Plen
Ședința Camerei Deputaților din 25 septembrie 2012
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.87/05-10-2012

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2012 > 25-09-2012 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 septembrie 2012

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,36.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna deputat Alina-Ștefania Gorghiu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ștefan Zgonea, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii deputați Clement Negruț și Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaților.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Deschidem ședința de declarații politice. O să începem cu cei prezenți în sală, Grupul parlamentar al PSD.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată: Să-i lăsăm pe ieșenii iubitori de teatru să decidă soarta Teatrului Cub;

O să îl invit, în ordinea înscrierii, pe domnul Vasile Mocanu să citească declarația domniei sale.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Să-i lăsăm pe ieșenii iubitori de teatru să decidă soarta Teatrului Cub".

Privit la început ca o curiozitate, acceptat ulterior, iar într-un final chiar îndrăgit de către mulți ieșeni, Teatrul Cub din centrul municipiului Iași a ajuns recent obiectul unor discuții bizare.

Construit în parcul de lângă Teatrul Național, pentru a găzdui spectacole de teatru, pe timpul cât cel mai vechi teatru al țării se va fi aflat în proces de reabilitare, Teatrul Cub s-a transformat rapid într-unul din locurile preferate ale ieșenilor iubitori de cultură. Dar cum, între timp, lucrările de la Teatrul Național s-au încheiat, superba instituție fiind redată circuitului artistic, soarta Teatrului Cub a devenit incertă. Să fie sau să nu fie desființat?

În această dispută au intrat, de-a valma, presa, unii politicienii, autoritățile locale, ba chiar și fostul și actualul ministru al culturii. Ca situația să fie și mai ciudată, fiecare cere altceva. Unii, ca Teatrul Cub să fie imediat demolat, alții, ca teatrul să fie grabnic mutat, iar restul ca teatrul să fie neapărat prezervat.

Interesant este faptul că au început să-și dea cu părerea și oameni care nu au călcat niciodată în Iași sau nici măcar într-o sală de teatru. Acest mod de a discuta pe un ton agresiv despre orice, doar-doar ți-o da cineva atenție este cea mai proastă soluție pentru a rezolva o problemă ce ține, până la urmă, de lumea teatrului. Eu cred că singurii care ar trebui să-și expună punctul de vedere sunt ieșenii iubitori de teatru. Să-i lăsăm pe ei să decidă soarta Teatrului Cub!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat Mocanu.

 
Andrei-Valentin Sava - declarație politică cu tema: În cazul privatizării Oltchim, deși PDL adulmecă noua pleașcă Dan Diaconescu, Guvernul Ponta va izbuti să păstreze locurile de muncă din Vâlcea;

Îl invit la cuvânt pe colegul nostru Sava Andrei să își citească declarația politică.

 

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "În cazul privatizării Oltchim, deși PDL adulmecă noua pleașcă Dan Diaconescu, Guvernul Ponta va izbuti să păstreze locurile de muncă din Vâlcea".

Dragi colegi deputați,

Doamnă președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Deși din această legislatură parlamentară au mai rămas doar puțin peste 2 luni de zile, se pare că nu este prea târziu pentru stridența publică a unor populisme pe care le credeam îngropate. În această declarație voi vorbi despre cazul Oltchim, un nou cadou otrăvit lăsat de guvernarea PDL-istă.

1 iunie 2009 - Partidul de guvernământ de atunci anunță prin purtătorul său de cuvânt, Gheorghe Flutur, că ministerele Finanțelor și Economiei trebuie să găsească soluții pentru aprobarea, de către Comisia Europeană, a garanțiilor de stat pentru combinatul chimic Oltchim. "Prim-ministrul Boc a cerut găsirea unor soluții privind garanțiile de stat și procedurile de aprobare a garanțiilor de stat de către CE, pentru ca această unitate să poată funcționa în perioada care urmează", a declarat Flutur la finalul ședinței coaliției. În primele trei luni ale anului 2009, combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea a înregistrat pierderi de 28,1 milioane de lei, de aproape opt ori mai mari decât cele din intervalul similar al anului trecut, după ce afacerile sale s-au comprimat cu 39%, a anunțat societatea la sfârșitul lunii aprilie. Așa sunau știrile despre Oltchim la jumătatea anului 2009, momentul în care a început și procedura Guvernului de notificare a Comisiei Europene privind conversia în acțiuni a datoriilor acestei companii.

16 aprilie 2010 - "Combinatul OltchimRâmnicu Vâlcea ar putea funcționa la capacitate maxima începând din luna iunie, a declarat, la Râmnicu Vâlcea, premierul Emil Boc, care a anunțat că, în ședința de Guvern de săptămâna viitoare, va fi reconfirmat memorandumul privind Oltchim aprobat în iunie 2009. Boc a precizat ca la următoarea ședință de Guvern va fi făcută o renotificare către Uniunea Europeană, prin readoptarea memorandumului de anul trecut, în vedereaacordării unei garanții de stat pentru salvarea combinatului vâlcean."Cu alte cuvinte, din 1 iunie 2009 până în 16 aprilie 2010 demersurile Guvernului PDL la Bruxelles pentru salvarea Oltchim au fost zero.

Doamnelor și domnilor,

Aceste declarații din 2009 și 2010 arată nu evidența jafului fostei guvernări PDL-iste la Oltchim, pentru că instituții abilitate ale statului, și nu eu, trebuie să stabilească acest fapt, ci impotența guvernării PDL-iste de a rezolva problema acestui combinat. O companie ajunsă acum în colaps pentru că vreme de 2 ani și jumătate responsabilii guvernamentali ai PDL nu au fost capabili să obțină suportul Bruxelles-ului pentru o procedură banală prin care acționarii ostili, precum PCC, ar fi fost reduși la tăcere.

Așa cum majoritatea dintre dumneavoastră știți, Oltchim este singurul producător de PVC și de polioli din România, iar în regiune astfel de actori economici mai există doar în Ungaria (Borsodchem), și Polonia (PCC Rokita). Surprinzător sau nu, competitorul regional este acționar și în Oltchim, fapt care explică ostilitatea tolerantă a guvernului PDL pentru aceștia. În același timp, este de notorietate faptul că Oltchim are o capacitate de producție de PVC de 450.000 de tone pe an, care dacă ar funcționa la maximum ar genera vânzări de peste 400 de milioane de euro pe an, prețul tonei de PVC fiind în prezent între 900 și 1.000 de euro pe tonă, conform estimărilor făcute de Ziarul Financiar.

Ce este și mai strigător la cer este că Oltchim a ajuns în colaps în pofida tuturor avantajelor competitive, pentru că guvernarea PDL vreme de 3 ani de zile nu a fost în stare să poarte o negociere corectă cu OMV Petrom, proprietarul rafinăriei Arpechim, care aproviziona cu materie primă Oltchimul, astfel încât prețurile de livrare să fie corecte, și nu peste prețul pieței, așa cum a fost în perioada 2009-2011.

Doamnelor și domnilor,

Propaganda PDL-istă îl acuză acum pe premierul Victor Ponta pentru eșecul privatizării Oltchim, deși autorii morali ai acestui eșec sunt chiar cei de la PDL, prin impotența demonstrată în perioada 2009-aprilie 2012. A fost, parafrazând un celebru titlu literar, cronica unei morți anunțate. Este însă, în ciuda încercărilor voluptoase ale liderilor PDL, doar o moarte clinică. În cazul Oltchim, salvarea este posibilă! Premierul Ponta și-a făcut datoria ca șef al unui Guvern care s-a angajat în fața FMI să facă urgent privatizarea Oltchim. Alternativa era blocarea acordului cu FMI și potențialul pericol ca pensiile și salariile să nu mai poată fi plătite la timp. Adevărul este că guvernul Ponta a fost împiedicat de legile europene să pună condiții suplimentare astfel încât afaceriști exotici ca dl Dan Diaconescu să nu fie în măsură să își bată joc de un obiectiv economic atât de important ca Oltchim.

Adevărul este că guvernul Ponta a fost animat de cele mai bune intenții în cazul privatizării Oltchim. A luat toate măsurile pentru ca această privatizare să fie una transparentă și benefică pentru familiile din Vâlcea care trăiesc din munca depusă la acest combinat. Principalul scop al guvernului Ponta a fost salvarea locurilor de muncă și așa se explică și declarațiile premierului privind o preferință pentru un investitor cu adevărat puternic. Din păcate, opoziția PDL-istă a reacționat isteric și fariseic, uitând că mai mult de 3 ani de zile a contribuit din plin la distrugerea Oltchimului. Cine din PDL va răspunde că procedura de autorizare a ajutorului de stat pentru conversia în acțiuni a datoriilor Oltchim a durat din 2009 până în martie 2012? Cine a vândut iluzii angajaților Oltchim aproape 3 ani? Fix aceleași personaje care acum îl acuză pe domnul Ponta pentru soarta combinatului deși domnul Ponta a fost pus în situația de a curăța într-un timp limită toată mizeria lăsată de guvernarea PDL și în acest caz.

Stimați colegi,

Cei care cântă acum prohodul Oltchim, adulmecând în același timp noua "pleașcă" Dan Diaconescu, vor avea surprize extrem de neplăcute. Să fiți convinși că guvernul Ponta nu va abandona Oltchimul. Să fiți convinși, în același timp, că găurile negre din care au prosperat diverși clienți politici ai PDL vor fi eliminate. Dl Victor Ponta este singurul om politic care a convins FMI de seriozitatea demersurilor sale de redresare a întreprinderilor precum Oltchim. Am speranța că această determinare va sensibiliza și FMI pentru o decizie care să aibă în primul rând în vedere viitorul miilor de vâlceni care depind de soarta acestui Combinat, și nu calculele politice cinice ale unor așa-ziși politicieni de dreapta.

Pentru PDL, Oltchim a fost bun doar cât timp a putut asigura prin diverse scheme și inginerii financiare venituri necuvenite unei clientele politice. Acum PDL plânge pe umerii angajaților de la Oltchim, fără nicio remușcare, fără nicio căință. Este un peisaj politic grotesc în care cei care au furat strigă "Hoții!", iar cei care au făcut tot posibilul să salveze situația sunt acuzați de rea-voință.

Doamnelor și domnilor,

Comedia PDL trebuie să înceteze, iar guvernul Ponta trebuie lăsat să își ducă la îndeplinire angajamentele luate în fața poporului român. Am promis dreptate și o facem! Am promis pedepsirea vinovaților și o facem! Am promis salvarea locurilor de muncă și o facem! Salvarea Oltchimului va fi o dovadă vie în acest sens.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Dan-Mircea Popescu - intervenție prilejuită de apariția la Editura RAO a cărții intitulate Între linii;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu.

 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea este prilejuită de apariția la Editura RAO, în acest an, a unei cărți intitulate: "Între linii".

Autorul volumului este domnul Eugen Mihăescu, fost senator al Partidului România mare, dar probabil mai cunoscut ca artist și grafician.

La pagina 60 din carte, domnul Mihăescu evocă o întâlnire a domniei sale cu nimeni altul decât Maiestatea Sa Regele Mihai, întâlnire ce pare să fi avut loc la Versoix, înainte de 1989.

Iată concluzia acelei întâlniri în versiunea autorului. "Imaginea Regelui de om înfrânt de viață m-a urmărit mult timp, până în ziua în care, prin anii ’90, am aflat ce l-a făcut să păstreze tăcerea în fața regimului ceaușist. Dan-Mircea Popescu, ministrul muncii în guvernele Stolojan, Văcăroiu și Năstase, mi-a mărturisit că a fost unul dintre mesagerii care, fiind în misiune oficială la Berna, îi ducea personal regelui cei 10 mii de dolari, renta lunară pe care i-au plătit-o comuniștii de la Groza la Ceaușescu. Până în 1985 când, obsedat să facă economii, dictatorul a decis să nu-i mai plătească nimic. Din acel moment, nici Mihai nu a mai tăcut."

Stimați colegi,

Țin să declar cu toată fermitatea, nu numai că nu am avut o asemenea conversație cu domnul Eugen Mihăescu, dar și faptul că nu l-am întâlnit niciodată pe Regele Mihai, nici înainte și nici după 1990, că nu am fost niciodată mesager al nimănui pe lângă Maiestatea Sa, că nu am fost nici înainte și nici după 1990 în nicio misiune oficială la Berna. În plus, înainte de 1990, singurele mele ieșiri în străinătate au fost la Sofia, Berlin și Moscova, din motive lesne de înțeles. Sunt profund indignat pentru neadevărurile pe care domnul Eugen Mihăescu și-a permis să mi le atribuie și regret sincer că Maiestatea Sa, Regele Mihai, este supus unui asemenea demers nedemn.

Am socotit de datoria mea să fac o asemenea declarație, nu numai pentru restabilirea adevărului, dar și pentru corecta informare a opiniei publice și a tuturor celor interesați.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc, domnule deputat Popescu.

 
Vasile Ghiorghe Gliga - declarație politică cu titlul: România are motive de mândrie în lumea dansului sportiv;

Îl invit la microfon pe colegul nostru, domnul Vasile Popeangă, pentru citirea declarației. Nu este în sală.

Domnule Gliga, vă rog frumos, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "România are motive de mândrie în lumea dansului sportiv".

După o vară în care ne-am bucurat cu toții de performanțele sportivilor români la Jocurile Olimpice de la Londra, toamna vine cu un nou motiv de bucurie pentru noi toți. De data aceasta, este rândul dansatorilor sportivi să ridice numele României pe cele mai înalte trepte ale clasamentelor internaționale.

Astăzi am onoarea să vă anunț cu deosebită mândrie faptul că, pentru prima dată în istorie, România are campioni mondiali la dans sportiv.

Cei care ne-au dăruit această bucurie sunt doi tineri legitimați la clubul Dance Art din Târgu-Mureș, Cristina Tătar și Paul Moldovan, care au reușit să câștige medalia de aur în cadrul Campionatului Mondial de la Beijing, la categoria 16-18 ani Latino.

În 22 septembrie, în capitala Chinei s-a intonat imnul României, la una dintre cele mai puternice competiții de dans sportiv pe plan internațional. însăși participarea țării noastre la această competiție demonstrează calitatea excepțională a dansului sportiv din România, care a crescut constant în ultimii ani.

Acest rezultat deosebit vine să confirme munca extraordinară pe care o depun acești sportivi, din momentul în care au pășit pentru prima dată pe un ring de dans. Performanța se obține prin mii de ore de efort, răbdare, perseverență, seriozitate și mai ales, responsabilitate. Performanța este însă un efort de echipă. O echipă formată din dansatori, antrenori și părinți, care au fiecare rolul lor atunci când efortul este încununat cu o medalie. Puțini știu că în spatele costumelor strălucitoare și a zâmbetelor stă această echipă, pentru care oboseala este un termen necunoscut.

Ca părinte de dansator, cunosc lumea dansului sportiv de mai bine de zece ani. Știu că munca, disciplina și seriozitatea sunt ingredientele cele mai importante pentru obținerea unor rezultate demne de admirat. Totodată, pentru tinerii care aleg să practice acest sport, avantajele sunt pe termen lung. Disciplina, respectul și încrederea în forțele proprii, spiritul competitiv, ținuta și mai ales, responsabilitatea sunt doar câteva dintre calitățile pe care le obțin dansatorii.

Din această perspectivă, încurajez fiecare părinte să fie receptiv la dorințele și nevoile copilului său și de a-i oferi cele mai bune condiții pentru a se dezvolta pe toate planurile.

Noi, cei care avem puterea să realizăm proiecte pentru mediul în care se pregătesc acești campioni, avem datoria să-i sprijinim atât moral, dar mai ales financiar. Pentru că bucuria cu care ne primim campionii acasă și emoția cu care privim medaliile de la pieptul lor sunt doar câteva motive pentru care merită să ne luptăm pentru viitorul sportivilor români, din toate domeniile.

Doresc să transmit felicitări perechii târgumureșene pentru efortul depus și pentru bucuria pe care ne-au adus-o tuturor. Felicitări antrenorilor pentru devotament și implicare, dar și părinților pentru întregul sprijin acordat acestor tineri!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumim, domnule Gliga, pentru declarația politică.

 
Peto Csilla-Mária - declarație politică intitulată: Ce-i așteaptă pe cei în vârstă;

Din partea Grupului parlamentar UDMR o invit pe doamna Petö Csilla-Mária și se pregătește domnul deputat Gust Florentin.

 

Doamna Petö Csilla-Mária:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Ce-i așteaptă pe cei în vârstă" și aș vrea să-i dau citire, cu ocazia Zilei internaționale a vârstnicilor, care va fi la data de 1 octombrie.

Din date statistice reiese că în anul 2050 pe Pământ vor trăi 2 miliarde de persoane cu vârsta de peste 60 de ani. În țările cu o rețea socială bine concepută, nevoile rezultate din această transformare naturală - îmbătrânirea - se iau în considerare de zeci de ani. În Statele Unite, de exemplu, începând încă din anul 1965, vârstnicii primesc un card special care le garantează acestora sprijin social, financiar, alimentar, pentru transport și îngrijire medicală. În Canada există trei niveluri de susținere socială pentru persoanele vârstnice: sprijin cu caracter preventiv - informarea și pregătirea persoanelor vârstnice în legătură cu schimbările intervenite odată cu vârsta, sprijin adaptat nevoilor personale - fizic, financiar și de intervenție publică directă, pentru persoanele care necesită îngrijiri de specialitate.

Sistemul social și de sănătate din țara noastră tratează problemele vârstnicilor într-un mod superficial și de multe ori populist. Este inacceptabil, de exemplu, că sistemul de sănătate care a fost supus de nenumărate ori multiplelor programe de reformă, nu are încă centre specializate de geriatrie la nivel local ori de județ. Au dispărut chiar și acele servicii minime implementate pe timpuri de către dr. Ana Aslan în capitală și ulterior în provincie, de exemplu la Băile Felix. Încă de pe atunci se știa că ramura medicală geriatrică reprezintă o provocare profesională. Cu toate acestea, nici măcar conceptele de bază ale gerontologiei nu se predau în universități, colegii și școli profesionale medicale.

Responsabilitatea societății actuale constă în coordonarea adecvată a intervențiilor medicale, psihologice și sociale în ceea ce-i privește pe vârstnici. Suntem încă în faza de abordare discriminatorie vizavi de populație, ceea ce restrânge sau chiar exclude persoanele vârstnice din viața socială și profesională. Această abordare nu ține cont de abilitățile și capacitățile personale. În țările cu adevărat democratice s-a observat demult o schimbare - acolo prevalează atitudinea activistă. Acest lucru îi ajută pe oamenii în vârstă să-și exprime abilitățile creative, să-și pună în aplicare experiența și capacitatea de muncă. Se observă că persoanele în vârstă sunt, de asemenea, capabile de a crea lucruri de valoare durabilă, în special în domenii artistice. Locurile de muncă adaptate vârstnicilor, angajări cu normă redusă și mediile de lucru tolerante, care dau dovadă de respect, pot cuprinde persoanele de 65-70 de ani cu o activitate zilnică prin care aceștia pot contribui la creșterea produsului intern brut al țării, astfel nefiind considerați numai consumatorii fondului de rezervă. Din păcate, societatea de consum privește bătrânul doar ca pe un consumator. Aceștia ar putea fi plasați în prim-plan, dacă cei responsabili și-ar putea asuma corespunzător situația vârstnicilor.

În acest sens, susțin necesitatea înființării unei rețele de geriatrie prin implicarea directă atât a Ministerului Sănătății, cât și a autorităților locale, respectiv încurajez încadrarea vârstnicilor în medii de lucru adecvate vârstei și capacităților lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumim mult, doamna deputat.

 
Florentin Gust Băloșin - prezentarea unei expuneri de motive la două proiecte de lege extrem de importante;

Domnul Gust Florentin citește acum declarația și se pregătește domnul deputat Béres Ștefan.

 

Domnul Florentin Gust Băloșin:

Bună dimineața, doamnă președinte.

Bună dimineața, stimați colegi.

Astăzi am să vă prezint o expunere de motive la două proiecte de lege care mie mi se par extrem de importante. Unul este în ceea ce privește practica studenților în mediul universitar, un proiect care, deși există o lege, din păcate, această lege este nefuncțională, de aceea am venit cu niște amendamente la această lege.

Plecând de la premisa că sfera afacerilor și în sistemul de educație trebuie să se întrepătrundă, pentru asigurarea și menținerea în economia națională a unei forțe productive calificate, considerăm că relaționările dintre unitățile de învățământ și agenții economici, parteneri de practică, trebuie să devină funcționale. Este semnalat faptul că o asemenea cale de apropiere dintre școală și economie în prezent lipsește, din moment ce prevederile legale actuale, referitoare la situarea practicii de către studenți nu sunt aplicabile, sau nu se aplică, sau se aplică numai formal, fără a avea o finalitate în ceea ce privește pregătirea forței de muncă ce va intra pe piața muncii. Este evident că între ceea ce produce școala și ceea ce cere economia există o discrepanță foarte mare.

Programele școlare sunt prea puțin orientate spre partea practică a formării. Asigurarea unei pregătiri practice corespunzătoare este strâns legată de baza materială. Tocmai de aceea în ultimii 20 de ani mai multe întreprinderi în care elevii puteau să facă practică s-au închis. Cauza principală a declinului condițiilor de pregătire a studenților este subfinanțarea și lipsa motivației fiscale pentru susținerea activității de practică, inclusiv pentru formarea profesională continuă.

Este foarte important pentru un tânăr student să aibă acces în producție, astfel încât atunci când ia o diplomă să fie cu adevărat angajabil pe piața muncii. Totodată firma care îl angajează nu se va mai chinui un an sau doi cu acesta, să piardă timp și să cheltuiască bani pentru a-l califica la locul de muncă.

Pentru realizarea acestui lucru trebuie să avem o viziune modernă, nouă în care firma să primească o înlesnire fiscală, o facilitate fiscală din partea statului pentru că și firma este interesată să aibă o forță de muncă mai bine pregătită profesional.

În final, câștigă toată lumea: și statul, și angajatorul, și angajatul. Astfel, stagiile de practică reprezintă o bună ocazie pentru agentul economic de a cunoaște mai bine tinerii pe care îi poate selecta pentru viitor. Având în vedere faptul că în ultimii 20 de ani s-au încercat legături între unitățile de învățământ și mediul economic pe problema ridicată, legături care s-au realizat sporadic și la o liberă înțelegere, fără a exista motivații în dezvoltarea acestei colaborări, actualul proiect propune modalități de stimulare a societăților comerciale care vor organiza stagii de practică pentru studenți.

Apreciind că activitatea în practică a studenților are un rol extrem de important în definitivarea pregătirii profesionale, propun spre dezbatere și adoptare modificarea proiectului de Lege nr.258/2007. prin propunerea legislativă se dorește crearea premiselor ca pregătirea studenților să aibă în bază un parteneriat real între universități și mediul de afaceri, iar practica universitară să ocupe o poziție privilegiată în curriculum vitae al fiecărui absolvent.

Un alt proiect de lege pe care am să-l depun la Camera Deputaților astăzi este proiectul de lege care este o redepunere a proiectului, pentru că a mai fost o dată depus și, deși a trecut de Senat, din păcate, la Camera Deputaților a fost respins, este acela în care vorbim despre ridicarea abuzivă a mașinilor, un proiect de lege care cred eu că încearcă să soluționeze tot ce înseamnă abuzurile făcute de multe firme care sunt în marile municipii din România și, din păcate, aceste abuzuri sunt de ani mulți și, prin contractele care s-au încheiat, primăriile, de regulă, își iau mâinile de pe aceste abuzuri.

Acest proiect de lege într-adevăr va deranja foarte multe firme care abuzează atunci când ridică mașinile parcate așa-zis ilegal. De aceea, proiectul de lege propune, pe de o parte, ca ridicarea de mașini să fie făcută numai de către primării, iar pe de altă parte, ridicarea abuzivă oarecum să înceteze.

Ridicarea mașinilor a devenit o reală problemă la nivel național. Zilnic sunt ridicate mii de mașini pentru parcare neregulamentară, în condițiile în care nu există suficiente locuri de parcare. În majoritatea cazurilor, șoferul este cel care a greșit. Există însă și cazuri în care firmele de ridicări auto acționează abuziv. Majoritatea abuzurilor comise împotriva șoferilor rămân necunoscute din diverse motive.

Pe de altă parte, se mizează pe faptul că unii șoferi nu cunosc legislația. șoferii care realizează că nu s-a comis un abuz consideră că nu vor avea niciodată câștig de cauză în fața celor care fac legea, firmele de ridicări auto, primării, servicii de poliție rutieră. Astfel încât ajung să plătească o taxă de recuperare a mașinii fără să se mai tragă un semnal de alarmă privind abuzul comis.

Și în ultimul rând, șoferii care ar trebui să-și ceară drepturile în instanță, după ce au plătit o taxă de recuperare cât salariul mediu pe economie, pentru că asta este taxa pe care o plătesc acei șoferi cărora li s-a ridicat mașina, de 7-8 sute de lei, nu mai au resurse financiare pentru a achita serviciile unui avocat pentru consultanță și reprezentarea în instanță.

De asemenea, rațiunea proiectului de lege este să se respecte toate regulamentele adoptate de administrația publică locală în aplicarea acesteia, este ca ridicarea autovehiculelor să reprezinte o măsură excepțională, nu una comună, pentru că deja a devenit o hăituire a șoferilor, multe firme de ridicări stau la pândă chiar. În același timp să reprezinte o măsură care oarecum să organizeze traficul, nu să fie o măsură de pândă.

Având în vedere că nu există locuri suficiente de parcare, nu există alternativă de parcare, dar există locuri unde ar putea parca fără a stânjeni traficul. În fiecare localitate sau fiecare mare oraș există și locuri unde se poate parca fără a stânjeni traficul.

Ținând cont de faptul că este mai mult decât evidentă lipsa de preocupare în crearea de locuri de parcare, obținerea în mod ilegal și abuziv, dar aparent legal și cuvenit, de fonduri prin jecmănirea cetățenilor, doresc ca acest proiect de lege să fie luat în considerare pentru că multe firme din România fac un mare abuz. În primul rând, cred că e un abuz la proprietatea fiecărui cetățean, și anume autovehiculul, sunt foarte mulți oameni care atunci când li se ridică autovehiculul fără să știe, nici măcar nu știu unde să se ducă să-l ia și pot să intre într-un atac de panică. Sunt lucruri care trebuie să le reglementăm prin lege, pentru că, din păcate, doar prin consiliile locale sau prin primării se pare că acest lucru nu a funcționat.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Îl invit pe domnul deputat Béres Ștefan la microfon.

Și ultimul vorbitor, domnul Florin Tătaru.

 
Béres Ștefan Vasile - declarație politică: Ursul brun, o specie nouă, cu o etologie necunoscută;

Domnul Béres Ștefan Vasile:

Mulțumesc frumos.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ursul brun, o specie nouă, cu o etologie necunoscută."

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În viața politică din România se pot întâmpla lucruri printre cele mai ciudate. De multe ori nu înțeleg fenomenele cei care privesc din exterior, dar nici măcar cei care participă la evenimente din interior. Politica este deci un fenomen atât de complex, încât actorii principali abia în timpul derulării scenelor principale trăite își pun fel și fel de întrebări în legătură cu piesa jucată.

Așa s-a întâmplat că în România a ajuns la cunoștințele oamenilor existența unui animal fioros, periculos pe numele de ursul brun, Ursus arctos în latină. Comportamentul "înspăimântător" al acestui animal fioros, periculos, cu tendințe criminale a declanșat alarma generală în Ministerul mediului și pădurilor. S-a descoperit acum, în prag de alegeri generale, că acest animal, de altfel, prezent dintotdeauna cu cele mai mari efective din Europa în România, a declanșat un atac general asupra populației. Atacurile care au avut loc în habitatul natural al acestui animal, asupra oamenilor, sunt foarte greu de explicat din punct de vedere politic, deoarece este vorba despre o specie nouă care nu ține cont de perioadele politice încărcate, atrage o mediatizare amplă și încurcă zilele deja pline cu evenimente copleșitoare, cu acțiuni ale unor salvatori ai Națiunii (cazul Oltchim). Iată în ce context și probleme de fond atacă acest animal viața politică, de altfel, liniștită, câteodată chiar plictisitoare, plină de preocupări multiple de îmbunătățire a vieții de zi cu zi.

Acest peisaj prezentat anterior, întreb eu, poate fi schimbat? Permiteți-mi să răspund tot eu! Da. Da, dacă tragem o învățătură reală serioasă din cele întâmplate și întrebăm oamenii de specialitate din domeniu și nu încercăm noi, politicienii, să explicăm, cei care prin natura funcției noastre "știm tot" și avem un răspuns la orice întâmplare.

Stângăcia ministerului în administrarea evenimentelor cu ursul a fost mai mult decât vizibilă. Vina, de fapt, nu le aparține, deoarece nu putem să avem pretenții de la funcționari înalți sau mai puțin înalți sau demnitari să cunoască totul. Lipsa persoanelor cu cunoștință în domeniu și în acest caz, domeniul silvic, este evidentă, este de neconceput și se dorește o înlocuire urgentă cu specialiști a celor în cauză. Nu este posibil ca o țară cu potențial silvic existent, cu tradiții în acest domeniu și cu un învățământ de specialitate recunoscut în Europa, să ignore și să tolereze lipsa în funcțiile cheie a oamenilor de specialitate, care sunt în stare să explice fenomenele, întâmplările cu animale sălbatice, fără să enunțe filozofii întregi într-un domeniu cunoscut și în cazul unui comportament, de altfel, firesc la această specie numită urs, studiată și explicată larg în cadrul științei numită etologia vânatului.

Astfel de întâmplări au fost, sunt și vor fi până va exista urs în Carpați și până când nu vom învăța cu toții cum să ne comportăm, intrând pe teritoriul unei specii cu care dorim să coabităm. Această specie a fost și va rămâne încă multă vreme sper, un diamant al faunei existente, valoare care se dorește a fi ocrotită la noi, de către europeni, nicicum la ei sau și la ei. Această tendință de conservare în cazul ursului este similară cu cea a lupului și aici mă refer la politica europeană, care nu ne împiedică cu nimic să ținem un echilibru stabil și sănătos în cadrul populațiilor mai sus amintite.

Și de această dată am convingerea că se vor lua măsuri în domeniu, pentru că nu ne mai putem permite încă un eșec în șirul celor petrecute în această familie mare numită Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumim mult, domnule deputat.

 
Florin-Cristian Tătaru - declarație politică: SOS pentru generația tânără și pentru viitor! Cine răspunde...;

Domnule Florin Tătaru, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul Clement Negruț.

 

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "SOS pentru generația tânără și pentru viitor! Cine răspunde...".

Stimați colegi,

Europa cea stabilă și prosperă pe care o știam experimentează neliniști. Criza financiară globală se transformă treptat în criză socială care dezechilibrează sistemele funcționale de până acum. Analizele realizate pe categoriile socio-profesionale relevă faptul că cea mai dezavantajată categorie este cea a tinerilor. Deși neuniformă, dinamica degradării condițiilor de viață a tinerilor este profund negativă și va afecta funcționarea întregii Europe.

Șomajul, scăderea angajărilor, inegalitățile socio-economice, sărăcia și excluziunea afectează disproporționat tânăra generație, a cărei autonomie, demnitate, bunăstare și acces la drepturi se erodează rapid. Având o experiență negativă semnificativă în spate, cu mase nemulțumite mobilizate împotriva regimurilor și sistemelor politice, Europa trage un semnal de alarmă cu cei care trebuie să devină viitorii cetățeni ai continentului. Sudul Europei freamătă azi în fața unor perspective economice nefaste, cu rate ale șomajului de aproape 30%, cu un fenomen accelerat al migrației și cu creșterea sărăciei. Accesul din ce în ce mai dificil la resurse și creșterea diferenței de statut dintre cei tineri și cei în vârstă, incapacitatea de a-și continua studiile sau a se perfecționa în meseriile pe care le au, precum și pierderea încrederii în sistemele sociale vor duce la întreruperea mobilității sociale între categorii și vor bloca evoluția socială.

Într-o rezoluție adoptată recent de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, intitulată "Generația tânără sacrificată: implicațiile sociale, economice și politice ale crizei financiare", situația descrisă și perspectivele ei au menirea de a pune pe jar autoritățile europene și naționale și de a le îndemna la acțiune. Documentul face o analiză exhaustivă a tuturor condițiilor și fenomenelor socio-economice și politice care au dus la agravarea situației tinerilor și trage un semnal de alarmă legat de viitorul Europei, nu doar al generației.

Confruntată cu îmbătrânirea populației și cu degradarea condițiilor socio-economice, Europa se află în situația de a cere implementarea unor măsuri esențiale pentru redresarea situației și pentru echilibrarea mecanismelor care asigură viitorul societăților noastre.

Dificultățile experimentate de tânăra generație au scos la iveală probleme structurale ale societății: erodarea accesului la locuri de muncă, locuințe și beneficii sociale, imposibilitatea continuării studiilor în domeniul ales și în găsirea unui loc de muncă în țara de origine, emigrația masivă a tinerilor supraeducați în afara Europei, scăderea încrederii în democrație din cauza lipsei de solidaritate între generații.

Adunarea Parlamentară solicita încă din iunie statelor membre, referitor la politicile pentru tineret: strategii și planuri de acțiune pentru o integrarea mai bună a tinerilor în societate printr-o cetățenie activă, un dialog social serios și creșterea oportunităților sustenabile de angajare; asigurarea accesului deplin la toate drepturile umane, inclusiv cele sociale pentru tineri; asigurarea de politici pentru tineret prioritare pe agenda politică și care să primească finanțare adecvată; realocarea fondurilor necheltuite pentru proiecte orientate către tineret, programe și organizații de tineret; implementarea unor politici orientate către sprijinul familiilor, ca răspuns la problema demografică.

Referitor la integrarea tinerilor în piața muncii rezoluția amintită propune readaptarea politicilor macroeconomice pe crearea de locuri de muncă sustenabile și investiția în educație de calitate; îndepărtarea obstacolelor fiscale pentru îmbunătățirea mobilității pentru studii, pregătire și muncă; sprijin pentru antreprenoriatul tinerilor, stimularea angajatorilor pentru practică, apropos de inițiativa colegului meu pe care îl felicit și o salut.

Referitor la protecția socială, se susține implementarea unei scheme de pregătire și educare pentru tinerii șomeri care nu își găsesc de muncă timp de 4 luni; creșterea accesului la burse de studii pentru cei lipsiți de mijloace; accesul la pensiile private pentru tinerii muncitori sezonieri, slab remunerați sau cu forme precare de angajare; accesul tinerilor la beneficiile sociale pentru primul loc de muncă.

În ceea ce privește promovarea cetățeniei active și a dialogului social, Adunarea Parlamentară recomandă utilizarea unor noi mijloace de comunicare, consultare și de reprezentare instituțională pentru a dezvolta un mediu social mai adecvat, creșterea dialogului social tripartit instituții-companii-sindicate și a rolului parteneriatelor public-privat.

"Generația tânără este o valoare esențială pentru Europa," statuează documentul ca și concluzie, asumând totodată faptul că aplicarea măsurilor decise va salva efectiv viitorul continentului.

Pentru toate acestea este imperios necesar ca statul social în România să creeze o serie de premise în ceea ce privește o mobilitate socială, un sprijin masiv pentru educație, o protecție socială sustenabilă, chiar în condițiile unei contractări semnificative a economiei. De aceea, în ceea ce privește adaptarea educației la necesitățile pieței forței de muncă, profesionale care au creat o speranță în ceea ce privește creșterea șanselor de angajare ale tinerilor absolvenți, nu pot decât să salut demersurile ministrului educației de a se concentra pe acest domeniu, prin adoptarea bacalaureatului profesional și începerea cursurilor școlilor profesionale care au creat și creează o speranță în ceea ce privește creșterea șanselor de angajare ale tinerilor absolvenți.

O deficiență constantă a pieței muncii este legată de calificările și abilitățile tinerilor într-o piață în continuă schimbare. În condițiile în care sistemul educațional nu este profund determinat de piață iar abilitățile absolvenților de diferite forme de învățământ creează competențe doar pe hârtie, crește decalajul de competitivitate și de pregătire necesare domeniilor cu o rată mare de neocupare.

În România, șomajul în rândul tinerilor a scăzut în iulie sub 24%, însă generația liceenilor care nu au luat BAC-ul și absolvenții de facultate fără un loc de muncă vor avea cu siguranță un impact semnificativ în cifrele din toamnă.

Recunoscând justețea și utilitatea demersului european în materie de politici pentru tineret, propun Parlamentului României adoptarea unui document cadru de politici coerente care să integreze majoritatea măsurilor care trebuie luate pentru creșterea eficienței politicilor sectoriale. Conștienți și conștient că nu avem decât o șansă, aceea de a merge în aceeași direcție cu întreaga Uniune Europeană și de a beneficia în mod direct de know-how și de resurse pentru a ieși din această criză profundă, trebuie să trecem la acțiune și să salvăm viitorul tinerilor și al nostru, în ultimă instanță.

Stimați colegi, dacă până acum exista o speranță pentru tinerii pierduți ai României, pentru sutele de mii de români care hotărau să emigreze, perspectiva oferită de situația generală la nivel european este profund negativă. Nemaiputând să spere la o viață decentă nici în Occident, românii vor încerca să se întoarcă acasă, așa cum se întâmplă astăzi în Spania și Italia. Însă la ce se vor întoarce, numai noi putem să dăm răspunsul. Suntem chemați să răspundem acestei provocări și să-i recunoaștem caracterul urgent.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumim frumos, domnule deputat.

 
Clement Negruț - declarație politică: Guvernul 70-29-1%;

Domnule Clement Negruț, sunteți ultimul în ședința de astăzi de declarații politice. Vă rog.

 

Domnul Clement Negruț:

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se intitulează "Guvernul 70 - 29 - 1%".

Pentru a înțelege mesajul acestei declarații politice, doresc să vă spun din preambulul acesteia că voi face referire la primele o sută de zile de guvernare USL. O sută de zile cât 22 de ani, căci putem spune că toate acțiunile actualului Guvern ne-au întors cu mult timp înapoi pe drumul democrației, fapt ce poate fi văzut în reacțiile dure ale Occidentului democratic, fie că vorbim de Statele Unite ale Americii sau de Uniunea Europeană.

Dacă ne situăm în retorica iresponsabilă a lui Crin Antonescu și logica comunistă a lui Iliescu, nu e mare brânză. Ce ne trebuie nouă Uniunea Europeană și cine sunt americanii!

Dacă Iliescu rămâne în memoria colectivă ca cel care se face vinovat de mineriade, atunci Antonescu, Ponta și USL-ul vor fi remarcați în viitorul apropiat ca personaje politice care au călcat în picioare legile și Constituția României. Dacă primul are o scuză, fiind emanația vremurilor apuse, ultimii doi nominalizați nu au nicio scuză. Au avut însă un țel identic cu cel al lui Iliescu de la începutul anilor '90, să pună mâna pe justiție și prin ea pe statul român cu tot ceea ce reprezintă.

Și acum să mă explic de ce "Guvernul 70 - 29 - 1%".

Dacă facem o scurtă retrospectivă a celor o sută de zile de guvernare, vom putea vedea o declarație a lui Victor Ponta care spunea că 70% din timpul ședințelor de Guvern îl alocă președintelui Băsescu. În medie, o ședință de Guvern durează trei ore. Ceea ce înseamnă că în două ore și zece minute se puneau la cale pașii ilegali pentru suspendarea și demiterea președintelui Băsescu. Trebuie spus că acest deziderat nu a fost pe deplin acceptat de primul-ministru Victor Ponta la începutul guvernării. Dar în urma evenimentelor petrecute în sălile de judecată, i s-a pus sula în coaste de către Voiculescu și celelalte personaje certate cu legea din USL, pentru că viitorul nu le suna foarte bine. Antonescu consideră în aceste momente că principiile liberale nu sunt decât vorbe goale și se vede președinte. Lucru care se întâmplă într-un interimat încărcat de ură și ilegalități.

Dacă este să transformăm acest procent de 70% în zile, putem spune fără să greșim că doar 70 de zile i-au trebuit unui guvern iresponsabil să aducă România înapoi cu 22 de ani. Nu mai amintesc toate măgăriile care le-au făcut cu un singur scop: să scape de cel care-i împiedică să pună mâna pe justiție. Se pune întrebarea: ce au făcut în rest? 29% din timpul scurs de la învestirea acestui Guvern iresponsabil a fost alocat numirilor și schimbărilor de miniștri plagiatori Ion Mang, Corina Dumitrescu; schimbărilor de miniștri incompatibili și cu dosare penale: Mircea Diaconu, Lucian Isar. Un Guvern care după aproape trei săptămâni de la data preluării mandatului primului-ministru și care nu a reușit să-și completeze portofoliile ministeriale, dovedește că nu era pregătit să guverneze, așa cum au vociferat la antenele lui Voiculescu liderii USL de atâtea ori.

Au avut însă timp suficient în acest procent de 29% să schimbe în toate structurile administrative pe toți cei care nu au corespuns politic. Deși au clamat cu vehemență că ei nu vor face schimbări pe criterii politice.

Constatăm că din peste 700 de decizii ale Guvernului, mai mult de 500 fac referire la eliberări din funcție sau schimbări pe criterii politice. A mai rămas un procent din timp pe care acest Guvern USL condus de plagiatorul Ponta l-a alocat, n-o să vă vină să credeți, cetățenilor români. Acest lucru s-a concretizat în vorbe goale și minciuni: tva redus la alimente, impozit diferențiat, creșterea pensiilor și aș putea continua.

Nu putem să nu amintim mărețele realizări ale acestui Guvern în acest timp scurt. Au aruncat în aer cursul de schimb euro-leu, au alungat investitorii străini, șomajul a crescut, benzina și gazul s-au scumpit și lucrul cel mai grav, gradul de absorbție a fondurilor europene tinde spre zero.

Acesta este USL-ul. Asta au făcut Antonescu și Ponta pentru noi în 70 plus 29 plus 1 zile, iar acum își ling rănile și plănuiesc continuarea crizei politice în România, iar românii vor suferi și vor trage ponoasele iresponsabilității celor doi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc.

 
Maria Stavrositu - declarație politică: - Asfaltarea drumurilor din Constanța - o problemă permanentă generată de proasta calitate a materiei prime utilizate în recondiționarea străzilor și a șoselelor orașului;

Doamna Stavrositu, citiți? Da.

Vă rog. Aveți cuvântul.

 

Doamna Maria Stavrositu:

"Asfaltarea drumurilor din Constanța - o problemă permanentă generată de proasta calitate a materiei prime utilizate în recondiționarea străzilor și a șoselelor orașului"

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

Constanța, orașul-port, dar și cel mai vechi oraș din România, se confruntă cu o serie de aspecte administrative mai puțin plăcute, care uneori ne întăresc convingerea și impresia de vechi și cenușiu.

Cu toate că pretențiile și gusturile administrației locale actuale și cele ale liderului local se reflectă printr-o coloratură excentrică, plină de viață, pornind de la preferințele în materie de vestimentație și până la alegerea destinațiilor în scopul organizării unor vacanțe exotice, aceste preferințe nu coincid cu alegerea atitudinii prin care problemele de actualitate ce afectează segmentul cetățenilor din acest oraș sunt tratate.

Încă de la intrarea în oraș te întâmpină niște drumuri denivelate și prost asfaltate, care te obligă practic să faci slalom cu mașina. În afară de bulevardele principale, care prezintă doar denivelări, străzile adiacente și șoselele orașului se prezintă sub forma unor terenuri împânzite cu gropi, cu mici șanțuri pe alocuri, care după fiecare ploaie declanșează calvarul pentru șoferii aflați în incomoda ipostază de a traversa orașul, fapt care, în mod normal, într-un oraș cu o administrație pertinentă și capabilă de o bună organizare și gestionare a celor mai importante aspecte ce afectează direct cetățeanul, ar reprezenta cu certitudine o filă ruptă dintr-o poveste tragicomică.

De completat ar fi faptul că prin natura orașului Constanța, și anume cea de oraș-port turistic, acest loc este vizitat și frecventat de un număr considerabil de turiști care, la constatarea stării dezolante pe care Constanța o afișează, consternarea și schimbarea impresiilor într-o manieră deloc favorabilă nouă, se reorientează către alte destinații și asta nu ar trebui să mire pe nimeni. Este o consecință a defectuoasei gestionări a unor probleme importante, pe care administrația locală ar fi de preferat să și-o asume, decât să încerce să ofere lumii o imagine eronată, total opusă celei existente, atât de cenușii. Trotuarele sunt un adevărat coșmar pentru pietoni, pentru că nu au mai fost asfaltate și nivelate corespunzător de ceva vreme. Cu greu persoanele mai în vârstă ar putea avea o plimbare liniștită fără să se împiedice, acest fapt provocând bineînțeles disconfort.

Curios! Să fie vorba despre vreun gând bun al administrației locale de a crește numărul de locuri de muncă? Pentru că o dată la 2-3 luni traficul din orașul Constanța este paralizat "'mulțumită" echipelor care par să-și facă treaba, asfaltând drumurile aparent corespunzător exigențelor. Lucru total eronat. Gropile, șanțurile și denivelările răsar la scurt timp după recondiționarea drumurilor.

Printr-o abordare diferită, în care subiectul este tratat într-o manieră mai realistă și sinceră, se semnalează eventualitatea existenței unor interese personale, a unor afaceri profitabile, care stau în spatele așa-numitelor "întâmplări" nefericite sau situații neprevăzute, ce îngreunează bunul mers al lucrurilor. Cu cât intrăm mai mult în profunzimea acestei probleme, cea a situației drumurilor din orașul Constanța, cu atât conștientizăm cât de numeroase sunt motivele și cauzele ce sunt răspunzătoare de existența acestor conjuncturi nefavorabile și situații neplăcute.

Tocmai de aceea, prin cele menționate și detaliate mai sus fac apel la o bună capacitate și seriozitate de analizare a problemei în cauză și, totodată, la o reconsiderare a opțiunilor de îmbunătățire a infrastructurii și a situației drumurilor, o cu totul alta decât cea existentă de până acum.

În calitate de deputat, fac apel către factorii decizionali constănțeni la o reflecție asupra celor prezentate.

 
Maria Stavrositu - declarație politică: - Patrimoniul industrial - distrugere sau restaurare?;

Doamna Maria Stavrositu:

A doua declarație: "Patrimoniul industrial - distrugere sau restaurare?"

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

În perioada 20-22 septembrie 2012 am participat la lucrările Comisiei pentru cultură, știință, educație și media - Subcomisia pentru cultură, diversitate și patrimoniu din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei ce a avut loc în Slovenia, la Ljubljana.

Subiectul central pe agenda întâlnirii a fost patrimoniul industrial, schimbându-se opinii cu privire la: percepția asupra conceptului de patrimoniu cultural, respectiv scopul său; aspecte referitoare la stadiul actual al patrimoniului cultural la nivelul Europei; bune practici și studii de caz privind reabilitarea patrimoniului industrial; corelația între patrimoniul industrial și ecologie (depoluarea zonelor industriale și reabilitarea din perspectivă ecologică); necesitatea investițiilor și parteneriatelor în vederea proiectelor de reabilitare; criteriile UNESCO și cele naționale în asigurarea protecției patrimoniului industrial.

Permiteți-mi să reproduc un fragment extrem de relevant în definirea și înțelegerea importanței acestui concept. Este, în fapt, un extras din declarațiile participanților în preambulul Congresului TICCIH - Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial, ce a avut loc la Moscova în anul 2003: "clădirile și structurile construite pentru activități industriale, procesele și uneltele folosite, orașele și peisajele în care sunt amplasate, împreună cu manifestările lor tangibile sau intangibile sunt de o importanță fundamentală. Ele trebuie studiate, istoria lor trebuie predată, înțelesul și semnificația lor trebuie demonstrate și subliniate în ochii opiniei publice, iar exemplele cele mai semnificative și caracteristice trebuie identificate, protejate și întreținute, în sensul Chartei de la Veneția, spre folosul prezentului și viitorului".

România este depozitarul unui important patrimoniu industrial, construit sau mobil, semnificativ pentru estul Europei dar, din păcate, preocupările și reușitele în reabilitarea acestuia sunt destul de ineficient coordonate.

Din nefericire, politica de protejare a monumentelor industriale și culturale este considerată neconvenabilă de către mulți investitori. în multe situații, normele și prevederile care protejează patrimoniul industrial și cultural al României, sunt împinse către limita legalității și aceasta din cauza exercitării într-un mod defectuos a actului administrativ de către mai multe administrații publice locale din România.

Vă mulțumesc.

Maria Stavrositu - declarație politică: - Gestionarea problemei câinilor comunitari - un eșec al autorităților publice locale;

Doamna Maria Stavrositu:

Și a treia declarație politică, doamna președinte, se intitulează: "Gestionarea problemei câinilor comunitari - un eșec al autorităților publice locale."

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

Deși a trecut un an de când Parlamentul României a adoptat actul normativ ce a creat cadrul legislativ care să permită autorităților publice locale să gestioneze într-un mod adecvat problema câinilor comunitari, realitatea ne arată că autoritățile locale sunt în lipsă de soluții adecvate pentru rezolvarea acestei probleme în avantajul cetățeanului.

Autoritățile publice locale funcționează paradoxal... Când nu sunt legi, căută soluții de ordin legislativ, iar când le au, sunt în situația penibilă de nu ști să le implementeze... Oare să fie vorba de incompetență sau doar de nepăsare?

Problema câinilor comunitari continuă să pună în pericol integritatea fizică a cetățenilor. M-am confruntat personal atât în Constanța, cât și în București cu acest pericol. În București, câinii comunitari se plimbă nestingheriți chiar în zona 0 a Capitalei, în Piața Universității. Să ne gândim totuși că vorbim de o zonă intens circulată atât de concetățeni (locuitori ai Bucureștiului sau cei care desfășoară aici doar vremelnic activități), dar și de turiști al căror scop este de a vizita capitala României, și nu de a căuta mijloace de protecție împotriva câinilor fără stăpân, cei mai mulți dintre ei fiind agresivi, după cum știm. Și, din păcate, nu este singura zonă din București în care se pot întâlni haite de câini fără stăpân.

în ceea ce privește gestionarea problemei câinilor comunitari din orașul Constanța, și administrația Mazăre, asemenea celei dâmbovițene, este "falimentară" la acest capitol, de vreme ce patrupedele circulă libere chiar pe holurile universităților, mai exact, în incinta Universității Ovidius.

După un an de la adoptarea actului normativ care reglementează această problemă, an în care administrațiile locale vedem că au eșuat lamentabil, propun ca Ministerul Mediului să se implice activ în elaborarea unei strategii naționale, să creeze linii directoare care să ghideze administrațiile locale în gestionarea acestei probleme care pune în pericol integritatea și uneori chiar viața cetățenilor. Reamintesc faptul că numărul persoanelor mutilate de câinii agresivi tară stăpân este foarte mare, ajungându-se și la cazuri dramatice, în care victimele au decedat.

Oare este atât de complicat să rezolvi o problemă atât de simplă, dar atât de importantă pentru siguranța cetățeanului? După cum se prezintă situația la ora actuală, cred că administrațiile locale au intrat - după blocajul în lungile dezbateri zgomotoase ce au durat ani mulți - în etapa de indiferență totală...

Cuvintele de ordine rămân și în această situație, voință și viziune, altfel spus, administrațiile publice locale trebuie să vrea și să știe concret ce au de făcut!

Vă mulțumesc.

 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc și eu, doamna deputat.

Dau citire și celorlalți colegi ai noștri care au depus declarațiile politice la secretariat.

De la Grupul parlamentar al PDL: doamna Elena Udrea, domnii Șerban Mustea, Constantin Militaru, Cosmin Popescu, Marius Rogin, doamna Claudia Boghicevici, și domnii Daniel Buda și Ioan Balan.

De la Grupul parlamentar al PSD: domnii Dorel Covaci și Florin Pâslaru, doamna Manuela Mitrea, domnii deputați Gheorghe Ciocan, Laurențiu Nistor, Vasile Popeangă și Florin Iordache.

De la Grupul parlamentar al PNL-PC: domnii Mircea Irimescu, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Donțu, Andrei Gerea, Mihai Lupu, Victor Paul Dobre, Gigel Știrbu și Viorel Buda.

De la Grupul parlamentar al minorităților: domnii deputați Longher Ghervazen și Miron Ignat.

Acestea fiind zise, declar închisă ședința pentru declarații politice.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată PDL a guvernat pentru propriile interese, doar pentru a practica jaful pe bani publici!;

Domnul Marin Almăjanu:

"PDL a guvernat pentru propriile interese, doar pentru a practica jaful pe bani publici!"

De-a lungul celor aproape patru ani de guvernări pdl-iste au apărut și numeroase scandaluri, concretizate ulterior în date și fapte guvernamentale care reprezintă reale jafuri practicate la Ministerul Dezvoltării și la Poșta Română, dar și în derularea fondurilor europene! Luând în calcul contractele grase direcționate de către foștii miniștri ai PDL exclusiv clientelei politice, se poate lesne constata acum cât de departe a mers sfidarea PDL la adresa românilor.

Foștii premieri Emil Boc și Mihai-Răzvan Ungureanu au cerut românilor să suporte integral consecințele crizei economice și financiare, în timp ce ei aruncau milioane de lei pe deplasări externe și pe cheltuieli de protocol umflate în mod aberant, cu tot felul de extravaganțe uluitoare!

Cei care dau acum lecții de dreptate și moralitate, Boc, Ungureanu, Videanu, Udrea etc. sunt aceiași care au făcut ce au vrut cu banii românilor, îndatorând țara în mod excesiv, pentru a-și putea satisface cât mai consistent toate capriciile, inimaginabile într-o altă țară democratică!

Moralistul domn Mihai-Răzvan Ungureanu, cel care deși nici nu se instalase bine în fotoliul de premier a găsit repede de cuviință să țină lecții despre muncă și vrednicie - făcându-i leneși pe sinistrații înzăpeziți sub tone de zăpadă -, ar trebui să iasă acum în fața românilor și să dea socoteală pentru fiecare ban public aruncat pe băuturi scumpe, parfumuri, creme și meniuri de lux! MRU reprezintă azi etalonul disprețului și al nepăsării, caracteristici de marcă ale guvernelor PDL!

Dar bunul-simț nu se regăsește în grădina domnului Traian Băsescu, care a cultivat infatuarea pe post de speranță politică: deși a cheltuit nu mai puțin de 10 miliarde de lei vechi în doar 78 de zile de guvernare pentru a-și asigura confortul personal pe banii statului, domnul Ungureanu a refuzat, cu aroganța specifică, să dea explicații cu privire la aceste cheltuieli nejustificate, pe care le consideră "simple prostioare"!

Nici conducerea Curții Constituționale, cea care a decis că tăierea salariilor este o măsură constituțională - deci poporul n-are decât să se sacrifice dacă Traian Băsescu i-o cere -, nu se sfiește acum să arunce, fără număr, banii publici pe mobilier de lux. Dintr-o instituție care trebuia să fie una model, nu doar de imparțialitate, ci și de corectitudine pe toate planurile, CCR a ajuns o instituție controversată nu doar prin deciziile sale, ci și prin același dispreț față de români și față de prioritățile cheltuirii banilor publici! Astfel, pentru confortul judecătorilor Curții, s-au cheltuit recent din banii românilor 470.000 lei, sumă necesară schimbării mobilierului existent cu unul de lux, unicat.

USL consideră că toate aceste derapaje de la principiile moralității și ale democrației, dar și îndelunga risipă fără precedent practicată de fostele guverne ale PDL trebuie să înceteze odată pentru totdeauna! Guvernul Ponta și-a asumat nu doar repararea nedreptăților și aberațiilor guvernelor Boc și Ungureanu, ci și schimbarea atitudinii față de administrarea banilor publici și față de problemele cetățenilor și prioritățile acestora.

  Angel Tîlvăr - declarație politică având subiectul România, sursă de persoane traficate și țară de tranzit;

Domnul Angel Tîlvăr:

"România, sursă de persoane traficate și țară de tranzit"

traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane, o amenințare asupra securității individului și valorilor sociale și morale.

Acest tip de infracționalitate afectează în mod direct individul prin impactul pe care îl are asupra unuia dintre drepturile individuale fundamentale: libertatea individuală, societatea suportând, în același timp, influențe negative generate de amplificarea fenomenului corupției, a faptelor antisociale și violenței, crearea unor mecanisme criminale care obțin profituri substanțiale din acest tip de activitate, afectând stabilitatea economică și securitate regională.

Traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile activități de criminalitate organizată din Uniunea Europeană, potrivit Europol. Este o infracțiune gravă, dar și un abuz față de drepturile omului, de multe ori săvârșit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii. În jur de 250.000 de femei și copii din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică sunt transportați în fiecare an către alte țări, putând ajunge chiar și în Statele Unite.

Potrivit datelor Poliției Române, la noi în țară, victimele sunt racolate cu predilecție din rândul fetelor și tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 și 33 de ani. Un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18 și 23 de ani. Dintre tinerele repatriate voluntar și asistate de Organizația Internațională pentru Migrație (biroul din București) o mare parte au fost duse în Bosnia Herțegovina, apoi în Macedonia, Albania, Kosovo, Italia, Cambodgia, restul în alte țări. În ceea ce privește scopul traficului în anumite țări de destinație, printre acestea se numără Spania, Austria, Germania - trafic pentru exploatare sexuală, Grecia - trafic pentru muncă în condiții ilegale, Franța, Italia - pentru cerșetorie.

România este o țară-sursă, dar și o țară de tranzit pentru bărbați și femei din Moldova, Ucraina și Rusia traficați către Italia, Spania, Germania, Elveția, Republica Cehă, Cipru, Grecia și Austria, în scopuri de muncă forțată și exploatare sexuală. Minorii români sunt traficați în interiorul țării în scopuri de exploatare sexuală și cerșetorie forțată. Totodată, femeile și fetele rrome sunt foarte vulnerabile în fața traficului de ființe umane.

În calitate de parlamentar preocupat de această problemă, dar și în calitate de membru al Comisiei pentru combaterea traficului de persoane, am simțit nevoia să fac această declarație pentru că, în ultimul timp, traficul de persoane este din ce în ce mai greu de monitorizat.

Consider că este nevoie de un efort comun, atât al clasei politice, cât și al instituțiilor implicate în domeniul combaterii traficului de persoane, pentru ca acest fenomen să fie diminuat și tânăra generație să nu fie afectată de una dintre cele mai mari amenințări la adresa demnității umane.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată PDL se ocupă din nou cu ce știe mai bine: diversiunea și manipularea;

Domnul Teodor Atanasiu:

"PDL se ocupă din nou cu ce știe mai bine: diversiunea și manipularea"

După cum ne-a obișnuit de-a lungul ultimilor patru ani, în fiecare săptămână, partidul diversioniștilor lamentabili, PDL, mai lansează la apă câte o nouă invenție, profund manipulatorie, de fiecare dată cu intenția de a decredibiliza fie USL și Guvernul Ponta, fie Parlamentul!

De data aceasta, diversiunea are ca scop punerea în discuție a legitimității Parlamentului României și a hotărârilor majorității acestuia, fapt care ar putea crea o altă confuzie la nivelul oficialilor europeni și ar putea genera alte atenționări, total nejustificate, din partea acestora.

Sesizarea depusă de PDL la Curtea Constituțională, cu privire la înlocuirea lui Vasile Blaga de la șefia Senatului, nu reprezintă altceva decât un alt demers absurd, deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat deja pe acest subiect, încă din luna iulie a.c. Dar, bineînțeles, Traian Băsescu și suita sa de politicieni ascultători, nu pregetă să utilizeze orice mijloace - posibile, dar mai ales imposibile -, în lupta lor înverșunată de a reveni la putere cu orice preț!

Așa cum am menționat mai sus, această temă este doar una fără sens și fără obiect real, având în vedere că, în această vară, în data de 10 iulie, CCR adezbătut și clarificat dejasesizările PDL privind hotărârile Senatului și Camerei Deputaților de înlocuire a lui Vasile Blaga și a Robertei Anastase. Astfel, prin Deciziile cu numerele 728, respectiv 729, din 10 iulie 2012, CCR a respins ca fiind inadmisibile sesizările PDL.Respingerea nu s-a datorat faptului că nu ar fi existat competențe de judecată, ci pentru că revocarea președinților de Cameră nu intră în atribuțiile CCR. În consecință, concluzia este cât se poate de simplă: PDL dezinformează în mod flagrant atunci când susține că dezbaterea sesizărilor a fost amânată și că urmează judecata pe fond! Curtea Constituțională nu este abilitată să judece modificările privind conducerile Parlamentului,problema este închisă definitiv. Iar revenirea la această temă nu reprezintă decât o altă manipulare, menită să-i victimizeze pe plan internațional!

În Senatul României există o majoritate politică, care a decis și votat în mod democratic înlocuirea lui Vasile Blaga din fruntea acestei camere a Parlamentului. Cu toată voința pdl-istă, CCR nu se poate substitui unei majorități democratice formate în Legislativul României.

PDL și Traian Băsescu demonstrează, din nou, că nu au niciun fel de scrupule! Prin noile lor invenții, nu fac decât să încerce să revină la ce au fost odată, indiferent de cât de controversate și ilegale sunt armele din dotare: se folosesc de tot felul de presiuni sau imixtiuni instituționale, de forțări grosolane ale unor schimbări produse peste noapte ale unor decizii bătute în cuie din punct de vedere legal! În acest sens, cred ca acesta chiar poate reprezenta un aviz pentru instituțiile internaționale, vis ŕ vis de punerea în dificultate a statului de drept!

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică având tema Măsuri pentru stimularea absorbției fondurilor europene;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Măsuri pentru stimularea absorbției fondurilor europene"

Gradul de absorbție a fondurilor europene rămâne la un nivel relativ scăzut. Ca atare, accelerarea procesului de atragere a banilor europeni este un imperativ de care actuala administrație trebuie să țină cont. De aceea, salut intenția Guvernului Ponta de a înființa un Minister al Fondurilor Europene, preluând astfel așa-numitul model polonez, unde un singur ministru coordonează toate activitățile legate de absorbția și proiectele din bani europeni.

Aducerea tuturor autorităților de management sub controlul unui singur minister nu este însă singura măsură care trebuie să vină în sprijinul rezolvării problemelor pe care România le are cu fondurile europene. Alocările de fonduri nerambursabile se fac în urma cofinațării proiectelor respective de către autoritățile locale sau de la bugetul de stat. De aceea, consider că în proiectul de buget pentru anul viitor este necesară o creștere a ponderii banilor destinați cofinanțării. Trebuie să creștem ponderea fondurilor ce se duc către proiecte din mediul privat.

Într-un studiu recent efectuat de Volksbank România se arată că performanțele slabe obținute în atragerea fondurilor europene sunt cauzate și de ponderea mică alocată beneficiarilor din sectorul privat. Consecință a modului defectuos în care gestionarea fondurilor europene a fost făcută în perioada 2007-2011, această realitate trebuie schimbată. Dincolo de proiectele de stat, Guvernul trebuie să acorde o importanță mai mare mediului privat. Din păcate, proiectele private finanțate din fonduri nerambursabile au o pondere mult prea mică, și prea puțini bani europeni se duc către întreprinzătorii mici și mijlocii.

Deși unele programe cunosc o rată de alocare înaltă pentru IMM-uri, în general sectorul privat a beneficiat de doar 15% din fondurile nerambursabile, o cifră pe care analiștii economici o consideră responsabilă pentru gradul redus de absorbție a banilor europeni.

Convingerea mea rămâne aceeași: nu putem avea o relansare economică sănătoasă fără un sector privat dezvoltat. Ca social-democrat, cred în necesitatea ca statul să aibă un rol în activitatea economică, dar, în aceeași măsură, consider că demersurile sectorului public nu pot fi decât fundamente pe care inițiativa privată să se construiască. Dacă vreți, rolul statului în economie este acela de arbitru, de a asigura că toți participanții la activitatea economică pornesc de la aceeași linie de start, că nimeni nu este lăsat în urmă doar pentru că din motive ce nu țin de el nu poate concura de la un nivel egal. Aici statul trebuie să intervină. Mai mult, dincolo de vegherea respectării regulilor jocului, statul trebuie să fie și acel factor de echilibru de care avem atât de multă nevoie.

Statul trebuie să intervină în susținerea mediului privat. Ar fi o oportunitate pierdută dacă nevoia de investiții din sectorul privat nu s-ar încerca a fi acoperită prin atragerea fondurilor europene. Sumele nerambursabile rămân cea mai importantă sursă de finanțare pentru mediul privat, iar creșterea gradului de absorbție a banilor europeni ce revin IMM-urilor trebuie să fie o prioritate.

Până acum, Guvernul Ponta s-a dovedit a fi un susținător al mediul de afaceri, al întreprinzătorilor, plecând de la convingerea că mediul privat reprezintă principalul generator de locuri de muncă. Pasul următor trebuie făcut în direcția creșterii gradului de accesare al fondurilor europene. Micii întreprinzători, potențiali angajatori, trebuie să fie ajutați în atragerea banilor europeni pentru investiții, atât prin cofinanțare, cât și prin oferirea de asistență în elaborarea proiectelor depuse.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: - Misiune imposibilă;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Misiune imposibilă"

solicit adoptarea proiectului legislativ ce prevede majorarea cu 30% a sumelor destinate alocațiilor de hrană din spitale, aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaților după ce a fost adoptat de Senat. consider că prin acest act normativ se va asigura o dietă corespunzătoare pacienților, în condițiile creșterii continue a prețurilor la alimente.

Este dificil să asiguri cu doar șapte lei pe zi dieta corespunzătoare pentru un om sănătos, iar când vorbim de pacienți, acest lucru se transformă într-o misiune imposibilă.

Prețurile la alimentele de bază au crescut din 2008. Cauzele sunt multiple și merg de la creșterea TVA de la 19% la 24% până la inflație sau secetă. Cu toate acestea, alocațiile de hrană nu au fost majorate din 2008.

Fără o alimentație adecvată bolii, vindecarea pacienților este dificilă, durata de spitalizare crește și implicit costurile sunt mai mari.

Pentru a asigura dieta corespunzătoare pentru pacienții internați în spitale propun majorarea acestor alocații cu 30% ce acoperă aceste majorări și răspunde și evoluției costurilor pentru perioada următoare.

Senatul a adoptat acest act normativ și rămâne doar ca deputații să asigure pacienților din România "pâinea noastră cea de toate zilele."

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: - Vot final pentru alcool;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vot final pentru alcool"

solicit adoptarea proiectului legislativ ce prevede ca cei care ajung la spital în urma abuzului de alcool să deconteze, după încheierea asistenței medicale, 30% din costurile acesteia sau să efectueze 50 de ore de muncă în folosul comunității. Proiectul este pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, după ce a fost adoptat de Senat. consider că prin acest act normativ se asigură suplimentarea bugetului la sănătate cu circa 25 de milioane de euro, ceea ce va permite eliminarea coplății.

80% dintre cei tratați în urma excesului de alcool nu plătesc asigurări de sănătate, dar din buzunarele celor care plătesc aceste asigurări se scot anual peste 25 milioane de euro.

Cei care fac abuz de alcool reprezintă o cincime dintre persoanele care se adresează unui medic de familie și aproape jumătate dintre pacienții secțiilor de medicină generală și chirurgie. În fiecare an, un oraș de 50.000 de locuitori este tratat în urma abuzului de alcool iar România a ajuns pe locul al doilea în ceea ce privește binge drinking-ul (o formă episodică de consum excesiv de alcool ce reprezintă un factor de risc pentru suicid, se asociază cu deteriorarea relațiilor sociale, accidente, încălcarea legii - în special vandalism și violență)

"Discriminarea" acestor cazuri este doar pozitivă pentru că, în timp ce pacienții bolnavi de cancer nu au medicamente, iar vârstnicii sunt supuși coplății, autoritățile preferă să deconteze aceste cheltuieli din fondul, și așa redus, asigurărilor de sănătate.

Creșterea numărului de cazuri de pacienți etilici ajunși în serviciul de urgență m-a determinat să inițiez un proiect legislativ ce prevede decontarea cheltuielilor de către cei care sunt tratați în urma abuzului de alcool. Rămâne doar ca deputații să voteze acest lucru.

  Claudia Boghicevici - intervenție intitulată Ziua Națională a Contabilului Român;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua națională a Contabilului Român"

Vin în fața dumneavoastră pentru a vă face cunoscut faptul că pe data de 21 septembrie a fiecărui an, în România se sărbătorește Ziua Națională a Contabilului Român.

Această zi o sărbătorim începând cu anul 2005, iar anul acesta evenimentul se va desfășura sub titlul "Drumuri prin memoria profesiei contabile", după cum este menționat în Decizia Biroului Permanent nr.281 din 27 iulie 2012 a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, pe pagina de internet a acestora.

Pentru marcarea zilei contabilului român a fost aleasă data de 21 septembrie pentru că aceasta sugerează echilibru, în această zi fiind echinocțiul, când ziua este egală cu noaptea.

Știu că în urmă cu doi ani vă spuneam că la prima vedere contabilul poate fi definit ca: "Om al cifrelor, personaj subtil în cadrul unei firme/instituții sau cel mai exact și chibzuit. Dar, dincolo de aceste aspecte, consider că trebuie să luăm în calcul importanța și rolul contabilului în cadrul unei instituții, firme. În puzzle-ul personalului, el reprezintă o piesă de referință: pentru că el, contabilul, furnizează informații atât pentru utilizatorii interni, cât și pentru terți, raportările întocmite de acesta contribuind la stabilirea indicatorilor naționali."

Dorim un stat corect, dorim oameni calculați, o Românie cu un viitor mediu și lung bine definit. Nu întâmplător aceste repere se regăsesc în profesia de contabil, o profesie a cifrelor, o profesie ce are la bază matematica, o știință exactă. Trebuie să apreciem munca acestor oameni care reușesc să descifreze toate dispozițiile legislației noastre, uneori atât de complicate.

Ca om politic, de fiecare dată când această categorie profesională îmi va solicita ajutorul îl voi oferi, referindu-mă, desigur, la ceea ce pot face din punct de vedere legislativ pentru a îmbunătăți legislația cu care lucrează și a le putea astfel ușura munca, pe de o parte, iar pe de alta, a încerca să ofer o stabilitate, dar și sustenabilitate sistemului contabil.

  Ioan Balan - declarație politică intitulată Privatizare sau vânzare?;

Domnul Ioan Balan:

"Privatizare sau vânzare?"

Asistăm cu toții la telenovela nefericită a vânzării combinatului Oltchim de la Râmnicu Vâlcea și nu putem să nu ne îngrijorăm de lipsa de profesionalism a guvernului, care gerează acest proces. A nu se înțelege greșit că aș avea ceva personal cu persoana declarată câștigătoare în cadrul licitației de săptămâna trecută. Așa cum ne-a obișnuit Victor Ponta, ne putem aștepta ca în viitorul apropiat Oana Zăvoranu să preia pachetul majoritar de la CFR Marfă sau Florin Salam să obțină pachetul de 20% din capitalul social al TAROM S.A.

În discuție nu sunt persoanele sau notorietate lor! În discuție trebuie să intre principii economice și sociale durabile! În discuție trebuie să intre interesul economiei naționale!

Rolul intervenției mele de astăzi este legat în primul rând de o clarificare majoră între cei doi termeni enunțați în titlul declarației mele politice: privatizare sau vânzare!

Deși mass-media a utilizat în mod aleatoriu cei doi termeni, eu cred că există o diferență majoră, cu implicații asupra economiei naționale și, mai ales, asupra românilor care lucrează în companiile supuse acestui proces.

Privatizare, prin etimologia cuvântului, înseamnă numai schimbarea formei de deținere a capitalului, dinspre statul proprietar către deținătorul privat. Scopul privatizării este acela al eficientizării procesului de producție, al diminuării arieratelor din sistem, al creșterii dotării cu tehnologii noi, al impunerii concurențiale pe piața internă și externă.

Procesul la care noi asistăm, sub guvernarea lui Victor Ponta, nu este altceva decât un proces de vânzare a unor active subevaluate, pentru a crea oportunități de valorificare a acestora de către noul proprietar. Acest proces este binecunoscut și sub forma de "vânzare ulterioară pe bucăți", brevetat de Adrian Năstase și continuat de discipolul Victor Ponta.

Stimați colegi,

Modul în care Victor Ponta tratează procesul de privatizare al unor ramuri strategice din economia națională, doar din dorința de a câștiga ceva electorat înaintea alegerilor din decembrie, este de departe foarte periculos. Victor Ponta nu este salvatorul acestor companii, ci doamna cu coasa, iar acest lucru se va vedea nu peste mult timp. Cu socialiștii la guvernare am experimentat deja multe procese de vânzare a unor companii sau participații, care au produs și încă produc efecte negative asupra economiei, iar posibilitatea de control, postprivatizare, a acestora este nulă. Nu vă dau exemplu decât Petrom SA sau operatori din domeniul utilităților publice.

Vânzarea Oltchim către un agent economic fără nume, fără experiență în domeniu, fără un business-plan pe termen lung, nu înseamnă decât distrugerea acestei ramuri a economiei.

  Cosmin Mihai Popescu - declarație politică având tema Cum uită guvernele României o jumătate de țară...;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Cum uită guvernele României o jumătate de țară..."

Datele statistice, dar și realitatea efectivă ne arată că România este o țară puternic ruralizată, în care jumătate dintre locuitorii săi trăiesc, muncesc și își educă copiii. Acest lucru nu ar reprezenta a priori un aspect negativ, însă, dacă luăm în considerare faptul că locul de muncă înseamnă în continuare agricultură de autoconsum, că educația sau accesul la servicii de sănătate sunt cuvinte rare și rostite cu teamă, că investițiile sau locurile de muncă sunt doar deziderate, atunci ne dăm seama că jumătate din cetățenii români trăiesc într-o altă Românie decât cea pe care ne-o dorim cu toții.

Este de-a dreptul o altă Românie, creată în ultimele decenii de miopismul sau lipsa de interes a guvernelor în a stimula modernizarea sa, în creșterea produsului intern brut local și transformarea agriculturii în economie agrară. Este o Românie pe care unii au dorit-o subdezvoltată și utilă în procesele electorale. Este o Românie cu un potențial uriaș, pe care nu putem să-l fructificăm în avantajul nostru, al tuturora.

Oricât de mult s-ar dezvolta statistic România, acea Românie paralelă, subdezvoltată și din ce în ce mai depopulată de tineri ne va arăta că nu am ajuns așa cum se cuvine în Uniunea Europeană și că absența coeziunii economice și sociale ne afectează pe toți.

Nu am putut să trec cu vederea unele analize apărute săptămâna trecută în reviste economice prestigioase, care evidențiau România ca principalul stat membru al Uniunii Europene, din perspectiva potențialului de creștere economică și al atractivității pentru investitori.

Nu am putut să nu mă întreb ce face oare Guvernul României pentru a confirma estimările avantajoase ale economiștilor străini? Răspunsul a venit singur! Dincolo de multitudinea declarațiilor politice care caracterizează ședințele de guvern și care afectează nu 75%, ci 99% din activitatea guvernului, mai întreprinde și acțiuni și inițiază demersuri care sperie apetitul oricărui investitor străin interesat de avantajele concurențiale ale României.

Îmi doresc ca linia de demarcație dintre cele două Românii, una urbană și relativ prosperă și una rurală și evident subdezvoltată, să dispară într-un orizont de timp cât mai scurt. Pentru aceasta, avem nevoie de investitori străini, de investiții publice cu efecte de multiplicare și de fructificarea reală a fondurilor europene.

Coeziunea economică și socială trebuie să fie obiectivul nostru al tuturor, indiferent de partidele politice în care activăm.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică având subiectul USL fuge de bugetul pe 2013;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"USL fuge de bugetul pe 2013!"

Mai sunt câteva zile până când, potrivit legii, Victor Ponta trebuia să trimită Parlamentului României spre dezbatere, amendare și adoptare, proiectul de lege privind bugetul de stat al României pentru anul 2013. Dar cine își închipuie că USL și Victor Ponta respectă legea se înșeală! Ne-au demonstrat în această vară că nicio lege nu-i suficient de bună și de imperativă pentru comportamentul lor la guvernare.

În plus, ceea ce nu vrea să recunoască actualul guvern și nici ministrul de finanțe spre care s-au îndreptat toate speranțele, este faptul că bugetul de stat nu este al USL, ci al României. Discuția și adoptarea în termen a acestuia are un rol fundamental nu numai pentru ordonatorii de credite, care vor ști cum să se încadreze în ținte, dar și pentru mediul macroecomic. Bugetul aprobat în termen creează predictibilitate și stabilitate și determină investitorii să privească economia României într-o notă optimistă.

Singurul argument azvârlit românilor de ministrul în funcție al finanțelor pentru această amânare este acela că "bugetul să fie conceput și structurat după alegeri" de către noul guvern.

Din câte știu, domnul Ponta este prim-ministru în funcție, iar de multe luni și-a exprimat intenția de a continua să gireze guvernul și după alegerile din decembrie. Sondajele îl avantajează! Deci, domnule ministru de finanțe, acesta nu este un argument!

Dacă vreți să ne furnizați adevărul, spuneți românilor că la rectificarea bugetară din august 2012, cu o nemiloasă tăietură din pix, ați măcelărit toate capitolele de investiții publice în derulare: infrastructură de transport, comunicații, mediu, educație și sănătate și ați aruncat sarcina din 2012 pe anii următori. Aceasta ca să îl ajutați pe domnul Ponta să devină salvatorul reîntregirii inflaționiste a salariilor.

Domnilor guvernanți, nu mai prostiți pe nimeni! Românii știu mai bine decât în trecut diferența dintre vorbe și fapte; dintre demagogie și adevăr.

Teama dumneavoastră de a trimite proiectul de buget are o singură componentă: românii ar afla dezastrul economic în care ați condus țara în numai 5 luni.

Dacă vreți să mă contraziceți, informați, vă rog, românii cât mai este soldul buffer-ului bugetar pe care l-ați primit de la "greaua moștenire a PDL". PDL v-a lăsat în cămară peste 5 miliarde de euro, pentru care aveți rețineri să comunicați ce ați făcut cu ei!

Eu încă mai sper că nu veți aproba bugetul prin ordonanță de urgență! Vă caracterizează!

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică intitulată Guvernul USL repară dezastrul implementat cu bună știință de către guvernele Boc-Ungureanu;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Guvernul USL repară dezastrul implementat cu bună știință de către guvernele Boc-Ungureanu"

Guvernul Ponta, în numai câteva luni de guvernare, a trebuit să facă față, într-un ritm alert, haosului pe care l-au lăsat în urma lor dezastruoasele guverne pdl-iste și, în același timp, a fost forțat să găsească imediat cele mai bune și eficiente soluții financiare, care să repare numeroasele sincope provocate de către foștii diletanți guvernamentali!

Încă din primele sale zile de guvernare, Guvernul USL a legiferat repararea nedreptăților făcute cu bună-știință pensionarilor, dar și salariaților, de către premierii Boc și Ungureanu și a început, după numai o lună de la instalare, returnarea banilor reținuți anterior acestora, în cazul pensionarilor în mod ilegal, iar în cazul salariaților, bineînțeles abuziv și discreționar!

O altă dificilă, dar și foarte delicată problemă cu care s-a confruntat recent Guvernul Ponta, până la începerea anului școlar, a fost aceea privitoare la pârjolul incomensurabil lăsat de guvernele PDL în sistemul de educație!

După cum bine știm, inițiativa privind introducerea clasei zero i-a aparținut fostului ministru al educației, domnul Daniel Funeriu, iar constatările din teren au demonstrat foarte limpede că acest proiect a fost gestionat în cel mai greșit mod cu putință de către același domn, unul dintre miniștrii preferați și mult lăudați ai domnului Băsescu!

USL a înțeles că trebuie să preia o obligație asumată de fosta guvernare, - arătând că ia în serios lucrurile - și, indiferent de problemele cu care se confruntă, caută cele mai bune soluții pentru rezolvarea, în timp util, a acestora! Dar să nu uităm că PDL și guvernele sale sunt cei care au susținut că trebuie din acest an introdusă clasa zero, că tot ei sunt cei care s-au lăudat non-stop, cu sonorul dat la maxim, cât de mult bine pot și știu ei să facă sistemului de educație, fără a întreprinde, de fapt, ceea ce era necesar pentru a demara ceea ce au decis: adică, evident, acele demersuri concrete pentru implementarea unui proiect deja legiferat! Cu toate aceste impedimente, Guvernarea USL a reușit să ofere cadrul logistic și uman, într-un timp foarte scurt, pentru implementarea clasei zero în școli.

Dar noi considerăm, totuși, că este absolut necesar ca această încercare să fie foarte atent monitorizată, sprijinind, în același timp, Guvernul Ponta să discute cu asociațiile de părinți și cu profesorii, pentru a analiza evoluția acestui proiect, astfel încât după primul semestru să putem avea date clare în privința punctelor slabe și a celor pozitive, pentru a putea decide dacă această clasă pregătitoare va rămâne, până la urmă, în școală sau va trece la grădiniță.

Clasa pregătitoare trebuie să fie văzută ca o oportunitate. Cu cât copiii sunt integrați de timpuriu în sistemul de educație, cu atât le cresc șansele unei adaptări adecvate la viața socială, cu atât le cresc șansele la o utilizare corectă și productivă a propriei inteligențe.

Din păcate, subfinanțarea acută a sistemului de educație, practicată îndelung de către fostele guverne ale PDL, dar și luarea pe genunchi a unor decizii de înnoire pe unele segmente ale Legii educației, fără a mai face nimic altceva până la intrarea legii respective în vigoare, denotă, încă odată, cât de neprofesioniști și, mai ales, cât de indiferenți față de consecințele ulterioare au fost miniștrii PDL! Legea Funeriu a fost doar teoretică în privința adaptabilității clasei zero în cadrul școlilor! Lipsa totală a bugetării acestui nou proiect a fost una dintre faptele reprobabile ale fostelor guvernări, care au pus într-o dificultate fără precedent zeci de mii de copii și părinți și care au periclitat începerea în bune condiții a unui nou an școlar!

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică având titlul ARD și integrarea «baba și mitraliera»;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"ARD și integritatea - «baba și mitraliera»"

Alianța pentru România Dreaptă declară că vrea să trimită în Parlament numai oameni curați, integri și nevinovați.

În acest sens, componenții ARD, adică PDL, PNȚCD și ungurenii din FC, au ieșit la rampă cu un set de criterii pentru desemnarea candidaților la alegerile parlamentare din decembrie, un adevărat Cod etic care să stabilească foarte clar cine va putea candida pe listele Alianței.

Ținând cont de etica impusă, pe aceste liste nu ar trebui să candideze nicio persoană condamnată definitiv, arestată preventiv sau trimisă în judecată. Le este interzisă candidatura celor implicați în cazuri cu indicii temeinice de corupție sau fraudă, cu averi disproporționate în raport cu venitul sau cu contracte ilegale cu statul. Nimic greșit până aici!

Pe lângă criteriile referitoare la colaborarea cu securitatea, la cele care vorbesc despre funcțiile în PCR, acțiunile rasiste și xenofobe, am regăsit și interzicerea migrației politice, candidatului fiindu-i interzisă trecerea de la o formațiune la alta în cadrul Alianței sau migrarea în mod repetat de la o formațiune politică la alta în ultimii 5 ani.

"Unul dintre criteriile de integritate a fost să nu se îngăduie traseismul de la un partid la altul în cadrul alianței. Cum vor evolua lucrurile mai departe, vom vedea" a declarat Monica Macovei, președintele Comisiei de etică.

Care este adevăratul motivul pentru care au ales integritatea ca subiect de discuție electorală?

Portocaliii și ungurenii au înțeles că subiectele ca integritate, moralitate, epurare politică și cinste sună foarte bine în urechile alegătorilor.

Este singurul lucru pe care îl mai pot folosi pentru a păcăli electoratul, pentru că nu pot vorbi despre nicio realizare a guvernelor Băsescu-Boc-MRU, despre "succesuri" în mult trâmbițata luptă împotriva corupției și a "băieților deștepți" care căpușează țara.

Este foarte curios cum aceste personaje, în frunte cu Monica Macovei, pot vorbi despre integritate politică în același timp în care semnează colaborarea cu Aurelian Pavelescu, un fruntaș al traseismului politic.

"Criteriile de integritate sunt răspunsul către românii care vor altceva. Avem parlamentari condamnați, care au fost arestați, colaboratori ai Securității, găsiți incompatibili (...). Sunt criterii care sunt venite din nevoile oamenilor. Vrem să schimbăm clasa politică, care nu este responsabilă, în cea mai mare majoritate a ei. E firesc să ai un parlamentar mai bun", a declarat pârâcioasa din Parlamentul European.

Supărat că doamna cu breton vrea să interzică traseismul, MRU (el însuși plimbăreț de la PNL la FC) o contrazice: "Principiile de reprezentare nu au fost încă negociate, deci nici principiile Comisiei de etică nu au fost încă negociate și nu există încă un consens din partea partidelor care participă la Alianța România Dreaptă. «Traseismul» comportă definiții multiple și nu cred că acest subiect reprezintă cea mai stringentă problemă de dinaintea alegerilor parlamentare. În acest orizont, «traseismul» chiar este o temă falsă, pe care o putem exploata pentru a ne submina propria construcție politică, atât timp cât folosim, interesat sau nu, accepțiuni diferite ale termenului". Mare om, mare caracter, domnule Ungureanu!

Să vă amintim, domnilor integri din ARD, de deputații Pirpiliu și Liga, care au demisionat din PDL și s-au înscris în Partidul Forța Civică, unde au primit funcții de conducere?

Oare tot integritate s-a numit și huzureala pe bani publici a guvernelor PDL-iste și a acoliților portocalii?

Toți acești ani de guvernare au demonstrat că PDL și integritatea se potrivesc la fel de bine ca "baba și mitraliera". Același lucru îl putem spune și despre primul ungurean al țării - Mihai-Răzvan Parfumel, cel care, integru până în măduva oaselor, a cheltuit 10 miliarde de lei din bugetul găurit al țării pentru a-și satisface nevoia de parfumuri și alifii de lux, băuturi scumpe și vaci japoneze de Kobe. În acest caz, discuția despre integritate a fost trecută cu mare ușurință de către MRU la capitolul "prostioare".

Probabil că cei din ARD, care visează scoruri impresionante la alegeri, își imaginează că ne va cuprinde pe toți, brusc, amnezia și nu ne vom aminti că au distrus o țară. Pentru că, deși s-au rebotezat în ARD sunt și vor fi la conducere aceeași oameni care au alcătuit fauna din grădina zoologică a lui Traian Băsescu. Poate vor fi cooptați și câțiva naivi, care încă mai cred că lupul își poate schimba și năravul odată cu părul. Vai de ei!

Le fac o propunere simplă: să își scurteze listuța lor de criterii din Codul etic și să treacă acolo numai incompetența, tupeul, ipocrizia și, neapărat, aroganța. Doar în acest mod românii își vor da seama că își respectă criteriile și se vor încumeta să îi voteze!

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică având tema Prioritățile Guvernului Ponta constau în fapte, și nu în minciuni nesfârșite, precum cele ale fostelor guverne PDL;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Prioritățile Guvernului Ponta constau în fapte, și nu în minciuni nesfârșite, precum cele ale fostelor guverne PDL"

Guvernul Ponta a dovedit, încă din primele sale zile după învestire, că are cu totul alte preocupări decât cele ale fostelor guvernări ale PDL, care utilizau minciuna pe post de realizări și făceau din orice intenție politic-administrativă - nematerializată ulterior - doar un repertoriu de campanie electorală permanentă!

Este deja de mare notorietate ipocrizia imensă și nepăsarea cruntă cu care fostele guverne Boc și Ungureanu au înțeles să conducă țara și au ales să-i trateze pe români! S-a dovedit recent, prin prezentarea unor date concrete, că fostele guvernări pdl-iste, în timp ce pe de o parte le cereau românilor sacrificii și le ciopârțeau acestora peste noapte veniturile fără drept de apel, tot ele "se sacrificau" din plin, huzurind pe sume grele și practicând jaful ca-n codru din banii publici!

În schimb, Guvernul Ponta a demonstrat că ia în serios fiecare promisiune făcută pe vremea când era în opoziție și a rezolvat problema reîntregirii salariale și a reparării ilegalităților făcute pensionarilor imediat după învestire, încă din luna iunie! Astfel, au fost deja dați înapoi cei 8% din banii reținuți anterior salariaților bugetari, urmând ca ultima tranșă a acestei reîntregiri salariale să fie acordată începând cu luna decembrie a.c. A fost stabilită, de asemenea, returnarea în mai multe tranșe a sumelor reținute ilegal din pensii.

Totodată Guvernul USL a aprobat în luna august a.c. o ordonanță cu măsuri financiare generale, care prevede plata TVA la încasarea facturii, măsură care va intra în vigoare începând de la 1 ianuarie 2013. Plata TVA la încasarea facturii reprezintă o măsură foarte importantă, care contribuie din plin la bunul mers al fluxului financiar. Prin aceasta, Guvernul Ponta vine în special în sprijinul IMM-urilor greu încercate de fostele idei pdl-iste, cum ar fi impozitul forfetar! IMM-urile achitau TVA fără să fi încasat contravaloarea facturilor, ceea ce punea o și mai mare presiune pe fluxul lor de lichidități, și acest lucru trebuia să înceteze, ținând cont de dificultățile economice actuale!

Recent, alte fumigene au fost aruncate pe piață de către PDL, cu privire la cota unică! Precizez că nu există la nivelul USL o astfel de intenție, ci doar decizia fermă de a menține cota maximă de impozitare la 16%. Ba, mai mult decât atât, dacă realitățile economice o vor permite, USL va face tot posibilul pentru a introduce cote de impozitare de 8%, și 12% pentru persoanele cu venituri reduse! Cota unică va fi menținută în cuantumul actual în perioada 2012-2016 sau până când Uniunea Europeană va impune un regim de impozitare unitar.

Domnii Boc și Ungureanu sunt cei care promiteau în fiecare zi revenirea la salariile de dinainte de tăiere și o creștere economică fulminantă - evident, numai verbal, deoarece nu au catadicsit să ia niciodată vreo măsură reală în acest sens - pentru că dumnealor au avut, firesc, alte priorități stringente, așa cum le stă bine unor oameni cu stare și cu multă, foarte multă dare de mână bugetară!

De ce le-ar fi păsat lor de problemele grele cu care se confruntă economia românească încă din 2009 și ar fi luat măcar o singură măsură de relansare a acesteia, când investițiile în telegondole, în parcuri în pantă și în patinoare de carton, erau cu adevărat utile pentru pușculițele lor și pentru cele ale unei dragi și apropiate clientele?

Sau de ce s-ar fi gândit vreun moment, în aproape patru ani de guvernare, vreun ministru pdl-ist, la buzunarul gol al românilor și la traiul din ce în ce mai precar a milioane de pensionari, a sute de mii de șomeri, a zeci de mii de mame și copii, dacă, nu-i așa, obrazul subțire cu carne Kobe se ține, dar și cu numeroase călătorii în jurul lumii, care mai de care mai costisitoare? Normal! Era mult mai important pentru domnul Boc, de exemplu, să fie însoțit, peste tot pe unde s-a deplasat, de întreg alaiul pdl-ist din dotare, de la fotograf, până la secretara secretarei și, bineînțeles, să le și asigure acestora tot ce le mai era necesar pentru a supraviețui în bune condiții: casă de sute de metri pătrați, masă diversificată, mașină de top, cățel de pază și pisică pentru divertisment...

Este incredibil de cât cinism pot da dovadă acești farisei politici - boci, olteni, ungureni, nemțeni - înghesuiți acum într-o alianță hilară, doar, doar și-or schimba înfățișarea și le-or uita românii apucăturile! Dar indiferent câte manevre estetice ar întreprinde, asociații lui Traian Băsescu rămân, din păcate, aceiași cacialmiști, doar aceiași politicieni improvizați, fără niciun fel de urmă de conștiiță sau moralitate demonstrată prin faptele lor!

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Senzațional! Patronul OTV a devenit proprietar de combinat;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Senzațional! Patronul OTV a devenit proprietar de combinat!"

Dan Diaconescu, președintele fondator al PP-DD, a câștigat la sfârșitul săptămânii trecute licitația pentru preluarea a 54,8% din acțiunile Oltchim Râmnicu Vâlcea, după ce a oferit 203 milioane de lei, cel mai mare preț, pentru titlurile deținute de stat, fapt ce a stârnit o serie de controverse. La licitația pentru preluarea pachetului majoritar de acțiuni și creanțele Electrica și AVAS asupra Oltchim au depus oferte Dan Diaconescu, Aisa Invest și Chimcomplex, firme deținute de omul de afaceri Ștefan Vuza, și PCC, firmă înregistrată în Germania.

Diaconescu a depus ofertă doar pentru pachetul de acțiuni deținut de stat, creanțele AVAS și Electrica rămânând neadjudecate. "Am oferit 45 milioane euro fără nicio condiție și vrem să convingem autoritățile ca acești bani să meargă, desigur, sub formă de împrumut, către fondul de salarii și pentru capitalul de lucru", a spus Diaconescu, care are la dispoziție maximum zece zile pentru a da banii.

De unde va aduce toți acești bani senzaționalul patron al Oglinzii TV, vom vedea zilele următoare, mai ales că, potrivit informațiilor publicate de site-ul ANAF, la mijlocul acestui an, companiile la care Diaconescu este acționar înregistrau datorii la stat în valoare de peste 2,3 milioane euro. Diaconescu, care spune că va finanța Oltchimul ba cu ajutorul poporului, ba prin intermediul unor investitori misterioși. El este și proprietarul OTV, care este în plin proces de insolvență. Mai mult, "salvatorul poporului", așa cum s-a autodesemnat, este cercetat de procurori pentru spălare de bani și evaziune fiscală și a fost trimis în judecată pentru șantaj. Acestea fiind spuse, nu pot să nu-mi exprim neîncrederea față de seriozitatea manevrelor politice ale lui Dan Diaconescu.

Una peste alta, privatizarea Oltchim este imperios necesară ținând cont de faptul că, din analizele efectuate atât de societate, cât și de consultanți independenți, societatea înregistrează pierderi lunare de aproximativ 27 milioane RON lunar, care se adaugă la datoriile istorice de 2.037 milioane ron. Iar cel mai important este ca Oltchim să repornească, locurile de muncă să fie păstrate și salariile să fie plătite pentru munca depusă de angajați.

Trebuie reținut faptul că privatizarea Oltchim înseamnă mult mai mult, înseamnă și Arpechim, și CET Vâlcea, și mina de la Berbești. În total peste 9.000 de locuri de muncă!

În ceea ce mă privește, era de preferat ca Oltchim să fie preluat de o firmă cu experiență în domeniu, care să îi poată asigura un management eficient, care să cunoască etapele fluxului tehnologic și să dispună de capitalul necesar investițiilor. Mai ales că gestionarea unei televiziuni de apartament nu are nimic de-a face cu preluarea și privatizarea unui combinat cu datorii uriașe, cu dificultăți în găsirea piețelor de desfacere, confruntat zilnic cu numeroase provocări și de care depinde soarta a mii de oameni.

Din păcate, din toate ieșirile pe sticlă ale lui Diaconescu, din momentul câștigării licitației - transmisă în direct la televizor - și până astăzi, este evident că acesta și-ar fi dorit mai degrabă să nu fie declarat câștigător, ci doar să participe la spectacolul mediatic și să atragă noi procente pentru PPDD. În acest fel, ar fi avut nenumărate seri de dezvăluiri senzaționale la televiziunea pe care o gestionează, mai ales că zilele acestea circulă un banc prin care aflăm că Dan Diaconescu a vrut să cumpere combinatul Oltchim pentru a-și muta studiourile OTV acolo!

  Mircia Giurgiu - declarație politică având subiectul Sportul în școlile românești;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sportul în școlile românești"

Problema care ne preocupă constă în faptul că generațiile tinere nu mai fac sport - nici de performanță, nici de plăcere. Acest fapt poate fi atestat prin: numărul mare de scutiri pe motive medicale aduse de copii pentru a scăpa de orele de educație fizică; numărul redus de copii înscriși la un club în vederea practicării unui sport de performanță; ponderea redusă a activităților fizice în totalul timpului liber al copiilor.

Cauzele problemei au fost identificate ca fiind următoarele:

  1. activitățile fizice nu mai sunt suficient de atractive, într-o lume în care au apărut numeroase alte tentații - ex. internetul, jocurile pe calculator, socializarea pe rețele de tip Facebook, Second Life etc.
  2. activitățile fizice sunt costisitoare, comparativ cu alte modalități de petrecere a timpului liber, necesitând echipament adecvat și infrastructuri corespunzătoare;
  3. activitățile fizice sunt dificile pentru copiii care nu au obișnuința practicării sportului de la o vârstă fragedă.

România este una dintre puținele țări care, conform OMS, nu are o politică publică în domeniul combaterii sedentarismului. Obiectivele urmărite prin acest proiect vizează: reducerea numărului de scutiri pe motive medicale de la orele de educație fizică; creșterea numărului de copii înscriși la un club școlar sportiv în vederea practicării unui sport de performanță.

Impactul economic este direct asupra producătorilor autohtoni de echipamente sportive. Dat fiind mecanismul de achiziție, aceștia sunt favorizați, putând oferi, la cantități mari, discounturi - prin urmare, prețuri mai avantajoase decât comercianții (mai ales cei ai mărfurilor de import). Va fi redusă presiunea pe sistemul de sănătate publică, prin reducerea riscului de apariție a bolilor sedentarismului (în special obezitatea).

Din punct de vedere social, impactul direct va fi asupra familiilor sărace, din mediul rural, pentru care acest sprijin este unul binevenit; impactul direct și benefic va fi vizibil asupra stării de sănătate a copiilor antrenați în activități sportive; de asemenea, asupra egalității de statut: cumpărând echipamente identice, se uniformizează statutele sociale ale copiilor, contând doar performanțele lor sportive; baza de selecție pentru sportul de performanță, conform strategiilor federațiilor sportive. Asupra mediului impactul se referă la reducerea consumului de energie electrică aferent jocurilor pe calculator sau altor activități sedentare.

Numărul de echipamente va fi fix, neexistand posibilitatea optării de a nu primi. Acest lucru va reduce costul programului, datorită mecanismului de achiziție publică, cu rambursarea economiilor făcute. Impactul asupra bugetului va fi: 200.000 copii x 124 euro/echipament = 24.800.000 euro, mult mai mic decât cel al proiectului "Cornul și laptele".

  Ghervazen Longher - declarație politică referitoare la cea de-a XIV-a ediție a Zilelor Culturii Polone;

Domnul Ghervazen Longher:

În zilele de 6, 7 și 8 septembrie au avut loc Zilele Culturii Polone, care au ajuns anul acesta la cea de-a XIV-a ediție. Organizate de Uniunea Polonezilor din România cu sediul la Suceava, manifestările din cadrul Zilelor Culturii Polone se desfășoară sub deviza "Mai aproape unii de alții", deviză ce ilustrează scopul pe care și l-au propus organizatorii încă de la prima ediție din 1999, și anume o mai bună cunoaștere și apropiere a două popoare care, de-a lungul timpului, au avut o istorie și destine comune.

Deschiderea Zilelor Culturii Polone a avut loc în ziua de 6 septembrie în sala "Ștefan cel Mare" a Consiliului Județean Suceava, în prezența reprezentanților Senatului Poloniei, ai Ambasadei Republicii Polone la București, a delegațiilor voievodatelor Podkarpacie și Małopolska, a orașului Zakopane precum și a autorităților județene și locale. Cu acest prilej s-a semnat Înțelegerea de Cooperare între județul Suceava și voievodatul Podkarpacie din Polonia. În dorința de a ne constitui într-o punte de legătură între România și Polonia, Uniunea Polonezilor din România a invitat un grup de oameni de afaceri polonezi care au participat la Zilele Culturii Polone, dar și la o întâlnire la Camera de Comerț a județului Suceava.

În zilele de 6 - 7.09 s-a desfășurat simpozionul științific internațional cu tema "Legături istorice și culturale polono-române" cu participarea a 47 de profesori universitari din Polonia, Moldova, Ucraina și România. Simpozionul s-a încheiat cu lansare de cărți. În ziua de 07.09, la ora 20.30, în sala de spectacole a Casei Polone a concertat formația "Pieczarki" din Polonia.

Cea de-a treia zi a manifestărilor din cadrul Zilelor Culturii Polone (08.09) a fost dedicată cunoașterii unei comunități poloneze reprezentative din Bucovina, și anume cea din Solonețu Nou, unde oaspeții au participat la vechea și tradiționala Sărbătoare a Roadelor. Manifestările au început cu o Sfântă Liturghie solemnă, cocelebrată, urmată de prezentarea roadelor și a produselor specifice următoarelor comunități: Solonețu Nou, Poiana Micului, Pleșa, Păltinoasa, Cacica, Moara, Vicșani, Siret, Gura Humorului, Iași, București, Constanța, dar și comunităților ucrainene din Maidan, Solonețu Nou. Printre expozanții cu standuri cu produse tradiționale poloneze s-au aflat și cei din voievodatele Podkarpacie, Małopolska și localitatea Zakopane.

De asemenea, a concertat formația "Pieczarki" și au evoluat ansamblurile de cântece și dansuri muntenești "Mała Pojana" din Poiana Micului și "Sołonczanka" din Solonețu Nou.

Manifestările din cadrul Zilelor Culturii Polone s-au adresat și concetățenilor noștri pe care i-am invitat să ne fie alături în spiritul bunei conviețuiri dintre etniile din Bucovina. La Zilele Culturii Polone au participat peste 1.000 de persoane.

  Mihai Lupu - declarație politică intitulată Este necesară o reformă reală și temeinică a justiției

Domnul Mihai Lupu:

"Este necesară o reformă reală și temeinică a justiției"

USL consideră că justiția este independentă în România, dar credem că mai sunt încă multe lucruri de făcut în acest domeniu, pentru a putea susține că acesta este cu adevărat reformat, dar și pentru a demonstra că România are, într-adevăr, un statut de stat modern.

De aceea, USL, având drept prioritate credibilizarea și eficientizarea actului de justiție, a decis ca, în perioada imediat următoare, să susțină în Parlament adoptarea în regim de urgență a mai multor proiecte de lege care fac parte dintr-o strategie mai largă în legătură cu Mecanismul de Cooperare și Verificare.

În acest sens, se vor depune eforturi substanțiale, atât de către Guvernul Ponta, cât și de către majoritatea parlamentară care-l susține, pentru a accelera acest proces și pentru a putea fi cât mai curând implementate o serie de măsuri care să contribuie la îndeplinirea obligațiilor asumate de către România referitoare la justiție, nu numai a celor din cadrul MCV, ci și a obligațiilor pe care le avem față de cetățenii români care își doresc un acces la justiție mult mai simplu, mai eficient, dar, mai ales, mai puțin costisitor.

Astfel, ministrul justiției, doamna Mona Pivniceru, a declarat recent că proiectele de modificări legislative pe care le-a supus atenției conducerii Parlamentului fac parte dintr-o strategie mai largă de implementare a MCV în ceea ce privește punerea în aplicare a celor patru coduri din justiție. Cu această ocazie, dumneaei a menționat că unul dintre obiective este acela de a "degreva instanța supremă de cauze de drept comun", în așa fel încât aceasta să-și atingă misiunea constituțională, adică de a fi unificatoare de practică judiciară.

De asemenea, Guvernul USL precizează că sunt două categorii de măsuri avute în vedere, una dintre acestea referindu-se la degrevarea instanțelor de volumul anormal de mare de dosare, iar o altă categorie vizează două legi speciale: legea cu celebra rovignetă, care a blocat patru sau cinci instanțe din România cu zeci de mii de dosare, dar și taxa de primă înmatriculare, existând "un număr extraordinar de mare" de cauze pe rolul instanțelor. O altă intenție a actualului guvern este ca anul acesta sau anul viitor să treacă bugetul instanțelor la ÎCCJ.

USL crede că asigurarea independenței totale a justiției și eficientizarea maximă a acestui sistem sunt obiective de o importanță covârșitoare pentru un stat de drept modern și pentru întărirea respectului și a credibilității sistemului de Justiție în fața cetățenilor.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Micșorarea coplății în sănătate - o necesitate;

Domnul Costică Macaleți:

"Micșorarea coplății în sănătate - o necesitate"

Sistemul de coplată în sănătate a apărut ca o necesitate în susținerea finanțării într-un domeniu extrem de lovit în anii de după 1989. in urma negocierii fostului guvern cu FMI au fost stabilite niște tarife care urmau să fie achitate de către pacienții beneficiari ai serviciilor medicale. Considerând însă că nivelul coplății este prea mare și în urma discuțiilor cu asociațiile bolnavilor, cu furnizorii de servicii medicale și alte organizații, precum și cu FMI, Guvernul Ponta a decis micșorarea tarifelor. Noile reguli prevăd ca această contribuție să devină simbolică. Astfel, coplata va reprezenta un procent fix, respectiv maximum 10% din tariful de decontare a investigațiilor respective. Vor fi în continuare scutiți de coplată pacienții cu afecțiuni cronice, însă nu doar cei care sunt incluși în programe naționale de sănătate, ci și cei cu alte afecțiuni cronice care accesează frecvent serviciile medicale pentru a-și trata boala.

Spre exemplificare, potrivit noului proiect, o consultație la medicul de familie va costa 2-3 lei (față de 4-5 cât era în primul proiect), iar un RMN va fi cuprins între 50 și 75 de lei, față de 150-250 lei, cât era în fostul proiect de lege.

De menționat ar fi că pentru cei scutiți de plată se va căuta o sursă alternativă de finanțare, pentru a nu exista discriminări între cei care plătesc și cei care beneficiază gratuit de anumite servicii medicale. De asemenea, ca și în precedentul proiect de lege, coplata nu se va aplica serviciilor medicale de urgență.

  Mircea Irimescu - declarație politică cu tema Crize după crize;

Domnul Mircea Irimescu:

"Crize după crize"

De vreo treizeci de ani România o tot duce din crize-n crize. Una morală, neîntreruptă și necontestată de nimeni (al cărei capăt nu-l poate anticipa niciun analist), alta economică și financiară (intermitentă, luând diferite forme în funcție de tipul de economie existent în țară) și una politică (de dată recentă).

Ultimii zece ani ai regimului comunist s-au scurs în grave disfuncționalități economice, nerecunoscute oficial, dar simțite binișor pe propria lor piele de către cei care i-au trăit. După 1990, odată cu prăbușirea economiei socialiste, și-au făcut apariția șomajul oficial și cronic, inflația (uneori, "de trei cifre"), frica de ziua de mâine. Criză generală, botezată "de tranziție", n-a simțit nimeni când și dacă s-a încheiat.

Cuvânt la modă în cercurile politice și în presă, "criza" este pe buzele tuturor. Una pleacă, alta vine. Acum avem una europeană, a datoriilor publice. Dimensiunea și gravitatea acestui fenomen transnațional negativ sunt atât de mari încât, se spune, vor determina schimbarea întregului sistem economico-financiar al lumii. Amorțiți de deceniile de criză deja trecute, românii așteaptă timpuri mai bune.

N-au avut vreme să se dezmeticească bine în anii de creștere economică de la începutul acestui secol, să se bucure de avantajele economice ale aderării la Uniunea Europeană. Noua criză ne-a venit de la statele europene bogate înaintea fondurilor postaderare și ne pune, din nou, în mare dificultate. După 4 ani de discuții și analize nu se știe ce va fi, dar cei mai mulți dintre români nu par a fi foarte îngrijorați de semnalele de alarmă ce se tot înmulțesc. Sunt cei care trăiesc la țară, dintr-o agricultură de subzistență, a căror întreagă existență a fost "o criză", cam un sfert din populația țării. Angajații în economie tremură pentru locul de muncă în care-și câștigă existența. Pentru cei care-și duc traiul din mici investiții realizate din economii, câți au mai rămas, îngrijorarea rămâne la limita pierderii somnului. În stres permanent așteaptă evenimentele și bugetarii, salariații și pensionarii statului. Solidaritatea socială este discutabilă, mulți concetățeni fiind dornici să vadă moarte caprele vecinilor. Chestie de năravuri etern umane, ca-ntotdeauna. Există o minoritate care se îmbogățește din suferințele și lipsurile celor mulți. Puterea statului de a limita efectele crizei economice este minimă.

Se caută soluții sigure și eficiente pentru economisirea banilor din partea celor care-i au. Băncile acordă credite în condiții din ce în ce mai dure și finanțarea activităților economice este serios afectată. Structura economiei românești nu ne este favorabilă. Ani în șir am așteptat investitorii străini și n-au venit nici până acum câți am fi avut nevoie. S-au împuținat îngrijorător și miliardele de euro trimise anual în țară de cei care îndură iadul xenofobiei prin Italia, Spania, Franța sau Irlanda.

Nici contextul internațional nu ne oferă motive de optimism. Nimeni nu mai vorbește de ajutarea statelor sărace, toată atenția fiind acordată "salvării" unuia sau altuia dintre statele ce până mai ieri erau considerate prospere. Sunt semne că măsurile anticriză concertate ale statelor europene se iau cu tot mai mare dificultate. Cei dispuși să plătească pentru binele altora sunt pe cale de dispariție. Prefigurarea unei Europe federale este departe de a fi considerată o certitudine. Sumele din fondurile comunitare destinate modernizării noastre vin tot mai greu, tot mai puține și tot mai întârziate.

Un program anticriză eficient și autentic încă nu este aplicat în țara noastră. În România interbelică, societatea, în întregul ei, a trăit momente asemănătoare. Pentru a evita falimentul statului, funcționarii publici au acceptat atunci dureroasele "curbe de sacrificiu" (scăderi salariale din perioada 1929-1933). Înlăturarea pericolului executării silite și al lichidării micilor producători agricoli cu datorii la bănci a impus adoptarea unei legi de anulare a obligațiilor de rambursare, firește, pe cheltuiala statului. Tot un soi de iertări trebuie considerate și "amnistiile" fiscale din aceeași perioadă, care au salvat puterea de cumpărare a cetățenilor și dând un impuls de dezvoltare economiei naționale. După amnistia fiscală din 1938, a urmat chiar anul de producție record al capitalismului de dinainte de război, semn că măsura luată și-a atins scopul.

Astăzi statul român nu pare a-și fi epuizat posibilitățile de a mai întreprinde astfel de măsuri. Populația nu este dispusă la noi sacrificii, controlul finanțatorilor internaționali este nemilos, credibilitatea noastră în exterior, foarte redusă, chiar dacă recenta criză politică s-a încheiat.

Situația este gravă. Ieșirea din această criză reclamă inteligență politică, solidaritate națională, relații bune în viața internațională. Toate astea nu costă bani, dar momentan nu le avem. Poate se va îmbunătăți ceva cu alegerile din această toamnă. Nu ne rămâne decât să sperăm.

  Miron Ignat - intervenție cu referire la Olimpicii la limba și literatura rusă;

Domnul Miron Ignat:

"Olimpicii la limba și literatura rusă"

An de an se organizează olimpiade naționale care oferă elevilor și profesorilor noi provocări. Pentru mulți dintre participanți olimpiada este o întrecere, oferind fiecăruia șansa de a atinge noi performanțe și de a-și descoperi propria identitate.

Olimpiada de limba și literatura rusă este de o importanță deosebită pentru Comunitatea Rușilor Lipoveni, pe care o reprezint în Parlamentul României. Limba rusă este limba noastră maternă, pe care o vorbim și o promovăm în rândul tinerilor, atât în școlile unde studiază etnicii noștri, cât și prin manifestări educaționale și culturale.

Este îmbucurător faptul că prin eforturile elevilor, și implicit ale profesorilor, se obțin performanțe remarcabile la olimpiadă și sunt convins că în spatele reușitelor stă o muncă titanică, dar realizată cu dăruire.

Totodată, este un prilej de mândrie faptul că limba rusă este vorbită de peste 145 de milioane de oameni ca limbă maternă, iar alte peste 120 de milioane de persoane pot purta o conversație în această limbă.

Și în acest an, câștigătorii olimpiadei și ai concursurilor de limba și literatura rusă au fost recompensați pentru eforturile depuse și rezultatele obținute.

Ambasada Federației Ruse în România, în cooperare cu Comunitatea Rușilor Lipoveni și cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, în cadrul programului Guvernului Federației Ruse pentru afacerile conaționalilor din străinătate au oferit olimpicilor o tabără în Sankt Petersburg.

Scopul acestui program este familiarizarea tinerei generații, a conaționalilor ruși care trăiesc în străinătate, cu patrimonial istoric al Rusiei, cultura și limba rusă. Datorită acestui program, locurile istorice sunt vizitate de tineri din diferite țări. Tabăra constituie un bun prilej ca tinerii ruși care trăiesc în afara granițelor Federației Ruse, precum: Canada, Australia, Spania, Polonia, Estonia, Bulgaria, Belgia, Ungaria etc. să se cunoască și să socializeze.

Mulțumesc tuturor pentru implicarea și sprijinul acordat desfășurării acestei tabere și sper ca aceasta să rămână o tradiție.

  Manuela Mitrea - intervenție privind Ziua Mondială a Turismului;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială a Turismului"

27 septembrie a fost declarată Zi Mondială a Turismului în anul 1979 de către Organizația Mondială a Turismului și a fost sărbătorită prima oară în întreaga lume în 1980.

La noi în țară este o sărbătoare cunoscută mai mult în zonele turistice consacrate, dar ar trebui popularizată mai mult și în celelalte zone. Dacă și-ar valorifica întregul potențial turistic, România ar deveni una din cele mai vizitate țări din Europa, iar Ziua Mondială a Turismului ar deveni o adevărată zi națională.

Spre deosebire de anii trecuți, acum avem motive să sărbătorim, deoarece atât rezultatele financiare, cât și numărul de turiști de pe litoral au depășit așteptările specialiștilor. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, mai sunt multe de făcut pentru a ajunge la nivelul țărilor ce obțin venituri importante din turism, până să ne recuperăm turiștii români ce preferă destinații externe, până să atragem mai mulți vizitatori străini, dar este un început bun și trebuie sărbătorit, mai ales astăzi.

La rezultatele bune din acest an a contat și faptul că, în sfârșit, au fost puse în aplicare programele destinate turiștilor inițiate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România. De asemenea, s-a decis și modificarea modului de promovare a brandului național de turism, prin trecerea de la promovarea axată pe eveniment la una bazată pe serviciile turistice prestate de industria de profil. Decizia a fost agreată în Consiliul Consultativ din Turism, iar prima campanie care ar putea beneficia de noul mod de promovare a brandului este "Vacanță în țara mea". Alte programe propuse a fi promovate sunt "O săptămână de refacere", "Decada balneară", "Hai la băi - wellness medical", "Litoralul pentru toți" sau "O săptămână la munte".

îmi doresc să vină mai repede ziua când românii și străinii vor spune: nu mă duc la mare în Spania, Italia, Grecia, Turcia, mă duc pe litoralul românesc, sau nu merg la schi în Austria, Elveția sau Franța, merg în Carpații românești, sau mă duc în România la băi să mă tratez, sau dacă n-ai văzut Delta Dunării ori operele lui Brâncuș ai trăit degeaba.

Cu speranța că acea zi este aproape, vreau să-i felicit și să le urez succes tuturor celor care lucrează în turism și sărbătoresc Ziua Mondială a Turismului.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: - Combaterea drogurilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Combaterea drogurilor"

România a trebuit să recupereze handicapul pe care îl acumulase după 1989 în ceea ce privește reacția față de fenomenul drogurilor.

În România a înflorit fenomenul drogurilor legale, așa- numitele produse etnobotanice. Profitând de lipsa de reacție a statului, "negustorii morții" au creat o diabolică rețea de distribuție a celebrelor produse, o rețea care funcționează mult mai bine și mai precis decât guvernul României. Apariția ordonanței de interzicere a celor 36 de produse și plante cu efect stupefiant, din februarie, a amețit, dar nu a dat o lovitură mortală comerțului care se reface sub ochii noștri, prin importul unor noi produse care, evident, nu se află pe lista celor interzise.

În România există, după datele furnizate de Centrul Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului (CIADO), circa 500.000 de consumatori de astfel de produse. Ceea ce este extrem de grav, din două motive: în primul rând, pentru că aceștia se alătură consumatorilor mai vechi de droguri tradiționale, iar în al doilea rând, pentru rapiditatea senzațională cu care aceste droguri au intrat și s-au răspândit în țară, făcând nenumărate victime.

În alte țări ONG-urile au un rol și o implicare foarte mare în acest domeniu. România ne oferă, și din această perspectivă, o imagine pesimistă. În țara noastră au apărut puține organizații nonguvernamentale care au desfășurat o activitate cu adevărat importantă.

Un ONG care a apărut de vreo patru ani și care desfășura cea mai activă politică de prevenire a consumului de droguri prin intermediul unor programe educative și artistice este CIADO, organizație membră a EURAD. Aceasta anunța opinia publică de faptul că organizația sa își închide activitatea în România, acuzând statul român pentru faptul că în ultimii ani nu a alocat niciun leu pentru politicile de prevenire a consumului de droguri. Pentru România, dispariția acestui foarte cunoscut ONG este un semnal extrem de negativ, care se alătură celor mai vechi.

Îngrijorarea mare este atunci când vezi că un om al legii este arestat pentru implicarea în traficul de droguri, alături de una dintre cele mai importante rețele.

Sentimentul celor afectați de flagelul drogurilor, al familiilor acestora este că se stinge lumina peste lupta antidrog, acești oameni fiind lăsați conștient la mâna unor traficanți de droguri care Dumnezeu știe pentru cine lucrează...

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: - Galațiul - orașul pe care locuitorii îl merită;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Galațiul - orașul pe care locuitorii îl merită"

Efectele negative vor prejudicia, pe termen mediu și lung, mai puțin localitățile cu o activitate economică diversificată și complexă și mai puternic zonele sărace, lipsite de opțiuni reale de dezvoltare. Caracteristicile și consecințele inevitabilului impact cu unda de șoc a crizei vor varia în funcție de tipologiile comunităților expuse. Penuria preexistentă, dar și cele dintâi semne ale recesiunii traduse automat în șomaj, starea deplorabilă a infrastructurii rutiere, restrângerea orizonturilor profesionale pentru generația tânără sunt principalele probleme identificate ale urbei. Toate acestea au determinat, la rândul lor, nenumărate drame personale, povești triste, aproape fără rezolvare, pe care, mai întâi din postura de candidat, iar, mai apoi, din cea de deputat ales în colegiul uninominal nr.6 din circumscripția electorală Galați am avut posibilitatea de a le afla.

Astfel, consider că există o singură soluție pentru ca Galațiul să-și depășească condiția și să devină orașul pe care locuitorii lor îl merită: atragerea masivă a investițiilor în perioada imediat următoare. Incontestabilele lor potențiale teoretice de dezvoltare sunt acum, în sfârșit, dublate și de o voință politică orientată hotărât în interesul cetățeanului. Prin intermediul acestei scurte intervenții, solicit sprijinul nedisimulat și consistent al Guvernului, pentru ca proiectele extrem de necesare inițiate de autoritățile locale din Galați, dar și din localitățile vecine, să fie inițiate ori, după caz, finalizate.

  Petru Călian - declarație politică cu titlul Reforma «nesănătoasă» a învățământului;

Domnul Petru Călian:

"Reforma «nesănătoasă» a învățământului"

În moțiunea "Nu-i împiedicați pe copiii de trei ani să meargă la grădiniță" facem un apel la întreaga clasă politică de a nu da curs haosului creat în sistemul educațional românesc, haos ce se instaurează de fiecare dată când doamna Ecaterina Andronescu ajunge la cârma acestui minister. Învățământul are nevoie de stabilitate și susținere, nu de modificări anuale ale Guvernului. Cerem renunțarea la introducerea bacalaureatului profesional pentru 2013 și continuarea învățământului profesional, așa cum a fost el introdus în anul 2012, precum și aplicarea Legii educației naționale în privința bacalaureatului. Cerem, de asemenea, renunțarea la ideea mutării clasei pregătitoare obligatorii de la școli la grădinițe, pentru a nu bloca accesul copiilor de trei ani să intre la grădiniță în 2013 și pentru a nu se ajunge în situația în care învățătoarele să lucreze la grădinițe.

Guvernul Ponta a anulat licitațiile pentru mobilier la clasa zero și le-a transferat școlilor, lăsând la mâna consiliilor județene achiziționarea de mobilier, conducând la discrepanțe în dotarea cu mobilier și la foarte mari întârzieri.

Au fost stopate procedurile de formare a cadrelor didactice, proceduri demarate, care trebuiau continuate și care ar fi asigurat pentru clasa pregătitoare cadrele didactice necesare. Dacă ministerului îi păsa într-adevăr de soarta elevilor, atunci cu siguranță s-ar fi gândit de două ori înainte de a demara procedurile de modificare a clasei pregătitoare și introducerea bacalaureatului profesional, examen care nu poate da valoarea unui absolvent, și care nu există într-o țară democratică. Ideea introducerii unui astfel de examen ne aruncă înapoi cu 22 de ani. Tinerii trebuie motivați, și nu încurajați în a renunța la învățat.

Guvernul Ponta a schimbat pe criterii politice toți inspectorii generali și adjuncți, precum și peste 4.000 de directori școlari și a ratat pentru prima dată în istoria învățământului din România începerea anului școlar.

Am militat mereu pentru modernizarea și dezvoltarea unui sistem sănătos de învățământ și susțin reformele reale și aplicabile asupra școlii românești, care, să nu uităm, de-a lungul timpului a dat oameni de valoare care ne reprezintă cu mândrie pe plan internațional.

  Marius Rogin - declarație politică referitoare la Comisia de la Veneția și Constituția României;

Domnul Marius Rogin:

"Comisia de la Veneția și Constituția României"

Implicarea Comisiei de la Veneția în dezbaterea constituțională românească ar putea avea efecte pozitive și pacificatoare, căci este de natură să canalizeze polemica pe tărâmul argumentelor teoretice.

Întrebarea care rămâne în suspensie este dacă în vara acestui an s-a produs sau nu o încălcare a statului de drept. Comisia de la Veneția s-a însărcinat să examineze această situație și putem presupune că analizele și recomandările sale vor contribui la dezbaterea internă privind modificarea Constituției. Până atunci însă să observăm că esența dezbaterii s-a purtat în jurul suveranității Parlamentului.

Simplificând polemica partizană, putem arăta că USL a susținut deplina suveranitate a corpurilor legiuitoare, în timp ce tabăra președintelui a contestat acest fapt, pretinzând că puterea Parlamentului este limitată.

În principiu au dreptate cei care susțin că în statul de drept nimeni nu poate avea o suveranitate deplină, deoarece există un control reciproc al puterilor. De altfel, acest control al puterilor este statornicit și prin Constituția din 1991 și apoi în cea din 2003. Guvernul este cenzurat de Parlament, Parlamentul este limitat de Guvern prin agenda legislativă și de Președinte prin actul promulgării, justiția cenzurează actele executivului, iar Curtea Constituțională limitează legiferarea.

În sistemul românesc, Curtea Constituțională scapă oricărui control, dar se poate arăta că puterea ei este totuși limitată, de vreme ce ea nu se poate, de regulă, autosesiza. Cineva face sesizarea, iar acest cineva, prin însuși actul sesizării, dobândește o mare putere. În sistemul românesc, cetățenii obișnuiți sunt excluși cu totul de la exercițiul acestei puteri, spre deosebire de Germania, de exemplu, unde cetățenii pot face o sesizare la Curtea Constituțională, așa cum s-a și întâmplat recent în cazul Mecanismului European de Stabilitate. În România, cetățenii sunt reprezentați de Avocatul Poporului, care sesizează Curtea în numele lor. Cu toate acestea, apar mereu în practica statelor situații în care cineva trebuie să decidă, să ia, altfel spus, decizia ultimă. Or, acest cineva poate fi numit suveran. Până la Constituția din 2003, Parlamentul avea puteri foarte mari, mai puțin îngrădite decât după modificările adoptate în acel an. De exemplu, Parlamentul putea înfrânge cu 2/3 o decizie a Curții Constituționale. Modificările din 2003 au reprezentat în principiu o reechilibrare a puterilor în stat și o limitare vădită a puterii majorităților parlamentare.

Cu toate acestea, situația a rămas neclară, căci Curtea Constituțională nu făcea parte din puterea judecătorească, așa cum se petreceau lucrurile în sistemul politic românesc antebelic sau cum se petrec ele în SUA sau, într-o variantă diferită, în Germania. Curtea Constituțională era plasată în Constituția românească între puteri, devenind astfel prada cea mai de preț a partidelor politice. Obiectivul secret al oricărui guvern era să-și prelungească puterea (și imunitatea), prin desemnarea unor fideli la Curtea Constituțională.

Copiind mecanic sistemul francez, dar fără tradiția politică franceză, cu tot bagajul ei de discernământ și moderație, România s-a trezit, așadar, că nu mai știe de fapt cine pe cine ar trebui să controleze sau cum ar trebui repartizate legitimitățile. Este evident că aceia care au cerut guvernului USL să respecte independența justiției, cu referire la modificarea legii Curții Constituționale, nu au înțeles sistemul politic românesc. Curtea Constituțională nu face parte din autoritatea judecătorească, așa cum au părut să înțeleagă diverși oficiali europeni, iar apărarea independenței sale este o vigilență tardivă, de vreme ce ea exprimă deja un algoritm politic prin chiar modul ei de constituire.

În sfârșit, continuând analiza, să arătăm că, prin Constituția din 2003, Parlamentul primește totuși puteri depline cât privește suspendarea președintelui. În Constituție se spune că suspendarea nu poate avea loc decât în cazul unor grave încălcări ale Constituției, dar cel chemat să decidă dacă aceste încălcări sunt grave este tot Parlamentul. Există destule persoane care sunt astăzi de părere că Președintele nu a încălcat Constituția și că Parlamentul a comis un abuz, dar cine hotărăște dacă e un abuz? Curtea Constituțională nu poate da decât un aviz consultativ, Parlamentul fiind în această privință pe deplin suveran. Potrivit ordinii de drept, numai Parlamentul (și nu un comentator particular) are puterea să decidă în această privință.

De aceea, se poate spune că decizia de suspendare a Președintelui a fost una pe potriva ordinii de drept, așa cum este ea descrisă explicit în Constituție, chiar dacă ea a ofensat sentimentele morale ale unor concetățeni. Să mai spunem încă o dată că ordinea de drept se referă la cine decide în cutare sau cutare situație, or, în situația suspendării, Constituția stabilește clar atribuțiile fiecărei autorități.

Discuția însă poate continua. S-a arătat că Parlamentul a decis abuziv, dar este obligatoriu să arătăm că abuzul nu se raportează la ordinea de drept, ci la o interpretare privată de natură morală. Cu alte cuvinte, suspendarea președintelui ar fi un abuz prin raportare la o anumită interpretare a Constituției, care nu are însă statut de normă juridică.

De fapt, cei care au susținut că am asistat la o lovitură de stat au avut, pesemne, în vedere o Constituție virtual modificată: una care ar atribui Curții Constituționale opinia decisivă cât privește gravitatea abaterilor președintelui. Numai așa, și numai dacă autoritatea de jurisdicție constituțională ar fi atribuită explicit puterii judecătorești, am putea vorbi de o încălcare a separației puterilor în stat.

E clar că în ciuda unor astfel de considerații disputa politică va continua. Ordinea de drept, așa cum este ea descrisă în Constituție, permite evoluții politice care par unora cu totul inadmisibile. Or, acest lucru înseamnă că asistăm la o criză de sistem. Iar dacă sistemul nu mai poate furniza răspunsuri care să pacifice societatea, este momentul ca el să fie schimbat.

  Elena Gabriela Udrea - declarație politică cu subiectul: Schimbarea Legii urbanismului ar fi o catastrofă edilitară;

Doamna Elena Gabriela Udrea:

"Schimbarea Legii urbanismului ar fi o catastrofă edilitară"

După Revoluție, în România, s-a instalat un veritabil haos urbanistic, rezultat al mentalității că oricine poate construi orice și oriunde, dacă are bani. Interesul public a fost călcat în picioare, surclasat de interesul privat. Așa se face că, îndeosebi în orașe, s-au pierdut sute, dacă nu mii de hectare de spațiu verde în detrimentul unor coloși de beton, metal și sticlă. Mai mult, s-au demolat mii de clădiri cu valoare arhitectonică deosebităpentru a se face loc unor kitsch-uri, zone clasice s-au transformat în amalgamuri diforme de clădiri și, mai grav, multe dintre acestea nu sunt nici măcar bine construite, fiind un veritabil pericol publicîn caz de cutremur.

Acest haos a fost posibil din cauza unei legislații deficitare, care nu oferea foarte multe pârghii instituțiilor administrației centrale sau locale, dar și a unei greșite înțelegeri a ceea ce înseamnă dezvoltarea urbanistică și lipsa de respect față de istorie și valorile patrimoniului arhitectural național. Dacă peste toate acestea se adaugă indolența și coruptibilitatea funcționarilor statului, avem un tablou complet al motivelorpentru care s-a ajuns aici. Avem toate argumentele necesare pentru a ne dori o schimbare în bine.

Din punct de vedere legislativ, aceasta s-a produs. De la 1 februarie 2012 a intrat în vigoare modificarea legislației urbanismului propusă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în mandatul meu ministerial.Aceasta este mult mai restrictivă și limitează posibilitățile de construcție pentru clădiri și ansambluri de clădiri care nu respectă limitele înscrise în Planurile de Urbanism General.Practic, am interzis posibilitatea de a genera, la inițiativa oricărui privat, planuri de urbanism zonal (PUZ) derogatorii de la cele de urbanism general (PUG), astfel că acum nu se mai pot construi turnuri de 30 de etaje în locuri în care se prevedea doar P+4 și nici ansambluri rezidențiale acolo unde exista o zonă industrială, pentru că derogările pe care le obțin "investitorii" nu sunt numai cu privire la volumetrie, ci și cu privire la destinația construcțiilor. Dar am interzis și aberanta intrare în legalitate, care înseamnă că poți cere să ți se legalizeze o construcție ridicată fără autorizație sau care încalcă oricât de grav limitele autorizației de construire obținute. Ca exemplu, dacă ai construit 10 etaje în loc de trei,poți cere apoi primăriei să îți aprobe intrarea în legalitate a imobilului. Întrebarea legitimă este de ce să te mai complici să respecți procedurile legale dacă tot nu ți se aplică nicio sancțiune în situația în care le ignori?

Modificarea Legii urbanismului de către MDRT în mandatul meu a reprezentat un pas înainte în direcția stopării haosului urbanistic, dar și a rechinilor imobiliari, care puteau astfel să construiască orice și oriunde, cu condiția să aibă buzunarele suficient de adânci pentru a-i "motiva" pe consilierii locali sau generali în aprobarea propriilor PUZ-uri sau PUD-uri.

Schimbarea legislativă produsă în timpul mandatului meu de ministru al dezvoltării regionale și turismului a fost unanim apreciată de cetățeni și de societatea civilă. Reglementarea domeniului construcțiilor și imposibilitatea construirii de clădiri prin comiterea de abuzurisunt mari plusuri obținute în ultimii ani.Aceste modificări legislative s-au făcut cu dificultate și după lungi dezbateri publice și conflicte politice. Ar fi o gravă eroare dacă aceste progrese ar fi, practic, anulate dedorința USL de a se reveni la varianta legislativă dinainte de 2008. Aceasta a produs atâtea deservicii, mai ales în orașele mari, încât va fi nevoie de zeci de ani pentru a fi reparate.

Încercarea de acum de a modifica din nou cadrul legislativ are în spatele său interesele unor sponsori ai USL, care doresc să construiască mai mult decât permite legea, în locuri interzise, cum ar fi spațiile verzi, dar mai ales plajele de la Marea Neagră. De altfel,propunerea de modificare a articolului 32 din Legea urbanismului aparține, în mod real, primarului Constanței, Radu Mazăre. Acesta dorește controlul total și unic al autorizării construcțiilor, mai ales în zona stațiunii Mamaia și în mod special pe plajă. Amintesc faptul că am reușit să anulăm în instanță PUZ-ul gândit de Mazăre pentru stațiunea turistică de interes național Mamaia, prin care prevedea construcții pe plajă, construcții de treizeci de etaje, ocuparea spațiilor verzi și supraaglomerarea distructivă a acesteia. Dați-mi voie să mă întreb, retoric, firește, ce șpagă s-ar putea lua din autorizarea unor blocuri de locuințe de lux ori hoteluri pe zona de plajă a stațiunii. Unii spun că ar fi vorba de milioane de euro.

USL arenevoie de reinstalarea unui sistem în care puterea decizională privind construcțiile în zonele de interes național să revină consiliilor locale.

Argumentul inițiatorilor modificării legislative privind lipsa Planurilor de Urbanism General actualizate este de-a dreptul pueril. De mai bine douăzeci de ani autoritățile locale nu sunt în stare să își gândească strategia de dezvoltare urbanistică și să își aprobe planurile urbanistice, lăsându-le la interesul investitorilor privați. Se știadin 2010 de intenția de a modifica Legea urbanismului și de imposibilitatea folosirii PUZ-urilor pentru modificări. Timp de doi ani, toate primăriile din țară au avut timp să realizeze PUG-urile, dar nu au făcut nimic, pentru că nu îi interesează.

Faptul că noua conducere a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nu acționează pentru a opri această adevărată crimă împotriva ordinii urbanistice conduce la ideeacă interesul public a fost demult abandonat. Din păcate,la fel ca și în cazul Cazinouluidin Constanța sau al Halei Matache, se dă dovadă de un servilism maxim pe linie politică.Noua conducere a MDRT nu are ca scop gestionarea domeniului construcțiilor și protejarea interesului public, ci deservirea clientelei politice.

Voi cere și printr-o interpelare un punct de vedere în acest sens, pentru că nu este normal ca principala instituție care ar trebui să reglementeze în domeniul construcțiilor să stea pasivă când are loc o asemenea agresiune legislativă.

Fac un apel către societatea civilă să ia atitudine. Altfel, se vor trezi cu toții că parcurile și monumentele istorice dispar, pentru a lăsa loc construcțiilor unor rechini imobiliari care au reușit să cointereseze câțiva primari și consilieri locali.

  Dragoș Gabriel Zisopol - intervenție referitoare la Festivalul elenismului din România - Ploiești, 27 - 30 septembrie 2012;

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"Festivalul elenismului din România, Ploiești, 27-30 septembrie 2012"

Uniunea Elenă, fondată în 28 decembrie 1989, este organizația minorității elene din România ai cărei membri sunt cetățeni români de origine greacă și filoeleni, care, împreună, contribuie la realizarea scopului fundamental de păstrare și promovare a limbii materne, culturii și civilizației elene, obiceiurilor, tradițiilor și creștin-ortodoxiei.

În acest context, printre multe alte realizări, toate Comunitățile grecești din România au înființat ansambluri artistice, înscrise la OSIM din anul 2011, care prin muncă și devotament s-au afirmat pe plan național și internațional.

Dorința de perfecționare și succesul au contribuit decisiv ca o parte din aceste ansambluri să obțină titlul de membru activ al Consiliului Internațional al Dansului - UNESCO.

Forța creatoare a tinerilor, membri ai Uniunii Elene, a dat naștere proiectului cu titlul "Festivalul elenismului din România", aflat anul acesta la a XII-a ediție.

După ce Bucureștiul a găzduit cinci ediții consecutive (1992-2004), ștafeta festivalului a fost preluată de Constanța în alte două ediții (2006, 2007), a urmat Brașovul (2008, 2009), a revenit la București în 2010, apoi s-a bucurat de ospitalitatea Galațiului în 2011 și anul acesta a ajuns la Ploiești.

Frumusețea spiritului elen va străluci din nou prin dansurile și cântecele pline de viață ale copiilor și tinerilor, ce vor transmite publicului bucuria și mândria de a reprezenta aceste minunate valori ale poporului grec.

Festivalul din acest an va avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, în perioada 27-30 septembrie, și se va desfășura sub egida Ambasadei Greciei în România.

Pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploiești vor evolua peste 450 de persoane, 24 de ansambluri artistice ale Comunităților elene din România și 12 ansambluri artistice invitate din România și Grecia.

Proiectul este inițiat de Uniunea Elenă din România și cofinanțat de Primăria municipiului Ploiești, Guvernul României - Departamentul pentru Relații Interetnice și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Îmi revine deosebita plăcere și onoare să vă lansez invitația de a participa la cea de-a XII-a ediție a Festivalului elenismului din România, Ploiești 2012.

  Gigel Sorinel Știrbu - declarație politică cu tema: CSM definește neconstituțional libertatea de exprimare;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"CSM definește neconstituțional libertatea de exprimare"

Pe data de 18 septembrie a.c., într-un comunicat de presă al Consiliului Superior al Magistraturii, deci într-un document oficial, a fost dat un atac la adresa Constituției României. În documentul respectiv apar două paragrafe care nu credeam că vor mai apărea la 22 de ani de la căderea comunismului.

"Într-un stat de drept nimeni nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze asupra întregului sistem judiciar. În caz contrar, persoana care face aceste afirmații aduce inevitabil atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu consecința afectării prestigiului justiției și implicit a independenței și reputației magistraților (...).

Dreptul la libertatea de exprimare nu este însă unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri, în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".

Ce reiese din cele două paragrafe? În primul rând, că membrii CSM susțin că nimeni nu are dreptul să comenteze actul de justiție. O astfel de teză este specifică evului mediu, dar doamnele și domnii din CSM trebuie să țină cont că suntem totuși în secolul al XXI-lea. Absolutismul și absurdul de care dau dovadă membri CSM demonstrează o intenție de a crea o castă intangibilă în România, ceea ce este total contrar Constituției.

Toată lumea este de acord cu nocivitatea ingerițelor și presiunilor în domeniul justiției. Dar a comenta în special erorile săvârșite de cei din justiție atunci când le comit nu înseamnă nici ingerință și nici presiune, ci exercitarea dreptului la liberă exprimare. Un drept pe care aceiași membri ai CSM îl consideră ca fiind limitat la anumite restrângeri - o astfel de exprimare nu am mai auzit până acum. Iar aceste restrângeri ar opera când utilizarea libertății de exprimare vizează "autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".

Le reamintesc doamnelor și domnilor din CSM articolul 30 din Constituție: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri."

După cum se poate observa, libertatea de exprimare este inviolabilă, or, restrângerile invocate de CSM exprimă exact contrariul. În plus, pretențiile absolutiste rezultate din comunicatul CSM nu se regăsesc în Constituție nici măcar acolo unde este vorba de o serie de interdicții stabilite prin lege.

Trecând de la teorie la practică, îmi permit să pun membrilor CSM o serie de întrebări:

- pot fi extrapolate nemulțumiri față de magistrații din cauza cărora petenții români câștigă procese la CEDO, iar statul român urmează să plătească daune?

- pot fi extrapolate nemulțumiri față de deciziile eronate ale magistraților - de exemplu în celebrul caz Țundrea?

- pot fi extrapolate nemulțumiri față de procurorii care "scapă" ilegal în media stenograme, care urmează să servească diferite interese politice?

Punând aceste întrebări m-am exprimat împotriva unor valori cum ar fi autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești? Sunt convins însă că nu voi avea niciun răspuns la aceste întrebări.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică intitulată: PDL nu are autoritatea morală să atace prin moțiune politicile USL din domeniul educației;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"PDL nu are autoritatea morală să atace prin moțiune politicile USL din domeniul educației"

PDL atacă politica din domeniul educației a guvernului USL printr-o moțiune simplă. Este dreptul democratic și constituțional al oricărui partid aflat în opoziție să atace prin moțiuni politicile echipei aflate la guvernare.

Totuși, legat de subiectul moțiunii consider că PDL din punct de vedere moral, nu este îndreptățit să atace politicile USL privind educația. Afirm acest lucru nu în virtutea apartenenței mele la un grup parlamentar al unuia dintre partidele aflate în coaliția guvernamentală, ci în calitatea mea de slujitor, de peste trei decenii, a învățământului românesc.

PDL este ultima grupare politică îndreptățită din punct de vedere moral să atace printr-o moțiune simplă politicile din domeniul educației ale actualului guvern din cel puțin două motive majore:

1. - a avut în guvernul Boc II, în persoana ministrului educației, Daniel Funeriu, unul dintre cei mai contestați miniștri din Executiv - și nu mă refer doar la contestările venite din partea fostei opoziții, ci și la contestările venite chiar din interiorul sistemului, la contestările venite din zona societății civile și, nu în ultimul rând, venite din partea părinților;

2. - actuala echipă aflată la conducerea ministerului educației a fost și este obligată, în mod obiectiv, să lucreze în acest moment cu ce a preluat de la vechea guvernare.

Punctual, din câte am înțeles, PDL nu este de acord cu intenția ca, pe viitor, clasa pregătitoare să fie trecută la grădiniță. Din nou se impun o serie de întrebări. Cine a "brevetat" clasa pregătitoare, USL? Nu. Este o invenție a domnului Funeriu. Cine nu a ținut cont de numeroasele avertismente privind faptul că sistemul de învățământ nu este încă pregătit pentru această "inovație", nu PDL, cu domnul Funeriu în frunte? Cine nu a ținut cont de faptul că nu exista infrastructura necesară, cadrele necesare acum, în 2012, pentru clasa pregătitoare?

În aceste condiții, indiferent cât s-au străduit, actualii responsabili din educație nu au reușit să evite în multe cazuri o stare de haos generată de pripeala de care au dat dovadă predecesorii lor.

De ce nu agreează PDL intențiile actualei conduceri a ministerului de trecere la grădiniță a clasei pregătitoare? Cumva doar pentru ca în istorie să nu rămână această clasă pregătitoare ca o măsură cu semnătura PDL pe ea? Orgoliile nu-și au locul aici, mai ales dacă actuala conducere încearcă găsirea unei soluții care să evite bulversarea actului de educație și, implicit, bulversarea celor aflați în anticamera vieții de școlar.

De asemenea, am înțeles că PDL nu agreează introducerea bacalaureatului profesional. În acest caz, nu pot decât să cred că reprezentanții fostului principal partid de guvernământ sunt rupți de realitate. Aceasta este singura soluție la ora actuală. Alta nu există. Și acest lucru trebuie să-l înțeleagă și cei din PDL. Menținerea sistemului actual ar însemna, an de an, un deficit de imagine pentru învățământul românesc.

Acestea sunt motivele pentru care, repet, PDL nu are autoritatea morală să atace prin moțiune simplă politicile USL din domeniul educației.

  Victor Paul Dobre - declarație politică: Reorganizarea poliției rurale - un pas esențial în reducerea deficitului de siguranță publică;

Domnul Victor Paul Dobre:

"Reorganizarea poliției rurale - un pas esențial în reducerea deficitului de siguranță publică"

În ultimii ani și în special în anul 2011, Ministerul Administrației și Internelor a fost supus unei reforme importante, așa cum conducători ai acestei instituții de la acea vreme au tot afirmat. În realitate, singura reformă în MAI a constat în disponibilizări, iar adevăratele probleme ale sistemului nu au fost rezolvate sub nicio formă.

Reducerile masive de personal și desființarea posturilor de poliție din mediul rural, făcute fără nicio analiză în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, au afectat grav gradul de siguranță și protecție pentru cetățeni, capacitatea structurilor abilitate în combaterea infracționalității, rolul preventiv și descurajator la nivel stradal, ducând la scăderea dramatică a încrederii populației în structurile polițienești.

Urmare analizei efectuate de către Ministerul Administrației și Internelor în august 2012, la numai un an de la așa-zisa reformă, s-au constatat creșteri în situația operativă de 6 la sută per total ajungându-se undeva la 47 la sută în ceea ce privește furturile de animale în mediul rural. Deci există o creștere a situației operative pe foarte mulți indicatori: cheltuieli pentru asigurarea mentenanței autospecialelor de patrulare, consumul de carburanți, nu în ultimul rând, cheltuieli de personal.

În ceea ce privește percepția populației din mediul rural, 90 la sută au precizat că doresc mai mulți polițiști la postul de poliție și că prezența și vizibilitatea acestora în localitate le conferă un sentiment de siguranță.

În repetate rânduri am susținut nevoia de o reformă rapidă și reală care să pună accent pe calitatea activității Ministerului Administrației și Internelor și am interpelat miniștrii MAI referitor la încadrarea promoției 2011 a școlilor de agenți de poliție. De asemenea, am susținut ideea că, în lipsa unei astfel de reforme, Ministerul Administrației și Internelor nu va putea face față, în scurt timp, realităților cu care societatea românească actuală se confruntă.

În acest context, salut măsura luată de către Ministerul Administrației și Internelor de eficientizare a poliției rurale prin reînființarea vechilor posturi de poliție care funcționau în mediul rural și angajarea în poliția rurală a noii promoții de agenți de poliție, măsură care se înscrie în strategia actualei guvernări de reformare a MAI, reformă bazată pe un management corect, construit pe criterii profesionale și în urma unor analize riguroase, în scopul asigurării ordinii și siguranței publice pentru cetățenii acestei țări.

  Daniel Buda - declarație politică: Evoluția în România - sub lupa europeană;

Domnul Daniel Buda:

" Evoluția în România - sub lupa europeană"

În această perioadă dificilă sub aspectul crizei economice și financiare mondiale, România are nevoie de decizii ferme și urgente în câteva domenii de maxim interes asupra evoluției într-o direcție bună pe plan european și internațional.

Spun acest lucru deoarece de câteva luni, mai exact de 4 luni, din momentul preluării guvernării de către Alianța Socialistă, asistăm neputincioși la implementarea programului de guvernare a USL, având ca element esențial, singurul, de altfel, consolidarea formațiunii politice în detrimentul angajamentelor economice și politice asumate.

Dacă este să mă refer numai la ceea ce înseamnă fonduri europene, în fapt, o sursă importantă de dezvoltare economică a statului, ca urmare a ultimelor evaluări statistice, s-a constatat faptul că în ceea ce privește atragerea fondurilor europene și plata către firme care desfășoară proiecte europene, România este în coada listei.

Guvernul Ponta nu a mișcat un deget pentru a remedia problemele din programele structurale, odată cu instalarea la Palatul Victoria, a fost sistat și dialogul cu Comisia Europeană. Astfel, situația economică și repercusiunile asupra României nu sunt greu de imaginat plecând de la miile de persoane care riscă șomajul, până la falimentul firmelor care nu vor mai putea face față datoriilor angajate.

Preocupările acestui Guvern incapabil și parcă plasat într-o altă arie a realității au fost și sunt în continuare altele decât cele cu adevărat importante pentru dezvoltarea și modernizarea statului român. Printre vizitele destul de dese pe la oficialii europeni cu scopul de denigrare a competitorilor electorali sau printre ședințele de partid de stabilire a strategiilor de campanie, membrii acestui Guvern nu mai au timpul necesar să adopte măsuri de stimulare și dezvoltarea e economiei românești.

În fapt, această atitudine nepăsătoare nu mă miră și cu atât mai puțin să îmi ridice semne de întrebare, având în vedere faptul că, în concret, acesta este ritmul de lucru al acestei formațiuni politice conjuncturale, patentat de însuși unul dintre liderii ei. Pe lângă performanțele de a nu avea capacitatea de a-și stăpâni uneori nervii în fața camerelor de luat vederi, a reușit și în această sesiune performanța de a fi prezent la câteva ședințe de plen, ceea ce îl situează, de drept, tot în capul listei, dar la finalul ei, respectiv primul cu cele mai puține prezențe în activitatea parlamentară. Am convingerea că și în această ultimă sesiune, avea potențial maxim să își păstreze poziția de lider în fruntea politicienilor cu prezență zero, dar a avut "ghinionul" să ocupe, pe scurt timp, poziția de președinte al Senatului, ceea ce l-a obligat, în mică măsură, să facă acest efort de a participa la locul de muncă.

Desigur, activitatea parlamentară nu constă în a bifa la capitolul prezențe sau absențe, însă consider că în calitate de parlamentar ales într-un colegiu uninominal, să fii în mod constant sub media prezențelor este inadmisibil. Cu atât mai mult cu cât ești și lider al unui partid diluat sub tinctura comunistă. Departe de mine gândul de a face evaluări asupra activității parlamentare, însă nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea că asemenea comportamente indolente și dezinteresate de problemele cetățenilor, astăzi au repercusiuni grave asupra României europene. Această iresponsabilitate este manifestată, se pare la nivel macro, în sensul că indiferent de natura problemelor stringente care necesită soluții urgente din partea guvernanților, implicarea acestora este la fel ca și prezența acestui așa-numit lider. Acest mod de a face politică și de a te raporta la problemele celor care te-au ales nu trebuie tolerat, ci, din contră, sancționat. Iar una dintre armele avute la îndemână este votul cetățenilor.

România are nevoie de o nouă clasă politică, are nevoie de politicieni care să fie conștienți de faptul că sunt în slujba celor care i-au ales, are nevoie de politicieni care se duc în fața oficialilor europeni să prezinte realizările statului, să solicite soluții la problemele identificate și nici pe departe să se plângă de atitudinea unor competitori politici sau să se absolve de responsabilități făcând acuzații nefondate.

Au trecut 22 de ani de la revoluție, ani în care România s-a dezvoltat și s-a modernizat, însă, din păcate, nu la nivelul altor state europene, deși potențialul este net superior multor state din comunitate. Dacă, în perioada următoare, acest Guvern iresponsabil nu lasă deoparte strategiile de campanie în favoarea intereselor statului, România ar putea risca nu sancțiuni pecuniare, dar chiar și anumite restricții sau retrogradări. Să nu mai vorbim de faptul că am putea fi sancționați chiar cu blocarea fondurilor europene sau instituirea unor monitorizări mai dure asupra unor domenii de maxim interes, cum ar fi spre exemplu justiția, economia sau educația.

Mai sunt aproximativ două luni din acest mandat de guvernare, iar odată cu alegerilor parlamentare, configurația politică actuală va fi schimbată, însă până atunci fac un apel către cei care acum au datoria guvernamentală de a conduce țara să fie mai preocupați de tot ceea ce înseamnă angajamentele asumate în fața partenerilor europeni și internaționali, să fie coerenți în actul de guvernare și să nu distrugă în mod conștient ceea ce s-a construit și consolidat cu eforturi în ultimii ani.

  Gabriel Tița-Nicolescu - declarație politică: România și adoptarea monedei euro;

Domnul Gabriel Tița-Nicolescu:

"România și adoptarea monedei euro"

Înlocuirea unei monede naționale cu moneda euro este o operațiune complexă, care necesită numeroase pregătiri de ordin practic. Toate aceste pregătiri se bazează pe un anumit "scenariu de trecere la moneda unică", adoptat de țara noastră.

România trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a adopta moneda euro, criterii de convergență care presupun ca rata inflației să fie scăzută până la nivelul de 2% anual, deficitul bugetar trebuie să fie de maxim 3% din PIB-ul țării, datoria publică cumulată să nu depășească 60% din PIB și dobânzile scăzute pentru creditele pe termen lung să nu depășească cu cel mult 2% dobânzile din cele mai performante state membre.

Criteriile de convergență economică au rolul de a garanta că economia unui stat membru este suficient de bine pregătită pentru adoptarea monedei unice și că se poate integra cu ușurință în regimul monetar al zonei euro.

Moneda euro oferă numeroase avantaje cetățenilor: o monedă unică pentru țările din zona euro, costuri identice pentru transferurile bancare naționale și transfrontaliere și un mediu de afaceri stabil, accesul mult mai facil al exportatorilor pe piețele oricăreia dintre țările membre este un alt avantaj care ar putea fi fructificat după eliminarea barierelor monetare din cadrul Uniunii Europene. În acest caz se va reduce numărul de intermediari, astfel încât întreprinderile își vor mări veniturile ca urmare a exporturilor directe efectuate și care totodată vor deveni mai competitive din punct de vedere al prețurilor oferite.

Odată cu trecerea la moneda euro apar și costuri precum pierderea autonomiei politicilor monetare și valutare ale țării noastre și posibila creștere a șomajului.

România trebuie să-și îmbunătățească competitivitatea înainte de a adopta moneda euro.

Știm cu toții că moneda euro, după cum o relevă și un ultim raport al Băncii Mondiale, joacă un rol tot mai semnificativ în economia mondială.

Se pare că părerile sunt împărțite: președintele Traian Băsescu a anunțat că în perioada următoare România trebuie să aibă ca prioritate îndeplinirea condițiilor de intrare în zona euro în anul 2015. Șeful statului a apreciat că, deși nu depinde doar de țara noastră, trebuie menținut actualul trend al îndeplinirii criteriilor financiare necesare pentru a intra în zona euro.

Pe de altă parte, ministrul de finanțe, Florin Georgescu, a declarat public că menținerea intenției de a introduce moneda euro în România în anul 2015 nu este un demers realist. Mai mult, autoritățile din Bulgaria, Polonia și Cehia au amânat sine die aderarea la zona euro, invocând criza, dar mai ales riscurile și costurile pentru populație, care ar urma să fie mai mari decât beneficiile.

Introducerea euro nu influențează regimul valutar existent în România. Leul continuă să reprezinte moneda națională și singurul instrument legal de plată pe teritoriul României, între parteneri români.

Rămâne de văzut dacă suntem sau nu pregătiți pentru introducerea monedei euro. Important este să fim acceptați în spațiul Schengen. Pe viitor trebuie să arătăm că avem un mediu politic și o guvernare preocupată de problemele țării și nu de scandaluri. Consider că acum este important să ne consolidăm pe plan intern.

  Florin Iordache - declarație politică: - Educația, deziderat pentru un viitor mai bun;

Domnul Florin Iordache:

"Educația, deziderat pentru un viitor mai bun"

Școala este doar o componentă în educația unui copil și totuși reprezintă principalul factor ce determină succesul, respectiv eșecul, viitorului adult.

Oscilațiile programelor școlare datorate numeroaselor reforme ale învățământului nu au făcut altceva decât să slăbească calitatea actului educațional, iar alternanța politică este principalul vinovat pentru această lipsă de viziune pe termen lung. Generațiile tot mai slab pregătite reprezintă o problemă ce trebuie să ne îngrijoreze, dar mai ales trebuie să aducă tot spectrul politic în postura de a contribui la o platformă educațională comună, astfel ca schimbările de guverne sau de miniștri să nu mai afecteze continuitatea transformării școlii românești, ci să-i confere o formă predictibilă, ajutând astfel elevii în alegerea timpurie a unei cariere. O reformare a sistemului este necesară, totuși ea trebuie să aducă mai mult decât o simplă actualizare, impunându-se o regândire a priorităților în acest caz.

Dincolo de aspectul pragmatic trebuie să ținem cont și de partea socială, mediul în care micuții își însușesc trăsăturile morale definitorii pentru formarea caracterului, iar pe lângă școală, societatea în întregul ei trebuie să-și asume responsabiliatea promovării valorilor și cunoștințelor civice, atribuții din păcate aproape inexistente la momentul actual.

Pentru ca societatea românească să se poată consolida atât economic, cât și social este nevoie de o generație tânără bine pregătită atât profesional, cât și moral. Realizarea acestui obiectiv ne va aduce garanția unui viitor mai bun și, mai mult, este investiția cu cel mai ridicat grad de reușită pe termen lung.

  Florin Iordache - declarație politică: - Înlăturarea regimului Băsescu - o chestiune de timp;

Domnul Florin Iordache:

"Înlăturarea regimului Băsescu - o chestiune de timp"

Uzând de unele subterfugii juridice atent construite în timp, președintele a reușit să ocolească rezultatul clar al referendumului, iar acum asistăm la un comportament similar cu cel avut înainte de suspendare, atunci când lua decizii importante și cu repercusiuni pe termen lung, de unul singur, fără să se consulte cu instituțiile abilitate, un fel de "eu știu ce-i mai bine pentru țară". Mai mult, acesta continuă să ignore cetățenii acestei țări, construindu-și o imagine de președinte autoproclamat cu un statut superior legilor și normelor acestui stat.

Și cei ce l-au susținut sunt într-o continuă schimbare, încropind fel de fel de alianțe în speranța că așa populația nu-i va mai percepe ca pe cei ce au jefuit resursele țării, ce au abuzat prin măsuri incompetente și răuvoitoare milioane de români, afișându-se într-o așa-zisă alternativă politică nouă, de fapt, plină de figuri compromise.

Toate acestea vin ca un argument în plus pentru ca lupta pe care atât Guvernul Ponta, cât și partidele din USL o duc cu acest regim să fie dusă până la capăt, dar mai ales să fie câștigată.

Datorăm înfrângerea acestui sistem, adânc infiltrat în instituțiile statului, românilor ce cred în noi, dar și acelora ce le-a fost nesocotită voința, iar câștigarea unei majorități în Parlament în urma alegerilor din decembrie ne va oferi, dincolo de atingerea unui obiectiv politic, posibilitatea de a reclădi relația, în special încrederea între statul român și cetățeni, lucru esențial pentru viitorul acestei țări, dar poate cel mai important, va fi lovitura decisivă pentru Traian Băsescu!

  Florin Iordache - declarație politică: - O altă față a Europei;

Domnul Florin Iordache:

"O altă față a Europei"

Dezbaterea din Parlamentul European, inițiată de europarlamentarii PDL, nu a avut alt scop decât acela de a readuce în discuție falsa teorie cum că în țara noastră democrația și statul de drept s-ar afla în mare primejdie, dovedind astfel, dacă mai era cazul, servilismul total față de interesele președintelui Băsescu.

Pentru aceștia, cât și pentru cei din PPE milioanele de români ce au spus da la referendum nu au contat, în discursurile lor primând politica și interesul de partid ascunse sub așa-zisa îngrijorare față de procesul de destituire a președintelui. Întreaga pledoarie a fost demontată punct cu punct atât de europarlamentarii USL, cât și de cei ai socialiștilor și liberalilor europeni, cu argumente clare, demonstrând, pe de o parte, o reacție fermă a multora dintre partenerii noștri la toate aceste manipulări grosolane și totodată spulberând intoxicația conform căreia întreaga Europă ar fi indignată de procesul destituirii, afirmație mult uzitată de aparatul propagandistic PDL-ist.

Ecoul celor ce s-au săturat de Traian Băsescu s-a regăsit în multe din luările de poziție, fapt ce vine să sublinieze ilegitimitatea președintelui atât pe plan intern, cât și pe cel extern. Cert este că echipa portocalie responsabilă cu lobby-ul extern a primit o grea lovitură de imagine, dar mai ales a scăzut drastic la capitolul credibilitate, fapt ce era previzibil dacă ținem cont de zicala "minciuna are picioare scurte".

  Florin Iordache - declarație politică: - România trebuie să meargă înainte;

Domnul Florin Iordache:

"România trebuie să meargă înainte"

Trecem printr-o perioadă în care luptele și răzbunările politice au luat locul stării de normalitate și mai ales de stabilitate. Alternanța politică, un fapt normal într-un stat democratic și european, pare de neacceptat la noi. Traian Băsescu însumează la momentul actual atât partea politică ce a guvernat în ultimii ani, cât și numeroase instituții, la conducerea cărora regăsim apropiați ai președintelui. În el își găsesc speranța toți cei care au distrus și secătuit această țară și probabil de aici și atitudinea acestora în fața schimbării.

Sub pretextul unor subterfugii legislative, acest regim mult blamat a ținut cu tot dinadinsul să demonstreze o totală nepăsare pentru tot ce înseamnă răspundere, de aici rezultând clar moralitatea îndoielnică și disprețul față de cei ce au dus greul acestor eșecuri.

Trebuie însă să realizăm că această țară are nevoie de o relansare viabilă atât economică, cât și socială, de o viziune pe termen lung, iar acest deziderat nu este ușor de înfăptuit în condițiile actuale. Coabitarea, chiar dacă interesul național o cere, nu are loc în vocabularul acestora, important acum pentru ei fiind tragerea la răspundere a celor ce au spus da. Cât timp votul românilor are rol consultativ, iar Guvernul și liderii USL sunt hărțuiți în permanență, devine din ce în ce mai greu să poți implementa măsuri menite să redreseze cursul economiei.

Dincolo de această stare de fapt, România trebuie să meargă mai departe, este un angajament pe care noi, cei din USL, ni l-am asumat și pentru care suntem dispuși să luptăm până la capăt!

  Vasile Popeangă - declarație politică intitulată: Ș-aseară ți-am luat papuci / din Bruxelles, nu de la turci;

Domnul Vasile Popeangă:

"Ș-aseară ți-am luat papuci / din Bruxelles, nu de la turci..."

Spunea Băsescu, la un moment dat, despre Emil Constantinescu că n-a reușit să lase nicio dâră în urma lui. Dar având în vedere dezastrele pe care le-a adus băsismul în România, parcă e mai bine să nu lași nicio dâră în urmă decât să rămână numai scrum și fum, lacrimi și blesteme...

Iar ultimele două săptămâni au reliefat, de la o zi la alta, încă o dâră groasă de mizerie pe care a lăsat-o, în numai 78 de zile, băsismul prin ultimul premier, Mihai-Răzvan Ungureanu, cel care este alintat de către presă și de către o tot mai semnificativă parte a românilor - Mihai-Răzvan Unguent. Dar dacă a existat în istorie un Mihai Viteazul sau un Ioan Vodă cel Cumplit, de ce să nu existe și un Băsescu cel Laș ori MR ("Mister") Unguent? Căci poporul acesta dă aprecierea sa fiecăruia după cum o merită, după dârele ori găurile în buget pe care le-a lăsat în urmă...

La un moment dat, se zvonea că războiul pentru premiul întâi cu cununiță la capitolul tupeu se dă între Elena Udrea, Roberta Anastase, Adriean Videanu și încă vreo 3-4 PDL-iști de frunte. Aș, ultimele două săptămâni au arătat că tineretul portocaliu vine tare din urmă și se instalează în fruntea tuturor topurilor, cireașă de pe tort fiind însuși nemaipomenitul antepomenit. Parcă-l și auzim și acum: "Unde sunteți voi, unguenții mei?" Păi... cum... unde? Bine-nțeles, la "Forța Cinică" și la "Alienația pentru o Românie Nedreaptă"...

Ar fi interesantă o propunere de chetă ca la Ateneu: "Dă leu' pentru MRU", să-și cremuiască și el organismu' cu niscaiva iruri de import! Nu de alta, da' dacă tot s-a obișnuit în 78 de zile numai cu chestii cosmetice de vârf din banii publici (și nu băgăm mâna-n foc că nu a făcut la fel și la SIE!), n-ar fi păcat să și le cumpere acum, bietu' 'telectual, din banii nevestii? Că ai lui, ca profesor, abia-i ajung de-o masă stropită din belșug cu licori bahice majore, la Cocoșatu'... Chiar a fost demarată, de către un trust de presă, o colectă publică de obiecte pentru igiena viitoare a fostului premier, în care, nu se știe de ce, predominau unguentele pentru păstrarea onctuozității și hârtia igienică! Iar în loc de apă de gură, destul de absentă din obiectele strânse, s-ar putea folosi cu mare succes, pe criza asta, apă de la toaletă...

S-a gândit cineva oare câte spitale ar fi putut supraviețui cu cele 10 miliarde fușerite de Mihai-Răzvan zis și Unghieră? Dar câte freze de zăpadă s-ar fi cumpărat pentru zonele cu risc mare de înzăpezire? Că nu-i corect: tot cu ochii în oglindă și zăpada până-n grindă!

Or, probabil că se aprovizionase săracu' de el pentru campanie! O să cadă nea Gheo pe spate când o să-i ofere, așa, electoral, nu un kil’ de trăscău, ci un flacon de Mont Blanc homo exceptionnel, ori Givenchy, sau lu' tușa Frosa, în loc de o găleată cu poza lu' tov. Unguent pe interior, ca s-o folosească fericită la îngrășat diverse dobitoace - un ditamai buchet de bețișoare de urechi asezonat cu fiole cu ser fiziologic, musai autohton, de la Antibiotice Iași...

A mai avut MR Unguent pe lista achizițiilor de "prostiuțe" importante și niște strugurel cu ceară de albine și propolis, o chestie bio, probabil ca nu cumva să-l zgârie pe Traian Băsescu în demersurile sale de a se menține pe lângă sfântul de la Cotroceni, așa explicându-se și trusele cu pile, teoretic de unghii. Ceva interesant: la câtamai damigeana de parfumuri și-a luat MR Unguent, abia zărești un săpun p-acolo! Parcă era lista de cumpărături de la curtea Regelui-Soare: curteni plini de rapăn ascuns sub perucile și țoalele scumpe, dar pomădați și parfumați nevoie mare!

În cazul lui MRU, însă, parfumurile mai degrabă erau folosite pentru mascarea mizeriilor urât mirositoare din vremurile celor 78 de zile negre pentru România care îi poartă semnătura! Ca tacâmul să fie complet, toate "prostiuțele" pe care a mătrășit premierul-alifie un sfert de milion de euro sunt văzute ca un mezelic de către specialistul în tomberoane Cezar Preda! Normal: ce mai e, acolo, un sfert de milion de euro, când ai ras sute de miliarde din bugetul statului în anii de tristă amintire ai guvernărilor portocalii? E și jenant să dai explicații pentru un amărât de sfert de milion de euro, celor cărora le-ai răpit suma asta de la gură sau de la sănătate, sub pretextul crizei!

Și n-am mai pomenit aici și achiziția de licori ale lui Bachus, tot din bani publici, care au fost cumpărate după principiul "Ce-mi doresc eu mie, barul plin să-mi fie!": numai alcooluri fine, de câte 18 ani vechime, ca să fie majore, să nu spună lumea că se-ncurcă cu chestii minore... E bine așa, domnu' cu Barosu? Nu e bine, bre, nu e bine, întreab-o și pe madam Redingotă portocalie, dacă nu ne crezi!

Dar, cel mai bine ar fi ca în problema asta să-și dea cu părerea organele abilitate ale statului, care acum se fac că n-au ochi decât pentru fugărit ultrademocratic alegătorii antibăsiști în acompaniament de zornăit de cătușe... Parcă-ți crește inima cât o pâine moldovenească de bucurie văzând cu cât zel se umplu de orbul găinilor procurorii DNA-ului când e vorba să se atingă de ceva care ar putea să aducă o cât mai mică neplăcere intereselor băsismului!

Oricum, cel mai important e faptul că, probabil simțindu-și apropierea plecării, omu' ne-a scutit de-o cheltuială suplimentară: și-a cumpărat din timp și papucii pe care urma să-i primească de la popor, după cele 78 de zile de batjocorit România! Că doar nu o să spună că a venit FMI-ul în vizită și a avut, precum divele străine, pe lista de pretenții, și perechea de papuci cu pricina...

  Laurențiu Nistor - declarație politică: Abuzul de lege este tot o fărădelege!;

Domnul Laurențiu Nistor:

"Abuzul de lege este tot o fărădelege!"

Multă lume a rămas cu gura căscată când, pe de-o parte, Băsescu anunța în gura mare că în România se petrece o lovitură de stat, iar pe de altă parte câțiva reprezentanți mai de soi ai Uniunii Europene, dar buni amici ai băsismului, se văicăreau că Guvernul Ponta se mișcă mai repede decât pot ei pricepe. Abia ce a urmat a deslușit întregului mapamond, care nu are văl pe ochi, câtă dreptate avea Băsescu: da, în România este în desfășurare o lovitură de stat, numai că, după regula "hoțul strigă hoții", autorul loviturii de stat este însuși cel care se lăfăie și acum pe scaunul de președinte al României.

Lovitura de stat este definită grosso modo ca o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă (neparlamentar) prin surpriză de o minoritate, foarte posibil formată din ofițeri militari sau comandanți paramilitari sub acoperire, folosind forța. Dacă analizăm fiecare condiție necesitată de definiția unanim acceptată, observăm că toate aceste condiții sunt îndeplinite!

Se înmulțesc astfel nepermis de mult intruziunile justiției în politica românească! Pretinzând că exercită controlul de constituționalitate și sub motivul independenței justiției, Curtea Constituțională a României, Consiliul Superior al Magistraturii, DNA-ul, procurori de toate calibrele se străduiesc să strâmbe legea și voința poporului român exprimată democratic, fie în Parlament, fie prin referendum. Justiția portocalizată se dorește a fi, după modelul ucenicului vrăjitor, o a treia cameră a parlamentului - cea decizională, indiferent de condiții! Băsiștii din justiție se fac că uită, că nu văd, că nu știu ori trec pur și simplu cu o lejeritate criminală peste faptul că abuzul de lege, ca oricare alt abuz, este tot o fărădelege!

Iar culmea tupeului este că aliații juridici ai lui Băsescu, țipând ca broasca sub căruță că se fac presiuni asupra lor, ba din partea politicienilor, ba din partea presei, tocmai ei abuzează de puterea lor zornăitoare de cătușe și fac jocurile coordonate de către Palatul Cotroceni, în spatele cătușelor ițindu-se, mai mult decât străvezie, imaginea pistoalelor și altor mijloace de represiune brutală, căci acestea sunt adevăratele sperietori ale instituțiilor de forță, nu celula unei închisori unde, pentru prea mulți oameni, e mai omenește să stea decât în propria casă!

Am asistat în ultimele două luni la o hăituială de neînchipuit a procurorilor DNA asupra populației nevinovate (musai și cu polițiștii după ei! De ce? Pentru că polițiștii cară cu ei pistoalele!), după metode fasciste, unde gestapovistul era însoțit de esesiștii cu mitraliere, și la o înlăturare brutală, cu sprijin extern, a voinței poporului manifestată prin referendum, adică forma supremă de exprimare a vrerii națiunii! Am asistat și încă mai asistăm la un CSM care acum se vrea și el un Olimp plin de zei cărora să le bată nația mătănii, să le ridice temple și să le aducă ofrande! Ce, ei sunt mai fraieri decât cei de la CCR? Uitați-vă la acel karateka de șoc, Vasilică Danileț, al CSM-ului, vajnic stâlp de sprijin al Monicăi Macovei și al băsismului, ca să vă lămuriți repede câte merite are ca să fie și el în panteonul zeilor neamului lui Decebal, lui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Vlad ori Cuza...

O să se spună că nu-s militari în afacere. Ba da, începând cu locotenent-colonelul Kodruța Kovesi și terminând cu cine doriți, întrucât lista crescuților în grade din justiție e lungă și lată, peste care se suprapune lista cu ofițerii acoperiți ai serviciilor secrete (căci, nu-i așa? martie din post nu poate să lipsească...), dezvăluiri făcute de presă de-a lungul timpului. Deoarece, spre știința și celor din justiție, acestea sunt rolurile presei: cel de oglindă a societății și ca să-i preseze pe cei care greșesc, precum un bun câine de pază al democrației, inclusiv asupra imoralității și fărădelegilor din justiție, căci justiția, la toate nivelurile ei, este departe de a fi imaculată! Deoarece au ajuns să întrebe procurorii electoratul de ce și cu cine votează, probabil că or să ajungă "oamenii (fărăde)legii" să ne întrebe și pe noi de ce facem legi și ciobanii de ce pasc oile în loc să intre la DNA...

Cel mai straniu însă este că lupta politică nu mai este între partide, ci este una a majorității parlamentare cu alte instituții ale statului, care în mod normal au interdicție prin lege să facă politică! Nu-i bine, domnule Barroso, nu-i bine!

Însă cel mai strigător la cer abuz este cel făcut de către procurori prin ascultarea, cu complicitatea cuiva de la înalta Curte, în perioada referendumului, a tuturor politicienilor importanți nebăsiști din România, în speță - cei ai USL! Nu mai puțin de 165 de mandate de interceptare au fost cerute (și aprobate!) de procurori în lunile iulie și august 2012, o creștere de "doar"... 800 de ori față de anul trecut! Și asta fără să fie luate în calcul ascultările pe motiv de "siguranță națională" - alte abuzuri pentru care nu va fi tras nimeni la răspundere! Deși au fost tulburări sociale încă de la începutul anului, creșterea semnificativă a mandatelor de ascultare a fost doar în perioada alegerilor și a referendumului, arătând astfel fără putință de tăgadă atât intruziunea masivă a justiției în politic, cât și beneficiarul acestei intruziuni.

Rămâne deci, ca de obicei, în sarcina USL să facă analizele tuturor acestor situații și să le prezinte organismelor abilitate, fie ele din Uniunea Europeană ori Statele Unite, pentru ca imaginea țării noastre să fie cea reală, nu cea portocalizată în interesul unui grup restrâns, cu interese antinaționale. Și, bine-nțeles, conform așteptărilor românilor, să luăm măsurile de normalizare a situației din România...

  Gheorghe Ciocan - declarație politică: Produsele românești ar putea fi comercializate în marile magazine;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Produsele românești ar putea fi comercializate în marile magazine"

Pentru că domnul ministru al agriculturii a declarat zilele acestea că are în vedere adoptarea unui pachet legislativ prin care se dorește aprovizionarea hipermarketurilor cu produse autohtone, am considerat că este un moment prielnic pentru a vorbi despre situația agriculturii românești și necesitatea susținerii acesteia de către statul român.

Specificul modelului agricol și rural românesc este dat de faptul că 47% din populație trăiește din agricultură, aceasta fiind dominată de agricultura de subzistență, fără viitor în evoluția firească a societății. Activitățile agricole sunt realizate pe suprafețe mici, fără a avea la dispoziție mijloacele necesare. Astfel, se produce scump, nu există interes pentru comercializare, iar autoconsumul depășește 30%. Este creat, în acest fel, un cerc vicios al subdezvoltării, care impune o intervenție pentru ieșirea din această stare.

în aceste condiții, situația particulară a satului și agriculturii românești impune o susținere pentru o perioadă de timp care urmărește să permită o evoluție economică și socială normală. Această evoluție normală s-a dorit a fi îndreptată către formarea fermelor familiale comerciale și competitive, către comunități rurale prospere, către activități bine organizate în aval și amonte de producția agricolă, adică spre piețe agricole funcționale. Se impun măsuri menite să confere politicii agricole românești dimensiunea de coerență necesară pentru realizarea echilibrului între ținta performanței și modernizării și asistarea punctuală a celor care astăzi nu sunt încă performanți și nu din vina lor.

Evoluția la nivelul politicilor agricole comunitare îndreptate spre susținerea efectivă a agriculturii, în scopul eficientizării exploatațiilor agricole și a fermelor de subzistență, este un argument care să determine acțiuni concrete pentru salvarea gospodăriei țărănești. Deși avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură și alte 3 milioane de hectare nelucrate, importăm circa 50% din alimentele pe care le cumpărăm din hipermarketuri sau din piețe. Este vorba în primul rând de fructele și legumele românești, care în ultimii ani au cam dispărut de pe rafturile marilor magazine, fiind înlocuite cu cele din import.

Paradoxal, există sectoare unde pe de-o parte exportăm mazăre sau lapte în țări vecine, iar pe de altă parte importăm chiar aceleași produse. Salut prin declarația mea politică încercarea guvernului de a încuraja consumul de produse românești și atâta vreme cât producătorului român nu i se vor cere comisioane pentru comercializarea produselor în marile magazine, sunt sigur că vom beneficia și noi, consumatorii, de produse autohtone de o înaltă calitate.

  Dorel Covaci - despre Privatizarea Oltchim.

Domnul Dorel Covaci:

"Privatizarea Oltchim"

Una dintre cele mai mari companii de produse chimice și petrochimice din Europa de Sud-Est este în agonie. Dacă în 2007 exporta circa 78% din producție în țări din Europa, Orientul Mijlociu și Asia, fiind un angrenaj important care susținea motorul duduind al economiei, acum zace cu datorii de 700 milioane de euro și încă 200.000, care se adaugă în fiecare zi acestei sume uriașe.

Cei care erau "Perfecțiunea în calitate și afaceri" au devenit o uriașă gaură neagră, printr-un management lipsit de strategie, de viziune comercială și având implantate căpușe lacome ale încrengăturii politice, tipice "capitalismului de cumetrie". Declinul a început în 2007, odată cu vânzarea Arpechim Pitești, furnizorul de materie primă al combinatului și a continuat într-un ritm accelerat, din 2009 încoace. Toate încercările anterioare de a vinde societatea au fost blocate de factorul politic, la putere la acea vreme.

Nu mai departe de aprilie 2012, Guvernul Ungureanu nu a aprobat startul procedurii de privatizare, care era prevăzut la acel moment, și a adăugat penalități creanțelor AVAS, până la 250 milioane euro. O altă componentă importantă a datoriei o reprezintă creanța ENEL-ului de 150 milioane euro.

Acum Guvernul Ponta este forțat să rezolve această problemă, agreată prin Memorandumul semnat cu FMI de Guvernul Boc, pentru acordarea asistenței financiare. Astfel, privatizarea nedeclanșată în aprilie, atunci când era prevăzută, s-a rostogolit în iunie și apoi a fost aplicată în septembrie, în urma vizitei reprezentanților creditorului extern, care au forțat acest demers. De asemenea, se pare că măsura conversiei datoriilor în acțiuni nu a putut fi aplicată, întrucât statul, care deținea doar 54% din acțiuni, nu a atras consensul celor care erau în posesia diferenței până la 2/3 - minimul necesar pentru declanșarea acestei proceduri.

Numai că fotografia momentului ne arată un bătrân mastodont, oprit din activitate, cu protestatari scandând pe la porți și înghițit de datorii. Această imagine nu prea exprimă o ofertă atrăgătoare pentru investitorii strategici.

Cei care vor prelua Oltchim sunt condiționați să plătească între 40-60 milioane euro pentru repornire și exploatarea instalațiilor, în așa fel încât să asigure un regim pentru plata salariilor angajaților, fără disponibilizări masive, să plătească datoriile uriașe acumulate și, eventual, să asigure 100 milioane euro capital pentru investiții de mediu și retehnologizare.

Concernul TISE din Rusia și-a manifestat interesul de a participa la licitație încă de anul trecut, dar s-a retras pentru moment, "nedorind să intre în jocul politic declanșat de Dan Diaconescu". Acesta, aflat în miezul unui delir investițional, mediatic și electoral, a reușit să-și adjudece colosul. În cazul fericit în care prețul va fi plătit, acea sumă va fi acordată de Guvern ca împrumut de salvgardare pentru repornirea combinatului. Altfel, dacă se dovedește că este vorba de simple promisiuni fără acoperire, demagogie și populism ieftin, în scopul creșterii capitalului electoral, pentru perioada imediat următoare, cel în cauză trebuie să își asume negreșit răspunderea penală.

Stimați colegi, atunci când ai fost la putere atâția ani și nu ai făcut decât să-ți implantezi oamenii în rețelele "băieților deștepți", care știu cel mai bine cum să profite de pe urma statului și a poporului român, nu ai niciun drept să critici măsurile unui Guvern numit de câteva luni, care este pus în situația permanentă de a corecta greșelile și abuzurile tale și ale oamenilor tăi.

Guvernul Ponta a acționat într-o manieră responsabilă, serioasă și curajoasă, în interiorul unui acord financiar, negociat și asumat de PDL cu FMI, și a încercat să aplice cel mai bun pachet de măsuri pentru rezolvarea unor probleme complicate, generate și tolerate de alții fără să miște un deget. Important este ca, până la urmă, situația să se finalizeze în cel mai bun scenariu posibil, pentru binele miilor de salariați ai Oltchim și pentru revigorarea economiei naționale.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 1:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro