Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 martie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 08-03-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 martie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,36.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Niculae Mircovici și Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaților.

*

 
Petö Csilla-Maria - intervenție referitoare la O sută de ani de la proclamarea Zilei Internaționale a Femeilor;

Domnul Marian Sârbu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Dați-mi voie să încep ziua de astăzi cu un gând bun pentru colegele, colaboratoarele noastre, cu prilejul Zilei Femeii, și să le urez să aibă parte numai de discriminări pozitive anul acesta.

Și, în continuare, să-mi permiteți să deschid ședința consacrată declarațiilor politice ale deputaților, invitându-l la cuvânt pe domnul Mircea Dușa, dacă este. Nu este. Să depună în scris declarația politică, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Din partea Grupului parlamentar al PDL este înscris și domnul Dan Zătreanu, care nu este și a lăsat în scris.

De asemenea, din partea Grupului parlamentar PNL-PC, domnul Mircea Irimescu, dacă este. Nu este.

Din partea Grupului parlamentar UDMR, doamna Petö Csilla-Mária.

Vă rog, doamnă deputat.

 

Doamna Petö Csilla-Mária:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "O sută de ani de la proclamarea Zilei Internaționale a Femeilor".

Acum o sută de ani, în anul 1911, s-a sărbătorit prima dată Ziua Internațională a Femeilor. Cincisprezece mii de femei au ieșit în stradă, la New York, pentru a susține cauza femeilor discriminate și a lua atitudine în vederea asigurării unor condiții mai bune de muncă pentru ele însele. Au dat dovadă de solidaritate, care este foarte importantă în promovarea propriilor probleme. Nu cereau nicio favoare, decât să le fie apreciată munca, dreptul la viață și demnitate.

Personal, consider că în societatea în care femeia are acces la educație și drepturi egale cu bărbatul, nu ar trebui ca accesul femeilor în politică sau în orice alt domeniu să fie îngreunat. Totuși, privind reprezentarea feminină din Parlamentul României, vom observa că din 333 de deputați romani, 37 sunt femei, alese prin vot uninominal -13 din Grupul parlamentar PDL, 14 PSD+PC, 6 PNL, 2 UDMR, iar dintre celelalte minorități - 1 din partea Asociației Liga Albanezilor din România - și din cei 137 de senatori români doar 8 sunt femei - 3 PDL, 4 PSD+PC, 1 PNL.

Reprezentarea femeilor a rămas la procentul de 10,3% și după alegerile din decembrie 2008. Nivelul acesta se află sub media mondială a reprezentării femeilor, care este de 15,6%, și sub nivelul de 18,7% din Europa și din țările OSCE; este, de asemenea, sub nivelul țărilor scandinave, de 37%, în rândul cărora Suedia are cea mai semnificativă reprezentare a femeilor, de 45,3%.

O abordare realistă a participării politice echilibrate a femeilor și bărbaților răspunde nevoii unei participări mai echilibrate a femeilor și bărbaților în viața politică. Câteva femei nu pot face față nevoilor cu care se confruntă domeniul în discuție, chiar dacă nivelul și calitatea acțiunilor și muncii întreprinse de acestea este de necontestat.

Numărul redus de femei în politică arată că nu vor sau nu au posibilitatea să fie suficient de implicate. Tot timpul și interesul este concentrat asupra celor pentru care își desfășoară activitatea - asupra alegătorilor. Femeile care au copii, părinți, serviciu se reprofilează greu.

Consider că femeile au nevoie de promovare în politică. Au un spirit de echipă mai dezvoltat, au o mai mare deschidere spre schimbare, ceea ce cred că e necesar în politică.

Piedicile ce stau la baza reprezentării slabe în Parlamentul României a femeilor le reprezintă: modalitatea tradițională în care sunt percepute rolurile bărbaților și ale femeilor în societate, refuzul cetățenilor - bărbați și femei - de a vedea femeia ca om politic, poziția, statutul social, pe care femeile le câștigă considerabil mai greu decât bărbații, normele sociale discriminatorii, lipsa sprijinului sau un cadru legal insuficient dezvoltat etc.

Consider că femeile nu sunt mai puțin competente decât bărbații, așadar nu este nevoie de o atribuție, competență sau atu specifice.

Atât prin activitatea desfășurată ca deputat, cât și ca secretar al Comisiei pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați, principalul meu scop este de a dezvolta legi sau a aduce amendamente celor existente pentru exercitarea în mod egal și nediscriminatoriu de către orice cetățean a drepturilor și libertăților fundamentale, asta implicând, în mod evident, și femeile.

Teoretic și bărbații pot susține/promova cu succes interesele femeilor, deși, de cele mai multe ori, femeile își susțin cu cel mai mare succes propriile interese și problemele specifice cu care se confruntă. De aceea, femeile trebuie să ia atitudine acum pentru ele însele și să nu mai aștepte încă o sută de ani pentru a acționa.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale dacă este cineva? Nu este.

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar? Nu este nimeni.

Din partea deputaților independenți nu este nimeni.

 
Eugen Constantin Uricec - declarație politică intitulată România are nevoie de o politică demografică cu viziune;

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Eugen Constantin Uricec.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează: "România are nevoie de o politică demografică cu viziune".

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Sunt ani buni de zile de când tot discutăm pe marginea sustenabilității politicilor publice din România, fie că este vorba despre dezvoltarea economică viitoare, despre coeziunea economică și socială, fie că este vorba despre viitorul sistemului de pensii, fără a lua însă în calcul unul dintre cei mai importanți factori, și anume resursa umană.

În ultimii douăzeci de ani, structura piramidei vârstelor s-a modificat radical, de la o piramidă veritabilă cu baza în jos, către un trapez răsturnat. Pentru cine pretinde că are viziune pe termen lung, această evoluție a populației României reprezintă cu siguranță un adevărat semnal de alarmă. Altfel spus, am ajuns de la o structură a populației care era predominată de categoriile tinere, la o structură în care populația de peste cincizeci de ani este preponderentă.

Dacă mai adăugăm la această evoluție demografică nefavorabilă și pierderile de resurse umane tinere, care au migrat cu precădere către țările Uniunii Europene, și care reprezintă cu mult peste două milioane de români declarați oficial, atunci tabloul demografic românesc ne este mult mai clar definit.

Din nefericire, cei care au deținut frâiele guvernamentale în trecut s-au preocupat doar de creșterea nesustenabilă a salariilor din domeniul public, de creșterea iluzorie a pensiilor, fără a corela aceste decizii imprudente cu posibilitatea lor de susținere în viitor de către o populație din ce în ce mai îmbătrânită și mai puțin numeroasă, de un număr de contribuabili din ce în ce mai mic. Nu este de mirare că astăzi avem un raport de 0,79 de angajați la un pensionar, față de un raport de peste 2 angajați la un pensionar în decembrie 1989, iar posibilitățile de deteriorare a acestui raport nu s-au epuizat.

Teama de o politică pronatalistă în România este firească, până la un moment dat, însă numai în rândul populației, care și astăzi își mai amintește cu un gust amar celebrul decret al regimului comunist din anii 60. Această teamă nu trebuia însă să fi afectat și guvernanții români, care ar fi trebuit să fie conștienți că cea mai importantă resursă a societății este cea umană.

De asemenea, cel mai mare rival pe care natalitatea l-a avut și îl are în societatea românească postdecembristă nu l-a reprezentat atât de mult condiția economică uneori precară a părintelui, ci diluarea ideii de familie și promovarea la rang de valoare a falselor modele de cupluri așa-zis moderne.

O viitoare politică pronatalistă trebuie să aibă în vedere toate aspectele vieții economico-sociale, altfel va fi supusă cu siguranță eșecului. Într-o societate democratică, pronatalitatea nu se realizează prin forța constrângerii, ci prin forța valorilor familiei, a sănătății psihice și spirituale pe care copilul venit într-o familie nouă o aduce.

Pentru succesul unei politici demografice sustenabile nu numai statul trebuie să se implice. Cei mai importanți aliați trebuie să fie biserica, oricare ar fi aceasta, și școala.

Biserica, prin reconstituirea valorilor despre copii și familie, școala, prin educația celor care mai devreme sau mai târziu vor deveni adulți, prin furnizarea unor modele veritabile, și nu a unor false modele de reușită în viață, așa cum tabloidele din toată lumea umplu paginile zilnic.

Copilul trebuie să crească în familie, iar familia trebuie să aibă copii. Acesta trebuie să fie obiectivul nostru major!

Statul, în schimb, trebuie să susțină logistic și financiar familia și copilul.

Logistic, statul trebuie să contribuie prin ameliorarea grijii față de mamă, față de copii, în sistemul ocrotirii de sănătate, care l-a final să ne înlăture definitiv din topurile mortalității infantile. Tot logistic, statul trebuie să intervină prin crearea de oportunități egale pentru toți copiii României, indiferent unde s-ar naște aceștia, la sat sau oraș, în familii bogate sau modeste, pentru a putea fi educați și formați de la cele mai crude vârste până la viitorii specialiști de pe piața muncii.

Toți trebuie să aibă șanse egale!

Financiar, statul trebuie să se concentreze doar către copiii aflați în dificultate, ei sau familiile lor, și nu cum s-a gândit până în prezent, și anume: să-i ajutăm pe toți, într-o manieră ineficientă.

Stimați colegi,

Cred că românii și România trebuie să se emancipeze. Însă emanciparea nu cred că intră în conflict de interese nici cu valorile familiei, pentru care odinioară românii erau recunoscuți în lume, nici cu binecuvântarea Dumnezeiască pe care un copil o aduce pentru părinții săi și pentru societate.

Sunt convins că dacă nu vom orienta politicile românești către viitor, către copiii acestui neam, tot efortul nostru și sacrificiile din prezent nu vor fi sustenabile pe termen lung.

Așa că rog la un moment real de reflecție și acțiune în jurul acestei teme.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Dragoș Gabriel Zisopol - evocarea marelui om politic Eleftherios K. Venizelos, personalitate politică marcantă a Greciei moderne;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Zisopol Dragoș.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi poartă titlul "Eleftherios K. Venizelos, personalitate politică marcantă a Greciei moderne ".

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Un rol fundamental în dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre Grecia și România, relații derulate de peste 130 de ani, l-a ocupat și marele om politic Eleftherios K. Venizelos(1864 - 1936), premier al Greciei în perioada 1910 - 1920 și 1928 - 1932.

Timp de peste două decenii, Eleftherios K. Venizelos, împreună cu personalitățile politice românești ale vremii, dintre care îi amintesc pe Titu Maiorescu, Nicolae Iorga sau Take Ionescu, și-au pus amprenta politică la nivel european.

Contactele bilaterale au fost o expresie vie a solidarității dintre cele două state europene, într-o perioadă decisivă pentru destinele popoarelor român și elen.

În acest context, ca un omagiu adus remarcabilului revoluționar și om de stat elen, făuritorul de fapt și de drept al Greciei moderne, luni, 28 februarie a.c., la București, a avut loc dezvelirea monumentului dedicat lui Eleftherios Venizelos.

Creație a artistului Praxitelis Tzanoulinos, bustul lui Eleftherios Venizelos a fost ridicat la inițiativa ambasadorului Greciei în România - Excelența Sa domnul Georgios Poukamisas, în parteneriat cu Uniunea Elenă din România, pe care o reprezint în calitate de președinte și deputat, domnul Ioannis Valvis, familia Sofianou, domnul George Galanakis, câteva companii grecești (ROMTELECOMSA, ALUMILROM INDUSTRY SA, ALEXANDRION GROUPROMANIA SRL) și Primăria Generală a Capitalei.

La eveniment au participat; președintele Comisiei pentru Politică Externă a Parlamentului Elen - domnul Konstantinos Vrettos; deputatul și președintele Federației ComunitățilorEvreieștidin România, colegul nostru, domnul doctor Aurel Vainer, ambasadorul Greciei în România - Excelența Sa domnul Georgios Poukamisas, ambasadorul Republicii Cipru în România - Excelența Sa domnul Spyros Atass, președintele Camerei de Comerț Eleno-Române - domnul Mihalis Sotiriou, domnul doctor Constantin Iordan - autorul unor lucrări privitoare la activitatea prodigioasă a lui EleftheriosVenizelos, cadre didactice universitare din Grecia și România, reprezentanți ai companiilor grecești care au finanțat proiectul, reprezentanți ai Uniunii Elene și ai Ambasadei Republicii Elene în România.

Ca urmare a bunelor relații bilaterale existente între România și Grecia, prin reciprocitate, la Atena va avea loc dezvelirea bustului remarcabilului om de stat român - Nicolae Iorga.

Uniunea Elenă din România își manifestă disponibilitatea de a participa activ și la acest eveniment.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dacă cineva dorește să ia cuvântul? Nu.

Vă rog, de la PDL, dacă este cineva? Nu este.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică cu titlul: Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă;

De la... Vă rog, domnule Blaga. Am înțeles. Vă rog să nu comunicați.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Domnule președinte,

Prima dată vreau să spun și eu la mulți ani tuturor femeilor din România și nu numai, în această zi frumoasă, Ziua Mamei, în primul rând, să doresc multă sănătate și succes în activitatea politică. "Munții noștri aur poartă, /Noi cerșim din poartă în poartă."

Stimați colegi și colege,

Am certitudinea că această declarație politică trebuia să o susțin în fața dumneavoastră și nu numai, mai înainte de data de astăzi. Bine ar fi fost dacă o făceam, să zicem cu circa jumătate de an în urmă.

Astăzi o fac influențat și marcat de un reportaj TV de pe postul de televiziune Antena 3, reportaj realizat cu privire la aurul din Munții Apuseni.

Am toată stima și admirația față de doamna Carmen Avram, realizator TV, care a reușit să atragă atenția opiniei publice asupra unui subiect deosebit de incitant pentru mine, aurul din Munții Apuseni și nu numai.

Spun și nu numai fiindcă se pare că aurul românesc nu este numai acolo, după cum se crede că acolo nu ar fi de neglijat nici zăcămintele de uraniu sau litiu. Și atunci îmi pun și eu întrebarea: de ce atâta liniște până acum, de ce atâta tăcere și secret, din partea multora dintre cei care au jurat cu mâna pe Biblie pentru fericirea poporului român, oameni cu funcții de răspundere în România - patria noastră cea bună.

România este țara pe care Dumnezeu a înzestrat-o cu multe bogății. Măcar pentru acest motiv nu am înțeles de ce rezervele românești de țiței și gaze naturale nu aduc un preț mai bun pentru buzunarul românului, comparativ cu alte state, care nu au asemenea bogății. Dar când este vorba de aur nu numai că nu înțeleg de ce nu ne aduce prosperitate, dar sunt intrigat și tind să cred că sunt multe lucruri nelalocul lor.

Oare aurul românesc nu a avut și nu va avea alt rol decât înavuțirea altor popoare? Aurul românesc a fost râvnit din cele mai vechi timpuri, oare de ce nu-l râvnim și noi spre binele nostru?! Oare există o caracatiță a aurului?! Oare de ce nu ne interesează și de ce am tratat problema minelor de aur la unison și foarte prost cu problematica minelor de cărbune?

Oare putem pune semnul egal între cărbune și aur, sau alte interese ori imposturi au fost cele hotărâtoare? Hotărâtoare atunci când minele de aur precum Certejul din Colegiul meu nr.2 Orăștie au fost închise.

Statul român, prin guvernanții lui, și sub inerția unor cutume parlamentare, prin funcționari de tot felul, a reușit să piardă și valabilitatea unui poanson de autentificare a lingourilor de aur. Este datoria actualilor guvernanți să facă lumină.

Dar oare numai acest lucru l-am pierdut? Eu cred că am pierdut mult mai mult: bunăstarea și libertatea deplină a poporului român privind gestionarea avuției sale.

Am cerut în câteva ocazii o analiză, fie într-o comisie specială la nivelul Parlamentului, fie sub o altă formă, a problemei aurului din Munții Apuseni, și nu numai.

Stimați colegi și colege membri ai Parlamentului,

Am speranța că dacă declarația mea politică nu are niciun ecou în rândul celor responsabili, pentru a face o analiză serioasă, pertinentă, transparentă și eficientă asupra acestui importante probleme, măcar reportajul doamnei Carmen Avram să ducă la o sensibilizare a acestora și, de ce nu, a noastră, pentru ca măsuri importante să se ia după 2000 de ani de exploatare a aurului din Munții Apuseni sub deviza: "Munții noștri aur poartă, /Noi cerșim din poartă-n poartă".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu.

Din partea Grupului parlamentar PSD, ordinea celor care sunt înscriși în listă vreau să v-o anunț, ca să știți: domnul Vasile Mocanu, domnul Angel Tîlvăr și domnul Anghel Stanciu. În ordinea asta veți luat cuvântul.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu tema: O chestiune de finanțare;

Domnule Mocanu, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Înainte de a da citire acestei declarații politice, mi-aș permite să vă fac o propunere: să găsiți, în cadrul Biroului permanent, o modalitate de desfășurare a acestui punct de pe ordinea de zi, că se vede clar că cei care stau acasă sunt pe primul loc și cei care vin marți, de marți aici, stau la coadă și nu se știe când vor vorbi.

Declarația de astăzi am intitulat-o: "O chestiune de finanțare".

O interesantă problemă de finanțare a fost ridicată recent de medicii din Iași. De vreme ce ambulanța primește bani de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, adică din fondurile asiguraților, iar SMURD este finanțat direct de stat, cât de corectă este starea de lucruri? Mai clar spus, de ce statul nu finanțează toate tipurile de urgențe? Se știe că la fel ca SMURD, și Serviciul de ambulanță salvează mii de vieți, indiferent dacă aceste vieți sunt ale unor români asigurați sau nu.

În aceste condiții, de ce apare o astfel de discrepanță între cele două servicii medicale? Faptul că SMURD funcționează pe baza unui buget estimativ, asigurat de Ministerul Sănătății, oferă acestui excelent serviciu, pentru care am toată lauda, o mai mare libertate de mișcare.

Dar, repet, de ce nu se aplică aceleași criterii și la Serviciul de ambulanță?

Iată o problemă care necesită maximă reflecție din partea factorilor de decizie.

În opinia medicilor ieșeni, ideal ar fi ca și Serviciul de ambulanță să fie finanțat tot de către Guvern. Modalitățile diferite de plată conduc la modalități diferite de preluare a urgențelor care, într-un fel, pot conduce la afectarea intereselor pacienților.

Cum în ultima vreme se vorbește tot mai mult despre cheltuirea eficientă și transparentă a banilor contribuabililor, acest principiu ar trebui aplicat peste tot, și nu numai unde le convine actualilor guvernanți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Zoicaș - declarație politică cu privire la Investiții din fonduri europene, în pericol;

Numai o clipă, numai o clipă, domnule Tîlvăr, să dau cuvântul domnului Gheorghe Zoicaș, de la deputații fără apartenență la un grup parlamentar, după care urmează domnul Tîlvăr.

 

Domnul Gheorghe Zoicaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Investiții din fonduri europene, în pericol".

Doamnei ministru Elena Udrea,

Doamnă ministru, în județul Maramureș, prin Programul Operațional Regional de Dezvoltare Regională Nord-Vest, se derulează două proiecte de investiții din fonduri europene, respectiv: reabilitarea Drumului județean Baia Sprie-Bîrsana, cu o valoare de 22 milioane euro; reabilitarea Spitalului Județean Maramureș-"Constantin Opriș" din Baia Mare, cu o valoare de 17 milioane euro. La această oră lucrările la cele două investiții sunt oprite.

Cum cele două investiții sunt gestionate de către ministerul, pe care-l dumneavoastră îl conduceți, vă rog să interveniți și să verificați care sunt motivele opririi lucrărilor de construcții și, totodată, posibilitatea continuării lor, pentru a evita cea mai nefericită situație de a pierde aceste fonduri europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu.

 
Angel Tîlvăr - declarație politică: România sub imperiul Guvernului Boc;

Are cuvântul domnul deputat Angel Tîlvăr, din partea Grupului parlamentar PSD. Urmează domnul deputat Beres Ștefan Vasile, din partea UDMR.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte Sârbu.

Declarația mea politică se intitulează: "România sub imperiul Guvernului Boc."

Stimați colegi,

Potrivit "Proiecției principalilor indicatori macroeconomici până în anul 2020", emisă de Comisia Națională de Prognoză, publicată în 2008, salariul mediu brut lunar în România pentru perioada 2014-2020 era estimat la 1156 de euro. În urma revizuirii acestor pronosticuri, pentru aceeași perioadă, salariul mediu brut va scădea la 810 euro. Astfel, în 2014, salariul mediu brut în România ar ajunge la 537 de euro/lună, față de estimarea din noiembrie 2008, de 753 euro/lună.

De asemenea, deși Comisia Națională de Prognoză estima că salariul mediu brut lunar din România va depăși 1.000 euro în 2018, în prezent, apreciază că, în 2020, abia se va plasa la 810 euro/lună.Iată ce a reușit să facă Guvernul Boc în doar doi ani de guvernare, o guvernare care, conform aceleiași estimări, a dus la scăderea cu 38% a valorii estimate a PIB-ului României pentru 2020. Comisia Națională de Prognoză (CNP) estimează în prezent valoarea produsului intern brut al României din 2020 la 300,7 miliarde euro, față de nivelul de 481,7 miliarde euro anticipat în ultima proiecție pentru acest interval, din noiembrie 2008. Tot după noile proiecții, deși estimările sunt mai mult decât grăitoare, valoarea PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare va reprezenta doar 52% din media UE în 2013 și 70% în 2020, față de 60%, respectiv 80% în precedenta prognoză. În ceea ce privește structura de formare a PIB-ului, Comisia de Prognoză a modificat și această estimare pentru 2010, concluzionând că serviciile ar urma să contribuie cu 54,5%, industria cu 20,2%, construcțiile cu 12,8%, iar agricultura cu 4,2%. Vechea proiecție prevedea menținerea ponderii industriei la peste 23%

din PIB și un avans mai lent al contribuției sectorului terțiar. Consider că a cunoaște acești indicatori macroeconomici este benefic pentru a putea previziona o redresare sau o dezvoltare economică. Măsurând rezultatele activității economice ne putem forma o imagine de ansamblu privind locul pe care îl ocupă economia unei țări și poate mai inhibă din entuziasmul Guvernului PDL atunci când prezintă, într-o manieră eronată, rezultate mincinoase care să indice faptul că în România criza a trecut. Personal mi-aș dori ca acest lucru să fie adevărat, România să fi depășit perioada sa grea, însă, în același timp, consider că cetățenii au dreptul la o informare corectă.

În plus, statisticile arată că datorită conflictului din Libia prețul benzinei se va scumpi din nou. Conform unor publicații externe, din Europa până în California se înregistrează prețuri record pentru combustibil. Deși in România prețul combustibilului a crescut cu mult timp înainte de conflictul din Libia, conform cifrelor oficiale, prețul benzinei depășește recordurile stabilite în 2008, în momentul crizei. În România, prețul benzinei se apropie de șase lei pe litru, iar în Bulgaria prețurile combustibililor au ajuns la cele mai ridicate niveluri din istorie, de 2,35-2,4 leva (1,2 euro) în cazul benzinei. În ceea ce privește indicele prețurilor alimentelor la nivel global, calculat de Organizația pentru Alimente și Agricultură a ONU, acesta a urcat la un nivel record în februarie, în condițiile în care toate componentele referitoare la alimente, cu excepția celei pentru zahăr, au crescut.

De asemenea, FMI a declarat ca prețurile ridicate vor avea efecte negative mai mari în statele în curs de dezvoltare, iar tensiunile sociale și politice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au fost provocate de scumpirea alimentelor și corupția autorităților. Și în România se așteaptă proteste legate de scumpirea alimentelor. Sper ca acest lucru să nu se întâmple. Unul dintre acestea este legat de scumpirea cărnii de porc cu 60% pe fondul scumpirii, fără precedent, a cerealelor. Astfel, fermierii amenință că vor protesta în stradă dacă nu primesc sprijin de la Guvern pentru facilitarea accesului la finanțare, reluarea exporturilor, reeșalonarea datoriilor, taxarea inversă, adeverințe pentru subvențiile care urmează să fie primite pentru bunăstarea animalelor, cu care să poată lua credite din bănci, aprobarea ca, din procentul de 24% TVA, 18% să rămână la producător, precum și scoaterea cerealelor din rezerva UE și livrarea acestora numai către crescătorii de animale.Între timp, cu ce se ocupă membrii Guvernului, care sunt și membri marcanți ai PDL? Cu răfuieli interne de partid și cu strategii, mai mult sau mai puțin ortodoxe, pentru câștigarea alegerilor din 2012.

Pe fondul celor menționate mai sus, președintele PDL, premierul Emil Boc, a susținut sâmbătă, în debutul Consiliului Național de Coordonare (CNC) al partidului, că democrat-liberalii au "timp suficient" pentru a câștiga alegerile locale și parlamentare din 2012 și pentru a explica românilor că măsurile luate de Guvern au avut ca scop ieșirea României din criza economică. Domnul Boc a reușit, oarecum cinic. "Dacă vom reuși să explicăm românilor că ceea ce am făcut a fost ca să salvăm țara din colaps economic, avem șanse să câștigăm aceste alegeri. Statistica a arătat că partidele care au avut curajul să impună măsuri drastice, dar care au dus la creștere economică, au fost cele care au câștigat alegerile".

Probabil că Domnia Sa a confundat România și pe români cu membrii de partid care iau o poziție obedientă în fața Domniei Sale și care ascultă cu sfințenie toate lucrurile care le sunt servite. Nu știu ce alegeri crede premierul că va câștiga în 2012. Nu înțeleg poziția dumnealui. Singurele explicații plauzibile pentru aceste declarații sunt, în opinia mea, următoarele: fie este de un optimism exagerat, fie prețurile la pâine sau la kilogramul de roșii reprezintă lucruri străine Domniei Sale.

Stimați colegi,

Estimările Comisiei de Prognoză, despre care vorbeam la începutul intervenției mele, demonstrează însă că optimismul este nefondat și că rezultatele folosite pentru a-și fundamenta afirmațiile, legate de ieșirea României din criză, nu sunt corecte.

Nu îmi face plăcere să prezint aceste lucruri, însă cred că mandatul cu care am fost învestit de cetățeni mă obligă, dincolo de orice, la sinceritate, o sinceritate pe care actualul Executiv nu a experimentat-o niciodată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Béres Ștefan Vasile - declarație politică referitoare la Taxele auto, la stele, siguranța circulației, la pământ;

Are cuvântul domnul deputat Béres Ștefan Vasile, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Urmează domnul deputat Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Domnul Béres Ștefan Vasile:

Mulțumesc.

Declarația mea politică se intitulează "Taxele auto, la stele, siguranța circulației, la pământ."

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vin cu o întrebare foarte simplă și firească din partea unui om care în primul rând este părinte, tată și doar în al doilea rând este parlamentar, care este responsabil de tot ce se întâmplă în această țară, prin legile care guvernează sau ar trebui să guverneze, să îndrume, să hotărască, să permită și să ocrotească totodată copiii noștri, tineretul și fiecare persoană care circulă pe drumurile publice din țară.

Stimați colegi, cum nu observăm pericolul care ne dă târcoale nouă, copiilor noștri și fiecărui participant la trafic, prin mașinile care au volanul pe dreapta, concepute, construite pentru un tip de circulație total inversă, adică pe stânga. Creștem impozitul, pentru că e lux, creștem prima înmatriculare, pentru că ar polua și nu e produs în țară, facem orice să luăm banii celor care au îndrăznit să cumpere o mașină, ca și cum ar fi făcut o crimă, și nu vrem să observăm pericolul uriaș care apare în jurul fiecărei mașini cu volanul pe dreapta, în fiecare moment!

Tinerii, lucrând în țări din regatul Britanic, își doresc și ei o mașină mult râvnită, mai ieftină și bună, și nu își dau seama de pericolul la care se expun. În nicio țară din Europa nu se pot înscrie în circulație mașinile cu volanul pe dreapta, doar în țările cu sensurile de circulație pe stânga. Se pot folosi, se poate circula cu ele, pentru a tranzita sau a le folosi ocazional într-o perioadă determinată, pentru că este o mașină concepută pentru alt tip de trafic, deci apare ca o anomalie rutieră. Conform statisticilor, cele mai multe accidente se produc din depășirile făcute neregulamentar, fără o asigurare prealabilă, înainte de părăsirea benzii de circulație și executarea fazei de depășire.

Vă declar și susțin, cu un permis de conducere în buzunar, pentru aproape toate categoriile de autovehicule, cu o vechime de 30 de ani pe drumurile publice și cu 1 milion de kilometri parcurși, că nu se poate executa nicio depășire în condițiile legii și siguranței depline cu un astfel de autovehicul. În accidente de acest tip mor sau rămân nenorociți pentru o viață nu numai cei care se hazardează să circule cu astfel de autovehicule, ci și oameni, tineri, total nevinovați, care respectă pe deplin regulile de circulație.

Suntem nu numai inconștienți, nepăsători față de toți cei ce suferă în urma accidentelor din cauza acestor mașini dacă nu acționăm rapid prin interzicerea înmatriculării acestora, ci expunem zi de zi toate categoriile de persoane participante la trafic, inclusiv copiii noștri, iar eu nu pot trăi cu această povară.

Cer blocarea prin ordonanță de urgență, într-un timp record și înlăturarea acestei scăpări a legislației românești, ca mamele și femeile care astăzi sunt sărbătorite - și le spunem la mulți ani și pe această cale - să aibă cu un motiv mai puțin să se îngrijoreze pentru copii, pentru noi, bărbații, cărora le dau rostul vieții, prin iubirea lor, puterea de viață și prin dăruirea celei mai mari comori a acestei vieți, copiii, lumina, fericirea și unicul rost adevărat în această viață dăruită de bunul Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - scrisoare deschisă adresată judecătorilor Curții Constituționale;

Domnul deputat Domnul Anghel Stanciu.

Urmează domnul deputat Mircea Lubanovici, Grupul parlamentar al PDL.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule președinte,

Vă rog să-mi permiteți câteva secunde înainte de a intra propriu-zis în subiectul intervenției noastre de astăzi și să urez stimatelor doamne și stimatelor domnițe la mulți ani cu ocazia Zilei internaționale a femeii, un an bun, plin de fericire și cât mai multe mandate!

Mulțumesc.

Onorat prezidiu,

Distinse doamne și stimați domni parlamentari,

Domnilor miniștri,

Domnule președinte,

Astăzi, 8 martie 2011, de la înalta tribună a Parlamentului României, adresez această scrisoare deschisă celor care au fost îndrituiți prin Constituția României din 8 decembrie 1991 să vegheze la domnia legii, la supremația Constituției, în tânăra democrație românească, respectiv distinșilor judecători ai Curții Constituționale: Augustin Zăgrean, președinte; Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Mirea, Iulia Straton Moțoc, Puskás Valentin Zoltán, Aspazia Cojocaru, Ion Predoiu, Tudor Tudorel, judecători.

Distinși domni judecători membri ai Curții Constituționale a României,

Eu, Anghel Stanciu, cetățean al României, constat în numele românilor care m-au desemnat să-i reprezint în Parlament, în calitate de deputat, din anul 1992 și până în prezent, că în ziua de 4 ianuarie 2011, ați consimțit la propagarea unei fisuri fundamentale, periculoase, în sistemul democratic românesc, prin validarea surprinzătoare de către domniile voastre și avarierea gravă a unui principal stâlp al democrației: garantarea dreptului de proprietate, respectiv, la golirea de conținut a prevederilor art.44 alin.(2), (3) și (4) din Constituția României.

Stimați domni judecători,

Mă văd nevoit, cu scuzele de rigoare, la o scurtă aducere aminte a unui trecut și totuși recent eveniment cu efecte devastatoare asupra vieții românilor, a democrației românești pe perioada ultimilor 50 de ani: naționalizarea principalelor mijloace de producție.

Prin urmare, o succintă incursiune în timp cred că nu va face rău nimănui. Și chiar va fi benefică pentru români. Astfel, la 11 iunie 1948, Marea Adunare Națională a votat Legea nr.119 privind naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, asigurări, miniere și de transport. Averi mai mici sau mai mari au trecut din mâna burgheziei reacționare în mâna poporului, devenind avere obștească. La 8 decembrie 1991, a fost adoptată prin referendum noua Constituție a României, care ocrotea proprietatea privată.

La 29 octombrie 2003, Legea nr.429 de revizuire a Constituției venea și consolida tânăra democrație românească prin următoarele prevederi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită.", art.44 alin.2; "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică", art.44 alin.(3); "Sunt interzise naționalizarea sau orice alte forme de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri", art.44 alin.(4).

La 14 decembrie 2010, Guvernul României trecea prin Parlament Legea educației naționale. Guvernul României, prin noua lege a educației naționale, naționalizează proprietatea cetățenilor români care au înființat școli particulare sau confesionale.

Această incredibilă acțiune clară de tip comunist, demnă de 11 iunie 1948, petrecută într-un total anonimat și ascunsă cu grijă opiniei publice, s-a materializat în abrogarea art.115 alin.(5) din vechea lege a învățământului nr.84/1995.

Acest articol abrogat - atenție, distinși judecători! - prevedea: "Patrimoniul unităților de învățământ particular și confesional preuniversitar este proprietatea privată a fondatorilor". Această naționalizare la pachet, cuprinsă în art.361 alin.(2) îi deposedează, îi expropriază pe românii ce au înființat școli private de proprietatea particulară a acestora deținută în temeiul Legii nr.84/1995, art.115.

La 4 ianuarie 2011, dumneavoastră, distinși judecători ai Curții Constituționale, sesizați asupra acestei incredibile exproprieri, naționalizări, fisură extrem de periculoasă în siguranța și stabilitatea tinerei democrații românești, furnizați un răspuns-decizie de-a dreptul impardonabil și inacceptabil pentru orice român cu minimum de discernământ. Cităm: "Încălcarea dreptului de proprietate a fost invocată în legătură cu abrogarea prin art.361 alin.(2) din Legea educației naționale a dispoziției art.115 alin.(5), respectiv, patrimoniul unităților de învățământ particular și confesional preuniversitar este proprietatea privată a fondatorilor."

Curtea Constituțională constată că o asemenea critică de neconstituționalitate nu poate fi primită, în concepția legiuitorului "patrimoniul instituțiilor de învățământ superior particulare confesionale particulare constă din patrimoniul inițial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior. Și, atenție!, art.230 alin.(2) din Legea educației naționale prevede, în caz de desființare, dizolvare sau lichidare, că patrimoniul instituțiilor de învățământ superior particular și confesional particular revine fondatorilor."

Stimați și distinși judecători,

După acest citat, răspuns, decizie, cum doriți, domnia legii și supremația Constituției au redevenit ceea ce erau în societatea socialistă multilateral dezvoltată din care provin și eu, dar, cu scuzele de rigoare, și domniile dumneavoastră, iar noțiunea de proprietate, de garantare a proprietății este facultativă, constă în cuvinte goale, lipsite de orice încărcătură juridică. Căci noi întrebăm de proprietatea privată a școlilor și dumneavoastră răspundeți de proprietatea privată a universităților. Noi întrebăm de mere, dumneavoastră răspundeți de pere.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Iertați-mă, domnule deputat, v-aș ruga să vă străduiți să vă înscrieți cât de cât într-un timp rezonabil că așteaptă colegi de la dumneavoastră din grup să ia cuvântul.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Voi face eforturi disperate, domnule președinte...

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

...spre a mă încadra în aceste rugăminți ale dumneavoastră.

Căci ce mai putem înțelege când se întreabă foarte clar, naționalizarea proprietății private a fondatorilor școlilor particulare este sau nu este un fapt european, este sau nu este o cerință impusă de Europa? dacă nu, de ce am naționalizat și în beneficiul cui?

În consecință, stimați membri ai Curții Constituționale, am rămas interziși de acest răspuns.

Au trecut totuși 21 de ani de la Constituția din ′91, au trecut 7 ani de la Constituția din 2003, care garantează proprietatea. Aceasta să fie ocrotire și garantarea constituțională a proprietății? Categoric nu, distinși judecători. Timpul și istoria va judeca pe fiecare, dar în special și implicațiile faptelor noastre.

14 iunie 1948 se reîntoarce prin decizia liber consimțită a domniilor voastre. Din 4 ianuarie 2011, proprietatea privată devine încet, dar sigur, iarăși obștească. Păcat!

Cu regrete, al dumneavoastră Anghel Stanciu, deputat în Parlamentul României din 1992.

Mulțumesc pentru înțelegere, distinse domnule președinte, și sper că și dumneavoastră, ca un vechi militant pe tărâmul democrației, veți constata că o fisură s-a produs în blocul care trebuia să fie inexpugnabil al democrației românești, prin atacarea subtilă a proprietății.

Așa cum spune poporul român, "azi un ou, mâine un bou", azi naționalizăm proprietatea privată a școlilor, mâine, a celor care s-au îmbogățit prin speculă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Lubanovici - declarație politică privitoare la amploarea traficului de persoane;

Are cuvântul domnul deputat Mircea Lubanovici.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Și promit să mă încadrez în timp, să fiu mult mai scurt decât colegul meu, domnul profesor Stanciu.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnule președinte, vin și eu astăzi, de 8 martie 2011, și doresc să urez un călduros la mulți ani tuturor femeilor și mamelor din România și din diaspora!

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea de azi reprezintă un semnal de alarmă asupra fenomenului infracțional al traficului de persoane care a căpătat o amploare îngrijorătoare în ultimul timp, numele României fiind asociat, din păcate, rețelelor de crimă organizată pentru exportul de ființe umane. Chiar recent s-a vorbit în presa internațională despre infracțiuni de trafic de persoane în Marea Britanie și Portugalia, având ca autori cetățeni români.

În acest sens, statisticile Organizației Internaționale pentru Migrație și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa arată că traficul de persoane în țara noastră se păstrează la cote îngrijorătoare. Mai mult chiar, potrivit Raportului pe 2010 privind traficul de persoane al Departamentului de Stat al SUA, România este țara de origine, de tranzit și de destinație pentru bărbații, femeile și copiii traficați în special în scopul muncii forțate, precum și pentru femeile și copiii traficați pentru exploatare sexuală. Traficanții folosesc de obicei acte de identitate false și mituiesc personalul de frontieră. Mai recent, domnul David Batstone - cofondator si președinte al organizației "Not For Sale", care luptă împotriva traficului de persoane - a declarat că organizația sa a identificat România drept centru internațional pentru sclavia modernă și că doar în cursul anului 2010 a intervenit în aproape 140 de cazuri de trafic de persoane. El mai susținea că poliția locală ignoră aceste infracțiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente.

Personal, consider că Parlamentul a făcut, din punct de vedere legislativ, ce trebuia pentru combaterea traficului de persoane. În acest sens, un exemplu este și sporirea pedepselor pentru infracțiunile conexe traficului de persoane prevăzute de Legea nr.230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Se știe că în același scop s-a înființat - în cadrul Parlamentului - și Grupul parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, din cadrul Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României, pentru care există și Hotărârea Parlamentului nr.18/2010 privind organizarea audierilor, în cadrul Grupului pentru combaterea traficului de persoane, ale reprezentanților instituțiilor publice cu atribuții în acest domeniu responsabile de aplicarea Hotărârii Guvernului nr.1654/2006 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010.

În acest context, îmi exprim convingerea că autoritățile guvernamentale trebuie să țină cont în mai mare măsură - în aplicarea legislației pentru combaterea traficului de persoane - de importanța Cartei de acțiune orientate privind consolidarea dimensiunii externe a Uniunii Europene în ceea ce privește combaterea traficului de persoane și de Rezoluția nr. 1702/2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată "Acțiune împotriva traficului de ființe umane, promovând Convenția Consiliului Europei", și să ia în considerare faptul că măsurile pentru combaterea traficului de persoane trebuie să pornească de la o abordare integrată și multidisciplinară, care să reunească atât prevenirea și combaterea, cât și protecția, sprijinul și asistența acordate victimelor, incluzând cooperarea consolidată dintre toți factorii interesați.

Vă mulțumește pentru atenție, deputat Mircea Lubanovici.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - considerații cu privire la condiția femeii în România, prilejuite de ziua de 8 Martie;

Din partea Grupului parlamentar al PNL-PC are cuvântul domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Se pregătește din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale domnul Amet Aledin.

Vă rog.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă aduc aminte că astăzi este 8 martie. O zi în care minunații bărbați de stat, fie ai puterii, fie ai opoziției, oferă flori. Oferă flori femeilor de lângă ei, vorbesc de mamele, soțiile, bunicile sau fiicele pe care le au și pe care ar trebui să le aibă în vedere nu doar într-o singură zi, pentru că, în anul care a trecut, toate aceste femei au primit doar cadouri otrăvite. Li s-au redus salariile cu 25%, li s-a redus indemnizația pentru copii, li s-au redus concediile de maternitate.

Cred că în acest moment femeile sunt desconsiderate în România și practic nu au nicio șansă în lupta acerbă cu bărbații de stat care iau decizii înțelepte când vine vorba de sănătatea României.

Este momentul să reconsiderăm aceste măsuri, pentru că, în afară că le-am îmbolnăvit copiii cu etnobotanice și că le-am adus în pragul disperării prin explozia prețurilor la alimente, nu am făcut nimic.

Vă rog încă o dată pe cei ce sunteți azi în sală să reconsiderați aceste măsuri pentru că, dacă nu, viața va fi tristă. Și nu e suficient doar o zi pe an să oferiți flori. Ar trebui ca acest lucru să-l faceți în fiecare zi.

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Despre tinerii tătari, cu multă stimă;

Domnul Marian Sârbu:

Domnul deputat Amet Aledin.

Urmează domnul deputat Popeangă.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Despre tinerii tătari, cu multă stimă".

În existența unei națiuni, rolul tinerilor este bine determinat. Dincolo de exuberanță, aceștia asigură, indiscutabil, trăinicia, fără de care nu se poate vorbi despre identitate. Lipsa experienței de viață poate fi suplinită de entuziasmul debordant al celor neblazați, al celor cu idealuri întregi.

Reprezintă un adevăr faptul că tinerii comunității tătare au recepționat, așa cum se cuvine, mesajul celor păstrători de tradiții, cu scopul, scop măreț, de altfel, de a perpetua esența spirituală a unui popor, la rândul lui, măreț.

În cursul lunii februarie a.c., Organizația de Tineret a UDTTMR "Ismail Gaspirali" a realizat și promovat manifestări cu un evident caracter social-cultural.

Astfel, la Casa de Cultură din localitatea Valu’ lui Traian (județul Constanța), s-a desfășurat un spectacol, nu numai tradițional, ci și util, deoarece, cu acest prilej, s-au strâns și fonduri pentru ajutorarea familiilor nevoiașe.

Gestul, unul lăudabil, demonstrează că solidaritatea nu a dispărut, demonstrează că solidaritatea rămâne un concept al realității.

Într-o altă așezare importantă pentru ceea ce înseamnă prezența noastră istorică, Mihail Kogălniceanu, a fost organizată manifestarea dedicată împlinirii a 10 ani de la înființarea ansamblului folcloric "Karamurat Yildizlar".

Nimic nu poate fi comparat cu dorința de perfecțiune, demonstrată de tinerii artiști. Nimic nu poate înlocui abnegația lor, nimic nu poate înlocui talentul lor, nimic nu poate înlocui cutezanța lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Vasile Popeangă - declarație politică cu titlul: Defrișarea pădurilor și plantatul bordurilor și-au dat mâna peste țară;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Urmează domnul deputat Laurențiu Nistor, din partea aceluiași grup parlamentar.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi,

Cu ocazia zilei de 8 Martie aș dori să transmit și eu tuturor reprezentantelor sexului frumos din România multă sănătate, împliniri alături de cei dragi și să fie tari ca și până acum.

Declarația mea politică se intitulează "Defrișarea pădurilor și plantatul bordurilor și-au dat mâna peste țară."

Gata, s-a comis! Actuala putere portocalie a reușit să determine ca defrișarea pădurilor și plantatul bordurilor să-și dea mâna peste țară! Acum Verestóy și Videanu se pot pupa frățește în "Piața Endependenții", spre paguba și mai vajnică a poporului lui Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș ori Mihai Viteazul - după cum se știe, mari conducători de neam și țară care au fost cunoscuți în istorie taman pentru pupăturile lor cu strămoșii UDMR-iștilor, tătarilor ori turcilor! Astfel, Emil Boc, Kelemen Hunor, Gabriel Oprea și Varujan Pambuccian au semnat protocolul de colaborare netulburată a monstruoasei coaliții până în 2012. Iată așa s-a instaurat pe deplin dictatura minorității în România - grupuscule care nu depășesc 10% din voința electoratului și care se sprijină unul pe altul pentru a scădea pragul electoral la 3%, ca să mai poată accede la vreun scaun parlamentar, doar-doar le-o mai trage de păr în sus Băsescu la guvernare, să mai sugă angro din vlaga patriei!

Acest protocol era necesar pentru a asigura creșterea economică a țării, spunea Emil Boc cu ocazia semnării. Ce trece sub tăcere micul anticonstituționalist este că nu cu protocoale crește economia, iar foarte grav este faptul că acum există un tăvălug portocaliu ce încearcă de zor să confiște eforturile patronilor români de a supraviețui sub dezastrul guvernărilor Boc. În zbaterea lor pentru a-și păstra afacerile, patronii români, beneficiind și de ieșirile din recesiune ale statelor lumii, chiar de ieșirile din criză ale țărilor puternice economic, reușesc încet-încet să-și redreseze activitatea.

Ei bine, taman această redresare și-o trece de zor în cont Guvernul portocaliu, de parcă ar fi avut vreo contribuție la aceasta. Este odios să te împăunezi cu penele altuia, dar în același timp nu este normal să calci peste niște adevărate cadavre vii și să-ți faci un titlu de glorie din faptul că acestea nu au reușit să crape, cu toate că ai făcut tot ceea ce te-a dus mintea ca să le schingiuești de moarte.

Mai spunea Emil Boc, acest doctor Mengele al economiei românești, că scopul protocolului este de a asigura faptul ca această creștere economică să fie resimțită de români. Este clar: vin alegerile! Sigur, că da, o vor resimți cetățenii tot ca de obicei, când iarăși vor fugări PDL-iștii oamenii sărmani cu gălețile portocalii. Dar, cum încă o să mai fie un pic de criză sau vor fi în refacere după criză, atunci o să dea doar o găleată la doi, trei oameni, doi litri de ulei la o scară de bloc ori un sac de făină pentru întreaga asociație de proprietari.

Cel mai drăguț o să fie când aplicarea protocolului va duce la trecerea Legii minorităților prin Parlament, ca de obicei, cu asumarea răspunderii guvernamentale, înlocuind forța dreptului cu dreptul forței.

Oricum, să zicem mersi că nu le trece încă prin cap udemeriștilor să propună și separația pe criterii etnice, dacă tot se enclavizează singuri în triunghiul Mureș-Harghita-Covasna.

Dar, putem pune pariu că vor strecura șopârlele necesare acestui obiectiv în legislația reformei administrative, în descentralizarea administrației publice, în regândirea regiunilor economice de dezvoltare, în modificarea Constituției, lărgirea sferei drepturilor minorităților naționale pentru păstrarea integrității culturale etnice al comunităților minoritare, prevalând asupra intereselor majorității românilor.

Deși face vorbire, de exemplu, despre asigurarea unui set de măsuri care să asigure relansarea economiei și consolidarea creșterii economice și sprijinirea mediului de afaceri și elaborarea unui set de politici noi pentru sprijinirea IMM-urilor, protocolul nu menționează niciun termen-limită până la care măsurile enunțate ar trebui adoptate, practic, pentru puterea actuală, vom face și vom drege, nu știm cum, cu ce, cu cine, când, dar noi suntem singurii responsabili și competenți, frumoși și deștepți, ne-a lins vaca în cap, cum ar zice Ion Creangă!

O să fie drăguț însă când vom afla ce scrie în anexa secretă a protocolului, ca să știm cui să-i facem factura la plată, după ce actuala putere va fi istorie.

Ce rămâne de remarcat ca fiind mai apropiat de realitate, din tot acest protocol portocaliu, plin de ifose și minciuni, este faptul că deja PDL este conștient că, dacă vor scădea pragul electoral la 3%, îi va mai oferi o minimă garanție accederii sale în Parlament. În rest, doar că rezervele de cadre ale PDL-ului se aleg din generația Bamboo, cu care - nu-i așa?! - viitor de aur țara noastră are.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu.

 
Laurențiu Nistor - declarație politică cu titlul: Fantasmele lui Boc;

Domnul deputat Laurențiu Nistor.

Vreau să-l întreb pe domnul deputat Zisopol dacă mai are vreo intervenție? Nu.

Urmează domnul deputat Marian Ghiveciu, pe care îl rog să se pregătească.

 

Domnul Laurențiu Nistor:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Fantasmele lui Boc".

Consiliul Național de Coordonare al PDL, de sâmbătă - 5 martie - a fost o dezamăgire pentru orice om care mai are capul pe umeri, logica la purtător și mintea întreagă! Minciuna a străbătut toate discursurile sforăitoare de la un capăt la altul, concluzia ce s-a putut trage fiind doar una singură: Boc și gașca lui sunt pe făraș! Căci ne mai amintim metoda folosită: cu atât mai abitir zicea și Saddam Hussein că e mai aproape victoria, cu cât se apropiau tot mai tare americanii de palatul lui.

Și am priceput, cu ocazia găunosului său discurs, că Boc se chinuiește să candideze iar la șefia partidului, deși se pare că până și Băsescu s-a cam plictisit de el.

Trist este că Boc nu a mai reușit să distingă realul de fantasme! Cum și mai trist este că, împreună cu gașca sa de la vârful partidului, a ajuns să-și mintă propriii membri de partid! Inițial, am crezut că o face ca să își încurajeze colegii cu carnet portocaliu. Acum realizez că, de fapt, așa cum minte și pe restul poporului, îi minte și pe propriii membri. Îi minte ca nu cumva să se demobilizeze și să nu mai pupe Boc și gașca lui accesul la conductele racordate la bugetul statului, buget care contribuie și cei care au carnetul portocaliu. Cum, tot fără nicio jenă, Boc a tăiat cu 25% și salariile PDL-iștilor, pensiile membrilor săi de partid au fost jumulite fără discriminare, TVA-ul a crescut și pentru membrii PDL, taxele, impozitele, prețurile au crescut la fel și pentru susținătorii portocalii, ca și pentru restul lumii.

Ne alăturăm cu bucurie domnului Cristian Preda, generatorul ideii că domnul Boc ar cam trebui să se reîntoarcă la primăria Clujului, propunerea noastră fiind aceea că, dacă s-ar putea, acest lucru să se întâmple încă de acum doi ani și trei luni...

Observăm că, dacă n-au reușit comuniștii să creeze omul nou, PDL-iștii încearcă să ne lămurească de faptul că ei au reușit. Adică, dacă ei au reușit să treacă, peste noapte, la comandă, de la stânga la dreapta, la fel or să reușească și cu prefecții și înalții funcționari publici: iei un PDL-ist, îl faci prefect sau șef la deconcentrate, îi dai comandă să devină apolitic, pocnești din degete și, gata, fostul PDL-ist a devenit brusc apolitic... Urâte vise are domnul Boc: vise cu oameni spălați pe creier, vise cu zombi, vise cu oameni teleghidați, care răspund în funcție de cum se mișcă un deget al unui mare șef portocaliu ori cum pocnește acesta din degete...

Asta este oferta de viitor a românilor sub cârmuirea lui Boc?! Să facă și el, cu românii, cum face Băsescu cu el? Și ca să facă experimentele pe care le visează el noaptea, se folosește de cobaii cu carnete portocalii, ca apoi să extindă metodele, în funcție de rezultate, la nivel național?

Bineînțeles, Boc, ca de obicei, va nega vehement toate astea, va bate din piciorușe de parcă s-ar fi urcat termitele pe el, va face ca trenu’, dar rezultatele dezastruoase ale dictaturii portocalii sunt atât de evidente, încât au început să se vadă până și de către greoaiele instituții internaționale, darămite de către omul de rând! O tot dă la-ntors, bietul Boc, cu niște rezultate de creștere economică, pe care oarecare prognoze europene, mai optimiste, le-ar vedea în România. Uită jalnicul personagiu că și FMI-ul a fost optimist pentru 2010 - dar și-a revenit până la finele anului! -, numai că toate organismele europene uită acest lucru esențial: la cârma Guvernului României, care, da, ar avea potențial de creștere, se află încă, din păcate pentru țară și acest popor, Boc și gașca lui!

Așa că, orice tendință de creștere economică va fi în această țară, va avea grijă acest guvern să o înăbușe încă din fașă, ca nu cumva să-i fie bine și omului de rând, că altfel n-ar mai rămâne de furat pentru unii... nimic.

Iar ca să fie treaba completă, Băsescu a fost huiduit până și la Helsinki! Câtă umilință poate să mai îndure plutonul portocaliu de la cârma României, doar ca să se mențină la putere? Cât de mare poate fi foamea de avere și putere a băsiștilor de la vârful piramidei? De ce se pune orgoliul, rapacitatea și voracitatea unui grup băsist mai presus de interesul național?

Țara nu vă mai vrea, domnilor! Aveți măcar bunul-simț de a ține cont de voința țării, iar acest popor va fi milostiv, ca de obicei, cu voi. În caz contrar, nu uitați: aspru e poporul când scapă de nenorocire...

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc și eu.

 
Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată: Moment de răscruce pentru pomicultura din România;

Domnul deputat Marian Ghiveciu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Marian Ghiveciu:

Domnule președinte,

Profit și eu de această zi, să adresez tuturor femeilor la mulți ani, de la cea mai înaltă tribună a democrației române! Și cred că astăzi ar fi cazul ca premierul Emil Boc, de la acest microfon, să-și ceară scuze tuturor femeilor din România.

Fiind membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților, mare parte din declarațiile politice se referă la agricultura românească, și nu voi înceta, până în momentul în care Guvernul Boc va fi într-adevăr preocupat de soarta agriculturii românești.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "Moment de răscruce pentru pomicultura din România".

Pomicultura a înregistrat, până în anul 1990, progrese importante, ajungând la un patrimoniu de circa 300 - 325.000 ha, din care 10.000 ha de livezi intensive și superintensive și circa 60.000 ha de plantații tinere.

Pomicultura românească, în perioada de tranziție, a suferit o puternică degradare, ce continuă și în prezent, datorându-se următoarelor cauze: diminuarea patrimoniului cu peste 150.000 ha, în majoritate plantații intensive și plantații tinere; au avut loc defrișări în dușmănie și fără niciun motiv tehnic sau economic, indiferent de vârstă sau gradul de intensivitate al acestora. Nu au scăpat nici plantațiile din institutele și stațiunile de cercetare de profil, a căror arie de activitate s-a restrâns în mod îngrijorător; diminuarea suprafețelor a condus, implicit, la reducerea corespunzătoare a producției de fructe indigene și, mai ales, a calității acestora; s-au redus drastic suprafețele plantațiilor pomicole tinere, iar la arbuști fructiferi, practic, nu mai există plantații noi, cele de pe rod fiind pe cale de dispariție.

Atacul bolilor și al dăunătorilor, neaplicarea fertilizărilor, a lucrărilor solului, a tăierilor de formare, fructificare sau regenerare și-au spus cuvântul, mai ales asupra stării generale a livezilor rămase în cultură și drept rezultat s-a accentuat de rodire; s-a redus aproape la limită producerea materialului săditor pomicol de la 4,5 milioane în anul 1996 la sub un milion în anul 2008; limitarea cererii de material săditor pomicol a condus la schimbarea destinației suprafețelor afectate pepinierelor și bazei materiale bine organizate a acestui sector, inclusiv a complexelor de producere a materialului săditor liber de boli virotice.

În concluzie, am asistat cu toții la marele dezastru pentru patrimoniul pomicol al României. Este de neimaginat cum actualul Guvern Boc nu reușește să acorde livezilor o atenție, măcar similară cu cea acordată culturilor de câmp.

Iată, în sfârșit, ajungem la concluzia că aproape în niciun domeniu și în nicio ramură nu mai avem sau nu găsim un etalon de comparație, făcând mereu, din acest punct de vedere, trimiteri la un trecut nu prea îndepărtat, dar cu siguranță nefericit.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă din rândul celor înscriși în listă mai dorește cineva să ia cuvântul la intervențiile politice?

Dacă nu, declar închisă ședința Camerei Deputaților dedicată declarațiilor politice ale deputaților de astăzi.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Adrian Mocanu - Declarație de Ziua Mamei;

Domnul Adrian Mocanu:

"Declarație de Ziua Mamei"

Martie este luna femeii, luna în care avem de oferit celor pe care le îndrăgim fericire, bucurie, zâmbete, flori, mărțișoare și alte diverse atenții.

Un vechi proverb spune că "Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, așa că a creat mamele!". De asemenea, E. Bersot a spus că "Multe minuni sunt în Univers, dar capodopera creațiunii e tot inima unei mame".

În prezent, în fiecare an, de 8 martie, mame și femei din întreaga lume sunt celebrate și întreaga atenție este îndreptată exclusiv către ele.

Ziua Internațională a Femeii a fost inclusă în sărbătorile culturale din numeroase țări. Conform datelor istorice, în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat, printr-o rezoluție, Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională.

O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din anul 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial,Adunarea Generală a ONU a fixat data de 8 martie ca fiind Ziua Internațională a Femeii, astfel că femeile au început, din nou, să demonstreze pentru drepturi egale și dreptul de vot al femeilor.

Următorul pas în instituirea unei zile a femeii l-a constituit proclamarea, în anul 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976-1985 ca deceniu ONU pentru condiția femeii.

Femeile sunt asemenea florilor. Ele au nevoie de grijă tot timpul. Trebuie să le oferim întreaga noastră dragoste și atenție. Ele sunt mamele, bunicile, soțiile, surorile sau prietenele noastre. Ele trebuie să fie conștiente de întreaga noastră prețuire, să fie convinse că ele sunt cele mai importante pentru noi și în celelalte zile din an.

Ce ar fi însă ca fiecare zi să devină ziua femeii, iar noi, bărbații, să le iubim pe femei la fel de mult în fiecare zi din an și să le urăm iubitelor, soțiilor și mamelor noastre multă fericire în fiecare zi, căci, deocamdată, pare că 8 martie este ziua noastră, a bărbaților, ziua în care încercăm să ne răscumpărăm toate păcatele de peste an.

În final, nu îmi mai rămâne decât să vă urez, tuturor femeilor, un sincer la mulți ani, multă fericire și sănătate și un 8 martie plin de căldură și plin de realizări!

  Alin Silviu Trășculescu - declarație politică cu titlul Familia și valorile creștine, în pericol!;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"Familia și valorile creștine, în pericol!"

Școala tradițională, pe care mulți dintre noi am absolvit-o, ne învăța că familia reprezintă una dintre cele mai vechi și stabile elemente ale comunității umane, purtătoare de tradiții culturale și valori morale, locul în care copilul se naște, se dezvoltă și se pregătește pentru contactul cu societatea.

Chiar dacă în lumea modernă conceptul de familie s-a schimbat radical și a căpătat alte nuanțe decât cele tradiționale, valorile și vocația familiei nu trebuie să dispară.

Este grav faptul că valorile familiei și-au pierdut din consistență și semnificație, pentru că la noi, românii, familia și copiii reprezentau elemente esențiale ale vieții sociale. Ele ne confereau tuturor stabilitate și echilibru.

Trebuie să recunoaștem că trăim vremuri dificile, mai ales din pricina schimbărilor majore de ordin cultural, ideologic, tehnic etc. Aceste modificări au făcut posibilă diluarea ideii de familie sau de cuplu în sens tradițional, creștin, cu efecte considerabile asupra numărului redus al căsătoriilor și asupra ratei natalității.

Mai mult, și cei care se încumetă să întemeieze o familie ajung mai devreme sau mai târziu în fața instanței pentru desfacerea căsătoriei, numărul de divorțuri din societatea românească fiind la cote pe care românii nu le-au mai avut.

Și de parcă nu ar fi suficient, astăzi mijloacele de comunicare în masă prezintă o viziune total greșită asupra vieții de familie, asupra moralității, prin faptul că promovează zi de zi scandaluri, divorțuri "celebre", ce nu fac altceva decât să conducă la o degradare a conceptului de familie.

Statul trebuie să se implice activ în stimularea familiei, în recâștigarea încrederii asupra valorilor pe care aceasta le poartă și mai ales asupra câștigurilor demografice pe care familia le aduce.

  Marin Almăjanu - declarație politică referitoare la Visele portocalii despre cum trăiesc românii mai bine sunt, ca de obicei, doar invenții...;

Domnul Marin Almăjanu:

"Visele portocalii despre cum trăiesc românii mai bine sunt, ca de obicei, doar invenții..."

De la vlădică până la opincă, înlocuită cu mai modernul Condur portocaliu, care mai de care, plini până la refuz de entuziasm și lăudăroșenie, toți PDL-iștii în cor ne-au anunțat, cu mic cu mare, veseli și triumfători, cum că România a ieșit din recesiune de anul trecut deja, că salariile - ciopârțite dintr-o dată cu aproape jumătate din suma netă - au crescut de la 1 ianuarie a.c. cu foarte mult, iar șomajul nu mai reprezintă de ceva vreme o problemă acută a guvernărilor PDL-iste, deoarece acesta este, mai nou, pe cale de dispariție!

Cum ne poate explica domnul Boc paradoxul șomajului din România? Cum poate fi posibil ca, în timp ce numărul salariaților a scăzut de la circa 4,5 milioane la 4,15 milioane, rata șomajului în loc să crească, așa cum era normal, a scăzut de la 7,6% la 7,3%?!

Care sunt oare motivele de laudă guvernamentală ale așa-zisei scăderi a ratei șomajului, dacă acesta nu scade deloc în realitate, ci crește permanent, deoarece tot mai mulți români rămân fără locuri de muncă, fie că sunt angajați la stat sau în mediul privat, doar că, după perioada legală de acordare a indemnizației de șomaj, aceștia nu se mai regăsesc pur și simplu în evidențe?

România a ajuns într-un timp record la doar 4 milioane de salariați - o cifră mai mică decât a celor care primesc ajutoare sociale - cu ajutorul incompetentelor guverne păstorite de premierul Boc! Și acest lucru se întâmplă pentru prima dată în peste 60 de ani! Este aceasta o realizare sau vreun motiv de fală, domnule Boc?!

O altă fantasmagorie mult trâmbițată și ridicată în slăvi de dimineața până seara este marea creștere salarială cu fabulosul procent de 15%, ce înseamnă, în fapt, doar o mică ajustare a veniturilor salariale ce fuseseră tăiate, începând de anul trecut, cu peste 40%!

Astfel, în învățământ câștigul salarial mediu net a crescut cu 11,1%, în sănătate și asistență socială cu 6,8%, iar în administrația publică cu 6,3%. Câștigul salarial mediu nominal net a scăzut în ianuarie cu 4,8% (72 lei) față de luna anterioară, la 1.424 lei, și cu 0,1% comparativ cu ianuarie 2010.

Dar toate aceste adevăruri crude și rezultatele tot mai proaste ale guvernărilor portocalii fără discernământ nu reprezintă pentru domnul Boc și guvernanții săi vreo problemă sau vreun motiv real de îngrijorare.

Aceștia nu văd decât cele mai frumoase vise cât de curând împlinite și se consideră deja demni de o prețuire fără margini și un podium pe măsură: "ne pregătim să trecem într-o nouă etapă: etapa creșterii economice. În 2012 vom avea o creștere între 4-4,5. Rodul muncii noastre se va simți"...

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Ipocrizie prezidențială;

Domnul Cristian Buican:

"Ipocrizie prezidențială"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru că doresc să sancționez un comportament iresponsabil și ipocrit promovat tocmai de cel care ar trebui să reprezinte cu cinste, onoare și demnitate statul român și pe toți cetățenii lui.

Declarațiile de ieri ale întâiului cârmaci al țării pot fi catalogate ca fiind cel puțin halucinante. Nu este posibil ca după 6 ani de mandat să declari că instituțiile statului au început să funcționeze. Nu este posibil să dai ordine parchetelor, instanțelor de judecată și instituțiilor care se ocupă de ordinea publică, doar pentru că nu ai mai ieșit de mult cu o declarație publică și ești avid de imagine. Este inadmisibil să acuzi în stânga și în dreapta fără dovezi și să pornești propagandistic o luptă împotriva corupției și a evaziunii, când patronezi un sistem bazat tocmai pe acest tip de relații ilegale și cumetrii periculoase și dubioase.

Trecând peste hăhăitul cu care deja ne-am obișnuit, cu stilul pompieristic care l-a consacrat și peste inadvertențele dintre declarațiile sale și fișa postului, Traian Băsescu a vorbit ieri ca un adevărat lider politic aflat în prima sa zi de mandat. A acuzat în stânga și în dreapta, a lovit în moguli și în evazioniști, în procurori și politicieni, în polițiști și clanuri mafiote. Tabloul descris ieri de Traian Băsescu ne arată o Românie tristă și coruptă, o justiție murdară și supusă presiunilor, o poliție și un fisc mână în mână cu clanurile mafiote care așteaptă un erou salvator. Ceea ce însă a omis Traian Băsescu să ne spună este că el conduce de 6 ani de zile această țară, că umilii săi supuși portocalii au fost 4 ani la guvernare din cei șase ani ai săi de mandat și că tot acest sistem putred s-a dezvoltat sub directa sa oblăduire și supraveghere. Nu poți nici să te crezi vreun mare luptător împotriva corupției, nici să fii vreun erou salvator dacă în ultimii 6 ani ai fost la conducerea țării și ai lăsat astfel de fenomene să se dezvolte.

Un alt aspect pe care doresc să îl sancționez este și atitudinea lui Traian Băsescu față de regulile statului de drept, separația puterilor în stat și atribuțiunile unui președinte. Înțeleg dorința personală a unui președinte-jucător, însă regulile democratice nu îți dau dreptul să desființezi, să comasezi și să decizi prin puterea cuvântului tău asupra viitorului unor instituții aflate în subordinea Guvernului, așa cum a lăsat să se înțeleagă cu privire la Garda Financiară și ANV.

Atât timp cât noi, parlamentarii, nu vom fi primii care vom sancționa un comportament ipocrit și iresponsabil, fie și doar prin intermediul unei declarații politice, atât timp cât vom lăsa astfel de personaje să ne manipuleze în cel mai josnic mod cu putință, ne merităm soarta de a fi conduși de persoane duplicitare și incompetente.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică având subiectul Managementul neperformant al proiectelor din sănătate trebuie sancționat!;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Managementul neperformant al proiectelor din sănătate trebuie sancționat!"

În contextul în care spitalele din România se zbat într-o sărăcie lucie, neavând suficiente fonduri pentru cheltuieli de bază precum asigurarea mediului septic sau chiar a încălzirii clădirilor, există programe naționale care s-au soldat cu un mare eșec.

Zilele trecute aflam cu toții cu stupoare cum mii de doze de vaccinuri HPV, în valoare de zeci și chiar sute de mii de euro, au rămas neutilizate și au expirat ca valabilitate, producându-se astfel pagube uriașe unui sistem deja subfinanțat.

Majoritatea celor care au vrut să se scuze au găsit argumente în temerea părinților de a-și vaccina copilele împotriva unor potențiale boli incurabile. Alții au găsit scuze în slaba campanie de informare și ca rezultat, lipsa de interes a pacientelor pentru vaccinul împotriva cancerului de col uterin.

Problema care se pune este că ineficiența managementului unui astfel de program nu a fost un caz izolat, ci s-a constatat de la Vaslui și până la Mehedinți și de la Prahova până la Timiș.

Scuzele pentru un eșec atât de mare cred că nu își găsesc rostul. Trebuie găsit de urgență responsabilul unui atât de mare eșec, iar acesta trebuie să răspundă potrivit legilor în vigoare.

Nu putem vorbi de performanță în actul medical de prevenție atâta vreme cât milioane de euro se duc pe apa sâmbetei în programele care nu beneficiază de susținere, iar altor programe urgente le spunem cu regret că mai trebuie să aștepte din pricina lipsei finanțării.

Nu trebuie, în același timp, nici să ne fie rușine sau frică să cerem performanță sau să tragem la răspundere pe cei care produc astfel de prejudicii bugetelor publice.

Românii au nevoie astăzi, mai mult decât oricând, de politici publice responsabile, în care eșecul nu are ce căuta, iar scuzele sunt de prisos!

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică: Și libienii vor râde de noi, dacă îi vom mai suporta pe Băsescu și Boc!;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Și libienii vor râde de noi, dacă îi vom mai suporta pe Băsescu și Boc!"

Încep prin a vă spune că oamenii din colegiul meu nu simt ieșirea din recesiune și nici nu îndrăznesc să spere că vor ajunge, prea curând, să trăiască puțin mai bine. De ce nu speră? Pentru că țara a ajuns pe mâinile lui Băsescu, Boc, Anastase și alții ca ei. Acesta ar fi motivul principal pentru care nimeni nu mai crede în ieșirea României din recesiune, la care se adaugă alte zeci de gafe ale sus-numiților. Un alt exemplu este cel al vameșilor corupți, de care Băsescu și Boc știau că iau șpagă cu căciula, dar nu au făcut nimic până nu ne-au atras atenția cei din Uniunea Europeană.

Acesta este doar un exemplu dintr-un număr nelimitat de nenorociri pe care PDL le-a făcut în acești ani de guvernare.

Însă, așa cum s-a putut vedea, puterea le-a luat mințile complet PDL-iștilor care nu mai au niciun fel de frână când e vorba să facă abuzuri și nenorociri de pe urma cărora să sufere milioane de oameni, la fel cum nu mai au nici urmă de bun-simț atunci când își laudă actul de guvernare.

Liderul tupeului inconștient este domnul Emil Boc, din nefericire, premierul României, care, cu fățărnicia și ipocrizia care îl caracterizează, ne-a vândut iar gogoașă după gogoașă la Consiliului Național de Coordonare al PDL.

Stând și ascultându-l, nu am putut să nu constat că discursul triumfalist al lui Boc nu avea niciun dram de adevăr. Boc vorbea despre o Românie fericită, cu oameni luminoși, care își fac bagajele să plece în concedii de vis, la fel ca și Sayf al-Islam, fiul președintelui Muammar Gaddafi, care spunea zilele trecute că în Libia este pace și poporul este fericit.

Dragă domnule premier Emil Boc, știu că aerul de la Victoria este mai ozonat și este normal să îi amețească mai tare pe cei firavi și micuți precum dumneata, dar chiar să credeți că sunteți apreciat de toată lumea "din afară - Comisia Europeană, Fondul Monetar, Banca Mondială, agențiile de rating" - este de neconceput!

De neconceput este și să mințiți cu nerușinare că în 2011 și 2012 România condusă de PDL va avea creșteri economice spectaculoase de 2%, respectiv 4,5% . Toți specialiștii știu că acest lucru este imposibil, numai Domnia Voastră încearcă să ne prostească servindu-ne gogoși! Această minciună a fost atât de mare, încât însuși guvernatorul BNR s-a simțit obligat să iasă și să declare că România nu iese din criză când vrea Boc.

Prin urmare, închei spunându-vă că cetățenii din colegiul meu nu sunt nici debusolați și nici împăcați la gândul că Boc spune ziua, la întâlnirile PDL, ce visează noaptea, în pătuțul său de pluș, și, mai devreme sau mai târziu, îi vor arăta, prin fapte, ce cred ei despre opiniile de specialist ale premierului.

Eu sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, fiindcă, altfel, vor râde de noi egiptenii, libienii și alte națiuni care, zilele acestea, se eliberează de dictatori.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: - Abuz transplant;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Abuz transplant"

Poate că unii dintre dumneavoastră și-au pus întrebarea: "Ce face ministrul Cseke atunci când nu distruge sistemul sanitar?". Nefiind locatar al Palatului Cotroceni nu vă pot oferi programul său zilnic și nici stenogramele convorbirilor pe care le poartă. Totuși, experiența ultimilor doi ani îmi permite să vă ofer un răspuns parțial. În rarele perioade în care nu distruge sistemul sanitar, ministrul Cseke șterge pe jos cu diverse concepte pe care noi ceilalți le considerăm că stând la baza societății: responsabilitate, dialog și, mai nou, etică.

Despre poziția față de responsabilitate a ministrului am mai vorbit de nenumărate ori: Domnia Sa și-a declinat responsabilitatea pentru absolut orice tragedie sau problemă din sistem. În fond mortul nu mai votează, iar rudele sale pot fi alinate cu o găleată sau o pungă de zahăr în campania electorală.

Dialog? Rareori cu organizațiile pacienților sau ale profesioniștilor din domeniu, iar atunci a fost un dialog al surzilor.

Și acum iată că domnul Cseke se ridică și împotriva eticii. A eticii medicale, mai exact. Victima cea mai recentă a ministrului nu mai este un nou-născut carbonizat, ci conceptul de consimțământ informat. Proiectul de Lege pentru aprobarea OUG nr.133/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății implică faptul ca potențialul donator să specifice în mod expres faptul că nu este de acord cu donarea de organe. În caz contrar, domnul Cseke va dispune de organele sale de îndată ce se declară decesul. Nu este specificată nicăieri obligația oricărui angajat al sistemului de sănătate, de la medic de familie la medic specialist, de a cere pacientului punctul său de vedere asupra donării de organe. Pot să presupun că Guvernul dorește să profite de proasta informare a populației pe această temă? Pot și o voi face.

O abordare absolut normală ar fi ca la editarea datelor de pe cardul de asigurat medicul de familie să își întrebe pacientul dacă este sau nu de acord cu donarea de organe, și nu să aștepte ca acesta să își exprime spontan acordul sau dezacordul.

În expunerea de motive se face referire la impactul psihologic asupra familiei. În viziunea autorului, cel mai traumatizant moment îl constituie cel al semnăturii pe formularul de acord. Le spun că moartea unei persoane apropiate este traumatizantă. Și ne putem întreba dacă va fi mai puțin traumatizant pentru familie să își găsească ruda decedată și deja golită de organe interne, în cazul în care ajunge prea târziu la spital.

În condițiile în care ministerul condus de domnul Cseke nu a dus absolut nicio campanie media de popularizare a donării de organe și a programelor de transplant, mi se pare absolut anormal ca o inițiativă de acest gen să fie adusă în fața Parlamentului, fără o minimă dezbatere publică.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: - Băute chiar de ziua lor;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Băute chiar de ziua lor"

O analiză a cazurilor de etilism acut ce au necesitat tratament de urgență în ultimii cinci ani, de Ziua Femeii (8 martie) și ziua "celor 40 de pahare " (9 martie), din 2006 până azi indică faptul că:

Pe 8 martie numărul pacienților este în continuă creștere, cei din rural reprezintă 66,66%, iar bărbații domină clar cu 93,33%, practic raportul bărbați-femei este de 14:1, alcoolemia maximă fiind de 470 mg%.

Pe 9 martie numărul pacienților este în continuă creștere, cei din rural reprezintă 69,23%, iar bărbații reprezintă 76,92%, practic raportul bărbați-femei este de 10:2, alcoolemia maximă fiind de 330mg%.

Cei fără ocupație reprezintă 84,61%, iar în ceea ce privește cazurile grave (coma) raportul bărbați-femei este de 2:1.

Se poate spune că femeile ajung la spital în urma excesului etanolic de ziua bărbaților, iar bărbații, de ziua femeilor, iar pacienții ce necesită măsuri de terapie intensivă sunt de două ori mai frecvent bărbați din rural și fără ocupație.

Toți acești pacienți necesită măsuri complexe de stabilizare, resuscitare volemică și suport respirator, evaluare clinică, imagistică și biologică, tratament simptomatic și al complicațiilor imediate (bronhoaspirație, tulburări paroxistice de ritm), precum și a celor tardive (encefalopatie Wernicke).

Costurile decurg din tratamentul medical decontat de CAS în UPU, la care se adaugă ambulanța și poliția, ce a intervenit frecvent în astfel de situații.

Am inițiat un proiect legislativ ce prevede ca etilicii ajunși în serviciul de urgență să fie considerați neasigurați și să deconteze costurile medicale și sociale ale abuzului etanolic, dar parlamentarii au preferat să ia de la vârstnicul ce are nevoie de o proteză de șold sau de la copilul ce necesită protezare cardiacă și să toarne în paharele celor ce nu au auzit încă de faptul că totdeauna consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății.

  Cosmin Mihai Popescu - declarație politică având subiectul Lupta împotriva evaziunii trebuie să continue;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Lupta împotriva evaziunii trebuie să continue"

Demersurile organelor de control financiar-fiscal din ultimele săptămâni au relevat un lucru cunoscut de toată lumea, dar de care nimeni până acum nu a avut curajul să se apropie: evaziunea fiscală.

Haine, încălțăminte, alimente, materii prime și materiale, în cantități impresionante și de valori uriașe, tranzitează teritoriul României sau sunt comercializate direct aici, fără să dețină acte de proveniență sau să fie supuse vreunui regim fiscal.

Ingineriile fiscale au fost stimulate puternic de efectele crizei, dar ele au fost și tolerate și uneori chiar încurajate de-a lungul anilor chiar de autoritățile publice de control.

Dacă luăm în calcul faptul că numai un singur camion nefiscalizat produce pagube bugetului de stat de peste 300.000 de lei, imaginați-vă ce prejudicii au fost aduse de-a lungul ultimilor ani de sutele sau chiar miile de camioane de transport marfă la care autoritățile "au închis ochii".

Pe lângă faptul că mii de tone de marfă scapă de fiscalitate, un alt fenomen extrem de periculos se concretizează în solicitările frauduloase de TVA. Exporturi sau importuri fictive, transporturi de marfă inexistente se transformă în solicitări de sute de mii de euro pentru rambursarea necuvenită de TVA.

În aceste condiții, 32% venituri bugetare din PIB mi se pare deja o cifră impresionantă, date fiind modalitățile prin care mii de agenți economici fraudează statul român.

Acțiunile demarate de Garda Financiară, ANAF, dar și alte instituții de control în ultimul timp, nu trebuie să se oprească aici!

Nu numai că ele trebuie continuate și susținute de toată lumea, prin toate mijloacele, ci trebuie intensificate și extinse la toate domeniile de acțiune ale agenților economici care nu respectă legea.

Cred cu putere că unul dintre cei mai mari inamici ai economiei românești de astăzi îl reprezintă evaziunea și concurența neloială.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată: Asistenții personali botoșăneni rămân fără loc de muncă!;

Domnul Costică Macaleți:

"Asistenții personali botoșăneni rămân fără loc de muncă!"

Declarația mea politică de azi se referă la faptul că, din lipsă de bani, Primăria Botoșani, alături de alte primării din județ, au renunțat să mai prelungească contractele de muncă ale asistenților persoanelor cu handicap, trecându-i pe indemnizație.

Oamenii și-au pierdut astfel toate drepturile pe care le aveau în baza cărții de muncă, și acum sunt la mâna Agenției de Șomaj, care oricând poate să le găsească un loc de muncă, situație în care nu se mai pot ocupa de persoanele cu handicap pe care le au în îngrijire.

Sindicatul acestora susține că cele mai mari probleme sunt la Botoșani și că au mai fost câteva primării din județ care aveau demarat acest proces, dar după acea lămurire cu specialiștii din cadrul Prefecturii nu s-a mai ajuns la disponibilizări și, pur și simplu, au fost lăsați în pace, până când vor veni noi rectificări bugetare. Oamenii vor cere în instanță reangajarea asistenților personali, în baza unor convenții internaționale și a dreptului intern prin care persoana cu handicap are dreptul de a opta pentru forma de protecție pe care o dorește. Ceea ce se face cu asistenții personali este o încălcare grosolană a unui drept al unei persoane cu handicap, de a opta cum să fie ajutată.

În municipiul Botoșani, Serviciul Public Local de Asistență Socială a decis să nu mai prelungească contractele de muncă în cazul a 130 de asistenți personali. Aceștia au fost trecuți pe indemnizație, pierzându-și statutul de salariați și drepturile aferente. Măsura de neprelungire a contractelor de muncă pe perioadă determinată a fost impusă deoarece necesarul de fonduri pentru plata salariilor asistenților este acoperită doar în proporție de 43% din necesar.

Cu alte cuvinte, deși legea interzice, persoanele cu handicap riscă să rămână fără sprijin, pentru că guvernanții n-au bani pentru salariile asistenților lor! Consider aceasta o idee inacceptabilă și avertizez pe această cale că ceea ce se poate petrece nu numai că încalcă un drept la muncă al asistenților, dar și dreptul fundamental la viață al persoanelor cu handicap.

  Cristian-Ion Burlacu - declarație politică despre Codul muncii;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Codul muncii"

Ca orice român prudent, nici eu nu sunt bucuros când văd, în țara mea, mișcări de protest. Niciodată nu știi unde se poate ajunge de la un simplu miting, mai ales când s-au "inventat" multe și subtile mijloace de instigare...

Așa că, dincolo de mesajele transmise, public, de partidul din care fac parte, am hotărât ca, înaintea votului, să recitesc atât actualul Cod al muncii (cel adoptat în 2003, prin asumarea răspunderii, de către Guvernul Adrian Năstase), cât și proiectul Codului ce ne-a fost propus de Guvernul Boc, ca să fiu cu inima și conștiința împăcate.

...Și iată câteva motive pentru care voi vota noul Cod:

Pentru că sunt un om de dreapta, care militează pentru susținerea IMM-urilor, și noul Cod, care permite angajări pe durată determinată, le va da curaj angajatorilor să creeze locuri de muncă, să facă angajări când, unde și pentru cât timp au nevoie și pentru că știu că niciodată un angajator nu va renunța, abuziv, la un angajat care știe meserie și își vede de treabă.

Pentru că este un Cod în care, în fine, se vorbește despre obiective de performanță individuală și despre criterii de evaluare.

Pentru că este un Cod care va da o lovitură aproape mortală muncii la negru, spre beneficiul angajaților, care vor avea asigurările plătite, dar și al nostru, al tuturor, întrucât vor crește veniturile la buget.

Pentru că este un Cod care ne pune în acord cu legislația europeană în materie.

Pentru că este un Cod favorabil muncii cinstite, competenței, performanței și onestității, care limitează imixtiunile - directe ori mediate - ale politicului pe piața corectă a muncii.

Desigur, voi susține și în continuare că, în completare, Guvernul va trebui să adopte și unele măsuri prin care să asigure o protecție socială reală a forței de muncă, pe care aș numi-o... de bună-credință: românii care pot și vor să lucreze.

Acesteia, de exemplu, în situația angajării cu contract pe durată determinată, trebuie să i se asigure accesul, în continuare, la contractarea creditelor bancare.

De asemenea, apreciez că ar trebui stimulate firmele care angajează persoane în vârstă de peste 50 de ani, aflate în situația încetării, la termen, a contractului individual de muncă pe durată determinată, și că ar putea fi adoptate și alte măsuri prin care statul să stimuleze munca și să îi sprijine pe cei care doresc să muncească, pentru că, nu-i așa, despre Codul muncii vorbim, nu despre vreun Cod al protecției sociale nemeritate.

Cu speranța că declarația mea nu i-a supărat prea mult pe colegii din stânga eșichierului politic.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu titlul: Magicianul Boc și jobenul său gol...;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Magicianul Boc și jobenul său gol..."

Premierul Boc vrea să-și liniștească apele tulburi din propriul partid - care se agită intens să-l expulzeze de la șefia Guvernului sau chiar din toate funcțiile politice deținute -, cu anunțarea providențială a unor vești minunate, care, din păcate, nu pot fi încă în niciun fel probate cu date veridice sau cu fapte.

"România are toate șansele ca la sfârșitul lunii martie să iasă din recesiune și să marcăm două trimestre consecutive de creștere economică", ne prevestea acesta, odată cu înregistrarea unei palide creșterii a PIB cu 0,1%, în ultimele trei luni ale anului trecut!

Domnul Boc nu ține niciun moment cont de faptul că această imperceptibilă cifră de 0,1% s-ar putea foarte repede transforma în scădere, după ajustarea sezonieră, ceea ce va amâna ieșirea din recesiune până în iulie, după cum atrag atenția și economiștii: "acea creștere de 0,1% din PIB este prea mică pentru a putea trage concluzii. Intră în marja de eroare, ca să spunem așa. Institutul Național de Statistică va face și ajustarea sezonieră. Este posibil ca în loc de o creștere de 0,1% să fie o scădere de 0,1%".

Deși optimismul său euforic este contrazis de toată lumea - miniștri din propriul cabinet, guvernator BNR, specialiști în economie etc. -, acesta fiind oricum insuficient probat de realitate, premierul Boc insistă cu frenezia bucuriei și declară entuziast, în fața colegilor săi de partid, nu numai că ieșim cu toată viteza din recesiune, dar și că PDL va fi beneficiarul acestor rezultate nemaiîntâlnite, îndelung visate și ghicite de dumnealui: "este timpul ca România să iasă din recesiune, iar PDL să culeagă roadele măsurilor grele luate!"

Nu românii sunt, în opinia actualului premier, cei care ar trebui să simtă în buzunare sau pe masă că o duc un pic mai bine, după atâta amară sărăcie implementată, cu toată anvergura, de același premier și de echipele sale, toate extrem de slab pregătite și lipsite total de performanțe constatate în vreun domeniu, ci este absolut firesc, ne spune premierul Boc, ca de roadele austerităților unice în Europa, așezate cu toată greutatea doar pe spatele românilor, să aibă parte numai PDL, pentru că a fost atât de bun și harnic, timp de doi ani...

  Dumitru Chiriță - declarație politică privind efectele noii Legi a educației;

Domnul Dumitru Chiriță:

În ultima perioadă, Partidul Social Democrat a atras atenția asupra faptului că actuala lege a educației nu reprezintă altceva decât interesele meschine ale ministrului Funeriu și ale actualului guvern.

Efectele haotice, produse de intrarea în vigoare a actualei Legi a educației, încep să se resimtă din ce în ce mai acut asupra elevilor, studenților, profesorilor și părinților, aceștia fiind victime colaterale ale unui regim Băsescu-Boc, corupt până în măduva oaselor și care nu face altceva decât să-și deservească propria clientelă politică.

Dat fiind faptul că sistemul educațional al unei țări este cel care susține dezvoltarea economică, dar și sănătatea morală a societății, nu înțelegem de ce actualul ministru Funeriu minte că își dorește o așa-zisă reformă în domeniul educației, când de fapt el nu urmărește altceva decât transformarea profesorilor într-un fel de sclavi supuși fluctuației locului de muncă și pericolului concedierii din motive care nu le sunt imputabile.

Reamintesc încă o dată că, prin intrarea în vigoare a acestei legi, Guvernul Boc supune întregul sistem educațional la subfinanțare prin nealocarea a 6% din PIB, astfel cum a fost stabilit prin Pactul național pentru educație, încălcându-și propriile angajamente, iar pentru anul în curs cadrele didactice nu au asigurate sumele necesare pentru plata salariilor decât până în luna octombrie.

În același timp prin noua lege a educației se realizează PDL-izarea școlii românești, iar studenții își pierd bursele și posibilitatea de a influența deciziile în cadrul universităților.

Această abordare umilitoare pentru elevi, studenți și profesori a condus la declanșarea unor proteste ale profesorilor și studenților, care au ca revendicări demiterea Guvernului Boc și abrogarea legii educației.

Aflați în fața unui haos fără precedent în sistemul educațional, care pune în pericol viitorul societății românești, nu-ți rămâne decât ca, în perioada următoare, împreună cu elevii, studenții, profesorii și părinții să acționezi pentru înlocuirea actualului regim, astfel încât să fie redată demnitatea românilor.

Într-o țară normală, într-o situație similară, demisia de onoare a ministrului Funeriu și a întregului Cabinet Boc ar fi fost soluția la îndemână, dar în România demisia este un act nobil, care nu intră în "practica celor care nu au cei șapte ani de acasă".

În încheiere, repet încă o dată sloganul studenților clujeni de la mitingul din 3.03.2011, care afirmau: "Funeriu să trăiască dintr-o bursă studențească!"

  Dumitru Chiriță - declarație politică referitoare la efectele modificării legislației muncii;

Domnul Dumitru Chiriță:

La sfârșitul anului 2010 Guvernul Boc a pornit o nouă ofensivă împotriva salariaților și a structurilor asociative, respectiv sindicate și patronate, ca urmare a promovării unor modificări la Codul muncii, pentru a realiza o așa-zisă flexibilizare, care de fapt reprezintă o continuare a acțiunilor de reducere a salariilor și pensiilor.

Anul 2010, după cum se știe, a fost caracterizat, printre altele, și de atitudinea Guvernului Boc de a învrăjbi diversele categorii sociale, salariații din sectorul economic împotriva salariaților din sectorul public, pensionarii civili împotriva pensionarilor din apărare, ordine publică, siguranță națională, profesorii împotriva elevilor, studenților și părinților, pacienții împotriva cadrelor medicale, toate aceste lucruri având un substrat cât se poate de evident, și anume reducerea substanțială a veniturilor din salarii, pensii și alte drepturi de asigurări sociale pentru ca în acest timp clientela PDL-UNPR-UDMR să prospere pe banul public.

Regimul Băsescu-Boc, aflat în fața unor acțiuni sindicale fără precedent, a ajuns la concluzia că, pentru a desființa și această redută reprezentativă a poporului român, este necesar să modifice legislația muncii, astfel încât drepturile fundamentale cu privire la libera asociere, negociere colectivă și greva să fie desființate, pentru a aduce în România un regim de tristă amintire, bazat pe două cabinete, care a funcționat până în decembrie 1989.

Aflați în fața unor agresivități fără precedent, venite din partea Guvernului Boc, toate confederațiile sindicale și cele mai reprezentative confederații patronale au ajuns la concluzia, împreună cu Uniunea Social Liberală, că trebuie făcut front comun pentru a promova, într-o manieră echilibrată, interesele patronilor și ale salariaților, precum și pentru adoptarea unei legislații economice și fiscale care să conducă la stoparea crizei, relansarea economiei și a creșterii veniturilor populației.

Protocolul încheiat între Uniunea Social-Liberală, sindicate și patronate reprezintă starea de normalitate care trebuie să caracterizeze o societate democratică, iar dialogul și consensul trebuie să rămână singurele modalități de rezolvare a problemelor cu care se confruntă societatea românească.

Atitudinea Guvernului Boc de a ignora opiniile sindicatelor și patronatelor în legătură cu legislația muncii și asumarea răspunderii pentru modificarea Codului muncii reprezintă dovezi incontestabile că, în momentul de față, așa cum de altfel o arată și sondajele de opinie, regimul actual nu mai reprezintă pe nimeni și nimic, singurul scop pentru care acesta se află la guvernare fiind acela de a-și satisface propria clientelă politică, prin jefuirea banului public.

În această situație, Uniunea Social-Liberală va apela la calea democratică și va introduce o moțiune de cenzură care să conducă la demiterea Guvernului și la stoparea abuzurilor pe care acesta le realizează împotriva propriilor cetățeni.

  Mircea Dușa - declarație politică: - Creșterea prețurilor la alimente;

Domnul Mircea Dușa:

"Creșterea prețurilor la alimente"

România se confruntă, de un an de zile, cu o creștere constantă a prețurilor produselor agroalimentare. Această curbă ascendentă a fost declanșată de politica Guvernului din 2010 de reducere a veniturilor populației.

Diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% a avut un impact semnificativ, cu consecințe pe termen lung, asupra consumului populației și prețului coșului zilnic. De asemenea, măsura de creștere a TVA-ului de la 19% la 24% nu a determinat încasări consistente la bugetul de stat, așa cum sperau guvernanții, ci, dimpotrivă, a generat creșteri ale prețurilor alimentelor până la un nivel alarmant. Iată cum actualul Guvern pune bazele unui adevărat genocid social.

Politica nerealistă și ineficientă a Guvernului este doar unul dintre factori. La acesta se mai adaugă taxele impuse de hipermarketuri și prețul petrolului și al carburanților în continuă creștere.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, scumpirea combustibililor a avut un impact de 1,15 puncte procentuale în rata anuală a inflației.

Dacă în cazul prețului la carburanți este vorba și de dinamica pieței internaționale, în ceea ce privește măsurile de stimulare a ofertei interne, acestea sunt exclusiv sub gestionarea Guvernului României. Lipsa unui ajutor real din partea autorităților acordat producătorilor agricoli autohtoni pentru încurajarea producției interne nu are justificare decât în incompetență și în lipsa de viziune a Executivului. Acum, mai mult decât oricând, simțim cât de important este ca agricultura să devină o prioritate zero a României, și nu doar un deziderat trecut într-un program de guvernare în mod formal, mai ales că România deține resurse naturale semnificative pentru a relansa sectorul agricol.

Din datele oficiale rezultă că produsele alimentare de bază au înregistrat în ultimul an scumpiri considerabile. Față de luna decembrie a anului 2009, în decembrie 2010 cartofii erau mai scumpi cu 44,5%, uleiul cu 47 %, zahărul cu 5,5%, pâinea cu 12%, laptele cu 3,6%, carnea cu 3%, ouăle cu 24%, legumele cu 24% etc. La nivel european, România ocupă locul 4 în topul tendinței de creștere a prețurilor la alimente.

În încheiere, doresc să reamintesc de votul Parlamentului din octombrie 2010 când s-a adoptat o propunere legislativă a opoziției de reducere a TVA-ului la produsele alimentare de bază la 5%. La acel moment și reprezentanții puterii au votat pentru această măsură, dar, din păcate, și în detrimentul populației acestei țări, legea nu a fost promulgată. O asemenea reglementare ar fi fost cu adevărat în ajutorul producătorilor și procesatorilor din agricultură, iar populația nu ar fi suferit atât de mult din cauza scumpirilor.

  Mircea Dușa - declarație politică: - Noul Cod al muncii - sursă de instabilitate pe piața muncii;

Domnul Mircea Dușa:

"Noul Cod al muncii - sursă de instabilitate pe piața muncii"

Globalizarea, evoluțiile rapide în plan tehnologic și demografic sunt factori care au generat transformări ale economiilor și piețelor muncii. În acest context, Uniunea Europeană a fost nevoită să răspundă acestor provocări, demers inițiat cu Strategia Lisabona, care, în varianta revizuită, a introdus conceptul de "flexicuritate". Noțiunea se referă la flexibilizarea pieței forțelor de muncă, simultan cu asigurarea securității față de riscurile sociale. Rezultanta celor două principii înseamnă o mai mare adaptabilitate atât a angajatorilor, cât și a angajaților pe o piață a muncii în permanentă schimbare.

Conceptul european se bazează pe 4 elemente principale: dispoziții contractuale suple, politici active care permit adaptabilitatea la schimbările rapide, sisteme eficiente de perfecționare continuă și sisteme moderne de securitate socială. Securitatea socială este un element fundamental al conceptului de "flexicuritate". De altfel, aceasta a fost și dilema majoră europeană: cum să se asigure competitivitatea întreprinderilor europene în competiția globală fără a se face o mare abatere de la modelul social european. Statele membre sunt nevoite să asigure o legislație care să permită flexibilitatea pe piața muncii, dar să răspundă și nevoilor de securitate ale angajaților.

Actualul Guvern pretinde că noul Cod al muncii, proiect inițiat prin procedura angajării răspunderii, este adaptat schimbărilor intervenite pe piața muncii din România din ultimii ani și reprezintă o modernizare a raporturilor de muncă în conformitate cu principiile europene. Proiectul este în continuare contestat de partenerii sociali, el fiind rezultatul unor negocieri eșuate.

Din prezentările publice ale guvernanților reiese faptul că modificările sunt necesare din perspectiva a două aspecte majore: aderarea României la Uniunea Europeană și criza economică. În ceea ce privește statutul de membru al UE și necesitatea unor schimbări în Codul muncii, argumentul nu este solid, deoarece, din 2003 până în prezent, actul normativ a fost modificat de mai multe ori, astfel încât România să răspundă cerințelor de transpunere a acquis-ului comunitar. Deci legislația românească nu contravine reglementărilor europene în domeniu. În ceea ce privește criza economică, aceasta nu va putea fi stopată prin modificări ale Codului muncii, ci prin intervenții în domeniul economic.

Noul Cod al muncii nu reprezintă transpunerea în practică a conceptului european de "flexicuritate". Modificările aduse au în vedere cu precădere reducerea drastică a contractelor pe perioadă nedeterminată și va avea ca efect nu flexibilizarea pieței muncii, ci, dimpotrivă, va crea instabilitate și insecuritate. Sunt eliminate prevederile referitoare la contractele colective muncă în sectorul bugetar, deschizând calea concedierilor abuzive. Încurajarea locurilor de muncă temporare va avea drept consecință creșterea șomajului. Ponderea contractelor de muncă pe perioadă determinată este într-adevăr mai mare în Uniunea Europeană (15%) față de România (1,3%). Însă la nivel european, precum și la nivelul statelor membre, și șomajul este mai ridicat. Deci nu putem vorbi de o mai facilă încadrare în câmpul muncii, ci, dimpotrivă, de o creștere a ratei șomajului. Mai mult, statisticile oficiale arată că angajații temporari sunt mai prost plătiți decât cei care se bucură de o stabilitate a locului de muncă, iar aceasta nu va avea drept consecință decât scăderea veniturilor la bugetul de stat, precum și o mai scăzută predictibilitate a acestora.

Noul Cod al muncii nu va fi doar neproductiv pentru piața muncii din România, ci va fi și unul nedemocratic. Dezbaterea publică a fost defectuoasă, negocierile cu sindicatele și confederațiile patronale au eșuat de nenumărate ori, partenerii sociali cerând chiar demisia ministrului muncii, iar la toate acestea se adaugă adoptarea lui prin procedura angajării răspunderii Guvernului, evitându-se astfel dezbaterea parlamentară. Referitor la acest aspect, îl rog pe primul- ministru să ne răspundă cum apreciază propriile sale declarații din anul 2003: "Potrivit Constituției, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituțional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control și legiferare în România. (...) Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democrației capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea și amendarea legii."

Partidele aflate în opoziție au considerat normală și necesară semnarea unui acord cu patronatele și sindicatele în care se prevede preluarea, ca inițiative legislative, a propunerilor comune ale acestor organizații, referitoare la Legea patronatelor, Legea sindicatelor, Legea negocierilor colective și Codul muncii.

În concluzie, noul Cod al muncii nu încurajează competiția și competența, nu se bazează pe un dialog social veritabil, nu răspunde realității din piața muncii și nu creează noi locuri de muncă, ci reprezintă doar o interpretare și implementare distorsionată a conceptului european de "flexicuritate".

  Mircea Dușa - declarație politică: - Sistemul de sănătate din România, între criză și reformă;

Domnul Mircea Dușa:

"Sistemul de sănătate din România, între criză și reformă"

Sistemul de sănătate din România a fost grav afectat de măsurile Guvernului din anul 2010, dar și de cele de la începutul acestui an. Reducerea salariilor cadrelor medicale a generat un exod puternic al medicilor, mulți dintre specialiști orientându-se spre țări europene unde își pot asigura un venit salarial corespunzător pregătirii și responsabilității uriașe ce revine acestei meserii. Consecința pentru sistemul de sănătate din România este acutizarea deficitului de personal medical.

În 2010, s-a hotărât trecerea spitalelor în subordinea autorităților locale. Decizia nu putea avea drept rezultat decât subfinanțarea unităților spitalicești, în condițiile în care multe dintre primării au resurse bugetare insuficiente. Iată de ce nu ne miră faptul că situația dotărilor este deplorabilă, celebre fiind și cazurile relatate de mass-media de mese care se prăbușesc cu pacienții sau operații ce se fac la lumina lanternei.

De curând, Guvernul a luat o decizie la fel de nepotrivită și pusă în aplicare în mod haotic - aceea de a reorganiza spitalele din România. Măsura a generat o serie de proteste la nivel local, astfel încât ministrul sănătății a anunțat că va reevalua și regândi decizia sa. Situație previzibilă, mai ales că pe lista spitalelor ce urmau a fi desființate sau comasate au fost trecute, fără discernământ, și unități care de-a lungul timpului s-au remarcat prin calitatea actului medical, care funcționau pe profit și în care se investise, de curând, fie că este vorba de dotarea cu aparatură medicală, fie că este vorba de lucrări de renovare și reabilitare termică. Mai mult, în virtutea comunicării defectuoase a actualului Guvern, comasările, desființările sau schimbarea destinației spitalelor au fost decise fără a se ține cont de propunerile autorităților locale.

Amintim guvernanților că Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, la art. art. 169 alin.(1), prevede că: "Ministerul Sănătății reglementează și aplică măsuri de creștere a eficienței și calității serviciilor medicale și de asigurare a accesului echitabil al populației la serviciile medicale."

Din păcate, tot ceea ce întreprinde Guvernul în domeniul sănătății, inclusiv recenta decizie de reducere a numărului de paturi din spitale, care va afecta în egală măsură atât cadrele medicale, cât și pacienții, pare a fi nu doar împotriva legii, ci mai ales împotriva cetățenilor. Iar despre calitatea serviciilor medicale și despre accesul populației la acestea nici nu mai poate fi vorba!

  George-Ionuț Dumitrică - declarație politică referitoare la Cum a înflorit doamna Udrea turismul românesc cu vreo 5 milioane de turiști inventați;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Cum a înflorit doamna Udrea turismul românesc cu vreo 5 milioane de turiști inventați"

Că PDL înseamnă doar o lume de basme și invenții fantasmagorice, aproape că fiecare român a înțeles deja acest lucru, odată cu terminarea ultimei campanii și cu descoperirea adevărului crud privind situația cumplită în care se afla România la începutul anului trecut! Și asta s-a întâmplat doar de nevoie, deoarece FMI a dezvăluit că România se duce de râpă și a ridicat cortina deasupra minciunilor guvernamentale exagerate până în pânzele ridicolului!

După anul 2010, când domnii Boc și Băsescu și-au găsit vocația de implementatori de gheață ai austerității fără egal în lume, când dumnealor au susținut frecvent că sunt singurii binefăcători ai țării și că numai ei au spus "pa!" definitiv populismului ieftin - practicat cu fervoare tot de ei până atunci -, se pare că în 2011, încă de la începutul anului, toată echipa portocalie, în bloc, a revenit la starea sa naturală și și-a reluat repertoriul de povești înfloritoare.

Printre aceștia se numără și doamna ministru Udrea, tot mai mândră de performanțele sale și ale partidului din care face parte, care ne-a anunțat recent, triumfătoare, cât de bine îi merge turismului românesc și cum l-a scos dumneaei de tot din criză, prin atragerea a multe milioane de turiști străini: nu mai puțin de vreo 7,5 milioane în 2010!

Dar, culmea ironiei, la numai câteva săptămâni de la trâmbițarea acestei minunate vești de încununare cu lauri a turismului românesc, vegheat atent și responsabil de doamna Udrea, de vreo doi ani, aceasta este în mod flagrant contrazisă de datele oficiale ale Buletinului Eurostat, editat de Comisia Europeană, care a dat publicității cifrele vehiculate de dumneaei exact pe dos. Concret, conform Eurostat, numărul de înnoptări în 2010 al nerezidenților (adică al cetățenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate - n.a.) a fost de 2.700.000. De menționat că, la nivelul statelor din Uniunea Europeană, cu cele 2,7 milioane de înnoptări ale nerezidenților, România se clasează pe locul 23 din 25! Adică la coadă, așa cum le stă bine codașilor în toate, de la servicii, până la drumuri!

Ciudat lucru! Cum ni se poate întâmpla una ca asta tocmai nouă, când în România se investește continuu, cu toată forța și priceperea PDL-istă, pentru modernizarea și eficientizarea turismului? Cum în ce? E din ce în ce mai impresionant numărul mare de telegondole ce se inaugurează cu o frecvență ieșită din comun, în cele mai puțin călcate zone din țară de către turiști...

  Adrian George Scutaru - declarație politică cu titlul: De câte ori premierul Boc afirmă că ieșim din criză?;

Domnul Adrian George Scutaru:

"De câte ori premierul Boc afirmă că ieșim din criză?"

Șeful Guvernului, Emil Boc, a amintit de sacrificiile pe care el și partidul pe care îl conduce le-au făcut și a precizat că speră că anul acesta să fie unul în care să fie culese roadele.

Premierul prevede o nouă etapă în care va intra România, care va avea în anul 2012, o creștere economică de 4 - 4,5%.

Din păcate, realitățile economiei românești, dar și analizele instituțiilor de profil, arată că nici în anul 2011 România nu va ieși din criză. Un exemplu foarte concret este excedentul bugetar nesemnificativ pe luna ianuarie 2011, datorat, pe de o parte, faptului că statul nu a plătit arieratele către firmele private și, pe de altă parte, nerestituirii taxei pe valoarea adăugată.

Totodată, ieșirea din recesiune înseamnă creștere economică menținută timp de două trimestre consecutive, ceea ce încă nu s-a întâmplat, plus că investițiile efectuate din fondurile bugetare sunt minore pentru a fundamenta afirmația că în trimestrul al II-lea anului 2011 România va avea creștere economică.

Guvernul vorbește încă din toamna lui 2010, de când s-a proiectat bugetul de stat pe 2011, despre faptul că acest an va fi unul al investițiilor publice, acestea urmând să constituie unul dintre principalele motoare de relansare economică. Dar iată că ne apropiem de finalul primului trimestru din 2011 și aceste intenții ale Guvernului nu s-au confirmat.

Singurele măsuri care au reflectat realitatea economică actuală a României au constat, de fapt, în falimentarea a peste 200.000 de firme mici și mijlocii prin introducerea impozitului forfetar, precum și prin creșterea fără precedent a datoriei publice.

Principalele coordonate ale activității guvernamentale ar trebui să se îndrepte spre achitarea arieratelor statului, crearea de noi locuri de muncă, atragerea de noi investiții străine, susținerea agriculturii românești, precum și spre reducerea și simplificarea sistemului de taxe și impozite. Nimic din toate acestea nu au fost realizate de către Guvern, domnul Emil Boc amăgindu-ne de pe o zi pe alta cu fraza: "Am ieșit din criză", principala preocupare a Domniei Sale fiind câștigarea alegerilor locale și parlamentare din anul 2012.

În consecință, în foarte multe domenii au loc derapaje, din cauza măsurilor incoerente adoptate de Guvernul Boc, măsuri care nu au fost de bun augur pentru economia românească și nu au avut ca efect decât nemulțumirea populației, și nicidecum rezolvarea problemelor cu care se confruntă societatea românească.

Așa cum am mai afirmat, singura soluție pentru o adevărată relansare economică a României este demisia Guvernului Boc și venirea la Palatul Victoria a unui nou Executiv, al Uniunii Social-Liberale.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu tema: Guvernul Boc atacă mediul privat prin umflarea arieratelor;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Guvernul Boc atacă mediul privat prin umflarea arieratelor"

În loc să administreze cât mai rapid câteva guri de oxigen economiei și mediului privat prin facilități fiscale sau prin achitarea tuturor datoriilor, lăsându-le să respire din nou, în mod natural, statul, prin guvernele domnului Boc, nu au făcut altceva, în cei doi ani de guvernări aducătoare de blocaje interminabile și falimente masive, decât să sufoce până la moarte clinică tot ceea ce mai supraviețuia în țara asta!

Toate firmele din România suferă enorm din cauza lipsei acute de lichidități, care s-a amplificat fantastic de tare în acești ani de guvernări portocalii improbabile, în care venituri importante din vistierie au fost redirecționate, cu preponderență, nu acolo unde trebuiau să ajungă, la cei care aveau de încasat în mod curent, ci către pușculițele de partid sau către cele ale contributorilor fervenți ai acestuia.

Performanța economică cu care se laudă non-stop premierul Boc, în ceea ce privește ieșirea din recesiune și reducerea deficitului bugetar, are la bază o metodă subversivă, nerecunoscută oficial, care constă în neachitarea datoriilor și acumularea de arierate imense.

FMI a transmis și el că este foarte îngrijorat în privința problemei arieratelor sectorului public, care afectează și sectorul privat și revenirea economiei: "Suntem foarte îngrijorați în privința problemei arieratelor și, după cum știți, există și o acțiune precursoare în acest sens. Am lucrat progresiv. Aceasta este o chestiune pe care vom continua să o subliniem: a avea arierate în sectorul public nu face rău numai sectorului public, ci și celui privat și revenirii", a atras atenția șeful misiunii FMI în România, domnul Jeffrey Franks.

Toată lumea - patronate, sindicate, investitori, FMI - cere necontenit Guvernului Boc să deblocheze economia prin achitarea arieratelor, dar domnul Boc se face că n-aude sau nu înțelege ce i se solicită, deși chiar dumnealui își soma recent colegii de cabinet să vină cu soluții în acest sens.

Dar adevărul practicilor efective de care se folosește premierul Boc ca să-și demonstreze abilitățile de a ține economia în frâu în fața FMI și de a reduce deficitul este cu totul altul decât cel ce ni se aruncă pe post de justificări, penibile deja. Este vorba de o joacă incredibilă de-a hocus-pocus: uite plata datoriilor, care, de fapt, nu se face deloc! Și consecințele acestui nou tip de furt guvernamental nu sunt puține: din ce în ce mai multe companii sunt forțate să intre rapid în insolvență, din cauza blocării intenționate a lichidităților de care au atâta nevoie ca să supraviețuiască.

Iar în ultimele săptămâni, odată cu așa-zisa prindere a corupților din vămi, se poate face o socoteală foarte simplă unde sunt banii pe care se plânge domnul Boc că nu-i are: miliarde de euro sunt fraudați efectiv prin economia subterană, cu fructe, legume, țigări, alcool, carburanți și tot ce se mai poate!

Și cine ar trebui să se preocupe de eradicarea acestui fenomen devastator, care înghite tot ceea ce i se cuvine economiei reale? Probabil românii plătitori de taxe și impozite, și nu domnii Blejnar, Ialomițianu, Boc și ceilalți care ne guvernează atât de eficient...

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică referitoare la: Criza alimentară ne arată nevoia unei agriculturi performante;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Criza alimentară ne arată nevoia unei agriculturi performante"

În mod constant după 1989, producția agricolă a țării noastre a scăzut considerabil. În acest moment, pe datele existente la ANAF, putem concluziona că produsele alimentare din România sunt 70% din import.

O asemenea realitate este dureroasă, dacă stăm să ne gândim la potențialul pe care îl are țara noastră. De multe ori s-a spus că România ar putea avea o agricultură suficient de performantă încât să susțină 80 de milioane de locuitori. Și, totuși, importăm cereale din Ungaria sau Rusia, iar prețurile alimentelor românești sunt mai mari decât ale celor din import, fără să existe în mod neapărat o calitate mai bună.

Rolul statului este de a stimula sectoarele economice cu potențial. Și cum agricultura poate fi un motor economic semnificativ al României, ar trebui să insistăm mai mult. Am văzut studii care arată că, pe termen scurt, am putea avea o creștere a eficienței economice de 300%. Dacă în acest moment producem alimente în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro, în trei ani am putea ajunge la 25 de miliarde de euro, un câștig cam cât tot acordul României cu Fondul Monetar Internațional din ultimii doi ani!

Nu putem să facem aceste lucruri folosindu-ne numai de procesul subvențiilor. Trebuie să transformăm agricultura în punct de interes pentru investitori, iar acest lucru se face oriunde în lume prin investiții în infrastructură. România este țara Uniunii Europene care are cel mai mare decalaj între mediul urban și mediul rural. Dacă am investi în contractarea acestui clivaj, cu siguranță și mai mulți investitori s-ar orienta către România.

Eu susțin varianta investițiilor directe ale statului, dar și accentul pus pe atragerea fondurilor europene. Aplicarea Măsurilor 1.1.2, 1.2.1, 1.4.1 și 3.2.2 poate aduce plusul de competitivitate al mediului rural de care România are nevoie. Pentru asta, este nevoie de atenție și de informare a publicului larg.

Discursul comisarului european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloș, de săptămâna trecută de la București este foarte corect: România are nevoie de investiții semnificative, pentru a avea o agricultură performantă. Trebuie să ieșim din logica agriculturii de subzistență, activitate desfășurată doar de persoanele fără instrucție și destul de sărace. Trebuie să abandonăm mitul cum că statele cu agricultură puternică sunt sărace. Pe fondul scumpirilor semnificative ale alimentelor în lume, țările care vor putea să-și susțină populația și să mai producă și surplus vor avea mari avantaje competitive.

Criza alimentară despre care se tot vorbește în presa ultimelor zile reprezintă o fereastră de oportunitate pentru noi, pentru că avem capacitatea de a miza pe produse vandabile al căror preț crește semnificativ. Putem ieși din recesiunea foarte puternică dacă avem o producție agricolă bună în 2011. Să nu uităm că anul celei mai mari creșteri economice, 2008, a fost marcat de cea mai bună producție agricolă de după 1994 a României.

Pe de altă parte, trebuie să facem în așa fel încât în România criza alimentară să nu se facă simțită. De aceea, trebuie să păstrăm prețurile jos. Intrarea într-o logică a scumpirii alimentelor este contraproductivă atât pentru producători, cât și pentru comercianți. Scumpirea alimentelor atrage după sine scăderea consumului și reorientarea către produse de mai proastă calitate. Practic, involuăm.

În acest context, ar putea fi utilă dezbaterea legii privind scăderea TVA la 5% pentru alimentele de bază. Analiza trebuie însă să pornească de la reacția producătorilor și comercianților. Trebuie să facem în așa fel încât să știm sigur că acele prețuri vor scădea, pentru că altfel irosim doar resurse bugetare. Și în alte rânduri am mai vorbit despre controalele pe care statul ar trebui să le desfășoare în supermarketuri și hipermarketuri. De asemenea, legislația comerțului ar trebui să fie îmbunătățită, în sensul protejării producătorului român. Dacă francezii au făcut-o, chiar cu oprobriul Uniunii Europene, nu văd de ce nu am face-o și noi.

Această declarație politică se dorește un semnal de alarmă asupra situației agriculturii românești și un mesaj de speranță că lucrurile vor evolua în bine. Cred că, în 2011, putem pune în centrul preocupării noastre, pe lângă dezvoltarea industriei energetice, și agricultura.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică despre: Anti-8 Martie;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Anti-8 martie!"

Ziua de 8 martie, ca zi internațională a femeii, împlinește anul acesta 100 de ani. Sărbătoarea, de inspirație socialistă, își are originea în anul 1908, când, cu prilejul unui marș, femeile au militat pentru condiții mai bune de lucru și drepturi egale cu bărbații, și a fost marcată pentru prima oară pe 19 martie 1911 în Austria, Danemarca, Elveția și Germania.

Astăzi, ziua de 8 martie este sărbătoare legală doar în țări precum Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China (doar pentru femei), Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritreea, Kazahstan, Kîrgîzstan, Laos, Madagascar (doar pentru femei), Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal (doar pentru femei), Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia.

În Afganistan, unde femeile care vor să lucreze sau fetele care vor să meargă la școală, sau doar vor să iasă neînsoțite pe stradă își pun integritatea fizică sau chiar viața în primejdie? Cambodgia, renumită pentru turismul sexual, China, unde femeile lucrează câte 16 ore pe zi, șapte zile pe săptămână? Rusia, care deține recordul privind numărul de femei care mor în incidente de violență conjugală?

În România, deși nu este recunoscută sărbătoare națională, femeile sunt obligate de guvernanții cabinetului Băsescu-Boc să muncească și să își crească copiii fără a ști ce le rezervă ziua de mâine, dacă vor avea sau nu resursele financiare necesare pentru educația celor mici.

De ce nu sunt și în democrațiile consolidate? Pentru simplul motiv că nu este nevoie, în condițiile în care procentul doamnelor parlamentar din acele democrații europene ajunge undeva pe la 25%, și nu 10% precum în România.

Colega noastră Adriana Săftoiu observa cu ceva timp în urmă cu tristețe că "odată promovate, femeile nu mai au timp - pentru a nu spune decât atât! - să ajute la promovarea altor femei" și că "femeia-politician nu are curaj să fie femeie în politică", ba chiar adoptă stilul masculin agresiv. "Pentru că ceea ce îi este acceptat bărbatului nu îi este aprobat și femeii". Din 2007 (data declarațiilor doamnei Săftoiu) până acum nu s-a schimbat nimic în bine.

Cea mai activă femeie politician din România, "nu spui cine, persoană importantă", blondă și cu Vuitton, admitea de curând, cu nonșalanță, o evidență pe care noi o știam de mult, cel puțin în privința Domniei Sale: "Femeile-politician, aflate în poziții înalte, trebuie susținute tot de către bărbați" sau că "într-un partid politic, este inevitabil ca o femeie, pentru a promova, trebuie să fie susținută tot de către bărbații care alcătuiesc majoritatea politicienilor, fapt ce dă naștere la speculații și la invidii".

După o asemenea declarație nu ne rămâne decât să admitem posibilitatea ca domnișoara Elena Băsescu să ajungă prim-ministru sau, de ce nu, chiar președinte al României, dacă lasă tăticul moștenire tronul.

P.S. Materialul de mai sus nu îmi aparține, ci a fost scris de doamnele și domnișoarele cu care colaborez în fiecare zi, întristate de faptul că după 21 de ani România nu a depășit complexul Elena Ceaușescu.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică despre: Investiții de apărare civilă împotriva inundațiilor;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Investiții de apărare civilă împotriva inundațiilor"

Zona geografică pe care o reprezint în Parlamentul României, adică cea din nord-estul țării, s-a confruntat în decursul anilor nu numai cu o sărăcie mai mare decât media națională, dar și cu cele mai multe dintre dezastrele naturale - inundații, alunecări de teren - provocate de precipitațiile abundente sau de topirile mult prea rapide ale zăpezii.

Chiar dacă autoritățile române au promis de fiecare dată când românii se luptau cu apele și mâlul din gospodării că se vor realiza investiții, că se vor lua măsuri, declarațiile au rămas doar declarații.

Nici nu mai este de mirare că în multe localități rurale tinerii nici nu se gândesc să rămână pe termen lung în locurile în care s-au născut, să-și construiască o carieră, o familie și o viață pe pământurile strămoșilor lor.

Cum poate gândi cineva altfel când, la orice ploaie mai sănătoasă, agoniseala de o viață este amestecată cu mâl și dusă la vale?!

Moldova, și nu numai ea, are nevoie urgentă de investiții reale de îndiguire a cursurilor principale de ape, atât pentru apărarea așezărilor, cât și pentru apărarea culturilor agricole.

România are nevoia de mult mai multă disciplină în eliberarea viitoarelor autorizații de construcții, atunci când, printr-o totală lipsă de discernământ, cetățeni români își construiesc case în zone inundabile plasate în preajma cursurilor de râuri și pâraie.

Nu mai putem accepta ca o parte importantă dintre români să aștepte ziua de mâine cu teama că viitura le va lua casa sau chiar viața. Multe investiții au fost deja demarate în anul 2010, însă ele trebuie susținute și extinse la nivel național.

  Ioan Balan - declarație politică intitulată: Parteneriatul public-privat trebuie să devină funcțional;

Domnul Ioan Balan:

"Parteneriatul public-privat trebuie să devină funcțional"

De peste douăzeci de ani ne luptăm pentru eficientizarea și creșterea performanței unor servicii publice sau sectoare în care statul s-a dovedit a fi nu tocmai cel mai bun furnizor. Abia anul care a trecut, prin consensul politic aproape unanim al Parlamentului României, a fost adoptată Legea nr.178/2010, lege care reglementează raporturile dintre sectoarele public și privat.

Deși chiar la nivel european nu există o "rețetă" sau un cadru clar al formelor și domeniilor în care parteneriatul public-privat se poate manifesta, la nivelul țării noastre, acest act normativ, abia aprobat, și-a găsit deja expresia în demararea construirii a șase noi spitale regionale de urgență la nivel național în municipiile Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Timișoara și București.

Premisele acestei prime colaborării dintre sectoarele public și privat sunt extrem de optimiste, în sensul că se estimează că numai după 2-3 ani aceste unități spitalicești vor intra pe profit, iar după alți 4-5 ani de funcționare, investițiile, de peste 200 de milioane de euro pentru fiecare spital, vor fi amortizate.

Dacă supunem comparației aceste proiecte cu sărăcia actuală a spitalelor românești, lipsa lor de dotare și veșnicele arierate către furnizorii de materiale sanitare și servicii, cred că putem afirma cu tărie că parteneriatul public-privat trebuie extins și în alte domenii deficitare, acolo unde statul nu este în măsură să finanțeze și să susțină servicii publice de calitate și într-un mod eficient.

Din acest punct de vedere, România nu duce deloc lipsă de sectoare de activitate pe care statul nu le poate susține. Mă gândesc în primul rând la sectorul educației, de la nivelul creșelor și grădinițelor până la cel universitar.

Nu cred că este cineva care să poată contesta lipsa acută de creșe și grădinițe la orașe, precum și incapacitatea bugetelor universităților de a dota corespunzător laboratoarele în scopul cercetării aplicate.

De asemenea, unul dintre principalele beneficii pe care parteneriatul public-privat îl poate aduce este legat de cooperarea în domeniul infrastructurii de transport. România, în ciuda investițiilor derulate în ultimi douăzeci de ani, nu se poate bucura de o infrastructură modernă, rapidă pentru transportul de mărfuri și eficientă din perspectiva costurilor economice.

Mai mult, poziționarea noastră geoeconomică, atât pe axa Nord-Sud, cât și Sud-Est a Europei, ar putea aduce avantaje de competitivitate uriașe, pe toate componentele de transport: maritim, fluvial, feroviar și rutier. Niciuna dintre componentele mai sus menționate nu se autoexclud, ci ele se completează reciproc, creând premisele atragerii de noi investiții străine directe în România. România poate deveni placa turnantă a investițiilor europene, care țintesc să fructifice propriile produse pe piețele Federației Ruse sau ale Orientului Mijlociu și Apropiat.

Companii de prestigiu, atât vest-europene, cât și de peste Atlantic, sunt interesate să investească în infrastructura critică din România. Drumul deschis în parteneriatul public-privat din sănătate nu trebuie să se oprească doar aici, ci trebuie să continue și în educație, mediu sau lucrări de infrastructură. Numai prin proiecte pe termen lung România are șansa să se modernizeze și să recupereze decalajele față de media europeană.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată România și restul lumii;

Domnul Ion Dumitru:

"România și restul lumii"

Cele mai grave probleme cu care se confruntă astăzi omenirea se pot prezenta astfel:

1. Epuizarea resurselor naturale și lipsa unei politici internaționale, coordonată de gestionarea acestora în vederea refacerii și a conservării lor;

2. Legat de primul punct găsim în întreaga lume o preocupare redusă pentru buna gestionare a speciei umane și a acțiunilor acesteia;

3. Agresarea continuă a mediului, a biosferei de către factorul antropic, adică de către oameni, conștient sau inconștient, dar cu efecte similare în planul conservării existenței umane. Mai degrabă putem spune că oamenii își creează propriul lor mediu pentru distrugere, prin epuizarea rapidă a resurselor de energie și hrană datorită unei concurențe interspecifice aberante. Omul vrea să devină proprietarul naturii pe care ar dori să și-o supună integral. Această lăcomie îl va pierde pentru că el însuși este un produs al naturii.

Odată izolat de natură, omul nu va fi decât un robot, care va dispare cu timpul, putând fi ușor înlocuit de roboții electronici pe care el însuși i-a creat și care nu mai au nevoie de aer, nici de hrană, nici de apă. Nu pledez pentru o viață primitivă, dar realitatea este întotdeauna în mijlocul lucrurilor cotidiene pe care le neglijăm permanent.

Prin înmulțirea rapidă, indivizii naturali ajunși la o anumită densitate în biosferă sau într-un ecosistem, creează suficient de multe toxine și alte perturbații, care să-i creeze în mod natural condițiile pentru dispariția la fel de naturală.

Problemele mondiale sunt prezente în Europa și în România în mărimi și manifestări specifice.

România nu a fost niciodată o țară bogată, decât în resurse naturale, n-a fost niciodată o țară liniștită și nici nu va fi, în condițiile de astăzi. Au fost de vină și condițiile geopolitice și vitregia vremurilor, cum spunea un cronicar.

La români s-a dezvoltat prea mult gena răbdării și a scăpat pe lângă gena acțiunii solidare.

În România, doctrina nu mai contează, națiunea nu mai contează, cetățeanul votant nu mai contează. Se naște un mecanism infernal de manipulare a maselor, care a funcționat foarte bine în comunism, ca și în acest moment, care poate fi definit ca un "capitalism de pradă" sau de "stat". Indivizii sunt cotați nu după nivelul de pregătire sau cunoștințe, ci după adeziunea și fidelitatea față de partid. Ceaușescu cerea indivizilor credință și supunere.

Același lucru se întâmplă și astăzi. Ceaușescu fura munca oamenilor, astăzi, actuala conducere n-are capacitatea de a metamorfoza capitalul, de a-l îmbunătăți și de a-l face să producă în favoarea întregii colectivități. Funcționează gena "nu vrem" sau așa vrea FMI ?

Românii trebuie să învețe să-și aleagă liderii și să nu mai accepte să fie reprezentați de orice neavenit. Eu cred că în curând românii vor face acest lucru.

  Manuela Mitrea - intervenție despre Ziua Internațională a Femeii;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Internațională a Femeii"

Tradiția românească de omagiere a femeii la începutul primăverii a fost completată pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii.

Mai multe evenimente au precedat ziua femeii, unul dintre ele a fost pe 8 martie 1857 când femei din fabricile textile și de confecții din New York City au organizat un protest. Muncitoarele au protestat împotriva condițiilor proaste de lucru și a salariilor mici.

Ziua femeii a fost inițiată în 1910 la Copenhaga și onorează mișcarea femeilor pentru egalitate în drepturi și egalitate de șanse. Prima zi a Femeii a fost sărbătorită prima dată în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca și în alte câteva țări europene, la inițiativa activistei germane Clara Zetkin. În luna martie, femei din multe țări europene au organizat o serie de marșuri pentru a promova drepturile femeii în lume. Șase ani mai târziu, pe 8 martie 1917, sute de femei din Rusia au condus ample demonstrații pe străzile din Sankt Petersburg, cerând pâine și pace.

Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Națiunile Unite și a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele țărilor care până atunci nici nu aflaseră de existența ei.

Ca în toate țările europene, pe 8 martie femeia este sărbătorită și în țara noastră, chiar dacă în vremea regimului comunist se vorbea mai mult de ziua mamei. În această zi sărbătorim rolul femeii, în toate domeniile de dezvoltare umană, care produce progrese, armonie socială și îmbunătățirea condițiilor generale de viață.

Închei prin a-mi exprima recunoștința mea față de toate femeile din lume și a le ura la mulți ani fericiți!

  Marian Avram - intervenție intitulată Cine-și dorește haos în identificarea animalelor, în trasabilitatea produselor de origine, plăți către proprietarii de animale prin APIA, eradicarea bolilor la animale?;

Domnul Marian Avram:

"Cine-și dorește haos în identificarea animalelor, în trasabilitatea produselor de origine, plăți cătreproprietarii de animale prin APIA, eradicarea bolilorla animale"

Prin declarația mea politică de astăzi doresc să trag un semnal de alarmă asupra repercusiunilor ce vor apărea odată cu adoptarea amendamentelor aduse OUG nr.23/2010, act normativ care reglementează activitatea de identificare și înregistrare a ovinelor, caprinelor, suinelor și bovinelor, în forma propusă de membrii din Comisia de agricultură a Camerei Deputaților.

Ca medic veterinar de profesie, mă opun în cunoștința de cauza adoptării acestor amendamente. Oare se cunosc interesele din spatele acestor amendamente; își asumă toți cei implicați în acest mecanism costurile politice ale propriilor fapte?

Nu voi vota pentru adoptarea amendamentelor aduse de OUG nr.23/2010.

Identificarea și înregistrarea animalelor de către ANARZ va duce cu siguranță la același rezultat care a reieșit din realizarea identificării cabalinelor, activitate coordonată și controlată în prezent de această instituție și soldată cu un haos. Consecința acestui fapt este că în realitate nici 30% din cabalinele din România nu sunt identificate corespunzător și nu au pașaport, neputând fi supravegheate corect.

Preluarea de către asociațiile de crescători de animale a identificării, a căror membri nu acoperă mai mult de maxim 10% din exploatațiile din România, respectiv cei care beneficiază de subvenții, arată clar interesul și dedicația acestor amendamente. Se dorește mutarea unei activități care se realizează cu 3-4 oameni în fiecare comună din țară, la o structură practic inexistentă, care nu are reprezentativitate în toate județele, darămite în toate comunele. Se dorește cumva o noua colectivizare forțată, prin obligarea fermierilor să se înscrie forțat la o asociație?

Se creează, astfel, oportunitățile traficului ilicit cu animale, fraudarea subvențiilor, traficanții de animale își pot achiziționa crotalii fără un control oficial.

Imposibilitatea urmăririi animalelor bolnave, prin scoaterea medicului veterinar din ecuația mișcării animalelor.

Nu va mai exista interesul pentru ca fermierii și traficanții de animale să opereze și să corecteze erorile din baza de date, deși medicilor veterinari le-a trebuit ani pentru a o aduce la forma actuală.

Imposibilitatea realizării Programului Național de Supraveghere a Bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om și protecția mediului, prin neidentificarea la timp, pentru realizarea acțiunilor veterinare obligatorii.

Înghețarea comerțului cu animale cu UE, deoarece România nu va mai putea garanta trasabilitatea produselor de origine animală, datorită lipsei identificării corecte.

Trebuie înțeleasă importanța activității de identificare a animalelor, iar neexecutarea ei corespunzătoare aduce grave prejudicii atât economiei României, fermierilor și medicului veterinar privat.

Trebuie asigurat un proces corect de identificare, în care proprietarul să fie suveran și poate decide singur cum să-și realizeze identificarea animalelor (singur, prin intermediul asociațiilor profesionale sau prin intermediul medicului veterinar), asociațiile își pot realiza singure identificarea și își pot achiziționa crotalii, pot avea acces direct la baza de date, la fel și ANARZ.

  Marius Rogin - intervenție având ca temă Prudența Administrației Barack Obama;

Domnul Marius Rogin:

"Prudența Administrației Barack Obama"

Administrația Obama, în căutare de soluții la violențele care continuă în Libia, s-a arătat prudentă în legătură cu o intervenție militară pentru înlăturarea de la putere a lui Muammar Gaddafi, subliniind, totuși, că "nu exclude nici o opțiune".

"Există multă prudență pe tema acțiunilor pe care le-am putea iniția în alte domenii, în afară de susținerea adusă misiunilor umanitare", a declarat Secretarul de Stat Hillary Clinton, în timpul unei audieri în Senat, la Washington. Șefa diplomației americane a descris o situație incertă, în condițiile în care trupele loiale colonelului Gaddafi încearcă să contraatace.

Statele Unite ale Americii se tem că, pe termen lung, "Libia ar putea să se afunde în haos și să devină o uriașă Somalie", adică un teritoriu fără legi sau Guvern, unde și-ar putea găsi refugiu membri ai rețelei Al-Qaida. Hillary Clinton s-a referit, de asemenea, la avertizarea Ligii Arabe în legătură cu orice intervenție militară străină. "Problema dificilă de a afla dacă este nevoie de o intervenție pentru a-i ajuta pe cei care se opun în Libia regimului Gaddafi, și sub ce formă, este foarte controversată în Libia și în comunitatea arabă", a subliniat ea

Liga Arabă intenționează însă să susțină crearea unei zone de interdicție aeriană în Libia, idee dezbătută în ultima săptămână de Statele Unite și aliații lor din NATO. O astfel de inițiativă, care ar fi dificil de pus în practică, este susținută de senatorii americani, în special de președintele Comisiei de Afaceri Externe, John Kerry, senator democrat al președintelui Barack Obama. "Cred că suntem departe de o astfel de decizie", a spus Hillary Clinton, chiar dacă această opțiune este analizată de Washington și aliații săi. Ea a subliniat că Statele Unite "nu vor exclude nici o opțiune, cât timp Guvernul libian îndreaptă armele împotriva poporului său".

Două nave de război americane au traversat Canalul Suez și au ajuns în Mediterană, pentru a se poziționa în largul Libiei. Navele ar fi capabile să asigure susținere unor operațiuni umanitare, precum și militare. Dar deocamdată navele militare americane par mobilizate pentru a susține doar operațiuni umanitare.

Întrebată în legătură cu ajutorul pe care Washingtonul l-ar putea aduce opoziției, Secretarul de Stat Hillary Clinton s-a arătat de asemenea prudentă. Potrivit lui Clinton, Statele Unite ale Americii încearcă să afle care grupare este "legitimă" și care este "oportunistă". "Este prematur să recunoaștem un grup sau altul", a continuat ea. Trebuie să ne concentrăm pe misiunea umanitară, încercând în același timp să strângem informații", a adăugat ea.

  Mircia Giurgiu - intervenție intitulată Turda - oraș balnear;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Turda - oraș balnear"

În municipiul Turda, județul Cluj, se află în derulare un proiect de anvergură "Creșterea atractivității turistice a zonei cu potențial balnear Lacurile Sărate Durgău - Valea Sărată - Salina Turda", ale cărei obiective sunt: amenajarea Salinei de la Turda, reabilitarea zonei cu valoare turistică și balneară Valea Sărată - Durgău, prin realizarea unei protecții sanitare a întregii văi a lacurilor, extinderea rețelelor urbane de apă și energie electrică, extinderea unor rețele de canalizare, reabilitarea și modernizarea drumurilor existente în perimetrul zonei turistice, amenajarea și reabilitarea lacurilor sărate.

Toate aceste elemente componente, inserate în ansamblul proiectului, se pot realiza și finanța numai în condițiile în care suprafețele destinate acestuia aparțin domeniului public al municipiului Turda.

Astfel, pentru a nu împieta asupra derulării și finalizării proiectului, credem că inițiativa de transferare a bunului imobil în patrimoniul local turdean se circumscrie unui demers oportun pentru comunitatea locală, care prin punerea în valoare a proiectului va beneficia de prestigiul și avantajele social - economice de care zona are nevoie, în condițiile în care municipiul Turda deține statutul de zonă defavorizată.

Complementar acestor aspecte, menționăm faptul că suprafața de teren a fost declarată rezervație naturală, iar acest fapt impune instituirea unui regim de protecție adecvat, autoritățile administrației publice locale ale municipiului Turda fiind cel mai în măsură să-l pună în aplicare.

Suprafața de teren vizată este proprietatea Statului Român și a fost dată în administrarea Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Turda, al cărei for tutelar este reprezentat de Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" prin HG nr. 1882/2005 privind înființarea unor institute naționale de cercetare - dezvoltare agricolă prin reorganizarea unor institute de cercetare din agricultură.

Ca urmare a acordurilor date de Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Turda și de Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" pentru trecerea suprafeței de teren de 27,12 ha în administrarea Consiliului Local al municipiului Turda a fost emisă o hotărâre a Consiliului Local al municipiului Turda prin care se aprobă solicitarea transmiterii, cu titlu gratuit, a acestui teren, printr-o lege.

Trebuie să depunem toate eforturile pentru a ne valorifica bogățiile naturale, pentru a promova România în circuitul turistic național și internațional.

  Miron Ignat - intervenție având ca titlu Bustul lui Serghei Esenin;

Domnul Ignat Miron:

"Bustul lui Serghei Esenin"

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România în parteneriat cu Primăria Municipiului Tulcea au inaugurat duminică, 6 martie 2011, bustul marelui poet rus Serghei Esenin. Ceremonia de dezvelire a bustului a avut loc în Parcul Personalităților țărilor de origine ale comunităților etnice din orașul Tulcea.

La eveniment au participat oficialități locale și județene, cât și Excelența Sa, Ambasadorul Federației Ruse în România, domnul Aleksandr Anatolievici Ciurilin, Excelența Sa, Consulul Federației Ruse la Constanța, domnul Mihail Mihailovici Reva și reprezentanți ai comunităților etnice din municipiul Tulcea.

Bustul poetului Serghei Esenin a fost realizat de Conf. Univ. Dr. Adrian Pârvu, șeful catedrei de Sculptură din cadrul Universității Naționale de Arte din București.

Serghei Esenin a fost și este unul dintre cei mai îndrăgiți poeți ai Rusiei. Lucrările marelui poet liric Serghei Esenin reprezintă o valoare literară și artistică descoperită în fiecare poezie a sa. Lucrările sale ilustrează o mare varietate de tonuri afective, de la perceperea cosmică a naturii ruse până la evocarea miturilor vechi, de la nostalgia satului până la formele civilizației orașului.

În zilele noastre, poeziile lui Esenin sunt învățate pe de rost de elevi și unele dintre acestea au fost puse pe muzică, fiind înregistrate drept cântece populare.

În operele sale a reflectat caracterul și iubirea oamenilor simpli, moartea timpurie, ceea ce au contribuit la imaginea persistentă și legendară a poetului rus.

Pentru noi, rușii lipoveni din România, este o datorie și o onoare să promovăm cultura rusă și să aducem un omagiu marilor scriitori ruși. Este de datoria noastră să-i oferim culturii ruse locul de cinste, pe care îl merită, în rândul marilor culturi.

Administrația municipiului Tulcea, în zona centrală a orașului a acordat un spațiu pentru cele mai reprezentative minorități naționale ale județului Tulcea în vederea amplasării a celor mai de seamă personalități. Este o atitudine de toleranță a Administrației Locale pentru minoritățile naționale și apreciere a contribuției minorităților naționale la viața culturală, spirituală și economică a municipiului Tulcea.

Comunitatea Democrată a Turcilor din România a amplasat bustul întemeietorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, iar Comunitatea Rușilor Lipoveni din România s-a orientat spre poetul rus Serghei Alexandrevici Esenin.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - declarație politică intitulată Parlamentarii puterii au o nouă șansă să-și spele păcatele prin votul de la Codul muncii;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

"Parlamentarii puterii au o nouă șansă să-și spele păcatele prin votul de la Codul muncii"

Declarația mea politică de astăzi vreau să fie tratată de către voi ca reprezentând mai mult decât o declarație. Este în parte și o rugăminte, este în parte și un îndemn, este însă, în primul și în primul rând, un semnal de alarmă pe care doresc să îl lansez cu toată fermitatea și cu toată responsabilitatea. Mesajul meu se îndreaptă către parlamentarii care susțin arcul guvernamental.

Până acum ați dovedit că ordinele partidului sunt mai importante pentru voi decât nevoile electoratului și v-ați comportat precum boabele de strugure pe ciorchine, acum aveți șansa să demonstrați că sunteți cu adevărat bărbați de stat. Guvernul vrea iarăși să dea o palmă Parlamentului, și dumneavoastră în calitate de deputați, angajându-și răspunderea pe Codul muncii.

Cred că sunteți de acord cu mine când spun că este o lege prea importantă, fie că ești om politic de dreapta sau de stânga, ca să nu o dezbatem temeinic în Parlament, pentru că implicațiile acestei legi sunt uriașe: practic fiecare român este afectat de ea. Știu că sunteți de acord cu mine, știu că și dumneavoastră ați avea idei în ceea ce privește amendarea Codului muncii și mai știu că și la dumneavoastră au venit alegătorii din colegiu, cum au venit și la mine, în Călărași, și v-au cerut să faceți un Cod al muncii care să-i protejeze de abuzurile patronilor, care să le dea un sentiment de siguranță și de încredere în locul de muncă pe care îl au, care să le dea un sentiment de încredere în ziua de mâine.

Vreau să fac un apel ferm către dumneavoastră ca de data aceasta, măcar de data aceasta, să puneți interesele alegătorilor și ale tuturor cetățenilor mai presus de ordinele de partid și să votați moțiunea de cenzură a Opoziției. Dintre toate, aceasta este poate cea mai puțin politică moțiune de cenzură pentru că se referă la o lege care va afecta soarta tuturor românilor. Ați stat impasibili în bănci când s-au tăiat salariile, când s-au redus pensiile, când s-a majorat TVA, când nivelul de trai al românilor a scăzut și a tot scăzut. De ajuns! Vremea neimplicării cred că a trecut, acum este momentul în care ne putem da măsura de politicieni. Este momentul în care puteți să demonstrați alegătorilor, în fața cărora vă veți prezenta anul viitor, că ați înțeles că sunt lucruri mai importante decât ordinele de partid. Nu stați ca bolovanii în bănci când se va vota moțiunea de cenzură, aveți curajul și asumați-vă un vot, alegătorii vă vor mulțumi pentru asta. Este datoria voastră să votați moțiunea, așa cum este datoria unui om simplu care se trezește cu noaptea în cap să meargă la serviciu pentru câteva milioane de lei vechi pe lună. Acel om se așteaptă ca dumneavoastră să nu-i întoarceți spatele acum și să votați, așa cum și bătrânii noștri se așteptau să votați împotriva tăierii pensiilor. Vă rog ca de această dată să vă dea Dumnezeu gândul cel bun și să nu-i mai dezamăgiți pe români! Așa să ne ajute Dumnezeu!

  Georgian Pop - declarație politică având tema Deficitul de creșe și grădinițe - o problemă reală a învățământului preșcolar;

Domnul Georgian Pop:

"Deficitul de creșe și grădinițe - o problemă reală a învățământului preșcolar"

În ultimul an de zile Guvernul a decis o serie de modificări legislative în domeniul muncii și protecției sociale, multe din legile inițiate și adoptate de Guvern neținând cont de opinia generală, de cea a organizațiilor civice, a sindicatelor și patronatelor. În repetate rânduri, guvernanții au demonstrat nu doar lipsă de viziune, ci și faptul că dialogul social este doar un concept dintr-un program de guvernare, atât ministrul muncii, cât și primul-ministru ne-au anunțat că noile legi din domeniul asistenței sociale și cele ce reglementează raporturile de muncă vor schimba complet situația economică a României și că piața muncii va fi mai dinamică.

În 2010, legislația privind concediul de îngrijire a copilului a fost modificată, acesta reducându-se de la 2 ani de drept la doar un an, cu posibilitatea de a se opta pentru 2 ani, dar cu diminuarea indemnizației mamelor. Efectele reducerii concediului maternal nu sunt doar de ordin material pentru mame și familii, ci și de natură demografică. Scăderea natalității reprezintă principalul efect negativ al reducerii duratei concediului și a indemnizației pentru creșterea copilului.

Guvernul nu ține cont că România trece deja printr-o perioadă cu declin demografic, iar scăderea natalității va duce la o îmbătrânire mai accentuată a populației. Efectele reducerii indemnizației pentru creșterea copilului nu vor fi vizibile imediat. Măsura va avea consecințe negative asupra populației, iar acestea vor fi resimțite peste câțiva ani. Potrivit prognozelor Eurostat, peste 50 de ani, populația țării va scădea cu 4,5 milioane de persoane, până la numai 16,9 milioane de locuitori.

Noua politică a Guvernului în domeniul natalității relevă o problemă stringentă - deficitul de locuri în creșe și grădinițe. De exemplu în București, în prezent, sunt circa 60 de mii de copii până la 3 ani, și doar câteva creșe de stat în fiecare sector al Capitalei (17 creșe de stat în București), unde numărul locurilor este limitat. Locurile din grădinițele private sunt foarte scumpe și greu accesibile pentru mulți părinți. Această situație se întâlnește în fiecare județ al țării, iar proiectele de construire de creșe și grădinițe lasă de dorit, atât ca număr, cât și în ceea ce privește capacitatea de finalizare a lucrărilor. Mai mult, în practică s-au întâlnit situații aberante de genul acelora în care, chiar în cazul finalizării construcției sau renovării unor creșe, respectiv grădinițe, cu eforturi semnificative din partea autorităților locale, primarii s-au văzut în imposibilitatea de a angaja personal din cauza interdicției impuse de Guvern în acest sens.

Considerăm că în România este nevoie de un proiect amplu, la nivel național, privind construcția de creșe și grădinițe. Guvernul trebuie să se implice în găsirea unor soluții de susținere a învățământului preșcolar, cu atât mai mult cu cât el este punctul de plecare în educație.

  Călin Potor - declarație politică intitulată: - Integrarea în legalitate a romilor, un pas spre o țară normală!;

Domnul Călin Potor:

"Intrarea în legalitate a romilor, un pas spre o țară normală!"

Multă lume a hulit un act legislativ emis în vederea aprobării instrucțiunilor de aplicare a Legii privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei. Acesta prevedea acordarea sumei de 200 de euro pentru familia în care fiecare dintre soți se află la prima căsătorie și are domiciliul sau reședința în România. Opinia publică a condamnat avalanșa de cereri de căsătorie cu care s-au confruntat primăriile, deoarece marea majoritate a acestora au venit din partea unor cupluri de romi, trecuți binișor de vârsta la care oamenii se căsătoresc.

România este totuși o țară săracă, drept pentru care numeroase cupluri s-au căsătorit pentru acei 200 de euro, în unele cazuri bani buni pentru un început de ... sfârșit de viață, însă partea plină a paharului este faptul că autoritățile locale au profitat din plin.

Dincolo de hazul unor mariaje între persoane de peste 70 de ani, acordarea bănuților respectivi a venit ca o mană cerească pentru unii primari de comunități certate cu legea din punctul de vedere al actelor de identitate. Mulți oameni tot nu au catadicsit să intre în legalitate, degeaba i-au amenințat ani de zile până acum primarii și polițiștii. Acum însă, dând buluc după banii pentru căsătorie, acești cetățeni ai României europene au documente la zi, cărți de identitate și de alegător, fapt ce contribuie inclusiv la stabilirea corectă a populației din fiecare localitate în parte, la prezența corectă la urne, dar și la corectitudinea viitorului recensământ al populației.

În concluzie, nu pot decât să împărtășesc părerea primarilor de localități cu un procent însemnat din populație de etnie romă, care s-au bucurat că noul act normativ le aduce obștea în legalitate, după ani și ani de eforturi zadarnice.

  Călin Potor - declarație politică intitulată: - Pro sau contra recunoașterii malpraxisului?;

Domnul Călin Potor:

"Pro sau contra recunoașterii malpraxisului?"

După peste 20 de ani în care ne-am lăudat că am construit o democrație și în care ne-am asumat toate libertățile pe care democrația le aduce cu sine a sosit momentul să ne asumăm și obligațiile pe care le impune o adevărată democrație. Cred că, încet-încet, a venit și rândul medicinei. Pentru a face curățenie în medicină este însă nevoie, se pare, de mai mult timp. Bulversările legislative de după 1990 nu au făcut altceva decât să încurajeze dezertarea medicilor și asistentelor, plecarea lor peste hotare, și în nici un caz la mult-dorita stabilitate.

Este îngrijorător faptul că, deși s-au ridicat atâtea acuzații de malpraxis, mai ales la nivelul specialităților chirurgicale, din anul 1940 nimeni nu a mai răspuns penal pentru erorile profesionale, iar acest lucru nu înseamnă, din păcate, că nu există malpraxis în România.

Medicii ar trebui să conlucreze mai strâns cu specialiștii în drept, pentru a se stabili o legislație concretă și coerentă, mai ales în acest domeniu destul de controversat și ambiguu. România ar trebui să intre în Europa și din acest punct de vedere, iar sistemul sanitar prin reprezentanții săi cei mai de seamă, medicii, ar trebui să-și asume cu mai multă seriozitate rolul important pe care îl au în societate și obligațiile pe care le au față de pacienți, atât moral, cât și profesional.

  Călin Potor - declarație politică intitulată: - Să ne facem timp pentru modificarea Constituției;

Domnul Călin Potor:

"Să ne facem timp pentru modificarea Constituției"

Deși agenda politică și parlamentară este ocupată în aceste zile cu dezbaterea pe noul Cod al Muncii, precum și cu moțiunea de cenzură pe care am inițiat-o, cred că după liniștirea apelor clasa politică trebuie să repună pe tapet discuțiile cu privire la modificarea Constituției. În ultimii ani, România a suferit de o instabilitate politică tot mai accentuată, pe fondul derapajelor constituționale ale guvernelor Boc 1,2,3 ș.a.m.d. Tocmai din această cauză, statul român ar trebui să dobândească o nouă înfățișare, care să fie în concordanță cu principiile fundamentale de funcționare ale tuturor țărilor Europei. România are imperioasă nevoie acum de cât mai mulți jucători de echipă, și nu de unul singur, de un factotum, care nu face altceva decât să acapareze întreaga putere.

Personal, susțin ideea conform căreia populația trebuie chemată să ia decizia cu privire la modificarea Constituției. Pentru a lua această decizie, oamenii trebuie să fie mai bine informați care este adevăratul rol al unui președinte, respectiv cel de mediator, și nu de jucător, mai mult sau mai puțin activ pe scena politică. Din dorința ca președintele să aibă mai mult funcții onorifice, o asemenea modificare ar duce la limitarea imixtiunilor președintelui, iar cele trei puteri, executivă, legislativă și judecătorească, și-ar delimita clar atribuțiile, devenind independente în adevăratul sens al cuvântului. Din acest motiv, consider că populația trebuie consultată cu privire la modul de alegere al viitorului președinte, în așa fel încât să nu ne mai confruntăm pe viitor cu un șef al statului aflat permanent în escaladarea Constituției. Una dintre soluții ar fi organizarea unui referendum prin care cetățenii României să stabilească clar modul de alegere al președintelui, direct de către electorat sau de către Parlament.

Consider că în cazul în care se va alege varianta republicii parlamentare, atribuțiile forului legislativ vor spori considerabil, cu atât mai mult cu cât am ajuns în prezent în situația ca Parlamentul nostru să aibă mai degrabă un rol decorativ. Discuțiile vor fi cu siguranță aprinse, însă cred că electoratul reprezintă componenta cea mai importantă a societății românești și lui trebuie să-i acordăm cea mai mare încredere într-o viitoare modificare a Constituției.

  Călin Potor - declarație politică intitulată: - Refacerea imaginii României în Uniunea Europeană trebuie să devină o prioritate națională;

Domnul Călin Potor:

"Refacerea imaginii României în Uniunea Europeană trebuie să devină o prioritate națională"

România revine abrupt în atenția opiniei publice internaționale cu isprăvile deloc onorabile ale emigranților noștri stabiliți mai mult sau mai puțin legal în diferite colțuri ale Europei. Întâmplările din Italia au făcut deja înconjurul bătrânului continent, însă românii nu sunt văzuți prea bine nici în alte zone în care au migrat. Pe insula Creta, de pildă, localnicii sunt siderați de "munca" practicată de așa-numiții "gipsy" din România, drept pentru care au tendința de a blama și turiștii de bună-credință. În centrul Bruxelles-ului, țiganii români cerșesc 24 de ore din 24, contribuind activ la deteriorarea imaginii României în Europa. La Roma, Paris sau Viena e la fel, iar la Londra autoritățile britanice au declanșat o adevărată polemică națională pe tema emigranților români și a comportamentului lor.

În ultima perioadă, însă, asistăm practic la o campanie mediatică de denigrare fără precedent împotriva românilor care trăiesc în țările Europei. Fie că sunt buni, fie că sunt răi, toți românii sunt băgați în aceeași oală a infracționalității fără limite. Imaginile difuzate peste tot aduc aminte de vremurile teribile de după decembrie 1989, când România era prezentată doar ca fiind "raiul" copiilor vagabonzi, a cerșetorilor violenți și a bolnavilor de SIDA. Nu contest că avem "uscăturile" noastre peste graniță, la fel cum sunt și printre noi indivizi cu probleme de conduită. Surprinde însă dimensiunea excesivă care se conferă acțiunilor mai puțin ortodoxe ale emigranților români. Parcă nimeni nu mai cerșește, nu mai fură și nu mai dă în cap în toată Europa decât românii! Nu auzi nicăieri de albanezi, de polonezi, de bulgari, de sârbi și de alte nații călătoare, care au țiganii și infractorii lor, poate mult mai numeroși decât ai noștri.

Mi se pare că e ceva putred în...Uniunea Europeană, iar statul român și oficialii care se ocupă de politica externă ar trebui să facă demersurile necesare pentru a determina diminuarea infracționalității emigranților și, implicit, pentru schimbarea imaginii externe a României. Ar fi păcat să sufere toți românii nevinovați pentru niște atitudini demne de dispreț efectuate de conaționalii noștri certați cu legea. Din păcate, este o realitate cu care mulți dintre noi ne-am confruntat. Toată lumea e amabilă, drăguță și normală cu tine până te întreabă de unde ești. Când aud de România, europenilor li se schimbă și fața și comportamentul, de parcă am fi niscaiva ciumați, nu oameni ca toți oamenii. Cred că a sosit timpul să facem la modul concret ceva pentru a schimba această imagine. Nu e corectă, nu ni se potrivește și ne aduce prejudicii grave de imagine pentru un stat membru al Uniunii Europene.

  Călin Potor - declarație politică intitulată: - Bursele private, o himeră pentru tinerii români!;

Domnul Călin Potor:

"Bursele private, o himeră pentru tinerii români!"

Mai mulți potențiali beneficiari de burse private din județul Alba întâmpină serioase dificultăți privind aplicarea Legii nr.376/2004 privind bursele private. Potrivit art.1 alin.(1) din legea menționată, "Bursa privată reprezintă sprijinul pentru studii acordat, în baza unui contract, de către o persoană juridică de drept privat sau de către o persoană fizică, unui beneficiar care poate fi, după caz, elev, student, doctorand sau care urmează un program de pregătire postuniversitară într-o instituție de învățământ superior acreditată, din țară sau străinătate". La modul concret, angajatorii care doresc să acorde aceste burse au solicitat definirea actelor care justifică termenul "instituție de învățământ superior acreditată", cu atât mai mult cu cât acreditarea este deseori confundată cu autorizarea instituțiilor de învățământ superior. În aceste condiții, tinerii se întreabă pertinent care sunt documentele pe care instituția de învățământ superior acreditată trebuie să le prezinte ca anexă la contractul de acordare a burselor private, în special la facultățile din străinătate. Din nefericire, au existat multe situații în care angajatorii, deși doreau să acorde burse private, au avut temerea că vor fi sancționați pentru că nu cunoșteau cu exactitate documentele care să certifice acreditarea facultăților absolvite de solicitanți.

Consider că Guvernul României trebuie să facă lumină cu celeritate în acest caz, fiind vorba de viitorul tinerei generații, de fapt o generație tot de sacrificiu, din cauza acestei crize interminabile girată de guvernarea PDL-istă.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Ziua femeii - un câștig al umanității;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua femeii - un câștig al umanității"

Astăzi, 8 martie, umanitatea sărbătorește Ziua Internațională a Femeii. Mai cu seamă în această zi, doamnele primesc aprecierea, recunoștința și dragostea noastră.

Cu rădăcini în istoria îndepărtată, o sărbătoare dedicată femeii, femeii mame mai ales, a fost mereu prezentă într-un fel sau altul.

Istoricii spun că ziua mamei își are originile în festivalul dedicat mamei zeilor, zeița Rhea, festival ținut în Grecia antică. Zeița pământului, Rhea, era soția zeului Cronos și mama tuturor zeilor și zeițelor din Olimp.

În Roma antică, zeița Cibele, mama zeilor, era venerată încă din anii 250 î.H., sărbătoarea fiind cunoscută și sub denumirea de Ilaria.

Creștinătatea cinstește, știm cu toții, în credința și cultul ei, pe Maica Domnului, Fecioara Maria. Ea este apărătoarea tuturor celor care i se închină, este născătoarea celui care a adus posibilitatea Mântuirii tuturor oamenilor.

În anii 1600, Anglia celebra o zi numită Sâmbăta Mamelor, în a patra sâmbătă a postului Paștelui, pentru a cinsti mamele.

În 1903, în SUA, organizațiile sindicale ale femeilor, precum și femeile cu profesii liberale, luptau pentru dobândirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicatelor Femeilor. În 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din SUA au organizat prima zi a femeilor cu demonstrații ample prin care se cerea dreptul de vot, precum și drepturi politice și economice pentru femei.

Prima Zi Internațională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca și în alte state europene, inclusiv România, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbații, pentru condiții mai bune de muncă, pentru dreptul la vot.

Abia în 1977 Națiunile Unite au recunoscut oficial 8 martie ca Zi Internațională a Femeii, imediat fiind adoptată ca sărbătoare de multe țări care nici nu știau până atunci de existența ei.

În încheiere, urarea pe care doresc să o adresez tuturor femeilor este una simplă, dar din suflet. La mulți ani doamnelor, alături de gândurile cele mai bune!

  Cristian Rizea - declarație politică despre eutanasierea câinilor comunitari;

Domnul Cristian Rizea:

În vreme de criză economică și socială majoră, din care pare că nu vom mai ieși vreodată, guvernanții acestei țări au hotărât că este momentul să eutanasieze toți câinii comunitari.

După cum știți deja, pe data de 1 martie Comisia parlamentară pentru administrație publică, planificarea teritoriului și echilibru ecologic a aprobat amendamentele propuse de Prefectul Bucureștiului și susținute de PDL privind gestiunea câinilor fără stăpân.

Amendamentele prevăd că modul de gestionare a câinilor fără stăpân să rămână în administrarea primăriilor: fie sunt eutanasiați după 14 zile, fie sunt sterilizați. Dacă această măsură va fi pusă în aplicare, va rezulta un dezastru, deoarece câinii migrează între orașe și sectoare. Trebuie să fie implementată o soluție unică pe țară, pentru că în caz contrar toate eforturile vor fi zadarnice, iar fondurile vor fi cheltuite inutil.

În calitate de stăpân de doi câini și iubitor de animale, menționez că această hotărâre este extrem de inumană. Și ei se află printre noi, și ei fac parte din viața noastră, și ei au suflet. Această hotărâre este una de suprafață, care nu are la bază o documentare aprofundată. Astfel de decizii trebuie să fie implementate de specialiști în domeniu. Unica soluție eficientă este soluția propusă de Organizația Mondială a Sănătății, demonstrată pe plan internațional pentru diminuarea câinilor de pe străzi, care constă în sterilizarea concomitentă a tuturor câinilor, la nivel național. Numărul câinilor de pe stradă se dublează oricum în fiecare an, datorită abandonului a zeci de mii de câini anual. Abandonul este sursa principală care mărește numărul câinilor de pe străzi, iar prin eutanasiere nu se rezolvă nimic!

Până în momentul de față s-au distribuit fonduri uriașe primăriilor pentru gestiunea câinilor fără stăpân, fonduri care au fost doar obiectul corupției, deoarece nu au fost folosite unde trebuia. Rezultă astfel că această măsură nu este altceva decât un joc al intereselor proprii, electorale și financiare.

Pentru a înlătura aceste ilegalități, serviciile de stat pentru câini trebuie conduse de cei mai buni specialiști: manageri competenți, care au profesat în domeniu, care cunosc legislația europeană și aplică soluții demonstrate internațional pentru gestiunea câinilor comunitari. Aceste soluții trebuie preluate din istoria țărilor care s-au confruntat cu această problemă într-un context social, economic și cultural asemănător României de acum.

Primarii nu au experiență în domeniu, nu au pregătirea necesară, tratează problema simplist, cu un mod de gândire populist, superficial și plin de agresivitate.

România nu va evolua dacă va lua în continuare astfel de decizii crude față de ființe sensibile și nevinovate.

La fel se întâmplă și în ceea ce privește cetățenii acestei țării. Suntem conduși de niște oameni cruzi care aplică măsuri fără milă. Așa cum nu țin cont de suflete nevinovate, la fel sunt nepăsători și cu oamenii, cu nevoile și interesele lor. Nu-i interesează nici de cetățenii care trebuie să-și crească copiii cu salarii micșorate cu mai bine de 30%, nici de pensionarii care nu mai au bani nici să-și cumpere medicamente. Este o realitate crudă de care ne lovim cu toții.

Se pare că aceasta este strategia lor de conducere: nepăsarea! Mai rămâne doar să aplice măsura de eutanasiere și la nivelul ființelor umane! Aceste intenții oglindesc angoasele unei țări care nu reușește să se încadreze la niște norme principiale și responsabile în ceea ce privește viitorul său.

  Teodor Atanasiu - declarație politică despre Cum se sufocă economia României cu ajutorul neprețuit al Partidului Diletanților Leneși;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Cum se sufocă economia României cu ajutorul neprețuit al Partidului Diletanților Leneși"

Auzim constant în ultimele săptămâni cum curg fără oprire laudele guvernamentale, în ceea ce privește incredibila performanță portocalie de scoatere a României din criză, odată cu venirea primăverii...

Dar nu auzim nimic din ceea ce se întâmplă în România reală, aceea în care trăiesc toți ceilalți români și în care aceștia sunt nevoiți să plătească statului, în fiecare zi, impozite și taxe tot mai grele, mai aberante și sufocante, dintr-un venit din ce în ce mai mic, devenit aproape imperceptibil pentru orice buzunar de român obișnuit!

Aici, în această tăcută și tristă Românie, nicio voce guvernamentală actuală nu ne strică liniștea apăsătoare, vorbindu-ne deschis despre cum cresc peste noapte prețurile la orice, de la pâine, legume, fructe, carne, până la electricitate și carburanți - care au ajuns deja la un nivel astronomic - și nu vine niciunul dintre ei, nici domnul Boc, nici domnul Ialomițianu și nici măcar doamna Udrea, cu lămuriri veridice, privind cauzele acestor măriri fără oprire!

Recent, doamna ministru Udrea le vorbea colegilor de partid despre cum a reușit PDL să scoată țara din criză, dar nu a scos un cuvințel despre politica fiscală falimentară, pe care o practică același PDL, de când guvernează full-time! Nu a vorbit niciodată, la fel de mândră, despre noile modificări ale Codului fiscal, care au influențat imediat toate aceste scumpiri fulminante, pe care tot românul trebuie să le suporte, sufocat oricum de tăieri, austeritate și sărăcie, induse în bloc de dumnealor, pe post de salvare națională!

Domnul Boc, în calitatea sa de premier a cinci guverne succesive, nu ne explică niciodată în ce constă procedura de salvare a economiei și a mediului privat, pe care o tot invocă neîncetat, dacă ceea ce au pus permanent în practică guvernele sale relevă faptul că lucrurile din teren stau exact pe dos: prin modificările Codului fiscal Guvernul Boc V dorește să-și majoreze veniturile fiscale cu 18% pe spinarea contribuabililor și a bugetelor locale.

Principalele surse de venituri suplimentare sunt TVA și accizele, adăugându-se în plus și câștigul obținut din micșorarea sumelor defalcate către autoritățile locale cu 11%. Zis și făcut și cu accizele! Au crescut tot mai multe dintre ele, au explodat și prețurile imediat!

Deci despre care relaxare fiscală și ce politici de stimulare a mediului privat sau a economiei în ansamblu vorbim, domnule prim-ministru, când dumneavoastră nu luați nici măcar o măsură încurajatoare, care să ușureze în vreun fel povara inimaginabilă la care sunt supuse firmele din România sau angajații, plătitori, cu toții, de taxe și impozite?

Singura dumneavoastră politică a fost aceea de jupuială continuă a tuturor celor care au ceva de plată statului, în timp ce statul a uitat cu desăvârșire să-și mai plătească datoriile și a instituit blocajul de lichidități și falimentarea în regim de urgență a tuturor acelor multe firme care aveau de primit!

Despre care salvare a țării din criză ne vorbește doamna Udrea, dacă economia zace continuu într-un cerc vicios al blocajelor de tot felul, închis ermetic de politicile portocalii?

Nici măcar Guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, care a declarat că în România neplata datoriilor este "un sport național" și ar trebui ca statul să dea un exemplu pozitiv și să își achite debitele, pentru că altfel "se strică atmosfera asupra economiei de piață", nu-i trezește din letargia diletantismului pe domnii guvernanți...

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu tema: Actuala putere guvernează împotriva românilor;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Actuala putere guvernează împotriva românilor"

Pe zi ce trece, devine tot mai limpede că actuala Putere guvernează împotriva românilor. Măsurile pe care le adoptă actualii guvernanți demonstrează, o dată în plus, că statul condus de Băsescu și Boc nu îi mai protejează pe cetățeni.

În ciuda protestelor angajaților din întreaga țară, guvernarea Băsescu-Boc își asumă răspunderea pe noul Cod al muncii, bazându-se pe o mare minciună: aceea că nu avem locuri de muncă din cauza Codului muncii. De fapt, nu avem locuri de muncă din cauza incompetenței actualului Guvern!

În doi ani de guvernare Boc s-au pierdut peste 600.000 de locuri de muncă, iar spirala disponibilizărilor se mărește. Guvernul nu ajută deloc mediul economic și se dovedește incapabil să găsească soluții pentru crearea de locuri de muncă. Mutilarea actualului Cod al muncii nu va rezolva problemele economiei românești.

Noul Cod al muncii spulberă dialogul social și nu reușește să armonizeze interesele angajatorilor cu cele ale salariaților. Noul Cod al muncii va duce la creșterea șomajului și la slăbirea mișcării sindicale.

Modificările propuse de Guvern sunt preponderent îndreptate împotriva angajaților, cărora li se restrâng drepturi și mijloace prin care își pot negocia condițiile de lucru. În cazul concedierilor colective, reprezentanții sindicatelor nu vor mai fi informați, iar măsurile de protecție socială nu vor mai exista.

Prelungirea perioadei de probă este una dintre cele mai neavenite măsuri pe care Guvernul Boc încearcă să o prezinte drept benefică. Această măsură va genera abuzuri din partea angajatorilor, permițând angajarea unui număr nelimitat de persoane în veșnice perioade de probă. Extinderea programului de lucru peste 8 ore pe zi și a programului de muncă săptămânal de la 5 la 6 zile nu reprezintă altceva decât legalizarea exploatării forței de muncă.

Ne opunem desființării contractului colectiv de muncă și sancționării celor care declanșează grevă. Nu putem accepta prelungirea duratei de probă pentru salariați și a preavizului. Nu suntem de acord cu modul în care se poate desface contractul de muncă al salariaților aflați în probă.

Invocând așa-zisa flexibilizare a pieței muncii, guvernarea Băsescu-Boc vrea să impună regula contractului pe durată determinată, ceea ce va conduce la creșterea accelerată a inegalităților sociale. O pondere mare a angajaților cu contracte temporare nu duce la scăderea șomajului! Experiența europeană ne arată consecințele negative ale acestei dinamici. Locurile de muncă temporare au înlocuit locurile de muncă permanente, contrar așteptărilor autorităților care sperau ca ele să-i readucă pe șomeri în rândul persoanelor ocupate. Contractele de muncă pe durată determinată introduc o sursă suplimentară de insecuritate și duc la dualizarea pieței muncii. Din ce în ce mai mulți angajați se vor simți marginalizați, abandonați sau neprotejați, fără posibilitatea de a-și planifica viitorul, trăind în incertitudine și la limita subzistenței. Angajatorii vor avea controlul, în detrimentul drepturilor și siguranței angajaților.

Locuri de muncă temporare înseamnă salarii mai mici. La nivelul Uniunii Europene, angajații temporari sunt plătiți în medie cu 15% mai puțin decât angajații permanenți, la aceleași caracteristici individuale și pentru aceleași sarcini de lucru. Sindicate mai slabe și absența negocierii colective înseamnă, de asemenea, salarii mai mici. Rezultatul va consta în scăderea consumului și creșterea șomajului!

România nu are nevoie de un nou Cod al muncii, ci de locuri de muncă!

PSD este, ca întotdeauna, alături de oameni, alături de toți românii loviți și umiliți de această guvernare portocalie care a instaurat haosul în țară. Protestăm împreună cu sindicatele împotriva modificării Codului Muncii.

Suntem împotriva unei guvernări în disprețul voinței populare!

  Victor Paul Dobre - considerații în legătură cu Cifrele Guvernului Boc-Franks;

Domnul Victor Paul Dobre:

"Cifrele Guvernului Boc-Franks"

Lipsa oricăror măsuri de combatere a crizei economice pe care România o traversează a condus în ultimii doi ani la închiderea a peste 200.000 de firme, la concedierea a zeci de mii de români, la condamnarea la sărăcie a milioane de pensionari.

Singurele măsuri luate de Guvernul Boc pot fi grupate în două categorii principale: Cele menite să satisfacă cererile reprezentanților FMI și cele menite să satisfacă clientela politică portocalie.

Astfel, Guvernul Boc-Franks ne-a spus că trăim într-un stat social-asistențial. Din cauza lor, a asistaților social, a pensionarilor și a bugetarilor, România a trebuit să se împrumute de la FMI și UE. Tot acesta a fost motivul invocat pentru care au fost făcute concedieri, au fost tăiate lefuri, pensii și ajutoare sociale.

Totuși, datele statistice ale Uniunii Europene arată că România este foarte departe de a fi un stat asistențial. Cu doar 12,9% din PIB cheltuiți în anul 2009 pentru asistență socială, România se află în coada clasamentului european, pe primul loc aflându-se Grecia, Austria și Italia - cu 20,9%, 19,7% și, respectiv 19,2% din PIB, urmate de Franța și Germania - cu 19% și 18,5% din PIB.

Pentru o imagine reală a protecție sociale din România trebuie să privim dincolo de procentele din PIB, în cifre reale diferența fiind și mai mare, direct proporțională cu diferența dintre PIB-ul României și PIB-urile celorlalte state membre. De asemenea, comparând cheltuielile cu asistența socială pe cap de locuitor, la nivelul Uniunii Europene, România se află pe penultimul loc.

Prin urmare, pretextul că România este un stat asistențial este doar o altă minciună a acestei guvernări.

De asemenea, România cheltuiește puțin (în medie 4,25% din PIB) pentru educație, față de peste 6% din PIB, cât cheltuiesc în același scop țările dezvoltate din Europa, și doar puțin peste 7% din PIB pentru plata pensiilor, față de aproape 15% din PIB, cât cheltuiește Italia, aflată pe primul loc în acest clasament.

În ciuda promisiunilor privind relansarea economică prin investiții directe făcute de stat în mari proiecte de infrastructură, România ocupă doar locul al 12-lea, cu puțin peste 6 miliarde de euro, comparativ cu Franța, care a făcut investiții de peste 63 de miliarde, și de Germania, cu peste 39 de miliarde.

România stă însă mult mai bine decât alte state europene când vine vorba de satisfacerea intereselor economice ale clientelei politice portocalii situându-se, cu 6,5% din PIB cheltuiți pentru achizițiile publice, pe poziția a 6-a în UE, mult în fața acelorași state, Franța, care cheltuiește doar 3,8% din PIB pe achiziții publice, ori Germania, care cheltuiește în același scop 1,4% din PIB.

Ultimii ani și cifrele au dovedit-o, Guvernul Boc-Franks este cel mai prost guvern pe care România l-a avut în ultimii 20 ani.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată Medicii plătiți după performanță;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Medicii plătiți după performanță"

Salariile mici ale medicilor de la noi din țară și consecința firească a acestui lucru - plecarea în străinătate a unui număr tot mai mare de cadre medicale - este deja un subiect întors pe toate părțile de lumea medicală, politicieni, presă, societatea civilă etc. Nu o dată s-a tras semnalul de alarmă cu privire la riscurile pe care le implică plecarea medicilor și privarea spitalelor românești de specialiști.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii salarizării, un medic are, în medie, un salariu de bază brut de 2.808 de lei. Dacă medicul primar a beneficiat în iunie 2010 de o sumă compensatorie de 330 de lei, acordată pentru titlul științific de doctor, venitul său brut ajunge la 3.092 de lei. De asemenea, la salariul medicilor care fac gărzi în afara programului de lucru se mai adaugă recent un tarif orar de 12,8 lei. Salarii mai mari au medicii primari de pe secțiile de anestezie și terapie intensivă, care beneficiază de un spor de 75% din salariul de bază, pentru condiții de muncă deosebit de periculoase. Venitul brut al acestora este de 4.515 lei, iar al unui manager de spital ajunge la 5.897 de lei lunar. Salariile mici sunt și principala cauză pentru fenomenul "atențiilor", mai demult un ou, o găină, un pachet de Kent, un pachet de cafea, astăzi plicul cu lei, euro sau dolari. Pacienții care se pregătesc să meargă la operație sau viitoarele mămici se interesează din timp care sunt tarifele medicilor și plătesc fără să comenteze, numai să beneficieze de o îngrijire corespunzătoare. Cu un salariu de trei - patru ori mai mare, medicii susțin că nu s-ar mai preta la șpaga umilitoare.

În acest context, intenția Ministerului Sănătății de a iniția un program-pilot de finanțare suplimentară a medicilor din spitalele aflate în subordinea autorităților locale, care să fie finanțat din bugetul local al administrațiilor locale sau județene, este lăudabilă. Aceasta se înscrie în seria demersurile inițiate în prezent de ministrul sănătății pentru "însănătoșirea" și eficientizarea sistemului medical din România. Amintesc aici de un alt proiect actual al ministerului, cel privind reorganizarea spitalelor, prin care se urmărește reanalizarea situației fiecărui spital și întocmirea unei liste finale cu spitalele propuse spre reprofilare care nu vor mai primi finanțare de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de la 1 aprilie și vor trebui să se reorganizeze: cămine de bătrâni sau centre de permanență, cu finanțare de la bugetul de stat.

Potrivit unui raport al Comisiei prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniul sănătății, elaborat încă din 2008, o prioritate a sistemului de sănătate este stabilirea unei legături între performanța medicului și modul în care este plătit. Programul-pilot al Ministerului Sănătății de finanțare suplimentară a medicilor din spitalele aflate în subordinea autorităților locale vizează tocmai atingerea acestui obiectiv și, de aceea, demersurile necesare pentru lansarea și punerea în practică a acestui program trebuie urgentate.

În același timp, un astfel de program trebuie să aibă la bază un cadru legal bine pus la punct, care să nu lase loc interpretărilor. Săptămâna trecută, ministrul sănătății, domnul Cseke Attila, a făcut primul pas pentru realizarea acestui proiect, solicitând reprezentanților Uniunii Naționale a Consiliilor Județene și a celor din Asociația Municipiilor din România să afle dacă există autorități ale administrației locale interesate să susțină un astfel de program, astfel încât ministerul să înceapă demersurile necesare pentru elaborarea cadrului legal. Ministrul sănătății a făcut referire, cu această ocazie, la necesitatea găsirii unor soluții pentru plata medicilor în funcție de "performanță" și de "aprecierea pacienților".

Avem aici două concepte care sunt, prin natura lor, subiective și, de aceea, trebuie să fim foarte atenți la modul în care le vom folosi în elaborarea cadrului legislativ care va face posibil acest proiect. Trebuie să se aibă în vedere definirea clară a conceptului de "performanță" și identificarea corectă și cât mai aproape de realitate a "indicatorilor de performanță" pe baza cărora vor fi evaluați și plătiți medicii. Cum vor fi stabiliți acești indicatori? Care sunt criteriile pe baza cărora vor fi stabilite nivelurile de "performanță" și "apreciere din partea pacientului" pentru fiecare medic, astfel încât acestea să asigure o evaluare obiectivă și să permită stabilirea unui raport corect între calitatea serviciilor prestate și veniturile obținute? De asemenea, să nu uităm, noul mecanism de salarizare va trebui să țină cont și de alți parametri, în afară de "performanță" și "aprecierea pacienților", cum ar fi complexitatea manevrelor medicale și cantitatea de servicii prestate de fiecare medic. Cum vor fi acestea înglobate în noua modalitatea de calcul a salariilor personalului medical? Iată o serie de întrebări la care trebuie, încă, să ne gândim cu toții, să participăm la dezbatere și să venim cu răspunsuri, astfel încât soluția finală identificată să fie una corectă, obiectivă, în cunoștință de cauză, adaptată contextului și să poată satisface la standarde europene necesitățile sistemului medical în această privință.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică intitulată Turismul românesc, codaș în UE;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Turismul românesc, codaș în UE"

De doi ani de zile opinia publică asistă la aceeași piesă de pe scena politică. Opoziția critică puterea pentru ceea ce face (prost) și pentru ceea ce nu face. Este rolul legitim al opoziției de a critica puterea. Este rolul legitim al opoziției de a uza de mijloacele de luptă pe care i le permite democrația. Care este răspunsul celor care guvernează? În permanență, reprezentanții actualei puteri susțin că sunt singurii care pot garanta rezolvarea problemelor țării, susțin că tot ceea ce au făcut și ce fac este bine și tot în permanență mai susțin că opoziția nu are nicio soluție, niciun program, în afara acelui "Jos cutare!", "Jos cutare!".

Iată însă că actualii guvernanți primesc critici și din alte părți, nu doar din zona opoziției. Și nu am să mă refer la sindicate, societate civilă sau diverse categorii socio-profesionale. Criticile - de fapt prezentarea unor realități - vin și din partea unor organisme europene. Și vin sub forma unor cifre, sub forma unor date care nu pot fi contestate.

Concret, iată ce a prezentat, zilele trecute, ultimul buletin al Eurostat: în 2010, numărul înnoptărilor în unitățile hoteliere din România a scăzut cu 8,7%. Îmi este dificil să spun dacă acest procent negativ este unul mare sau mic. Dar, în același timp, tot în buletinul Eurostat se menționează că această scădere reprezintă cel mai slab rezultat dintre toate țările Uniunii Europene.

Dar asta nu este totul. În 2010 România a avut (la nivelul statelor UE) cel mai mic procent de înnoptări ale nonrezidenților (turiști străini), raportat la numărul total al celor care s-au cazat în unități hoteliere. Astfel, doar 18% (!!!) dintre cei care s-au cazat în hotelurile din România au fost nonrezidenți, adică străini. Iar cifric, cu cele 2,7 milioane de înnoptări ale nerezidenților, ne clasăm în UE pe locul 23 din 25 de state monitorizate.

Sunt convins că dacă unul dintre colegii mei deputați din PNL, în urma unor ample cercetări proprii, ar fi spus de la microfonul Camerei aceste lucruri, imediat doamna ministru de resort, Elena Udrea, secondată de deputații vocali ai PDL ar fi replicat că este vorba de neadevăruri, de denigrare a eforturilor guvernului de a promova România, de intenția opoziției de a critica cu orice preț puterea. Ei bine, acum nu un deputat al PNL sau al USL vine și prezintă aceste date (pe care personal, dar nu doar subsemnatul le intuia), ci un organism european calificat în materie. Oare doamna ministru Udrea și colegii ei vor contesta și buletinul Eurostat? Îl vor acuza de malversațiune? De pactizare cu Opoziția? Evident că nu.

Totuși, sunt convins că atât doamna ministru Elena Udrea, cât și colegii ei din PDL vor găsi o justificare a situației de recul în ceea ce privește atractivitatea turismului românesc: criza.

Pentru a preîntâmpina o gafă de proporții, sunt obligat să mai prezint o serie de date, tot din Buletinul Eurostat: în Bulgaria, procentul străinilor care s-au cazat în unități hoteliere a fost de 70%. Iar în Grecia, procentul străinilor a fost și mai mare - 74%, chiar dacă numărul înnoptărilor aici a scăzut cu 2,3%. Și, să nu uităm, în Grecia, în plin sezon turistic de vară au fost greve, au fost zile în care granițele nu au funcționat sau pompele de benzină au fost închise. Ca să nu mai vorbesc de greve, proteste violente ș.a.m.d. Și, să nu uităm că în cazul Greciei nu se poate vorbi și de un sezon turistic de iarnă, ca în cazul Bulgariei.

Culmea ironiei, cifrele negre pentru turismul românesc vin exact după ce doamna ministru Elena Udrea posta triumfal pe blogul ei următoarele: "Munca depusă de MDRT pentru promovarea României ca destinație turistică este mai apreciată în străinătate decât în România. Dovada incontestabilă a acestei realități este premiul de excelență pe care România l-a primit în cadrul Târgului de turism de la Munchen. Germanii au apreciat atât de criticatul în România brand turistic, dar și felul în care era amenajat standul. Distincția care ne-a fost acordată nu este una uzuală, din care se oferă cu zecile la astfel de evenimente".

Nu o contrazic pe doamna ministru și nici nu vreau să-i răpesc momentul de glorie, dar mă văd obligat să-i atrag atenția că premierea unui logo și modul în care este amenajat un stand nu reprezintă o performanță în domeniul turismului. Performanța în acest domeniu se măsoară prin numărul turiștilor care aleg România ca destinație sau în ultimă instanță se măsoară în sumele de euro care intră în țară. Până una alta, pe acel logo și pe mult lăudatul stand, au ieșit din țară niște euro. Și deloc puțini. Și deloc eficienți.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având tema «Sfântul Emil Gură Spartă de la Răchițele»;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

«"Sfântul" Emil Gură Spartă de la Răchițele»

Premierul Emil Boc pare să fie cel mai nou candidat la titlul de sfânt al poporului român. Sau cel puțin de martir al politicii de partid.

Aprecierile la adresa primului ministru exprimate de membri marcanți ai PDL seamănă cu laudele aduse, în fostul regim, de activul organizației de bază unui om care urma să fie trecut pe linie moartă. Cei care depind de el și de funcțiile sale, cele de șef de partid și de guvern, îl ridică în slăvi și îl victimizează. Restul, dornici de o așa-zisă schimbare, îl laudă, dar dau de înțeles că ar fi vremea ca Emil Boc să lase libere fotoliile pe care le ocupă. Și unii și ceilalți văd în actualul premier un personaj providențial, care a salvat România de la dezastru.

Asistăm la un adevărat proces de maximizare a activității premierului și a sacrificiului pe care l-a făcut pe altarul patriei, pentru propășirea neamului și mai binele tuturor. Potentații portocalii vorbesc despre transformarea românilor în săracii Europei ca despre cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. Reducerea drastică a nivelului de trai este numită reformă, iar despre falimentul economiei se spune că a fost singura măsură anticriză valabilă și necesară. Emil Boc este prezentat ca fiind omul providențial, dar care și-a cam încheiat misiunea. Maurul poate să moară! Dar pentru ca moartea să fie mai ușoară, trebuie găsită calea cea mai bună. Și ce poate fi mai bun, mai nimerit, decât trecerea în rândul apărătorilor patriei, neamului și credinței?

Este motivul pentru care este de așteptat continuarea campaniei de slăvire și victimizare și întocmirea unui proiect de lege privind canonizarea lui Emil Boc. Specialiștilor din Modrogan nu le va fi greu să fundamenteze proiectul! În fond, nici un prim-ministru nu a reușit să reformeze statul tăind, de-a valma, pensii, salarii, indemnizații de șomaj și handicap. Nici un alt șef de guvern din istoria României nu a acceptat să domnească fără a guverna. Doar Emil Boc a fost de acord ca deciziile privind interesul național să se ia în altă parte decât la Palatul Victoria, de altă persoană decât premierul!

Sfântul "Emil Gură Spartă" de la Răchițele își va găsi locul în calendar. Dacă nu din alte motive, atunci măcar pentru obediența față de Traian Băsescu și FMI.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică având tema: Procurorul general al României nu cunoaște Constituția;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Procurorul general al României nu cunoaște Constituția"

De două săptămâni, procurorul general al României, doamna Laura Codruța Kovesi, susține în diverse declarații de presă că se impune modificarea perioadei de reținere preventivă a suspecților, de la 24 la 48 sau chiar 78 de ore. Afirmațiile doamnei Kovesi nu mi-au suscitat interesul, pentru că era vorba de o opinie.

Ieri însă, într-un cadru oficial (ședința de bilanț a Ministerului Public) și în prezența Președintelui României, doamna procuror general a făcut însă, pe aceeași temă, o serie de enunțuri pe care le consider nu doar neavenite, ci chiar periculoase.

Doamna Laura Codruța Kovesi a declarat nici mai mult nici mai puțin că va propune o serie de modificări ale legislației în domeniu pentru a se ajunge ca perioada de reținere preventivă a suspecților să ajungă la 48 sau 72 de ore. Stau și mă întreb, de când este procurorul general sau Ministerul Public autoritate legiuitoare. Să nu știe doamna Laura Codruța Kovesi că autoritatea legiuitoare este Parlamentul? Să fi uitat doamna procuror general de principiul separației puterilor în stat? Se pare că da.

Dar tot legat de intențiile doamnei Kovesi am mai descoperit un element și mai grav: procurorul general al României nu cunoaște prevederi elementare ale Constituției. Dacă ar le-ar fi cunoscut, atunci ar fi trebuit să știe că modificarea perioadei de detenție a suspecților nu se poate face pe linie legislativă, ci doar prin revizuirea Constituției.

Iată ce spune Constituția la art.23:

(1) "Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore".

Cred că orice comentariu este de prisos. Este însă de domeniul ridicolului, dar și inacceptabil ca primul procuror al țării să nu cunoască articole din Constituție care vizează domeniul pe care îl păstorește.

PS: Dacă este adevărat ce se spune, și anume că la Drept Constituțional, doamna Laura Codruța Kovesi l-a avut drept profesor la Cluj pe Emil Boc, atunci există o explicație în privința faptului că nu cunoaște litera Constituției

PS 2: În cadrul ședinței de bilanț a Ministerului Public, președintele Traian Băsescu a cerut imperativ ca procurorii să nu mai tergiverseze dosarele aflate în lucru. Oare președintele s-a referit și la dosarul domnișoarei Roberta Anastase, despre care nu se mai aude nimic de la 1 octombrie 2010?

  Virgil Pop - declarație politică intitulată Sănătatea, un lux pentru români;

Domnul Virgil Pop:

"Sănătatea, un lux pentru români"

Vreau ca astăzi să uităm puțin de problemele "reale" ale României, cum sunt: luptele interne din PDL, cumetriile acelorași persoane, reginele și regii neîncoronați ai țării sau ieșirea imaginară din criza economică, și să vorbim despre un subiect extraordinar de important pentru români: sănătatea. Cine a urmărit activitatea Ministerului Sănătății și atitudinea Guvernului Boc referitoare la acest subiect a putut vedea cum lucrurile se înrăutățesc zi de zi, din pricina amatorismului cras și a nepăsării cronice, și cum viața pacientului român este demonetizată constant în alergătura guvernamentală pentru bani de "investiții" tăiați adesea din fondurile pentru sănătate.

Potrivit unui raport european, românii se află pe ultimele locuri din Europa la cunoașterea drepturilor esențiale în materie de sănătate. Deși plătitori fideli la bugetul de stat, aceștia nu sunt deloc informați cu privire la drepturile pe care le au în mod legal, ca plătitori la sistemul de sănătate. Or, responsabil de informarea cetățenilor este, în parte, și Ministerul Sănătății, care se pare că preferă mai degrabă să saboteze interesele contribuabililor decât să contribuie la menținerea sănătății acestora.

Așa-zisa reformă a unităților spitalicești a început cu stângul, provocând proteste în toată țara, fără a avea un calendar precis de acțiune și fără a se purta discuții cu cei implicați în acest proces. Din 435 de spitale românești, vor fi astfel comasate sau desființate aproximativ 180 de unități, în condițiile în care planul ministerului în ceea ce privește numărul de paturi prevede o scădere până la 5,72 paturi la mia de locuitori în 2013. Cred însă că știm cu toții realitatea tristă din teritoriu, cu paturi pliante aduse de acasă sau cu doi pacienți într-un pat.

De curând, Ministerul Sănătății a anunțat construirea unor spitale regionale în parteneriat public-privat. Toate ar fi bune și frumoase, pentru că România chiar are nevoie de astfel de centre, dar placa aceasta o auzim de foarte mulți ani, fără însă să aibă altă finalitate decât transferul de terenuri dintre ministere și consilii județene sau invers. Or românii au nevoie de un sistem de sănătate bine pus la punct și astăzi, nu doar peste 10 ani, când ar trebui finalizate aceste proiecte. Dar realitatea ne contrazice din nou.

Un studiu IRES arată că aproape jumătate din români merg la dentist o dată pe an sau mai rar și aproape tot atâția recunosc că limitele financiare îi țin departe de cabinetele stomatologice. În România, cei mai mulți dintre pacienții cu boli rare sunt diagnosticați incorect. Noul contract dintre CAS și medicii de familie produce, de asemenea, noi îngrijorări pentru sănătatea românilor și pentru medicii de familie, care se văd nevoiți să își închidă, rând pe rând, afacerile, din cauza multiplelor piedici puse de sistem. Și exemplele pot continua.

Din aceste motive, apelul meu urgent ar fi să ne aplecăm mai des și mai atent urechea la tot ce se întâmplă azi cu sistemul medical românesc, pentru că ceea ce face Ministerul Sănătății în această perioadă numai protecție socială nu se numește. Și dacă nu vom fi atenți la toate aceste derapaje, mi-e teamă că lucrurile se pot agrava iremediabil.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată «Aștept comentarii ale justițiarului Emil Boc privind jaful banului public practicat de Guvernul Boc»;

Domnul Relu Fenechiu:

«Aștept comentarii ale "justițiarului" Emil Boc privind jaful banului public practicat de Guvernul Boc»

"Guvernul a găsit, din câte se pare, soluția pentru problemele localităților din mediul rural: instalarea de videotelefoane în valoare de sute de milioane de lei în comune ale căror bugete locale nu permit măcar asigurarea iluminatului public sau lemnele de foc pe timp de iarnă". Această informație nu-mi aparține. Ea a fost făcută publică pe 4 noiembrie 2003, de către deputatul Partidului Democrat, Emil Boc, când a citit declarația politică întitulată "Preocuparea PSD pentru tocarea banului public pe achiziții inutile". Tot în respectiva declarație politică deputatul PD Emil Boc mai susținea că "12 primării ale PSD și UDMR din județul Cluj au fost dotate cu calculatoare în valoare de 6.000 de euro fiecare, în vederea implementării unui așa-zis sistem informatic județean". Sincer, nu pot eu acum să apreciez - este de resortul comunităților respective să o facă - dacă instalarea videotelefoanelor și dotarea unor primării cu calculatoare (în mod sigur însă nu costau 6.000 euro bucata, eventual 600 euro) au reprezentat cheltuieli inutile sau nu.

Tot Emil Boc, șase ani mai târziu, din postura de prim-ministru de această dată, spunea: "Jaf ca în codru. Un mare jaf cu bani publici a făcut Guvernul Tăriceanu II". Premierul Emil Boc se referea la sumele de bani alocate administrațiilor locale din Fondul de rezervă bugetară. S-a lămurit și acest lucru, mai mult, studii efectuate de ONG-uri chiar apropiate de actuala putere au demonstrat că în an de criză, 2009, guvernul Boc a utilizat cu 20% mai mulți bani din rezerva bugetară decât guvernul Tăriceanu într-un an, 2008, de plină creștere economică.

De ce am făcut apel la aceste declarații mai vechi ale domnului Emil Boc? Este o întrebare retorică, dar care, iată, primește două răspunsuri de dată recentă din două alte surse:

1. Potrivit unui raport al Curții de Conturi, aproape un milion de euro s-au cheltuit pentru a construi patinoare artificiale în șapte orașe, de către MTS, în perioada în care ministerul era condus de doamna Sorina Plăcintă. "Valoarea investiției (500.000-600.000 lei/patinoar, respectiv 140.000 euro) nu a fost stabilită în baza unui studiu efectiv de piață sau de fezabilitate, ci a reprezentat o valoare arbitrară, ce nu a putut fi justificată de nici una dintre persoanele cu răspundere din MTS și din unitățile care au efectuat achiziția. (...) Repartizarea investițiilor în teritoriu s-a făcut discreționar, fără o fundamentare riguroasă. Listele pentru investiții s-au schimbat de 15-16 ori pe an. (...) Achiziționarea și instalarea patinoarelor a fost făcută la prețuri supraevaluate".

Din punctul meu de vedere, a construi în plin an de criză 7 patinoare de agrement (menționez că nu este vorba de patinoare pentru competiții sportive) reprezintă un adevărat jaf. Iar în ceea ce privește utilitatea, înclin să cred că este mai util să aloci unor primării comunale câte un calculator de 600 de euro. Sunt tare curios, care a fost comentariul fostului deputat, actual premier, Emil Boc, la apariția acestui raport al Curții de Conturi. Sunt curios și din alt motiv. Inspectorii financiari mai arată în raport că "șase dintre contracte au fost câștigate de firma MBS Grup, aparținând lui Gabriel Silaghi". De ce aștept aici un al doilea comentariu al domului Boc? Pentru că, în 2008, susținea, referindu-se la alocările bugetare, că: "nu mai au criterii clare, nu se fac după reguli clar stabilite, se împart mod clientelar". Ei bine, este un lucru deja de notorietate, Gabriel Silaghi este membru al PDL. Și mai este implicat și în marele scandal al supraevaluării patinoarului (de competiție, de această dată) de la Brașov. Dacă acuzațiile din 2003, 2008 și 2009 veneau de pe banca opoziției, de această dată ce este de acuzat, vine, oficial, din partea organelor statului. Ceea ce poate înlătura chiar orice nuanță de subiectivism.

2. Presa centrală relatează astăzi cât încasează în Irak constructorii români de autostrăzi. "În timp ce în Irak constructorii români se mulțumesc să încaseze 2,3 milioane euro pentru fiecare kilometru finalizat, în România, fie că sunt români sau străini, constructorii încasează, în medie, circa 10 milioane euro pe kilometru, adică de peste patru ori mai mult". Ei bine, nu pot trage decât o singură concluzie: suntem, în România, în domeniul construcției de autostrăzi, în fața unei imense risipe a banilor. Și asta, tot pe timp de criză. Pentru că mai avem ceva zile până pe 31 martie, când, așa cum ne-a spus pentru a treia oară domnul prim-ministru Emil Boc, vom ieși din criză.

  Horia Cristian - despre Modificarea Codului muncii;

Domnul Horia Cristian:

"Modificarea Codului muncii"

Prin modificările dorite de dumneavoastră nu faceți decât să încurajați munca la negru.

Art. 276 alin.(1) litera e) se modifică și va avea următorul cuprins:

"e) primirea la muncă de persoane, indiferent de cetățenie, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.(1), cu amenda de la 10.000 lei până la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată";

Și la art. 280 se introduce alin.(3), și va avea următorul cuprins:

(3) "Constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă".

Pe cale de consecință, un angajator care angajează mai mult de 5 persoane, chiar dacă ITM face plângere penală împotriva acestuia, poate continua activitatea întrucât celelalte sancțiuni pot fi dictate doar de instanță. Cum un procuror are în jur de 100 de dosare în lucru, ne putem aștepta ca urmărirea penală să nu înceapă mai devreme de un an. Cu proces cu tot, poate dura 3-4 ani și se poate termina cu o simplă amendă penală de 500 lei. Între timp, angajatorul își continuă liniștit activitatea. Situația este identică chiar dacă are 6 sau 100 de angajați la negru.

  Petru Călian - declarație politică ce are ca subiect Încurajarea pensionarilor pentru a deschide o afacere;

Domnul Petru Călian:

"Încurajarea pensionarilor pentru a deschide o afacere"

Am depus un Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr.6/2011 privind stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri.

Principala modificare adusă face referire la extinderea categoriilor sociale pentru care se aplică ordonanța. Astfel, nu doar tinerii până în 35 de ani să beneficieze de un credit nerambursabil de 10.000 de euro pentru o nouă afacere, ci și pensionarii, pensionarii de boală și persoanele care au depășit perioada de acordare a șomajului și care nu își găsesc un loc de muncă. În acest mod se va revigora piața muncii prin stimularea înființări de noi societăți și locuri de muncă și, totodată, se vor reîncadra în câmpul muncii persoane care înainte cu un an sau doi de a ieși la pensie se confruntă cu problema șomajului. În astfel de situații sunt categorii de persoane care au voința de a începe o afacere, însă nu dețin un capital pentru a face acest lucru. Legea vine în sprijinul lor, încurajându-i cu un credit de până la 10.000 de euro nerambursabil.

Facilitățile acordate tinerilor se pot adresa și pensionarilor, întrucât aceste categorii sociale se aseamănă prin lipsa de bani și perspective, în special pentru mediul de afaceri care, în contextul actual, este vitreg pentru aceste categorii de persoane.

Relansarea economiei românești depinde de facilitățile acordate de stat, implementarea unei legislații în acest sens fiind binevenită în contextul societății și problemelor sociale actuale.

Un exemplu este bărbatul de la Satu Mare care a cerut eutanasierea întrucât a devenit șomer după zeci de ani de muncă. Lipsa mai multor măsuri de sprijinire economică s-a făcut simțită în această perioadă. Unii dintre oamenii de afaceri cred că salvatoare ar fi fost investițiile publice sau creșterea gradului de absorbție a banilor europeni, pe când alții spun că cea mai bună măsură ar fi fost o disciplinare a cheltuielilor.

Totuși statul a acționat bine în acele sectoare unde era nevoie de o intervenție urgentă. Legislația europeană a ajutat și ea la redresarea economiei și tot ce trebuie să facem este să continuăm ce am început.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - intervenție ce are ca temă 8 martie 2011 mai poate fi o zi a femeii?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"8 martie 2011 mai poate fi o zi a femeii?"

În fiecare an, de 8 martie, la începutul primăverii, am vrea să ne bucurăm de ziua internațională a femeii, pe care să o omagiem cu toată dragostea și aprecierea fiecăruia dintre noi, bărbații.

De fiecare dată încercăm să le oferim mici sau mari atenții, după bugetul fiecăruia, să le facem măcar o zi mai frumoasă, mai ușoară, mai lipsită de grijile traiului zilnic.

Femeile sunt cele care duc greul familiei, greul unor servicii deseori mai prost plătite în comparație cu bărbații, care sunt mai răbdătoare, mai înțelegătoare, care acceptă să se sacrifice pentru bunul mers al familiei și aleg să-și convingă soții, părinții, copiii că speranța trebuie să existe în fiecare dintre noi.

Din toate motivele de mai sus și încă multe altele avem cele mai profunde sentimente de recunoștință pentru femeile din țară și din toată lumea, însă cele de la noi sunt mai puțin vesele, viața lor este mai grea, viața lor este plină de neajunsuri personale și generale, urmare modului în care sunt tratate de o societate nesinceră.

Astăzi ar fi fost normal să sărbătorim Ziua Femeii fără nicio altă umbrire. Guvernanții n-au înțeles nimic din responsabilitatea pe care o au față de femeile acestei țări, deși au fost semne destule de desconsiderare a activității excepționale a femeii.

Astăzi, în loc să discutăm despre femei, despre rolul și importanța ei în societatea modernă, despre problemele pe care le are femeia și ceea ce ar trebui să se facă pentru eliminarea ori atenuarea acestora, vom asculta angajarea răspunderii guvernului pe Codul muncii.

Ce credeți că se va întâmpla? Se va discuta, cum ar fi firesc, despre ziua femeii sau vom despica firul în patru cu privire la Codul muncii care va afecta și el viața femeilor?

Aceasta este încă o dovadă a lipsei de respect a guvernanților față de cea care aduce pe lume copiii neamului, față de cea care muncește pentru progresul societății, față de cea care aduce lumină, iubire, speranță în viața fiecăruia dintre noi...

De aceea, întrebarea care se pune este simplă: 8 martie 2011 mai poate fi o zi a femeii?

  Mariana Câmpeanu - declarație politică cu titlul Vina de a fi bogat;

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Vina de a fi bogat"

Guvernul Boc a hotărât în sfârșit să facă ceva împotriva evaziunii fiscale din România, ca urmare a creșterii impactului acestui fenomen la cote alarmante, în ultimii ani. Mai bine foarte târziu decât niciodată. E o decizie foarte bună și necesară în această perioadă de recesiune care pare să nu se mai încheie, în care bugetul de stat se subțiază pe zi ce trece.

Problema apare abia în etapa a doua, când aflăm către cine se va direcționa acest efort de luptă împotriva evaziunii fiscale. Potrivit unei declarații făcută recent de ministrul finanțelor publice, domnul Ialomițianu, "persoanele care au averi foarte mari și vor fi prezente în Top 300 reprezintă grupul-țintă al ANAF în următoarea perioadă".

Surpriză! Așadar prioritatea autorităților nu o reprezintă persoanele și agenții economici care întrețin economia neagră, care prejudiciază statul român cu milioane de euro anual prin evaziunea practicată la plata TVA, a accizelor și a altor contribuții. Nici vorbă de așa ceva! Statul român nu este preocupat de ascensiunea acestui sector care își desfășoară activitatea nestingherit, fără a contribui cu nimic la bugetul de stat.

Pin vocea ministrului de finanțe, Guvernul PDL a identificat inamicul numărul unu al bugetului de stat - firmele private mari din România și proprietarii acestora. Cu alte cuvinte Guvernul Boc își pune patentul pe un nou concept - vina de a fi bogat.

Top 300 include o listă de oameni de afaceri din România care, prin firmele pe care le dețin, contribuie cu sute de milioane de euro la bugetul de stat, în fiecare an, și susțin totodată un număr mare de locuri de muncă. Desigur, nu consider că pentru aceste motive ar trebui evitate controale ale ANAF la companiile deținute de aceste persoane, mi se pare însă inacceptabil ca ministrul finanțelor să înceapă lupta împotriva evaziunii fiscale cu această categorie de oameni de afaceri.

Deși am aflat prin vocea unui fost consilier al ministrului de finanțe că toate firmele care fac evaziune fiscală sunt cunoscute și bine arhivate, totuși nu spre acestea se vor îndrepta măsurile antievazioniste, ci, țintit, către anumite persoane și firme care nu fac parte din clientele politică PDL-istă.

În primul rând mesajul transmis în acest mod este foarte greșit. Ni se sugerează că cine a făcut bani în România intră în rândul suspecților de fraudă. Decizia ministrului Ialomițianu și declarația publică prin care a fost aceasta anunțată este de natură să descurajeze oamenii de afaceri. Și mai mult decât atât, ea riscă să aducă prejudicii de imagine și materiale companiilor vizate, prin suspiciunea creată, chiar dacă ulterior aceasta se va dovedi nefondată.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată Magazinele de vise - refugiul pentru realitatea tinerilor de azi!;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Magazinele de vise - refugiul pentru realitatea tinerilor de azi!"

Pericolul dat de consumul de plante etnobotanice de către tinerii liceeni și nu numai, nu este un subiect nou în presa românească. Cu toate acestea, pare un fenomen despre care se vorbește, este dezbătut, dar nimeni nu reușește să facă nimic. Cu toate că Guvernul a dat o ordonanță de urgență în 10 februarie 2010 prin care interzicea comercializarea și consumul a 36 de astfel de substanțe, traficanții de vise au găsit modalitățile și combinațiile prin care să perpetueze această practică.

Mai mult decât atât, o simplă privire aruncată asupra statisticilor pe acest subiect ne îngrozește. Vârsta consumatorilor scade dramatic, fiind identificați drept consumatori elevi de clasa a VI-a sau a VII-a, iar numărul utilizatorilor de etnobotanice a crescut de patru ori în ultimul an. Întrebarea firească atunci când privești această realitate este de ce, care este cauza acestui fenomen ?

Sunt convins că orice psiholog ar putea oferi o explicație în lipsa de repere în care se dezvoltă tinerii de astăzi. Atunci când mediul educațional, mai bine spus școala românească, este atacat din toate direcțiile chiar de către autoritatea statului, ne putem închipui că orice profesor este mult mai preocupat de banii pe care nu îi are, de lipsa resurselor pentru viața de zi cu zi decât de parcursul unui copil aflat la vârsta tentațiilor. De asemenea, un tânăr care trăiește într-o familie frământată de lipsa banilor, în care părinții sunt apăsați de pierderea locurilor de muncă nu va găsi sprijin în momentele cheie ale vieții lui, pentru că cei din jur sunt mult mai preocupați de supraviețuire. Victime facile sunt și copiii ai căror părinți, din lipsa unei alternative decente în țara noastră, aleg să caute un trai mai bun în țări europene care apreciază și recompensează munca serioasă și calificată.

La toate acestea se adaugă dezastrul generat în interiorul sistemului de către autoritățile statului, în ultimii doi ani de zile. Spre exemplu în majoritatea unităților de învățământ nu mai funcționează cabinetele medicale sau de consiliere psihologică. Astfel, nici un cadru medical avizat nu va putea sesiza din timp faptul că un elev este consumator de plante etnobotanice, acest fapt fiind identificat de cele mai multe ori atunci când ajunge în camera de gardă a vreunui spital, moment în care dependența acestuia față de substanțele halucinogene este deja un fapt cert. Mai mult, lipsa de responsabilitate a statului este vizibilă atunci când ne uităm la numărul unităților medicale specializate în acest domeniu. Doar 14 clinici de stat și 3 private la nivelul întregii țări! Iar în tot acest timp, ministrul sănătății ne anunță, ca și cum ar fi vreun succes sau vreo mare realizare, faptul că intenționează să închidă sute de unități medicale.

În concluzie, putem spune că toată această dinamică în crescendo a numărului de consumatori de etnobotanice, în special în rândul tinerilor, are în principal o cauză socială generată de politica de sărăcire și de distrugere pe care o promovează acest guvern.

Efectele nocive pe care guvernarea PDL o are asupra prezentului țării sunt evidente, mult mai greu de sesizat, dar mult mai periculoase vor fi umbrele pe care acești ani nefaști le vor arunca asupra dezvoltării ulterioare a societății noastre.

Este cumplit că Guvernul domnului Emil Boc nu pare a avea niciun fel de remușcare și nu își asumă nicio responsabilitate în stoparea acestui fenomen și în sprijinirea noii generații.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - intervenție intitulată De ce politica este un substantiv feminin;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"De ce politica este un substantiv feminin"

Deși se spune că activitatea politică este o îndeletnicire cu precădere a bărbaților, politica este un substantiv de genul feminin. Și pentru că astăzi este o zi importantă, aș vrea să aduc un elogiu feminității și să îndemn doamnele din România să fie puțin mai active în viața politică. Voi justifica demersul meu pentru a demonstra că femeia nu este doar cea care ne dă viață, ci și cea care ne face, zi de zi, viața mai ușoara și mai frumoasă.

Dacă în cadrul religiei politeiste femeia a fost constant divinizată, considerându-se o zeiță, a urmat apoi o perioadă neagră. Timp de secole întregi, femeile par să lipsească din istorie, considerându-se că rolurile lor principale sunt de a fi mame și de a îndeplini munci domestice. Dar în timp ce bărbații câștigau gloria în războaie, cetatea era ținută de truda acestui mare anonim al cronicarilor: femeia.

Atât în trecut, cât și în prezent, femeia a fost factorul care a asigurat echilibrul și prosperitatea. Și pentru a motiva cele spuse, voi face apel la un articol în care se realiza un top al țărilor în funcție de proporția participării femeilor la viața politică. Surpriză, topul țărilor cu cel mai ridicat index de dezvoltare umană, la fel ca și topul țărilor cu cea mai scăzută rată a corupției corespunde în linii mari cu cel privind implicarea politică a femeilor. Așadar, mai multe femei implicate în politica românească ar însemna și un indice de prosperitate mai mare.

Dar îndemnul meu adresat femeilor, de a se implica în viața cetății, nu are doar un caracter pragmatic, ci și o parte estetică. Sunt convins că o participare mai mare a femeilor în politică ar însemna o lume mai elegantă și mai fermecătoare, mai plină de armonie și consens.

Mircea Cărtărescu, în ultimul capitol al cărții sale omonime, a expus zeci de motive pentru care iubim femeile. Eu voi mai adăuga unul: "Iubim femeile pentru că merită!".

În finalul acestui elogiu adus femeii, țin să urez la mulți ani stimatelor noastre colege, un sincer la mulți ani mamelor și soțiilor noastre care poate ne suportă uneori mai mult decât merităm!

  Dorel Covaci - intervenție intitulată 100 de ani de la prima Zi Internațională a Femeii;

Domnul Dorel Covaci:

"100 de ani de la prima Zi Internațională a Femeii"

Femeia este celebrată încă din antichitate, dar abia din anul 1911, adică cu exact 100 de ani în urmă, se organiza prima Zi Internațională a Femeii. Această sărbătoare pune în fiecare an accentul pe una dintre cele mai flagrante inegalități din vremurile noastre. Prea puține femei se află la putere, fie că este vorba despre politică sau despre mediul de afaceri. Din păcate, noi ca popor, deși am avansat din punct de vedere al gradului de civilizație, deschiderii spre modernism, asumării unor modele de succes ale vecinilor noștri din Comunitatea Europeană, la capitolul egalitate de șanse încă ne aflăm printre cei din urmă. Chiar la nivel mondial, parlamentele naționale se bucură de o prezență feminină mult mai mică decât cele europene. În România, media de femei europarlamentari este de 40%, pe când a femeilor din parlamentul național nu depășește 10%: 46 din 471 parlamentari sunt doamne, dintre care 8 din 137 senatori și 38 din 334 deputați. Alături de Ungaria, Irlanda, Slovenia și Cipru, România este astfel, sub acest aspect, codașa Europei.

Pe de altă parte, femeile din România câștigă cu 10% mai puțin decât bărbații, pentru același job, având aceleași studii și nivel de experiență. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană promovează, în mod activ, egalitatea dintre femei și bărbați, prin acțiuni menite să asigure egalitatea de șanse și să combată orice discriminare bazată pe sex, la nivel salarial sau de accedere la poziții.

Începutul de primăvară, renașterea naturii și femeia sunt puse an de an în același buchet, care ne înviorează, ne tonifică, după o iarnă lungă, friguroasă și istovitoare, ne binedispune și ne determină parcă să privim viața mai cu optimism, mai cu încredere și determinare pentru reușită.

Alături de femeile din viața noastră ne bucurăm parcă altfel de tot ce ne înconjoară. Ne surprind mereu în cele mai neașteptate forme și momente. Cu îngăduință și suport ne ajută să fim mai prudenți și ponderați, în situații de risc și incertitudine, mai temperați în momente nefavorabile și stresante, mai pasionali și entuziaști, când trebuie să fim convingători și să pășim înainte. În vârtejul în care trăim, ele sunt cele care ne aduc cu picioarele pe pământ mereu și care veghează la echilibrul nostru interior și la cel al familiei, nepermițând ca stresul și grijile să erodeze pacea și armonia din casă. Trăiesc mai intens și mai profund decât noi sentimentele, se exteriorizează mai ușor, știu ce e dragostea, cum se dăruiește și cum se primește. Intervențiile lor sunt mai intuitive, mai psihologice și, în concluzie, mai eficace.

Călători efemeri într-o lume în continuă mișcare căutăm mereu frumusețea, bunătatea, puritatea. Când spui femeie te gândești la toate aceste valori inestimabile, de aceea, probabil că fiecare femeie din viața noastră este comoara supremă pentru care luptăm în fiecare zi s-o merităm, s-o păstrăm și să ne încânte cu toate minunățiile ei. Îi căutăm confirmarea, îi dedicăm succesele, îi ascundem uneori rușinați eșecurile, îi tânjim privirile admirative.

Spunând femeie, spui mamă, familie, datorie, sacrificii, uneori teamă, sensibilitate, responsabilitate. Femeile au câștigat pariul cu prejudecățile. Nu sunt fragile, ci stă în puterea lor să fie stăpâne pe propriul destin, pot reuși, prin muncă, inteligență și intuiție să fie sus, acolo unde merită. O femeie poate fi orice își dorește: de la profesiuni tradițional legate de latura feminină, la profesii care credeam, cu vanitate, că sunt doar apanajul bărbaților. Zâmbetul unei femei deschide uși închise, dărâmă ziduri, leagă și dezleagă alianțe, prietenii, șterge lacrimile și ne luminează fața.

Visăm cu ochii deschiși la voi în fiecare zi. La mama care ne adormea cu un cântec de leagăn și ne săruta pe creștet cu duioșie, la soția sau iubita care ne privește cu dragoste și îngăduință, la fiica care ne face atât de mândri și extraprotectivi, mai tot timpul.

Unicul lucru greșit la o femeie este că, de multe ori, obișnuită să trăiască pentru ceilalți, să dăruiască, să se dedice, a uitat cât de mult valorează, a uitat câte i se cuvin și câte merită să le trăiască și să le împlinească. Din păcate, încă mai există femei care sunt victime ale abuzurilor în familie, în societate; mai există nenumărate femei care își sacrifică vieți, cariere, vise, destine pe altarul grijii pentru ceilalți.

8 martie 2011, Ziua Femeii, s-a suprapus și cu o altă asumare a răspunderii Guvernului, de data aceasta pe Codul muncii, urmând același trend-șiretlic al impunerii punctului de vedere abuziv, ocolind procedura votului în Parlament, și, deci, eludând voința poporului. Consider că o prezență mai consistentă a femeilor în politică ne-ar scuti de multe nesăbuințe, ne-ar îndrepta spre acțiuni mai responsabile, raționale, mai empatice cu durerea poporului român, mai eficiente în lupta împotriva sărăciei și neajunsurilor care guvernează viața de zi cu zi.

De 8 martie vă urez să fiți frumoase, deosebite, fericite și încunjurate de toți cei dragi! La mulți ani și toate florile din lume pentru minunile din viețile noastre care ne stau mereu alături la bine și la greu!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Corupția din vămi;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Corupția din vămi"

Zi de zi informațiile apărute confirmă în mod clar și neechivoc faptul că sursa corupției din vămi este PDL, că Blejnar este omul lui Falcă. Într-adevăr, Blejnar este implicat, dar nu el este capul. Șeful ANAF a fost promovat și este susținut politic. PDL-ul a impus ca niciun organism să nu acționeze decât la ordin politic sau li se spune la ordin politic să nu acționeze. Șefii organelor de control, inclusiv cel de la vamă, nu sunt decât niște instrumente.

Deși Elena Udrea afirma contrariul, toți șefii direcțiilor vamale sunt protejații ministrului dezvoltării, rețeaua corupției din vămi ducând până la vârful PDL.

Șpaga luată în vămi are efecte extrem de puternice asupra vieții fiecărui român. Din cauza acestei corupții generalizate a crescut evaziunea fiscală, a fost nevoie de tăierea pensiilor și salariilor. PDL a furat statul și apoi i-a pus să plătească pe pensionari și bugetari.

Toți șefii de la vamă anchetați de procurori în ultimul timp au fost numiți pe criterii politice. Nu au dat concurs pentru funcție, nu s-au remarcat pentru calitățile manageriale deosebite, ci exclusiv pentru legăturile strânse cu politicienii influenți.

Operațiunile din vămi au arătat negru pe alb că posturile în aceste instituții publice sunt împărțite pe influențe politice și că șpăgile încasate se împart exact ca taxele de protecție în clanurile mafiote, de jos în sus.

Dincolo de această demonstrație, operațiunile din vamă lansează însă și o provocare pentru forțele politice aflate acum la putere. Acum, când am văzut ce le poate capul directorilor numiți pe criterii politice, ce-ar fi să se renunțe definitiv la acest sistem de promovare? Am fi naivi să credem că această urmare logică va fi respectată. Aceste structuri trebuie depolitizate și trebuie introdus acel single act control pentru a eradica corupția din vămi.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Criza agriculturii;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Criza agriculturii"

România ar putea profita de faptul că deține una dintre cele mai mari suprafețe agricole din UE, respectiv 14,72 milioane de hectare. Suprafața arabilă a României este de peste 9,4 milioane de hectare, adică64% din suprafața agricolă a țării, ceea ce reprezintă12,6% din suprafața arabilă a țărilor UE.

În același timp, în România se importă până și pătrunjel din Turcia și usturoi din China, în vreme ce producătorii locali trăiesc la limita subzistenței.

Domnul Valeriu Tabără se bate cu prețurile la alimente, în condițiile în care ar trebui să fie mult mai preocupat de ceea ce înseamnă evaziune fiscală, care a ajuns pentru cereale la un nivel de un miliard 500 milioane, iar evaziunea fiscală, atunci când vorbim de fructe și legume, evaziunea fiscală a ajuns undeva la 300 de milioane. Toate acestea în condițiile în care Ministerul Agriculturii nu găsește soluții noi.

Ministerul Agriculturii se luptă cu supermarketurile și cu prețurile la alimente, încercând să trateze, de fapt, efectele unei proaste gestionări a agriculturii românești, și nu cauzele, în condițiile în care Programul Național de Dezvoltare Rurală pune la dispoziția României 10 miliarde, din care au fost până acum cheltuite doar 20%, ceea ce ar constitui o soluție pentru criza agriculturii și pentru viitoarea criză alimentară, pentru că putem vorbi despre o criză alimentară în următorii ani.

Până acum, ministrul agriculturii s-a dovedit incapabil să pună la punct o strategie coerentă, care să conducă la relansarea agriculturii românești. Consecințele sunt că România a devenit un importator constant și masiv de produse agroalimentare, prețurile de cost ale produselor agricole autohtone sunt mai mari decât ale celor de import, oferta de produse agroalimentare românești în marile magazine este din ce în ce mai mică, iar importurile de produse alimentare devin o povară greu de suportat pentru țară, implicit de către populație.

Despre relansarea satului românesc nu se poate discuta, în condițiile în care desființăm școlile, desființăm spitalele la care sunt arondate sate, infrastructura în mediul rural lasă mult de dorit, iar facilitatea schimbului de produse tradiționale, încurajarea comerțului de bunuri tradiționale și specifice, prin revitalizarea vechii tradiții comerciale manifestate prin târguri sătești, strâns legate de spiritualitatea populară, de folclor, de cutume, obiceiuri și tradiții, ca șansă a satului românesc, este în continuare neglijată de autorități.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă"

Ca orice român de bună-credință mă uit la televizor, ascult radioul și citesc ziarele, accesez internetul și sunt șocat de ceea ce văd, citesc sau aud.

De 20 de ani, impresia lăsată românilor este că țara e secătuită de resurse. Statul a abandonat subsolul țării și ne-a lăsat pe toți să credem că am sărăcit. România dispune de cel puțin 8 zăcăminte de aur de talie mare, foarte atractive, care domină piața.

Multe dintre organismele internaționale și societățile specializate în prospectarea zăcămintelor aurifere, societăți recunoscute la nivel mondial au ajuns la concluzia că țara noastră s-ar plasa în topul primelor 20 de state producătoare de aur și pe primul loc în Europa.

În timp ce românii se luptă cu datoriile imense și se întreabă de unde vor scoate banii împrumutați, străinii avizați fac în România descoperiri șocante. Cu câtva timp în urmă a fost găsit unul din cele mai mare zăcăminte de aur, cu o suprafață uriașă, de 94 km2, peste drum de mina Barza, cea care a fost închisă în 2006 pe motiv că a fost secată.

În Apuseni stă îngropat aur de peste 54 miliarde de dolari, cam de trei ori suma împrumutată de la Fondul Monetar Internațional din 2009 și până azi.

România este curtată în ultimii ani de liderii mondiali în domeniul prospectării și comercializării acestui material prețios.

De ce trebuia să aflu din presă ceea ce este știut, dar ținut ascuns de cei care sunt astăzi la putere?

De ce trebuie să fim sclavii organismelor internaționale financiare?

De ce până acum nu a vorbit nimeni despre această impresionantă descoperire?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: Noul cod servește doar Guvernului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Noul cod servește doar Guvernului"

Noua variantă a Codului muncii servește doar Guvernului, pentru că, ținând cont de ceea ce a declarat Traian Băsescu anul trecut, și anume faptul că trebuie să ajungem de la 1,2 milioane de bugetari la aproximativ 900.000, își construiește un instrument legal pentru a duce la îndeplinire acest lucru.

Despre motivația de a atrage investitori străini, invocată de președinte, aș dori să specific că investitorii nu vin la noi în țară așteptând să aibă sclavi în loc de angajați, ci din cauza faptului că se plâng de fiscalitatea prea mare, de inconsecvența guvernării, din momentul în care au mărit TVA-ul de la o zi la alta, și de corupție.

Mai nou, PDL și presa proputere promovează ideea că o mare parte din propunerile USL sunt similare cu cele ale Guvernului. Diferențe între propunerile USL/parteneri sociali și propunerile Guvernului sunt:

- perioada de probă este de maxim 90 de zile, față de cel puțin 90 de zile, cum susține Guvernul;

- angajarea succesivă pe perioada de probă pe un post este de maxim 12 luni, față de "nelimitat", cât propune Guvernul;

- contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi de maxim 36 luni (3 ani) față de 9 ani, varianta Guvernului;

- salariații temporari, încadrați pe baza contractelor de muncă temporare, nu pot depăși 36 de luni, față de "nelimitat", cât prevede varianta Guvernului;

- durata maximă legală a timpului de muncă nu poate fi mai mare de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare;

Dreptul la negociere colectivă și de încheiere a contractelor colective de muncă este permis la nivel național și la nivelul instituțiilor publice, iar în varianta Guvernului acest drept constituțional este limitat.

Angajatorul nu le poate desface contractul individual de muncă la inițiativa acestuia. În varianta Guvernului, angajatorul le poate desface contractul de muncă pe motiv de necorespundere profesională.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: PDL-ul consideră România propria moșie;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"PDL-ul consideră România propria moșie"

Românii sunt tot mai umiliți și batjocoriți de un partid care a ajuns la o beție a puterii, încât consideră România propria sa moșie.

În timp ce reprezentanții PDL prosperă, în aceste vremuri grele devenind tot mai veseli, românii sărăcesc și devin tot mai triști și mai apăsați de problemele tot mai mari cu care se confruntă de la o zi la alta.

Teroarea, înfometarea, hoția, minciuna, ipocrizia, abuzurile sunt instrumente aplicate la scară largă, o constantă a acestui regim, puse în practică acum cu și mai multă nerușinare și nepăsare.

Profesioniști ai șantajului și ai manipulării, sunt experți în ceea ce înseamnă dezintegrarea, desolidarizarea populației, discreditarea, hărțuirea și demonizarea oponenților, cumpărarea de voturi și modificarea legislației, pentru a croi cale liberă fraudei electorale. Președintele și ceata lui sunt experți în marketingul și vânzarea a ceea ce nu dețin și nu le aparține: libertatea și un trai mai bun al poporului român.

România este condusă astăzi de o grupare de persoane lipsite de orice competență, caracterizate de oportunism și unite de un singur obiectiv: menținerea cu orice preț la putere, în scopul utilizării resurselor publice pentru satisfacerea intereselor clientelei politice.

După aplicarea unor măsuri de austeritate fără precedent, veniturile la buget au urcat în 2010 din accize și TVA, în timp ce paradoxal, cele din impozite și contribuții au scăzut. Cheltuielile bugetare au crescut cu 4,2 % față de anul precedent; la fel, cheltuielile cu bunurile și serviciile, cu 5,2%. Și-au bătut joc de medici, profesori, mame, copii, bătrâni pensionari, militari.

Aceasta este România în care trăim azi, o Românie pe care sper să nu o lăsăm moștenire urmașilor noștri.

  Ioan Țintean - declarație politică având subiectul Sprijinirea producătorilor agricoli - o altă promisiune guvernamentală neonorată;

Domnul Ioan Țintean:

"Sprijinirea producătorilor agricoli - o altă promisiune guvernamentală neonorată"

Reformarea și dezvoltarea agriculturii românești la nivelul standardelor europene, precum și sprijinul acordat de către stat producătorilor agricoli rămân în continuare doar obiective scrise frumos în paginile programului de guvernare și ale programului legislativ asumate de Guvernul PDL condus de Emil Boc. Este adevărat, reprezentanții Guvernului, în frunte cu însuși premierul, și-au arătat de nenumărate ori interesul pentru dezvoltarea sectorului agricol, numai că bunele intenții au rămas doar la nivel declarativ. Dacă măcar o parte dintre promisiunile guvernamentale având ca subiect și obiect agricultura românească ar fi fost transformate în practică, cu siguranță producătorii agricoli ar fi fost mai atrași să investească și să producă în agricultură, iar produsele agricole românești ar fi fost mai competitive atât pe piața internă, cât și în Europa, pe piață destul de severă și restrictivă.

Ca atare, realitatea agriculturii românești nu este deloc roz și poate fi definită astfel: puțin sprijin și interes din partea statului, în schimb, multe promisiuni și mai ales probleme. Una dintre ele are legătură cu procesul de intabulare a pământului deținut de proprietarii agricoli, iar orice intervenție legislativă și sprijin din partea statutului ar fi salutare, pentru că ar urgenta rezolvarea juridică a dreptului de proprietate.

Intabularea proprietății funciare i-ar transforma pe producătorii agricoli în proprietari cu acte în regulă și ar permite o participare facilă a acestora la procesul de absorbție a fondurilor europene, atât de necesare pentru susținerea și stimularea activității agricole prestate.

Este motivul pentru care îi solicit ministrului agriculturii, domnului Valeriu Tabără, să acorde mai multă atenție problemei intabulării terenurilor deținute de producătorii agricoli și să promoveze în regim de urgență un plan de măsuri în acest sens, ca o minimă dovadă că, pentru acest Guvern, agricultura nu rămâne doar un teren sterp, al promisiunilor neonorate.

  Dan-Radu Zătreanu - declarație politică intitulată Opriți deromânizarea românilor!;

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"Opriți deromânizarea românilor!"

Asistăm în ultima vreme la acțiuni concertate de asimilare a românilor care trăiesc de sute de ani dincolo de granițele României de azi, în statele vecine.

Auzim strigăte disperate din Timocul sârbesc, de la românii persecutați de autoritățile de la Belgrad, avem semnale similare de la românii din Ucraina, din sudul Basarabiei, dar, mai nou, și din partea membrilor unei comunități pe care autoritățile de la Kiev îi numesc "volohi"și care, mulți dintre ei, deși vorbesc limba română, nici n-au auzit vreodată de România.

Acum, aflăm că și partenerul nostru pe drumul european, statul bulgar, nesocotește drepturile minorităților românești, ducând o agresivă politică de asimilare. Recentul recensământ din Bulgaria este de-a dreptul scandalos, iar Ministerul Român al Afacerilor Externe nu a reacționat în niciun fel!

Chestionarele, în zonele locuite de români, au fost completate cu creionul, pentru a putea fi falsificate ulterior. De zeci de ani, autoritățile de la Sofia afirmă că vlahii sunt altceva decât românii, ba, mai mult, că există etnii separate: de aromâni, de meglenoromâni, și aceasta pentru a diminua importanța problemei minorității românești de la sud de Dunăre. Iar Academia Bulgară dă girul pseudoștiințific acestei politici, inventând secțiuni distincte de etnografie, de folclor și de istorie pentru fiecare dintre denumirile sub care sunt cunoscuți conaționalii noștri. Această politică de asimilare a populației minoritare românești este veche de peste o sută de ani.

Astfel, dacă la recensământul din 1910 au fost înregistrați 80.000 de români, în 2001, linia descendentă a graficului de reprezentare a evoluției numerice tinde să se suprapună peste abscisă, adică să se apropie de zero! Suntem curioși care vor fi raportările recensământului actual, făcut în creion de operatori instruiți să le spună românilor că nu este obligatorie și completarea rubricilor care se referă la apartenența etnică.

Însă problema cea mai gravă nu este lipsa de griji a autorităților bulgare față de minoritatea românească, ci indiferența și superficialitatea pe care Ministerul Afacerilor Externe condus de domnul Baconschi o manifestă față de problemele pe care conaționalii noștri le au în a-și păstra identitatea națională într-un spațiu european unit. Căci, dacă pentru românii din Ucraina sau pentru cei din Serbia este mai greu de intervenit, pentru cei din Bulgaria, țară parteneră în cadrul Uniunii Europene, demersurile ar putea căpăta forme instituționalizate, în cadrul organismelor europene abilitate. Dar pentru aceasta trebuie să existe preocupare, trebuie să existe implicare, atribute care, din păcate, constat și din ultimele eșecuri înregistrate la MAE, lipsesc colegului nostru aflat în fruntea ministerului român de externe. Și când spun aceasta vreau să aduc în discuție și răspunsul superficial, birocratic, redactat într-o limbă de lemn, pe care l-am primit la o altă interpelare pe care am avut-o în legătură cu implicarea ministerului condus de domnul Baconschi în apărarea drepturilor minorității românești de pe Valea Timocului, din Serbia. Aș fi preferat ca în locul unui răspuns dat din obligație să văd niște acțiuni făcute din convingere.

Dar poate că domnul ministru Baconschi nu este suficient de convins că apărarea drepturilor și libertăților minorităților românești de dincolo de granițele României se află în atribuția ministerului pe care îl conduce. De aceea, am ținut să-i întăresc astăzi, de la tribuna Parlamentului, faptul că românii de pretutindeni, dar mai ales cei pe care istoria i-a așezat de sute de ani în vecinătate, dincolo de frontierele românești, trebuie să reprezinte una dintre prioritățile de acțiune ale Ministerului Afacerilor Externe!

  Gabriel Tița-Nicolescu - despre Necesitatea actualizării Codului muncii;

Domnul Gabriel Tița-Nicolescu:

"Necesitatea actualizării Codului muncii"

Este necesară o actualizare a Codului muncii pentru că există numeroase bariere birocratice, proceduri greoaie de angajare și concediere și un grad exagerat de protecție, care descurajează ocuparea și afectează competitivitatea. România are nevoie de mai mulți salariați. Codul muncii trebuie actualizat pentru că în ultimii 20 de ani nu s-au făcut schimbări majore în acest domeniu. Codul muncii trebuie să corespundă cerințelor Uniunii Europene și trebuiesc acordate drepturi egale atât angajaților, cât și angajatorilor.

Se dorește asigurarea unei reale protecții pentru salariați, însă în aceeași măsură trebuie să protejăm și angajatorii, fiindcă avem nevoie de agenți economici. Trebuiesc analizate în detaliu toate aspectele legate de prevederile Codului muncii.

Modificarea codului este necesară pentru ca românii să își găsească mai ușor un loc de muncă, pentru ca salariații să poată fi plătiți mai bine, pentru ca mai puțini angajatori să folosească munca la negru.

În modificarea Codului muncii sunt prevăzute o serie de schimbări importante referitoare la contractele de muncă pe perioadă determinată, la durata perioadei de probă și la amenzile care se vor aplica pentru angajările ilegale.

Unele din modificările aduse codului muncii sunt:

Munca prin agent de muncă temporară

Se introduce noțiunea de muncă prin agent de muncă temporară, care se referă la munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă.

Agentul de muncă temporară este un intermediar de care piața muncii are nevoie, este omul care creează legătura cea mai bună între cererea și oferta de muncă. Un utilizator poate apela la agenți de muncă temporară pentru executarea unei sarcini precise și cu caracter temporar, iar misiunea de muncă temporară se stabilește pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 luni.

Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară și salariatul temporar, pe durata unei misiuni.

Din statistici reiese că România este pe ultimul loc în ceea ce privește ponderea contractelor de muncă cu durata determinată din totalul contractelor de muncă. Prin modificarea Codului muncii se va mări perioada de la 24 de luni la 36 de luni, adică se vor ocupa mai ușor locuri de muncă.

Perioada în care poate fi compensată munca suplimentară va fi prelungită la 60 de zile.

Prin modificările aduse la Codul muncii se prevede că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia, nu în 30 de zile, cum stabilește legislația în vigoare.

Perioada de probă de 90 de zile calendaristice

Perioada de probă ce poate fi stabilită pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, este de cel mult 90 de zile calendaristice. Conform proiectului de modificare, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.

De asemenea, pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.

Abaterea disciplinară nu va mai putea fi sancționată cu suspendarea contractului de muncă.

Abaterea disciplinară a salariatului nu va mai putea fi sancționată cu suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare, așa cum prevede actuala legislație, prevederea fiind abrogată prin proiectul de modificare a Codului muncii. Sancțiunile care vor putea fi aplicate sunt avertismentul scris, retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile, reducerea salariului de bază pe o durată de la o lună la trei luni, cu 5-10%, reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere, pentru aceeași perioadă de timp și cu aceleași procente sau desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Sunt prevăzute sancțiuni și pentru refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spațiile unității sau de a pune la dispoziția acestora documentele solicitate, potrivit legii.

Legislația actuală nu dă posibilitatea românului să își găsească ușor un loc de muncă. Cred ca aceste modificări ale Codului muncii vor avantaja cel mai mult pe lucrătorul român și sper că în perioada următoare va crește numărul de locuri de muncă din România.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Întrebări și posibile răspunsuri;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Întrebări și posibile răspunsuri"

Vă propun câteva întrebări, fără să am pretenția că răspunsurile sunt singurele posibile, așa cum, iarăși, nu cred că nu ar mai putea fi puse și alte întrebări, poate chiar mai interesante. De ce acum? Pentru că la nivelul instituțiilor este necesară o dezbatere, dezbatere care trebuie să vizeze, cu precădere, principalele probleme, și vă asigur că în această categorie se regăsesc foarte multe. Faceți o încercare și apoi vom putea măsura consecințele favorabile României. Îmi doresc mai puține certuri și mult mai puține cuvinte grele adresate adversarilor și colegilor, în același timp. Reușim să facem acest lucru?

Care este criza principală a României?

Principala problemă cu care se confruntă România este una de natură economică, iar aceasta este determinată de lipsei pieței pentru serviciile și produsele noastre, care încet, pe parcursul ultimilor douăzeci de ani, și chiar independent de forma de proprietate, s-a transformat și într-o lipsă efectivă a capacității de a produce serviciile și produsele necesare.

Ce nu s-a înțeles?

În primul rând, faptul că piața se cucerește, retragerea ta de pe o anumită piață nu înseamnă că piața rămâne liberă și te așteaptă doar pe tine ca singur actor. Retragerea, din diferite motive, înseamnă pătrunderea altuia pe locul rămas liber. Dificultățile retragerii înseamnă de cele mai multe ori bunăstarea altuia, de obicei, a celui care a pătruns sau i s-a permis pătrunderea.

Ce înseamnă lipsa pieței?

Lipsa pieței înseamnă lipsa locurilor de muncă, iar lipsa locurilor de muncă înseamnă, de cele mai multe ori, starea de așteptare, deznădejdea și lipsa speranței. Conform statisticilor și comparării situației din România cu media europeană, lipsa locurilor de muncă pentru echilibrarea situației economice și sociale este de aproximativ două milioane. Deznădejdea și lipsa speranței determină disoluția, în primul rând, a autorității statului, descompunerea comunităților și subordonarea directă sau indirectă, voită sau nevoită, în fața altora, această atitudine fiind una de normalitate, care conservă, la nivel general, nemulțumirea și înapoierea.

Care este situația în care se găsește România?

Practic, fără a analiza cauzele, prezentul se caracterizează printr-o diferență uriașă între dorință exprimată, de obicei confirmată populist, și posibilitatea materializată. Dorința se raportează la situațiile momentului existente la nivel european, de obicei net superioare situației din România, iar posibilitățile evidențiază lipsa instrumentelor și a competențelor, iar lupta care trebuie dusă se cantonează în negarea evidențelor și în consolidarea politică a pieței necreative, care de cele mai multe ori se bazează pe relațiile comerciale cu statul, iar materializarea obiectivelor majore investiționale se face prin consultanța, prin concepția și prin produsele și tehnologiile altora.

Lumea în care trăim este o lume globalizată, piața care ne aparține, cel puțin la nivel declarativ și teoretic, este mondializată, căile comerciale sunt, de cele mai multe ori, controlate, influențate și, de ce nu, dominate de anumite interese. Conform specialiștilor, istoria devenirii societăților și a dezvoltării economice, cu precădere a ultimilor cinci sute de ani, ne arată că ordinea economică se construiește în jurul unui centru, în care se reunește o clasă creativă, caracterizată prin dorința către nou și către descoperiri. Spațiul de desfășurare, construit în jurul centrului sau a unei inimi, presupune existența mediului și a periferiei. În cadrul acestuia, piața și democrația constituie pilonii unei construcții care și astăzi domină omenirea. Ei se întemeiază pe organizarea competiției, conducând la exigența noutății și selecția unei elite. În același timp, competiția presupune luptă, prin urmare, va exista un continuum între piață, democrație și violență. Apariția unui centru este determinată de desfășurarea unor acțiuni și de valorificarea unor idei novatoare, în acesta, prin clasa sa novativă, are puterea de a transforma un nou serviciu într-un produs industrial capabil de mare răspândire la nivelul maselor. O formă economică durează atâta vreme cât centrul poate aduna destulă bogăție pentru a stăpâni mediul și periferia.

Construcțiile făcute în România ultimilor douăzeci de ani, la nivel economic, nu sunt favorabile dezvoltărilor durabile. O analiză reală ne arată, fără a neglija progresele înregistrate, că România este încă departe de dorințele exprimate, greșelile făcându-se, poate, și printr-o aplicare necreatoare a programelor doctrinare de stânga sau de dreapta, statul sufocându-se la uriașele presiuni de natură economică și socială, prin impunerea populistă a unor măsuri sociale, fără o acoperire economică corespunzătoare sau prin favorizarea apariției unor decalaje la nivelul distribuirii veniturilor, care nu au putut să ducă la dezvoltare și la o speranță reală pentru cetățenii României.

În cadrul dominant al guvernărilor de stânga sau de dreapta au apărut patru presiuni importante la nivelul statului, soluționate prin măsuri care nu au ținut întotdeauna de performanta actului de guvernare, ci mai mult de conjuncturile interne sau externe apărute.

Astfel, în primii ani ai deceniului al nouălea, în care a funcționat o luptă pentru consolidarea capitalismului de stat, rezolvările au venit din valorificarea acumulărilor anterioare, atât la nivel personal, cât și la nivel general-global, construcțiile politice și economice fiind ezitante, cu luarea în considerare a interesului personal, într-o economie destructurată și slăbită de o inactivitate în ceea ce privește competitivitatea și de o confruntare dusă pe tărâm social, dată, în primul rând, de așteptarea determinată de schimbarea dramatică de regim și de populismul evident al programelor formațiunilor politice.

A doua perioadă a însemnat o adoptare a structurilor economice la mecanismele economiei de piață, în care iarăși individualismul și interesul personal au fost dominante în relațiile cu instituțiile statului, capitalismul, prin efectele create, fiind considerat unul primitiv și sălbatic.

A treia perioadă a însemnat valorificarea acumulărilor primare, pe fondul stabilizării actului de guvernare și al materializării obiectivelor integrării în cele două structuri (NATO și Uniunea Europeană). Interesul față de România a crescut, și, pe acest fond, a apărut o revalorificare a patrimoniului, în special imobiliar, în care lucrul cumpărat cu un euro a început să valoreze 10 euro, 100 de euro, 200 de euro, 500 de euro și așa mai departe. Astfel, au apărut resurse disponibilizate, investițiile s-au concentrat în domeniul imobiliar, în construcția de spații comerciale, concentrate fizic și concentratoare economic, în domeniul financiar, prin executarea unor operații speculative pe baza unui curs fluctuant al monedei naționale, iar consumul a avut ca fundament împrumuturile acordate cu dărnicie si la costuri mari de către băncile comerciale care au început să nu ne mai aparțină, ca de altfel și alte obiective. Practic, si a treia perioadă s-a caracterizat printr-o echilibrare venită din exterior, și mai puțin prin valorificări vizionare la nivel guvernamental.

A patra perioadă este în desfășurare, fiind o consecință a cumulării a două evenimente, criza mondială și slăbiciunile noastre arătate la nivel economic, prin lipsa de creativitate demonstrată de măsurile politice adoptate.

Ce se poate face?

Acțiunea de maximă urgență este legată de ameliorarea stării economice și, prin aceasta, de echilibrarea economică și socială, prin crearea unui număr de locuri de muncă cât mai apropiat de cifra anunțată (două milioane locuri de muncă). Această ameliorare se poate face pornind de la cucerirea pieței, aceasta este necesar să se realizeze în primul rând la nivel global, iar politicile și acțiunile politice trebuie să-și propună, la nivelul tuturor instituțiilor, realizarea acestui lucru într-o manieră durabilă. Chiar dacă sunt absolut necesare și benefice proceselor de consolidare, măsurile Băncii Naționale a României, singure, nu sunt suficiente pentru relansarea economică a țării noastre. Din prezentarea stării României și a resurselor acesteia, consider că resursele interne nu au puterea de a asigura procesul de creștere durabilă a economiei, singura variantă fiind cea a "porților deschise".

Atât varianta "prin noi înșine", cât și varianta "porților deschise", aplicate în mod rigid și singular, nu au avut puterea reușitelor nici în perioada interbelică, nici în perioada celor douăzeci de ani de după 1990. Clasa elitei economice antreprenoriale a fost divizată, în funcție de interesul de moment, fie în susținerea totală a variantei aplicării "numai prin eforturi proprii", adică "prin noi înșine", fie în varianta deschiderii totale și fără condiționări a porților deschise pentru investițiile și procedurile altora. Nu s-a reușit, din păcate, formularea unor obiective strategice aplicate, ci numai o exprimare a dorințelor, în care suportul a lipsit, iar punerea în scenă a celor două variante a urmărit strict interesul personal.

Chiar și perioada comunismului a cunoscut două exprimări, una de deschidere și de acumulare tehnologică, profesională, și perioada în care s-a considerat că efortul nostru, propriu și izolat, într-un spațiu globalizat, este suficient pentru a ne asigura dezvoltarea, abordare care a grăbit căderea economică și, de aici, imposibilitatea de susținere a comunismului.

Pentru România, deschiderea porților nu este suficientă, ea trebuie reglementată abil și inteligent, pentru ca efectele să fie simțite de populație, repornind, în această manieră, speranța că prin muncă, inteligență, diplomație, intransigență și prin puterea de a acționa uniți pe obiective majore vom avea vehiculul sigur care ne va aduce cu adevărat în Europa.

România, într-un fel sau altul, consider că trebuie să adopte varianta "porților deschise" atât în momentele favorabile, cât și în momentele de restriște, iar atunci când nu există forță suficientă pentru a le închide, ca mijloc de protecție. Dezvoltarea noastră este legată și de inteligența de a deschide porțile, eficiența acestui proces fiind legată de transparența și corectitudinea desfășurării lui.

Putem să generăm acest proces, stimați colegi?

  Ioan Munteanu - Considerații asupra efectelor modificărilor Codului muncii propuse de către Guvernul României;

Domnul Ioan Munteanu:

"Considerații asupra efectelor modificărilor Codului muncii propuse de către Guvernul României"

În data de 5 martie 2011, materialul intitulat Considerații asupra efectelor modificărilor Codului muncii propuse de către Guvernul României mi-a fost înmânat de către reprezentanții confederațiilor sindicale din județul Neamț.

Astăzi vă prezint în totalitate conținutul acestuia, asumându-mi-l drept declarație politică pentru săptămâna aceasta. La fel am procedat și în cazul modificărilor cerute de către aceleași confederații pentru modificarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, modificări pe care le-am depus ca amendamente.

1. Se instituie dreptul angajatorului de a stabili unilateral obiective de performanță individuală pentru salariați și criterii de evaluare a acestora (art.40).

Instituirea pură și simplă a acestui drept, fără a se preciza un sistem de limitare rezonabilă a obiectivelor de performanță ce pot fi stabilite, deschide calea către abuzuri. Angajatorii vor putea stabili obiectivele în așa fel încât salariații nu vor putea realiza niciodată salariul negociat și vor putea fi concediați cu ușurință pentru necorespundere profesională, dacă nu îndeplinesc obiectivele de performanță.

2. Se elimină limitarea posibilității de prelungire a delegării salariatului doar o singură dată pentru 60 de zile. Delegarea se va putea prelungi oricât, din 2 în 2 luni, cu acordul salariatului (art.44).

Salariații vor putea fi constrânși să accepte delegări multiple sau permanente, fără ca angajatorul să mai fie obligat la introducerea clauzei de mobilitate în CIM și la plata unor drepturi suplimentare pentru salariatul care muncește într-un astfel de regim.

3. Angajatorul va avea dreptul ca, sub pretextul reducerii temporare a activității pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depășesc 30 de zile lucrătoare, să reducă unilateral programul de lucru al salariaților de la 5 la 4 zile/săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, precum și să trimită salariații în concediu fără plată pe o perioadă de 15 zile lucrătoare consecutive/an (art.52 - alineate noi, (3) și (4), și art. 53). Angajatorul va putea invoca motivul că și-a redus temporar activitatea, pentru a-și micșora costurile cu salariile, fără a mai fi obligat să plătească salariaților 75% din salariul de bază. În acest fel, costurile sau o parte substanțială din costurile oricărei conjuncturi economice nefavorabile sunt transferate exclusiv pe seama salariaților. Până acum, statul era derobat de orice obligație de securitate socială față de salariații care plătesc contribuțiile la asigurările sociale de șomaj, indemnizațiile fiind suportate de angajatori. După modificarea Codului muncii, atât statul, cât și angajatorii, transferă sarcina lor numai angajaților.

4. În cazul concedierilor colective, criteriile sociale convenite prin contractele colective de muncă pentru departajarea salariaților urmează a se aplica după "evaluarea realizării obiectivelor de performanță" (art.69 - alineat nou).

Această modificare exclude cu desăvârșire posibilitatea stabilirii prin negocieri colective a unui mix de criterii sau ignorarea obiectivelor de performanță în cazul unor categorii protejate sau vulnerabile de salariați. "Statele care privilegiază salariații pe baza performanțelor acestora - productivitate ridicată - includ Belarus, Etiopia, Federația Rusă și Ucraina. Determinarea criteriilor de selecție și/sau ierarhizare ar trebui ghidată de specificitatea fiecărei piețe naționale a muncii, incluzând existența politicilor active pe piața muncii și instituțiile care sprijină salariații concediați. Cu toate acestea, este foarte importantă asigurarea faptului că, urmare a preferinței acordate anumitor criterii, anumiți salariați protejați, precum reprezentanții salariaților, nu sunt demiși de manieră arbitrară, sub pretextul unei încetări colective a contractului de muncă". (Biroul Internațional al Muncii - Protocol de comentarii tehnice cu privire la Proiectul de Cod al muncii și Proiectul de Lege privind dialogul social în România) În cazul concedierilor, primii concediați vor fi salariații incomozi, sub pretextul că nu au realizat "obiectivele de performanță individuala". Deoarece criteriile de evaluare a acestor performanțe sunt stabilite unilateral de către angajator, în fapt, angajatorul va concedia pe oricine va dori, fără ca salariații sa mai poată fi apărați. După concediere, chiar de a doua zi, patronul poate angaja alte persoane pe locurile de muncă ale celor concediați, fără a mai suporta vreo consecință.

5. Se elimină din Codul muncii dreptul de preferință la angajare, recunoscut salariaților concediați, în situația în care angajatorul își reia activitatea mai înainte de trecerea unei perioade de 9 luni după concedierea colectivă, prin modificarea art. 72.

Eliminarea oricărei obligații a angajatorilor față de salariații concediați pune în evidență încă o dată că modificările propuse servesc acelor angajatori care nu doresc să aibă nici o responsabilitate socială.

6. Se majorează la 3 ani perioada pentru care se poate încheia un contract pe durată determinată, se introduce posibilitatea prelungirii contractului fără limită de număr al prelungirilor și fără limită ca durată a perioadei de prelungire, se elimină și limita de 3 contracte succesive pe durată determinată, pe care le poate încheie un salariat cu același angajator, se elimină obligativitatea patronului de a-l angaja pe salariat cu contract pe durată nedeterminată după 3 contracte pe durată determinată (prin modificarea art.80, 81, 82 și abrogarea art. 84).

Consecința va fi precarizarea muncii salariaților, datorită generalizării sistemului de angajări pe perioadă determinată. Contractul de muncă pe perioadă nedeterminată va dispărea, iar majoritatea salariaților vor fi angajați cu contract pe perioadă determinată. În acest fel, va dispărea complet siguranța și protecția locului de muncă. Salariații nu vor mai primi plăți compensatorii, nu vor mai putea face credite etc.

7.Se modifică prevederile referitoare la Agențiile de muncă temporară, după cum urmează:

- sunt eliminate prevederile privind situațiile stricte în care un utilizator poate apela la agentul de muncă temporară (înlocuirea unui salariat cu CIM suspendat; pentru activități sezoniere; pentru activități specializate sau ocazionale) și se înlocuiesc cu o situație generică "pentru executarea unei sarcini precise cu caracter temporar" (art. 88);

- durata misiunii temporare de 12 luni este majorată la 24 luni, cu posibilitatea prelungirii la 36 de luni (art.89);

- salariatul temporar nu mai beneficiază de salariu între două misiuni de muncă, dar este obligat de lege să se afle la dispoziția agentului de muncă temporară (art.94);

- pentru fiecare nouă misiune de muncă se încheie un nou contract și nu un act adițional, ca până acum. - art.94 alin.(2);

- salariul salariatului temporar urmează a fi negociat de la fiecare misiune, iar ca salariu de referință este stabilit salariul minim pe economie - art. 92, alin.(2);

- deoarece se elimină prevederea potrivit căreia salariatul temporar avea stabilit dreptul la un salariu egal cu salariul primit de un salariat al utilizatorului, care prestează aceeași muncă sau una similară temporar - art. 95, alin.(2);

- se elimină prevederea potrivit căreia "în măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă și care prestează aceeași muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului - art.92, alin.(3).

Prin urmare, eliminându-se limitarea situațiilor în care un angajator putea recurge la muncă temporară, angajatorii vor recurge din ce în ce mai mult la angajări prin intermediul agențiilor de muncă temporară, având în vedere că salariul unui lucrător angajat în acest fel este protejat de lege doar la nivelul salariului minim garantat în plată. Chiar dacă agentul de muncă temporară va negocia cu utilizatorul un salariu mai mare pentru salariatul pe care îl pune la dispoziție, legea nu-1 obligă să-i plătească acel salariu, ci salariul minim pe economie.

Aceasta în condițiile în care Comitetul pentru drepturile sociale, în Concluziile pe anul 2010 privind România, afirmă că situația din România nu este conformă cu articolul 41 al Cartei revizuite, pe motiv că salariul minim este în mod manifest inechitabil. (Comitetul a avut în vedere că salariul minim brut se ridica la 146,73€ la finele anului 2008 și că reprezenta numai 31% din salariul mediu brut și numai 42% din salariul mediu net.)

8. Perioada de referință pentru calculul duratei maxime legale a timpului de muncă poate fi extinsă până la 12 luni, fără a fi necesar ca extinderea să se facă prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură (art. 111).

Generalizarea posibilității de extindere a perioadei de referință la 12 luni are ca efect, practic, anularea regulii privind perioada de referință de 4 luni. Modificarea are, de asemenea, ca efect, eliminarea negocierii colective la nivel de ramură ca mecanism de extindere a perioadei de referință, astfel că acest lucru se va putea întâmpla în fiecare unitate.

9. Termenul de compensare a muncii suplimentare cu timp liber corespunzător este majorat de la 30 de zile la 60 de zile. Este prevăzută posibilitatea angajatorului de a solicita salariaților efectuarea de ore suplimentare pentru a compensa eventualele zile libere plătite acordate în situația reducerii activității angajatorului (art. l 19).

Mai întâi s-a prevăzut că salariații nu au dreptul la nicio indemnizație în caz de reducere a activității, iar acum se acordă dreptul angajatorului de a pretinde efectuarea de ore suplimentare pentru eventualele zile plătite în caz de reducere a activității. Astfel de reglementări sunt menite să elimine orice responsabilitate socială a angajatorilor. Aceasta în condițiile în care Comitetul pentru drepturile sociale, în Concluziile pe anul 2010 privind România, concluzionează că situația din România (art. 137 din Codul muncii) nu este conform articolului 2§2 din Carta Socială Europeană, revizuită, deoarece repausul compensator acordat în următoarele 30 de zile pentru munca efectuată într-o zi de sărbătoare este echivalent, dar nu majorat la dublul remunerației obișnuite, astfel că dreptul lucrătorilor la un concediu majorat în compensarea muncii efectuare într-o zi de sărbătoare nu este garantat.

10. Normele de muncă se fac și se modifică doar de către angajator, fără acordul salariatului sau al sindicatului (art. 129).

Patronul poate oricând să modifice norma de muncă, ceea ce înseamnă că poate să modifice unilateral și după bunul plac salariul. Salariații vor deveni în acest fel sclavii propriului contract de muncă.

11. Se elimină prevederea potrivit căreia durata concediului de odihnă se stabilește prin contractele colective de muncă - art. 140 alin.(2) - și se instituie regula stabilirii duratei CO prin contractul individual de muncă.

Această modificare deschide poarta pentru liberul arbitru în stabilirea concediilor de odihnă prin negocieri individuale (în cadrul cărora poziția salariatului este mai slabă) și va fi posibil ca salariați aflați în situații identice să beneficieze de durate diferite ale concediilor de odihnă, în funcție de bunăvoința angajatorului.

12. Este eliminată posibilitatea stabilirii salariilor prin negocieri colective. Prin contractele colective se vor putea stabili numai nivelurile salariale minimale, iar salariile individuale se vor stabili numai prin negocieri individuale (art.157).

Această modificare elimină posibilitatea negocierii colective a grilelor de salarii și a fixării de limite superioare ale salariilor diferitelor categorii de salariați.

13. Se propune modificarea unui articol din Constituție care stabilește rolul social al Consiliului Economic și Social (art. 215).

Constituția - Articolul 141

"Consiliul Economic și Social este organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înființare, organizare și funcționare".

"(1) Consiliul Economic și Social este instituție publică de interes național, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului civic la nivel național.

(2) Organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social se stabilește prin lege specială".

Prin modificarea propusă se urmărește diminuarea rolului Consiliului Economic și Social, de la cel de organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, la un rol nedeterminat și nedefinit. De asemenea, se dorește schimbarea rangului legii prin care se organizează CES, din lege organică în lege simplă.

14. Se elimină măsurile de protecție pe care legislația națională trebuie să le garanteze conducătorilor organizațiilor sindicale (art. 223). Prin eliminarea măsurilor de protecție a liderilor de sindicat contra concedierilor abuzive, Codul muncii va contraveni din nou prevederilor Convențiilor OIM nr. 87 - libertatea sindicală și 98 - dreptul la liberă organizare și negociere colectivă, ca pe vremea lui Ceaușescu și ca în primii ani după Revoluție.

15. Sunt propuse modificări care diminuează rolul organizațiilor sindicale, dar care, în schimb, promovează și favorizează instituția "reprezentanților salariaților", care nu sunt organizați pe criteriul unor interese comune și nu-i reprezintă pe salariați decât sporadic. În practică, acești reprezentanți ai salariaților sunt oameni ai patronului, care nu-i reprezintă în niciun caz pe salariați, ci interesele patronului (art. 224, 225,226).

Prin favorizarea instituției reprezentanților lucrătorilor, Guvernul României violează Convenția OIM nr.135 privind reprezentanții lucrătorilor, precum și Recomandarea OIM nr.143 cu același obiect. Atât cele două documente, cât și deciziile și principiile Comitetului pentru Libertate Sindicală subliniază în mod constant că nu este legitimă utilizarea instituției reprezentaților lucrătorilor ca instrument pentru slăbirea poziției organizațiilor sindicale.

16. Se abrogă articolele 238 - 247, respectiv toate principiile negocierilor colective.

Abrogarea acestor prevederi ale Codului muncii reprezintă primul pas spre abolirea întregului sistem actual de negocieri colective, sistem care și-a demonstrat eficiența în practică, prin stabilirea de reguli colective echitabile și echilibrate care au condus la diminuarea până la eliminare a conflictelor colective de muncă și a grevelor.

Abrogarea acestor prevederi se face în dispreț față de prevederile primului articol al Codului, in care se precizează care este obiectul său de reglementare: "(1) Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii."

17. Se reintroduce angajamentul de plată (art. 270)

Reintroducerea angajamentului de plată vulnerabilizează situația salariatului în raport cu angajatorul. În vreme ce angajatorul poate oricând să dispună o acțiune cu efecte directe asupra salariatului, salariatul nu poate, printr-o acțiune a sa, să producă vreun efect direct asupra angajatorului. Dacă salariatul are de recuperat o pagubă provocată de angajator - să zicem salariul neplătit pe o lună, pe două luni etc. - el nu o poate face decât dacă dobândește de la o instanță un titlu executor.

18. Este eliminată din cuprinsul textului legii enumerarea funcțiilor definite ca fiind de conducere, după care noua reglementare prevede că definirea funcțiilor de conducere este dată în competența legii sau reglementărilor interne ale angajatorului (art. 294).

Modificarea atribuie încă un atribut pe care angajatorul îl poate exercita unilateral. Dacă un angajator decide că funcția de director este de execuție, așa rămâne.

19. Se introduce un articol nou, potrivit căruia contractele colective de muncă, precum și actele adiționale negociate la orice nivel de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011 nu pot fi încheiate pentru termene ce depășesc data de 31 decembrie 2011 (art. 299).

20. Este abrogat art.23 alin.(1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, respectiv prevederea potrivit căreia "Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate".

Cele două modificări elimină, pe de o parte, perioada minimă pentru care poate fi încheiat un contract colectiv, dar limitează perioada maximă până la 31 decembrie 2011. Cu alte cuvinte, se limitează dreptul de negociere colectivă al salariaților în cazurile în care în această perioadă încetează unele contracte colective (indiferent de nivel).

Concluzia

Guvernul dorește haos, nu ordine. Guvernul dorește tensiuni sociale, nu pace socială. Guvernul dorește fraudă fiscală, nu concurență loială

  Ioan Munteanu - Adoptarea noului Cod al muncii;

Domnul Ioan Munteanu:

"Adoptarea noului Cod al muncii"

Guvernul României a anunțat ca este gata să-și asume răspunderea pe noul Cod al muncii în ședința din 8 martie 2011. Președinta Camerei Deputaților a declarat că adoptarea acestui document important prin asumare "e o rațiune de timp, dar și una politică", dat fiind faptul că există inclusiv riscul căderii guvernului actual.

Deși până vineri, 4 martie, ora 20, parlamentarii aveau posibilitatea să depună amendamente și să facă propuneri în vederea îmbunătățirii conținutului noului cod, convingerea majorității acestora este că amendamentele nu schimbă cu nimic fondul problemei. Singura soluție de sprijinire a sindicatelor o reprezintă modificarea codului prin noi inițiative legislative, ce vor fi discutate în etapa imediat următoare.

Ședința de guvern în care s-a decis asumarea răspunderii a fost urmată, la foarte scurt timp, de anunțul opoziției în care se preciza că va fi inițiată o moțiune de cenzură, dat fiind faptul că legea este mult prea importantă pentru a trece fără dezbateri parlamentare.

Modificarea actualului Cod al muncii a stârnit nenumărate nemulțumiri din partea sindicaliștilor, dar și din partea altor categorii defavorizate: pensionari, șomeri, elevi, studenți... Cel mai serios reproș făcut guvernanților este legat de lipsa de respect față de dialogul social care trebuie să stea la baza oricărei negocieri de la acest nivel.

Drept dovadă stă actualul Proiect al Codului muncii care nu a ținut cont nici de datele realității, nici de propunerile venite din partea patronatelor și a sindicatelor. Acestea consideră că Guvernul a diminuat în mod abuziv drepturile salariaților și că multe dintre prevederi îi dezavantajează pe angajați.

Deși se vorbește despre "flexibilizarea pieței munci", în realitate este vorba mai degrabă de "proletarizarea" pieței muncii, în sensul de marginalizare a unui număr tot mai mare de angajați. Prin numeroasele modificări aduse Codului muncii (83 de articole sunt modificate, 29 abrogate, 14 adăugate), angajatorii vor deține controlul absolut, tot mai mulți angajați se vor simți abandonați sau neprotejați, trăind în incertitudine și la limita de subzistență, iar inegalitățile sociale vor crește în mod accelerat între angajații stabili și cei aflați într-o formă provizorie de angajare. Se pare că Guvernul nu a luat în seamă faptul că o pondere mare a angajaților cu contracte temporare de muncă nu duce la scăderea șomajului, ci dimpotrivă, aspect ce nu justifică creșterea acestei ponderi. De asemenea, contractele temporare au ca efect încetarea multor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată și transformarea lor în contracte pe perioadă determinată, cu consecințe în planul creșterii ratei șomajului.

Despre numeroasele particularități, imperfecțiuni și scăpări ale noului Cod al muncii se va vorbi destul de mult în următorul interval de timp, efectele sale resimțindu-se mulți ani de aici înainte.

O ultimă precizare, pornind de la faptul că acest cod apare ca necesitate imperativă, exact într-o perioadă de austeritate și de maximă nesiguranță: orice aluzie referitoare la Codul muncii și obiectivele din acordul semnat cu FMI nu-i decât o simplă coincidență!

  Gheorghe Ciocan - declarație politică cu titlul: Întoarcerea la capitalismul sălbatic;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Întoarcerea la capitalismul sălbatic"

Poate că sclavagism este mult spus. Și tocmai de aceea le oferim adversarilor noștri politici ocazia să ne contrazică atât de ușor, speculând această hiperbolă și luând "sclavagismul" tale quale, în sens propriu, nu în sens figurat.

Nu, adoptarea noului Cod al muncii nu va însemna (re)instaurarea sclavagismului în țara noastră. Nu vor exista stăpâni ai unor unelte vorbitoare de care să poată dispune în mod discreționar. Patronii nu îi vor putea obliga pe muncitori să facă chiar tot ce vor ei, nu le vor putea aplica pedepse corporale și nu îi vor putea ucide dacă nu li se supun necondiționat. Nu. muncitorii nu vor fi proprietatea patronilor și nu vor putea fi vânduți ca orice altă marfă. De fapt, nici măcar de feudalism nu am putea vorbi, fie și metaforic, "iobagii" zilelor noastre nu-s legați de stăpân sau de glie.

În schimb, afirmația că odată cu legiferarea Codului muncii propus de guvernarea portocalie ne vom întoarce la perioada capitalismului sălbatic este perfect îndreptățită și fără nicio exagerare. Poate că noul Cod al muncii îi avantajează pe unii, înlesnește angajarea de noi muncitori, aducând astfel noi contributori la bugetul de stat, dar cu siguranță îi vulnerabilizează pe toți: și pe cei care se preconizează a fi scoși de pe piața neagră a muncii, dar și pe cei care lucrau cu forme legale. Și, cu siguranță, îi avantajează pe patroni.

Noul Cod al muncii reeditează o epocă revolută, pe care am redescoperit-o brutal imediat după căderea regimului ceaușist: exploatarea fără milă a forței de muncă de către patroni, adică de către deținătorii capitalului. Nu, n-o să fie sclavagism, dar o să fie capitalism sălbatic: legea n-o să mai fie în favoarea celor care muncesc, ci în favoarea celor care beneficiază de această muncă.

Iar în fața acestei agresiuni împotriva clasei muncitoare sunt chemați să ia atitudine nu doar parlamentarii de stânga, ai PSD, ci și cei de centru și dreapta, ai PNL și PC, pentru că, din orice perspectivă, inițiativa guvernanților este un regres, fie și dintr-o perspectivă de dreapta modernă. Pentru că în zilele noastre capitalismul nu se află nicăieri în stare pură, sălbatică. El a fost îmblânzit de zeci de ani, chiar și în statele cu tradiție, printr-o perspectivă socială complementară. Cine va vota împotriva noului Cod al muncii nu va fi nici de stânga, nici de centru și nici de dreapta, va fi responsabil.

  Neculai Rățoi - declarație politică cu tema: Atac la salariați!;

Domnul Neculai Rățoi:

"Atac la salariați"

Astăzi, 8 martie 2011, Guvernul Boc își va asuma în Parlament răspunderea pe Codul muncii. In stilul cu care ne-au obișnuit deja, guvernanții, fără dezbatere și fără a acorda atenție dorințelor societății civile, vor să impună noi prevederi care să reglementeze munca românilor.

Noile prevederi din Codul muncii defavorizează angajații români, facilitând angajarea pe perioadă determinată, încurajând creșterea perioadei de probă, impunând un preaviz mai mare în cazul demisiilor. Știm cu toții cât de mulți angajatori profită deja de pe urma perioadei de probă și cum când aceasta se apropie de sfârșit îl dau afară pe cel în cauză pentru a-l înlocui cu un altul și tot așa, evitând semnarea unor contracte de muncă. Mai mult, angajatorul va putea stabili de unul singur criteriile de performanță și de evaluare pentru angajați și cu siguranță vom asista la nenumărate cazuri de abuz. Potrivit Codului muncii redactat de guvern, normele referitoare la munca angajaților vor fi la cheremul angajatorului. Ce înseamnă acest lucru? Din nou, abuz. Mai exact, fără niciun fel de dialog, angajatorul va face după bunul-plac regulile jocului.

Odată cu adoptarea acestui set de prevederi, sindicatele vor fi reduse la rolul de simpli spectatori pe scena muncii. Diminuarea rolului reprezentanților sindicali înseamnă mai puține drepturi pentru salariați. Se vorbește despre rolul reprezentanților salariaților, dar nu se spune nicăieri despre afinitatea pe care aceștia o pot avea față de patron.

Angajarea răspunderii pe noul Cod al muncii va duce la crearea de noi tensiuni în rândul românilor și la o serie de noi proteste de stradă. În urma acestor proteste masive, cu sprijinul dumneavoastră, USL speră să înlăture, prin moțiunea de cenzură care va fi depusă săptămâna aceasta în Parlament, o dată pentru totdeauna, pe Emil Boc și echipa sa de incompetenți de la conducerea țării.

Trebuie să se înțeleagă că, fără unitate și sprijin reciproc, România nu va mai avea șanse de revenire pe drumul cel bun. Suntem din ce în ce mai departe de spiritul principiilor democratice și asistăm fără putere de ripostă la modul tiranic în care un grup de oameni decid în numele tuturor.

Parlamentul a fost redus la o simplă denumire, în timp ce guvernul face totul prin abuz.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Guvernul iresponsabil;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul iresponsabil"

Totul va fi bine, ne asigura premierul Boc, iar ministrul muncii Ioan-Nelu Botiș îi roagă pe toți românii, și în special pe cei care cred că își pot valoriza munca și pot trăi din munca lor onestă și cinstită, să creadă și un ministru care în ultimul timp a redus rata șomajului, a crescut numărul contractelor de muncă în România și a redus cheltuielile cu asistența socială cu 6,8% în ultima lună a anului 2010 și care este extrem de conștient și de responsabil față de ceea ce reprezintă modificările la Codul muncii.

Nimic mai neadevărat decât aceste afirmații ale guvernanților, care parcă trăiesc într-o altă lume, în care lucrurile chiar merg bine, pe când în România reală sunt tot mai mulți șomeri și locuri de muncă tot mai puține cu vreo 700.000 de mii în ultimii doi ani, de când Guvernul Boc este la cârma României.

Și cum parcă toate relele la care i-a supus pe români nu sunt destule, Guvernul Boc le mai servește cetățenilor acestei țări un Cod al muncii mai apropiat de secolul al XIX-lea când salariații aproape că nu aveau niciun fel de drepturi și erau la mâna angajatorului, care putea face oricând orice voia cu ei.

Iar acum, în secolul al XXI-lea de parcă nimic nu s-ar fi schimbat în ceea ce privește drepturile salariaților, Guvernul Boc prin eliminarea contractelor colective, mărirea perioadei de probă la 90 de zile, prelungirea numărului de ore suplimentare și posibilitatea concedierilor colective, introduce un raport de muncă bazat pe supunere și îngrădire a drepturilor salariaților.

Ba, mai mult, într-o Românie polarizată excesiv din punct de vedere social, se creează premisele scăderii veniturilor salariaților, care nemaifiind apărați de niciun cadru legal precum cel al contractelor colective prin care drepturile lor salariale să fie protejate, vor fi la îndemâna puterii discreționare a angajatorilor, care vor putea să facă ce vor.

În aceste condiții, un astfel de cod care este total păgubos pentru angajați, conceput și asumat de Guvernul Boc, dovedește nu numai că ministrul Botiș și întreg Guvernul nu sunt conștienți și responsabili de efectele acțiunilor lor, ci că țin cu tot dinadinsul să le îngreuneze viața românilor.

  Eugen Bejinariu - declarație politică: Și dialogul politic a devenit sărac și stereotip în România;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Și dialogul politic a devenit sărac și stereotip în România"

Realitățile noastre de astăzi ne arată o mare polaritate socială: sărăcie în gospodăriile celor mai mulți români și bogăție până la opulență la cei care se află la putere sau sunt alături de aceasta. Și perspectiva românilor rămâne tot gravă, deoarece avem de plătit datoria de 90 miliarde de euro la FMI și bănci, plus dobânzile care se vor întinde pe mai mulți ani în viitor. Oare ce vină au tinerii de astăzi pentru realitatea creată de această guvernare risipitoare, arogantă și incompetentă?

În fața acestor realități, vin liderii PDL și ne tot spun ba că am ieșit din criză, ba că avem creștere economică, ba că România este pe drumul cel bun și, pe deasupra, că în anul 2012 PDL va câștiga pentru încă un mandat puterea în România. Și o fac cu aceleași așa-numite argumente, cu aceleași vorbe, dar mai ales cu agresivitate, pentru ca noi să înțelegem odată ce ne spun cei de la putere. Stereotipie peste tot în zona puterii!

Când s-a tăiat 25% din salariile bugetarilor, când au fost diminuate alocațiile pentru mame și copii, când s-au recalculat (redus) pensiile militarilor și când au fost impozitate pensiile sub numele de asigurări de sănătate, parlamentarii puterii au spus că Guvernul Emil Boc a luat măsurile care trebuiau luate. Nu mai acceptă că ar fi fost posibile și multe alte măsuri mult mai bune pentru ieșirea din criză. După ce a declarat că tăierea salariilor cu 25% se aplică numai până la sfârșitul anului 2010, Guvernul s-a grăbit să schimbe Legea salarizării prin asumarea răspunderii, pentru ca acum, în anul 2011, să vorbească de creșterea cu 15% a salariilor.

Recent, domnul prim-ministru ne spunea că Guvernul PDL-UDMR "a salvat România de la colapsul economic", a asigurat ieșirea din criză și creșterea economică și ne aflăm pe drumul cel bun.

O altă conduită a liderilor PDL privește generalizarea. Când noi vorbim de tot felul de tăieri de drepturi salariale ori venituri, de lipsa locurilor de muncă și a investițiilor, de extinderea sărăciei, liderii puterii ne spun că toate acestea sunt rezultatul celor 20 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989. Au uitat, bunăoară, că, în guvernarea Adrian Năstase, România a avut creștere economică de peste 8%.

Noi vorbim concret de cazurile doamnei Roberta Anastase, președinta Camerei Deputaților, care a numărat 170 de voturi "pentru" când în sală erau 80 de deputați, de Monica Iacob Ridzi sau de domnul deputat Dan Păsat, cu grave probleme de nerespectare a legii; aceiași lideri ne răspund că toată clasa politică a adus România în starea ei de astăzi.

Sunt silit să constat că un astfel de dialog stereotipizat s-a propagat de la vârful puterii până la nivelul organizațiilor PDL județene și locale. Altădată, în regimul comunist, s-a folosit "limba de lemn", pe care o putem găsi în diverse scrieri, dar acum oare despre ce fel de limbă putem vorbi în lumea puterii, cu iradieri peste tot? Nu cumva ne aflăm în zona "limbii PDL-iste stereotipizate"?. Cei de la putere, toți vorbesc la fel - spune cetățeanul din Bucovina istorică! Am ajuns ca după primele comentarii să deducem apartenența politică a interlocutorilor, ceea ce apreciez drept o altă gravă tară a regimului Traian Băsescu.

Norocul nostru este că în mediul urban și mai ales în mediul rural din Bucovina cei mai mulți oameni nu sunt membri PDL și nici măcar simpatizanți și cu siguranță nu vor deveni niciodată, dacă nu vor interveni diverse coerciții directe.

Cetățenii din colegiul nostru, de pe valea Siretului, din județul Suceava, au speranța că adevărul, buna-credință, interesele generale ale populației și deschiderea spre viitor vor învinge!

  Gheorghe Ana - declarație politică cu titlul: Am ieșit din criză!;

Domnul Gheorghe Ana:

"Am ieșit din criză!"

Nici nu a început bine anul 2011 și semnele revenirii economice sunt din ce în ce mai vizibile. Economia a început să funcționeze datorită măsurilor curajoase luate de guvern. Am renunțat la ultima tranșă de împrumut de la Fondul Monetar Internațional, în 2012 pensiile vor crește cu 100% din rata inflației, salariile bugetare vor crește cu 25%, revenind la nivelul celor din 2010. Sistemul privat va fi încurajat prin adoptarea Codului muncii, Guvernul asumându-și răspunderea în Parlament. Toată lumea este mulțumită, pentru că, nu-i așa, țara a depășit cea mai gravă criză datorită în principal Guvernului, care este format din miniștri competenți, și este condus de un prim-ministru destoinic, capabil să facă față oricărei presiuni, demonstrând opoziției că știe să conducă țara pentru ca românii "Să trăiască bine".

În sinteză acestea sunt ultimele concluzii prezentate public de domnul prim-ministru Emil Boc. Care sunt totuși realitățile pe care primul-ministru nu le spune românilor?

Domnul prim-ministru nu vede viața reală a românilor, și anume:

- puterea de cumpărare a scăzut dramatic în 2011 din cauza scumpirilor în cascadă la produsele de bază;

- prețul carburantului a luat-o razna, atrăgând după sine majorări la toate serviciile;

- zeci de mii de firme și-au deschis porțile, provocând o tragedie umană foștilor angajați cu datorii la bănci;

- acțiunile împotriva corupției sunt acțiuni de imagine, ele oprindu-se la eșaloanele inferioare;

- nivelul de trai al pensionarilor este sub pragul sărăciei, iar revizuirea pensiilor a adus numai nemulțumiri în rândul pensionarilor de toate categoriile;

- Legea învățământului nemulțumește atât cadrele didactice, cât și elevii și studenții;

- în sănătate sunt din ce în ce mai multe neajunsuri, din cauza sistemului de comasare a spitalelor, care nu a făcut altceva decât să scoată mai mult în evidență lipsa asistenței medicale.

Toate aceste realități pe care primul-ministru nu le vede sau se face că nu le vede au creat o stare tensionată la nivelul întregii societăți. Tot mai mulți oameni ies în stradă să-și strige suferința și nevoile în fața unui guvern surd și mincinos. Tensiunile sociale se amplifică zi de zi nu pentru că oamenii ar fi provocați, așa cum se încearcă de către actuala putere să se justifice manifestațiile de stradă, ci pentru că se constată lipsa de măsuri proactive ale Guvernului, măsuri care să creeze locuri de muncă și care să le garanteze că într-adevăr există un viitor. Un viitor în care să aibă siguranța zilei de mâine, un viitor în care grija de a supraviețui să dispară.

Românii au nevoie de un guvern competent la propriu, care să le garanteze că mâine vor trăi mai bine decât astăzi.

Românii au nevoie de un guvern care să nu le spună zilnic "Am ieșit din criză", ci de un guvern care să-i scoată pe români din criză.

Românii nu au nevoie de conducători care să le spună că "au ieșit din criză", ci au nevoie să simtă că au ieșit din criză!

  Vasile Popeangă - declarație politică cu subiectul Ieșirea din criză la 1 aprilie, doar o altă păcăleală pentru români!;

Domnul Vasile Popeangă:

"Ieșirea din criză la 1 aprilie - doar o altă păcăleală pentru români!"

Din ce în ce mai des în ultimul timp ieșiți în fața românilor cu vestea că România va ieși din criza economică, la sfârșitul lunii martie. Deja, pentru omul de rând, aceste vorbe ale Domniilor Voastre nu mai au nicio valoare, atât timp cât, de un an și jumătate încoace, ați tot repetat această placă. Românii își aduc foarte bine aminte că, încă de la sfârșitul anului 2009, dumneavoastră, cei care dețineți puterea, v-ați bătut cu pumnul în piept că România va intra pe creștere economică. N-ați făcut, în schimb, decât să vă jucați cu soarta a milioane de oameni.

Ce ieșire din criză, domnilor guvernanți? Cine iese din criză? Pentru dumneavoastră și camarila dumneavoastră portocalie nici măcar nu a fost criză... Pentru milioanele de români care și-au pierdut slujbele, care si-au pierdut micile afaceri din care trăiau de pe o zi pe alta, care nu-și mai pot permite nici măcar strictul necesar zilnic de hrană și medicamente, ieșirea din criză este mult prea departe!

Domnilor guvernanți, ați cerut românilor solidaritate....Vă întreb, cum pot fi românii, care trăiesc în sărăcie, cu doar 5-600 de lei pe lună, solidari cu dumneavoastră, cei care, de când ați preluat puterea (și sunt voci care spun că nu tocmai pe căi drepte), v-ați înmulțit averile, v-ați asigurat viitorul copiilor voștri, nepoților, strănepoților și urmașilor urmașilor voștri de culoare portocalie?

Le tot promiteți românilor că, odată cu ieșirea din criză, vor trăi mai bine... Parcă sună cunoscut... Seamănă izbitor cu sloganul campaniei electorale a marinarului-șef, Traian Băsescu, cel care le striga românilor din toți rărunchii: "Să trăiți bine!"

Iată, domnilor guvernanți, cât de bine trăiesc românii de al căror destin sunteți direct responsabili! Din ce în ce mai mulți români, din ce în ce mai săraci și mai bolnavi, într-o societate săracă și bolnavă pe care dumneavoastră ați creat-o, aleg între a-și pune capăt zilelor sau a da spargeri la bancomate, bănci sau case de amanet, doar pentru a avea o pâine. Nu ați făcut altceva decât să îi forțați pe românii mai slabi de înger să se apuce de lucruri necurate - probabil că unii dintre dumneavoastră le-ați dat și exemple: românii de rând nu au acces la contracte cu statul, de unde banii se scurg către vistieria portocalie și buzunarele unor șmecheri susținuți politic - sau i-ați îndemnat să părăsească România pentru o viață mai bună.

Ați îndemnat românii să meargă la muncă. Unde anume, domnilor guvernanți, atât timp cât ați dus la faliment sute de mii de firme prin politica dezastruoasă pe care ați practicat-o, atât timp cât disponibilizările continuă și în ziua de azi, atât timp cât nu ați fost în stare să creați posibilitatea înființării de noi locuri de muncă? Până la urmă, care sunt românii pe care-i guvernați și cărora le promiteți că o vor duce mai bine? Pentru că, dintre cei pe care i-ați oropsit, niciunul nu simte asta.

Ieșirea din criză, pe care o tot anunțați pentru 1 aprilie, este doar o altă păcăleală servită românilor de către dumneavoastră, domnilor guvernanți. Cine vă mai crede?

  Ion Călin - intervenție cu referire la Femeia - eterna poveste.

Domnul Ion Călin:

"Femeia - eterna poveste"

Vă propun să uitam măcar pentru o zi de recesiune, criză, Codul muncii și, ca în fiecare an la 8 Martie, să sărbătorim Ziua Internațională a Femeii. Această zi se sărbătorea încă de pe vremea zeilor din Olimp, când exista un festival dedicat mamei tuturor zeilor și zeițelor. În 1910, la Copenhaga, apare pentru prima dată ideea zilei femeii atunci când se sărbătorea mișcarea femeilor pentru egalitate în drepturi și egalitate de șanse. Prima zi Internațională a Femeii s-a ținut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca și în alte câteva țări europene, pentru că, la aceeași dată, în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă față unei revolte armate și a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Cea mai memorabilă zi a femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg), când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând față de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament.

Ziua Internațională a Femeii a fost însă recunoscută oficial în 1977 de către Națiunile Unite, și a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele țărilor care până atunci nici nu aflaseră de existența ei. Adoptată la nivel internațional ca zi dedicată femeii, ziua de 8 martie este un prilej de a evidenția rolul deosebit al femeilor în viața de familie și în societate, în general.

Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept moment în care erau afirmate drepturile sociale și politice ale femeilor, precum și progresele făcute în ceea ce le privește. Multe dintre schimbările care au apărut în existența femeilor au exercitat o presiune majoră asupra restricțiilor politice care le înconjurau.

Multă vreme, încălcarea drepturilor femeilor a fost neglijată de organizațiile internaționale, guverne, grupurile de apărare a drepturilor civice și presă. Astfel, milioane de fete și femei din lumea întreagă au continuat să fie victime ale abuzurilor de tot felul, degradante și chiar mortale.

Organizații pentru apărarea drepturilor femeilor au punctat cele mai importante dintre problemele cu care ele se confruntă încă în lume: violul, contracepția și avortul, tratamentul aplicat femeilor și discriminarea sexuală, violența conjugală, reprezentarea politică, pruncuciderea, hărțuirea sexuală și pornografia. Rezultatele muncii acestor organizații sunt din ce în ce mai vizibile, în primul rând la nivelul legislației. Au rămas însă multe situații în care drepturile femeii sunt încălcate sau tratate ca și cum nu ar fi existat niciodată.

Și în România, odată cu izbucnirea, în 1789, a Revoluției franceze, femeia iese din spațiul domestic, devenind luptătoare egală cu bărbatul pentru principiile întregii societăți. Situația femeii în spațiul românesc are o serie de asemănări cu cea general europeană, dar și o serie de elemente specifice.

De la femeia-ctitor (unele s-au implicat în luptele pentru tron, fie ajutându-și soții sa-l (re)capete, fie sprijinindu-și fiii în lupta succesorală sau chiar în conducerea țării) la femeia-revoluționar, luptător, femeia din țara noastră s-a implicat activ în problemele societății.

În anul 1929 femeile au primit un parțial drept de vot, în sensul în care puteau să aleagă și să fie alese în consiliile municipale, în condițiile în care aveau studii liceale sau profesionale terminate, erau văduve de război sau decorate pentru servicii excepționale. În anul 1939 femeile au câștigat dreptul a accede în Parlamentul României.

Ca politician, muncitor sau activist femeia face mereu dovada capacităților sale organizatorice și, deci, merită un loc important în viața cotidiană.

Cu toate acestea și azi, într-o lume a bărbaților, discriminarea femeii este încă o realitate. Astfel, un studiu realizat de Organizația Mondială a Muncii scoate în evidență faptul că egalitatea de șanse între bărbați și femei, în ce privește cariera, este un "mit".

Același lucru se poate spune și despre România, chiar dacă PDL a avut prevăzut în Programul de guvernare "Promovarea participării active a femeii la luarea deciziei și în structurile de reprezentare publică", după instalarea la putere a uitat de această propunere.

Chiar dacă organizațiile de femei se luptă pentru promovarea femeilor în funcții de conducere, acestea nu reușesc întotdeauna să promoveze un număr aproximativ egal cu cel al bărbaților. Pentru cetățenii români femeia rămâne persoana care spală, calcă, face curat, dar râvnește la avansare și afirmare la serviciu.

În această zi să-i aducem femeii cuvintele cele mai alese, pline de dragoste, de recunoștință și de apreciere. Să-i aducem azi un omagiu femeii ca soție, mamă, fiică, soră, bunică, prietenă sau colegă.

Doamnelor și domnișoarelor, la mulți ani și o viață plină de dragoste pace și speranță, bucurie, acasă și oriunde în societate!

   

După pauză

 
   

După pauză, lucrările ședinței Camerei Deputaților au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Niculae Mircovici și Mihai Alexandru Voicu, secretari.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 30 septembrie 2020, 6:51
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro