratei șomajului îi corespunde o creștere cu 0,8% a sinuciderilor la cei sub 65 de ani.

Studiul realizat de cercetătorii de la London School and Tropical Medicine și de la Oxford University arăta un fenomen îngrijorător.

Criza economică și pierderea locurilor de muncă ar putea crește cu 2,4% numărul cazurilor de sinucidere la cei sub 64 de ani.

Este cea mai completă evaluare a legăturii dintre crizele economice, șomaj și mortalitate în Europa și primul studiu care ia în considerare rolul răspunsurilor specifice guvernamentale. Sinuciderile apărute pe fondul crizei economice globale sunt mult mai numeroase în țările sărace, cu un nivel ridicat de corupție și în care programele de dezvoltare și de investiții în piața muncii sunt mai degrabă virtuale.

Prevenția suicidului presupune ca guvernele să ia măsuri care să împiedice pierderea locurilor de muncă.

Conform profesorului Martin McKee (implicat în acest studiu) sinuciderile acestea sunt doar vârful aisbergului, existând numeroase tentative eșuate de sinucidere și o mulțime de cazuri de tulburări psihice.

Fenomenul creșterii ratei sinuciderilor pe fundalul crizelor economice nu reprezintă o noutate. La începutul anului 2009, cercetătorii de la Universitatea din Bristol, asociați cu specialiștii taiwanezi, publicau un studiu despre raportul dintre criza economică din Asia (din 1997-1998) și rata sinuciderilor. Concluzia a fost că numărul cazurilor de sinucidere a crescut în Hong Kong, Coreea de Sud și Japonia, cel puțin 10.400 de sinucideri înregistrate în 1998 fiind considerate o consecință a crizei economice, cele mai multe cazuri înregistrându-se în special la persoanele cu vârstă sub 64 de ani.

Fără programe naționale cu susținere guvernamentală și implicarea ONG-urilor ne putem aștepta ca acest fenomen să capete amploare.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: declarație politică referitoare la persoanele agresate;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Șapte agresați au avut nevoie de îngrijiri medicale într-o singură gardă la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan". Dintre aceștia, doi studenți de 24 de ani BL și DI cu multiple traumatisme sunt în curs de evaluare și stabilizare în UPU. Restul sunt pacienți din rural.

În stare critică este PI de 36 de ani din Miroslava, adus de ambulanță în comă traumatică, cu fractură de piramidă nazală și fractură de peroneu stâng, cu multiple plăgi contuze și pierdere de substanță la nivelul pavilionului auricular.

Niciunul din acești pacienți nu are loc de muncă, iar alcoolemiile sunt importante.

Violența pe fondul etilismului acut este din în ce în ce mai frecventă, iar asocierea lipsei locului de muncă duce doar la creșterea vulnerabilității acestor categorii de populație.

Fără intervenție guvernamentală, programe de prevenție și măsuri pentru creșterea gradului de ocupare a populației, numărul celor loviți de oameni și de soartă va crește.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Fărâmată și plimbată;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"fărâmată și plimbată"

IC de 54 de ani din Bălțați a ajuns în stare critică la UPU de la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan", în urma unui accident rutier. Pacienta a fost lovită în timp ce traversa la Strunga. Pacienta politraumatizată a necesitat intubație orotraheală încă din UPU cu 19 coaste fracturate și volet costal, contuzie fractură de claviculă bilateral, fractură de bazin și fractură deschisă de gambă dreaptă a fost preluată în echipa de traumă de la urgențe, ce include 24 de ore din 24, doi medici de urgență, trei chirurgi, trei ortopezi traumatologi și trei chirurgi reconstructivi și a necesitat reevaluarea completă (clinică, imagistică și biologică) și a rămas internată la ATI-Traumatologie. Starea pacientei se menține critică.
Pacienta a fost transportată inițial de SMURD la Spiridon, deși leziunile pe care le prezenta pacienta nu pot fi rezolvate în Iași decât la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan".
După patru ore pacienta a fost dirijată cu ambulanța de la Spiridon la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan".

Remarcăm că, în absența noului Spital de Urgențe din Copou, până și pacienții aflați în stare critică sunt plimbați între spitalele din Iași, în căutarea specialității salvatoare.

În vremuri de criză acest "circuit medical letal" nu duce decât la dublarea sau triplarea cheltuielilor prin utilizarea inutilă a unui număr suplimentar de ambulanțe ce plimbă pacienții între spitale, precum și necesitatea repetării analizelor în dinamică la fiecare "stație-spital" de pe traseu.

În locul unui spital în care să putem trata patologia traumatică, recurgem la "pompierisme " costisitoare, ce pun viața pacienților politraumatizați într-un permanent pericol.

Ne întrebăm doar cine sau câți trebuie să mai moara pentru a avea un nou spital de urgențe în Iași?

Vă reamintesc că pe ordinea de zi a Camerei Deputaților e o lege veșnic amânată, ce dă posibilitatea ieșenilor de a avea spital de urgențe și institut de oncologie.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Contrasens alcoolizat;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Contrasens alcoolizat"

Un șofer de 21 de ani din Roman a fost oprit în trafic în timp ce mergea pe contrasens cu farurile stinse pe splai Bahlui. Pacientul a fost adus în UPU de la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan" pentru evaluare clinică și recoltarea de probe biologice. Spre surprinderea celor de la urgențe, valorile alcoolemiei depășesc cu mult 200mg%.

Un alt șofer de 22 de ani a fost oprit chiar în rondul de la capătul Copoului. Și aici valorile alcoolemiei sunt de peste 150 mg%.

Dacă până acum un șofer ajungea o dată la două zile la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan", în vederea recoltării de probe biologice la cererea poliției, constatăm că numărul celor ce sunt surprinși băuți la volan e în continuă creștere.

Datele Poliției Rutiere indică printre principalele cauze ale producerii accidentelor rutiere conducerea sub influența băuturilor alcoolice (4%).

Doar în primele 10 luni în Iași au fost 777 de accidente cu victime omenești soldate cu 47 de morți, 245 răniți grav și 647 de răniți ușor.

Această cauză ar putea fi eliminată cu ușurință prin adoptarea proiectului legislativ ce modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ce înăsprește măsurile legislative referitoare la conducerea sub influența alcoolului a autovehiculelor sau tramvaielor. Aceste măsuri legislative prevăd aplicarea de sancțiuni complementare, constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă variind între:

a) cinci ani (în cazul conducerii sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune);

b) zece ani (când conducerea sub influența băuturilor alcoolice a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice sau s-a soldat cu avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale fără victime);

c) mergând până la anularea permisului (când conducerea sub influența băuturilor alcoolice s-a soldat cu producerea unui accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală sau decesul unei persoane).

Ponderea bărbaților l-a care s-a recoltat alcoolemia este de 98,66 %, iar femeile reprezintă doar 1,34 %, iar cei din urban sunt de aproape cinci ori mai numeroși față de cei din rural (83,22% față de 16,78%).

Aproape 50% dintre acestea au fost la sfârșit de săptămână (mai exact 44,97 %) cu ponderea maximă vinerea (18,79%). Surprinzător, cele mai multe recoltări au fost făcute miercuri (20,81%), în timp ce duminică, luni și marți se înregistrează proporții similare situate între 12,08% și 12,75 %. Cele mai puține sunt recoltate joi ( 10,7%).

Peste 70% dintre șoferii băuți sunt cei de la sfârșit de săptămână, repartiția în ordine descrescătoare fiind duminică, vineri și sâmbătă, iar cea mai mare pondere în timpul săptămânii a fost miercuri (15,79%), corelat cu numărul mare de recoltări din această zi. Cei mai puțini șoferi băuți au fost marți (5,36%).
Pe grupe de vârste cei mai mulți șoferi sunt situați între 21-40 de ani (50,88%), iar dacă-i adăugăm pe cei cu vârste între 41 și 50 de ani, constatăm că ponderea depășește 70 % (mai precis 73,68 %). Cei între 51 și 70 de ani reprezintă doar 22,81%, iar peste 71 de ani nu s-a înregistrat niciun șofer.

Sub 2% dintre șoferii depistați aveau valori ale alcoolemiei sub 0,4 g% în timp ce 50,88% au valori între 0,4 și 0,8 g%.!!! Aproape 46% aveau valori ale alcoolemiei de peste 0,8g%, adică peste limita penală. Majoritatea șoferilor băuți 98% aveau valori ale alcoolemiei de ordin infracțional și penal.

Mă întreb doar ce mai așteptăm pentru a salva viețile celor uciși în accidente rutiere de inconștiența unor șoferi băuți?

Avem un proiect legislativ ce zace prin sertare, în timp ce în fiecare zi sunt vieți pierdute în trafic din cauza alcoolului.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică despre lipsa locurilor din Spitalul de Urgențe Sfântul Ioan;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Peste 30.000 de urgențe în doar două paturi în fiecare an. 100 de pacienți de traumatologie în doar două zile la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan".

Nu mai este niciun loc în ortopedie-trumatologie, nici în ATI, iar în UPU pacienții traumatizați stau și la registratură în așteptarea tratamentelor. Până și cele două paturi de deșocare sunt blocate în acest moment de un intoxicat etnobotanic și o pacientă cu infarct, iar alți pacienți așteaptă eliberarea vreunui loc în secțiile de traumă.

Primul spital de urgențe din viața ieșenilor și singurul spital de urgențe toxicologie-traumă-arsuri și chirurgie reconstructivă din Moldova - Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" este pus în situația de nu mai putea primi niciun pacient și astaîn condițiile în care noi tratăm în fiecare zi pacienți din toate județele regiunii.

Amânarea deschiderii noului spital de urgențe din Copou face ca acești pacienți să fie tratați în condiții de la 1800, într-un spital în care UPU funcționează într-o baracă de tablă, iar pacienții sunt transportați prin curte pe tărgile sudate chiar de personal sau pe scări, în sălile de operații, cu mese de operații vechi de peste 25 de ani, ce riscă să se rupă sub pacienți. E un spital cu risc seismic II A, ce poate oricând să se dărâme în fiecare zi peste pacienți și personal.

Exista un nou spital ce stă nefolosit și o lege ce zace de un an pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, ce prevede deschiderea noului spital de urgențe și a institutului de oncologie! Cei care nu mai încap au doar "șansa" de a se plimba între spitalele din Iași și să aștepte inevitabilul. Până când?

  Tudor Ciuhodaru - declarație politica: Un homeless pe oră la urgențe;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un homeless pe oră la urgențe"

Patru cazuri sociale au fost aduse de către ambulanță în doar câteva ore la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan". Toți sunt bărbați, fără locuință, cu venituri extrem de reduse, cel mai adesea preluați din stradă sau din scara blocurilor cu hipotermie și asocierea afecțiunilor cardiace, neurologice sau traumatice. Solicitările către ambulanță au fost făcute de cetățeni îngrijorați sau chiar de către alți oameni fără adăpost.

Ne așteptăm ca în perioada următoare, odată cu temperaturile scăzute, numărul acestor cazuri să crească și credem că acel proiect legislativ ce prevedea cazarea acestor pacienți în unitățile militare nefolosite, iar hrana să le fie asigurată de autorități locale, ONG-uri și biserică, nu ar fi trebuit să zacă la Senat până la venirea iernii.

Poate că frigul ne va fi un sfetnic bun și vom găsi soluția pentru a nu-i ucide pe acești nefericiți ai sorții!

  Claudia Boghicevici - declarație politică cu tema Necesitatea unei legislații naționale care să susțină Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Necesitatea unei legislații naționale care să susțină Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern"

Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern este o recomandare a Adunării Mondiale a Sănătății prin care se cere Statelor Membre ONU să adopte în legislația națională prevederi care să reglementeze modul în care se promovează și se comercializează Substituenții de Lapte Matern (SLM). Acest cod a fost adoptat în 1981, iar România l-a semnat în anul 1982. Cu toate acestea, nici până acum nu a fost adoptată o legislație națională derivată din Cod.

România este una din țările care se confruntă în continuare cu una dintre cele mai mari rate a mortalității și morbidității sugarului și a copilului mic din Europa. O explicație sunt practicile deficitare și învechite de nutriție a mamei și copilului, înțărcatul timpuriu, lipsa competențelor părintești și neglijarea copilului de către părinți, dar și accesul insuficient la servicii medicale de calitate.

În țara noastră, nou-născuții primesc, pe lângă laptele matern și alte alimente sau fluide, astfel încât sunt expuși unor riscuri crescute de infecție. Acest prost obicei alimentar îl dezobișnuiește pe copil să se alimenteze natural, cu lapte de mama. Pe de altă parte, introducerea unor alte alimente, respectiv fluide în alimentația nou născutului îl va face să se alimenteze cu mai puțin lapte matern. Ca urmare, cantitatea laptelui matern scade într-o primă fază, pentru ca în scurt timp sistemul de producere a laptelui să fie stopat.

În aceste condiții, elaborarea unei legislații reprezintă o necesitate imediată. Substituenții Laptelui Matern au existat, există și vor exista. Nu sunt împotriva lor, fiindcă sunt situații în care, din diverse motive, nou - născutul trebuie hrănit în exclusivitate cu SLM sau cantitatea de lapte matern trebuie completată cu SLM. Dacă mă împotrivesc vreunei practici, atunci mă împotrivesc acelei practici agresive prin care SLM sunt promovați de către producători, în detrimentul laptelui matern, alimentul cel mai potrivit pentru sugar.

Studiile medicale arată că există o serie de efecte pozitive ale alăptării asupra sănătății copilului, dar și asupra sănătății mamei. Iată câteva: alăptarea reduce obezitatea infantilă, riscul infecțiilor acute, protejează față de boli cronice viitoare, îmbunătățește sănătatea mintală a copilului. Alăptarea protejează inima mamei și, de asemenea, reduce riscurile de cancer la sân și de cancer ovarian.

Existența unui astfel de cod ar putea lupta împotriva marketingului agresiv care privează mulți copii de laptele matern, nu împotriva SLM.

Îmi permit, în final, să îl citez pe doctorul Grantly-Dick Read:

"Nou născutul are doar trei dorințe:

Să simtă căldura brațelor mamei sale,

Să fie hrănit cu lapte matern,

Să aibă securitate prin prezența mamei sale.

Alăptarea le îndeplinește pe toate trei."

  Cornel Ghiță - declarație politică cu tema Avem nevoie de a debloca activitățile Camerei Deputaților, mai ales lucrările Biroului permanent;

Domnul Cornel Ghiță:

"Avem nevoie de a debloca activitățile Camerei Deputaților, mai ales lucrările Biroului permanent"

Declarația mea se referă la blocajul existent în Camera Deputaților, la activitățile obligatorii pe care aceasta trebuie să le aibă. Sunt 12 săptămâni de când Biroul permanent al acesteia nu se mai întrunește, ca urmare a boicotului instituit de reprezentanții PSD și PNL.

Astfel, peste 250 proiecte de lege sunt blocate, ele trebuind să treacă prin Biroul permanent înainte de a fi distribuite la comisiile de specialitate pentru raport. Avem alte sute de inițiative care trec în plen prin procedura de adoptare tacită la expirarea termenului legal, fără să fie discutate în comisii, deci fără să primească raportul de specialitate. Există riscul real ca inițiative legislative care nu respectă legalitatea sau care sunt nerealiste, să părăsească Camera Deputaților fiind adoptate tacit, fără să fie nici măcar citite de altcineva în afara inițiatorului. Iar când vorbim de inițiativele la care Camera Deputaților este camera decizională, riscul devine iminent obligând Președinția să fie ultima redută în promulgarea legislativă.

Din aceste motive, fac apel la colegii parlamentari din opoziție să onoreze cu prezența lucrările Biroului permanent, pentru a nu bloca derularea normală a actului legislativ.

Altminteri, consider că trebuie să se modifice regulamentul Camerei Deputaților, astfel încât toate proiectele legislative să se ducă direct la Comisiile de specialitate, fără a mai trece prin Biroul permanent, fiind distribuite de Secretariatul General al Camerei Deputaților. O altă posibilitate ar fi repartizarea spre comisii de către plenul Camerei Deputaților a inițiativelor aflate pe agenda de lucru. Obligatoriu, în ambele cazuri, se impun măsuri de sancționare, conform Regulamentului în vigoare, împotriva celor care, cu bună știință sabotează lucrările Camerei Deputaților.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică intitulată Puterea unei nații stă în recunoaștere și susținerea publică a valorilor sale culturale;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Puterea unei nații stă și în recunoașterea și susținerea publică a valorilor sale culturale!"

Puterea unei nații stă și în recunoașterea și susținerea publică a valorilor sale culturale.

O astfel de valoare de patrimoniu este opera și este și omul de cultură Adrian Păunescu, cel care înseamnă încă și mai mult decât cele peste un milion de poeme scrise într-o viață nemeritat de scurtă: înseamnă sentimentul apartenenței la generația în blugi și adidași, născută în retortele Cenaclului Flacăra, locul în care românii învățau ceea ce nu se putea învăța în școlile comuniste: că există o Basarabie, că există un cântec ostășesc, "Treceți batalioane române Carpații", că mai emoționant decât "Tricolorul" este "Deșteaptă-te, române", că nu dansurile tematice, brigăzile artistice de agitație și cântecele din folclorul nou sunt ale noastre, ci colindele lui Hrușcă, "Galbena Gutuie" a Tatianei Stepa, nebuniile lui Pittiș, "Mistrețul cu colți de argint", "Cearcăn"... Și că Avram Iancu, Horea, Ștefan, Mihai Viteazul sunt ai noștri!

Adrian Păunescu înseamnă Revista Flacăra, aproape singurul loc în care cuvintele lui Octavian Paler mai puteau fi publicate, unde toate valorile medicinei românești convenționale sau neconvenționale s-au putut face cunoscute, unde toate minunățiile acestei țări erau descrise în cele mai frumoase reportaje pe care le-am putut citi vreodată!

Adrian Păunescu înseamnă jurnalistul sensibil, și omul de televiziune cu verb tăios, dar drept, mereu răzvrătitul și mereu dornicul de dreptate socială.

Adrian Păunescu înseamnă și intelectualul de stânga care a făcut, consecvent, aceeași politică, fără a se contamina de politicianism!

Adrian Păunescu este omul, care a ars, sincer, de câte ori a iubit și, de fiecare dată, a și depus mărturie în versuri pentru asta!!!

Adrian Păunescu este unic și așa va rămâne!

Iar dacă astăzi am refuzat să vorbesc despre Adrian Păunescu la timpul trecut și am ales prezentul și viitorul, din acest motiv am făcut-o!

Aș fi vrut să vă mai spun că mă așteptam ca autoritățile să reacționeze încă de acum un an, de când poetul ne trimitea semne că este năpădit de griji și probleme de care ar fi meritat să fie ferit!

Că mă așteptam la mai mult respect din partea acelorași autorități și după ce el s-a stins...

Dar... de unde nu e nici Dumnezeu nu cere! și ar fi pierdere de vreme....

Ceea ce, însă, avem datoria să facem pentru Adrian Păunescu sunt cel puțin trei lucruri:

Primul dintre acestea: Guvernul să se ocupe, prin Ministerul Culturii, să îi reediteze opera și să o facă accesibilă din punct de vedere financiar, subvenționând tiparul și asigurând un tiraj suficient de mare pentru ca aceasta să fie prezentă și în cea mai mică și mai îndepărtată de Capitală bibliotecă sătească sau școlară.

Al doilea, Guvernul să susțină editarea, în continuare, a Revistei Flacăra și să sprijine familia poetului să realizeze un volum de reportaje cu selecții din arhiva acestei reviste.

Dacă îmi spuneți că nu sunt fonduri, vă răspund și de unde să le luați: de la Institutul Cultural Român... de exemplu.... care poate organiza mai puține expoziții controversate!

Al treilea lucru care cred că ar trebui făcut ar fi să aflăm, măcar acum, cine i-a înscenat poetului incidentul de pe Stadionul din Ploiești, care a dus la interzicerea Cenaclului Flacăra... Care este adevărul?

Ce ar mai fi de spus?

Poate doar că..., "pe pământ, avem de toate: și mai bune, și mai rele... și martiri, dar și lichele, și-a putea și nu se poate"...

... depinde de noi ce alegem să facem și ce alegem să fim!

Dumnezeu să îl odihnească pe robul lui, Adrian, și nouă să ne dea putere și minte să ne îndeplinim îndatoririle!

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul O premieră: șeful statului contestă o decizie a Curții Constituționale;

Domnul Relu Fenechiu:

"O premieră: șeful statului contestă o decizie a Curții Constituționale"

Constat pe zi ce trece derapaje tot mai grave de la principiile statului democratic. Săptămâna trecută am asistat la un interviu acordat de președintele României, Traian Băsescu, postului public de radio. Am constatat cu stupefacție că șeful statului și-a exprimat îndoieli vizavi de decizia Curții Constituționale referitoare la existența unui conflict instituțional între puterile statului, concret, între guvern și parlament.

"Nu știu dacă Curtea Constituțională își poate asuma decizia opririi unei proceduri care deja a avut loc", a afirmat șeful statului. Suntem în fața unei declarații care nu are nicio legătură cu realitatea. Curtea Constituțională nu a oprit derularea nici unei proceduri. Sesizarea Curții privind conflictul instituțional s-a făcut înainte ca Birourile Permanente să decidă concret, ziua angajării răspunderii guvernului. Din contră, angajarea răspunderii guvernului pe Legea Educației Naționale s-a făcut ilegal, în absența unui răspuns, la data respectivă, a Curții Constituționale.

Dar nu această declarație mi s-a părut ca fiind cea mai periculoasă din partea președintelui României. Într-o primă instanță, domnul Traian Băsescu afirmă că: "Aprecierea de conflict între puterile statului are o oarecare explicație, pornind de la premisa că au fost mai multe amendamente care nu au fost acceptate". Fals, total fals. Sesizarea Curții Constituționale nu a avut nicio legătură cu respingerea, sau mai precis cu ignorarea amendamentelor Opoziției. Pentru un motiv foarte simplu: la ora sesizării Curții Constituționale, nici măcar nu erau centralizate, la nivel de grupuri parlamentare, amendamentele propuse pentru varianta angajării răspunderii guvernului. După care, tot președintele vine și mai spune: "discutăm despre o lege a Guvernului, nu o inițiativă legislativă a Parlamentului. Deci discutăm despre o lege a Guvernului și Guvernul în conflict cu el însuși". Ce pot înțelege din această exprimare? Nimic altceva decât că șeful statului neagă - utilizând exemple false - însăși natura conflictului instituțional. Din păcate, afirmațiile președintelui au fost făcute în mediul de informare cu cea mai largă (circa 95%) acoperire a teritoriului național. Românii au aflat astfel din gura președintelui că nu ar fi vorba de un conflict instituțional și, așa cum am arătat mai devreme, faptul că decizia Curții Constituționale a intervenit și a blocat o procedură aflată în derulare.

Din păcate, nu am sesizat nicio reacție la afirmațiile șefului statului. Nici din zona propriu-zisă a politicului, și nici din zona analiștilor din media. (Poate decesul lui Adrian Păunescu care a estompat mediatic tot ce s-a întâmplat în ultimele zile, să constituie o explicație, dar lucrurile nu trebuie să rămână așa). Și este mai mult decât regretabil că nimeni nu s-a sesizat. Adică vine președintele și pune sub semnul întrebării oportunitatea pronunțării Curții Constituționale - fapt fără precedent în perioada postdecembristă - după care, prezentând aspecte care nu au nicio legătură cu sesizarea privind un conflict instituțional, contestă existența acestui conflict.

Culmea, tezele președintelui nici măcar nu au fost preluate în totalitate de către subalternii săi din PDL, care, după cum se aude, intenționează să forțeze pentru a treia oară o angajare a răspunderii guvernului pentru adoptarea Legii educației naționale.

Ținând cont de faptul că președintele României intenționează să se adreseze Parlamentului, solicit public să explice natura declarațiilor pe care le-a făcut săptămâna trecută la "Radio România Actualități".

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică intitulată Nivelul de trai nu crește prin lege!;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Nivelul de trai nu crește prin lege!"

Acum mai bine de o săptămână, guvernatorul băncii centrale a României atrăgea în mod particular atenția că vreme de aproape două decenii, nivelul veniturilor populației, fie că vorbim despre salarii, fie că este vorba despre pensii, a fost totalmente desprins de orice logică de sustenabilitate economică.

Creșterile diverselor componente de venituri au survenit istoricește în perioadele pre-electorale, iar aceste creșteri nu s-au făcut în vreo corelație cu rata inflației, cu productivitatea muncii, cu nivelul de creștere economică sau cu performanțe deosebite în muncă. Mai mult, au existat categorii de venituri ce nu au profitat nici măcar de indexare cu rata inflației, în vreme ce alte categorii au obținut creșteri de până la zece ori mai mari decât creșterea Produsului Intern Brut sau a altor indicatori de evoluție macroeconomică.

Sintagma "Nivelul de trai nu crește prin lege!" este o afirmație validă, care trebuie însușită atât de guvernele care se vor succeda la conducerea executivului român, cât și de fiecare membru responsabil al Parlamentului României.

Aș completa această afirmație cu alta, și anume că: "Nivelul de trai crește numai odată cu creșterea performanțelor economiei românești". Cine ar considera că lucrurile stau altfel, ar încerca să mintă și legile economice și cetățenii acestei țări, iar viitorul dezvoltării ar fi compromis.

Ce om politic responsabil nu-și propune ca prin ceea ce face să nu determine creșterea nivelului de trai al semenilor săi?

Eu îmi doresc ca părinții noștri să beneficieze de creșteri reale și sustenabile ale veniturilor din pensii, care să le asigure odihna și respectul bine meritat după o viață de muncă.

Îmi doresc ca funcționarii, militarii, profesorii, medicii și alte categorii socio-profesionale să fie stimulați să-și dedice întreaga energie propriilor meserii, să fie respectați în societate și mediile lor de activitate.

Îmi mai doresc, de asemenea, să putem lua din mâna oamenilor politici vremelnici deciziile de umilire sau favorizare excesivă a unor români, în defavoarea altor români sau, și mai grav, în defavoarea generațiilor viitoare. Pentru ca acest lucru să se întâmple, parlamentarii responsabili vor legifera de așa manieră încât creșterile veniturilor de orice fel să fie determinate de cauze pur obiective și nu de interese politice imediate.

Înainte să închei, țin să vă reamintesc aceeași pildă înțeleaptă care spunea că "Nivelul de trai nu crește prin lege!" și că acest lucru ar trebui să schimbe comportamentele parlamentare ale tuturor.

  Răzvan Mustea-Șerban - declarație politică intitulată Răspuns adversarilor cotei unice!;

Domnul Răzvan Mustea-Șerban:

"Răspuns adversarilor cotei unice!"

Discursurile opoziției parlamentare din ultimul an au fost axate în principal pe ideea că principala vinovată pentru recesiunea economică din România este cota unică de impozitare și nicidecum vreo cauză structurală a economiei românești sau politicile bugetare defectuoase din ultimii ani.

În contextul dificultăților pe care le traversează foarte mulți angajați sau agenți economici, s-a încercat convingerea românilor din toate mediile că o impozitare progresivă ar conduce la realizarea justiției sociale și ar diminua discrepanțele dintre cei săraci și cei bogați. Nimic mai fals!

Dacă ne-am ralia unei asemenea afirmații, prin introducerea unei cote progresive de impozitare, a-i face pe toți săraci pare mult mai plauzibil decât a-i face pe toți mai bogați. Căci oricare ar fi argumentele susținătorilor acestei formule fiscale, impozitele progresive iau bani din veniturile românilor și nu alocă bani, așa cum ar dori unii să se înțeleagă. Impozitul progresiv avantajează, cei drept, sub 10% dintre angajați și cel mult 5% dintre agenții economici, în vreme ce cota unică îi avantajează în mod egal pe toți.

Mult blamata cotă unică a demonstrat că este singura care stimulează în mod real munca. Este singura care a reușit să scoată din economia subterană și să aducă în economia oficială sute de mii de locuri de muncă, precum și activitatea a mii de agenți economici, numai în primul an de la implementarea sa. Este formula fiscală care încurajează nu numai oficializarea unui loc de muncă, ci și obținerea și declararea celui de-al doilea, pentru că angajatul nu are nimic de pierdut, ci dimpotrivă, de câștigat pe termen lung. Este politica fiscală care încurajează în mod egal dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei.

Ceea ce nu vor să spună cei care propun înlăturarea cotei unice este că nu ea în sine este de vină pentru deficitul bugetar mare, ci organismele statale însărcinate cu asigurarea disciplinei fiscale și asigurarea încasărilor, la niveluri comparabile cu statele Uniunii Europene.

