Angel Tîlvăr
Angel Tîlvăr
Ședința Camerei Deputaților din 4 iunie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.76/04-06-2013
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
22-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2013 > 04-06-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 iunie 2013

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.66 Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată "4 iunie - ziua care nu ar fi trebuit să existe";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

   

Domnul Angel Tîlvăr:

"4 iunie - ziua care nu ar fi trebuit să existe"

Din nefericire, iată că imediat după ce am celebrat Ziua Internațională a Copilului, comunitatea internațională comemorează Ziua Internațională a Copiilor Victime ale Agresiunii.

Instituită de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin Rezoluția ES-7/8 din 19 august 1982 și comemorată anual în data de 4 iunie, decizia a avut ca fundament moartea unui mare număr de copii libanezi și palestinieni, în timpul invaziei israeliene în Liban.

La 30 de ani de la prima comemorare a acestei zile triste, observăm cu mare amărăciune că soarta copiilor lumii nu s-a îmbunătățit substanțial. Continuăm să înregistrăm victime inocente ale conflictelor armate, dar și ale malnutriției, flagel prezent încă în unele state ale lumii (mai ales pe continentul african). Aflăm zilnic despre soarta vitregă a copiilor bătuți, exploatați sexual, folosiți la cerșit sau forțați să presteze munci care depășesc cu mult capacitățile lor fizice. Și lista ar putea continua, fiindcă se pare că omenirea este deosebit de inventivă atunci când este vorba de chinuirea acestor ființe nevinovate.

Dacă am spune cățara noastră nu se confruntă cu o asemenea cruntă realitate, ar însemna să înfrumusețăm mult realitatea. Presa abundă în relatarea unor astfel de cazuri, iar paleta abuzurilor ale căror victime sunt minorii nu este deloc una restrânsă, în ciuda faptului că legislația în domeniu este una suficient de aspră.

De cele mai multe ori însă organele în drept să pedepsească astfel de fapte reprobabile află târziu sau nu află deloc despre producerea acestora. Cauzele țin, în principal, de neglijența vinovată a adulților, care s-au obișnuit să accepte aceste orori ca pe niște întâmplări banale, dar și de teama copiilor agresați de a mărturisi deschis ceea ce li se întâmplă.

Ce se poate face pentru ameliorarea acestei triste situații?

În primul rând, cred că ar trebui să ameliorăm legislația în domeniu, în sensul în care să fie pedepsită drastic nu doar agresiunea săvârșită asupra unui minor, ci și tăinuirea unei astfel de fapte. În al doilea rând, cred că trebuie să punem un accent mult mai mare pe educația, încă din primii ani de școală, în favoarea formării unor comportamente atitudinale mult mai responsabile.

Trebuie să fim cinstiți cu noi înșine și să recunoaștem faptul că școala românească a pierdut mult în ceea ce privește valențele sale educaționale, punând accent mai degrabă pe transmiterea de informații, în timp ce formarea deprinderilor și a atitudinilor civice responsabile are mult de suferit. Sigur că, formal, există ore de dirigenție, în unele unități de învățământ există și cabinete de consiliere psihologică, dar în ce măsură își ating acestea scopul, mai ales în mediul rural?

Cred că trebuie să regândim fundamental rolul școlii în educarea copilului de azi, a viitorului adult de mâine. Se știe prea bine că cei trei piloni fundamentali ai educației sunt familia, școala și strada. Dintre acestea, tind să cred că școala are cel mai important rol, ea trebuind să asigure upgrade-ul educației primare primite de minor în clasicii "șapte ani de-acasă".

Cel mai mare deficit de educație se înregistrează însă în cazurile în care familia și școala lipsesc cu desăvârșire sau se retrag de timpuriu din procesul de formare a comportamentelor responsabile, lăsând această sarcină în grija străzii. În aceste cazuri, eșecul educațional este unul aproape garantat, rare fiind cazurile în care minorii al căror caracter a fost modelat exclusiv de stradă au ajuns la maturitate cetățeni deplin integrați în societate.

Așadar, concluzia este cât se poate de simplă: atât noi, cât și întreaga lume contemporană, trebuie să regândim fundamental rolul familiei și al școlii în procesul de educație. Nu ne mai permitem, cred eu, doar să manifestăm compasiune pentru copiii noștri care cad victime variatelor abuzuri, ci trebuie să acționăm mult mai hotărât pentru ca acestea să nu se mai petreacă, sau cel puțin, să fie substanțial diminuate.

Cred sincer că avem nu doar obligația, ci și capacitatea de a ne proteja copiii, fiindcă protejându-i pe ei protejăm însuși viitorul acestei lumi. Și mai vreau să cred că, nu peste mulți ani, această tristă comemorare a zilei de 4 iunie va rămâne doar o neplăcută amintire, nemaifiind nevoie să ne-o amintim în fiecare an.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 24 octombrie 2019, 2:53
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro