|
Domnul Cristian Rădulescu: Stimați colegi, Avem în față un raport al comisiei de profil referitor la statutul parlamentarilor, elaborat în urma deciziei Curții Constituționale de neconstituționalitate asupra unora dintre prevederile formei pe care Parlamentul a votat-o anterior. Curtea Constituțională s-a aplecat asupra tuturor chestiunilor care au fost sesizate de către cei 25 de senatori care au sesizat-o, pe unele le-a lămurit în sensul neacceptării, două dintre ele, care erau obiecțiile de fond, obiecțiile principale, au fost acceptate de către Curte ca neconstituționale. La ultima discuție a Parlamentului asupra statutului, vă aduceți aminte că ați introdus un termen de 45 de zile de la momentul în care Agenția Națională de Integritate a dat un raport de incompatibilitate, de conflict de interese asupra unui parlamentar, termen care deroga atât de la prevederile comune aplicabile în mod obișnuit cetățenilor, cât și de la prevederile speciale pe care le cuprinde Legea Agenției Naționale de Integritate, ca să-i spun mai pe scurt, și care se referă la toate celelalte categorii de demnitari. Am socotit această introducere a unui termen mai avantajos, mai lung - de 45 de zile, care, fac o paranteză, nu există de altfel în legislația nici unui stat, deci, face derogare de la legislația noastră, de la dreptul comun referitor la cetățeni obișnuiți, de la legea referitoare la demnitarii ceilalți și, oricum, nu există situații comparabile nici în dreptul altor state. Deci, noi am socotit că introducerea acestui termen reprezintă o discriminare pozitivă aplicată în cazul parlamentarilor și am atacat la Curtea Constituțională, lucru cu care Curtea Constituțională a fost de acord. Un alt lucru unde Curtea a considerat că prevederea este neconstituțională se referă la conflictul de interese care, o dată constatat, ar duce la o sancțiune disciplinară de interzicere a participării la dezbaterea parlamentară timp de șase luni de zile. Nota bene: în cazul celorlalte categorii de demnitari, aceștia sunt sancționați prin încetarea mandatului și după aceea chiar nu mai au... se aplică și alte sancțiuni conexe, subsecvente. Am considerat și aceasta o discriminare și am atacat la Curtea Constituțională. Curtea Constituțională a constatat următorul lucru de principiu: mandatul parlamentarului aflat în exercițiul acestui mandat împuternicit pentru aceasta de către popor prin alegeri directe, egale și așa mai departe, prin vot universal, mandatul trebuie exercitat. Mandatul nu poate fi întrerupt nici șase luni, nici 30 de zile, nici șapte zile, nici o zi. Adică, se pot aplica alte sancțiuni disciplinare, cum ar fi cele referitoare la diurnă, la remunerație, dar nu poți împiedica un parlamentar, și e de bun-simț, să-și exercite mandatul. Într-adevăr, prevederile acestea figurează în statutul parlamentarilor și figurează și în regulamentele celor două Camere. Asta nu înseamnă că până acum acest lucru a fost un lucru corect. De altfel, dacă țin minte, în decursul timpului nici nu s-a aplicat o astfel de sancțiune și n-am ajuns în situația să sesizăm Curtea Constituțională cum că o astfel de prevedere din regulamentele celor două Camere și din statut este neconstituțională. Nu poți să interzici unui parlamentar să-și exercite mandatul. De aceea, întoarcerea de la șase luni de zile la 30 de zile, după litera statutului, este o chestiune care în continuare este neconstituțională, deci ar fi trebuit să ne întoarcem cu ocazia acestei reexaminări la niște sancțiuni strict disciplinare care nu interferează cu exercitarea mandatului de parlamentar. Eventual, să fi fost niște chestiuni de natură financiară, nu știu. Aici nu reglementez eu, dar în orice caz, nu putem spune că aflat în conflict de interese constatat definitiv, un parlamentar nu poate 30 de zile să vină și să-și exercite votul, eventual, într-o perioadă în care fiecare vot contează, nu știu, la o moțiune de cenzură, la o suspendare, la un vot asupra unui coleg aflat în instanță și așa mai departe. Față de aceste două chestiuni, una a fost reglementată, deci cu termenul de 45 de zile, cealaltă, cu conflictul de interese și pedeapsa disciplinară, a fost reglementată prost. În plus, comisiile reunite s-au reîntors asupra unui articol din statut care nu făcea obiectul nici cererii de reexaminare din partea Președintelui, și nici controlului Curții Constituționale. Este vorba de drepturile membrilor Guvernului. Întrucât nu am operat inițial cu această modificare pe corpul Legii statutului parlamentarilor, bine știți că nu mai aveam dreptul în această etapă să facem alte modificări. Curtea Constituțională, de nu știu câte ori, din 2008 și până acum, a stabilit că putem să ne aplecăm în această perioadă doar asupra acelor modificări care au făcut obiectul trimiterii la Curtea Constituțională. Mai mult de atât, ceea ce introduc comisiile aici este dreptul membrilor Guvernului de a beneficia de toate drepturile de care beneficiază ca și parlamentari, în timp ce în textul care încă e în vigoare, al statutului vechi, se făcea referire că doar două din aceste drepturi - deplasarea în teritoriu și cu diurna și indemnizația - nu sunt afectate. În formula pe care în acest moment Parlamentul o are în față din partea celor trei comisii, se propune ca un membru al Guvernului să beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege ca membru al Guvernului și de toate drepturile prevăzute de lege ca parlamentar, ceea ce aduce niște avantaje în plus unei categorii de parlamentari și realizează un cumul care în alte părți ale sistemului bugetar nu se întâmplă. Vom fi de acord cu acele prevederi, cu acele amendamente adoptate care pun de acord Parlamentul cu decizia Curții Constituționale. Vom fi împotriva celorlalte, pe care deja le-am citat, și, pe ansamblu, vom fi împotriva acestui raport care nu pune într-un deplin acord poziția noastră cu poziția Curții Constituționale, care, după cum știți, este general obligatorie, chiar și pentru noi. Vă mulțumesc.
|