Reamintesc celor care cred că sistemul fiscal progresiv este un adevărat panaceu pentru un buget suferind, că România nu a reușit nici cu ajutorul impozitării progresive, nici pe baza cotei unice să depășească un prag psihologic de 30% venituri bugetare din produsul intern brut, în condițiile în care media europeană este peste 41%. Problema politicii fiscale din România mai depinde și de asigurarea unei bune colectări, prin care să fie înlăturați definitiv cetățenii sau agenții economici exceptați sau avantajați fiscal.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică cu titlul Politica de opoziție: dezastrul României;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Politica de opoziție: dezastrul României"

Constat cu amărăciune și cu tristețe faptul că o mare parte dintre colegii parlamentari din opoziție, alături de liderii liberali și social-democrați, au uitat un lucru foarte important: rolul clasei politice este să lucreze pentru bunăstarea țării. Fie că ne aflăm vremelnic la putere, fie ca suntem în opoziție, rolul politicianului este acela de a face tot posibilul ca țara care i-a oferit această demnitate să prospere și, în consecință, populația să trăiască mai bine. În situația particulară pe care o trăim astăzi când întreaga omenire se luptă cu criza economică, rolul politicienilor este să facă front comun pentru a depăși conjunctura nefavorabilă.

Din nefericire, în România trăim un paradox greu de înțeles pentru electoratul care ne-a trimis în Parlament să le reprezentăm interesele: vedem politicieni care se bucură că România se prăbușește și, mai mult, își aduc cu premeditare contribuția la dezastru. Am văzut în nenumărate rânduri colegi din PNL și PSD care zâmbeau satisfăcuți atunci când aflau că populația țării sărăcește, că situația economică a României nu este printre cele mai bune. Acest paradox are o explicație pe cât de simplă pe atât de mercantilă: dacă țara o duce rău, reprezentații opoziției cresc în sondaje. Așadar, ce contează că unii mor de foame dacă noi vom avea asigurate viitoarele mandate de parlamentari și avem șanse să venim la guvernare? Aceasta este misiunea politică a partidelor de opoziție, ascunsă în spatele discursurilor de compasiune la adresa oamenilor necăjiți și a atacurilor furibunde și lipsite de substanță la adresa actualei guvernări.

PDL și-a asumat actul guvernării într-o perioadă în care misiunea guvernanților din orice țară este o sinucidere politică. Un act de curaj și responsabilitate, spunem noi. Doar interese clamează opoziția. Dacă ar fi să dau un exemplu, guvernul actual este ca medicul care face o injecție dureroasă unui copil pentru a se însănătoși, chiar dacă copilul va vedea în medic omul cel rău. Din nefericire, colegii din opoziție pozează în părintele iubitor care pentru a nu-i provoca copilului injecția preferă să-l țină cu ceaiuri îndulcite chiar cu riscul ca boala sa se agraveze și să pună în pericol viața acestuia.

Stimați colegi din opoziție, dincolo de lupta politică, consider că avem cu toții responsabilitatea însănătoșirii economice a României. Trebuie să lăsăm la o parte interesele individuale și de partid, să nu mai avem ca reper doar sondajele și să punem cu toții osul pentru a scoate România din criză. Altfel, riscăm cu toții să decredibilizăm ideea de politician și indiferent cine va veni la guvernare în următorii ani să nu poată face altceva decât să țină la aparate o Românie aflată în comă.

  Teodor Atanasiu - declarație politică: «PDL, partidul curajos și responsabil care a pus România pe butuci»;

Domnul Teodor Atanasiu:

«PDL, partidul "curajos și responsabil" care a pus România pe butuci»

Dacă până acum, toți românii au avut impresia că în 2008 s-a instalat triumfător la guvernare cel mai promițător partid din România, care mărea salariile profesorilor doar cu 50% odată cu instalarea crizei mondiale, care promitea peste 1000 de km de autostrăzi construiți în foarte puțină vreme, care oferea virtual, ce-i drept, pensii și salarii minunate de sute de euro și jura investiții sublime, creatoare de milioane de locuri de muncă, de aproximativ un an am aflat cu toții că incompetența și fariseismul transpuse în milioane de minciuni portocalii nu au nicio legătură cu binele românilor, cu buzunarele și necesitățile stringente ale acestora de zi cu zi sau cu cele importante pentru viitorul copiilor lor.

După ce am avut parte doar de cele mai proaste și haotice decizii prezidențiale și guvernamentale, menite să instaleze falimentul desăvârșit în cele mai multe domenii, să sărăcească brusc câteva milioane de români, să închidă spitalele și să alunge medicii în căutarea unor locuri decente de muncă, să țină școlile, elevii și profesorii într-o permanentă degringoladă și să-i trimită pe cei din urmă eventual la spălat de vase sau cules de căpșuni pe alte meleaguri - deoarece orele lor de muncă efectuate la catedra românească nu se pot compara cu cele prestate de întâiul locatar de la Palatul Cotroceni -, aflăm acum de la ministrul numărul unu al tuturor cabinetelor Boc, că România a fost condusă în ultimii doi ani de cel mai bun, curajos și eficient partid posibil!

Doamna ministru Elena Udrea ne-a înștiințat, zilele trecute, de la Arad, că PDL "face astăzi la guvernare ceea ce trebuie să facă un partid responsabil, un partid curajos", afirmând că deciziile luate de Guvern sunt singurele care pot să ajute România să își revină din 2011.

Dar eu nu mă pot abține să vă întreb, stimată doamnă ministru, de ce nu ați luat măsurile necesare de redresare a economiei românești aflate în derivă imediat după ce v-ați instalat la guvernare, în anul 2008, ba chiar ați binevoit să anulați instant pachetul de măsuri pe care ultimul guvern liberal îl legiferase, considerând că România nu s-a întâlnit încă cu faimoasa criză și că nici măcar mediul privat nu are nevoie de o susținere imediată?

De ce, doamnă Udrea, dacă sunteți într-adevăr parte a celui mai curajos partid din România, nu ați redus cheltuielile din primele săptămâni ale anului 2009, an electoral prezidențial, și ați așteptat întâi ca țara să intre în faliment și numai după ce a venit "gardianul" FMI, la jumătatea lui 2010, să vă dezavueze incompetența și dezastrul în care ați adus economia, v-ați decis, peste noapte, să luați pe picior cele mai groaznice măsuri de austeritate implementate vreodată în Europa?

Nu pot să nu vin să vă întreb, doamnă ministru Elena Udrea, de ce PDL, acest partid responsabil și curajos, își angajează de mai multe ori într-un an răspunderea pe aceleași legi și, mai mult decât atât, acestea se dovedesc a fi și neconstituționale?

De ce, responsabilă și curajoasă doamnă ministru, perfectul dumneavoastră partid fură la vot, în mod flagrant în Parlament sau, culmea ipocriziei, pretinde că nu știe ce votează, atunci când este vorba de ieftinirea alimentelor de zi cu zi ale românilor sau de veniturile pensionarilor?

Dacă aș scrie aici despre toate greșelile monstruoase, prostiile imense sau minciunile infinite care au adus România, în cei doi ani de când guvernați, în starea deplorabilă în care se află astăzi, mi-ar trebui să irosesc câteva mii de pagini și, mă întreb, la ce folos atâta pagubă?!

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică: «România a fost tractată împotriva voinței ei de o majoritate toxică direct către pierzanie»;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

«România a fost tractată împotriva voinței ei de "o majoritate toxică" direct către pierzanie»

Controversatele afirmații ale președintelui Băsescu aproape că nu mai surprind pe nimeni, după cei șase ani de virări bruște de la stânga la dreapta, de susțineri vehemente, uitate a doua zi sau după mulțimea de promisiuni umflate până la cer sau chiar legiferate și nerespectate niciodată. Toate acestea sunt atribute prezidențiale cu care marele jucător și-a tratat auditoriul fermecat la început, dar care s-au dovedit a fi de fapt doar așteptări false.

Nimic din ceea ce au făcut prost sau greșit pdl-iștii guvernamentali sau parlamentari, intenționat sau doar din incompetență și neștiință, nu l-a oprit pe domnul Băsescu să le caute, timp de doi ani, tot felul de circumstanțe, care mai de care mai fantasmagorice.

Chiar dacă au tergiversat îndelung tăierea cheltuielilor publice, pe cele guvernamentale sau privind achizițiile de lux ale unor ministere - și acest lucru a adus România în sapă de lemn -, chiar dacă au angajat preferențial, în regim non-stop, mii și mii de preferați aduși cu avionul de la Cluj, Arad sau din alte locații protejate, deși acuzau că au moștenit prea mulți bugetari, chiar dacă au redirecționat toți banii din buget către cele mai frauduloase destinații clientelare, bineînțeles, și chiar dacă au mințit fără scrupule, au furat din banii publici sau la vot, cu dovezi incontestabile, domnii și doamnele portocalii din dotarea prezidențială au rămas singurii nevinovați, imaculați și fără de păcat din țara asta.

Cu nici două săptămâni înainte, președintele Băsescu se înfuriase destul de tare în urma prostiilor pe care pupilii săi le-au săvârșit, din greșeală sau cu intenție de jaf, în Parlament, la vot și declara în acest sens, plin de obidă: "Pe mine mă interesează strict o majoritate, indiferent ce culoare politică are, care să fie responsabilă față de țară, nu o majoritate care să spună am votat din greșeală, nu o majoritate care să nu se adune la voturile importante. O asemenea majoritate e toxică pentru țară. (...) Dacă cei din actualul partid majoritar nu găsesc un limbaj pentru a sprijini procesul de reformă, din partea mea să se ducă mâine în opoziție".

A fost prima dată când domnul Băsescu nu și-a mai apărat cu îndărătnicie flagranții în tot și toate și acest moment a părut unul de trezire la realitate, dintr-un nesfârșit și haotic somnambulism prezidențial.

Dar acest moment de adevăr nu putea, din păcate, să țină mai mult de trei-patru zile și, așa cum era de așteptat, președintele a recidivat în propria șutuială. Astfel, cea mai recentă susținere a sa, menționată mai sus, este menită să o demoleze pe cea precedentă și aruncă, din nou, vina tuturor nenorocirilor în altă parte decât în cea reală - de data aceasta chiar asupra întregului popor - pentru a-și scoate încă odată premianții incompetenți, recent incluși în categoria toxici și trimiși acum urgent la curățătorie: "România a fost tractată împotriva voinței ei. A fost tractată de un guvern cu 15 oameni, a fost tractată peste perioada cea mai grea a crizei".

Adică toate guvernele domnului Boc au susținut și trecut cu bine România peste criză și asta în cele mai grele condiții, călcat în picioare de un popor întreg și, mai ales, de presă: "Așa cum a fost el, guvernul acesta s-a așezat pe burtă și a lăsat un popor întreg să-l calce în picioare și să treacă prin criză, nu a fost susținere nici din partea poporului, nici din partea trusturilor media". Comentariile sunt de prisos, domnilor!

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu titlul Reforma în domeniul educației, doar un simplu obiect de troc, traficat din când în când între palate;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Reforma în domeniul educației, doar un simplu obiect de troc, traficat din când în când între palate"

Domnul președinte Băsescu ne vorbea cu ceva timp în urmă de un Pact pentru Educație, la care chema zgomotos toate partidele să adere și ne dădea tuturor enorm de multe asigurări că va face tot posibilul ca acesta să ia cât mai repede cu putință și o formă cu adevărat consistentă. Dar, între timp, s-a dovedit că domnul Băsescu a girat cu bună știință cei mai slabi sau exotici miniștri ai educației pe care i-a avut România vreodată și că nu interesele și viitorul elevilor primează pe la Cotroceni.

S-ar fi putut întâmpla acest lucru eventual în visele elevilor sau doar ale părinților lor, sau ale sutelor de mii de profesori care-și așteaptă de o viață drepturile, dar în niciun caz în preocupările președintelui, care face orice altceva în afară de dezbateri serioase pe această temă sau de o susținere puternică a acestui important domeniu, cum este educația, pentru orice națiune democratică.

Președintele Băsescu l-a lăsat până acum de două ori pe premierul Boc să-și încerce norocul cu o angajare a răspunderii pe o Lege a educației ciopârțită din ce în ce mai sângeros și amalgamată profund, deși toți cei îndreptățiți i-au atras atenția că nu va ajunge la niciun rezultat binefăcător pentru nimeni. Ba, mai mult decât atât, aceste debusolante încercări de trecere a Legii educației, o dată la câteva luni, la pachet prin Parlament, fără nicio dezbatere și analiză pertinentă, s-au transformat doar în eșuări ale guvernelor conduse de pupilul său ascultător, domnul Boc, ce au fost declarate ilegale de fiecare dată de către Curtea Constituțională.

Și, așa cum ne-a obișnuit, președintele Băsescu transformă acest tip de neseriozitate demonstrată și de tergiversare nepăsătoare, într-o nouă vină, aruncată acum, cu mai bine de 10 ani în urmă, în ograda fostului ministru Marga și aceasta doar pentru o ultimă încercare de salvare a aparențelor, cu urme evidente de incompetență și diletantism în propria sa grădină.

Este evident, după ultima decizie a Curții Constituționale privind recenta recidivă a Guvernului Boc V de a-și angaja din nou răspunderea pe cea mai proastă lege a educației concepută până acum, că această falsă preocupare pentru elevi, profesori sau viitor al generațiilor următoare, nu a reprezentat în realitate nimic pentru președinte, deci această lege nu a fost niciodată altceva decât un obiect de șantaj între participanții la ultima coaliție guvernamentală, încropită defectuos de dumnealui. Și acest lucru a ieșit imediat la iveală după ce pronunțarea deciziei Curții Constituționale a fost făcută publică. Reprezentanții Consiliului Permanent al UDMR, întruniți de urgență la Târgu-Mureș, au decis imediat după aceasta că dacă nu se reușește adoptarea Legii educației într-o formă care să permită "extinderea drepturilor pentru minorități", formațiunea va părăsi coaliția, primul pas fiind acela de a vota împotriva legii bugetului de stat.

Deci, dacă obiectul traficat până acum ca marfă de șantaj reciproc, n-a avut succesul scontat în sânul falimentarei coaliții, acesta s-a transformat instant în dinamită foarte inflamabilă... Și atât.

  Adrian Bădulescu - declarație politică cu tema Protestele sindicatelor și moțiunea de cenzură - forme golite de fond;

Domnul Adrian Bădulescu:

"Protestele sindicatelor și moțiunea de cenzură - forme golite de fond"

Săptămâna trecută a fost una foarte efervescentă pentru societatea românească, în toate palierele ei, lucru care nu prea se întâmplă des în România. Am avut o amplă emulație în palierul sindical concretizată printr-o mișcare de protest semnificativă, însă nu la fel de grandioasă cum o evocau la începutul săptămânii liderii confederațiilor sindicale și unii lideri politici. Pe lângă această animație din planul social-sindical, spectrul politic a avut în centru un subiect arzător: moțiunea de cenzură îndreptată împotriva actualului guvern. Și cum astfel de subiecte nu pot rămâne fără ecou, mass-media a dat tot ce a putut pentru a ține aceste subiecte în atenția opiniei publice, generând în acest fel în plan social dezbateri puternice.

Cu toate acestea, la mijlocul săptămânii am asistat la un teatru pe care marele dramaturg Eugen Ionesco l-a numit teatrul absurdului, întrucât nimic din ceea ce părea la începutul săptămânii nu s-a întâmplat miercuri, lucrurile fiind târâte dincolo de limita derizoriului. Altfel spus, am asistat la un demers politic detestabil în care opoziția, semnatară a unei moțiuni de cenzură, a vândut sindicatelor și societății civile iluziile unei vieți mai bune doar cu scopul câștigării unor procente în plus la viitoarele alegeri.

Demersul abominabil al acestei opoziții care se declară profund interesată de soarta omului de rând a fost ilustrată în câteva situații în care penibilul a fost la cote maxime. Mai exact, mă întreb câtă imoralitate și demagogie se poate cantona într-un partid politic ca PSD pentru a manipula și amăgi sindicatele și societatea civilă cu reușita unei moțiuni de cenzură în al cărei succes nici măcar membri PSD nu cred?! Ce fel de partide sunt acestea, PSD și PNL, care se folosesc de situația grea în care se află cetățenii României și îi transformă pe aceștia într-un instrument de presiune pentru ca ei, opoziția prea-preocupată de soarta românului de rând, să se lăfăie pe un scaun mai înalt decât cel pe care îl dețin actualmente?

Machiavelli spunea în una dintre cele mai importante scrieri ale sale că nimic nu este mai josnic și mai de condamnat decât să faci toate demersurile necesare, morale și imorale, să preiei puterea, iar în momentul când ai ajuns acolo să nu știi cum să administrezi acea putere pe care ai obținut-o. Este absolut irațional și de o mediocritate cruntă ca niște partide de opoziție ce se vor respectate să emită pretenția de a prelua puterea în condițiile în care membrii acestor partide nu cunosc nici măcar locul pe care îl are un om politic în viața unui stat, ce să mai vorbim de guvernarea acestei țări.

Poate că membrii opoziției se simt acum sub tirul unor calomnii, însă am să le demonstrez că nu este deloc așa. În acest sens vă voi ilustra următoarea situație, despre care majoritatea dintre dumneavoastră aveți cunoștință. Astfel, cum se explică, domnilor colegi PSD-iști, că președintele dumneavoastră de partid, cel mai valoros om politic al PSD, se afla în fruntea sindicaliștilor? Vi se pare normal și ați acceptat tacit, toți membrii PSD, această situație în care un lider de partid politic se află în fruntea unor sindicaliști, la fel de firesc cum ați aprobat demersul abject de impostură a domnului Ponta! La fel de condamnat este și atitudinea liderilor sindicali care au acceptat ca în fruntea mulțimii de protestatari care se luptă cu greutățile cotidiene să pună un lider politic așa-zis socialist, care investește anual doar pentru hobby-ul său 200.000 euro, sumă care spune totul despre cât de atașat de ideologia socialistă este.

Pe lângă "socialistul" Ponta, în fruntea demonstranților care solicitau drepturi salariale și clamau sărăcia s-a aflat un alt mare "socialist", baronul Liviu Nicolae Dragnea, deținătorul a numeroase proprietăți și a unei averi impresionante, care în PSD mai îndeplinește și funcția de secretar general.

În altă ordine de idei, asistăm la o scenă de teatru absurd în care conducerea PSD se află în fruntea sindicaliștilor, iar unii dintre liderii sindicali își exersează semnătura pe carnete de partid cu sigla PSD. Această situație nu se numește schimb de experiență, la fel cum nici Liviu Nicolae Dragnea și nici Victor Ponta nu fac vreun internship la confederațiile sindicale. Această situație poate fi definită ca imixtiune politică în acțiunea sindicală, ceea ce implică decredibilizarea instituției "sindicatului" și a "grevei sindicale". În plus, abordarea derizorie a procedurii "moțiunii de cenzură" și folosirea acesteia doar ca instrument de propagandă pentru producerea de mișcări sindicale cu scopul acumulării de capital de imagine pentru liderii PSD și PNL, îi scoate mult în afara unei bune practici politice atât pe lideri, cât și pe membrii acestor partide care cu bună știință au acceptat și susținut o situație ilegitimă și ilegală.

Toate aceste chestiuni pe care le-am expus ilustrează ceea ce unii cetățenii care au mai multă viziune politică au observat deja, anume faptul că într-o perioadă dificilă cum este cea care o traversează România unii se transformă în ceea ce în practica politică se numește "pescuitori în ape tulburi" susținând cu mult tact în fața întregii societăți idei și planuri de acțiune politică pentru îmbunătățirea nivelului de trai, în spatele acestor demagogii fiind bine cantonate, pe de-o parte, incompetența și superficialitatea, iar pe de altă parte, interesul personal și setea de putere.

În concluzie, atât în cazul moțiunii de cenzură, cât și în cazul mișcării de protest de miercuri am asistat la o manipulare pe toate palierele a sindicatelor și societății civile de către opoziție în cel mai simplist mod. Astfel, "dirijorul" a fost reprezentat de cuplul antagonic PSD-PNL care a "dirijat" totul după un plan bine stabilit, doar că trebuie făcută o precizare foarte importantă, și anume că această dublă opoziție PSD-PNL în poziția de dirijor nu are ureche muzicală, la fel cum nu are nici viziune politică.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul UDMR să rămână la guvernare dacă acest guvern merită!;

Domnul Gheorghe Dragomir: "UDMR să rămână la guvernare dacă acest guvern merită!"

Chestiunea adoptării Legii educației naționale a ridicat multe controverse inutile în ultima perioadă. Dorința arzătoare a UDMR de a trece cât mai rapid proiectul Guvernului s-a lovit de decizia Curții Constituționale care spune clar că acest proiect trebuie să își urmeze cursul discuțiilor parlamentare.

Problema cea mai mare a acestui proiect nu o reprezintă învățarea istoriei și a geografiei în limba maghiară, dar poziția adoptată de UDMR, extrem de agresivă în ultima săptămână, a făcut ca celelalte hibe descoperite să treacă oarecum în derizoriu.

Legea trebuie să treacă prin procedurile parlamentare, chiar dacă acest lucru înseamnă întârzierea adoptării ei. Ea trebuie dezbătută cu seriozitate pe principii tehnice și în niciun caz aceasta nu trebuie negociată politic, doar din dorința sau amenințarea cuiva cu alegerile anticipate și cu rămânerea sau plecarea de la guvernare.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România trebuie să decidă dacă merită să rămână în această coaliție de guvernare pe motive clare ce privesc starea națiunii române de azi și nu pe motiv de Legea educației naționale. Învățământul în limba maternă poate reprezenta un pretext și nu un motiv serios.

Întâi de toate trebuie să primeze în limbajul și decizia colegilor noștri de la UDMR starea precară a națiunii, aflată într-o criză profundă, și mai apoi chestiunea limbii maghiare.

Vă reamintesc că în aceste zile toți cetățenii trăiesc prost în această țară, indiferent dacă sunt români sau etnici maghiari.

  Antonella Marinescu - declarație politică - protest față de golănia prezidențială;

Doamna Antonella Marinescu:

Declarație - protest

Poate părea un truism faptul că, în urmă cu câteva zile, a încetat din viață unul din marii poeți ai neamului românesc, Adrian Păunescu.

Poate Adrian Păunescu este, sau poate nu, cel mai mare poet român al tuturor timpurilor. Dar, în mod cert, el este Marele Poet ce va cunoaște veșnicia în manualele de literatură și în dăinuirea peste veacuri a monumentalelor sale opere. De aceea, actul despărțirii de marele poet a fost de o amploare și o decență semnificativă chiar și în absența decretării zilei de duminică drept zi de doliu național, fapt ce trece, în contul deja supraîncărcat, al vremelnicilor guvernanți actuali; acest fapt va da istoriei românilor posibilitatea de a-i cataloga cu celebrul concept născut în Sumer, meschin, meschin de la muschienos care înseamnă, în sensul său figurativ, om mic.

Ca membru al Parlamentului României, sunt revoltată de micimea evocată anterior a actualilor guvernanți, însă, adevăratul meu protest, este legat de modul în care președintele României (nu Președintele) a înțeles să ne reprezinte (în sensul de a ne re-prezenta) pe noi, statul și poporul român, în tragicul act de întâlnire a poetului cu destinul.

Astfel, prin natura funcției sale, președintele reprezintă, în orice situație, politica sau nonpolitica, statul și națiunea română.

Prezența președintelui la căpătâiul Poetului, în calitate de Președinte, ar fi fost un act de salutat.

Dar, prezența lui Traian Băsescu la căpătâiul Poetului a fost o golăneală fără precedent: îmbrăcat ca vai de lume, cu un pulover albastru într-o lume cernită, fără sacou sau costum, fără cravată, președintele arăta ca și cum s-ar fi dus la piață.

Semnificația acestui act de lejeritate golănească ne vizează, pentru că el ne reprezintă, acolo, la căpătâiul Poetului, pe noi toți.

Apărătorii domnului Băsescu ar putea argumenta că a fost o scăpare, că președintele nu a știut...

Acest argument nu poate sta în picioare dacă ne amintim că la o întâlnire care a avut loc la Cotroceni, președintele l-a taxat dur pe deputatul Varujan Pambuccian că s-a prezentat în blugi, fapt ce nu cadra cu cerințele protocolului instituțional.

Deci, președintele a știut că va întina memoria Poetului, iar actul său a fost deliberat.

Acest fapt mă îndrituiește să protestez vehement, un protest față de golănia prezidențială.

  Marin Almăjanu - declarație politică cu subiectul PDL și-a garantat ultimele guvernări cu Legea educației și nu a trecut testul;

Domnul Marin Almăjanu:

"PDL și-a garantat ultimele guvernări cu Legea educației și nu a trecut testul"

De parcă UDMR nu știa că are în PDL nu un partener loial, ci un campion al promisiunilor neonorate și al minciunilor fără sfârșit, UDMR a luat drept chezășie de nezdruncinat promisiunea PDL de a trece oricum și în orice condiții Legea educației. Și s-a înșelat sau a fost, firesc, păcălit!

UDMR trebuia să țină seama de faptul că această lege este, în primul rând, una dintre cele mai importante legi pentru poporul român și pentru generațiile lui viitoare, dar și pentru un domeniu extrem de disputat, cel al educației, care deține în interiorul lui sute de mii de cadre didactice, de elevi și studenți care depind într-u totul de ceea ce se hotărăște și nu doar o marfă bună de licitat din mers.

Din nefericire, nimic din toate acestea nu au prezentat vreo importanță pentru PDL. De aceea, acest partid de minți intens portocalizate, nu a luat niciodată în serios educația sau pe profesori. Ba, chiar de la președintele Băsescu, până la ultimul ministru - adică exoticul domn Funeriu -, această tagmă a profesorilor a fost permanent ridiculizată și considerată doar o grămadă de bugetari zgomotoși și nefolositori, care trebuie să sufere crunt pentru că nu muncesc suficient cât să-l mulțumească pe președinte, și, în consecință, trebuie să plătească nota de plată a tuturor incompetenților și indiferenților care s-au perindat prin guvernele Boc.

UDMR, supărat din cauza deciziei de neconstituționalitate dată de Curtea Constituțională în ceea ce privește o nouă angajare a răspunderii guvernului pe Legea educației, a trecut la amenințări furibunde că trece în opoziție pe loc, la șantaj costisitor cum că va trece și la un vot împotriva bugetului pe anul 2011 și chiar la așezarea unei solide cărămizi la temelia dărâmării PDL de la guvernare și la împotmolirea tuturor obiectivelor acestora, inclusiv a tragerii ultimei tranșe de la FMI.

Criza din cadrul Coaliției de guvernare este în mare fierbere și pentru întâia dată UDMR chiar este hotărât să iasă de la butoanele guvernării dacă Legea educației nu este adoptată în regim de urgență și în forma promovată de Guvern. Interesul electoral al UDMR este ca legea să rămână în forma actuală, prevederea ca istoria și geografia să fie predate în limba maternă fiind cea mai importantă.

Tratativele care se vor desfășura în aceste zile între partidele din coaliție vor fi extrem de dure, deoarece UDMR este decisă să iasă de la guvernare și să provoace alegeri anticipate dacă PDL nu găsește o cale de repornire a bărcii guvernamentale aflate în derivă.

Așa că, în acest moment, PDL are ceea ce a căutat, adică exact ceea ce merită. A semănat minciuni, culege șantaj; a simulat înțelegere și corectitudine și are parte de cutremure provocate artificial, doar din răzbunare.

Când garantezi în aur vânătorului pielea ursului din pădure, obții, eventual, în cel mai bun caz, glonțul destinat fiorosului animal posesor de blană potențial-valoroasă, târguită drept credit virtual...

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu tema Încă o piatră atârnată de gâtul României: inflația supraponderală;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Încă o piatră atârnată de gâtul României: inflația supraponderală"

În cei doi ani de guvernări din ce în ce mai diluate ca și calitate, fără niciun gram de discernământ și fără nicio urmă de viziune, domnul Boc, conducătorul acestora spre pierzanie, a făcut până în prezent tot ce a putut ca să obțină cele mai slabe rezultate din Europa, în mai toate domeniile.

Suntem primii din coadă la cât mai multe categorii de performanțe nule, printre care și creșterea fulminantă a inflației. Și, bineînțeles, toate acestea nu se datorează hazardului și nici măcar ghinionului nesfârșit abătut asupra țării noastre, ci doar măsurilor de austeritate greșite, impuse de-a valma de către premierul Boc, la comanda cotrocenistă, fără a lua niciun moment în calcul consecințele zguduitoare care se vor declanșa în lanț în urma aplicării lor. Astfel, creșterea economică mult promisă din 2009 și până acum nu se mai întrezărește deloc în acest an, nici măcar în cele mai optimiste previziuni, ci doar scăderea se prefigurează. Probabil, cea sub 2,5% va fi mai mult ca sigur brevetată din nou, cu toată îndemânarea aflată la dispoziția guvernelor domnului Boc. Și, mai mult decât atât, tăvălugul consecințelor nefaste crește înspăimântător de la o lună la alta: falimente pe bandă rulantă, șomaj amenințător, spitale în colaps, investiții zero și multă, foarte multă sărăcie.

