Tudor Ciuhodaru
Tudor Ciuhodaru
Ședința Camerei Deputaților din 12 octombrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.114/21-10-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 12-10-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 octombrie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.31 Tudor Ciuhodaru - declarație politică: "Sinucidere în România";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sinucidere în România"

Cazul tinerei de 26 de ani din Iași care s-a sinucis aruncându-se în gol ridică aceeași problemă... Putea fi acest gest prevenit? Puteam să intervenim? Puteam realiza "harta" de risc suicidar în care să intervenim profilactic în comunitate prin psihologi, biserică, ONG-uri? Puteam să salvăm o viață dacă acea linie telefonică gratuită pentru asigurarea suportului psihologic ar fi fost votată în Parlament?

Un politician recunoscut pentru cinismul său spunea că "moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică".

Fără centre de suicidologie cu asistență integrată prin psiholog, psihiatru și linii telefonice de suport care să asigure prevenția și intervenția rapidă în cazul tentativelor de sinucidere, nici nu mai miră pe nimeni că majoritatea recidivelor au loc la o săptămână de la externare.

Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psihorelațională a unei comunități și un indicator prețios al acesteia. Prin implicațiile și complicațiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât și un eșec socio-medical.

La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenționate și neintenționate, adică 21% din totalul acestora, și în același timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenționate depășind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor și de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.

Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă și în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente le neagă din cauza sentimentului de rușine și vinovăție. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în același timp potențiali viitori sinucigași. De aceea, metodologia de prevenție a suicidului trebuie să includă și abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute. Dacă punem în discuție situația statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989, la care s-a aliniat și țara noastră, constatăm că înrăutățirea condițiilor de viață a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai numeroaselor acte sinucigașe cu care se confruntă societatea. Nesiguranța zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziția spre o economie care necesită o readaptare a individului și, nu în ultimul rând, disoluția autorității instituțiilor fundamentale ale statului, sunt tot atâtea motive să-1 împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinucigașe. Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în țara noastră fiind în creștere.

Frecvența cazurilor de suicid a crescut în România în anii ’90, față de 1980, cu 20% (104). Între 1990 și 2004 rata a crescut iar cu 30% per total, cu diferențe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte ușoară scădere, pentru bărbați rata aproape că s-a dublat. De fapt, creșterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 și 1995, după aceasta perioadă și până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004 rata suicidului în România a fost de 12,5 la suta de mii cu o rată pentru bărbați de 21,5, iar pentru femei de 4.

Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate, ca rezultat al unei tentative de suicid nefatale decât cele cu consecințe fatale și un număr și mai mare de persoane sunt tratate în ambulatoriu sau se poate ca nu toate injuriile rezultate în urma actului suicidar să fie tratate.

La tineri, rata suicidului este în continuă creștere. De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii.

Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune inițiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată, intenția poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 20 octombrie 2019, 14:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro