|
Domnul Mircea Dolha: Mulțumesc, domnule președinte. Depun o interpelare adresată domnului Robert Cazanciuc, ministrul justiției. Obiectul interpelării - acțiunile de tip tele-justiție și tele-condamnare desfășurate duminică, 1 februarie, de către reprezentanții instituțiilor subordonate Ministerului Justiției și Ministerului de Interne. Spațiul public este marcat în ultimele luni de o amplă activitate a instituțiilor statului, acțiuni a căror vigoare o salut și o apreciez. Condamn cu fermitate actele de corupție, evaziunea fiscală și frauda, însă nu pot să nu sesizez că o parte dintre intervențiile desfășurate de unele instituții s-au transformat într-un adevărat circ mediatic, beneficiind de mediatizare în direct cu informații suculente furnizate pe surse și cel mai îngrijorător fapt, cu dezvăluirea identității firmelor și antreprenorilor asupra cărora planează eventuale suspiciuni. Edificator este un caz recent consumat duminică, 1 februarie, începând cu ora 7 dimineața, când se spărgeau în direct ușile unor firme, acțiuni care au făcut deliciul întregii prese, inclusiv al presei tabloide, prin detalii și informații oferite pe larg, inclusiv publicațiilor mondene, unde a fost publicat spre exemplu un articol cu titlul: "Uite, mamă, vin mascații!", percheziții la firme de IT și construcții. Printre firmele vizate Erbașu, UTI și Strabag. În legătură cu acest caz, la o săptămână distanță, potrivit informațiilor tot din presă, proprietarul uneia dintre companii, Cristian Erbașu, a fost nevoit să facă precizări publice, conform cărora din actele de urmărire a rezultat clar că firma sa nu este implicată în faptele cercetate, iar el a fost audiat doar ca martor. În acest context, nu doar că asistăm la un fenomen de tele-justiție, dar și la unul de tele-condamnare publică, având în vedere că aceste practici afectează iremediabil imaginea unor companii și a unor persoane publice, deși acestea nu sunt supuse numai unor percheziții în direct, nerespectându-se prezumția de nevinovăție, prin modul în care se permite mediatizarea și prezentarea informațiilor în spațiul public. A devenit deja un obicei ca aceste intervenții în forță să aibă loc la prima oră a dimineții și chiar în zilele de sâmbătă și duminică, atunci când este evident că la sediile societăților comerciale nu se află angajații sau persoanele vizate de anchetă. Însă aceste intervale se pliază perfect pe orele în care agenda publică este liberă, asigurând astfel transmisiile live pe canalele de televiziune, unele prezentate cu camere de filmat de la fața locului. Mai mult, o nouă practică este în curs de extindere, aceea a persoanelor vizate de anumite dosare ca suspecți sau martori și care sunt efectiv săltate direct din stradă, de la evenimente publice chiar, deși nu au fost niciodată citate sau nu li s-a solicitat niciodată să se prezinte în fața procurorilor pentru declarații. Această tehnică, vizibil una de intimidare, nu are nimic în comun cu actul de justiție, mai ales că persoanele ridicate cu ajutorul mascaților, încătușate în stradă nu sunt surprinse nici în flagrant și nici nu reprezintă un pericol public, ci, de foarte multe ori, sunt oameni cunoscuți opiniei publice, angajatori români ori antreprenori, a căror singură vină este că cineva le-a menționat numele într-o declarație, un denunț sau de ce nu, uneori, poate chiar delațiune. În tot acest context, nu este surprinzătoare decizia luată pe 24 ianuarie a acestui an în plenul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și în Înalta Curte de Casație și Justiție, care au hotărât să sesizeze ministrul Justiției pentru inițierea unui proiect de act normativ de modificare a noului Cod de procedură penală, Legea nr.134/2010 cu o serie de propuneri punctuale pentru a îmbunătăți sistemul judiciar. În calitate de deputat liberal al Parlamentului României, dar și de cetățean al acestei țări, mă simt obligat să vă solicit clarificări cu privire la o serie de chestiuni, precum: care este procedura instituțională prin care mass-media sunt anunțate selectiv de acțiunile de percheziție ale departamentelor aflate în subordinea dumneavoastră. Revenind strict la perchezițiile de duminică, 1 februarie 2015, vă rog să-mi explicați ce măsuri speciale au impus această acțiune care, dacă s-ar fi derulat peste 24 de ore, adică luni sau înainte cu 24 de ore, adică sâmbătă, nu mai prezenta nevoia spargerii ușilor sediilor societăților vizate. Nu este cumva vorba despre exces de putere? Dumneavoastră, prin funcția pe care o dețineți, conștientizați faptul că prin acțiunile la care face referire prezenta interpelare, firmele respective sunt condamnate înainte de a se pronunța, așa cum este normal, justiția? Mai mult, de a doua zi, sunt sigur că nicio bancă nu va mai credita aceste companii, iar beneficiarii lor vor avea mari reticențe în a mai lucra cu ele. Aceste acțiuni vor paraliza activitatea societăților comerciale. Nu mai vorbesc de cele câteva mii de locuri de muncă pe care le generează la orizontală, subcontractori, prestatori, parteneri, furnizori de materiale și așa mai departe. Care este poziția instituției pe care o conduceți în raport cu aceste eventuale abuzuri care vizează societăți comerciale cu activitate îndelungată și care, înainte de a ajunge în fața Justiției, sunt deja etichetate și condamnate de opinia publică mulțumită informațiilor scurse din dosare. În final, doresc să-mi reiterez aprecierea pentru acțiunile judiciare continue pentru lupta anticorupție, contra evaziunii fiscale și fraudei și pentru toate eforturile pe care structurile pe care le conduceți și ale instituțiilor subordonate dumneavoastră le fac pentru a aplica litera legii, considerând însă că în aceste acțiuni, eventualele excese, practicile de tip tele-justiție și tele-condamnare, ar trebui să fie eliminate din sistem, astfel încât să fie asigurată și protejată prezumția de nevinovăție, conform art.23 alin.(11) din Constituția României. Menționez că solicit răspuns în scris și oral, în termenul prevăzut de lege. Cu stimă, deputat Mircea Dolha.
|