Una dintre măsurile de austeritate care face foarte mult rău economiei autohtone și care a fost impusă României cu ochii închiși de către decidenții în drept este aceea a creșterii bruște a TVA de la 19 la 24%. Ca urmare a majorării taxei pe valoarea adăugată în vara acestui an de către cuplul fără scrupule format din domnii Băsescu-Boc, Banca Națională a României a pierdut și în 2010 războiul cu inflația și acest lucru nu se reflectă doar în indicatorii statistici, ci și în scăderea drastică a consumului, deci în oprirea motoarelor economiei. Prognoza privind inflația pentru finalul acestui an a fost revizuită în sens pozitiv, la 8,2%, de la 7,8%, cât se estimase ultima dată.

Această nouă piatră atârnată de domnii Băsescu și Boc de gâtul României l-a înfuriat și pe guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, care a realizat brusc că toată munca sa și a BNR din ultimii ani s-a dus cu toată viteza pe apa Sâmbetei și și-a expus supărările în mod surprinzător în public: "Corecția pe ușa din dos a inflației nu este acceptabilă pentru o țară din UE (...) România trebuie să iasă din iluzia aceasta că își poate rezolva problemele structurale pe calea inflației."

Ar fi trebuit ca domnul Boc să țină seama - măcar sub presiunea importanței funcției pe care o deține - de faptul că un premier are cu mult mai multă responsabilitate decât aceea de a-și înclina coloana și de a accepta tacit orice i se cere, indiferent de urmări.

Ar fi trebui ca domnul Boc, dacă tot ține cu dinții de primul scaun de la Palatul Victoria, să înțeleagă că răspunde pentru tot ceea ce face și că buzunarele a 22 de milioane de români sărăcesc crunt pe zi ce trece din cauza nepăsării dumnealui.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică: Simbolul guvernării Băsescu-Boc: lacătul pe ușă!;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Simbolul guvernării Băsescu - Boc: lacătul pe ușă!"

Constatăm zi de zi, cu surprindere și mâhnire, că Guvernarea Băsescu - Boc are o singură direcție: drumul spre faliment.

Pentru zeci de mii de firme din România a fost declanșată procedura de insolvență. Guvernul portocaliu nu a făcut nimic pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii. Dimpotrivă, le-a lovit din toate părțile și le-a lăsat să falimenteze. Aproape 50.000 de IMM-uri sunt în această situație - o adevărată "performanță" a actualei guvernări.

Multe IMM-uri își puneau speranțele în fondurile europene. Dar cel puțin jumătate dintre firmele cărora li s-au aprobat proiectele sunt nevoite să renunțe din cauza lipsei cofinanțării. Situația este dramatică, pentru că nu reușim să atragem fondurile europene, nu reușim să facem investiții care înseamnă dezvoltare și locuri de muncă.

Guvernul Băsescu - Boc anunță că peste 26.000 de bugetari vor fi disponibilizați, în continuare, până la sfârșitul anului. În total, în acest an, cel puțin 50.000 de bugetari rămân fără loc de muncă. Ce vor face acești oameni, care au familii, copii, rate și facturi de plătit? Domnul Boc le spune să meargă la muncă. Unde să muncească, dacă sectorul privat este pe butuci, dacă economia țării e blocată?

După ce au fost închise zeci de mii de firme și mii de școli din întreaga țară, am înregistrat și o premieră națională: lacătul pe primărie!

Nu e o glumă, nici o figură de stil, este trista realitate. Administrația locală din România este în pragul falimentului. Prima primărie din țară care a pus lacătul pe ușă este cea din comuna Voicești, județul Vâlcea. Pentru că nu au mai fost plătiți de cinci luni de zile, angajații primăriei și-au dat demisia sau au intrat în concediu fără plată. Primăria a rămas fără curent electric și fără telefoane, având facturi neplătite de aproape doi ani de zile. Ajutoarele sociale și indemnizațiile pentru persoanele cu handicap nu s-au plătit de 10 luni.

Tot în Vâlcea, la Făurești, angajații primăriei nu și-au luat salariile din luna martie. Oamenii spun că nu au altă soluție decât să plece acasă și să pună lacătul pe ușa primăriei. Asistenții persoanelor cu handicap nu și-au încasat indemnizațiile de un an de zile.

ceea ce se întâmplă la Voicești și la Făurești nu reprezintă o excepție. În fiecare județ sunt zeci de primării unde nu s-au plătit salariile de luni de zile.

În județul Gorj, toți angajații Primăriei comunei Schela și-au dat demisia. Singurul care mai lucrează aici este șoferul microbuzului care îi duce pe copii la școală. Primăria din Schela nu mai are bani nici pentru iluminatul public, nici pentru încălzirea școlilor.

În județul Olt, 71 dintre primăriile din județ au rămas fără bani de salarii, nu mai vorbim de plata utilităților sau de investiții. După rectificarea bugetară negativă, angajații Primăriei din comuna Obârșia au fost trimiși în concediu fără plată. În localitate nu mai funcționează nici iluminatul public, nici telefonul primăriei, din cauza facturilor neachitate. Microbuzul școlar a fost încuiat în garaj, pentru că nu mai sunt bani de combustibil, iar elevii sunt nevoiți să meargă 3 kilometri pe jos până la școală.

Ceea ce vă spun nu este teatru absurd sau scenariul unui film suprarealist. Aceste lucruri chiar se întâmplă în România anului 2010, într-un stat european, într-o țară unde guvernanții spun că fac reforma statului. Aceasta este reforma statului făcută de Traian Băsescu și PDL!

În Vrancea, în Dâmbovița, în Mehedinți, Olt, Gorj și Vâlcea, în Maramureș, Constanța și alte județe din țară, zeci de primării sunt în aceeași situație dramatică, iar actualul guvern este absolut nepăsător. Mai mult decât atât, Guvernul Băsescu - Boc pregătește încă o lovitură pentru autoritățile locale. Conform proiectului bugetului de stat pentru anul viitor, Executivul diminuează fondurile bugetelor locale din TVA, înjumătățește alocațiile pentru lucrări de infrastructură, reduce banii pentru salariile din învățământ și ajutoare sociale. Ce înseamnă mai puțini bani pentru salariile din învățământ? Reduceri de posturi, disponibilizări. Alți oameni rămași pe drumuri, alte lacăte puse pe ușile școlilor și amanetarea viitorului acestei țări.

Iresponsabilitatea Guvernului condus de Traian Băsescu și de Emil Boc este șocantă. Simbolul acestei guvernări va fi lacătul pe ușa școlilor, primăriilor, spitalelor, întreprinderilor. Acești guvernanți trebuie să plece cât mai grabnic, altfel vor pune lacătul pe România!

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu tema Munca la negru;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Munca la negru"

Statistici peste statistici, cifre peste cifre ne informează asupra dimensiunilor amețitoare pe care le-a atins munca la negru sau la "gri" în România. Acest lucru survine odată cu majorarea numărului celor care și-au pierdut locul de muncă, fie prin disponibilizare, fie ca urmare a falimentului unei firme, cu efecte deosebit de negative asupra colectării de venituri pentru diferitele componente ale bugetului statal. S-a ajuns astfel la situația ca unul din trei români să obțină venituri salariale muncind la negru sau declarând cel mult venituri la minimum salariul legal.

Nu îți trebuie prea multe studii economice ca să îți dai seama că cea mai mare parte din vină pentru situația creată este determinată de sistemul fiscal extrem de instabil și mai ales de sarcinile fiscale pe forța de muncă, cele mai mari din spațiul Uniunii Europene.

Deficitele create pe bugetul asigurărilor sociale, de sănătate sau șomaj s-au orientat pentru finanțare, aproape întotdeauna, către soluția majorării sarcinilor populației active ocupate, descurajând astfel rămânerea angajaților în economia oficială. Nimeni, până acum, nu s-a gândit că într-o economie de piață, atunci când se depășește optimul fiscal prin majorarea taxelor, nu se încasează mai multe venituri bugetare, ci dimpotrivă.

Depășind capitolul critici la o stare fiscală existentă, vreau să vă precizez și soluțiile pe care, în nume personal, le anticipez pentru estomparea unui astfel de flagel. În primul rând, și cu riscul criticilor pe care sectorul privat mi le va aduce, o creștere a salariului minim brut la o cifră sustenabilă de 700 de lei din anul 2011, precum și indexarea anuală a acestuia și creșterea sa în funcție de procentul de creștere al salariului mediu brut pe economie, ar avea cu siguranță un impact semnificativ.

În al doilea rând, reducerea progresivă și nu dintr-o dată, cum au anticipat alți colegi, a taxelor asociate veniturilor salariale ar aduce la suprafață mii de locuri de muncă și milioane de lei ce ar putea să fie fiscalizați. Reducerea poate însemna între 5 și 10 procente din sarcina totală, atât pentru angajat, cât și pentru angajator, într-un orizont de timp de doi și până la patru ani, aplicată progresiv câte un punct procentual, fie pe semestru, fie la 6 luni.

Cele două măsuri enunțate nu vor avea efectele benefice așteptate dacă nu vor fi însoțite și de controale riguroase ale organelor statului român, abilitate cu verificarea activităților agenților economici din România.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică cu subiectul Adrian Păunescu este și va rămâne un reper irevocabil pentru România;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Adrian Păunescu este și va rămâne un reper irevocabil pentru România"

Permiteți-mi, dragi colegi, să îmi exprim profundele regrete față de plecarea în rândul celor drepți a inegalabilului Adrian Păunescu. Plecarea sa lasă în urmă un gol imens, ce greu va fi umplut curând de cineva în cultura acestei țări. Pierderea înregistrată de România prin plecarea lui este colosală.

Adrian Păunescu a reușit să se înscrie în elita valorilor românești ca poet, prin talentul său desăvârșit. Cu toții trăim tristețea clipei plecării omului care, prin forța sa, a reușit să mobilizeze generații de-a rândul și să dea sens multor destine care au avut șansa să-i stea aproape. Câte din "vedetele" zilelor noastre sunt capabile să magnetizeze și să definească o generație?

Deși merita toată recunoștința noastră cât l-am avut aici, au fost și voci care l-au contestat, făcându-l pe marele poet să se retragă ușor, ușor din viața publică.

Dar în urma lui vor rămâne întotdeauna versurile nemuritoare, ca un manifest adresat poporului roman. Sunt convinsă că ceea ce a lăsat Adrian Păunescu acestei țări va dăinui necontenit în sufletul fiecărui român.

Adrian Păunescu - veritabil și neobosit patriot, poet de geniu, remarcabil jurnalist și politician trebuie să rămână în conștiința românilor un reper irevocabil.

Adio, Adrian Păunescu! Odihnește-te în pace!

  Radu Stroe - declarație politică cu titlul Guvernul Boc versus cetățenii români;

Domnul Radu Stroe:

"Guvernul Boc versus cetățenii români"

Moțiunea de cenzură inițiată de opoziție a scos în relief completa inaderență și disociere a Guvernului față de cetățenii români. În timp ce în Plenul Camerei Deputaților se dezbătea și se vota moțiunea, zeci de mii de oameni contestau puternic în stradă chiar legitimitatea Executivului. Din păcate, deși fără niciun vot împotrivă, ceea ce ar fi însemnat susținerea Guvernului, Coaliția a decis să-și țină parlamentarii în strungă, măsură de prevedere întărită, cu siguranță, de votarea, din greșeală, a parlamentarilor puterii a două legi favorabile cetățenilor români, dar cu insuficiente voturi pentru, moțiunea de cenzură nu a putut fi adoptată. La scurt timp, cu o grabă suspectă, nejustificată aparent în niciun fel, Guvernul și-a angajat răspunderea pe Legea educației, un demers inutil, de altfel, pentru că a fost declarat anticonstituțional de Curtea Constituțională. Profesor de drept constituțional, premierul Emil Boc este deja recordman în ceea ce privește neconstituționalitatea legilor asumate.

Orizontul deschis de multiplele gafe produse de guvernul Boc-Băsescu dă prilej președintelui să contracareze halucinant, victimizând și reconvertind neputința, incompetența și măsurile aberant-distructive în acțiuni benefice, dar neînțelese nici de poporul ingrat și retrograd, nici de rău-voitoarele trusturi media. România a fost salvată de "providențialul" guvern Boc-Băsescu împotriva voinței ei. "România a fost tractată împotriva voinței ei. A fost tractată cu 15 oameni, a fost tractată peste perioada cea mai grea a crizei. [...]Așa cum a fost el, guvernul acesta s-a așezat pe burtă și a lăsat un popor întreg să îl calce în picioare și să treacă prin criză, nu a fost susținere nici din partea poporului nici din partea trusturilor media" declara Traian Băsescu.

Așadar, cei 22 de milioane de cetățeni români nu pot înțelege ce este mai bine pentru ei, nu pot înțelege că cei 15 miniștri muncesc din greu ca să fie poporului bine, deși el, poporul, trăiește foarte rău. Același popor care nu înțelege de ce majoritatea țărilor europene sunt pe creștere, de ce în unele țări, precum Cehia, nu a existat și nu există recesiune. El este mereu ținta războiului declarațiilor debusolante referitoare la perspectivele economice ale României, cu o cromatică antitetică, demoralizante pe de o parte, revigorante pe de altă parte. Tot el, poporul, nu poate înțelege cum poate ministrul economiei să declare că "începând cu 1 ianuarie creșterea economică va fi resimțită", pentru ca imediat să fie combătut de declarația lui Traian Băsescu că acest lucru nu este real, "criza nu s-a terminat". La fel cum nu știe cum ar putea să pună bază pe previziunile reprezentantului F.M.I. în țara noastră, care apreciase că, în 2010, România va cunoaște creștere economică, în condițiile în care realitatea a demonstrat contrariul. Toate aceste declarații au fost edificatoare și românii, în sfârșit clarificați, au înțeles că în 2010 există două posibilității: 1. România iese din recesiune; 2. România se adâncește în recesiune.

Până la urmă, sarabanda declarațiilor contradictorii scoate la iveală un lucru cert: incompetența, reaua-voință, lipsa de viziune a celor 5 guverne Boc, girate complet de arbitrul-jucător Traian Băsescu, este responsabilă de toate erorile pe care românii sunt obligați să le suporte.

  Ciprian Minodor Dobre - prezentarea unui punct de vedere în privința lucrărilor de modernizare demarate sub finanțare publică prin OG nr.7/2006;

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Dezbaterea în cursul lunii noiembrie a legii privind bugetul de stat pentru anul 2011 a fost anunțată ca o prioritate de către Cabinetul Boc. În speranța că se va putea face într-adevăr o dezbatere pe acest proiect, trimiterea lui în Parlament cu ceva timp înainte de finalul anului ar fi o alegere bună.

În condițiile în care proiectul de buget pentru anul 2011 se anunță a fi unul la fel de auster ca și cel de anul acesta, este cu atât mai important să ne asigurăm că veniturile statului vor fi cheltuite cu inteligență, eliminându-se risipa. Bunăoară, ne interesează care va fi opțiunea guvernului privind viitorul lucrărilor de modernizare demarate sub finanțare publică prin ordonanța nr.7/2006.

Dacă anul trecut a fost alocată o sumă, ce-i drept derizorie, pentru continuarea unora dintre lucrările începute de autoritățile locale, anul acesta se pare că guvernul a decis abandonarea totală a proiectelor de modernizare a infrastructurii locale.

Acest fapt este cu atât mai regretabil cu cât Guvernul decide să deschidă noi proiecte de investiții din bani guvernamentali, în condițiile în care nu a reușit să finalizeze și să valorifice în folosul cetățenilor proiectele de infrastructură în baza OG 7. Sunt zone în țară unde locuitorii comunelor nu au poduri care să le faciliteze transportul în anumite perioade ale anului sau localități unde copiii învață încă în condiții foarte proaste pentru că nu au fost finalizate lucrările de modernizare a școlilor și grădinițelor, în timp ce guvernul alocă milioane de euro pentru construcția de piscine la marginea capitalei.

Conform unei corespondențe pe care am inițiat-o în luna martie a.c. cu autoritățile locale, procentul rămas de finanțat pentru finalizarea lucrărilor demarate pe baza OG 7 este absolut impresionant, depășind la nivel național cifra de 47% din valoarea totală.

Numai în județul Mureș, pe care îl reprezint în Parlament, avem un număr de 86 de proiecte în valoare totală de 185.410 mii lei, pentru care suma rămasă de finanțat este de peste 50%. Desigur, în alte județe situația este și mai gravă: Giurgiu așteaptă bani pentru încă 72% din valoarea proiectelor demarate, Teleorman - 69%, Ialomița - 70%.

Această situație are un impact negativ asupra mediului economic, se răsfrânge dramatic asupra activității firmelor de construcții care nu pot continua lucrările și deci nu își încasează banii datorați prin contracte.

Personal consider că prioritatea în alocările bugetare ar trebui să fie finalizarea șantierelor aflate deja în lucru, indiferent de obiectivul de investiție sau de culoarea politică a primarului din localitate, și accelerarea acestui proces care are potențialul să absoarbă, pe perioadă de criză economică, fonduri guvernamentale și forță de muncă.

  Ion Dumitru - declarație politică cu subiectul Guvernele de dreapta nu susțin agricultura;

Domnul Ion Dumitru:

"Guvernele de dreapta nu susțin agricultura"

Potrivit datelor statistice, în perioada 1990-2009, comparativ cu anul 1989, s-a irigat din ce în ce mai puțin și cu variații mari de la un an la altul, de la o guvernare la alta.

Cea mai mare suprafață irigată după 1989 s-a înregistrat în anul 1990, ca factor favorizant fiind gratuitatea apei de irigații în condițiile existenței structurilor de exploatare de mari dimensiuni din perioada agriculturii socialiste (IAS și CAP).

Analizând situația statistică din perioada guvernării de stânga 1990-1996 concluzionez că s-au irigat cele mai mari suprafețe, după cum urmează:

  • 1990 - 749.860 ha;
  • 1991 - 102.825 ha - în condițiile când volumul precipitațiilor a fost mare;
  • 1992 - 209.013 ha;
  • 1994 - 389.594 ha;
  • 1995 - 179.475 ha;
  • 1996 - 275.675 ha.

Începând cu 2007, anul când s-a instalat guvernarea de dreapta, suprafețele de culturi irigate au scăzut drastic, perioadă în care s-a aplicat și dezastruosul program de ajustare a agriculturii prin ASAL, și agricultura României și-a dat duhul.

Astfel, în acea perioadă, suprafețele irigate au scăzut și se prezentau astfel:

  • 1997 - 44.513 ha;
  • 1998 - 98.191 ha;
  • 1999 - 31.138 ha;
  • 2000 - 67.796 ha.

Odată cu venirea la guvernare a PSD-ului, 2000-2004, suprafețele irigate au început să crească, să se dubleze, irigându-se în medie 120.000 ha. Dar, dezastrul în evoluția suprafețelor irigate a revenit după 2005 și dăinuie și astăzi după instalarea guvernării de dreapta la putere, și anume:

  • 2005 - 11.845 ha;
  • 2006 - 11.021 ha;
  • 2007 - 51.524 ha;
  • 2008 - 23.638 ha.

Analizând situația relatată, orice român de bună-credință poate deduce că guvernarea de dreapta a fost și este toxică pentru agricultura României.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu titlul Am ajuns mai rău ca niciodată...;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Am ajuns mai rău ca niciodată..."

Am ajuns să vorbim despre democrație mai mult decât oricând după 1990, deși problemele oamenilor se referă la bani pentru mâncare, pentru întreținere, pentru plata creditelor bancare, pentru plata impozitelor și taxelor, pentru o amărâtă de viață...

Am ajuns să vedem că toată lumea critică Parlamentul, deși acesta nici măcar nu mai legiferează pentru că Guvernul dă ordonanțe de urgență, una după alta, iar când vrea să sfideze total poporul își angajează răspunderea pe unele proiecte de lege, dar care sunt proiecte importante pentru viața întregii țări, precum legea educației, legea salarizării unitare.

Am ajuns din Parlament să atragem atenția asupra gravelor erori pe care le face actuala guvernare, când de fapt PDL, Băsescu și miniștrii conduc țara cum vor, după cum le dictează propriile interese.

Am ajuns să ne luptăm cu cei din PDL care fură la vot în Parlament și să utilizăm forme de protest tocmai pentru a apăra drepturile oamenilor, alegătorilor pe care-i reprezentăm, pentru ca și opinia lor să fie luată în considerație.

Am ajuns să le spunem oamenilor de fiecare dată că într-o țară în care guvernanții nu respectă nicio regulă, în care interesele cetățenilor sunt călcate în picioare și în care numai pdl-iștii trăiesc bine, alternativa este ca oamenii să nu mai dea nicio atenție hoților, corupților, indiferenților, mincinoșilor, manipulatorilor...

Am ajuns mai rău decât oricând din cauza unei puteri portocalii iresponsabile.

  Filip Georgescu - declarație politică cu referire la multele cauze ce au dus la adâncirea crizei sociale;

Domnul Filip Georgescu:

După o vară atât de fierbinte, la propriu și la figurat, dar mai ales secetoasă, care ne-a pârjolit ogoarele, dar și buzunarul, milioane de oameni își puneau speranța într-o toamnă normală și cât de cât mănoasă, în stare să ne revigoreze sufletele îndurerate și să ne readucă la "bunăstarea" din primăvară. Ne-am amăgit însă în zadar, așa cum ne-am iluzionat de atâtea ori pe parcursul ultimilor cinci ani. Toamna a venit însă mai arțăgoasă decât actuala putere, cu un octombrie friguros, la fel de îngrijorător ca mai toate promisiunile guvernanților pentru iarna care se apropie.

Ca la comandă, din primele zile ale acestei luni, Administrația de Reglementare din domeniul Energiei ne-a avertizat că majorarea prețului la gazele naturale a devenit inevitabilă. La rândul său, ministrul agriculturii vehicula pe diverse posturi de televiziune o altă inevitabilitate - scumpirea mai tuturor produselor alimentare. De atunci, asemenea vești apăsătoare ne parvin zilnic prin intermediul ziarelor, al posturilor de radio și de televiziune, care ne pregătesc din vreme pentru noile și dramaticele lovituri ale crizei economice pe care urmează să le încasăm.

Nicăieri recesiunea nu s-a manifestat atât de concret și de dureros ca pe statul de salarii și în rafturile magazinelor. Lipsa banilor și creșterea prețurilor, ambele atât de acute la noi, fac și mai insuportabilă criza economică. În privința veniturilor, românii trăiesc o dublă insatisfacție. Pe de-o parte, salariile din România reprezintă doar 15% din media celor din Uniunea Europeană, iar nivelul pensiilor este de 5-6 ori mai redus decât în celelalte țări comunitare. Pe de altă parte, autoritățile au diminuat cu 25% salariile bugetarilor și cu 15% ajutoarele sociale și se pregătesc să plafoneze pensiile, în timp ce toate celelalte țări ale Uniunii Europene au redus salariile cu cel mult 5-10%, iar pensiile au fost înghețate. În ce privește prețurile, în Occident acestea sunt cu 30-40% mai reduse decât la noi.

În prag de iarnă, românii sunt și mai dezamăgiți de perspectivele vieții lor. Pe lângă faptul că România nu va ieși din recesiune nici în 2011, iar salariile nu vor mai reveni la nivelul din luna mai, explozia prețurilor ne amenință ca o bombă care stă să cadă din înaltul cerului peste noi. În lunile următoare, întreținerea se va dubla față de nivelul din 2009. Din această cauză, zeci de mii de familii s-au debranșat de la sistemul de încălzire central, riscând să traverseze iarna în condiții groaznice. La noi, însă, nu numai întreținerea ne erodează atât de drastic veniturile, ci și produsele alimentare și medicamentele. Nicăieri în Europa oamenii nu cheltuiesc 35% din salariu pentru alimentație, așa cum o fac românii. Dar asta nu pentru că noi am mânca mai mult decât alții, ci pentru că la noi coșul zilnic comportă costuri cu mult mai mari. Dimpotrivă, trebuie spus că, în ultimii doi ani, în România, cazurile de subnutriție au crescut cu 30%. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, creșterea prețurilor în ultimele 12 luni (octombrie 2009 - septembrie 2010) a fost de 5,3%. Din acest punct de vedere, specialiștii plasează România printre țările cu o viață extrem de scumpă și cu un nivel de trai precar. Din păcate, în lunile următoare, prețurile urmează să atingă cote și mai înalte, spre dezamăgirea categoriilor defavorizate de oameni. Așa cum apreciază reprezentanții patronatelor, în lunile următoare, produsele alimentare se vor scumpi cu 10-25%.

Pe fondul producției de grâu, extrem de slabe, al creșterii prețului de achiziție, dar și al evaziunii fiscale din acest domeniu, costul pâinii ar putea să crească până la sfârșitul acestui an cu 25-30%. Majorarea prețurilor este favorizată de scăderea producției, de creșterea TVA, dar și de ridicarea inflației care a ajuns de pe acum la 8%. Lipsa banilor și creșterea prețurilor vor acutiza în cel mai înalt grad disperarea populației și va adânci și mai mult criza socială. Deznodământul situației, extrem de tensionate, în care se află astăzi țara, depinde acum, mai mult ca oricând, de modul în care guvernanții vor gestiona criza economică, dar și pe cea socială. Să sperăm că înțelepciunea va prevala în fața aroganței.

  Marian Ghiveciu - declarație politică cu subiectul De ce, în primul rând, agricultura?;

Domnul Marian Ghiveciu:

"De ce, în primul rând, agricultura?"

Veștile sunt din ce în ce mai rele pe tărâmul agriculturii, adusă practic în pragul colapsului, din moment ce acest guvern Boc nu găsește niciun fel de protecție pentru producătorul agricol. Consider că țările puternice din Uniunea Europeană impun României tot felul de constrângeri, dar ei își subvenționează generos agricultura și, uite așa, România a ajuns să însămânțeze cu grâu în 2010, pâinea românului, numai 45% din suprafața necesară, adică numai 800.000 ha.

În aproape toate declarațiile politice am căutat să pun în vedere actualului guvern Boc că civilizația unui popor poate fi corelată cu gradul de dezvoltare a agriculturii. Este un fapt binecunoscut că acele popoare care și-au neglijat agricultura au dispărut din spațiul Terrei, lăsând în urmă doar dovezile arheologice ale existenței lor și ale faptului că nu s-au mai ocupat de agricultură, adică și-au distrus bazele existenței și posibilitățile de a supraviețui.

În prezent, toate popoarele civilizate acordă agriculturii o importanță deosebită. Cunoaștem cât de dezvoltată este această ramură în state ca Franța, Spania, Olanda, Anglia, Austria etc. În schimb, cu toată priceperea actualului ministru al agriculturii, Valeriu Tabără, din lipsă de ajutor din partea Guvernului Boc, agricultura românească va suferi o degradare permanentă, consecință a lipsei de interes al puterii față de acest sector economic. Cum industria noastră nu există, agricultura noastră ar putea salva România din coada Europei, unde este acum plasată, agricultura putând fi definită astfel placa turnantă a economiei.

Agricultura traversează o adevărată criză. Depășirea stării actuale de decădere și dezechilibru în care se află nu se poate realiza fără o acțiune concentrată în direcții prioritare, actuale și de perspectivă.

Pornind de la realitatea existentă în agricultura României în anul 2010, bântuită de diletantismul și ignoranța Guvernului, mă aștept la o cădere totală a agriculturii.

Domnule Guvern Boc, lasă-ne, că avem noi, PSD-ul, soluții!

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică cu tema O bilă albă pentru MAI: înființarea unui post de jandarmi în Osica de Sus;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"O bilă albă pentru MAI: înființarea unui post de jandarmi în Osica de Sus"

Într-o țară în care anormalul este regula, iar normalul reprezintă excepția, printre zeci de fenomene negative, mai este loc câteodată și de pentru un lucru pozitiv. Mă refer aici la înființarea, începând cu 1 noiembrie a.c., a unei subunități de jandarmi în comuna Osica de Sus din județul Olt. Este și motivul pentru care ministrul de resort, Traian Igaș, merită o bilă albă. Este adevărat, pentru ceva care frizează normalul nu se acordă diplome sau bile albe. Pentru că țin de fișa postului. Numai că fiind România o țară în care, repet, anormalul ține capul de afiș, este de premiat și o realizare conformă cu fișa postului.

Pentru o comună cum este Osica de Sus, înființarea unei subunități de jandarmi este importantă, pentru că - și aici îl citez pe un oficial al inspectoratului județean de profil - se va asigura o mai bună gestionare a situației operative din zona de competență a inspectoratului, precum și reducerea timpului de răspuns la solicitările cetățenilor.

Din informațiile pe care le dețin, subunitatea din comuna Osica de Sus va avea drept principale misiuni asigurarea intervenției pentru transporturile speciale și de valori aflate în tranzit; intervenția și restabilirea ordinii publice când - sper să nu fie cazul - vor exista orice fel de acțiuni sau fapte ce contravin legilor în vigoare; intervenția pentru combaterea manifestărilor de violență între diferite grupuri turbulente sau pentru capturarea și neutralizarea infractorilor; executarea de misiuni în sprijinul sau în cooperare cu poliția, în sistem integrat, prin patrule mixte și independente, pe itinerariile stabilite în funcție de evoluția elementelor situației operative, precum și acțiuni (razii, filtre, controale, descinderi etc.) în zone și locuri cu potențial criminogen ridicat; acordarea de sprijin persoanelor învestite cu exercițiul autorității publice.

Din punctul meu de vedere - de mai multă vreme am militat pentru înființarea unui astfel de unități de jandarmi în comuna Osica de Sus -, începând cu 1 noiembrie 2010, se poate spune că viața și bunurile fiecărui cetățean din această comună vor beneficia de o doză în plus de siguranță.

Toate cele 9 localități componente ale comunei - Osica de Sus, Osica de Jos, Șopârlița, Pârșcoveni, Brâncoveni, Fălcoiu, Dobrun, Mărunței și Coteana - vor beneficia de aportul celor 11 jandarmi care vor intra în componența subunității. În această zonă a județului Olt s-a făcut un pas spre normalitate.

Personal salut încă o dată înființarea acestei subunități, dar în același timp sper să aibă cât mai puțin de lucru.

  Mircea Grosaru - declarație politică cu titlul  De la emigrare la integrare;

Domnul Mircea Grosaru:

"De la emigrare la integrare"

Expoziția "De la emigrare la integrare" este apogeul unei activități derulate pe o perioadă îndelungată, în care am bătut țara în lung și în lat pentru identificarea comunităților de etnici italieni și pentru aflarea istoriilor lor. În România sunt multe persoane cărora le curge prin vene și sânge de italian, mult mai multe decât o arată ultimul recensământ.

În jurul nostru avem crâmpeie de istorie. Nu este o istorie scrisă și, automat, supusă subiectivității scriitorului, ci una arătată exact așa cum a fost ea.

Fiecare tablou realizat pe baza fotografiilor originale oferite de cei cu care am intrat în contact ne spune o poveste despre care știm sigur că a fost adevărată, iar aceasta a fost ideea care a stat la geneza proiectului: să arătăm tuturor, cu argumente autentice, modul în care s-a format comunitatea italiană istorică din România.

Așa cum puteți vedea, am adunat fotografii care datează de la începutul secolului al XX-lea până în prezent. Unele dintre ele prezintă ocupațiile pe care le aveau înaintașii etnicilor de astăzi. Altele sunt fotografii în care apar familii întregi și reprezintă esența procesului de integrare. Italienii au avut o contribuție importantă la dezvoltarea țării, muncind alături de românii cu care se asemănau atât de mult.

S-au legat imediat prietenii care i-au ajutat pe imigranți să se adapteze cu ușurință vieții de aici. Interacțiunea a dus, în timp, la formarea familiilor mixte. De cele mai multe ori, numele românesc i s-a adăugat celui italian și nu l-a substituit. În aceste familii s-au păstrat tradițiile transmise din moși strămoși, pe care, la rândul ei, Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. le celebrează an de an în cadrul activităților organizate pentru membri.

Această expoziție nu este dedicată numai etnicilor italieni. Sunt convins că, în luna care urmează, pragul muzeului va fi călcat și oameni care nu fac parte din comunitatea noastră și care, astfel, vor avea ocazia să ne cunoască mai bine, practic, să cunoască mai bine istoria României, istoria italienilor fiind parte integrantă. Este temelia unei punți de legătură între țara în care trăim și Italia, care devine tot mai trainică pe zi ce trece grație eforturilor depuse de autoritățile reprezentate aici de Excelența Sa, domnul Mario Cospito, Ambasadorul Italiei la București, întotdeauna receptiv la problemele noastre.

Chiar astăzi am onoarea de a mă întâlni cu domnul Gianfranco Fini, președintele Camerei Deputaților din Italia, cu care voi discuta despre relațiile bilaterale și despre RO.AS.IT.

Îi voi povesti expoziția noastră și cu siguranță că îi va părea rău că nu poate fi prezent printre noi, la vernisajul de mâine. Astfel de ocazii vor mai apărea, pentru că Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. va continua să conserve și să scoată în evidență valorile care ne reprezintă.

Doresc să îmi exprim și în acest mod recunoștința față de Muzeul Național de Istorie a României, care ne oferă găzduire, față de sponsorii expoziției și de partenerii media și, nu în ultimul rând, față de membrii Asociației RO.AS.IT. veniți din provincie special pentru acest eveniment. Nu îi uităm nici pe cei care, din motive obiective, nu au putut să vină, dar care sunt prezenți prin prețioasele documente pe care le-au furnizat.

  George Ionescu - declarație politică având ca subiect Ziua Radioului Național;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Radioului Național"

În urmă cu 82 de ani, la 1 noiembrie 1928, se naște Radioul Național Românesc care difuzează prima emisiune. În această zi, românii au putut auzi, în premieră pe post, cuvintele "Alo, Alo, aici Radio București!".

În actul oficial de constituire, radioul național avea denumirea de Societatea de Difuziune Radiotelefonică. Denumirea instituției a înregistrat, de-a lungul timpului, numeroase modificări: Societatea Română de Radiodifuziune (1936-1948), Societatea Română de Radiodifuziune Națională (1948-1949), Comitetul pentru Radioficare și Radiodifuziune (1949-1953), Direcția Generală Radio din Ministerul Culturii (1953-1954), Direcția Generală a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniștrii (1954-1958), Comitetul de Radiodifuziune și Televiziune (1958-1973), Radioteleviziunea Română (1990-1994). În anul 1994, radioul național și-a schimbat denumirea în Societatea Română de Radiodifuziune, nume pe care îl poartă și în prezent.

Anul 1929 aduce, o dată cu înființarea radioului național din țara noastră, numeroase premiere, astfel: prima emisie de teatru radiofonic (18 februarie), prima emisiune pentru copii (12 ianuarie), prima transmisiune directă de la Opera Română (14 aprilie), prima transmisiunea în direct de la Ateneul Român (28 octombrie). Seria premierelor continuă și în anii următori: se înființează Corul Radio (în 1941), Corul de Copii Radio (1945). În 1947 ia ființă Orchestra de Estradă Radio (actuala Orchestră de Cameră), iar în 1949 apare Orchestra Populară Radio.

Un alt moment important în istoria radioului național are loc în martie 1933, când Radiodifuziunea începe organizarea unor rețele de posturi regionale conform "Programului de dezvoltare a rețelei naționale de radiodifuziune", aprobat de Consiliul de Miniștri.

Actualul sediu al Radiodifuziunii a fost inaugurat în 1952, fiind construit după planurile vechi ale SRR.

În 1956 ia ființă Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formându-se Radioteleviziunea Română. În anul 1994, Radioteleviziunea Română se scindează în Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, care devin servicii publice autonome, de interes național și independente editorial.

Vă invit să fim alături de radioul național la cea de a 82-a aniversare de la transmisia primei emisiuni radiofonice.

Nu trebuie să uităm că Societatea Română de Radiodifuziune a reușit să transmită fără întreruperi, indiferent de obstacolele pe care le-a întâmpinat. Radioul național a militat pentru sprijinirea și susținerea culturii și civilizația din țara noastră.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politica: Pledoarie pentru neretroactivitatea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Pledoarie pentru neretroactivitatea oug nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori"

Aplicarea Ordonanței de urgență nr. 50/2010 privind contractele de credite pentru consumatori într-un mod corespunzător, adecvat contextului economic și social românesc, este o condiție determinantă pentru eliberarea următoarei tranșe de împrumut de la Fondul Monetar Internațional. Dar, dincolo de forța acestui argument, voi invoca protecția consumatorului în deplin acord cu stabilitatea și siguranța sistemului bancar românesc. Mai mult, armonizarea legislației românești cu normele europene nu trebuie să se realizeze conform tiparului îndoielnic al "formei fără fond", ci în strânsă legătură cu realitățile sociale și economice ale României.

OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a intrat în vigoare la 21 iunie 2010, reprezintă rezultatul transpunerii în cadrul legislativ românesc a Directivei Europene 48/CE/2008. Așa cum se prevede în art. 7 și în art.8 din Directiva Europeană, "pentru a facilita apariția unei piețe interne eficiente în domeniul creditelor de consum, este necesar să se prevadă un cadru comunitar armonizat într-o serie de domenii fundamentale. Având în vedere dezvoltarea continuă a pieței creditului de consum și mobilitatea cetățenilor europeni, o legislație comunitară anticipativă, care să poată fi adaptată la formele viitoare de credit și care să permită statelor membre un grad corespunzător de flexibilitate în procesul de punere în aplicare, ar trebui să faciliteze elaborarea unei legislații moderne în domeniul creditului de consum." Pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piața să le ofere un grad adecvat de protecție. Astfel, libera circulație a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiții optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât și pentru cei care le solicită, ținând seama de situațiile specifice din fiecare stat membru.

privind la preambulul Directivei Europene 48/CE/2008 constatăm că transpunerea în cadrul legislativ românesc s-a realizat prin deturnarea adevăratului sens normativ al directivei. Nu întâmplător, șeful misiunii Fondului Monetar Internațional în România a cerut ca OUG nr.50/2010 să nu se aplice și creditelor vechi, formă care s-ar apropia astfel mai mult de inițiativa legislativă a CE, care a stat la baza ordonanței.

Dacă suntem preocupați, ca parlamentari români, atât de protecția consumatorului român, dar și de stabilitatea sistemului bancar, trebuie să susținem neretroactivitatea OUG nr.50/2010 în sensul în care trebuie să se aplice numai contractelor de credit noi, nu și celor aflate în vigoare. Forma actuală a ordonanței excede spațiului normativ al directivei europene, supralicitând probleme de interpretare și mai ales de aplicare a normelor privind contractele de credit pentru consumatori; de aceea se impun anumite modificări semnificative.

Dacă intervenim pe fondul textului normativ, trebuie prevăzut faptul că băncile sunt obligate să permită refinanțarea și reeșalonarea gratuită a creditelor, precum și schimbarea gratuită a garanțiilor cu care este susținut un credit. De asemenea, banca să nu dețină posibilitatea de a întrerupe contractul de credit în situația în care clientul nu poate suporta majorarea de dobândă pe care banca i-ar putea-o propune la un moment dat. Cu privire la modul de calcul al marjei dobânzilor, marja să fie stabilită prin scăderea din dobânda totală a creditului a valorii dobânzilor interbancare Robor, Libor sau Euribor, de la data la care a fost acordat creditul. Marja astfel obținută ar urma să se aplice în noile contracte de credit, peste dobânzile Robor, Libor sau Euribor, rezultând astfel valoarea totală a dobânzii creditului.

OUG nr.50/2010 trebuie să fie modificată în spiritul celerității, prin garantarea protejării drepturilor consumatorilor români și prin consolidarea politicilor sistemului bancar, în viziunea echilibrului macroeconomic. Altminteri, armonizarea cu acel cadru normativ european nu este decât un exercițiu inutil și iluzoriu de apartenență la o politică economică unanim acceptată în spațiul comunitar.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politica: «Pledoarie pentru menținerea Sucursalei Timișoara ca formă juridică în structura organizatorică a SNTFM CFR Marfă »;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

«Pledoarie pentru menținerea sucursalei timișoara ca formă juridică în structura organizatorică a sntfm "cfr marfă"»

Ca parlamentar de Timiș, preocupat în mod special de problemele cetățenilor din vestul țării, care m-au ales prin vot uninominal pentru a le reprezenta interesele la nivel înalt, îmi exprim public regretul și dezacordul față de decizia nelegitimă a desființării Sucursalei Timișoara ca formă juridică în structura organizatorică a SNTFM "CFR MARFĂ" S.A, prin Hotărârea nr. 27 din 29.10.2010 a Adunării Generale a Acționarilor "CFR Marfă" S.A.

Reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române trebuie să se realizeze în acord cu eficientizarea transportului feroviar, prin păstrarea nodurilor feroviare strategice ca puncte de legătură determinante în sistemul de transport feroviar național și european. De aceea, pledez cu argumente irecuzabile pentru menținerea Sucursalei Timișoara ca formă juridică în structura organizatorică a SNTFM "CFR MARFĂ" S.A.

Ca argument geografic, Sucursala CFR Marfă SA Timișoara se întinde pe suprafața a șase județe (Timiș, Arad, Hunedoara, Caraș-Severin, Mehedinți, Bihor), reprezentând un număr de 3318,527 km de linie.

Ca argument al importanței strategice, densitatea rețelei feroviare pe raza de activitate a Sucursalei Timișoara, exprimată în km de linie la 100 kmp, este cea mai mare din România și printre primele ca densitate din Europa. Sucursala Timișoara este traversată de 2 magistrale principale, magistrala 900 București - Jimbolia, respectiv magistrala 200 Curtici - Brașov și de coridorul IV de transport european pe distanța Curtici Frontieră - Arad - Deva.

Ca argument al politicii comune europene privind transportul feroviar, subliniem faptul că integrarea transportului feroviar din România în rețele europene de transport necesită concentrarea atenției asupra principalelor coridoare paneuropene de transport. Sucursala Timișoara este străbătută de cel mai important coridor european -Coridorul IV, care asigură accesul liber al produselor românești pe piața comunitară. Stația de frontieră feroviară Curtici este stație comună româno-maghiară, ceea ce înseamnă o activitate comună a structurilor de stat abilitate (cale ferată, vamă, poliție de frontieră, control fito-sanitar și sanitar-veterinar), fapt ce determină o reducere a staționărilor în frontieră, obiectiv prioritar al Uniunii Europene.

Ca argument al managementului adecvat, activitatea desfășurată la nivelul Sucursalei "CFR Marfă" Timișoara poate fi apreciată ca fiind una din cele mai bune din punct de vedere al realizării indicatorilor cantitativi și calitativi în raport cu celelalte sucursale din țară. Astfel, în primele 9 luni ale anului 2010, cantitatea de marfă expediată din stații de pe raza Sucursalei Timișoara în trafic local a fost de 1.437.174 tone; în activitatea de import se ridică la 481.963 tone, iar pentru export au fost expediate 33.735 tone.

Ca argument al creșterii productivității, în contextul economico-financiar nefavorabil la nivelul întregii societăți "CFR Marfă" SA, Sucursala Timișoara a pus în aplicare o serie de măsuri de reducere a cheltuielilor în vederea încadrării în bugetul alocat, concomitent cu creșterea interesului în vederea atragerii de clienți la transport și menținerii celor existenți, prin oferirea unor servicii prompte și de calitate. Aceste măsuri se reflectă în creșterea productivității muncii cu 77,37% în primele 9 luni ale anului 2010 comparativ cu aceeași perioadă a anului 2009. De asemenea, eficientizarea activității Sucursalei Timișoara se poate aprecia și din realizarea unor importanți indicatori cum sunt tone nete km (volumul activității în transportul de mărfuri), respectiv tren km marfă (totalitatea distanțelor parcurse de trenuri), astfel:

  • tone nete km: 646.424 în anul 2010, comparativ cu 619.641 în anul 2009;
  • tren km marfă: 1.063.130 în anul 2010 comparativ cu 929.802 în anul 2009.

În baza argumentelor legitime prezentate mai sus, susțin, alături de colegi parlamentari din județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara, menținerea Sucursalei Timișoara ca formă juridică în structura organizatorică a SNTFM "CFR MARFĂ" SA. În această linie, consider Hotărârea nr. 27 din 29.10.2010 a Adunării Generale a Acționarilor "CFR Marfă" SA, o decizie inoportună și cu un impact negativ asupra dezvoltării zonei de vest a României.

  Mircia Giurgiu - intervenție marcând Sărbătoarea sfinților Mihail și Gavril;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sărbătoarea sfinților mihail și gavriil"

Pe data de 8 noiembrie, în fiecare an, Biserica ne cheamă să-i cinstim pe Sfinții Îngeri și lucrarea lor în viața noastră și în lume. Este sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot "soborul" Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt "duhuri slujitoare", adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la "Cerul nou și pământul nou" ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt "lumea nevăzută", "cerul".

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

  Miron Ignat - intervenție cu tema Crucea Staroveră Rusă;

Domnul Miron Ignat:

"Crucea Staroveră Rusă"

Cu ocazia sărbătorii "Înălțării Sfintei Cruci", la Ghindărești, județul Constanța, a avut loc inaugurarea edificiului "Crucea Staroveră Rusă", prin organizarea unei procesiuni religioase și oficierea slujbei dedicate cinstirii Sfintei Cruci.

Crucea Staroveră Rusă a fost construită pe locul numit "Vîsokii Kameni", un mal înalt al Dunării, care poate fi observată de la mare depărtare, iar vapoarele care trec prin dreptul acesteia trag de trei ori semnalul de salut în semn de respect.

Crucea a fost realizată pe un bloc de fundare foarte solid, având postamentul placat cu granit negru, crucea în sine fiind vopsită în alb, culoare ce simbolizează lumina, reiterând mesajul "Prin Cruce spre Lumină".

Fiecare din cele patru fațade ale soclului edificiului au fost inscripționate cu texte în limba rusă și în limba slavonă bisericească, care cinstesc Sfânta Cruce, simbolul credinței și al legăturii cu Dumnezeu, și texte închinate memoriei înaintașilor rușilor lipoveni și eroilor ruși lipoveni căzuți în lupte în cele două războaie mondiale.

Am dorit ca această cruce, înaltă de zece metri, să fie înălțată pentru a cinsti memoria strămoșilor noștri care s-au stabilit pe aceste locuri și pe care îi onorăm astfel pentru credința lor, pentru încercările și greutățile prin care au trecut pentru a o păstra. De asemenea, am înălțat această cruce pentru a-i cinsti pe tinerii eroi din localitatea Ghindărești care și-au jertfit viața în cele două războaie mondiale.

Această cruce reprezintă simbolul credinței noastre ortodoxe rusești și aș dori să rămână darul nostru pentru generațiile viitoare.

  Manuela Mitrea - declarație politică cu subiectul Pensionarii mor de foame, iar Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale risipește banii;

Doamna Manuela Mitrea:

"Pensionarii mor de foame, iar Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale risipește bani"

În timp ce premierul Emil Boc vorbește despre austeritate, despre deficitul existent la fondul de pensii, despre pensii "nesimțite" și impozitarea tuturor pensiilor, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale risipește bani pe tot felul de achiziții dubioase.

Astfel, conform SEAP (Societatea pentru Excelență în Administrația Publică), s-au achiziționat două autoturisme berline, în valoare totală de 159.960 lei, la procedură participând un singur ofertant și servicii informatice de peste un milion de euro prin negociere fără anunț de participare.

Acestea sunt doar două exemple din multele achiziții cunoscute sau mai puțin cunoscute și problema nu este doar valoarea, ci și modalitatea de atribuire a contractelor și de întocmire a procedurilor. Dar, dincolo de acestea, cea mai mare problemă este oportunitatea achizițiilor făcute de actualii guvernanți în timp ce condamnau pensionarii să moară de foame.

Nu mă aștept ca cineva să-și dea demisia pentru achizițiile "nesimțite", nu mă aștept ca instituțiile abilitate să controleze dacă au fost respectate procedurile pentru achizițiile publice, pentru că nu mai am nici un fel de așteptări de la un regim "neofanariot".

Dar, domnilor guvernanți, v-aș spune, celor care nu știți și v-aș reaminti celor care știți, că regimul fanariot s-a sfârșit când s-au ridicat cei mulți și năpăstuiți, printr-o revoluție, pentru că "patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!" cum spunea Tudor Vladimirescu.

Să nu fiu înțeleasă greșit, nu-mi doresc o nouă revoluție, dar înainte de orice nu-mi doresc ca pensionarii să moară de foame din cauza unui regim "nesimțit".

  Adrian Mocanu - declarație politică cu titlul Libertatea de a spune NU;

Domnul Adrian Mocanu:

"Libertatea de a spune NU"

Potrivit concluziilor membrilor Delegației Fondului Monetar Internațional, România mai are încă de parcurs doi ani de sărăcie, ceea ce duce România la aproximativ 5 ani de criză.

Potrivit estimărilor FMI, românii vor ajunge la nivelul de trai din 2007 abia în anul 2013, iar produsul intern brut PIB/locuitor va reveni la nivelul celui din anul 2008 abia în anul 2013. În anul 2008, România avea un PIB/locuitor de aproximativ 9.500 de dolari, indicatorul scăzând la 7.500 de dolari în anul 2009 și la 7.390 de dolari în anul 2010. Indicatorul urmează să urce la 7.700 de dolari anul viitor, la 8.700 de dolari în anul 2012 și la 9.800 de dolari în anul 2013. După anul 2013, FMI anticipează o creștere puternică, la 11.123 de dolari în anul 2014, respectiv 12.660 de dolari în anul 2015, informează Jurnalul Național.

În plus, membrii delegației FMI s-au arătat îngrijorați că Guvernul ar putea să fie nevoit ca, începând de la 1 ianuarie 2011, să readucă salariile bugetarilor la nivelul anterior diminuării cu 25%. De asemenea, FMI condiționează acordarea următoarei tranșe din acordul stand-by încheiat cu România de modificare a OUG nr. 50/2010 până la data de 15 decembrie a.c., precum și de diminuarea arieratelor din economia națională.

În această situație, în care modificarea ordonanței amintite este și o cerință a Comisiei Europene, ne punem întrebarea de ce Guvernul a forțat acest lucru știind că există posibilitatea ca cele două organisme internaționale să reacționeze pozitiv la solicitările instituțiilor bancare din România. Să fie oare strategia Guvernului de a arăta cetățenilor vizați de această ordonanță că le pasă de ei, ca mai apoi să spună că noi am vrut să vă ajutăm, dar nu putem face acest lucru pentru că nu ne lasă FMI și Comisia Europeană? A fost oare un gest premeditat al Guvernului de a manipula populația, inducând ideea că îl preocupă soarta cetățenilor săi, sau este vorba doar de incompetența sa, adoptând măsuri care să contravină angajamentelor internaționale ale statului român?

Din păcate pentru noi, nu vom afla prea curând răspunsul la aceste întrebări, pentru că prin mesajele care răzbat din interiorul cabinetului Boc realizăm că acest Guvern este expert în manipularea opiniei publice și are o atitudine netransparentă în luarea deciziilor sale.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică cu privire la Un sondaj în colegiile PDL privind Legea educație naționale;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Un sondaj în colegiile PDL privind Legea educației naționale"

Am aflat cu surprindere, ieri, că reprezentanții principalului partid de guvernământ iau în calcul o eventuală nouă angajare a răspunderii guvernului pe Legea educației naționale. Constat că liderii PD-L nu au învățat nimic din cele două eșecuri înregistrate la Curtea Constituțională în decurs de un an de zile.

Legea educației naționale este un dintre cele mai importante legi posibile. De modul în care este concepută această lege depinde viitorul câtorva generații ale României. Tocmai din această cauză, această lege trebuie dezbătută cu foarte multă atenție, trebuie ascultate toate părțile implicate în procesul de educație. Cine susține că legea se află în blocaj în Parlament, ori este în necunoștință de cauză, ori este rău intenționat. Nu este vorba de niciun blocaj. O lege cu aproape 300 de articole nu poate fi dezbătută într-un mod heirupist. O astfel de abordare, o trecere superficială asupra numeroaselor articole ale legii, nu ar însemna decât ca Parlamentul să contribuie la adoptarea unei legi proaste.

În două situații, Guvernul a ocolit legiferarea prin Parlament. A pierdut în ambele situații. Sunt convins că va mai încerca și a treia oară, după ce va afla obiecțiile judecătorilor Curții Constituționale.

În cazul Legii educației naționale nu este vorba doar de ocolirea, de eludarea drepturilor parlamentarilor - nu mă refer doar la cei din opoziție, ci și la cei din spectrul arcului guvernamental - de a se pronunța, de a propune cele mai bune soluții pentru viitorul act normativ. Este vorba inclusiv de eludarea pozițiilor și opiniilor beneficiarilor legii: cadre didactice, elevi, studenți și părinți. Pentru că, sunt convins, majoritatea parlamentarilor care își aduc sau intenționează să-și aducă, într-un fel sau altul, contribuția la această lege preiau sugestiile electoratului din colegiu.

Nu există săptămână în care să nu revin din colegiul meu din județul Călărași cu zeci de scrisori sau simple foi volante în care mulți cetățeni - și nu doar cei care m-au votat pe mine - îmi solicită să pun pe masa Comisiei pentru învățământ propuneri de îmbunătățiri ale Legii educației. Ei bine, dacă se va ajunge la o nouă angajare a răspunderii guvernului pe legea educației, nu eu sau colegii mei suntem cei care pierd, ci efectiv acei cetățeni care, în marea lor parte, sunt părinți ai copiilor care sunt sau care urmează să meargă la școală. Nu pe noi ne păcăliți, domnilor guvernanți, ci pe acei cetățeni de care am amintit mai sus. Noi suntem obișnuiți cu tendințele guvernului de a legifera fără Parlament, dar cetățenii care au votat uninominal candidații nu sunt, și știu că nu agreează astfel de proceduri.

Și pentru a vă demonstra, domnilor de la guvernare, că greșiți, lansez public următoarea propunere: angajați de urgență o firmă de sondare a opiniei publice și întrebați cetățenii - doar cei din colegiile câștigate clar de PDL - dacă agreează varianta legii pe care doriți să vă angajați răspunderea și dacă sunt de acord cu procedura de adoptare aleasă. Un sondaj corect, făcut în maxim 10 colegii dominate de PDL, cred că vă ca determina să ajungeți la soluția corectă în ceea ce privește Legea educației naționale.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică intitulată România românilor;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"România românilor"

Zilele trecute am avut o discuție despre steagul României și patriotism cu mai mulți cetățeni din județul Vrancea. M-au întrebat ce simt despre România și le-am mărturisit că sunt patriot și că sunt mândru că sunt român. În replică, ei mi-au spus că nu sunt la fel de mândri ca mine de faptul că sunt români și mi-au explicat că acest lucru se datorează faptului că statul român i-a umilit de multe ori și că atunci când merg în excursii în străinătate se simt prost că sunt români.

Această discuție am avut-o cu câteva săptămâni înainte de Ziua Națională a României și vă mărturisesc că am avut un sentiment de neputință, dar și de furie atunci când am ascultat argumentele interlocutorilor mei. Am realizat că ușor, ușor sentimentul național, românismul - cel care a dus la crearea de mișcări politice precum Vatra Românească - dispare, iar locul acestor sentimente este umplut, până la refuz, cu indiferență, silă, frustrare. Discuția mi-a lăsat un gust atât de amar încât am hotărât că trebuie să vorbesc despre ea aici, în fața dumneavoastră, în speranța că la un moment dat ne vom trezi cu toții și vom încerca să facem câte ceva pentru ca cetățenii, cei care ne-au delegat să fim aici, să își schimbe percepția față de stat, față de rolul acestuia în raport cu ei, alegătorii.

Vă spun acest lucru și datorită faptului că în timpul discuției la care m-am referit, un alt cetățean m-a întrebat dacă știu ce înseamnă "democrația". I-am răspuns că, într-o traducere destul de neacademică, înseamnă "puterea este la popor", iar el atunci m-a felicitat. Mi-a spus: "aveți dreptate, știți ce înseamnă democrația, dar spuneți-mi, de câte ori a fost puterea și la mine?" Zâmbea cu tâlc pentru că înțelegea foarte bine faptul că noi, parlamentarii - deputații și senatorii - am fost mandatați să reprezentăm puterea românilor, să le reprezentăm interesele în așa fel încât aceștia să se simtă mândri că sunt români. Iar noi ce am făcut? Aproape constant i-am dezamăgit. Prin ceea ce am făcut, dar mai ales prin lipsa noastră de activitate sau prin lipsa noastră de reacție am dus Parlamentul pe cele mai de jos trepte ale încrederii populare.

De ce s-a ajuns aici? O sa-mi spuneți că peste tot în lume parlamentele au o cotă de încredere scăzută. Posibil, dar cred că nicăieri în lume parlamentarii nu au fost mai dispuși să renunțe la puterea cu care au fost învestiți de votanți așa cum o fac parlamentarii din România. Pentru că altfel nu îmi explic de ce nu reacționăm niciodată atunci când Băsescu - mandatat de popor să fie un mediator între instituțiile statului - face Parlamentul de tot râsul sau când Boc - un cetățean care are în spatele său 0 voturi - vine și ne spune ce să facem sau vine în Parlament și asumă, în numele Guvernului, legile pe care le dorește el și camarila sa de la PDL-UDMR, fără să accepte dezbaterea parlamentară.

Cred că aceste lucruri trebuie să înceteze. Și mai cred că reforma instituțională, pe care cei din actualul arc guvernamental o tot clamează, trebuie să înceapă din Parlament de la câteva chestiuni simple și legitime.

Reforma trebuie să însemne, înainte de toate, reașezarea instituțiilor statului în matca lor constituțională. Reforma mai trebuie să însemne stabilirea intereselor naționale și recâștigarea încrederii oamenilor în România. Vă spun toate aceste lucruri deoarece am convingerea că, la fel ca și mine, cu toții simțiți că s-a mers prea departe în demersurile celor de la putere de a distruge tot ceea ce înseamnă instituție sau stat de drept.

PDL este interesat exclusiv de consolidarea puterii și de ocolirea tuturor obstacolelor constituționale pentru a-și atinge aceste scopuri, iar UDMR este dispus să ajute PDL în acest demers cu o condiție: dizolvarea statului român în Ardeal. În preziua asumării răspunderii guvernamentale pe Legea educației trăgeam un semnal de alarmă în legătură cu faptul că România a fost vândută de PDL și că limba română va deveni, o dată cu adoptarea legii, limbă străină în județele Harghita, Covasna, Mureș. În momentul în care Curtea Constituțională a apreciat drept neconstituțională procedura de asumare a răspunderii am văzut politicieni de la PDL care au aplaudat, cu bucurie, faptul că legea nu a trecut. Mă refer aici la cazul Mihail Hârdău, fostul ministru al educației, născut și crescut în inima Ardealului. Hărdău s-a bucurat nu de faptul că PDL a fost înfrânt la Curtea Constituțională, ci de faptul că învățământul românesc nu va avea, încă, de suferit în județele Harghita, Covasna sau Mureș. El știe ce înseamnă pentru ardeleni o lege prin care învățământul să nu mai fie românesc. Băsescu sau imberbul de Funeriu n-au de unde să știe. Unul a stat pe vas sau prin tavernele porturilor, iar altul a stat prea mult prin Franța, atât de mult încât sentimentul național i s-a atrofiat complet.

Eu stau printre români, iar la comisiile parlamentare am și colegi maghiari. N-am nimic cu aceștia, din contră, pot spune că am o colaborare foarte bună cu ei. Declarația mea de astăzi nu este, de altfel, scrisă pentru a mă revolta împotriva UDMR, un partid etnic maghiar care își urmărește interesele declarate încă de la înființare. Declarația mea este un semnal de alarmă la adresa nenumăratelor trădări, vânzări și cedări de neam, de țară, de principii pe care PDL le face în favoarea UDMR cu singurul scop de a mai sta, măcar o lună, la putere. Cu ce preț? Cu orice preț! Cu prețul ca limba română să devină limbă străină în Ardeal, cu prețul recunoașterii fostului Ținut Secuiesc și, în cele din urmă, cu prețul de a-i face pe români străini în țara lor și rușinați de faptul că sunt români.

În luna februarie a acestui an făceam de aici, de la tribuna Parlamentului, o declarație politică în care vorbeam de proiectul prin care UDMR solicita modificarea și completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, respectiv refacerea, în mod formal, a Ținutului Secuiesc. Atunci, ca și acum, spuneam: "Nu sunt un naționalist extremist. Sunt un român care îmi iubesc patria și vreau ca harta României să fie mereu dodoloață!". La cele spuse atunci, astăzi mai aduc un amendament: "Vreau o Românie dodoloață în care să trăiască oameni mândri că sunt români."

Cred că acesta trebuie să fie nu doar dorința mea, ci crezul nostru, al tuturor românilor din Parlamentul României.

  Corneliu Olar - declarație politică privind probleme specifice ale învățământului primar și gimnazial din zona Munții Apuseni;

Domnul Corneliu Olar:

Încă de la începutul procesului de reformă în învățământ, eu, Corneliu Olar, deputat PDL ales în Colegiul nr.5 Munții Apuseni - Teiuș din județul Alba, am avertizat asupra unor probleme specifice ale învățământului primar și gimnazial din aceasta zonă. Astfel, într-o declarație politică făcută în data de 2 martie 2010 spuneam că nu sunt unul dintre cei care susțin ca oricât de mic ar fi numărul de elevi ai unei școli dintr-un sat neaccesibil, trebuie ca statul să mențină acea școală. Ar fi fost absurd și în detrimentul calității învățământului, care, în sine, este o investiție.

Însă, tot atunci am avertizat Ministerul Învățământului că trebuie să nuanțeze comasarea sau desființarea școlilor și, în special, în cazul celor din Munții Apuseni să o însoțească de alocații bugetare sau de investiții complementare necesare desfășurării în bune condiții a procesului educațional. Ei bine, între timp, odată cu începerea anului școlar 2010 - 2011 au fost comasate mai multe școli, altele au fost desființate, iar copiii, respectiv elevii claselor V-VIII și chiar de I-IV au fost mutați la școlile din centrele de comună. În unele situații, totul se derulează normal, deoarece școlile generale dispun de microbuze școlare și astfel se poate face transportul elevilor din satele unde școlile s-au desființat la cele din centrul de comună unde au fost mutați, mai ales că sunt și drumuri accesibile.

Problema este că sunt încă multe cazuri de comasări de școli sătești sau de elevi care au trecut din ciclul primar în cel gimnazial, respectiv în clasele V-VIII, și astfel de voie, de nevoie trebuie să învețe în școlile din centrul de comună. Or, pentru aceasta trebuie să parcurgă între 3 și 7 kilometri, însă școlile nu dispun nici de microbuze școlare, dar, mai grav, și cele care dispun nu pot să facă transportul elevilor deoarece drumurile sau căile de acces sunt total nepracticabile (drumuri din pământ) mai ales pe timp ploios, ca să nu mai vorbim pe timp de iarnă. Ca atare, singura soluție salvatoare pentru aceștia o reprezintă internatele școlare de pe lângă școlile generale din centrele de comună.

În Munții Apuseni, îndeosebi prin preocuparea primăriilor și consiliilor locale, prin mari eforturi financiare de la bugetul local și chiar cu contribuția părinților, unele internate școlare au rezistat până în prezent. Este cazul comunelor Gârda, Horea, Poiana Vadului, Vadu Moților, Ocoliș și Râmeț, la care se mai adaugă și unele comune în care funcționează tabere școlare, precum și internate școlare pentru clasele I-VIII, precum la Albac Arieșeni, Pianu, Săsciori și Șugag. Ei bine, în actuala conjunctură, de profundă criză financiară, primăriile au fonduri financiare foarte puține, părinții copiilor la fel, și, ca atare, acestea sunt pe cale de a fi închise iar copiii trimiși acasă, nemaiputând să participe la procesul instructiv - educativ la școlile din centrul de comună. Altfel spus, se ajunge la abandon școlar. Vă dau ca exemplu Școala Generală cu clasele I-VIII din comuna Poiana Vadului, care nu dispune de microbuz școlar. Am pornit procesul de reformă prin desființarea unor școli generale sătești cu elevi mai puțini, i-am mutat pe aceștia în școlile generale din centrele de comună pentru a-și putea continua studiile, iar acum închidem internatele școlare unde ar trebui să fie găzduiți pentru a putea învăța?!

Doresc prin aceasta declarație politică să vă reamintesc prevederile art. 32 din Constituția României care spun că: "Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile legii".

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică cu subiectul Ziua internațională de luptă împotriva rasismului și antisemitismului;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua internațională de luptă împotriva rasismului și antisemitismului"

În fiecare an, pe 9 noiembrie, este marcată Ziua internațională de luptă împotriva rasismului și antisemitismului, în amintirea victimelor "Nopții sticlei sparte" sau, cum mai este numită, a "Nopții de cristal".

Între 9 și 13 noiembrie 1938, în numeroase orașe și sate germane și austriece au fost devastate casele evreilor și circa 8.000 de magazine evreiești. Trupele SA (Sturmabteilung) și SS (Schutzstaffel) au distrus clădiri cu barosul, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă de la geamurile sparte (de aici originea numelui). În această perioadă au fost omorâți în bătaie peste 400 de evrei, iar circa 30.000 au fost duși în lagăre de concentrare. Toate aceste crime au fost înfăptuite la comanda statului nazist de la acea vreme, în cadrul politicii sale naționaliste, rasiste și antisemite. Noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938 este considerată ca fiind începutul simbolic al Holocaustului.

Nu doresc să fac o trecere în revistă a acelor fapte și să dezgrop acele orori petrecute în anii '30 - '40 ai secolului XX, în aproape toată Europa. Aș vrea, doar, să nu uităm și să nu considerăm a priori că astfel de fapte nu se pot repeta, că sămânța rasismului sau a intoleranței a dispărut. Din păcate, asistăm în continuare la manifestări xenofobe și rasiste. În Europa anului 2010, inclusiv în România, există, timid, dar există, intoleranță. N-ar trebui să uităm nici manifestările cu tentă rasistă și xenofobă din Italia sau Franța îndreptate împotriva unor cetățeni români, etnici țigani.

Toate aceste semnale ne indică faptul că pericolul rasismului n-a dispărut, iar criza economică ar putea să-l accentueze, alături de xenofobie. Avem legi care incriminează rasismul, discriminarea, xenofobia, antisemitismul, dar nu este suficient, trebuie să facem mai mult, trebuie să promovăm respectul față de cel de lângă noi, trebuie să promovăm toleranța.

Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicare și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar o obligațiune de ordin etic, ci reprezintă și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.

Toleranța nu este nici concesie, nici condescendență ori indulgență Toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora. În niciun caz, toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și state.

Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv pluralismul cultural), democrația și statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului.

Constituția României, la care trebuie să privim atunci când omenesc putem avem dubii, stipulează în art.4 alin.(2): "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială".

  Cristian Rizea - exprimarea nemulțumirii că prin căderea moțiunii din 26 octombrie nu s-a votat o nouă șansă pentru această țară;

Domnul Cristian Rizea:

Ca și român am dreptul să mă simt dezamăgit, ofensat, controversat și în același timp să păstrez și o urmă de optimism în ceea ce privește viitorul țării noastre. Sunt complet dezamăgit de evenimentul care a marcat această săptămâna, și anume respingerea moțiunii de cenzură. Am sperat că românii vor fi mai încrezători, după ziua de 26 octombrie, că un nou orizont îi va face să creadă din nou în viața lor și în viitorul copiilor lor.

Plec de la premisa că în momentul de față România are cea mai incapabilă conducere din cel puțin ultimii 100 de ani. Mă refer la un guvern care în cei doi ani de guvernare nu a făcut altceva decât să-și dovedească incapacitatea de a promova binele societății, fapt ce ar trebui să reprezinte pentru orice conducător de țară dezideratul suprem. Îmi permit să afirm că acest cabinet nu este capabil să facă diferența între propriile interese și interesele unei națiuni, că acest cabinet este incapabil să promoveze o perspectivă integratoare pentru această societate.

Și aceasta este o realitate de care ne lovim în fiecare zi. Ne lovim de aceasta realitate în școli, în spitale, în casele celor care nu au bani pentru încălzire Și în ochii copiilor care nu beneficiază de viața pe care o merita din cauza actualei conduceri. Premierul Boc este irațional și parcă subjugat ideii de a fi la guvernare cu orice preț. Dacă ar fi un român adevărat și un bun cetățean ar înțelege care sunt interesele acestei țări și ar fi înțeles nevoia schimbării acestei conduceri, schimbare cerută de situația în care ne aflăm.

A fost o zi foarte dură, o zi cu oameni mulți, oameni înfometați, umiliți de un regim cinic, oameni care și-au manifestat puterile vlăguite în stradă, în fața unor politicieni care au fost de neatins, cu toate că în fața lor se afișa un tablou tragic. S-a spus că nu au fost suficienți oameni care să protesteze pentru votarea moțiunii de cenzură, că românii nu au simțul națiunii și cel civic. Eu cred altceva. Cred că oamenii cu adevărat afectați și dezgustați de situația actuală, nu mai au resursele necesare să se revolte, pentru că sunt oameni distruși de sărăcie, de mizerie, de umilință și de teroarea viitorului ce se prezintă în condițiile de față.

Țin să menționez că de fapt în ziua de 26 octombrie nu s-a votat, de fapt, o nouă șansă pentru această țară, un nou suflu pentru toți românii, fie ei în țară sau în străinătate, nu s-a votat dreptul la o viață decentă.

  Marius Rogin - declarație politică: Compromisurile summit-ului european;

Domnul Marius Rogin:

"Compromisurile summit-ului european"

Șefii de stat și de guvern din Uniunea Europeană au convenit asupra unor reforme de substanță ale pactului de stabilitate și creștere și - până la urmă - ale monedei comunitare.

Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Nicolas Sarkozy vor să modifice contractele semnate la Lisabona. Până la urmă, undeva, la mijlocul drumului spre calvarul unor noi referendumuri, a fost găsit compromisul, pe care însăși cancelara federală a ținut să-l ambaleze într-o aură de succes: "Toată lumea a fost de acord cu necesitatea unui mecanism de criză. Și toată lumea a fost de acord că acest mecanism trebuie acceptat de statele membre. Și toată lumea a fost de acord că anumite modificări limitate ale Tratatului sunt necesare".

O temă dată președintelui Consiliului European, Herman van Rompuy: până la summit-ul din decembrie va trebui să prezinte soluții universal acceptabile pentru consolidarea pactului de stabilitate. În ce privește Germania, prima condiție privind asistarea statelor în criză o constituie instituționalizarea mecanismului. Altfel spus, includerea în Tratatul de la Lisabona a unor prevederi ce ar permite evitarea așa numitei clauze no-bail-out, regula ce interzice preluarea reciprocă a datoriilor în cadrul Uniunii Europene. Liderii politici au mai convenit și ca, pe viitor, băncile private să poată participa la deblocarea momentelor de criză, în ideea că o astfel de implicare ar putea diminua presiunea costurilor suportate de contribuabili. Lucrurile s-ar complica în cazul modificărilor impuse de cea de-a doua dorință a cancelarului Merkel: suspendarea dreptului de vot în Consiliul de Miniștri pentru statele ce încalcă repetat pactul de stabilitate.

José Manuel Barroso s-a alăturat țărilor care au spus de la început "nu" inițiativei franco-germane: "O modificare a tratatelor care implică noi consultări populare este inacceptabilă și, sincer vorbind, chiar nerealistă. Nu avem șansa de a obține vreodată consensul statelor membre".

Cu toate acestea, Herman van Rompuy mai are, până în decembrie, încă o temă: să testeze reacția națiunilor comunitare la propunerea de pedepsire a "păcătoșilor". Și tot până în decembrie, trebuie lămurită și chestiunea bugetului comunitar. O creștere peste 2,9 procente, așa cum dorește Bruxelles-ul, este inacceptabilă pentru cel puțin 11 dintre națiuni. "Capul răutăților" este David Cameron, premierul Marii Britanii, dar și cancelara Merkel este de aceeași părere cu omologul ei de la Londra: "Dacă reducem bugetele naționale - iar în Germania o facem cu peste trei procente - nu putem să-l creștem pe cel european cu aproape șase procente. Susținem decizia Consiliului, dar peste 2,9% nu se poate merge."

  Lucreția Roșca - declarație politică cu titlul Descentralizare = centralizare + politizare sistem sanitar;

Doamna Lucreția Roșca:

"Descentralizare = centralizare + politizare sistem sanitar"

Pentru argumentare voi specifica câteva aspecte din OUG nr.48/2010, trimisă spre dezbatere Comisiei pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, comisie de fond pentru transformarea acestei ordonanțe în lege, în ședința din data de 26 octombrie 2010, după raportul Senatului și al comisiilor cu aviz consultativ din Camera Deputaților.

Guvernul motivează necesitatea transformării OUG nr.48/2010 în lege, pentru punerea în aplicare a Programului de guvernare acceptat de Parlament. Din aceste motive este necesară modificarea și completarea Legii nr.95/2006 și a OUG nr.162/2008, și unele măsuri economice-financiare datorită recesiunii economice severe.

La data prezentă se consideră că spitalele au încheiat procedura de predare-primire cu Direcțiile de Sănătate Publică din 1 iulie 2010. Evaluarea făcută de Școala Națională de Sănătate Publică Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar a arătat că administrațiile publice locale au capacitatea administrativă pentru a conduce spitale transferate. Prin reducerea unui post de director de spitale cu sub 400 paturi la trei, Guvernul estimează o reducere de aproximativ 250.000 euro/lună. Totodată, înlocuiește consiliul consultativ cu consiliul de administrație, format din 5 - 7 membri care primesc indemnizații de ședință nu mai mult de 1% din salariul managerului. Din consiliul de administrație fac parte și un reprezentant al colegiului medicilor (organism profesional responsabil în autorizarea, controlul și supravegherea profesiei de medic) și un reprezentant al OAMR, reprezentant al cadrelor medii medicale, ambii cu statut de invitați fără drept de vot.

OUG nr.48/2010 în art. I modifică Legea nr.95/2006 în sensul: art. 174 pct. 13 alin.(3) și (5), vor avea următorul cuprins "spitalele din rețeaua autorităților publice locale se înființează, respectiv, se desființează prin hotărâre a Guvernului, inițiată de instituția Prefectului la propunerea Consiliului Local sau Consiliului Județean, cu avizul Ministerului Sănătății" și "structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului și denumirii spitalelor se aprobă prin ordin al ministrului, respectiv prin act administrativ al conducătorului instituției, cu avizul conform al Ministerului Sănătății". În Art. II, schimbă denumirea și configurația consiliului consultativ în consiliu de administrație, Consiliul Național de Acreditare capătă puteri supreme, în Art. III numește manageri, șefi secții, consiliul director politic, în Art. IV și în Art. V dă atribuții Direcției de Sănătate Publică pentru asigurarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale prin Ministerul Sănătății și lasă la bugetele locale cabinetele școlare, asistența comunitară, cabinetele TBC, SIDA etc., adică tot ce nu are contract cu CAS.

Așadar, dacă DSP aparține puterii, instituția Prefectului aparține puterii, managerul, consiliul director, șefii de secții, după OUG nr.48/2010 pot fi numiți doar de cei de la putere și Consiliul Județean, Consiliul Local și Consiliul Administrativ al Unității Sanitare aparțin opoziției, cum va funcționa spitalul? Desigur, cum va dori Ministerul Sănătății care prin ordonanța de descentralizare și-a păstrat dreptul de a coordona sistemul sanitar românesc.

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică: In memoriam Adrian Păunescu;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"In memoriam Adrian Păunescu"

Am pierdut un prieten ca un frate.

Țara a rămas fără unul din glasurile sale timbrate pe tricolor, pe unirea românilor de pretutindeni, și pe întâietatea valorilor sufletului la confluența dintre lumi, dintre milenii.

L-am cunoscut pe Adrian Păunescu atunci când, ca mulți tineri din această țară, am vibrat, am cântat, am recitat și am visat la spectacolele cenaclului Flacăra, într-un timp când întunericul acoperea orice rază de lumină.

L-am revăzut pe Adrian Păunescu după momentul '89 și am avut ocazia să stăm de vorbă la partid, la Parlament, la Ploiești cu ocazia vizitelor sale. Una din aceste vizite, în august 2007, a avut loc la inițiativa mea, când a răspuns invitației de a crea un moment poetic pentru cei dornici de o întâlnire cu poetul. Mă aprecia și mă considera "un gentleman și un prieten" și nu se sfia să spună asta. Instantanee cu el se află de ani buni în biroul meu spre aducere aminte și aprecierea prieteniei noastre.

De altfel, în câteva dintre intervențiile sale parlamentare din 2005 și 2006 mi-a pomenit numele laudativ pentru ceea ce am realizat la ARIS și la MAI.

Și mă suna să-mi spună asta.

Ne-am întâlnit și la Boldești-Scăeni, la nea Horia, unde am discutat multe, până spre dimineață.

L-am invitat să candideze pe un colegiu uninominal din Prahova în toamna lui 2008. A vrut. Nu s-a putut, fiind prea legat de moții din munții Apuseni.

Probabil, cu el aici, în Prahova, trădările ar fi fost mai puține. Dar Dumnezeu a vrut altceva. Deplâng moartea unui mare artist român, născut dincolo de Prut.

Omul a plecat de lângă noi.

Rămâne poetul veșnic în inimile și conștiința noastră.

Dumnezeu să-l aibă în paza sa!

S-au bulucit unii și alții să-l vadă pe catafalc pe maestru.

Sunt aceiași care de multe, de foarte multe ori nici nu-l băgau în seamă pe băncile Parlamentului sau nici măcar nu-i citeau revista "Totuși iubirea".

Sunt cei care s-au bucurat să-și facă imagine alături de Adrian Păunescu în neființă.

Sunt cei care nu au găsit de cuviință, aflați vremelnic în diferite posturi de conducere, să-l ajute în publicarea vastei opere pe Adrian Păunescu.

În viață...

Nu degeaba maestrul scria în vara lui 2010: "Fac parte dintr-un partid politic care n-a simțit nevoia să se intereseze de situația mea reală și să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găști, n-am primit recompense pentru apartenența la găști. Am crezut și cred că numele meu trebuia să îmbogățească partidul în care m-am înscris de bunăvoie...".

Trist, dar cumplit de adevărat...

Lor, și nu numai, maestrul le-a dedicat o poezie, "vagabonzi pe plaiul mioritic".

Dați-mi voie s-o includ în această declarație politică drept un adevărat testament moral al celui care a fost Adrian Păunescu, cel care pentru câteva clipe scurte ca fericirea mi-a bucurat momente ale vieții. Ale vieții sale, ale vieții mele, ale vieții noastre...

Vagabonzi pe plaiul mioritic

"Pierdem vremea în minciuni savante
Și în explicații de doi bani,
Nu a mai venit normalizarea.
De atâția și atâția ani!

Mama ei de viață păcălită,
Tatăl ei de obicei prostesc,
Ne-am pierdut treptat năravul muncii,
Nici nepoții nu-l mai regăsesc.

Libertatea ne-a plăcut ca drogul,
Dar am câștigat, în loc de frâu,
Libertatea de-a muri de foame,
Intr-o țară cu potop de grâu.

Ronțăim concepte generale,
Lașității noastre-i spunem tact.
Am ajuns să facem totul invers:
Râdem tragic și iubim abstract.

Numai ierarhia mai contează,
Meritul nu are niciun preț.
Oști de ocupație sunt banii,
Lașii-l fac de râs pe îndrăzneț.

A ieșit mulțimea pe șosele,
Cu pancarte, după port sărac:
România - țară de vânzare. Sau
măcar de închiriat pe-un veac.

În maternități ni se nasc genii,
Care, în decor oligofren,
N-au să se-mplinească niciodată,
Că ratarea e pe-aici refren.

Muzica, pictura, poezia,
Ni se adresează indigest
Și, narcotizați de-atâta moarte,
Suntem cel mai trist popor din Est!

Vagabonzi pe plaiul mioritic,
Am aflat un paradox infect,
Că, pe aici, prin Dacia Ferice,
Calitatea însăși e-un defect.

Ne tot plângem, de atâta vreme,
Că de loc nu ne putem uni
Și-între timp producem dezunire,
Fiecare-n fiecare zi.

Demnitatea a ajuns o cârpă,
Între sutiene și chiloți
Și e frig și cald ca niciodată,
Răstigniți între extreme, toți.

Regresăm cu maximă viteză
Și de viitor n-avem habar,
În comuna noastră primitivă
O gorilă ne va fi primar.

S-au născut și zi de zi prosperă
Rozătorii țării din strămoși,
Hoții dobândesc în viață ranguri,
Zboară vulturi surzi, cu ochii scoși.

Asta ni-i porecla potrivită,
O purtăm la bine și la greu:
Vagabonzi pe plaiul mioritic,
Cei mai triști orfani de Dumnezeu."

  Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu subiectul Noaptea de cristal - o pată neagră a istoriei;

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Noaptea de cristal - o pată neagră a istoriei"

Ziua Internațională Împotriva Fascismului și Antisemitismului comemorează victimele Nopții de Cristal (9 noiembrie 1938), moment ce a marcat începutul simbolic al Holocaustului. Aniversarea acestei zile reprezintă astăzi o formă de protest împotriva discriminării și rasismului.

Începând din anul 1933, guvernul german a emis ordonanțe prin care îi priva pe evrei de drepturi civile și de mijloace economice de subzistență. Parlamentul german a adoptat o serie de legi prin care guvernul era abilitat să îi înlăture pe evrei din serviciile administrației publice și prin care se limita numărul evreilor admiși să studieze în învățământul superior. Legea cetățeniei Reichului din 1935 prevedea că numai persoanele "cu sânge german" puteau deține cetățenia germană, ceea ce însemna că evreii nu mai puteau fi cetățeni ai țării. Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei germane formaliza barierele dintre evrei și germani, interzicând căsătoria și relațiile sexuale între evrei și "arieni".

Treptat, naziștii i-au lipsit pe evreii germani de drepturi civile și i-au exclus din viața socială și culturală a Germaniei. Politica nazistă a avut în vedere și exproprierea evreilor, cu scopul de a-i forța să părăsească Germania. În 1938, evreilor li s-a interzis să profeseze ca medici și avocați și au fost obligați să-și înregistreze proprietățile ca măsură preliminară a confiscării și "arianizării", respectiv a vânzării forțate către germani. Până în anul 1938, două treimi din evrei părăsiseră Germania și 60% din cei rămași își pierduseră proprietățile.

A doua parte a anului 1938 a cunoscut o radicalizare a politicii antisemite din Reichul german. Acutizarea s-a produs în perioada imediat următoare anexării Austriei la Germania, când asupra evreilor din Viena au fost lansate atacuri fără precedent. Acțiunile antisemite naziste au culminat cu pogromul din Noaptea de cristal (Kristallnacht), care s-a desfășurat pe tot teritoriul Germaniei și Austriei în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938. Pretextul pogromului a fost asasinarea secretarului de legație al reprezentanței diplomatice germane de la Paris de către un tânăr evreu polonez, care a vrut să răzbune suferințele și umilințele îndurate de părinții săi în urma politicilor naziste.

După asasinarea diplomatului german, ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, a dezlănțuit o virulentă campanie antisemită, prin care a cerut germanilor "ridicarea împotriva evreilor și o răzbunare sângeroasă". Naziștii și Adolf Hitler au denunțat asasinatul ca parte a conspirației mondiale evreiești împotriva germanilor. În ziua de 9 noiembrie 1938, la München, în cadrul unei întâlniri de mare amploare a liderilor naziști, s-a luat hotărârea de a se da mână liberă oricăror acțiuni îndreptate împotriva evreilor. În seara zilei de 9 noiembrie, în multe orașe din Germania și Austria, grupuri de naziști, trupe Gestapo și SA au bătut sute de evrei, au demolat și incendiat sinagogi, au distrus și vandalizat magazine si birouri de afaceri deținute de evreii germani. Cărțile religioase ale comunităților evreiești au fost arse în stradă.

Violențele au început la Berlin și s-au răspândit rapid în toată Germania. Poliția germană nu a intervenit, iar pompierii au avut grijă ca focul să nu se extindă și la alte clădiri. Marea majoritate a cetățenilor germani nu a participat la violențe și jafuri, dar au fost martorii tăcuți, indiferenți, ai pogromului, în mijlocul exploziei de brutalitate necontrolată. Violențele au durat 24 de ore.

Evreilor li s-a impus să curețe rămășitele distrugerilor, tot evreii au fost amendați cu un milion de mărci, în vreme ce statul german a confiscat asigurările ce reveneau proprietarilor evrei ce trebuiau despăgubiți. Tot cu acest prilej a fost luată hotărârea transferării proprietăților evreiești către arieni cu acordarea unor minime compensații. 33.000 de evrei au fost arestați și internați în lagărele de concentrare de la Dachau, Sachsenhausen și Buchenwald.

După cel de-al doilea război mondial, noaptea respectivă a fost considerată o "noapte a rușinii". În amintirea durerosului eveniment, în fiecare an, în data de 9 noiembrie, avem datoria cetățenească și europeană să protestăm împotriva formelor contemporane de fascism și antisemitism și a tuturor formelor de discriminare umană.

  Titi Holban - declarație politică privitoare la cauzele și efectele muncii la negru;

Domnul Titi Holban:

Guvernul PDL a găsit, se pare, soluția salvatoare pentru reducerea muncii la negru în România. Recent, cabinetul Boc a aprobat finanțarea unui proiect, în valoare de 300.000 de euro, care prevede amplasarea în inspectoratele de muncă a unor cutii poștale în care "persoanele interesate" să depună, fără a-și declara identitatea, informații privind cazuri concrete de muncă la negru.

Că România se confruntă cu o creștere a acestei practici, în ultimii ani, o știm deja. Că acest lucru afectează veniturile la bugetul de stat într-o măsură tot mai mare, este evident dacă luăm în considerare bugetul tot mai sărac. Dar că singura și aparent cea mai eficientă soluție privind diminuarea acestui fenomen este încurajarea spionajului, este într-adevăr o noutate.

Dintre toate măsurile pe care le-ar fi putut lua, guvernul PDL a decis că cea mai potrivită este aceea de a finanța spionajul reciproc și denunțurile. S-au gândit oare liderii PDL că românii nu au evoluat chiar atât de mult în acești ultimi douăzeci de ani încât să fi uitat de vechile obiceiuri, ridicate la rang de lege pe timpul regimului comunist? Foarte probabil. Mentalitățile sunt, până la urmă, cel mai greu de schimbat.

Este însă regretabil că, în anul 2010, guvernul recurge la astfel de practici pentru a remedia o problemă. Logica ne învață că cel mai simplu mod de a corecta o situație este acela de a elimina cauzele care au produs-o.

În cazul de față, munca la negru s-a redus simțitor în perioada 2005-2008, când guvernul liberal a decis reducerea taxelor, cea mai evidentă dintre măsurile adoptate în acest sens fiind aplicarea cotei unice. Au mai contribuit și măsurile luate privind reducerea progresivă a altor impozite și a contribuțiilor. Fenomenul muncii la negru a luat însă amploare după 2008, ca urmare a deciziei guvernului PDL de a crește anumite taxe și de a opri scăderea progresivă a contribuțiilor, demarată de guvernul Tăriceanu.

Alte cauze care încurajează munca la negru sunt determinate de nevoile actuale ale angajaților, care caută să își suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistenței sau de legislația deficitară în ceea ce privește încadrarea în muncă a unor categorii specifice (cum ar fi muncitorii zilieri). Față de aceste probleme însă, guvernul PDL nu a luat nicio măsură, deși ar fi fost mai eficient să se adreseze cauzelor pentru a elimina efectul produs de acestea.

Conform statisticilor publicate de Banca Mondială, România se plasează pe locul doi în lume în privința numărului de taxe care împovărează firmele, iar rata totală de impozitare este de aproape 45%. Adică statul ia aproape jumătate din veniturile firmelor sub formă de taxe. Or, în această situație nu este de mirare că economia subterană ia avânt.

Guvernul trebuie să lupte împotriva acestui fenomen, dar trebuie să o facă într-un mod eficient, care să asigure rezultate pe termen lung și să rezolve cu adevărat problemele cu care se confruntă atât angajații, cât și angajatorii. Încurajarea denunțurilor nu va rezolva aceste probleme și nu reprezintă decât o nouă formă de a cheltui în mod inutil sume de la bugetul de stat.

  Angel Tîlvăr - declarație politică: «Românie, pe fruntea ta stă scris sărăcie!»;

Domnul Angel Tîlvăr:

«Românie, pe fruntea ta stă scris "sărăcie"!»

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, veniturile totale medii lunare ale unei gospodarii au scăzut ușor în al doilea trimestru al anului față de primele trei luni, iar cheltuielile medii lunare s-au situat la același nivel, reprezentând 87,5% din venituri. În ceea ce privește veniturile medii lunare pe persoană, acestea s-au situat în jurul sumei de 806 lei, pe când cheltuielile au fost de 705 lei.

Românii cheltuiesc 87% din venituri pe alimente și nu pentru că ar consuma foarte mult, ci pentru că prețurile la alimente sunt foarte mari și pentru că Traian Băsescu nu poate accepta "greșeala" colegilor săi de partid care au votat în Parlament un TVA de 5% pentru alimente.

Oamenii își cheltuie salariile pe bunuri alimentare, nealimentare, servicii și transferurile către administrația publică și privată și către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuțiilor, cotizațiilor, precum și acoperirea unor nevoi legate de producția gospodăriei.

Românii cheltuie mai mult pe hrană deoarece sunt obligați să consume produse importate pentru că cele autohtone nu au loc pe rafturile magazinelor, oamenii mănâncă fructe și legume mai scumpe pentru că mafia din supermarketuri nu a fost eradicată de actualul guvern și pentru că producătorii autohtoni nu beneficiază de niciun fel de sprijin în propria lor tară. Conform clasificării standard pe destinații a cheltuielilor de consum (COICOP), produsele alimentare și băuturile nealcoolice au deținut, în aprilie-iunie 2010, în medie, 41,4% din consumul gospodăriilor.

O componentă a consumului cu pondere relativ mare în cheltuieli este legată de locuință (apă, energie electrică și termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotarea și întreținerea locuinței). În perioada analizată, acesteia i s-a alocat din cheltuielile de consum 19,3%. Cea mai mare parte a cheltuielilor cu locuința (15,4%) a fost absorbită de consumul de utilități necesar funcționării și încălzirii locuinței (apă, energie electrică și termică, gaze naturale și alți combustibili).

Acest raport este secondat de un altul, intitulat Prognoza Economică Globală, care a fost prezentat de Fondul Monetar Internațional și care precizează că produsul intern brut (PIB) al României scade în acest an cu 1,9% față de 2009, dar urmează să avanseze anul viitor cu 1,5%, estimarea din urmă fiind relativ optimistă dacă se ține cont de părerea unor analiști și economiști care văd recesiune și în 2011. Dacă luăm în considerare și faptul că FMI a făcut această prognoză în urma datelor furnizate de Guvernul Boc, este greu de crezut exactitatea acestor pronosticuri.

Dacă Ungaria, cu o creștere economică estimată pentru 2011 de 2%, Bulgaria cu 2%, Lituania cu 3,1% și Estonia cu 3,5% sunt considerate cazuri fericite, nu același lucru se poate spune despre Croația, Letonia și România care fac parte din clubul țărilor cu recesiune în 2010 și creștere economică modestă anul viitor.Potrivit FMI, România este în fruntea clasamentului și la inflația medie anuală, anticipată de FMI la 5,9% anul acesta și 5,2% în 2011, cifre depășite numai de Turcia - 8,7%, respectiv 5,7%.Paradoxal, în timp ce rata șomajului ajunge în țările baltice aproape de 20%, iar în Ungaria și Turcia depășește 10%, România este bine văzută de Fond, cu numai 7,2% în 2010, respectiv 7,1% anul viitor.

În ceea ce privește unele estimări făcute de FMI acum 6 luni, ele au fost modificate în jos. Se vehicula atunci că, din 2012, România revenea, în opinia experților, la PIB-ul pe locuitor din 2008. O estimare îndrăzneață, dacă ne gândim că măsurile de austeritate vor duce în continuare la scăderea PIB. Cei de la Fond sesizează pe zi ce trece că de fapt sunt mințiți. Sărăcia, așa cum vedem cu toții, se va adânci în România.

Însuși ministrul muncii a recunoscut și el că românii nu își vor recupera veniturile pierdute în 2010, iar pensiilor vor rămâne înghețate, accentuându-se presiunea asupra celor cu venituri reduse.

Un alt aspect pe care Guvernul l-a ignorat și asupra căruia observ că reflectă doar atunci când FMI amenință, este cel legat de Ordonanța 50. Deși până acum numeroasele sesizări în această speță au fost ignorate de guvernanții care și-au arătat sprijinul și devotamentul doar față de bancheri, statisticile BNR arată că doar în Vrancea valoarea restanțelor la bănci s-a ridicat în luna septembrie 2010 la peste 87 milioane lei. În același timp, valoarea creditelor acordate a ajuns la 845 milioane lei, pentru creditele în moneda națională, respectiv 814 milioane lei pentru creditele în valută.

Micșorarea salariilor sau lipsa unor măsuri de susținere a mediului privat a dus la imposibilitatea achitării ratelor bancare. Această situație nu este, cu siguranță, una izolată sau care este caracteristică doar vrâncenilor. Lipsa de susținere a cetățenilor în privința Ordonanței 50 nu a făcut decât să spulbere și ultima brumă de speranță că poate astăzi sau poate mâine vor reuși să doarmă mai liniștiți cu gândul că vor avea oportunitatea să își achite creditele la bănci. Ca măcar o dată acest Guvern va acționa și în interesul lor.

Nimic mai fals! Guvernul mizează și anul viitor pe încasări tot mai mari la bugetul de stat din accize, impozit pe venit, profit si mai ales TVA, dar și din amenzi, confiscări și taxe pe jocurile de noroc. În ceea ce privește veniturile obținute din proprietăți ale statului, prin dividende, este prognozată o scădere de 20%.

Conform Proiectului de buget pe 2011, Guvernul se așteaptă să încaseze anul viitor 11,5 miliarde lei din impozitul pe profit, comparativ cu 10,7 miliarde lei reprezentând execuția preliminară pentru acest an, din care 10,7 miliarde lei de la agenții economici și 776 milioane lei de la băncile comerciale.

La toate acestea se adaugă înghețarea pensiilor, micșorarea indemnizațiilor veteranilor de război și a persoanelor persecutate politic de regimul comunist, a persoanelor cu dizabilități, disponibilizări, dar care nu au legătură cu clientela politică PDL-istă, reducerea cu 50% a volumului creditelor pentru înființarea locurilor de muncă.

Anul 2010 este anul european pentru combaterea sărăciei și al excluziunii sociale și anul în care guvernanții, prin politicile lor sau prin lipsa acestora, au condamnat România la sărăcie.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Redați-vă fericirea, domnule Boc!;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Redați-vă fericirea, domnule Boc!"

Premierul Emil Boc declara săptămâna trecută că nu a avut "cele mai bune zile din carieră", dar că nici nu se gândește la demisie. Fericirea și cariera domniei sale au fost, pare-se, serios influențate de Curtea Constituțională a României, instituție care a declarat neconstituțională angajarea răspunderii guvernului pe proiectul Legii educației naționale.

Nu știu dacă deranjul domnului prim-ministru a fost generat de importanța legii pe care vroia să o treacă pe șest sau de faptul că era pentru a șaisprezecea oară când CCR "trântea" executivul la examenul de constituționalitate. Pentru că nu îmi imaginez nici o secundă că Emil Boc s-a temut că-și va pierde fotoliul de la Victoria, respectiv că UDMR va decide să spună adio puterii portocalii și să treacă în opoziție. Atâta vreme cât premierul are "la ciorap" ceea ce se cheamă "fondul la dispoziția Guvernului" și poate aloca primarilor aleși sub semnul UDMR sume în regim de urgență, coaliția mai poate rezista.

În plus, chiar dacă Legea educației naționale are puține șanse să treacă de Senat în varianta agreată de UDMR, premierul mai are un as în mânecă: proiectul de lege privind statutul minorităților. Proiect despre care acum nu foarte mulți ani spunea că nu va fi votat niciodată de parlamentarii PD. Aș înclina să-l cred, ca pe orice ardelean încăpățânat în bunul simț, dar îmi amintesc și de faptul că, în urmă cu doar doi ani, Emil Boc transmitea UDMR-ului că ar fi cazul să se obișnuiască cu opoziția... Iar astăzi, puterea portocalie se bazează și depinde tocmai de voturile acestei formațiuni politice.

Indiferent care va fi decizia conducerii UDMR, indiferent de felul în care vor vota parlamentarii UDMR în cazul proiectului Legii bugetului de stat pe 2011, premierul ar trebui să știe un lucru pe care toata presa și 90% dintre români îl spun: poporul trăiește prost și niciun cetățean român (cu excepția consilierilor primului-ministru) nu poate spune că trăiește cele mai bune zile din carieră. Cetățenii acestei țări sunt săraci, domnule prim-ministru, prea săraci pentru a mai spera că zilele viitoare vor fi mai fericite și cariera lor se va relansa. Medicii, profesorii, polițiștii, militarii, preoții, corpul funcționarilor publici, cu toții trăiesc de luni bune cele mai nefericite momente ale carierei lor. Și nu au nici măcar speranța că vă veți ține de cuvânt și că tăierile de venituri adoptate în luna iulie vor înceta la 1 ianuarie 2011. Probabil le veți arunca un oscior de 16%. Asta după ce veți crește cu câteva zeci de mii numărul asistaților social, al celor care, potrivit multiplelor dumneavoastră declarații, preferă să stea cu mâna întinsă la stat în loc să muncească.

Acum, când coaliția pe care o păstoriți este crizată, aveți șansa de a intra în istorie.

Redați-vă fericirea, domnul Boc, și demisionați. Veți face fericită 90% din populația acestei țări.

  Samoil Vîlcu - declarație politică cu subiectul Agricultura, șansa României de a-și reveni economic;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Agricultura, șansa României de a-și reveni economic"

Agricultura a fostși va fi o sursă vitală de existență, este baza producției de bunuri materiale, un suport vital, de neînlocuit pentru existența și progresul societății.

Consider că tema agriculturii și a dezvoltării rurale este foarte importantă, de fapt este esențial ca la nivel european politica agricolă să aibă în vedere în primul rând asigurarea calității și siguranței produselor agricole, să asigure condiții agricultorilor pentru desfășurarea activității, dar și prețuri accesibile pentru consumatori.

Putem relansa agricultura cu banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană, dar cu condiția să atragem aceste fonduri și să le utilizăm eficient.

Având în vedere perioada de criză, asigurarea cofinanțării pentru proiectele finanțate de UE este dificil de asigurat, iar agricultorii sunt descurajați de condițiile greoaie de accesare a unui împrumut bancar.

Nu putem să nu remarcăm eforturile făcute pentru a găsi soluții de deblocare a creditării în agricultură. Este extrem de dificil pentru unii fermieri să-și mai asigure cofinanțarea proiectelor și probabil mulți vor renunța la ele. În aceste condiții pierdem marea șansă de a relansa agricultura, un important domeniu pentru România, mai ales că avem și un mare potențial în acest sens. Trebuie să găsim soluții cât mai rapid, avem o șansă unică de a transforma acest domeniu într-unul viabil.

Am încercat prin activitatea mea de parlamentar, în întâlnirile cu primarii, să le reamintesc că pot contracta credite bancare pentru cofinanțarea proiectelor europene cu garanții de stat, banii fiind extrem de necesari acestui sector de activitate. Peste 1 milion de agricultori vor beneficia în această toamnă de 400 de milioane de euro, reprezentând avansul la plățile directe la hectar. Banii alocați de Guvern fac parte dintr-un fond total de aproximativ un miliard de euro care se acordă pentru plățile directe pe hectar, iar Uniunea Europeană, prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), contribuie cu aproximativ 700 de milioane de euro, iar 300 de milioane de euro sunt asigurați de la bugetul de stat.

O altă măsură bună este cea a subvenționării ratei dobânzii pentru creditele contractate de fermieri pentru producție, până la finalul anului 2010. Subvenționarea diferenței între dobânda pieței menționată în contractele de creditare și dobânda de referință comunicată lunar de către Comisia Europeana este un sprijin important pentru agricultori.

Dacă vom înțelege să informăm fiecare dintre noi, în colegiile în care am fost aleși, despre toate măsurile de sprijin destinate agriculturii, dacă vom discuta cu primari și fermieri deopotrivă pentru a încerca să le rezolvăm problemele, putem spera la o îmbunătățire a situație dificile prin care trece și acest domeniu în contextul crizei economice generale.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică cu tema Strategia de dezvoltare a țărilor dunărene, o oportunitate pentru România;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Strategia de dezvoltare a țărilor dunărene, o oportunitate pentru românia"

Prezentul ne domină sub aspectele lui primare, neexistând dorința de a gândi perspectiva României sub aspectul evoluțiilor interne și condiționărilor externe. Față de schimbările care se produc în lume, față de noile condiționări, consider că România are o șansă formidabilă, aceea de a face parte dintr-o structură politică care va domina Europa în următorii douăzeci de ani. Integrarea europeană nu este un moft și trebuie tratată cu responsabilitate, angajare, dinamism și inovare în perioada care urmează. În același timp, țara noastră trebuie să joace un rol creator în relațiile internaționale pentru a-și putea construi noua poziționare și putere internațională regională. Cred că a venit momentul începerii construirii unei forțe capabile de a genera, de a anima și de a urmări programul de reașezare a României în plan european.

Transformarea României în putere regională este de neconceput, unii o consideră un joc periculos, iar alți analiști motivează criza în care ne aflăm ca fiind prea mare pentru a ne gândi la așa ceva.

Aceste gânduri le am astăzi, când Bucureștiul găzduiește un mare eveniment, Summit-ul Dunării, acțiune care confirmă dorința de a genera o cooperare mult mai mare în regiune, momentul în care primul-ministru român și cancelarul austriac, în 2008, au cerut ca aceasta să fie sprijinită imediat. Nu este pentru prima dată când o inițiativă confirmă rolul economic și strategic al Dunării la nivel european; practic de aproape o sută cinzeci de ani, de la înființarea Comisiei Europene a Dunării, în 1856, până la Inițiativa Central-Europeană, regiunea se coagulează într-o structură cu recunoaștere europeană a intereselor economice.

Lansarea "Strategiei țărilor dunărene" în primul semestru al anului 2011, sub președinția ungară, trebuie să determine o implicare activă a instituțiilor statului român, a patronatului, a mediului academic-universitar în elaborarea contribuției României la stabilirea acestei strategii, considerând această acțiune o oportunitate în asigurarea dezvoltării în context european, având în vedere că pentru finanțarea implementării acesteia se alocă suma de 95 miliarde de euro. Această strategie reprezintă o inovație la nivelul politicilor europene, oferind statelor semnatare oportunitatea de a atrage sub o altă formă fonduri europene regionale, dar și de a face schimb de expertiză în privința atragerii acestora. Președintele Comisiei, Jose Manuel Durao Barroso, afirma, în acest context, că "avem oportunitatea de a crea o viziune comună și este interesul nostru să o realizăm".

Având în vedere faptul că transporturile fac parte din cele patru axe majore de dezvoltare ale regiunii, în sensul că Dunărea poate susține un sistem navigabil modern, care să completeze în modul cel mai eficient politica de transport europeană, și faptul că această apreciere face parte dintr-un document semnat de ministrul de externe al României și ministrul federal al Afacerilor Europene și Internaționale al Austriei, consider că ar trebui reluate documentele austriece de dezvoltare a periferiei, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în cadrul efortului de atunci de reinventare a Imperiului. Sub acest aspect, consider că pentru noi sunt importante datele care fac referire la Bucovina și la Transilvania.

Faptul că Dejul, conform legislației existente, este port și are căpitănie și faptul că Legea privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea Rețele de transport, Anexa VI, punctul C - Rețeaua de căi navigabile interioare și porturi, la punctul 1.18 specifică că Someșul, între Dej și frontieră, în postura de cale navigabilă, este prevăzut ca zonă în care se vor executa lucrări de amenajare, propun ministerului de resort să facă un studiu de oportunitate ca portul Dej și calea navigabilă Someș, pe zona menționată, să fie cuprinse în cadrul strategiei de dezvoltare a țărilor dunărene la capitolul investiții pentru partea navigabilă de interconectare.

Consider că această strategie este o mare oportunitate pentru România, iar Dejul poate să părăsească statutul de port formal și poate să-și fundamenteze un statut de port adevărat, care să lege această zonă importantă a României cu porturile dunărene și cu Marea Neagră. Pornind de la aceste considerente, având în vedere importanța strategiei și a celor 95 miliarde de euro care vor asigura finanțarea, propun Parlamentului înființarea unei comisii permanente sau a unei subcomisii care să coaguleze efortul național de stabilire a priorităților în cadrul acestui proiect european.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politica intitulata: Abandonul școlar;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Abandonul școlar"

Copiii care provin din medii defavorizate reprezintă un grup vulnerabil, aflat în situație de risc, iar găsirea soluțiilor în scopul rezolvării problemelor cu care se confruntă acești copii trebuie să fie în atenția tuturor instituțiilor statului.

În acest sens, autoritățile, prin politicile educaționale pe care le promovează, trebuie să conducă la transformarea școlii în școală incluzivă, oferind fiecărui elev șansa de a-și valorifica potențialul. Introducerea în anul 2002 a programului "Cornul și laptele" pentru elevii de clasele I-IV a avut efecte pozitive certe, programul fiind foarte bine primit de părinții elevilor și de întreaga populație. Acest program a contribuit la creșterea participării școlare, în special în zonele sărace și pentru copiii proveniți din familii defavorizate socio-economic. Deși inițial programul a avut drept grup-țintă copiii proveniți din familii dezavantajate socio-economic, în momentul aplicării lui, acesta a fost extins la toată populația școlară din învățământul primar și gimnazial, pentru a nu crea o discriminare între copii.

Așa cum se prezintă lucrurile în acest moment, problematica abandonului școlar trebuie să reprezinte o preocupare permanentă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, așa cum rezultă chiar din proiectul Legii educației naționale - document aflat în procedură de dezbatere parlamentară la Senatul României -, se pare ca lucrurile nu sunt foarte favorabile.

În concluzie, MECTS trebuie să asigure pârghiile legale pentru reducerea abandonului școlar, iar modul de aplicare a acestora și monitorizarea fenomenului, să țină, conform principiului descentralizării, de managementul instituțional specific fiecărei școli și de implicarea părinților și a comunității locale.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politica intitulata: Accesarea de către România a Fondului European de Ajustare la Globalizare;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Accesarea de către România a Fondului European de Ajustare la Globalizare"

În baza atribuțiilor care îi revin și a prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are misiunea de a implementa programul de măsuri active pentru aplicarea politicilor și strategiilor adoptate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în domeniul ocupării forței de muncă.

O măsură suplimentară care poate fi adoptată pentru a sprijini activ persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă este cea referitoare la eficientizarea sprijinului acordat persoanelor disponibilizate ca urmare a crizei economice și financiare, pentru a se reintegra pe piața muncii prin accesarea Fondului European de Ajustare la Globalizare (FEAG).

FEAG nu a fost accesat până în prezent de către România, deoarece se considera că nu au fost întâlnite situații care să fi îndeplinit unul din criteriile de eligibilitate impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului European de Ajustare la Globalizare (FEAG), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

Consider ca, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ar trebui să elaboreze, de urgență, un proiect de act normativ privind cadrul instituțional de coordonare și gestionare a asistenței financiare comunitare acordate României prin FEAG.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politica intitulata: Manualele școlare;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Manualele școlare"

În conformitate cu Metodologia privind regimul manualelor școlare în învățământul preuniversitar, aprobată prin OMECI nr. 5913/ 13.XI.2008, în vederea asigurării manualelor școlare în fiecare unitate de învățământ, se organizează procesul de completare a stocurilor de manuale școlare pentru învățământul obligatoriu, prin achiziționarea manualelor școlare retipărite, pentru fiecare an școlar. Achiziția manualelor școlare retipărite se realizează anual și vizează numai manualele școlare achiziționate din fondurile alocate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În vederea achiziționării manualelor școlare retipărite, ca urmare a procesului de descentralizare, fiecare inspectorat școlar județean are responsabilitatea de gestionare a fondurilor primite de la MECTS pentru a acoperi necesarul de manuale, dar cu obligația încadrării în bugetul alocat. Întrucât necesarul de manuale școlare nu poate fi așadar acoperit exclusiv prin procesul de completare a stocurilor de manuale școlare retipărite, este de datoria inspectoratelor școlare teritoriale de a asigura, din recuperări, recartări și recondiționări, necesarul de manuale școlare pentru toți elevii.

Pentru anul școlar 2010 - 2011, procesul de retipărire a manualelor școlare s-a desfășurat, în baza Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.3316/25.02.2010 privind aprobarea procesului de completare a stocurilor de manuale școlare pentru învățământul obligatoriu, prin achiziționarea manualelor școlare retipărite, pentru anul școlar 2010-2011. Conform prevederilor stipulate în Hotărârea de Guvern nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010.

Standardul de cost pe elev, aferent achiziționării de manuale școlare retipărite, este de 8 lei/elev, în situația în care în anul școlar 2009-2010 a fost alocată o sumă medie de 4,71 lei/elev, iar în anul școlar 2008-2009 aceasta a fost de 11,50 lei/elev.

Alocarea sumelor pentru fiecare inspectorat școlar județean în vederea completării stocurilor de manuale școlare pentru învățământul obligatoriu pentru anul școlar menționat s-a realizat ținându-se cont de mobilitatea populației școlare, și anume: schimbare de domiciliu, transferuri, retrageri, abandon școlar, repetenții, precum și de alte situații prevăzute de legislația în vigoare.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului trebuie sa aibă în vedere soluționarea problemei manualelor școlare, încă insuficiente, precum și asigurarea accesului elevilor din România la un act educațional de calitate. Problema prioritară trebuie să o constituie înnoirea manualelor școlare pentru învățământul preuniversitar, dar și modificarea legislației cu privire la manualele școlare, respectiv formularea unor amendamente la Metodologia privind regimul manualelor școlare în învățământul preuniversitar, în așa fel încât să se încadreze în prevederile respectivei legi.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politica intitulata: Armata română a mai pierdut doi oameni;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Armata română a mai pierdut doi oameni"

Doi piloți militari români, cu sute de ore de zbor la activ, participanți la diverse misiuni internaționale au murit săptămâna trecută, după ce avionul MiG 21 Lancer pe care îl pilotau s-a prăbușit lângă baza de antrenament de la Câmpia Turzii. Comandorii Laurențiu Chiriță și Sorin Avram, doi dintre cei mai buni piloți ai Forțelor Aeriene Române, aveau la activ peste 1.000 de ore de zbor și participaseră la numeroase misiuni și exerciții internaționale. Piloții efectuau o misiune de cercetare meteo pentru buna desfășurare a unui exercițiu militar comun româno-american, la care ar fi trebuit să participe avioane de tip MiG 21 Lancer și F15. Cauza: starea tehnică depășită a aparatelor de zbor.

În ultimii ani, un număr de 19 avioane de tip MiG 21 Lancer s-au prăbușit din cauza unor defecțiuni tehnice, puse de specialiști pe seama uzurii avionului, iar 11 piloți și-au pierdut viața. Avioanele MiG 21 Lancer aflate în dotarea Flotilei 71 Aeriană de la Câmpia Turzii au o vechime de peste 30 de ani. O evidență nedorită a acestor accidente ne dezvăluie starea precară a înzestrării armatei române. Consider că armata română, ca parte a sistemului de securitate națională, ar trebui sa fie finanțată cel puțin la nivelul minim de existență, ca parte a structurii militare nord - atlantice. Nu ne putem permite să pierdem vieți omenești, iar de fiecare dată când se întâmplă astfel de tragedii, să le punem pe seama lipsei de logistică corespunzătoare, existente la nivelul Armatei române.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politica intitulata: Acordarea de medicamente pentru pensionari;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Acordarea de medicamente gratuite pentru pensionari"

Reducerea sărăciei și marginalizării sociale și îmbunătățirea standardului de viață pentru persoanele vârstnice ar trebui să reprezinte principalele obiective strategice ale Guvernului privind îmbunătățirea actualului sistem de protecție socială din România. Creșterea constantă a prețurilor la alimente, creșterea costurilor la utilități (energie electrică, gaze, energie termică etc.) sunt probleme la care pensionarii cu greu mai fac față, un procent important al acestora trăind la limita sărăciei. Drama lor este cu atât mai mare cu cât la această vârstă o bună parte din banii de pensie se duce pe medicamente. Este evident că pentru traiul de zi cu zi nu le mai rămân suficienți bani. Conform legii fundamentale, statul român are obligația să intervină cu măsuri de protecție socială. Consider că este necesară identificarea resurselor financiare, precum și modificarea legislației incidente în materie, respectiv a art. 48 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în sensul implementării unui program prin care să se asigure gratuitatea medicamentelor pentru pensionari. Această măsură este necesară pentru îmbunătățirea stării de sănătate și creșterea speranței de viață, având în vedere creșterea vertiginoasă, în ultimul deceniu, a mortalității, precum și asigurarea continuității și a calității serviciilor medicale acordate pensionarilor. Pentru implementarea unui astfel de program se pot utiliza sume de la trezoreria statului, din sumele acumulate din procesul de privatizare. În Constituția României, la art. 47 se menționează că: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. (2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii." În virtutea acestor prevederi din legea fundamentală a statului român, autoritățile sunt obligate să asigure condițiile unui trai decent pentru toate categoriile de populație, în special a celor defavorizate, categorie în care se încadrează și pensionarii.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politica intitulata: Guvernul a cedat ușor în fața reprezentanților FMI;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Guvernul a cedat ușor în fața reprezentanților FMI

Cedarea totală în fața reprezentanților FMI, cu care ne-a obișnuit actuala putere, nu înseamnă decât continuarea politicilor de austeritate.

Abordarea Guvernului a fost de la început greșită. Au fost luați bani de la FMI, s-a cumpărat pacea socială anul trecut, iar de acum începe decontul. Problema este că la nivel guvernamental nu există niciun plan care să facă mai ușoară plata uriașei datorii externe. Contrar a ceea ce spune Guvernul, gradul de îndatorare al României, ca suportabilitate, a trecut de zona roșie.

Fondul se opune reducerii TVA la alimente și neimpozitării pensiilor sub 2.000 de lei, iar Băsescu nu a avut curaj să promulge legi care fac bine românilor. Scăderea TVA la alimentele de bază este o soluție cu efecte economice și sociale pozitive, deopotrivă.

Președintele nu înțelege însă că românii au ajuns la gradul maxim de suportabilitate a măsurilor de austeritate, iar producătorii români sunt distruși sistematic de lipsa de sprijin din partea statului.

România a luat o serie de măsuri aberante, doar de dragul de a face voia celor de la FMI. Măsuri controversate, condamnate de analiști economici nu doar români, măsuri care n-au făcut altceva decât să aducă mai repede criza, în primă fază, ca apoi să o facă să lovească violent în populația aflată deja la limita sărăciei.

Acordul a fost la un pas de a fi rupt, nu din cauza nerespectării unor angajamente, ci pentru simplul fapt că Guvernul Boc și-a permis să ceară băncilor să-i respecte pe români, să nu-i mai jecmănească atunci când le oferă un credit

Guvernul Boc a mai cedat o dată, așa că băncile răsuflă ușurate. Vor avea profituri la fel de mari, grație ajutorului primit de la reprezentanții FMI, întorși la Washington liniștiți și ei că și-au îndeplinit misiunea. Neliniștiți rămânem noi, slugile, pentru care viața la curtea FMI se anunță din ce în ce mai grea.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politica intitulata: Curtea Constituțională a reușit să își păstreze consecvența;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Curtea Constituțională a reușit să își păstreze consecvența

Prin decizia din 3 noiembrie Curtea Constituțională a hotărât că asumarea răspunderii Guvernului pe Legea educației este neconstituțională, dovedind încă o dată că nu se supune orbește indicațiilor Guvernului Boc și al Palatului Cotroceni, că Guvernul României se folosește frecvent de mașinăria de vot a PDL.

Decizia Curții Constituționale arată că, din fericire, instituțiile statului încă funcționează, nu acceptă comenzi politice și judecă strict pe baza legii. Este un vot de blam la adresa acestui guvern iresponsabil.

Curtea Constituțională a reușit să își păstreze consecvența în raport cu decizia luată anul trecut, tot pe asumarea răspunderii la Legea educației, și a pus astfel procesul legislativ pe făgașul său normal. Legea educației - un act care va afecta învățământul românesc pe o lungă perioadă - nu poate fi adoptată decât prin consensul partidelor, nu pentru orgoliile politice ale lui Emil Boc, Traian Băsescu și Daniel Funeriu.

Guvernul Boc și-a făcut o regulă din promovarea actelor normative neconstituționale și a încălcat încă o dată flagrant legea, regulamentele sau procedurile parlamentare și Constituția.

Legea educației naționale trebuie să fie o lege în care să se regăsească aspirațiile tuturor românilor și care să conducă la așezarea învățământului românesc pe făgașul integrării depline în familia europeană.

Mimarea unor politici active, moderne în domeniul educației și cercetării va fi decontată de generațiile prezente, dar mai ales de cele viitoare.

Sistemul de educație este cel mai mare și cel mai sensibil sistem social în orice țară.

Emil Boc, împreună cu ministrul Funeriu trebuie să părăsească Guvernul. Demisia este în acest moment singurul gest firesc.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politica intitulata: Guvernarea ineficientă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Guvernare ineficientă

Cuțitul sărăciei continuă să taie adânc în nivelul de trai al populației! Din multe puncte de vedere s-a depășit orice limită a suportabilului. Am rămas fără "nimic". Un nimic generalizat - subvențiile sunt doar vise, creditele cu dobândă preferențială - o adevărată utopie, iar la un trai mai bun foarte puțini dintre noi mai speră.

Guvernarea actuală este ineficientă. Cetățenii nu mai au încredere în politicieni. Ei au perceput corect că fondurile și contractele publice sunt alocate clientelar, că birocrația devine excesivă, că în cheltuirea banilor publici se face risipă. Românii nu mai sunt orbi, surzi și muți. De câțiva ani ei sunt simpli cobai într-un experiment legislativ și într-o democrație nefuncțională care nu mai este nici reprezentativă, nici participativă. Sistemul de învățământ, sistemul de sănătate, cultura sunt neglijate, uitate. Democrația capitalistă a degenerat într-o anarhie de tip mafiot, unde valorile și somitățile au fost înlocuite de mediocritate, vulgaritate și nonvaloare.

Revoltele au început. Românii și-au dat seama în sfârșit că soarta lor nu interesează pe nimeni. Patronatele și sindicatele nu reușesc să negocieze cu Guvernul nici măsurile de austeritate, nici măsurile de relansare economică.

Dialogul social între Guvern, patronate și sindicate este blocat, iar graba cu care se aruncă pe piață legi făcute pe genunchi arată lipsa de direcție și de strategie a decidenților și legiuitorilor. Guvernanții noștri nu au timp de așa ceva când problemele lor sunt prioritare - conturi, afaceri, vacanțe.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politica intitulata: România nu are nevoie de un nou împrumut;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: România nu are nevoie de un nou împrumut

România se încadrează cu greu în profilul unei țări cu o economie stabilă. Semnarea Acordului cu FMI i-a transformat pe români, cu Guvernul Boc cu tot, în executanți în propria țară.

Intervenția FMI în România poate fi cu adevărat falimentară dacă guvernanții noștri nu înțeleg că banii care acum tot curg de la FMI sunt de fapt bani pe care, în cea mai scurtă perioadă de timp, trebuie să învățăm să îi producem noi. Altfel, împrumuturile continue pentru plățile sociale nu sunt decât drumul sigur spre faliment.

Cedarea totală în fața reprezentanților FMI, cu care ne-a obișnuit actuala Putere, nu înseamnă decât continuarea politicilor de austeritate. Negocierile cu reprezentanții FMI, care mai nou se poartă mai mult la Cotroceni decât la Palatul Victoria, demonstrează cel mai bine cine decide practic în acest moment în Guvern. Probabil că nimeni nu se simte prea deranjat de această anomalie, nici măcar reprezentanții delegației FMI, dar poate că și această ciudățenie a spațiului nostru este o cauză a situației tragice în care ne aflam în prezent.

România are nevoie de un nou acord, de tip preventiv, nu însă și de un nou împrumut. Noul acord trebuia negociat mai inteligent. Este responsabilitatea Guvernului să facă acest lucru.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politica intitulata: Traian Băsescu face din nou rău celor săraci;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Traian Băsescu face din nou rău celor săraci

Traian Băsescu face din nou rău acelor oameni care se zbat să supraviețuiască și care se luptă cu șomajul, cu prețurile, cu scăderea salariilor, cu plata facturilor, cu prețul medicamentelor, cu ratele la bănci. Acești oameni sunt majoritari și ei au fost abandonați de președinte și de Guvern. A comis cel mai regretabil gest din ultimul timp, trimițând, fără niciun temei juridic, Legea privind reducerea TVA la alimentele de bază înapoi la Parlamentul României.

Deputații PSD+PC au votat această lege tocmai pentru a ajuta românul de rând, cel care își pune problema ce va mânca a doua zi și care are în față o iarnă cumplită.

Respingând legea pentru ieftinirea alimentelor de bază, Traian Băsescu a respins singura măsură bună prin care avea acum ocazia să susțină românii, pentru care problema asigurării existenței de zi cu zi devine o problemă capitală.

A demonstrat că nu îl mai preocupă problemele cetățenilor de rând, ci numai jocurile și manevrele politice pentru acapararea întregii puteri în stat și pentru eliminarea oricărei opoziții democratice.

Legea privind scăderea TVA este benefică pentru populație. Președintele nu a promulgat-o pentru că venea de la opoziție și pentru că l-ar fi obligat să ia din banii de la buget direcționați către clientela PDL și să îi dea populației.

Există bani pentru ca această lege să poată fi pusă în aplicare. Trebuie luați de la achiziții, adică de la clientela portocalie, și, de asemenea, trebuie colectați mai bine.

Traian Băsescu trebuie să înceteze să se mai considere singurul cunoscător și depozitar al interesului național.

Lupta deputaților PSD+PC în Parlament va fi dură, o luptă a noastră împotriva celor care și-au întors definitiv fața de la popor.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu subiectul Boala portocalie a cuprins sistemul sanitar românesc;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Boala portocalie a cuprins sistemul sanitar românesc"

În țara noastră mor în fiecare an peste 250.000 oameni, rata moralității clasând România printre codașele Europei și în zona țărilor subdezvoltate de pe întregul mapamond. Din păcate, însă, specialiștii în domeniu avertizează că peste 50.000 de decese înregistrate anual ar putea fi evitate prin însănătoșirea sistemului sanitar. S-o spunem pe-a dreaptă, în fiecare an, unul din cinci români moare cu zile!

Realizările din programul de guvernare, transpuse în practică de Ministerul Sănătății, se reduc la un singur cuvânt: haos! Premierul Emil Boc și ministrul sănătății, Cseke Attila, nu aud strigătul de disperare al bolnavilor rămași fără medicamente, al cadrelor medicale rămase fără salarii, al medicilor care emigrează în masă. Emigrarea fără precedent a medicilor și a asistentelor medicale este reflectată de cifre statistice clare: în ultimii trei ani, peste 8.000 de medici au solicitat și au obținut de la Ministerul Sănătății certificate de conformitate necesare pentru a practica profesia în străinătate. Grav este că Organizația Mondială a Sănătății a recomandat că în sistemul sanitar românesc trebuie declarată "alarmă de cod roșu", dar guvernarea portocalie nu mai ia demult în seamă avertismentele externe.

Așa cum arătam în textul moțiunii simple "Sănătatea - între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății", plata datoriei spitalelor, în sumă de aproape 800 milioane lei, face ca respectarea legii de către spitale să fie ..opțională", unele datorii fiind înregistrate cu încălcarea legii finanțelor publice. E necesar ca plata acestor datorii să se facă după o corectă și responsabilă analiză a modului și obiectivelor pentru care au fost cheltuiți banii, iar Ministerul Sănătății să întreprindă măsuri ferme de recuperare de la cei vinovați a sumelor cheltuite fără temei legal. În Vâlcea, de exemplu, la Spitalul Județean de Urgență s-a construit o mansardă fără respectarea legislație și fără avize de la instituțiile specializate în siguranța publică.

Ce trebuie făcut cât mai repede cu putință? Reconsiderarea finanțării sistemului sanitar, prin alocarea a cel puțin 6% din PIB în anul 2011, alocarea sumelor necesare pentru susținerea programelor naționale de sănătate, reevaluarea grilei de salarizare a personalului medical și găsirea de soluții stimulative care să stopeze migrația medicilor și a asistentelor medicale.

  Ioan Sorin Roman - Degeaba ne plângem morții dacă nu îi iubim și respectăm cât sunt încă vii;

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Degeaba ne plângem morții dacă nu îi iubim și respectăm cât sunt încă vii"

Fac parte din generația în blugi, m-am regăsit în rândul tineretului în adidași, motiv pentru care am fost profund îndurerat de trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, această stea care a poposit pentru o vreme printre noi și din păcate a plecat săptămâna trecută spre un alt tărâm. Un moment trist pentru marea majoritate a românilor, un moment în care multă lume a simțit durerea unei pierderi, deși nu le-a fost rudă ori prieten, l-au simțit ca pe un suflet apropiat.

Și-au exprimat durerea pentru această pierdere a întregului popor o mulțime de oameni, de la oameni politici la oameni de rând, toți exprimând o durere sinceră. Totuși, un lucru m-a surprins, primul-ministru se declară șocat de moartea lui Adrian Păunescu, apreciind că poetul va rămâne în conștiința tuturor drept un român adevărat. Cred că are dreptate în ceea ce privește a doua parte a declarației sale, Adrian Păunescu va rămâne în conștiința tuturor drept un român adevărat, spre deosebire de domnul Boc. Nu înțeleg totuși de ce se declară șocat. Dacă cei pe care i-a angajat să-i fie consilieri nu i-au spus, vreau să-i aduc eu la cunoștință domnului Boc că artistul României zilelor noastre trăiește o permanentă umilință. Regimul pe care-1 conduceți îngroapă acest popor începând cu oamenii de cultură.

Concomitent cu știrile despre funeraliile marelui poet, duminică jurnalele de știri vorbeau și despre disponibilizările din instituțiile de cultură. Artiștii povesteau cum fac taximetrie în timpul liber pentru a putea trăi, cum fac muncă voluntară pentru a-și putea face treaba, realizează decorurile, mătură sala, și alte activități pentru care ar trebui să existe personal angajat.

Domnule Boc, și ei vor rămâne în conștiința tuturor ca niște buni români, dumneavoastră nu. Să nu fiți șocat când alți oameni de valoare vor trece prea devreme în neființă. dumneavoastră îi ajutați, obligându-i să trăiască din salarii și pensii mizerabile. Încep să cred că disprețuiți acest popor și valorile lui, și de aceea îl distrugeți. De ce continuați să lucrați împotriva României? De ce nu plecați acasă? Chiar vreți să nenorociți acest popor? Sunt întrebări retorice ce ar trebui să vă pună pe gânduri. Sper că tineretul în adidași și generația în blugi nu vor ajunge generația în zdrențe. Sper că vom scăpa de acest furuncul ce are pretenția a fi numit Guvern. Românii merită mai mult. România are dreptul să trăiască.

  Ion Călin - declarație politică intitulată România pe mâini bune;

Domnul Ion Călin:

"România pe mâini bune"

Luna aceasta se împlinesc doi ani de la campania electorală pentru alegerile parlamentare. În speranța câștigării de voturi, și bineînțeles a alegerilor, în acea campanie electorală PDL-ul, actualul partid de guvernământ, și-a schimbat de mai multe ori sloganul electoral. Unul dintre aceste sloganuri a fost, este adevărat, pentru scurt timp, "România pe mâini bune!". Acum după trecerea timpului, cetățenii României au tras concluzia ce "mâini bune" conduc țara.

Ce fel de oameni au promovat cei din PDL în posturi? Cei mai importanți oameni în funcții de conducere sunt Roberta Anastase și Emil Boc, poate exemplele cele mai elocvente de "mâini bune".

Emil Boc, șef al Guvernului României de aproape doi ani de zile, a aflat de sistemul generalizat de plată din două ministere (Finanțe și Muncă), Casa de Sănătate, Vamă și Garda de Mediu, plus primării, adică de prin toate instituțiile care taie amenzi, abia după izbucnirea scandalului de la Ministerul Finanțelor. Deci un premier care nu știe lucruri atât de importante despre salariați, dar care știe să facă numai reduceri și să prezinte măsuri anticriză.

Atunci când era în opoziție, domnul Emil Boc nu pierdea niciun prilej să atace fosta putere, acum, dacă opoziția îi reproșează ceva, imediat aduce în prim-plan "interesul național", pentru că nu acceptă nici critici, dar nici soluții.

La conducerea Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase nu știe să numere voturile în plen la votarea legilor în beneficiul alegătorilor, dar știe să răspundă cu aroganță și tupeu la orice sfat care vine din partea opoziției sau din altă parte.

După ce au ocupat două locuri de judecători care asigurau PDL-ului majoritatea în Curtea Constituțională și după ce au reușit să obțină și șefia TVR, plus majoritatea în Consiliul de Administrație, actualului partid de guvernământ nu i se pare suficient. Membrii PDL cer renegocierea posturilor din instituțiile subordonate Parlamentului, Consiliul Național al Audiovizualului, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și Curtea de Conturi, astfel încât partidul să aibă un dublu câștig: controlul unor instituții importante, dublat de plasarea în funcții bine remunerate a unor oameni din propria clientelă.

Dacă parlamentarii uninominali ai PDL votează legile numai după modul de ridicare a degetului șefului de grup parlamentar, fără măcar să le citească, în domeniul afacerilor cu autoritățile publice nu au nevoie de nicio indicație, aici chiar au dat dovadă ce "mâini bune" au.

Toate acestea au făcut ca The Economist să-i dea exemplu de "Cum nu se conduce o țară".

Acel stat clientelar de care președintele Băsescu vorbea în cadrul unei ședințe de partid și-a dezvoltat ramificațiile începând de la vârfurile ierarhiei politico-statale. Toți cei care au contribuit la campania partidului-stat și-au triplat câștigurile, după ce acesta a ieșit câștigător la alegeri, evident, din contracte cu statul.

Și câte alte exemple de asemenea "mâini bune" s-ar putea da, începând cu membrii guvernului, parlamentarii, renumiții risipitori de la conducerea societăților și companiilor naționale și terminând cu cei de la conducerea județelor, deconcentratelor și chiar comunelor.

Stimați colegi, despre programul propus de PSD ați spus că este lipsit de relevanță, că nu ar putea fi susținut de economia românească și multe altele, dar la ce rezultate au dus măsurile pe care le-ați aplicat dumneavoastră? La o datorie externă de peste 20 de miliarde de euro, reduceri pentru bugetari și pensionari, deci la o sărăcie lucie pentru marea majoritate a populației țârii.

știu că țara trebuie "în vremuri grele sa fie condusă cum trebuie", că suntem pe drumul cel bun, că ieșim din criză ba anul trecut, ba anul acesta, ba anul viitor, cetățenii au înțeles toate astea, v-au votat, dar nu credeți că acum s-au dezgustat de toate aceste "mâini bune" pe care le aveți și că trebuie să renunțați?

  Vasile Popeangă - declarație politică: Bună țară, rea tocmeală, mama ei de rânduială!;

Domnul Vasile Popeangă:

"Bună țară, rea tocmeală, mama ei de rânduială!"

Nu știu dacă Victor Socaciu are imaginea întreagă a realității din versurile cântecului cu un mare răsunet în concerte, dar cu sensurile uitate imediat ce lumea a părăsit locul desfășurării respectivei manifestări culturale. La fel cum imnul țării este "Deșteaptă-te, române!", populația trăitoare în spațiul carpato-danubiano-pontic preferă somnul generat de melodii ca acelea din vremea când FNI veghea pentru multe sute de mii de autohtoni.

E de mirare cum o țară râvnită de mulți pentru munții, mineralele, petrolul și gazele, pădurile, câmpiile și marea pe care le are poate avea o populație atât de inertă când se atentează nu numai la bogățiile ei, ci la însăși fibra ei națională! E de mirare cum se poate lăsa, mioritic, călcată în picioare, batjocorită în cel mai rău hal, mințită pe față, jefuită la buzunare, jupuită de șapte rânduri de piele! Au început să ne plângă de milă nații mult mai sensibile la jugul pe care-l purtăm noi: englezi, americani, francezi, nemți, însă nu pot face nimic pentru noi, pentru că în democrație fiecare trebuie să-și facă singur curățenie în propria ogradă - în caz contrar, pățim ca-n 1989, când a fost deranj mare, dar acum suntem în UE, și nu mai merge metoda!

Am ajuns în situația în care din cauza conducerii actuale a țării să fugă lumea de noi mai rău ca de ciumați! Europenii nu mai vor să aibă de-a face cu noi sub nicio formă, iar italienii și francezii au ajuns la "performanța" de a ne da și bani numai să plecăm de pe lângă ei, ca să nu mai aibă nicio tangență cu românii! Sub pretextul infracționalității crescute, frații noștri de gintă latină, francezii și italienii, au ajuns să ne dea brutal la o parte din calea lor, ca să nu se simtă maculați, ca să se simtă mai în siguranță.

Și, dacă la noi pe populația română poți s-o joci pe cap, că nu pare a simți, popoarele europene, dacă te urci cu cizmele jegoase în paturile lor, dau cu tine de pământ de nu te-aduni! Cei care la noi ar fi în fruntea bucatelor portocalii, în Italia sau Franța înfundă pușcăriile, căci lumea civilizată nu acceptă nici hoții, nici mârlanii, nici nesimțiții - toți campioni ai tupeului neaoș românesc!

Să mai pomenesc și că la ei unde-i lege, nu-i tocmeală? La noi, tocmai unde-i lege e cea mai mare tocmeală! La noi, hoții sunt cei mai mari specialiști în tocmeală, tocmeala cu puterea, pentru parandărăt, tocmeala cu justiția, ca să scape basma curată... Urmează nesimțiții la grămadă cu escrocii: se tocmesc cu tine, bat palma, îți saltă ce le-ai promis, iar după aia uită că s-au jurat c-o să-ți facă și c-o să-ți dreagă! Se miră băsiștii de ce nu mai vine pe la noi decât Angela Merkel, și ea doar după ce și-a luat inima-n dinți, crucifixul la gât și tămâia-n buzunar, și doar ca să ne ia la rost că vrem să le dăm țeapă firmelor germane, ștergând pe jos cu actuala putere, iar băsiștii au tradus asta în public că a fost o vizită de o mare importanță și o victorie a portocaliilor, că-i mai bagă și pe ei cineva-n seamă! Aiurea, nici măcar vreun șef de trib Bantu sau de prin Oagadugu n-a mai călcat în vizită mai serioasă și în avantajul României, pe la Cotroceni sau palatul Victoria, din 2005 încoace!

Au rămas să se mai tocmească între ele doar găștile din arcul guvernamental - UDMR-ul și UNPR-ul mergând la șantaj în interesul lor, ca să rămână Boc în fruntea bucatelor, de unde să poată fura cu gașca lui fără nicio opreliște, orice: voturi, parlamentari, grămezi de bani...

Mai nou, Curtea Constituțională a intervenit și ea - deh, taman ce pomenisem anterior de justiție! - la o tocmeală, făcând jocurile președintelui, că tot e el jucător, astfel încât la marea tocmeală au rămas ori cu UDMR-iștii înfuriați la guvernare, ori fără Boc în fruntea guvernului...

Apropo: cum se va mai tocmi PDL-ul cu partenerii lui de șparlit ca să stea cuminți în banca lor și să rămână Boc pe scaunul de pe care nu ajunge cu piciorușele la podea, dar nici UDMR-ul să nu dea semnal de spargere a găștii? Să reușească să le interzică să-și manifeste scopul pentru care ei există în Parlamentul României: acela ca o parte a electoratului să își exprime voința asupra unei probleme de interes național? Ne-a împuiat urechile tot arcul guvernamental cu cât de responsabili sunt ei, portocaliii la suflete, ne-au fluierat pe noi pentru că n-am vrut să ne reprezentăm electoratul ca pe niște părtași la victoria dușmanului ideologic și în detrimentul major al celor care ne-au trimis în forul legislativ, însă taman ei, deontologii lu' pește, au refuzat ca un segment important din electorat să-și exprime opinia în ce privește moțiunea de cenzură, o parte dintre cei prost reprezentați de actuala putere aflându-se chiar la porțile Parlamentului, tocmai pentru a fi siguri că sunt bine reprezentați! Iar băsescienii ce-au făcut? Au asistat nepăsători la moartea parlamentarismului românesc, la moartea reprezentării intereselor alegătorilor care au făcut greșeala de a vota slugile băsesciene, la definitivarea convingerii oricui se mai îndoia că în politica românească a rămas o singură variantă: slugărirea opiniilor lui Băsescu!

Din păcate, nici în Europa nu mai avem încredere - acestora nu le pasă nici cât negru sub unghie de ce se întâmplă pe meleagurile noastre: atâta vreme cât îi finanțăm, cât le cumpărăm produsele, ca să facă ei portofelu' ca purcelu' și să le scădem lor șomajul, câtă vreme le aducem profit și le spălăm, cuminți, străzile, farfuriile și WC-urile, cât le oferim gratis femeile și copiii noștri, cât nu-i deranjăm cu vreo cerere de-a noastră, ne lasă să ne spălăm liniștiți, la rândul nostru, pe cap cu bocii și băseștii noștri... Așa că, tot ce ne-a mai rămas nouă, românilor de rând neatinși de nebunia puterii, e să oprim Pământul și să coborâm între stații...

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică privind retrimiterea în Parlament a Legii privind reducerea TVA;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declarație privind retrimiterea în Parlament a Legii privind reducerea TVA"

Legea privind reducerea TVA la alimentele de bază a fost condamnată fără judecată de președintele țării, Traian Băsescu. Șeful statului a retrimis această inițiativă în Parlament, demonstrând că puțin îi pasă de poporul său, de calculele economice sau de soarta unor oameni.

Președintele Băsescu fără prea multe discuții a zis pas unui proiect care ar fi adus în buzunarele fiecărei familii cel puțin 150 de ron pe lună.

Deși măsura se aplică în toată Europa și a fost votată, este drept, accidental de portocalii, șeful statului nu a vrut s-o promulge, fără însă să justifice poporului acest refuz categoric. Motivele invocate sunt puerile, jenante și sfidează pe orice român de bun-simț.

Reducerea TVA era, de fapt, prima și singura măsură reală pentru români în prag de prăpastie economică. Dar pentru că este legea opoziției, președintele tuturor românilor s-a făcut preș în fața FMI și a decis să nu accepte reducerea TVA-ului la 5% pentru alimentele de bază. FMI a zis să se taie, dar nu din bucata de pâine, de carne sau din uleiul ori zahărul oamenilor. Poate că se putea tăia din frunza turismului și atunci legea privind scăderea taxei pe valoarea adăugată ar fi putut trece fără probleme de pixul lui Traian Băsescu.

Mai mult, liderul de la Cotroceni a declarat că nu a promulgat aceste legi, deoarece nu crede că cele două acte normative au fost votate "din greșeală" de parlamentarii din arcul puteri. Iată cum primul om din stat jignește un partid întreg și, totuși, aleșii portocalii rabdă și strâng din dinți!

Nicio măsură a actualului Parlament nu a fost dezbătută, din diferite motive, atât de mult ca reducerea TVA la alimentele de bază la 5%. Legea a fost desființată, pornind de la modul în care a fost adoptată ("o eroare tehnică") până la discreditarea efectelor pe care le va avea ("nu va duce la micșorarea prețurilor"), în plus, n-a existat specialist, profan sau politician, care să nu-și exprime opinia pe această temă. După acest tur de forță, rămâne în picioare un singur aspect: noi, cei care am inițiat această măsură ne vom lupta până la capăt să facem dreptate, pentru că este legea poporului, a oamenilor, nu a lui Traian Băsescu!

Șeful misiunii Fondului Monetar Internațional (FMI) în România, Jeffrey Franks, a dat chiar un ultimatum guvernanților, susținând că problema legată de TVA de 5% pentru alimentele de bază trebuie rezolvată rapid. Premierul Emil Boc s-a angajat să rezolve rapid "boacăna" colegilor de partid care au votat din inerție! În aceste condiții se impune o întrebare legitimă: cine decide și cine conduce în România?

Aprobarea Proiectului de Lege privind reducerea cotei de TVA la 5% pentru alimentele de bază și în special pentru pâine este cea mai bună lege care s-a votat în România în ultimii 15 ani!

  Ioan Munteanu - declarație politică: O nouă încercare...;

Domnul Ioan Munteanu:

"O nouă încercare..."

O nouă moțiune de cenzură urmează a fi depusă, citită și dezbătută în Parlament, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului pe noua lege a învățământului.

Respingerea moțiunii de cenzură din 27 octombrie prin abținerea de la vot a PDL-iștilor nu a demoralizat partidele din opoziție. Deși senzația populației este că opoziția nu se ridică la nivelul dezastrului din România și că liderii nu sunt destul de bătăioși, noua încercare reprezintă forma de protest împotriva abuzurilor celor aliați la guvernare. Se mizează pe faptul că această lege vizează aproape întreaga populație a țării (elevi, părinți, bunici, cadre didactice) și că ea a fost contestată la Curtea Constituțională. Astfel, angajarea răspunderii Guvernului devine un pretext de dezbateri și de controverse la nivelul întregii țări. Cadrele didactice și liderii sindicali propun analiza proiectului de lege în fiecare unitate școlară, completarea documentului cu aceste propuneri și dezbaterea în Parlament, nicidecum asumarea răspunderii.

Se știe prea bine că cele mai multe experimente de reformă s-au făcut în sistemul de învățământ și că în toți acești 20 de ani de "capitalism sălbatic", elevii au fost cei afectați de ideile, care mai de care mai fanteziste, ale miniștrilor. Fiecare dintre ei demola ceea ce echipa anterioară reușise să construiască, fiecare aducea propuneri imposibil de aplicat, fiecare își dorea ca legea ce va apărea să-i poarte numele. La asta visează și ministrul Funeriu, cel mai obedient dintre toți ceilalți dinaintea sa, cel care aplica "peste 99,99% (expresia îi aparține) dintre poruncile" premierului, președintelui și ale partidului.

În viziunea sa și a echipei ministeriale, actuala reformă a sistemului trebuie să vizeze schimbări imperativ necesare, precum:

  • învățământul obligatoriu de 10 ani (începe au grupa pregătitoare și sfârșește cu clasa a IX a);
  • clasa a IX-a trece la gimnaziu;
  • liceul va avea 3 ani și va deveni obligatoriu până în anul 2020.

Există destule alte prevederi care stârnesc vii controverse: dispariția autonomiei universitare prin demiterea rectorilor de către ministrul de resort, titularizarea cadrelor didactice de către directorii unităților de învățământ, studierea în limba maternă a tuturor disciplinelor școlare - mai puțin limba și literatura română de către elevii, aparținând minorităților, din învățământul preuniversitar.

Cu toate că e posibil ca și această nouă moțiune să fie boicotată de către parlamentarii puterii, opoziția trebuie să facă gestul critic necesar și de bun simț, așteptat de către cei pentru care școala mai are vreo semnificație.

  Ioan Munteanu - declarație politică: Opoziția a pierdut;

Domnul Ioan Munteanu:

"Opoziția a pierdut"

Moțiunea de cenzură din 27 octombrie a.c. a căzut pentru că n-a avut susținerea necesară și pentru că mobilizarea parlamentarilor PDL a fost foarte îndârjită. În ciuda protestelor la care au participat reprezentanții categoriilor defavorizate din toată țara, mai puțin bucureștenii, Guvernul Boc a scăpat și de data aceasta. Fără îndoială, interesele PDL sunt majore, de vreme ce oamenii puterii țin cu orice preț să rămână la guvernare, în ciuda tuturor dificultăților pe care vor trebui să le înfrunte în următorul interval.

Ponta ori Antonescu au crezut prea ușor în promisiunile unor parlamentari și au realizat că moțiunea nu va trece abia când au aflat că parlamentarii PDL vor rămâne în bănci. Or, la votul cu bile există doar "pentru" și "împotrivă" nu și "prezent, dar nu votez". Explicația oferită de către unii lideri precum că parlamentarii aflați la primul mandat ar putea să greșească este puerilă și jenantă. Teama guvernului a fost una singură, cea legată de posibila "trădare" din partea unor oameni din PDL. În orice caz, prin acest comportament s-a ajuns deja la moartea votului uninominal, cel pentru care "băseștii" au luptat atât de mult, dorindu-și crearea unei noi clase politice. Ce s-a realizat este ușor de constatat.

În mod aproape sigur, vom ajunge la alegerile din 2012 cu același guvern Boc, indiferent de proteste și nemulțumiri. (Și poate e mai bine pentru PSD și PNL să nu guverneze în iarna grea care urmează!) Trebuie spus însă că opoziția a ratat un moment care ar fi putut deveni foarte favorabil pentru soarta sa, atunci când legea pensiilor a fost trecută prin fraudă. Dacă ar fi luat atitudine fermă, populația i-ar fi fost alături, instituțiile puterii n-ar mai fi găsit metode de a stăvili revendicările acestei majorități și cu siguranță altul ar fi fost cursul evenimentelor, inclusiv rezultatul moțiunii, în concluzie, opoziția a pierdut încă un moment prielnic, pe care nu l-a gestionat bine. A mai picat un test și e păcat!

În ciuda greșelilor, încercarea opoziției de a schimba actuala guvernare trebuie apreciată pentru că ea are rolul său major într-o democrație, acela de a sancționa abuzurile și neregulile din partea puterii. Prin inițiativele și acțiunile întreprinse, ea are obligația de a fi de partea populației, destul de blazată și de nemulțumită, și de a acționa în favoarea ei.

Condițiile reușitei ar fi o mai mare credibilitate (bazată pe comunicare și atitudine), unitate, orgolii mai puține și coerență în stabilirea pașilor politici ce urmează a fi făcuți.

  Neculai Rățoi - declarație politică: Românii nu îl mai vor pe Boc;

Domnul Neculai Rățoi:

"Românii nu îl mai vor pe Boc"

Din păcate, moțiunea de cenzură susținută în data de 27 octombrie 2010 împotriva Guvernului Boc V a picat. În ciuda speranței manifestate de zecile de mii de români care au protestat în fața Parlamentului și a altor milioane de români care nu au fost prezenți în București, români care au sperat într-o nouă șansă, guvernul a reușit să rămână în funcție.

Ziua de 27 octombrie a arătat că pentru parlamentarii PDL, UDMR și UNPR părerea populației nu contează. Pentru aceștia contează doar puterea și supunerea în fața șefilor de partid. Imaginea unui Parlament în care mai bine de jumătate dintre cei prezenți au refuzat să voteze mai arată însă ceva: arată că acest guvern nu are nicio susținere. Spun acest lucru pentru că nici măcar un singur parlamentar al puterii nu și-a dat votul de susținere pentru actualul guvern. Este corect deci să spunem că nimeni nu crede în guvernul Boc V. Însă o mână de oameni decid pentru toată țara.

Odată cu această moțiune a ieșit din nou la iveală felul în care guvernul Boc încearcă să influențeze și să cumpere voturile parlamentarilor români. De altfel, unul dintre motivele pentru care moțiunea de cenzură nu a trecut este tocmai presiunea pe care guvernanții, în frunte cu premierul, au făcut-o asupra celor care îi reprezintă pe oameni. Parlamentarii au fost amenințați cu dosare, cu DNA-ul sau au fost ademeniți cu bani și funcții pentru a vota împotriva moțiunii.

Mulți dintre cei care au promis că vor vota moțiunea, și-au călcat cuvântul în ziua votului. 17 voturi au făcut diferența. 17 voturi au menținut puterea care a dus România în cea mai dezastruoasă situație de după 1989, 17 voturi au păstrat în fruntea țării guvernul pe care românii nu și-1 mai doresc. Mesajul meu pentru români este că PSD-ul și celelalte partide din opoziție nu se vor da bătute până când acest guvern nu va pleca din fruntea țării. Un prim pas este că a fost depus deja textul unei noi moțiuni de cenzură în camerele Parlamentului. Iar sfatul meu pentru colegii care s-au lăsat reduși la tăcere de către liderii de partid este să își recapete integritatea și să muncească așa cum i-au mandatat oamenii din colegiile lor. Pentru că este clar că mulți dintre acei parlamentari care s-au abținut de la vot nu sunt de acord cu măsurile și politicile guvernului Boc, dovadă stând pozițiile publice pe care aceștia le-au avut în ultima vreme.

Drumul pe care opoziția a pornit este un drum fără întoarcere. Nu ne vom lăsa până când Boc și guvernul lui nu vor lăsa drumul liber pentru un nou guvern, un guvern care să pună românii pe primul loc.

  Ioan Stan - consemnarea unor fapte ce demonstrează impunerea diferențiată a sacrificiului;

Domnul Ioan Stan:

Nu înțeleg de ce atâta reticență! Nu înțeleg de ce atâta tevatură, dezbateri, mișcări sindicale, proteste singulare ori de grup, când totul este așa de clar!

Țărișoara are nevoie de bani! Pe care nu-i avem, pe care, de fapt, nu-i mai avem. I-am cheltuit spre binele și folosul ei! Adică al țărișoarei, așa de mâna a doua cum o fi ea. Tot ce am făcut am făcut numai spre ridicarea ei la statutul de țară europeană competitivă și atractivă pentru capitalul străin numai bun de dat pe mâna noastră spre a-l gospodări cu folosul știut! Se vede cu ochiul liber!

Am făcut drumuri de țară, șosele și autostrăzi. Să zboare luxoasele autoturisme cu care ne năpădesc cetățenii străini spre vânjoasa ascensiune a turismului românesc!

Am făcut hoteluri cu constelații de stele și pensiuni cu snopi de margarete unde aceștia să se poată hodini la umbra frunzelor de brand după prelungite ospețe cu autenticele răbdări prăjite românești.

Am făcut școli și grădinițe unde personal de specialitate super remunerat oferă copilașilor tot ce le trebuie pentru a crește, vorba cântecului din bătrâni, "mare și voinic, pe-ntuneric și pe frig, fără să consumi nimic". Le-am tras la săli de sport să le-ajungă condiția fizică până la adânci bătrâneți, spre patruzeci de ani, că la 63-65 se pensionează și bani de pensii de unde!

Am făcut spitale și dispensare să se tot trateze fiecare. Mai avem ceva de lucru cu personalul de specialitate care manifestă o ciudată poftă de excursii peste hotare, dar trăim într-o țară liberă și chiar nu-i rău să mai plece câte unii. Rămân locuri de muncă libere și mai scad consumurile.

Însuși înainte-mergătorul nostru cel mai iubit se preocupă, corect ar fi să recunoașteți că se prea ocupă de bugetarii care trebuie să se împuțineze până la nivelul unui fond de salarii de 39 miliarde lei cât zice șeful că ne lasă Fondul Monetar Internațional să plătim.

Cum unde zice? La televizor, să audă toată lumea cum pe el săracul grija poporului și a țărișoarei ce-l mai ține și cum n-are nimic de ascuns și le zice la toate pe nume!

Ar putea fi doamnelor și domnilor colegi, acestea spuse, luarea de cuvânt a unui personaj portocaliu responsabil cu demonstrarea devotamentului partinic și a obedienței față de conducătorul suprem.

Ați înțeles, desigur, că nu este cuvântul meu decât cu ghilimelele de rigoare.

Discursul meu întreabă de fapt cât de mare este diferența admisă de accepția prezidențială între personalul bugetar, să-i zicem, obișnuit și personalul bugetar de la Administrația Prezidențială. De ce aș pune o astfel de întrebare? Iată de ce.

După ce a cerut decimarea Parlamentului României - pentru a rămâne cu o singură cameră bine condusă și în care prezența să fie consemnată numai după un anume stil de numărare -, după ce a impus nimicirea sectorului bugetar prin reducerile de personal și drastice diminuări salariale, reprezentantul a jumătate din români, anume cei care blestemă acum cel mai tare, cere, în interviu televizat, să se continue aruncarea în stradă a celor care au avut proasta inspirație de a alege să lucreze în sectorul de stat.

În același timp, din luna mai anul curent când a anunțat reducerile bugetare, în propria ogradă, la Cotroceni, președintele păstrează cea mai umflată schemă de personal postdecembristă!

Așa se face că acum Cotrocenii au 204 salariați în scripte și 255 în alocările bugetare. Cei 9 salariați care s-au făcut că părăsesc schema au fost de fapt "bușiți", de exemplu, ambasador extraordinar și plenipotențiar pe lângă Sfântul Scaun, Republica San Marino și Ordinul Suveran de Malta cum este cazul domnului exconsilier de stat Bogdan Tătaru sau al altora ca el.

Dintre cei 204 salariați 19 sunt consilieri prezidențiali și de stat, plătiți cu lefuri grase de ministru și respectiv de ministru adjunct. La lefurile suportate de contribuabilul român se adaugă și privilegiile-cabinet și deservenții proprii aferenți.

Și n-a fost de ajuns un consilier prezidențial pentru economie, Bujor Teodoriu, a mai trebuit unul pentru economie internațională, Alexandrina Gătej. Iar după același tipar consilierului existent pentru relații internaționale i-a fost alăturat unul pentru relații europene.

Un consilier prezidențial al actualului președinte costă cât zece bugetari mititei! Înmulțiți cu zece! Și mai adăugați nouă lefuri de consilier de stat a vreo 4000 de lei fiecare. Mai calculăm sau ajunge?

Poate n-ar fi lipsit de importanță să precizăm că actuala Administrație Prezidențială numără de trei ori mai mulți consilieri prezidențiali decât cea a președintelui Constantinescu și de două ori mai mulți decât cea a președintelui Iliescu. Asta în condițiile în care niciunul dintre ei nu a pretins că muncește șaisprezece ore pe zi.

Repet. Această schemă este asigurată de la bugetul de stat, cel pe care îl alimentează românii prin taxe și impozite. Aceiași români cărora șeful statului și adepții săi le cer cu cinism să fie solidari cu puterea și să accepte sacrificii, în timp ce garantul constituțional al statului român nu a făcut niciun sacrificiu și nici nu și-a manifestat solidaritatea cu cei cărora li s-au tăiat salariile, pensiile, alocațiile, ajutorul de handicap.

Demersul meu de astăzi este de fapt o simplă înșiruire de fapte ce demonstrează fără putință de tăgadă că sacrificiul este și va fi impus în continuare celor către care se revarsă disprețul și desconsiderarea camarilei portocalii. Convingerea lor, dovedită în fapt, este că sacrificiul este datorat plebei și nu clasei conducătoare. Să nu vă mire când ne vor cere să le fim și recunoscători pentru asta.

  Marian Neacșu - declarație politică: Traian Băsescu nu vrea să dea românilor nici măcar șansa la mâncare mai ieftină;

Domnul Marian Neacșu:

"Traian Băsescu nu vrea să dea românilor nici măcar șansa la mâncare mai ieftină"

Refuzând să aprobe legea privind ieftinirea alimentelor de bază, Traian Băsescu nu mai dă românilor nicio șansă.

Președintele României, Traian Băsescu, a comis săptămâna trecută cel mai reprobabil gest al său din ultimul timp, trimițând, fără niciun temei juridic, legea privind reducerea TVA la alimentele de bază înapoi către Parlamentul României, care abia ce o votase în unanimitate, în urmă cu câteva zile.

Opinia publică cunoaște bine că deputații PSD au scris și au votat legea privind reducerea TVA de la 24% la 5% pentru câteva alimente de bază, tocmai pentru a ușura traiul zilnic al românilor. Așadar, acela care spune că această lege a fost votată din greșeală ori este un ticălos, ori se înșeală amarnic. Afirm cu tărie că deputații PSD au votat perfect conștienți această lege de ieftinire a alimentelor, tocmai pentru a ajuta românul de rând, cel care își pune problema ce va mânca a doua zi.

De asemenea, cred ca votul unanim de la Camera Deputaților pentru această lege a fost expresia ultimului gest de libertate al deputaților PDL, care sunt de acum prizonierii lui Traian Băsescu - de astăzi amenințările, șantajul și mituirea sunt mijloacele utilizate cu precădere de Guvernul Boc pentru a-i obliga pe proprii deputați să voteze nu conform conștiinței, nu conform interesului oamenilor, ci după degetul arătat nu de liderul de grup, ci de stăpân.

Respingând legea pentru ieftinirea laptelui, cărnii, pâinii și altor alimente de bază, Traian Băsescu a respins singura măsură bună prin care putea să ajute românii, dintre care cei mai mulți nu știu cum vor trece această iarnă și practic singura măsură anticriză reală pe care executivul ar fi pus-o în practică arătând că îi pasă totuși de poporul român. După ce s-a văitat în campania electorală, de grija românilor, chipurile, domnul Băsescu, acum cu sacii în căruță întoarce spatele poporului.

Orbit de putere, președintele Traian Băsescu a refuzat ieftinirea alimentelor, acționând sub indicațiile FMI, o instituție care nu a adus decât haos în țările care au acționat conform "prețioaselor lor indicații".

Gestul lui Traian Băsescu arată că nu îi mai pasă de soarta propriilor concetățeni aflați în prag de iarnă, a demonstrat că nu îl mai preocupă problemele oamenilor de rând, ci numai jocurile și manevrele politice pentru acapararea întregii puteri în stat și pentru eliminarea oricărei opoziții democratice.

De acum, regimul Băsescu devine un regim funest, asemănător cu ultimii ani ai regimului Ceaușescu, de tristă amintire, care își înfometa propriul popor pentru a plăti datoriile către același creditor.

Această lege bună și viabilă, care conducea la ieftinirea laptelui, cărnii, pâinii, va fi susținută în continuare de deputații social-democrați, care știu bine că lupta în Parlament va fi foarte dură, deoarece parlamentarii PDL sunt constrânși prin ordin de la Cotroceni să respingă această inițiativă care vine în ajutorul oamenilor simpli.

Mai mult ca niciodată, Traian Băsescu ne arată că a transformat PDL dintr-un partid democrat, într-o închisoare a conștiințelor. Ar fi nu doar un gest de normalitate, dar și o obligație morală față de propriul electorat ca parlamentarii PDL să voteze încă o dată această lege și să facem împreună ca cetățenilor care ne-au trimis în Parlament să le fie puțin mai bine.

  Cornel Itu - declarație politică: Relațiile economice cu China, relații de perspectivă;

Domnul Cornel Itu:

"Relațiile economice cu China, relații de perspectivă"

Între statele Uniunii Europene, România este un important prieten al Chinei, ceea ce reprezintă pentru țara noastră o mare șansă de a valorifica disponibilitățile de colaborare în toate domeniile, ca urmare a prieteniei consolidate de-a lungul ultimilor 60 de ani de legături politice și diplomatice neîntrerupte.

China dispune de un potențial uriaș, rezervele sale valutare de peste 2273 miliarde dolari, ceea ce reprezintă de 10 ori PIB-ul României, având în același timp o enormă capacitate de absorbție.

Având în vedere performanțele economice ale Chinei, devenită a doua mare putere economică a lumii, cu perspectiva de a deveni lider mondial până în 2030, interes deosebit și oportunități uriașe reprezintă, desigur, relațiile economice.

De altfel, China și în momentul de față este cel mai important partener comercial al României din zona asiatică. Țara noastră este în prezent al 4-lea partener comercial al Chinei în Europa Centrală și de Est și țara în care a investit cel mai mult, având în vedere volumul capitalului injectat în economie de peste 300 milioane USD și totodată ea reprezintă pentru China o poartă deschisă spre economia europeană.

Multe companii chineze sunt interesate de investiții în domenii de excelență cum ar fi: industria energetică, transporturile, infrastructura, agricultura și serviciile financiare.

În viitor, în relațiile economice româno-chineze, atenția noastră se va îndrepta către stimularea investițiilor și colaborării și în alte domenii de activitate precum medicina, educația, cercetarea, învățământul, comerțul și turismul.

Deocamdată, investițiile Chinei în România au ajuns doar la 550 milioane euro, dar perspectiva imediată numai prin investiția la fabrica de celuloză și hârtie din Dej dublează această sumă, creând în același timp aproximativ 3.000 de noi locuri de muncă.

Cu toate acestea, spun cu regret că țara noastră a folosit într-o prea mică măsură oportunitățile oferite de acest context. România a pierdut investiții mari din cauza birocrației și a faptului că ne-am mișcat mai greu decât contracandidații noștri, la care se adaugă piedici evidente sau ascunse, cum ar fi: durata și refuzul vizei de ședere, tratament uneori abuziv al autorităților etc.

Trebuie să înțelegem că relațiile bilaterale româno-chineze sunt o necesitate și o oportunitate pentru noi, să înțelegem că trebuie să fim pregătiți din toate punctele de vedere pentru o abordare dinamică, activă a schimburilor reciproce.

  Cornel Itu - declarație politică: «Vacile de muls, băncile și FMI»;

Domnul Cornel Itu:

«"Vacile de muls", băncile și FMI»

Populația sau băncile? Sărăcirea accentuată a oamenilor sau prosperitatea indecentă într-o perioadă de criză a băncilor? Cam în jurul acestor întrebări se adună discuțiile pe marginea deja celebrei OUG 50 din 2010, dar și o parte a negocierilor cu FMI. O cale de mijloc nu se întrevede momentan.

După 1989, băncile au dus politica financiară pe care au dorit-o, s-au capitalizat, au prosperat, însă n-au ajuns încă să vadă în oameni și în societățile comerciale niște parteneri, demni de respect nu numai la nivel declarativ, ci, mai degrabă, într-o formulare mai frustă, niște "vaci de muls", privite cu superioritate. în acest context, pretenția lui Jeffrey Franks, șeful negociatorilor de la FMI pentru România, de-a lega acordarea unei noi tranșe de împrumut de eliminarea prevederilor legate de retroactivitatea ordonanței nr.50/2010 privind creditele către populație este, pe lângă un amestec inacceptabil în politica românească, un lobby scandalos în favoarea băncilor. Oare dezinteresat? Trebuie să avem o ordonanță satisfăcătoare, altfel nu vom putea continua. Nu este vorba numai de noi, ci și de Comisia Europeană. "(...) Da, este o condiționalitate", a declarat cu impertinență Jeffrey Franks.

Guvernul României a impus măsuri peste măsuri de austeritate, unele de-o stupiditate evidentă. în goana după bani, dacă debordau de potență politică, premierul Emil Boc & company aveau ocazia să observe și să ia aminte la ce se întâmplă în Ungaria, unde s-a optat pentru o taxare suplimentară a băncilor, măsură care se preconizează să aducă statului vecin venituri suplimentare de 720 milioane de euro. în plus, guvernanții de la Budapesta au rupt acordul cu FMI, convinși că acesta nu este favorabil prosperității.

Ca politicieni, avem datoria să alegem. Și, în primul rând, să ne protejăm interesele alegătorilor. De aceea, nu mi se pare corect să lăsăm oamenii captivi la cheremul băncilor, care să facă doar jocurile care le convin.

În chestiune, merită să-l citez pe Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, care critică în general programele FMI, neîncurajatoare ale dezvoltării: "Experții FMI se consideră a fi mai bine pregătiți, mai isteți și mai puțin implicați politic decât cei din țările pe care le vizitează. în realitate, liderii economiștilor din aceste țări sunt adesea mai buni decât stafful FMI, format mai ales din absolvenți de mâna a treia ai unor universități prestigioase. Am predat la Oxford, Stanford, Yale și Princeton. Aproape niciodată FMI nu a reușit să recruteze cei mai buni studenți". Același Stiglitz, fost vicepreședinte și economist-șef al Băncii Mondiale până în noiembrie 1999, apoi șeful consilierilor economici ai președintelui Clinton, o somitate în rândul economiștilor americani, mai spunea: "Misiunile de economiști trimise de FMI în țările asistate nu au, de cele mai multe ori, nici cea mai vagă idee despre economiile respective. Dețin, mai degrabă, informații despre hotelurile de cinci stele la care sunt cazați. Deși muncesc din greu, până la ore târzii în noapte, sarcina lor este imposibilă. în decurs de câteva zile, cel mult săptămâni, trebuie să pună la punct un program coerent, adecvat nevoilor țării căreia i se acordă asistență. Inutil să spun că simpla "digerare" a indicatorilor economico-statistici rareori oferă perspectiva necesară unui program național de dezvoltare. Se știe că echipele FMI elaborează rapoarte de țară înainte de a ajunge la fața locului. Am auzit chiar povești despre un incident nefericit în care membrii unei misiuni au preluat pasaje largi dintr-un anumit raport de țară, transferându-le altei țări. Și nu s-ar fi aflat niciodată dacă, din cauza unei mici erori a programului de editare, numele primei țări nu ar fi fost menționat pe alocuri".

N-are rost să mai detaliez dramaticul eșec al FMI din Argentina, ultracunoscut. Iată de ce oameni depinde soarta României, care vor să favorizeze capitalul bancar străin în detrimentul populației. Românii nu merită acest tratament. Iată față de ce oameni se poartă servil guvernul Boc, incapabil să supraviețuiască fără să ne îndatoreze și nepoții.

  Cornel Itu - declarație politică: Activitatea de identificare a animalelor, atribut exclusiv al medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți;

Domnul Cornel Itu:

"Activitatea de identificare a animalelor, atribut exclusiv al medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți"

Medicii veterinari de liberă practică împuterniciți sunt responsabili de corectitudinea și actualizarea permanentă a datelor din baza națională de date informatice cu privire la animalele identifícate și înregistrate.

Ordonanța Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activității veterinare prevede că activitatea de identificare a animalelor intră în atribuția și competența exclusivă a medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți.

Consultându-mă cu mai mulți medici veterinari de liberă practică, precum și cu proprietari de animale, am ajuns la concluzia că prevederile acestei ordonanțe sunt corecte. Altfel, eradicarea unor boli precum anemia infecțioasă ecvină devine imposibilă, întrucât evidența animalelor bolnave aparține în exclusivitate medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți.

Operațiunea de microcipare este un act medical, iar activitățile sanitar-veterinare trebuie să fie făcute pe efective sănătoase, identificate, a căror trasabilitate să fie cunoscută cu exactitate pentru respectarea conceptului de siguranță alimentară de la iesle până pe masa consumatorului. În caz contrar, riscăm să afectăm comerțul intracomunitar cu produse de origine animală și animale vii.

Poziția aceasta întâmpină rezistență din partea unor reprezentanți ai asociațiilor crescătorilor de animale care poartă discuții pentru preluarea activității de identificare și înregistrare a animalelor urmând ca ANSVSA (Autoritatea Națională Sanitar-veterinară și pentru Siguranța Alimentelor) să deconteze costurile aferente în limita fondurilor disponibile la intrarea în vigoare a unei astfel de decizii.

Aici se are în vedere, așadar, nu calitatea și corectitudinea proceselor de identificare și supraveghere a sănătății animalelor, ci obținerea de către crescătorii de animale a unor fonduri, fără nicio garanție a îndeplinirii cu strictețe a conceptului de siguranță a alimentelor, obiectiv esențial al SNIA (Sistemul Național de Identificare a Animalelor), organism în subordinea ANSVSA.

În concluzie, susțin cu tărie, stimați colegi, aprobarea prin vot a variantei adoptate în Senat, potrivit căreia aceasta activitate intră indiscutabil în sarcina și competența medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți.

  Virgil Pop - declarație politică: Cât ne costă, de fapt, împrumutul cu FMI?.

Domnul Virgil Pop:

"Cât ne costă, de fapt, împrumutul cu FMI?"

Că România a făcut un pas greșit când a decis să se împrumute substanțial de la FMI, în 2009, o știm cu toții acum. Cred însă că nimeni nu putea previziona că la un an și ceva de la luarea acestei decizii, economia va merge și mai rău decât înainte, că acordul cu FMI va fi în pericol, că autoritățile guvernamentale vor fi
depășite de situație, sau că România va fi efectiv sub patronajul oficialilor de la FMI. Mai mult, acordul ne costă enorm și din punctul de vedere al legilor cu impact major asupra calității vieții românilor. Pentru că de frica pierderii împrumutului cu FMI, PDL este dispus să forțeze principii elementare democratice și să sacrifice nivelul de trai și voința electoratului pentru a promova legi proaste și insuficient dezbătute.

Nu vorbesc aici doar de legile care sunt absolut necesare pentru menținerea acordului cu FMI, după afirmațiile oficialilor Fondului, și anume de legile salarizării, pensiilor și bugetului pe 2011, este vorba aici și de legea educației. Trocul cu UDMR este simplu și privește, de fapt, trecerea fără emoții a celorlalte acte normative fără de care acordul cu FMI este pus în pericol. Or, legea educației este un subiect mult prea important pentru a fi mai degrabă un mijloc de troc politic, de trecere a unor alte legi, decât un scop în sine.

Tot pentru menținerea acestui împrumut, PDL a sfidat pentru a nu știu câta oară Constituția prin asumarea legii educației, deși mai exista un precedent nefavorabil cu privire la același subiect. Lucrurile se vor forța și mai abitir, pentru că, după spusele democrat-liberalilor, Guvernul intenționează să își asume răspunderea din nou pe legea educației, dacă motivarea Curții Constituționale cu privire la a doua respingere a actului normativ va permite acest lucru!

Legile care se vor trecute prin asumarea răspunderii sunt extrem de importante pentru refacerea economică a țării, pentru traiul de zi cu zi al românilor și chiar pentru viitorul copiilor noștri. Aceste acte normative nu pot fi trecute la grămadă, fără dezbateri, fără discuții și fără o minimă atenție acordată amendamentelor. Dar, după cum afirma și Băsescu, Guvernul "nu va avea ce să facă", admițând, practic, neputința Executivului de a livra legi fundamentate. Iar din aceleași rațiuni ce privesc împrumutul cu FMI și din disperarea ca legile dorite să treacă, cum or fi, dar să treacă, se comit fraude fără precedent în istoria Camerei Deputaților, iar PDL girează aceste fărădelegi prin susținerea Robertei Anastase la șefia forului legislativ.

Măcar dacă aceste gesturi de disperare ar fi fost făcute cu gândul la bunăstarea românilor! Dar nu, românii nu vor beneficia, cu siguranță, de banii primiți de la FMI, pentru că aceste fonduri au alte destinații, și anume plata datoriilor sau satisfacerea clientelei politice abonate la banul public. Și cu toate că românii nu vor vedea niciun sfanț din împrumut, ei vor fi cei care vor deconta până la ultimul bănuț acest acord încheiat prematur, fără analize substanțiale.

Întrebarea e: cât suntem dispuși să plătim pentru acest împrumut cu FMI, pentru greșelile altora? Și nu mă refer doar la miliardele de euro care vor trebui decontate, ci la legile viciate care vor dăinui și vor afecta zeci de mii de salariați, generații de școlari și chiar viața de zi cu zi a românilor. Vorbim mereu de haosul generat de Guvernul Boc, de faptul că cei de la putere dansează cum cântă Fondul, pentru că au nevoie urgentă de bani pentru a masca erorile financiare comise și sunt dispuși să facă orice pentru a obține fondurile atât de necesare plății salariilor. Dar nu vorbim niciodată de efectele pe care acest Guvern le produce deja pentru viitor!

Guvernul Boc nu va fi veșnic, și nici nu va mai fi la putere atunci când va veni vremea bilanțului, și-atunci trebuie să ne întrebăm foarte serios un lucru: cât suntem dispuși să plătim noi și copiii noștri pentru nimicnicia acestui Guvern? Cât le mai permitem să mai rămână la putere?

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 28 septembrie 2020, 23:05
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro